honore de balzac- taica goriot

of 120/120
Mos Goriot - Honore de Balzac Doamna Vauquer, născută de Conflans, este o femeie în vîrstă, care de vreo patruzeci de ani ţine la Paris o pensiune de familie în strada Neuve-Sainte-Ge-nevieve, între Cartierul Latin şi foburgul Saint- Marcel. La această pensiune, cunoscută sub numele de Casa Vauquer, se primesc deopotrivă bărbaţi şi femei, tineri şi bătrîni, fără ca vreodată gura clevetitoare a lumii să fi găsit ce să scornească despre cele ce se petrec în această respectabilă casă. Nu-i mai puţin adevărat, însă, că de vreo treizeci de ani nu s-a pomenit printre clienţi nici o femeie tînără, iar pentru ca vreun tînăr să ajungă a locui aci, trebuia ca familia să-i trimită o sumă prea mică să-şi ţină zilele. Cu toate acestea, în anul 1819, dată la care începe drama ce urmează, se afla aci în pensiune o biată fată. Oricît de discreditat ar fi azi cuvîntul dramă, după chipul deşănţat şi fără noimă în care a fost risipit în aceste vremuri de jalnică literatură, e nevoie totuşi să-l folosim aici ; nu fiindcă această istorisire ar fi dramatică în sensul adevărat al cuvîntului, ci fiindcă sfîrşind cartea veţi vărsa poate cîteva lacrimi intra muros şi extra muros1. Fi-va ea oare înţeleasă şi dincolo de zidurile Parisului ? Ingăduie-ni-se a ne îndoi, căci nu se poate pricepe felul cu totul deosebit al unei asemenea scene, plină de tîlcuri şi de culoare locală, decît între colinele Montmartre şi dealurile de la Montrouge, în această ilustră vale a dărăpănăturilor ce . înăuntrul şi in afara cetăţii (lat.)- In text cu sensul de înăuntrul şi afara Parisului. stau să se surpe şi a rigolelor negre de noroi ; vale plină de suferinţe reale, de bucurii prea adesea amăgitoare şi atît de cumplit zbuciumată încît nu ştiu ce fapt ar trebui să se întîmple pentru a lăsa o senzaţie de oarecare durată. Totuşi, chiar şi în această lume se ivesc ici şi colo dureri care, prin vălmăşagul lor de vicii şi virtuţi, dobîndesc o oarecare măreţie şi solemnitate ; în faţa lor egoismele şi interesele amuţesc ; dar senzaţia cu care rămîi ţine numai bine cît ai înfuleca pe nemestecate un fruct savuros. Carul civilizaţiei, întocmai ca acela al idolului de la Jaggernatl, trecînd peste o inimă care nu se lasă atît de uşor zdrobită şi în care i s-a împiedicat roata, abia dacă îşi încetineşte o clipă mersul, o striveşte şi îşi urmează mai departe drumul glorios. Aşa veţi face şi domniile-voastre, care ţinînd această carte într-o mînă albă, vă cufundaţi în toată voia în jilţul moale, spunîndu-vă : „O fi, poate, o poveste amuzantă". Dar după ce veţi fi aflat taina chinurilor lui moş Goriot, veţi cina cu poftă, punînd lipsa dumneavoastră de sensibilitate pe seama autorului, învi-nuindu-l că a depăşit măsura şi că face poezie. Ah ! ţineţi minte însă : drama aceasta nu este o plăsmuire sau un roman. AU is true 2 ; ea este atît de adevărată, încît oricine poate s-o regăsească în propria sa viaţă, în propriul lui suflet. Casa în care se află această pensiune de familie este proprietatea doamnei Vauquer. E aşezată în josul străzii Neuve-Sainte-Genevieve, acolo unde terenul coboară către strada Arbaletei într-un povîrniş atît de repede şi de anevoios, încît numai rareori caii îl urcă sau îl coboară. Iată de ce domneşte o atît de deplină linişte peste toate aceste uliţe înghesuite între domul Val-de-Grâce şi cel al Panteonului, două monumente care schimbă culoarea cerului, împrăştiindu-şi în văzduh răsfrîngerile aurii şi înnegurînd totul cu umbrele mohorîte pe care le aştern uriaşele lor cupole. Aici caldarîmul e zvîntat : în rigole nu-i nici apă, nici mîl, şi de-a lungul zidurilor creşte iarba. In 1 flggeriiflf sau D «ggerwflf, localitate în India, unde aveau Ioc anual mari serbări religioase, în cursul cărora statuia zeului car uriaş printre pelerini. 1 Totul este adevărat (engl.). 10 cetăţii era plimbată într-un drum pe-aici, chiar şi cel mai nepăsător dintre oameni se simte cuprins de tristeţe, ca de altfel toţi cei care trec obişnuit pe aceste străzi. Aici uruitul unei trăsuri ia proporţiile unui eveniment; casele sînt posomorite, iar din zidurile uriaşe se desprinde un iz de puşcărie. Un parizian care s-ar rătăci prin partea locului, n-ar vedea decît pensiuni de familie sau aşezăminte asemănătoare, mizerie sau plictiseală, bătrîni care îşi aşteaptă moartea şi un tineret zvăpăiat care munceşte în silă. Nici un alt cartier al Parisului nu este mai trist şi — de ce n-am spune-o ? — mai puţin cunoscut. Mai ales strada Neuve-Sainte-Genevieve e ca o ramă de bronz, singura potrivită pentru a încadra o dramă ca asta, care nu poate fi îndeajuns înţeleasă dacă nu prezentăm dinainte atmosfera, culorile-i întunecate şi conţinutul ei grav ; tot aşa se împuţinează lumina de la o treaptă la alta, şi glasul călăuzei se stinge atunci cînd călătorul coboară în catacombe. Nimerită asemuire ! Căci cine ar putea spune cu hotărîre ce este mai groaznic la vedere : inimi secătuite, sau cranii deşarte ?

Post on 29-Jun-2015

1.046 views

Category:

Documents

9 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Mos Goriot

-

Honore de Balzac

Doamna Vauquer, nscut de Conflans, este o femeie n vrst, care de vreo patruzeci de ani ine la Paris o pensiune de familie n strada Neuve-Sainte-Ge-nevieve, ntre Cartierul Latin i foburgul SaintMarcel. La aceast pensiune, cunoscut sub numele de Casa Vauquer, se primesc deopotriv brbai i femei, tineri i btrni, fr ca vreodat gura clevetitoare a lumii s fi gsit ce s scorneasc despre cele ce se petrec n aceast respectabil cas. Nu-i mai puin adevrat, ns, c de vreo treizeci de ani nu s-a pomenit printre clieni nici o femeie tnr, iar pentru ca vreun tnr s ajung a locui aci, trebuia ca familia s-i trimit o sum prea mic s-i in zilele. Cu toate acestea, n anul 1819, dat la care ncepe drama ce urmeaz, se afla aci n pensiune o biat fat. Orict de discreditat ar fi azi cuvntul dram, dup chipul denat i fr noim n care a fost risipit n aceste vremuri de jalnic literatur, e nevoie totui s-l folosim aici ; nu fiindc aceast istorisire ar fi dramatic n sensul adevrat al cuvntului, ci fiindc sfrind cartea vei vrsa poate cteva lacrimi intra muros i extra muros1. Fi-va ea oare neleas i dincolo de zidurile Parisului ? Ingduie-ni-se a ne ndoi, cci nu se poate pricepe felul cu totul deosebit al unei asemenea scene, plin de tlcuri i de culoare local, dect ntre colinele Montmartre i dealurile de la Montrouge, n aceast ilustr vale a drpnturilor ce . nuntrul i in afara cetii (lat.)- In text cu sensul de nuntrul i afara Parisului. stau s se surpe i a rigolelor negre de noroi ; vale plin de suferine reale, de bucurii prea adesea amgitoare i att de cumplit zbuciumat nct nu tiu ce fapt ar trebui s se ntmple pentru a lsa o senzaie de oarecare durat. Totui, chiar i n aceast lume se ivesc ici i colo dureri care, prin vlmagul lor de vicii i virtui, dobndesc o oarecare mreie i solemnitate ; n faa lor egoismele i interesele amuesc ; dar senzaia cu care rmi ine numai bine ct ai nfuleca pe nemestecate un fruct savuros. Carul civilizaiei, ntocmai ca acela al idolului de la Jaggernatl, trecnd peste o inim care nu se las att de uor zdrobit i n care i s-a mpiedicat roata, abia dac i ncetinete o clip mersul, o strivete i i urmeaz mai departe drumul glorios. Aa vei face i domniile-voastre, care innd aceast carte ntr-o mn alb, v cufundai n toat voia n jilul moale, spunndu-v : O fi, poate, o poveste amuzant". Dar dup ce vei fi aflat taina chinurilor lui mo Goriot, vei cina cu poft, punnd lipsa dumneavoastr de sensibilitate pe seama autorului, nvi-nuindu-l c a depit msura i c face poezie. Ah ! inei minte ns : drama aceasta nu este o plsmuire sau un roman. AU is true 2 ; ea este att de adevrat, nct oricine poate s-o regseasc n propria sa via, n propriul lui suflet. Casa n care se afl aceast pensiune de familie este proprietatea doamnei Vauquer. E aezat n josul strzii Neuve-Sainte-Genevieve, acolo unde terenul coboar ctre strada Arbaletei ntr-un povrni att de repede i de anevoios, nct numai rareori caii l urc sau l coboar. Iat de ce domnete o att de deplin linite peste toate aceste ulie nghesuite ntre domul Val-de-Grce i cel al Panteonului, dou monumente care schimb culoarea cerului, mprtiindu-i n vzduh rsfrngerile aurii i nnegurnd totul cu umbrele mohorte pe care le atern uriaele lor cupole. Aici caldarmul e zvntat : n rigole nu-i nici ap, nici ml, i de-a lungul zidurilor crete iarba. In 1 flggeriiflf sau D ggerwflf, localitate n India, unde aveau Ioc anual mari serbri religioase, n cursul crora statuia zeului car uria printre pelerini. 1 Totul este adevrat (engl.). 10 cetii era plimbat ntr-un drum pe-aici, chiar i cel mai nepstor dintre oameni se simte cuprins de tristee, ca de altfel toi cei care trec obinuit pe aceste strzi. Aici uruitul unei trsuri ia proporiile unui eveniment; casele snt posomorite, iar din zidurile uriae se desprinde un iz de pucrie. Un parizian care s-ar rtci prin partea locului, n-ar vedea dect pensiuni de familie sau aezminte asemntoare, mizerie sau plictiseal, btrni care i ateapt moartea i un tineret zvpiat care muncete n sil. Nici un alt cartier al Parisului nu este mai trist i de ce n-am spune-o ? mai puin cunoscut. Mai ales strada Neuve-Sainte-Genevieve e ca o ram de bronz, singura potrivit pentru a ncadra o dram ca asta, care nu poate fi ndeajuns neleas dac nu prezentm dinainte atmosfera, culorile-i ntunecate i coninutul ei grav ; tot aa se mpuineaz lumina de la o treapt la alta, i glasul cluzei se stinge atunci cnd cltorul coboar n catacombe. Nimerit asemuire ! Cci cine ar putea spune cu hotrre ce este mai groaznic la vedere : inimi sectuite, sau cranii dearte ?

Faada pensiunii d ctre o grdini, aa nct casa cade n unghi drept pe strada Neuve-Sainte-Genevieve, de unde se vede tiat parc n toat adncimea ei. De-a lungul faadei, ntre cas i grdini, se ntinde o crare prunduit, n form de jgheab, lat cam de un stnjen, din care pornete o alee presrat cu nisip i tivit cu mucate, cu leandri i cu rodii rsdite n ghivece mari de faian albastr i alb. n aceast alee intri pe o porti, deasupra creia e btut o firm, pe care scrie : Casa Vauquer", iar dedesubt: Pensiune de familie pentru ambele sexe i alii", n timpul zilei, printre zbrelele portiei, prevzut cu un clopoel cu sunet ascuit, se ntrezrete Ia captul micului pavaj, pe zidul din faa strzii, o arcad imitnd marmura verde, zugrvit de cine tie ce meter din cartier, n firida pe care o nchipuie aceast zugrveal se ridic o statuie, care-l nfieaz pe Amor. Dup spoiala scorojit care o acoper, amatorii de sim-s bolun ar fi nclinai poate s descopere n aceasta un mit al amorului parizian, de a crui iluzie se vor lepda civa pai mai departe. Sub soclu, o inscripie pe jumtate 11 ' tears i aduce aminte de vechimea acestui monument prin entuziasmul pe care-l mrturisete fa de Voltaire, rentors la Paris n 1777 : ORTCINE-AI FI, ACESTA TI-E STAPNUL ; TI-A FOST, II ESTE SAU II VA FI. Seara, cnd se ntunec, poarta cu zbrele e dublat de un oblon masiv. Grdinia, care ine ct faada, e cuprins ntre zidul dinspre strad i zidul comun cu cldirea vecin, n lungul creia se ntinde o mantie de ieder, care o nvluie toat i care atrage privirile trectorilor prin efectul ei pitoresc pentru Paris. Fiecare perete este mbrcat n spalieri i vi-de-vie, ale crei boabe stafidite i prfuite snt pentru doamna Vauquer, n fiecare an, prilej de ngrijorare i smn de vorb cu feluriii clieni ai pensiunii. De-a lungul fiecrui zid se ntinde cte o alee ngust, ce duce ctre un umbrar de tei, cuvnt pe care doamna Vauquer, dei nscut de Conflans, l pronun cu ncpnare tiei, n ciuda observaiilor de ordin gramatical pe care i le fac oaspeii dumisale. Intre aceste dou alei mrginae, strjuite de pomi roditori tuni ca nite cariere, se afl o tarla ptrat, semnat cu anghi-nare i tivit pe margini cu mcri, lptuci i ptrunjel. Sub umbrarul de tei e aezat o mas rotund, vopsit verde, iar n jurul ei cteva scaune, n zilele de zpueal, comesenii de la pensiune, care snt ndeajuns de avui ca s-i ngduie luxul unei cafele, vin aici s o savureze, pe o dogoare n stare s cloceasc oule i s scoat puii din goace. Ridicat n trei caturi i mansard, faada este zidit din piatr i spoit n culoarea aceea galben care sluete aproape toate casele din Paris. Ferestrele cinci de fiecare etaj au mici ochiuri de geam i snt mpodobite Cu jaluzele, una mai sus, alta mai jos, parc pentru a-i face n ciud una alteia. Spatele casei are numai cte dou ferestre, cele de Ia parter avnd zbrele, ndrtul cldirii este o ograd lat de vreo douzeci de pai, n care vieuiesc n bun pace porci, gini, iepuri de cas i n fundul creia se ridic o magazie de lemne, ntre magazie si fereastra buctriei e atrnat un dulap de pstrat mncrile, pe sub care trece jgheabul de lturi. Ograda 12 aceasta rspunde n strada Neuve-Sainte-Genevieve printr-o porti, prin care buctreasa azvrle gunoiul din cas dup ce cur cloaca aceasta cu mare belug de ap, de teama rtyjiimilor. Fcut parc nadins pentru a adposti o pensiune de familie, parterul cuprinde mai nti o ncpere luminat de cele dou ferestre ce dau ctre strad i n care intri pe o u cu geam de sus pn jos. Acest salon d ntr-o sufragerie, desprit de buctrie printr-o scar, ale crei trepte snt fcute din scnduri ptrate de lemn, vopsite i frecate. Nimic mai trist dect salonul acesta, mobilat cu jiluri i scaune acoperite cu stof de pr de cal, nvrstat cu perechile ei de dungi una mat, alta lucioas, n mijloc se afl o mas rotund, cu o tblie de marmur Sainte-Anne, mpodobit cu obinuitul serviciu pentru ceai, de porelan alb, nzorzonat cu dungulie aurii pe jumtate terse de vreme, model att de des ntlnit astzi pretutindeni, ncperea, cu duumeaua destul de ubrezit, e mbrcat cu tblii de lemn cam pn la brul omului. Restul pereilor este acoperit cu tapete lucioase, nfind cele mai de seam scene din Telemaque 1, ale crui personaje clasice snt zugrvite n culori, ntre cele dou ferestre zbrelite se afl un panou care nfieaz ospul dat de Calipso2 n cinstea fiului Iui Ulise. De patruzeci de ani, pictura aceasta strnete glumele clienilor tineri, care au iluzia c btndu-i joc de cina la care-i osndete mizeria se ridic deasupra situaiei lor. Cminul zidit din piatr, a crui vatr totdeauna curat arat c aici nu se face foc dect Ia zile mari, este mpodobit cu dou vaze pline cu flori artificiale, vechi i decolorate, care in de urt unei pendule de marmur albstrie, de o rar urenie. Din aceast prim ncpere se desprinde un miros, care nu are un nume precis i pe care ar trebui s-l numim miros de pensiune. Un miros de odaie nchis, de mucegai, de rnced ; un miros care-i d fiori de frig, pe care-l simi jilav n nri, care-i p1 Roman mitologic de Francois Fenelon (1651171?), unde snt povestite ncercrile prin care trece

Telemac, frai rtcitorului Ulise, pentru a-i regsi tatl. Dei are caracter de legend, cartea constituie de fapt o critic sever la adresa domniei lui Ludovic al XIV-lca. Nimf din mitologia elin, fiica Iui Okeanos, unul dintre titanii mrilor, 13 trunde n haine, care-i amintete o sal de unde abia s-a strns masa o duhoare de vase nesplate, de buctrie, de azil de sraci. Mirosul acesta s-ar putea descrie, poate, numai dac s-ar inventa un procedeu de cntrire a tuturor elementelor greoase strnite de rgielile guturioase sui getteris ale fiecrui client tnr sau btrn. i totui, orict scrb i-ar pricinui acest salon, n comparaie cu sala de mncare de alturi Ji se pare elegant i parfumat ca un budoar. Sala aceasta, cu perei n ntregime mbrcai n lemn, a fost cndva zugrvit ntr-o culoare, pe care astzi n-o mai poi deslui i pe care jegul s-a stratificat, desennd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereilor se niruie cteva polie slinoase, nesate de carafe ciobite i cu luciul ters de vreme, inele de metal pentru sulul ervetelor, teancuri de farfurii din porelan gros, cu chenar albastru, fabricate la Tournai l. ntr-un ungher se afl un dulpior cu desprituri numerotate, n care se in ervetele clienilor, ptate de sosuri ori de vin. Mai snt apoi sumedenii de mobile, vechi de cnd lumea, care nu i-au gsit loc nicieri i au fost strnse aici aa cum strng nebunii din balamuc tot felul de hrburi ale civilizaiei. Poi vedea de pild un barometru, cu un clugr capuin care cnd plou iese din chilia lui ; gravuri de o sluenie care-i taie pofta de mncare, toate n ram de lemn negru lustruit i cu dungi aurite ; o pendul ncadrat n solzi de aram ; o sob verde, lmpi Argand2 pline de colb i mbcsite de ulei, o mas lung, acoperit cu o muama att de soioas, nct un client pozna dinafar s-ar fi putut iscli pe ea n-trebuinnd degetul n loc de plaivaz ; scaune schiloade, mici crmpeie din acele rogojini de papur ferfeniit, care se deir necontenit, dar niciodat nu se destram cu totul, i nite sobie prpdite, cocovite pe dinuntru, cu uile stricate i cu mnerele de lemn arse tciune. Ca s artm ct este de vechi acest mobilier, ct este de hrbuit i putregit, mncat de vreme, olog, chior i schilod, cltinndu-se la fiecare micare i gata s-i dea duhul n orice clip, ar trebui 1 Tournai sau Towruay, ora n Belgia, renumit pentru industria sa de porelanuri. 2 Lmpi cu dublu curent de aer, inventate de fizicianul elveian Aime Argand (17531803). 14 o descriere care ar lungi prea mult aceast povestire i pe care cititorii grbii nu ne-ar ierta-o. Duumeaua roie a fost de attea ori vopsit i frecat, nct a ajuns numai guri. Pe scurt, aci domnete mizeria lipsit de orice poezie : o mizerie avar, apstoare, flenduroas. O mizerie care dac nc nu-i astupat de noroi e totui plin de pete ; dac nu-i ciuruit de guri i nu-i curg nc peticele, curnd-curnd o va mnca putregaiul. ncperea aceasta se arat in toat splendoarea ei dimineaa, ctre ceasul apte, cnd motanul doamnei Vau quer, lund-o naintea stpnei, sare de pe un dulap pe altul, mustcete dup laptele din cele cteva strchini acoperite cu farfurii i ncepe a toarce cu noaptea-n cap. ndat se nfieaz i vduva, gtit cu boneta ei de tul, de sub care atrn o bucl rotund de pr fals, ce lunec ntr-o parte ; calc agale, trindu-i papucii scl-ciai. Faa-i btrioar i buclat, din mijlocul creia nasul i'iese ca un plisc de papagal; minile mici i durdulii, mutra ei grsan ca de rcovnic, snii revrsai, care tremur la fiecare pas toate se potrivesc de minune cu aceast sal, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe perei, unde s-a cuibrit specula i al crei aer dospit i nmiresmat e respirat de doamna Vauquer fr nici o scrb. Chipu-i rece ca ntia brum de toamn, ochii mpresurai de zbrcituri, cu expresia lor care trece de la sursul profesional al dansatoarei la posaca ncruntare a cmtarului, pe scurt, ntreaga ei fptur te lmurete asupra pensiunii, dup cum pensiunea te lmurete asupra persoanei sale. Temnia nu merge fr temnicer ; una fr alta nu pot fi nchipuite. Buhiala glbejit a acestei femei mrunte este produsul vieii acesteia, dup cum tifosul este consecina emanaiilor dintr-un spital. Juponul ei de ln tricotat, mai lung dect fusta croit dintr-o rochie mai veche i ale crui scame curg prin gurile stofei mncate de vreme, reprezint parc, luai la un loc, salonul, sala de mncare i grdinia, vestete nfiarea cuhnei i par-c-i spune cam cum trebuie s arate clienii pensiunii. Cu ea aci, tabloului nu-i mai lipsete nimic. Avnd aproape cincizeci de ani, doamna Vauquer seamn cu toate femeile care au trecut prin grele impasuri. Are ochi sticloi, nfiarea nevinovat a unei codoae, care mai nti i 15 u respinge cu indignare trgul, pentru ca apoi s-i poat smulge o plat mai bun, i care, ca s triasc bine, e gata la orice ; gata s vnd pe Georges sau Pichegru1, dac Georges sau Pichegru n-au fost nc vndui. Totui, clienii pensiunii, auzind-o oftnd i vicrindu-se ca i dnii, o cred srac lipit pmntului i spun

c la urma urmei e o biat femeie de treab. Ce va fi fost pe vremea domnului Vauquer ? Ea nu vorbea niciodat despre rposatul. Cum i pierduse averea ? Cu necazurile !" rspundea ea. Fa de dnsa se purtase ru : nu-i lsase dect ochii, ca s plng ; casa aceasta, ca s aib din ce tri, i dreptul de a nu lua parte la suferinele semenilor si, pentru c, dup cum singur spunea, ndurase ea nsi toate suferinele de pe lume. Auzind paii mruni i iui ai stpn-si, Silvia buctreasa mthloas - se grbea s serveasc dejunul clienilor care locuiau n pensiune. ndeobte, clienii dinafar nu se abonau dect la masa de sear, care costa treizeci de franci pe luna. La data cnd ncepe aceast istorisire, internii erau n numr de apte. La etajul nti se aflau dou apartamente, cele mai bune din toat casa. Doamna Vauquer sttea n cel mai modest, cellalt fiind nchiriat doamnei Couture, vduva unui comisar-ordonator2 de pe vremea Republicii. Doamna Couture locuia mpreun cu- o fat tnr, care se numea Victorine Taillefer i creia i inea loc de mam. Pensiunea amndurora se ridica la o mie opt sute de franci. Cele dou apartamente de la etajul al doilea erau ocupate, unul de ctre un btrn cu numele de Poiret, cellalt de ctre un om de vreo patruzeci de ani, care purta o peruc neagr, i cnea favoriii, se da drept fost negustor i se numea Vautrin. Etajul al treilea avea patru camere, din care dou erau nchiriate : una de ctre o fat btrn, numit domnioara Michonneau, alta de ctre un fost fabricant de fidea, de stelue i scrobeal, care ngduia s i se spun mo Goriot. Celelalte dou ncperi erau lsate pentru psrile cltoare, studenii aceia nefericii care, 1 Charles Pichegru, general francez care, mpreun cu Georges Cadoudal, a conspirat mpotriva lui Napoleon Bonaparte, trdnd Republica. 2 Funcionar nsrcinat cu frinuirea fondurilor. 16 ca mo Goriot i ca domnioara Michonneau, nu puteau plti mai mult de patruzeci i cinci de franci pe lun pentru cas i mas ; doamna Vauquer ns nu era prea bucuroas de asemenea oaspei, pentru c mncau prea mult pine, i nu-i primea dect atunci cnd nu gsea ali clieni mai actrii, n clipa de fa, una dintre aceste dou camere era ocupat de un tnr, de felul lui de pe lng Angouleme, care venise la Paris ca s studieze dreptul i a crui familie numeroas ndura prea grele lipsuri ca s-i mai poat trimite o mie dou sute de franci pe an. Eugene de Rastignac aa l chema era unul dintreli-' riefii pe care suferina i-a plmdit pentru munc, care neleg din fraged tineree speranele puse n ei de prini i care i pregtesc o via frumoas, drmluind din vreme roadele studiilor i potrivindu-le de mai nainte, pe msura viitoarelor prefaceri ale societii, pentru ca astfel, ei cei dinii, s poat trage toate foloasele cuvenite. Fr ciudatele lui iscodiri i fr iscusina cu care tia s se introduc n saloanele Parisului, povestirea de fa n-ar fi colorat cu acele nuane adevrate, datorite fr ndoial spiritului su ager i dorinei sale de a ptrunde dedesubturile unei situaii nspimnttoare, tinuit cu aceeai grij de cei care o creaser, ca i de cei sortii s o triasc. Deasupra acestui al treilea etaj era podul n care se ntindeau rufele la uscat i dou odi de mansard, n care dormeau un rnda, numit Christophe, i mthloas Silvia, buctreasa, n afar de cei apte clieni interni, doamna Vauquer mai avea n anii buni ca i n cei ri opt studeni la Drept sau la Medicin i doi sau trei obinuii din cartier, toi acetia abonai numai la masa de sear. Sala cuprindea n. fiecare sear optsprezece persoane i ar fi putut cuprinde chiar douzeci ; dimineaa, ns, nu veneau dect cei apte locatari, care, strni laolalt, alctuiau parc o mas de familie. Toi veneau n papuci, i ngduiau confidene asupra inutei sau nfirii externilor i asupra evenimentelor din seara precedent, vorbind cu ncrederea pe care le-o ddea intimitatea. Aceti apte clieni erau copiii rsfai ai doamnei Vauquer, care i drmluia cu o precizie de astronom ngrijirile i ateniile fa de f4ec r", 'l'ip suma pltit Adunai laolalt de ntmplare, toi se bucurau de acelai criteriu de judecat. Cei doi locatari de la etajul al doilea nu plteau dect aptezeci i doi de franci pe lun. Acest pre de nimic, care nu se ntlnete dect n cartierul Saint-Marcel, ntre Bourbe i Salpetriere J, i de la care numai doamna Couture era exceptat, arat c aceti clieni trebuiau s se afle sub povara unor suferine mai mult sau mai puin vdite. Privelitea trist pe care o nfia interiorul acestei case se repeta n mbrcmintea obinuiilor ei, deopotriv de zdrenroas. Brbaii purtau redingote a cror culoare ajunsese cu totul ndoielnic, ghete care n cartierele elegante se arunc la gunoi, rufe ponosite, veminte care i triser traiul. Femeile purtau rochii uzate, vopsite din nou i iari decolorate, vechi dantele cr-pite, mnui lustruite de atta purtare, gulerae totdeauna prlite cu fierul de clcat i fiiuri destrmate. Dac aa artau vemintele, purttorii lor se nfiau aproape toi cu trupuri bine legate, alctuiri care inuser piept furtunilor vieii, fee reci, aspre, terse ca banii scoi din circulaie. Gurile vetejite erau narmate cu dini nesioi. Aceti clieni ai pensiunii te fceau s ntrevezi drame svrite sau n curs de desfurare ; nu drame jucate la lumina rampei, n decoruri de pnz vopsit, ci drame vii sau'mute, drame reci, care rscolesc sufletul pn n str-

funduri, drame care nu se sfresc niciodat. Btrna domnioar Michonneau purta pe ochii ei ostenii un abajur slinos de tafta verde, cercuit pe un fir de alam, de care s-ar fi nspimntat chiar i ngerul milei. alul ei cu srccioase franjuri plngtoare prea c acoper un schelet, ntr-att de ciolnoase erau formele pe care le ascundea. Ce acid despuiase aceast fptur de toate farmecele feminitii ? Odinioar trebuie s fi fost, fr ndoial, frumoas i trupe ; era oare o victim a viciului, a necazurilor, a cupiditii ? S se fi istovit n aprige iubiri ? S fi fost negustoreas de haine vechi, sau numai curtezan ? S fi ispit triumfurile unei neruinate tinerei, n a crei ntmpinare plcerile veniser n valuri, prin aceast btrnee de care trectorii fugeau nspimn-tai ? Privirea ei fr culoare i da fiori de ghea ; faa ei 1 Spital de boli mintale fi azil de btrini Ia Paris. 18 pungit era ca o ameninare. Avea un glas subirel, ca de greier, care vestete din tufiul lui apropierea iernii. Spunea c ngrijise un btrn care suferise de un catar al bicii udului i pe care copiii si, crezndu-l srac, l prsiser cu totul. Acest btrn i lsase prin testament o rent viager de o mie de franci, periodic disputat de motenitori, care o acopereau cu tot felul de defimri. Dei jocul pasiunilor i pustiise faa, rmseser totui n esuturile ei urme de un alb i de o gingie care ngduiau bnuiala c i trupul ar. pstra unele rmie de frumusee. - D. Poiret era un fel de manechin automat. "Cnd l vedeai n Grdina Botanic, rsrind ca o umbr cenuie de-a lungul unei alei, cu o apc veche, pleotit pe cap, abia innd n mn bastonul cu mciulie de filde nglbenit, flfindu-i pulpanele tocite ale redingotei, care nu prea izbuteau s acopere ndragii peste msur de largi cu picioarele n ciorapi albatri, bind de parc-ar fi fost totdeauna beat, cu jiletca alb, soioas i cu jaboul de muselin groas i ghemuit, care nu prea se potrivea cu cravata legat ca o funie n jurul gtului de curcan, te ntrebai dac aceast umbr, proiectat parc de o lantern magic, aparine cu adevrat cuteztoarei rase a fiilor lui lafet , care roiau ca fluturii pe Bulevardul Italian. Ce trud izbutise oare s-l chirceasc n halul acesta ? Ce pasiune i va fi glbejit faa-i ca un bulb, care, dac ar fi fost caricaturizat, ar fi prut o arj, care depete limitele adevrului ? Ce fusese oare n viaa lui omul acesta ? Fusese, poate, slujba la Ministerul de Justiie, la biroul la care clii i trimit notele de cheltuieli, socoteala furniturilor de vluri negre pentru paricizi, de tre pentru ghilotin, de sfoar pentru cuite. Sau, poate, ncasator la poarta vreunui abator ori subinspector al salubritii, n sfrit, omul acesta prea s fi fost unul dintre asinii care nvrt uriaa noastr moar social, unul dintre acei Ratoni ai Parisului care nu-i cunosc nici mcar 1 lafet, al treilea fiu al legendarului Noe, ar fi dup Biblie strmoul ramurii indogermanice. 2 19 :' ' ' ' Bertranzii1 respectivi, unul dintre pivoii pe care s-au n-vrtit nefericirile i murdriile publice, pe scurt unul dintre aceia despre care, vzndu-i, putem spune : Avem nevoie totui i de tia". Parisul cel frumos nu cunoate aceste chipuri glbejite de suferine morale sau trupeti. Dar Parisul este un adevrat licean. Aruncai sonda nuntrul lui : nu-i vei afla niciodat adncimea. Strbatei-l, zugrvii-l : orict de muli i de grijulii vor fi exploratorii acestei ape, totdeauna va rmne un loc necercetat, o vgun tainic, totdeauna vor rmne flori, perle, montri, lucruri nemaiauzite, pe care scafandrii literari le-au scpat din vedere. Casa Vauquer este una din aceste ciudate monstruoziti. Dou figuri alctuiau aici un contrast izbitor fa de toi ceilali clieni i obinuii ai acestei case. Dei domnioara Victorine Taillefer avea o fa bolnvicios de alb, ca toate fetele roase de coroz, i dei prin tristeea ei de fiecare clip, prin inuta-i stnjenit, prin nfiarea ei srccioas i usciv era legat de suferina general care alctuia fondul acestui tablou, chipul ei nu era totui mbtrnit, iar n micri i glas pstrase o anume sprinteneal. Tnra ei suferin era ca un arbust cu frunzele plite, de curnd sdit ntr-un pmnt neprielnic. Cu obrazul ei rocovan, cu prul blai avnd rsfrngeri de vpaie, cu mijlocul prea subiratic, avea graia pe care poeii de astzi o gsesc n unele statuete din evul mediu, n ochii cenuii, cu nuane ntunecate, se oglindeau blndeea i resemnarea cretin, mbrcmintea simpl, ieftin i trda formele fragede. Era drgu, prin juxtapunere. Dac ar fi fost i fericit, ar fi fost ncnttoare : fericirea este poezia femeilor, cum gteala este fardul lor. Dac un bal, cu toat veselia lui, i-ar fi rsfrnt luminile trandafirii pe faa ei palid ; dac bucuriile unei viei elegante i-ar H mplinit, i-ar fi mbujorat obrajii, care ncepuser s se scoflceasc ; dac iubirea ar fi dat o nou nsufleire ochilor ei triti, Victorine ar fi putut s in piept celor mai frumoase fete. i lipsea ceea ce plmdete a doua oar pe orice femeie :

gteala i scrisorile de dragoste. 1 Aluzie Ia fabula Iui La Fontaine Maimua l motanul. Motanul Raton scoate castanele din jeratic, n vreme ce maimua Bertrand nu-i d osteneala dect s le ronie. Despre viaa ei s-ar fi putut scrie o carte. Taic-su, socotind c are motive s n-o recunoasc drept fiica lui, o alungase de lng sine, dndu-i numai ase sute de franci pe an, i i dosise averea n aa fel nct s-o poat lsa n ntregime fiului su. Chinuit de dezndejde, mama Victo-rinei se adpostise la o rud deprtat a ei, doamna Cou-ture, n casa creia i dduse sufletul, iar acum doamna Couture o ngrijea pe orfan ca pe propria ei copil. Din pcate, ns, vduva comisarului-ordonator al armatelor Repwblicii nu avea dect mica ei parte din avere i pensia, aa c ntr-o bun zi putea s-o lase pe biata fat n voia .soartei, fr experien i fr nici un venit. Femeie de-isprav, o ducea pe Victorine n fiecare duminic la biseric i o punea s se spovedeasc de dou ori pe lun, vrnd s fac din ea, pentru orice ntmplare,. o fat pioas. Avea dreptate. Simmntul religios deschidea un viitor acestui copil nerecunoscut, care i iubea totui tatl i care n fiecare an se ducea la el ca s-i aduc cu-vntul de iertciune din partea mam-si ; dar n toi anii btuse zadarnic la ua casei printeti. Fratele ei, singurul care ar fi putut s mijloceasc o mpcare, nu venise, s-o vad niciodat, n patru ani, i nu-i trimitea nici un ajutor. Ea l implora pe Dumnezeu s-l lumineze pe tatl ei, s mbuneze inima fratelui i se ruga pentru sufletele lor, fr a le aduce vreo nvinuire. Doamna Couture i doamna Vauquer nu gseau n dicionarul injuriilor destule cuvinte ca s califice aceast purtare slbatic. Dar cnd ele aruncau toate blestemele asupra acestui milionar ticlos, Victorine rostea cuvinte blnde, ca gunguritul hulubului slbatic, care, chiar cnd cade dobort de glon, n iptul lui de durere mrturisete nc iubirea. Eugene de Rastignac avea nfiarea meridionalului : obrazul alb, prul negru, ochii albatri. inuta, felul de a se purta, atitudinea lui de fiecare clip artau c descinde dintr-o familie nobil, n care fusese crescut dintru nceput n tradiiile cele mai alese. Dac i crua mbrcmintea, dac n zilele obinuite purta hainele de anul trecut, putea totui uneori s ias n ora mbrcat ca un tnr elegant, ndeobte, purta o redingot veche, o jiletc tocit, o cravat neagr, prpdit, decolorat i nnodat 20 21 strmb cravata obinuit a studentului nite pantaloni la fel de jerpelii i ghete pingelite. Vautrin, om de patruzeci de ani, cu favoriii cnii, era trsura de 'unire' ntre aceste dou personaje i ceilali clieni ai pensiunii. Fcea parte dintre oamenii despre care poporul spune : Stranic voinic !" Lat n umeri, cu trunchiul bine mplinit, cu muchii care se vdeau puternici, avea mini groase, ptrate, cu falangele pline de smocuri stufoase de pr rou nvpiat. Faa, brzdat de dungi pretimpurii, arta o oarecare asprime, pe care o dezminea ns purtarea lui blajin i prietenoas. Vocea de bas cantabil se potrivea de minune cu greoaia lui veselie i nu era de loc neplcut. Era de felul lui ndatoritor i glume. Dac se strica vreo ncuietoare de u, numai-dect o desfcea, o dregea, o ungea, o pilea i o punea la loc, spunnd : Eu i-s naul l" De altfel, tia tot felul de lucruri despre mare, despre corbii, despre Frana, despre rile strine, despre afaceri, oameni, evenimente, legi, hoteluri i pucrii. Dac vreunul ncepea s se vicreasc, se arta ndat gata s-i vin n ajutor, mprumutase bani n mai multe rnduri doamnei Vauquer i ctorva dintre clienii pensiunii, n ciuda nfirii lui de om cumsecade, avea un fel de a te privi, adnc i nenduplecat, care strnea ata team, nct datornicii lui ar fi nfruntat mai degrab primejdia morii dect pe aceea de a nu-i napoia banii mprumutai. Iar felul cum zvrlea scuipatul dintr-o nitur, arta c are o fire rece i neclintit', care nu s-ar fi dat napoi nici de la o crim ca s ias dintr-o ncurctur. Ca un judector nendurat, ochiul lui rzbtea pn n strfundul tuturor problemelor, tuturor contiinelor, tuturor simmintelor. De obicei, dup ce prnzea ieea ndat n ora, se ntorcea la vremea cinei, dup care o tergea repede, n mare grab, i nu revenea dect ctre miezul nopii, descuind ua cu o cheie potrivit pe care i-o ncredinase doamna Vauquer. Era singurul care se bucura de favoarea aceasta. Drept urmare, se avea tare bine cu vduva, creia i spunea mam, cu-prinznd-o pe dup mijloc, mgulire nu ndeajuns de preuit. Biata femeie i nchipuia c treaba asta e uoar, n vreme ce, dintre toi, numai Vautrin avea braul destul de lung ca s poat cuprinde o att de vast circumfe22 rin. Una dintre trsturile firii lui era drnicia cu care pltea cincisprezece franci pe lun pentru gloria 1, pe care o lua dup mas. Dac la pensiune tinerii prini n viaa Parisului ca ntr-un vrtej i btrnii nepstori fa de tot ce nu-i atingea de-a dreptul nu ar fi privit lucrurile cu atta uurin, ei nu ar fi avut nici o naoial n privina lui Vautrin. Dar n timp ce el cunotea sau ghicea toate treburile celor din jurul lui, nici unul dintre ei nu izbutise s-i ptrund nici gndurile, nici ndeletnicirile. Dei punea ntre sine i

cei din preajma sa, drept barier, neltoarea lui nfiare de om de isprav, se iveau totui destule prilejuri ca s-i dai seama de nfricotoarea adncime a firii lui. Dintr-o glum vrednic de Juvenal -, prin care voia parc s"a" arate ct plcere i fcea s batjocoreasc legile, s biciuiasc nalta societate, s-i arate c este in contradicie cu ea nsi, puteai adesea s bnuieti c privea cu dumnie ornduirea social i c n adncul vieii lui era o tain ascuns cu mult grij. Atras poate fr s-i dea seama de fora unuia sau de frumuseea celuilalt, domnioara Teillefer i mprea privirile ei furiate i tainicele ei gnduri ntre acest om de patruzeci de ani i ntre tnrul student; dar nici unul, nici cellalt nu preau a se gndi la ea, dei n-tmplarea ar fi putut s schimbe de la o zi la alta situaia fetei i s fac din ea o partid bogat. De altfel, nimeni nu se ostenea s cerceteze dac nefericirile despre care vorbeau unul sau altul dintre clieni erau nscocite sau adevrate. Fiecare arta celuilalt o nepsare care se mbina cu nencrederea ce izvora din starea lor. tiau prea bine c nu au putina s-i uureze suferinele, i povestin-du-i-le necontenit goliser cupa consolrilor. Ca i soii ntr-o veche csnicie, nu mai aveau s-i spun nimic. Nu mai pstrau dect legturile unei existene mecanice, jocul unei mainrii neunse. Cnd le ieea n cale un orb treceau mai departe, fr a se opri ; ascultau fr nici o tresrire istorisirea oricrei nenorociri ; i chiar gndul morii, n care nu vedeau dect dezlegarea unei probleme de mizerie, Amestec de ceai, cafea i coniac. 1 Dfciwus lunius Jnvciifi is, poet satiric latin, care biciuiete prin versurile sale moravurile corupte ale contemporanilor. 23 i fcea s rmn nepstori n faa celei mai cumplite agonii, ntre aceste suflete bntuite de dezndejde, singura fericit era doamna Vauquer, care domnea peste acest ospiciu fr paznici. Grdinia aceea, care, tcut i rece, uscat sau umeda, avea ceva din pustietatea stepei fr hotar, ei i se arta ca o dumbrav luminoas. Hardughia aceea, cu faada ei galben i posomorit, iar nuntru cu iz coclit de dughean, ei i se prea plin de ncntri. Ale ei erau celulele acestea. i ea era aceea care i hrnea pe aceti ocnai osndii pe toat viaa, exercitnd asupra lor o autoritate respectat. Unde s gseasc srmanii de ei n tot Parisul, la preul pe care li-l pretindea ea, o mn-care sntoas i ndestultoare i un apartament, pe care i-l puteau face, dac nu elegant i primitor, cel puin curat i sntos ? Doamna Vauquer putea s-i ngduie cea mai strigtoare nedreptate cel lovit de ea trebuia s rabde fr a crcni. O asemenea adunare trebuia s cuprind i cuprindea ntr-adevr n mic toate elementele unei ntregi societi. Printre cei optsprezece comeseni se afla, ca n toate colile, ca n toat lumea, un biet ins hruit de toi ceilali, un cal de btaie asupra cruia glumele rutcioase cdeau ca grindina. La nceputul celui deal doilea an, Eugene de Rastignac era ncredinat c personajul acesta este cel mai impresionant dintre toi ceilali clieni n mijlocul crora era osndit s vieuiasc nc doi ani de zile. Acest pir1 era mo Goriot, fost fabricant de paste finoase, asupra cruia un pictor sau un istoric ar fi proiectat lumina ntregului tablou. Ce ntmplare fcuse ca dispreul pe jumtate dumnos al celorlali, prigoana i mila lor, lipsa lor de respect n faa suferinei s cad tocmai asupra celui mai vechi dintre clienii pensiunii ? Le strnise el nsui prin vreo ciudenie sau prin vreun caraghioslc dintre acelea pe care lumea le iart mult mai greu dect orice viciu ? Aceste ntrebri snt n strns legtur cu nenumrate alte nedrepti sociale.- Este poate n firea omului s arunce toate suferinele tocmai asupra celui care ndur totul din umilin adevrat, din slbiciune sau din 1 Victim, cal de btaie. 24 nepsare. Nu ne place oare, tuturora, s ne cercm puterea pe seama unuia sau altuia ? Putiul cel mai plpnd sun la toate uile pe vreme de ger sau se car, ca s-i scrie nu-' mele, pe monumentul de care nimeni nu s-a atins pn atunci. Mo Goriot, un btrn de vreo aizeci i nou de ani, se retrsese Ta doamna Vauquer n 1813, cnd se lsase de nego. La nceput luase apartamentul ocupat de doamna Couture, pltind pe atunci o pensiune de o mie dou sute de franci ca unul pentru care o sut de ludovici snt o nimica toat. Doamna Vauquer nnoise cele trei ncperi ale acestui apartament n schimbul unei prealabile despgubiri, care reprezenta zicea ea valoarea unui mobilier ca vai d f el, alctuit din nite perdele de americ galben, jiluri de lemn lustruit mbrcate n catifea de Utrecht, cteva cromolitografii i nite tapete, pe care le respinseser pn i crmarii din mahala. Mo Goriot, cruia pe atunci i se spunea cu toat cinstea domnul Goriot", se lsase nelat cu o att de generoas drnicie, nct din pricina aceasta pesemne fusese socotit de la nceput drept un imbecil cu totul nepriceput n afaceri. Goriot a adus cu sine o bogat garderob i mult rufrie magnific trusou al oricrui negustor care, nainte de a iei din nego i cumpr tot ce-i trebuie. Doamna Vauquer s-a uitat ca la o minunie la cele optsprezece cmi de

demioland, a cror finee era cu att mai bttoare la ochi cu ct fostul fabricant de fidea purta nfipte n dantela jaboului dou ace, fiecare cu cte un mare diamant i legate ntre ele cu un lnug de aur. Purtnd mai totdeauna un costum albastru-deschis, i punea n fiecare zi o jiletc de pichet alb, sub care se legna pntecul proeminent n form de par, sltnd n sus i-n jos un lan gros de aur mpodobit cu brelocuri. In tabacher, care era tot de aur, pstra un medalion cu uvie de pr, care te fceau s-l bnuieti de cine tie ce aventuri amoroase. Cnd gazda l nvinui c ar fi un crai, pe buze i flutur veselul surs al burghezului mgulit n vanitatea lui. Bogata argintrie pe care o avusese n gospodria lui umplu sertarele armarelor 1. El pronuna acest cuvnt aa cum l rostete 1 Corect : armolre (fr.) dulap. 25 prostimea. Och.u vduvei scnteiar cnd l ajut, ndatoritoare, s-i despacheteze i s-i rnduiasc polonicele, lingurile, tacmurile, serviciile de untdelemn i de oet, sosie-rele, farfuriile, tviele cu ceti i phrue de argint aurit, pe scurt : piese mai mult sau mai puin frumoase, cntarind destule mrci1 i de care btrnul nu voia s se despart. Darurile acestea i aminteau zilele solemne ale vieii lui de familie. sta, spusese el ctre doamna Vauquer strngnd n mini o farfurie i un castrona pe al crui capac erau zugrvite dou turturele giugiulindu-se, sta este cel dinti dar pe care mi l-a fcut nevast-mea, de ziua aniversrii noastre. Biata de ea .' Ca s-l cumpere, i-a jertfit toate economiile ei de fat. Vedei, doamn, mai degrab a rci pmntul cu unghiile dect s m despart de asta. Mulumesc lui Dumnezeu, voi putea s-mi beau cafeaua din ea n fiecare diminea, pn la sfritul vieii. N-am de ce m plnge, bnuii pe care i-am pus deoparte au s-mi ajung nc mult vreme. n sfrit, doamna Vauquer, cu ochii ei de arc, mai vzuse cteva titluri de rent, care, adunate n fug, artau c acest excelent Goriot are un venit de vreo opt sau zece mii de franci. Din ziua aceea, doamna Vauquer, nscut de Conflans, care avea patruzeci i opt de ani btui pe muchie, dar nu mrturisea dect treizeci i nou, ncepu a-i face planuri. Dei pleoapele ochilor lui Goriot atrnau n jos, rsfrnte i umflate, din care pricin trebuia s se tearg destul de des cu batista, ea gsea totui c avea o nfiare plcut i tocmai aa cum se cuvenea. De altfel, pulpa piciorului, groas i larg arcuit n afar, ca i lungul lui nas ptrat, vesteau nsuiri morale pe care vduva le preuia pare-se cu deosebire i pe care le mrturiseau cu aceeai trie chipul lui rotund ca o lun plina i nfiarea-i de om de treab, naiv i oarecum prostu. Se vedea ct de colo c e un animal bine cldit, gata s-i pun toat puterea firii lui ntr-un simmnt. Frizerul colii Politehnice venea n fiecare diminea s-i pudreze prul, pe care-l purta pieptnat n sus, de o parte i de 1 Veche msur de greutate, cntrind aproximativ 250 de grame. 26 alta, ca dou aripi de hulub, mpodobindu-i plcut faa cu cinci coli pe fruntea ngust. Dei oarecum bdrnos, se purta ns mbrcat cu atta ngrijire i i lua priza de tabac cu atta mreie, trgnd-o pe nas ca un om temeinic ncredinat c nu-i va lipsi niciodat poria de Ma-cuba 1, nct, n ziua cnd d. Goriot a intrat n pensiunea ei, doamna Vauquer s-a perpelit toat noaptea ca o potr-niche n nveliul ei de slnin ; arznd de dorina de a-i lepda doliul pe care-l purta dup Vauquer, visa s renasc n chip de doamna Goriot. S se mrite, s-i vnd pensiunea, s intre n lumea aleas a burghezimii, s ajung doamn cu raz n cartier, s organizeze chete pentru ajutorarea sracilor, duminica s fac, ntr-un grup restrns de prieteni, mici plimbri la Choisy, Soisy, Gentilly2 ; s se duc la teatru, n loj, ori de cte ori o avea poft, fr s mai atepte biletele de favoare pe care i le ddea uneori vreunul dintre clienii pensiunii, dar numai n toiul cldurilor lui iulie ; aa visa doamna Vauquer ntregul Eldorado3 al micilor csnicii pariziene. Nu mrturisise nimnui c avea patruzeci de mii de franci, strni ban cu ban. n privina averii, se socotea, fr ndoial, o partid potrivit pentru Goriot. Ct despre rest, nu snt mai prejos dect el !" i spunea vduva zvrcolindu-se n pat, ca i cnd ar fi vrut s se ncredineze c mai dispune nc de farmecele pe care mthloasa Silvia le gsea n fiecare diminea tot mai vetejite. ncepnd din ziua aceea, vreme de trei luni, vduva Vauquer a recurs la serviciile frizerului domnului Goriot i i-a cumprat cteva rochii, pentru c, se scuza ea, trebuia s dea casei un anume decor, potrivit cu preacinstitele fee care o frecventau. De asemenea, i ddu mult osteneal ca s scape de unii clieni, anunnd c de aci nainte nu va mai primi dect pe oamenii cei mai distini din-toate punctele de vedere. Cnd se nfia vreun strin, se luda cu preferina pe care i-o artase domnul Goriot, unul 1 Tutun de Macuba (Martinica), care miroase a trandafir i a .violete. Localiti pitoreti din apropierea Parisului. ar imaginar, bogat in aur i pietre scumpe.

27 dintre negustorii cei mai de vaz i cei mai respectai din Paris, n acelai timp, mpri prin ora prospecte cu firma Casa Vauquer", care era dup cum spunea ea una dintre cele mai vechi i mai stimate pensiuni de familie din Cartierul Latin", avnd una dintre cele mai frumoase priveliti asupra vii Gobelinelor (se zrea de la cel de-al treilea etaj) i o grdin plcut, la captul creia se ntindea o alee de tei. Doamna Vauquer fgduia prin prospect aer curat si linite, n urma acestui prospect a venit Ia pensiune doamna contes de Ambermesnil, femeie de treizeci i ase de ani, care atepta sfrsitul unei lichidri de bunuri i fixarea unei pensii, pe care urma s o primeasc n calitate de vduv a unui general czut pe timpurile de lupt. Doamna Vauquer purt de grij ca mesele s fie mai bune dect pn atunci, nclzi saloanele vreme de vreo ase luni i i inu att de bine fgduielile din prospect, nct trebui s wai dea de la ea. Drept urmare, contesa i spuse doamnei Vauquer, numind-o scump prieten, c-i va aduce pe baroana de Vaumerland i pe vduva colonelului conte Picquoiseau, dou dintre prietenele ei, ndat ce vor sfri timpul pentru care apucaser s plteasc la o pensiune din cartierul Marais1, mai scump dect casa Vauquer. De altfel, aceste dou doamne vor putea tri n tot largul lor ndat ce birourile Ministerului de Rzboi vor sfri formalitile. Dar, spunea ea, birourile astea nu mai sfresc niciodat. Dup masa de sear, cele dou vduve se urcau n camera doamnei Vauquer, unde se aezau la taifas, bnd cassis2 i ciugulind dulciuri pstrate numai pentru sufletul stpnei. Doamna de Ambermesnil ncuviina n totul inteniile gazdei sale n privina lui Goriot, intenii foarte potrivite, pe care de altfel le ghicise din prima zi, i spunea c l socoate un om desvrit. Ah ! scump doamn, rspundea vduva, e sntos tun, s-a pstrat n deplin putere i e nc n stare s fericeasc o femeie. 1 Vechi cartier al Parisului (arondismentelc III i IV), cu multe i vechi hoteluri. 2 Lichior de coacSzc negre. 28 Cuprins de mrinimie, contesa i fcu cteva imputri n privina mbrcminii, care nu se potrivea de fel cu nzuinele ei. Trebuie s-i pregteti inuta de campanie, i spuse ea. Dup ndelungate chibzuine, cele dou vduve pornir mpreun la Palais-Roya11, unde cumprar, de la Galeries de Bois, o plrie cu pene i o bonet. De aci, contesa i duse prietena la Fetite Jeannette, unde aleser o rochie i o earf. Cu aceste muniii de rzboi i gata s nceap lupta, doamna Vauquer semna leit cu emblema restaurantului, Boeuf la mode 2. Totui, cnd se uit n oglind se vzu att de mult schimbat n bine, nct se socoti ndatorat contesei i, dei nu era prea darnic de felul ei, o rug s primeasc o plrie de douzeci de franci. Adevrul era, ns, c doamna Vauquer avea de gnd s-i cear un serviciu : s-l iscodeasc pe Goriot i s-i deschid ochii asupra marilor nsuiri ale doamnei Vauquer. Doamna de Ambermesnil se art gata a lua parte, cu toat prietenia, la aceast viclean uneltire, i tot dnd trcoale btrnului fabricant de finoase izbuti n cele din urm s aib o discuie cu el ; dar, vzndu-l ruinat, ca s nu spunem refractar la ncercrile pe care i le strnea propria ei dorin de a-l cuceri pentru sine, contesa iei revoltat de grosolnia lui. ngeraule, i spuse scumpei sale prietene, n-ai s te alegi cu nimic de la omul sta ! E bnuitor, caraghios, e un crpnos, o vit-nclat, un ntru, de pe urma cruia n-ai s ai dect neajunsuri. n urma celor petrecute ntre domnul Goriot i doamna de Ambermesnil, contesa nici nu mai voi s dea ochii cu el. A doua zi ea plec, uitnd s plteasc pensiunea pe ase luni i lsnd cteva boarfe, care nu fceau mai mult de cinci franci. Cu toat strnicia pe care doamna Vauquer o puse n cercetrile sale, nu izbuti s capete nici o 1 Cldire destinat iniial membrilor familiei regale, transformat ulterior n-tr-un conglomerat de magazine, prvlii de tot soiul i mai ales tripouri. 2 Restaurant din Paris pe a crui firm era pictat o vac cu plrie de panglici i pene, nfurat ntr-o earf cu ciucuri i mpodobit cu cercei si mrgele. 29 informaie, n tot Parisul, cu privire la contesa de Amber-mesnil. Ea vorbea adesea de aceast jalnic ntmplare, plngndu-se de prea marea ei ncredere n oameni, dei era mai nencreztoare dect o pisic ; fcea parte, ns, V din acele fiine care i privesc cu bnuial pe cei ce le snt aproape i se druiesc cu totul celui dinti venit. Fapt moral ciudat, dar adevrat, a crui rdcin poate fi cu uurin aflat n inima omeneasc. Unii oameni nu mai au, poate, nimic de ctigat fa de cei cu care vieuiesc laolalt ; dup ce i-au dezvluit sufletul n toat deertciunea lui, ei tiu c acetia i judec n tain, cu toat asprimea

cuvenit ; dar fiind bntuii de o nepotolit dorin de mguliri, a cror lips o simt, sau roi de poha de a arta c posed nsuiri pe care nu le au, oamenii acetia ndjduiesc c vor putea dobndi prin viclenie preuirea sau simpatia celor care nu-i cunosc, cu riscul chiar de a le pierde mai trziu. n sfrit, snt i oameni care se nasc mercenari, care nu-i ajut niciodat prietenii sau pe cei ce le snt aproape, pentru c aceasta ar nsemna mplinirea unei ndatoriri ; pe cnd dac fac un serviciu unui strin dobndesc un ctig de amor propriu : cu cit cercul afeciunilor lor este mai apropiat, cu att iubesc mai puin ; cu cit se ntinde mai mult acest cerc, cu att snt mai sritori. Doamna Vauquer inea fr ndoial de aceste dou feluri de firi meschine, prefcute, dezgusttoare prin nsi natura lor. - Dac a fi fost aici, i spunea Vautrin, nu i s-ar fi ntmplat nenorocirea asta. Ce frumuel i-a fi dat-o de gol pe mechera aia .' Le cunosc eu mutrele... Ca toate spiritele nguste, doamna Vauquer era deprins s rmn n cercul ntmplrilor, fr a le cerceta cauzele. Pentru propriile ei greeli, i plcea s-i scoat vinovai pe alii. Cnd se vzu pgubit, socoti c toat aceast nefericire purcede de la cinstitul fabricant de finoase i de atunci ncepu, dup cum spunea ea, s se dumereasc n privina lui. Cnd i ddu seama c toat struina ei de a-l strni i toate ostenelile ei de a-i da ifose erau zadarnice, ghici ndat pricina, nelese c acest client al pensiunii i are dup cum spunea ea, apucturile lui. n sfrit, i lu ndejdea, cu care se mngiase attea zile, convin-gndu-se c nu avea nici un temei i c nu va scoate 30 mai misterios. Numai c, orict de nevrednice ar fi fost purtrile i viciile lui, dumnia pe care o strnea nu mergea pn acolo nct s-l poat izgoni : omul i pltea pensiunea. i apoi, le era de folos : toi i descrcau pe el buna sau reaua dispoziie, prin glume sau ocri, ca i cum i-ar fi ters tlpile pe un pre. Opinia doamnei Vauquer prea cea mai apropiat de adevr, aa nct i-o nsuir toi. Dup cum spunea ea, acest om, care s-a pstrat att de bine, sntos tun i cu care ai fi putut s ai multe desftri, era un desfrnat cu pofte nefireti. Iat faptele pe care se ntemeia n defimrile ei. La cteva luni dup ce plecase pacostea de contes, care trise vreme de ase luni pe socoteala dumisale, ntr-o diminea, nainte de a cobor din pat, doamna Vauquer auzise pe scar fonet de rochie de mtase'i pas uor de femeiuc sprinten, care se strecura spre odaia lui Goriot, a crei u se deschisese cu nelepciune taman atunci, ndat dup aceea, Silvia cea butucnoas veni s-i spun stpn-si c o fat, prea drgu ca s poat fi cinstit, mbrcat ca o zei, cu ghete nalte de fetru, pe care nu se vedea nici un strop de glod, se strecurase ca un tipar, din uli pn n cuhne, i o ntrebase care este apartamentul domnului Goriot. Doamna Vauquer i buctreasa hmisale au ascultat la u i au prins cteva cuvinte rostite cu duioie n timpul acestei vizite, care n-a fost tocmai scurt. La plecare, cnd domnul Goriot i ntovrea dama, Silvia cea butucnoas i-a luat n grab panerul i s-a fcut c pleac la pia, ca s-i poat urmri pe cei doi ndrgostii. Doamn, i-a spus stpn-si cnd s-a ntors, al dracului de bogat trebuie s fie totui domnul Goriot, ca s le in pe picior aa mare .' nchipuii-v -c la col cu strada Estrapade atepta o trsur de cas, o minune, nu altceva, n care s-a urcat ea. La prnz, doamna Vauquer s-a ridicat de la mas ca s trag o perdea, aprndu-l astfel pe domnul Goriot de o raz de soare, care l stnjenea, czndu-i drept n ochi. Eh, domnule Goriot, frumoasele te ndrgesc i soarele te caut, spuse ea, fcnd aluzie la vizita pe care o primise negutorul. i, drace, tiu c ai gust bun, era tare drgla... 3 33 Era fata mea, spuse el cu un fel de mndrie, n care ceilali clieni ai pensiunii se grbir s vad o neroad ngmfare de btrn, care ncearc s ias cu faa curat. O lun mai trziu, domnul Goriot primi o a doua vizit. Fiic-sa, care ntia oar venise n rochie de diminea, de data aceasta veni dup amiaz, mbrcat ca pentru vizit. Clienii pensiunii care edeau de vorb n salon avur prilejul s-o vad, drgu, cu prul auriu, subiric, graioas i mult prea distins ca s poat fi fata unui om ca mo Goriot. - lac-o i p-a doua ! spuse Silvia cea butucnoas, care nu o mai recunoscu. Cteva zile dup aceea, o alt tnr, nalt i bine mplinit, oache, cu prul negru i ochii vii, ntreb de domnul Goriot. - lac-o i p-a treia .' spuse Silvia. Aceast a doua fat, care ntia oar venise s-l vad pe tat-su dimineaa, cteva zile mai trziu, nspre sear, cobor din trsur n rochie de bal. - lac-o i p-a patra ! spuser deodat doamna Vauquer i Silvia cea butucnoas, nerecunoscnd nici pe

departe n aceast doamn din nalta societate pe fata care ntia oar venise mbrcat ntr-o modest rochie de diminea. n vremea aceea, Goriot pltea nc o mie dou sute de franci pensiune. Doamna Vauquer gsi c e foarte firesc ca un om bogat s aib patru sau cinci amante, ba chiar l socoti foarte dibaci n ncercarea de a le prezenta drept fetele lui. Iar faptul c le aducea la pensiunea Vauquer nu o necji de fel. Numai c, gsind n aceste vizite explicaia nepsrii lui Goriot fa de ea nsi, i ngdui, la nceputul celui de-al doilea an, s-l numeasc motan btrn. In sfrit, cnd pensionarul nu mai putu plti dect cei nou sute de franci, vznd ntr-o zi pe una dintre aceste doamne cobornd din trsur, doamna Vauquer l ntreb cu toat insolena ce are de gnd s fac din casa dumisale. Mo Goriot i rspunse c doamna e fata lui cea mare. Dar ce, ai treizeci i ase de fete ? spuse ncrit doamna Vauquer. 34 i N-am dect dou, rspunse pensionarul, cu blndeea omului scptat, care din pricina srciei a ajuns la cea mai de pe urm supunere. Ctre sfritul celui de-al treilea an, mo Goriot, re-strngndu-i i mai mult cheltuielile, se mut la catul al treilea, pltind patruzeci i cinci de franci pe lun pensiune. Renun la tutun, i concedie -peruchierul i nu-i mai pudr prul. Cnd se nfi pentru prima oar nepudrat, gazda, vzndu-i adevrata culoare a prului, un cenuiu murdar care btea n verzui, slobozi un strigt de mirare. Cu faa sa nnegurat tot mai mult, zi cu zi, pe nesimite, de tristeea durerilor tinuite, mo Goriot prea cel mai mhnit dintre toi mesenii. Atunci nimeni nu mai avu nici o ndoial : mo Goriot era un btrn deucheat, i dac ochii dumisale scpaser pn acum de vtmtoarea nrurire a leacurilor cerute de bolile de care suferea, aceasta nu se datora dect iscusinei doctorului su. Culoarea respingtoare a prului era urmarea exceselor pe care le fcuse i a drogurilor pe care le luase ca s le poat continua. Aceste brfeli i gseau o ndreptire n starea trupeasc i sufleteasc a moneagului. Cnd vzu c frumoasa lui rufrie s-a ferfeniit, i cumpr o pnz ieftin de paisprezece bani cotul, ca s-o nlocuiasc. Diamantele, tabachera de aur, lanul, bijuteriile pierir una cte una. Lepdase fracul albastru-deschis i tot costumul lui bogat, ca s poarte iarna, ca i vara o redingot de postav grosolan, de culoare castanie, o jiletc de pr de capr i pantaloni cenuii de piele de drac. Trupete, se mpuina vznd cu ochii ; picioarele i se subiar ; pe faa-i pn atunci buhit de mulumirea unei fericiri burgheze se ivir cute multe i adnci ; fruntea i se ncrei, flcile i ieir la vedere. Trecuser patrii ani de cnd se aezase n strada Neuve-Sainte-Genevieve i era de nerecunoscut. Blajinul fabricant de finoase care la aizeci i doi de ani nu arta nici de patruzeci, trgoveul voinic i pntecos, bine pstrat n nerozia lui, cu o sprinteneal care i nveselea pe trectori, cu sursul oarecum tineresc, prea acum un septuagenar ndobitocit, glbejit, tremurnd din toate ncheieturile. Ochii albatri i plini de via aveau acum umbre tulburi, cenuii, erau stini, nu mai lcrimau, ci, cu tivul 3 35 lor roiatic, parc plngeau cu snge. Unii l priveau cu sil, alii cu mil. Civa tineri studeni n medicin, vznd cum i atrn buza de jos i msurndu-i din ochi unghiul facial, l declarar atins de cretinism, dup ce l hruiser ndelung vreme, fr a scoate nimic de la el. ntr-o sear, dup mas, cnd doamna Vauquer i spusese n batjocur : Eh, fetele dumitaje nu mai vin s te vad ?" punndu-i la ndoial paternitatea, mo Goriot tresri, ca i cnd gazda l-ar fi mboldit cu un fier. Mai vin cteodat, rspunse el cu glas tulburat. Ah .' Ah .' le mai vezi cteodat ? strigar studenii. Bravo, mo Goriot ! Dar btrnul nu auzi glumele pe care le strnise rspunsul su : czuse iari ntr-o ngndurare, pe care cei ce nu-l cunoteau ndeajuns o socoteau un fel de toropeal senil, datorit lipsei de inteligen. Dac l-ar fi cunoscut temeinic, poate c i-ar fi preocupat adnc problema strii lui trupeti i sufleteti ; dar lucrul acesta era deosebit de anevoios. Dei era uor de aflat dac Goriot fusese ntr-adevr fabricant de finoase i la ct se ridica averea lui, btrnii, a cror curiozitate se trezise, nu ieeau din cartierul lor i triau la pensiune ca stridiile pe stnc. Ct despre ceilali, ndat ce ieeau din strada Neuve-Sainte-Genevieve, viaa Parisului, cu nsufleirea ei deosebit, i fcea s-l uite cu totul pe bietul moneag, pe seama cruia se veseleau. Att pentru btrnii nguti la minte, ct i pentru tinerii fr de griji, srcia lucie n care tria mo Goriot i nfiarea lui neroad nu se potriveau de fel cu avuia sau cu vreo nsuire oarecare. Ct despre femeile pe care le ddea drept fetele lui, toi mprteau prerea doamnei Vauquer, care spunea, cu judecata aspr a tuturor btrnelor care s-au deprins s-i fac tot felul de nchipuiri i a cror ndeletnicire de fiecare sear este trncneala : Dac mo Goriot ar avea fete att de bogate, cum preau a fi doamnele care veneau s-l vad, n'-ar sta el n casa mea la catul al treilea, cu patruzeci i cinci de franci pe lun, i n-ar umbla mbrcat ca un nevoia.

Nimic nu putea s dezmint aceste presupuneri. Aa c, spre sfritul lunii noiembrie 1819, cnd a izbucnit aceast dram, fiecare dintre cei ce se aflau la pensiune 36 i avea, n privina bietului btrn, ideile lui bine statornicite. Mo Goriot n-avusese n viaa lui nici nevast, nici fat ; abuznd de plcerile vieii, a ajuns un melc, o molusc antropomorf, bun de clasat n familia casche-tiferelor, spunea un slujba de la Museuml, unul din abonaii la mas. Poiret era un vultur, un gentilom pe lng Goriot. Poiret vorbea, raiona, rspundea ; e drept c vorbind, raionnd, rspunznd nu spunea nimic, pentru c avea obiceiul s repete cu alte cuvinte ceea ce spuseser ceilali; dar lua parte la convorbire, era viu, prea sensibil, n vreme ce mo Goriot, spunea mai departe slujbaul de la Museum, se statornicise definitiv la zero grade Reaumur. Eugene de Rastignac se ntorsese de acas ntr-o stare de spirit pe care desigur c au cunoscut-o toi tinerii cu nsuiri alese sau cei crora o situaie anevoioas le d pentru o clip caliti de oameni de elit. In cel dinti an al ederii sale Ia Paris, puina munc pe care o cere luarea primelor examene n facultate i lsase destul timp liber ca s poat, gusta desftrile Parisului. Unui student nu-i rmne prea mult timp liber dac vrea s vad tot ce se joac la fiecare teatru, s cerceteze ieirile labirintului parizian, s afle deprinderile, s nvee limba i s se obinuiasc cu plcerile pe care nu le poate gsi dect n capital, dac vrea s scotoceasc n toate ungherele, unde vrei i unde nu vrei, s urmeze cursurile care l atrag, s inventarieze tezaurele muz-eelor. i atunci, studentul se nflcreaz pentru nite nimicuri, care i se par mree, i descoper un om de seam printre profesorii de la College de France 2, pltii ca s fie la nlimea auditoriului, i mboeaz cravata i se mbrac, sclivisit ca s cucereasc femeile care vin la Opera Comic n primele locuri de la galerie, n aceste iniieri succesive, studentul i leapd zgura, dobndete o mai larg privelite asupra vieii i pn la urm ajunge s-i dea seama c societatea este alctuit dintr-o suprapu1 Mucam d'lnstoire Hatmelle era numele pe care-l purta atunci Grdina-Botanic. Institut de nvmnt superior din Paris, fondat n 1530, unde audierea cursurilor nu era urmat de obligativitatea examenelor. 37 nere de straturi omeneti. Dac la nceput a privit ca n-cntare echipajele care defileaz pe Champs-Elysees sub mbelugata revrsare a soarelui, curnd dup aceea ajunge s le rvneasc. Cnd Eugene plec n vacan, dup ce i luase bacalaureatul n litere i bacalaureatul n drept, el trecuse prin aceast ucenicie fr s fi bgat de seam. Iluziile lui din copilrie, gndurile pe care i le fcuse acolo, n provincie, se mistuiser. Cu aceast nou nelegere a lucrurilor i cu o nemsurat ambiie, el putu s vad lumea de Ia conacul printesc, familia lui, n adevrata lor lumin. Taic-su, maic-sa, cei doi frai, cele dou surori i o mtu, care n-aveau alt avere dect o pensie, triau toi din moioara de la Rastignac. Acest domeniu, cu un venit de vreo trei mii de franci, legat de rodul viei, tria n nesigurana n care triete orice podgorie, prin nsi natura produsului ei : i totui, din acest venit trebuia s smulg n fiecare an o mie dou sute de franci pentru Eugene, nfiarea acestei necontenite strmtori, care i fusese cu generozitate ascuns pn acum, comparaia pe care fu silit s-o fac ntre surorile lui, care i se pruser att de frumoase cnd era copil, i femeile de la Paris, care i se artaser ca nite frumusei de vis, viitorul ndoielnic al acestei numeroase familii, care nu se ntemeia dect pe el, zgrcenia ncordat cu care vzu c se adunau cele mai nensemnate roade ale pmntului, butura ce se fcea pentru cas din drojdia care rmnea n teasc, n sfrit, o mulime de mprejurri, pe care ar fi de prisos s le nsemnm aici, i nzecir dorina de a se nla ct mai sus i i strnir o aprig sete de onoruri. Ca toate sufletele mari, Eugene nu voia s recurg Ia nimeni, dect la propriile lui nsuiri. Dar el avea n ntregime firea meridionalului ; cnd pornea deci ia fapta, hotarrile lui trebuiau s treac prin acele oviri care-i cuprind pe tinerii ce se afl n largul mrii, netiind nici n ce parte s-i ndrepte puterile, nici sub ce unghi s umfle pnzele. Dac la nceput voise s se scufunde cu totul n munc, mai trziu, ispitit de trebuina de a-i furi legturi, i ddu seama de marea nrurire pe care o aveau femeile n viaa social i se hotr pe loc s se avnte n societatea nalt, pentru a-i cuceri cteva proteguitoare ; ar putea oare s dea gre n aceast ncercare 33 un tnr nflcrat i spiritual ca el, al crui spirit i a crui nflcrare erau .i mai puternic puse n lumin de o inut elegant i de un fel de frumusee energic, de care femeile se las prinse cu atta voie bun ? Aceste gnduri l npdir pe cmp, n timpul plimbrilor pe care odinioar le fcea cu atta voioie mpreun cu surorile lui, care ns acum l gsir cu totul schimbat. Mtu-sa, doamna de Marcillac, fusese pe vremuri prezentat la curte, unde avusese prilejul s cunoasc aristocraia cea mai aleas. Rscolind amintirile cu care ea l legnase de attea ori, tnrul plin de ambiie i ddu seama c i-ar putea crea

cteva legturi n societate cel puin tot aa de folositoare ca i nvtura pe care o dobndea la Facultatea de drept ; o iscodi deci n privina rudelor cu care ar putea s intre n legtur. Dup ce scutur arborele genealogic cu toate ramurile lui, btrna doamn socoti c, dintre toi cei care ar putea fi de folos nepotului ei n gintea egoist a neamurilor avute, doamna vicontes de Beauseant ar fi cea mai puin ndrtnic. i scrise acestei tinere femei o scrisoare n stilul de pe vremuri i i-o nmn lui Eugene, spunndu-i c, dac va izbuti pe lng vicontes, ea l va ajuta s-i regseasc i rudele celelalte. Rastignac trimise doamnei de Beauseant scrisoarea pe care i-o dduse mtu-sa. Vicontes i rspunse printr-o invitaie la balul de a doua zi. Aceasta era situaia general n pensiunea de familie a doamnei Vauquer la sfritul lui noiembrie 1819. Cteva zile mai trziu, Eugene se ntoarse de la balul doamnei de Beauseant ctre ceasul dou noaptea. Ca s ctige timpul pierdut, studentul, plin de curaj, i fgduise pe cnd dansa s lucreze pn n zori. Era cea dinti noapte de veghe n mijlocul acestui cartier tcut, i se afla sub vraja neltoarei energii pe care i-o dduse strlucitoarea privelite a naltei societi. Masa de sear n-o luase la doamna Vauquer. Pensionarii i nchipuiser deci c nu se va ntoarce dect a doua zi diminea, cum se mai n-tmplase de attea ori cnd fusese la serbrile de la Prado sau la balurile de la Odeon i cnd venise cu ciorapii de mtase plini de glod i cu pantofii de bal sclciai. Cind se duse s nchid poarta, Christophe rmase o vreme s mai cate gura pe uli. Tocmai atunci se ivi Rastignac, ast39 fel nct putu s se urce n camera lui fr s fac nici un zgomot, urmat de Christophe, care n schimb fcea destul. Eugene se dezbrc, i puse papucii de cas, mbrc o redingot ponosit i i aprinse focul de turb, gr-bindu-se s se apuce de lucru, iar Cristophe, bocnind cu nclrile lui greoaie, acoperi aceste pregtiri, care trecur aproape neauzite, nainte de a se cufunda n crile lui de drept, Eugene rmase cteva clipe pe gnduri. Cunoscuse n doamna vicontes de Beauseant pe una dintre reginele modei din Paris, iar casa ei era socotit drept cea mai plcut din tot foburgul Saint-Germain1. Prin nume i prin avere, fcea parte din stratul cel mai de sus al aristocraiei. Mulumit doamnei de Marcillac, mtu-sa, el, un biet student srac, se bucurase de o bun primire n aceast cas, favoare pe care n-o putea preui n toat nsemntatea ei. A fi admis n saloanele acelea aurite era un adevrat brevet de nalt noblee, nfinduse n aceast societate, cea mai inaccesibil din toate, cucerise dreptul de a putea intra pretutindeni. Orbit de strlucitoarea reuniune, neputnd s schimbe dect puine cuvinte cu vicontes, Eugene se mulumise s deosebeasc n mulimea zeitilor pariziene care se mbulzeau la aceast petrecere pe una dintre acele femei care vrjesc dintru nceput pe orice tnr. Despre contesa Anastasie de Restaud, nalt i bine mplinit, se spunea c avea o statur cum puine se aflau n tot Parisul, nchipuii-v o femeie cu ochi mari, ntunecai, cu o mn minunat, cu un picior bine desenat, cu micri pline de foc, o femeie pe care marchizul de Ronquerolles o numea un cal pursnge. Aceast finee a nervilor nu-i mpuina oi nimic farmecul ; trupul i se arcuia n rotunjimi pline, fr a se putea spune c e prea gras. Cal pursnge, femeie de ras locuiunile acestea ncepuser a nlocui ncetul cu ncetul ngerii cerului, figurile osianice2, toat vechea mitologie a iubirii, respins de dandism3. Pentru Rastignac, ns. .ale Cartier al nobilimii franceze. Eroi ai poemelor compuse de Ossian, legendar bard scoian (secolul al II-lea), ror chipuri strvd prin nouri i ceaa. Dandy tnr de o elegan prea rafinat, uneori exagerat. Dandism omportare, inut de daxdy. doamna Anastasie de Restaud era femeia pe care o dorea. In lista dansatorilor pe care contesa i scrisese pe evantai, Rastignac obinuse dou dansuri, i n timpul celui din-ti contradans gsise prilejul s vorbeasc cu ea. Unde a putea s v mai vd, doamn ? o ntrebase el dintr-o dat, cu nvalnica putere a pasiunii, care place att de mult femeilor. O, rspunse ea, la Bois, la Bouffons1, la mine, pretutindeni. i zvnturatul meridional se grbise a se mprieteni cu aceast fermectoare contes, att ct se poate mprieteni un tnr cu o femeie n rstimpul unui contradans i al unui vals. Spunnd c este vr cu doamna de Beauseant, femeia, pe care el o socotea o nalt doamn, l invit la ea, deschizndu-i astfel ua casei ei. Dup sursul pe care i-l arunc la desprire, Rastignac i spuse c va trebui s-i fac o vizit. In aceeai sear, norocul i scosese n cale un om care nu-i btuse joc de ignorana lui, socotit pcat de moarte n lumea unor impertineni ilutri, cum erau toi acei Maulincourt, Ronquerolles, Maxime de Trailles, de Marsay, Adjuda-Pinto, Vandenesse, care strluceau acolo n toat gloria ngmfrii lor, ntre femeile cele mai elegante, ca lady Brandon, ducesa de Lan-geais, contesa de Kergarouet, doamna de Serizy, ducesa de

Carigliano, contesa Ferraud, doamna de Lanty, marchiza d'Aiglemont, doamna Firmiani, marchiza de Listo-mere i marchiza de d'Espard, ducesa de Maufrigneuse i Ies Grandlieu2. Din fericire pentru el, netiutorul student ddu peste marchizul de Montriveau, amantul ducesei de Langeais, un general de o copilroas naivitate, care l lmuri c doamna de Restaud locuiete n strada Helder. S fii tnr, s fii nsetat de lume, s flmnzeti dup o femeie i, deodat, s vezi c i se deschid dou case ! S pui piciorul n foburgul Saint-Germain', la vicontes de Beauseant, i genunchiul n oseaua Antin3, la contesa 1 E vorba de teatrul Bouffons, unde trupe de actori mai ales italieni ddeau spectacole de oper buf. 1 Personaje din romanele lui Balzac care alctuiesc marele ciclu al Comediei umane. 8 Arter din Paris, locuit de negustori bogai i mai ales de bancheri. 41 de Restaud Y S-i arunci o privire de-a lungul saloanelor Parisului, crezndu-te biat destul de drgu ca s poi afla sprijin i ocrotire n sufletul unei femei din aceast societate ! S te simi destul de ambiios ca s poi da o superb lovitur de picior n coarda ntins pe care trebuie s peti cu sigurana acrobatului ce tie c nu se va prbui... i s gseti ntr-o femeie fermectoare cumpna cea mai de temei ! Cu aceste gnduri i n faa acestei femei, care se nla, minunat, n preajma focului de turb, ntre Codul civil si srcia lui, cine n-ar fi cutat oare s-i ptrund viitorul i cine nu l-ar fi mpodobit cu toate izbnzile din lume, aa cum fcea Eugene n seara aceea ? Cu gndurile mprtiate, el se bucura de pe acum cu atta trie de fericirile ce aveau s vin nct se i vedea alturi de doamna de Restaud, cnd tcerea nopii fu tulburat de un oftat, ca un ah ! al sfntului losif care n sufletul tnrului rsun ca un horcit de muribund. Deschise ncetinel ua, i ieind n sal vzu un tiv de lumin sub ua lui mo Goriot. Temndu-se ca vecinul su s nu fie poate bolnav, se aplec i privind pe gaura cheii l vzu pe btrn ndeletnicindu-se cu o treab care i se pru att de suspect, nct socoti ca o ndatorire fa de societate s cerceteze ndeaproape ce nvrtete n miez de noapte aa-zisul fabricant de finoase. Mo Goriot, dup cum se vedea,, rsturnase masa i legase de stinghia ei o farfurie i o supier, amndou de argint aurit, bogat mpodobite, cuprinzndu-le n jur cu o srm groas i strngndu-le cu atta putere, nct era vdit c le frngea, ca s fac din ele un lingou. Drace, zdravn om ! i spuse Rastignac vznd braele puternice ale btrnului, care, cu ajutorul acelei legturi, plmdea fr nici un zgomot argintul aurit, ca pe o past. S fie oare un ho sau un tinuitor, care, ca s-i poat duce fr primejdie negoul, face pe prostul, pe neputinciosul i triete ca un milog ? se ntreb Eugene, ridicndu-se o clip. 1 E vorba, probabil, de o analogie cu strdaniile lui losif din Arimateea (personaj biblic) de a-l cobor pe Cristos de pe cruce i de a-l nmormnta. 42 Studentul se uit iari pe gaura cheii. Mo Goriot, care desfcuse legtura, luase bucata de argint, o pusese pe mas, dup ce aternuse mai nti nvelitoarea, i o rostogoli pn cnd i ddu rotunjimea unei bare, treab pe care o mplini cu o minunat uurin. S fie tot aa de puternic pe ct era regele August al Poloniei ? i spuse Eugene, cnd bara fu aproape rotunjit. Mo Goriot i privi cu tristee opera ; lacrimi prinser a-i curge pe obraz. Sufl n fetila la a crei lumin lucrase pn atunci, i Eugene l auzi culcndu-se i oftnd uor. ,,E nebun", gndi studentul. Srman copil .' spuse cu glas tare mo Goriot. Auzind aceste cuvinte, Rastignac chibzui c e mai nelept s in n tain aceast ntmplare i s nu-l osndeasc n chip nesocotit pe vecinul su de camer. Cnd s se ntoarc n odaia lui, auzi deodat un zgomot destul de greu de redat, pricinuit pesemne de nite oameni care urcau scara nclai cu trlici de stof. Eugene ciuli urechea i deosebi n adevr dou respiraii alternative. Fr s fi auzit nici scritul uii, nici paii oamenilor, vzu deodat o slab licrire de lumin la catul al doilea, la d. Vautrin. Cam multe mistere pentru o pensiune de familie f" i spuse el. Cobor cteva trepte, rmase la pnd i auzi clinchet de monede de aur. ndat, lumina se stinse, i cele dou respiraii se auzir din nou, fr ca ua s fi scrit. Apoi, pe msur ce se deprtau cei doi oameni, zgomotul slbea. Cine-i acolo ? striga doamna Vauquer, de la fereastra odii ei. Eu, maic Vauquer, m-am ntors acas, rspunse Vautrin cu vocea lui groas. Ciudat ! Christophe pusese zvorul, i spuse Eugene intrnd n odaia lui. Aici la Paris trebuie s stai de veghe noaptea, ca s tii ce se petrece n preajma ta." Abtut de la. gndurile lui de dragoste i de mrire de aceste mici ntmplri, se apuc de lucru. Dar cum gndurile i erau ndreptate cnd ctre mo Goriot, cu bnuielile pe care i le strnise, cnd mai ales

ctre doamna 43 de Restaud, care i rsrea n fa n orice clip vestin- du-i un destin strlucit, se culc i adormi cu pumnii strni. Din zece nopi pe care un tnr le fgduiete muncii, apte snt druite somnului. Vrsta de douzeci de ani nu-i vrsta vegherilor. A doua zi diminea se lsase asupra Parisului o cea deas, dintr-acelea care nvluie i nnegureaz oraul n-tr-att nct pn i oamenii cei mai rnduii n treburi se nal asupra orei. Se pierd nsemnate ntlniri de afaceri. La vremea prnzului, toi cred c e opt dimineaa. Era nou i jumtate, i doamna Vauquer nu se micase nc din pat. Christophe i butucnoasa Silvia, ntrziind i ei, i luau n tihn cafeaua, preparat cu caimacul strns de la laptele destinat pensionarilor, pe care Silvia l fierbea mai mult pentru ca doamna Vauquer s nu bage de seam aceast nelegiuit dijmuire. - Silvia, spuse Christophe muind n ceac cea dinti felie de pine prjit, noaptea asta au venit doi ini la d. Vautrin, care, oricum, e un om de treab. Dac doamna intr la bnuieli, s nu-i spui nimic. i-a dat ceva ? Mi-a dat pataca de cinci pe luna asta, ca i cnd mi-ar fi spus : ine-i gura". Numai el i doamna Couture nu snt crpnoi. Toi ceilali parc ar vrea s-i ia cu stnga baciul pe oare i-l dau cu dreapta de Anul nou, spuse Silvia. i, la urma urmei, ce-i d ? fcu Christophe. O prpdit de pataca d cinci franci. lact doi ani de cnd mo Goriot i face singur pantofii. Lui Poiret, zgrie-brnz cum e, puin i pas de vacs i mai degrab l-ar bea dect s'-l strice pe sclcieturile lui. Ct despre piper-nicitu 'la de student, mi d patruzeci de bnui. Cu patruzeci de bnui nu-mi pltete nici peria de lustruit. i, pe deasupra, i vinde i vechiturile. Ce mai andrama ! Eh ! fcu Silvia sorbindu-i cafeaua cu nghiituri mici, locurile noastre snt totui cele mai procopsite din cartier : trim bine. Dar, Christophe, pentru c veni vorba de babacul Vautrin, ai auzit ceva ? Da. Acum cteva zile am ntlnit pe uli un domn, care mi-a spus : La voi locuiete un domn voinic, care-i cnete barbetele. ?" Nu, domnule, i-am rspuns eu, nu i-l cnete. Un om aa de vesel n-are vreme pentru asemenea treab." I-am povestit ntmplarea asta lui domnu Vautrin, care mi-a spus : Bine-ai fcut, biete ! Totdeauna s rspunzi la fel. Nimic mai urt dect s ne dm metehnele n vileag. Din pricina asta ajung unii oameni de nu se mai pot cstori." Eh, iac, i pe mine ntr-o zi, la pia a vrut unul s m trag de limb ca s spun dac l-am vzut cnd i schimb cmaa. Auzi pozn !... He, fcu ea tind firul istorisirii, bate zece fr un sfert la Val-deGrce1 i nimeni nu mic. Ei a ! Au plecat cu toii. Doamna Couture i domnioara cea tnr s-au dus pe la opt la Saint-fitienne, ca s se grijeasc. Mo Goriot a plecat cu un pachet. Studentul se-ntoarce abia la zece, cnd se sfrete cursul. I-am vzut plecnd, cnd mturam scara. Ba mo Goriot m-a i lovit cu drcia pe care o ducea-n brae, c era tare ca fierul. Ce-o fi nvrtind omu sta ? l rsucesc toi ca pe un titirez, dar oricum e un om de treab, care face mai multe parale dect toi ceilali laolalt. Nu d mare lucru ; dar cucoanele la care m mn cteodat scutur nite baciuri stranice i-s tare bine-mpopoo-nate. Alea care cic-s fetele lui, ha ? O duzin-n cap. Eu am fost numai la dou, alea care au, venit i aici. Auzi c doamna a-nceput s mite. Are s-o porneasc iar cu trboiul ei. Trebuie s m duc. Dumneata ia seama la lapte, Christophe, s nu-i vre pisica botul. Silvia urc scara ctre odaia stpn-si. - Ce-i asta, Silvia ? M-ai lsat s dorm dus pn la zece fr un sfert ? Asta nu s-a mai ntmplat niciodat. E o cea, s-o tai cu cuitul. i masa de diminea ? Eh, pensionarii dumneavoastr parc-aveau pe dra-cu-n ei. Au ters-o cnd plesnea de ziu. Vorbete corect, Silvia, urm doamna Vauquer. Se .spune : cnd se crpa de ziu". 1 Spital din Paris. 45 Ah, doamn, am s spun cum vrei dumneavoastr. Dar, oricum ar fi, vei lua masa de diminea la zece. Michonneau i Poiret nici n-au micat pn acu. Numai ei snt acas, i dorm ca doi buteni ce snt. Bine, Silvia, dar tu-i pui pe-amndoi laolalt, ca i cnd... Ca i cnd ce ? urm Silvia, cu rsul ei zgomotos de nroad. Amndoi fac doar o pereche minunat. Mi se pare ciudat, Silvia, cum a intrat ast-noapte n cas domnul Vautrin dup ce Christophe a pus

zvorul la poart. Dimpotriv, doamn, Christophe l-a auzit pe domnul Vautrin i s-a dus de i-a deschis. i iact c dumneavoastr ai crezut... D-mi camizola i du-te de pregtete masa. Fa nite cartofi la berbecul care a rmas de ieri i nite pere coapte, din cele de dou parale bucata. Puin dup aceea cobori i doamna Vauquer, tocmai n clipa n care motanul, rsturnnd cu o lovitur de lab farfurioara care acoperea o can cu lapte, ncepuse sa linciureasc n mare grab. Mistigris ! strig btrna. Motanul fugi, dar dup un timp veni s se alinte la picioarele ei. Da, da, acuma-ncepi cu iretlicurile, lichea btrna f. spuse ea. Silvia ! Silvia ! Da, doamn. Ce s-a-ntmplat ? Ia vezi din care ceac s-a nfruptat motanul. Asta e numai din vina dobitocului de Christophe, c doar i-am spus sa pun masa. Unde-o fi ters-o ? Dar n-avei grij, doamna. Ceaca asta am s-o dau lui mo Goriot. Am s pun niic ap nuntru, i n-are s bage de seam. C nu ia seama la nimic, nici chiar la mncare. Dar unde s-o fi dus caraghiosul la ? spuse doamna Vauquer aeznd farfuriile pe mas. Cine poate ti ? ! nvrtete nite afaceri ndrcite. Am dormit prea mult, zise doamna Vauquer. De aceea artai ca o roz abia smuls din grdin L 46 In clipa aceea se auzi clopoelul de la poart, i Vau-Irin intr n salon, cntnd cu glasu-i puternic : Am cutreierat lumea ndelung i pretutindeni wt-ant artat... Oh ! Oh ! Bun ziua, maic Vauquer, spuse el cnd ddu cu ochii de gazd, pe care o cuprinse curtenitor cu amndou braele. Haide, sfrete... Spune Neobrzatule !", urm el. Hai, spune. Vrei s spui, sau nu ? Iaca, am s-i dau ajutor la pusul mesei. Ah ! snt drgu, nu-i aa ? S curtezi i brune, i blonde, S iubeti, s suspini... Am vzut ceva ciudat... ... la voia ntwtplrii. Ce ? ntreb vduva. La opt i jumtate, mo Goriot se afla la un argintar de pe strada Dauphine, care cumpr tacmuri i gitane de fier. I-a - vndut pe pre bun un obiect de menaj de argint aurit, destul de bine teit pentru un om care nu e de meserie. Ei, adevrat ? Da. M ntorceam acas, dup ce condusesem un prieten, care a plecat n strintate cu un vas din serviciul Mesageriilor regale. L-am pndit pe mo Goriot s vd ce are de gnd tii, ca s' mai rdem I Sa ntors n cartierul nostru i s-a oprit n strada Gre, la un cmtar vestit, Gobseck1, un pctos, care ar fi n stare s fac pietre de domino din ciolanele lui taic-su, un fel de ovrei, arab, grec, igan, un .om pe care cu greu J-ai putea jefui, pentru c i ine toi banii la banc. 1 Personaj balzacian, din nuveja cu acelai titlu. 47 Dar la urma urmei, mo Goriot sta ce face ? Nu face nimic, rspunse Vautrin. Dimpotriv,, desface. E destul de idiot ca s se ruineze n dragostea lui pentru fetele alea care... Vine .' anun Silvia. Christophe, strig mo Goriot, vino cu mine. Chris-tophe porni dup mo Goriot i se ntoarse ndat. Unde te duci ? l ntreb doamna Vauquer. M-a trimis domnul Goriot. Ce-i asta ? zise Vautrin, smulgnd din mna lui Christophe o scrisoare, pe care citi : Doamnei contese Anastasie de Restaud". i te duci... urm el napoind scrisoarea lui Christophe. - n strada Helder. Am porunc s n-o dau dect n mna doamnei contese. Ce e nuntru ? fcu Vautrin ridicnd scrisoarea n lumina ferestrei. Un bilet de banc ? Nu ! ntredeschise plicul. O poli achitat ! strig el. Drace ! E galant babalcul. Hai, pehlivanule, vezi-i de drum, urm Vautrin, lsndu-i laba uria pe scfrlia lui Christophe i rsucindu-l pe clcie ca pe un zar. Te-ai nvrtit de un baci zdravn.

Sfrir de pus masa. Silvia fierbea laptele. Doamna Vauquer aprindea focul, ajutat de Vautrin, care fredona mereu : Am cutreierat lumea ndelung i pretutindeni m-am artat... Doamna Couture i domnioara Taillefer se ntoarser tocmai n clipa cnd totul era gata. Unde ai fost cu noaptea-n cap, frumoasa mea doamn ? o ntreb doamna Vauquer pe doamna Couture. Am fost s ne rugm Sfntului tefan din Munte. Nu trebuie s ne ducem astzi la d. Taillefer ? Biata micu tremur ca o frunz, urm doamna Couture ae-zndu-se la gura sobei i ntinzndu-i picioarele. Din pantofii ei ncepur s se ridice aburi. nclzeste-te i dumneata, Victorine, spuse doamna Vauquer. 48 Faci foarte bine, domnioar, c te rogi lui Dumnezeu s mblnzeasc inima tatlui dumitale, spuse Vautrin dndu-i un scaun. Dar att nu-i de-ajuns. V-ar trebui un prieten, care s-o zglie pe scrnvia, pe slbticiunea aceea care, dup cum umbl vorba, st pe o avere de trei milioane, dar nu vrea s te nzestreze. O fat frumoas are totui nevoie de zestre n vremea de astzi ! Biata copil ! spuse doamna Vauquer. Dar las, puicu, pn la urm monstrul are s plteasc pcatul pe care-l svrete. Auzind aceste cuvinte, ochii Victorinei se umplur de lacrimi, iar vduva, la un semn pe care i-l fcu doamna Couture, tcu. Dac am putea s-l vedem mcar, dac a putea s-i vorbesc, s-i dau cea din urm scrisoare pe care i-a scris-o nevast-sa... relu vorba vduva comisaruiui-ordonator. N-am ndrznit s i-o trimit prin pot, mi cunoate scrisul... O, nevinovate, nefericite i prigonite femei l strig Vautrin, tindu-le vorba. Aici ai ajuns ? Peste cteva zile am s-mi vr i eu nasul n treburile dumneavoastr, i o s vedei c totul are s mearg bine. . Oh .' domnule, spuse Victorine, nvluindu-l ntr-o privire deopotriv nlcrimat i nvpiat pe Vautrin, care nu se art totui tulburat, dac tii vreo cale pe care s putei ajunge la tatl meu, spunei-i c dragostea lui i cinstea mamei mele au pentru mine mai mult pre dect toate bogiile din lume. Dac vei izbuti s-l mblnzii ctui de puin n asprimea lui, am s m rog lui Dumnezeu pentru dumneavoastr. Fii ncredinat c am s v port o recunotin... Am strbtut lumea ndelung, cnt Vautrin, cu o not de ironie n glas. Goriot, domnioara Michonneau, Poiret coborr i ei, atrai poate de mirosul rntaului pe care-l pregtea Silvia pentru berbecul care rmsese din ajun. n clipa cnd cei apte tovari de mas se aezar, spunndui bun ziua, ceasul btu zece. n uli se auzir paii studentului. 49 n sfrit, domnule Eugene, spuse Silvia, astzi mnnci i dumneata o dat cu toi ceilali. Dup ce i salut pe pensionari, studentul se aez lng mo Goriot. Am avut o aventur ciudat, zise el scondu-i n farfurie o copioas porie de berbec i tindu-i o bucat zdravn de pine, pe care doamna Vauquer le msur din ochi. O aventur ? ntreb Poiret. i de ce te miri, rabl btrn ? i spuse Vautrin lui Poiret. Domnul e fcut s aib aventuri. Domnioara Taillefer strecur o privire sfioas ctre tnrul student. Povestete-ne aventura, l rug doamna Vauquer. Ieri am fost la balul doamnei vicontese de Beau-seant, o var de-a mea, care are o cas minunat, cu apartamente mbrcate n mtase, care, pe scurt, ne-a dat o serbare superb, unde am petrecut ca un rege... - Ca un sfredelu, spuse Vautrin ntrerupndu-l scurt. Domnule, se iui Eugene, ce vrei s spui ? - Am spus sfredelu pentru c sfredeluii petrec mai bine dect regii. Adevrat. A fi mai bucuros s fiu aceast mic psric fr nici o grij dect rege, pentru c... fcu Poiret, idemistu11. n sfrit, urm studentul tindu-i vorba, am dansat cu una dintre cele mai frumoase femei, o contes fermectoare, cea mai ispititoare fptur pe care am vzut-o n viaa mea. Purta n pr flori de piersic, avea la cingtoare cel mai frumos mnunchi de flori, flori naturale, care te mbtau cu mireasma lor. Dar ar fi trebuit s-o vedei ; e cu neputin s descrii o femeie cuprins de nsufleirea dansului. Ei bine, astzi pe la nou dimineaa am'ntlnit-o pe aceast divin contes mergnd pe strada Gre. Oh, cum mi btea inima !

Credeam c... C vine ncoace, l complet Vautrin, aruncndu-i o privire scormonitoare. Se ducea, fr ndoial, la taica 1 Numit astfel fiindc repeta mecanic cele auzite de la interlocutorii si. "(De la lat. idem identic, la fel.) 50 Gobseck, un cmtar. De cte ori vei scotoci n inima unei femei din Paris, vei gsi nti cmtarul, i apoi amantul. Contesa dumitale se numete Anastasie de Restaud i locuiete n strada Helder. La auzul acestui nume, studentul se uit int la Vautrin. Mo Goriot ridic deodat capul i-i cuprinse pe amndoi ntr-o privire luminoas i plin de nelinite, care i surprinse pe toi ceilali pensionari. Christophe are s-ajung prea trziu, ea s-a i dus ntr-acolo ! strig ndurerat Goriot. Am ghicit, spuse Vautrin plecndu-se la urechea doamnei Vauquer. Goriot era cu gndul aiurea, nici nu-i ddea seama ce mnnc. Niciodat nu artase att de ndobitocit i de copleit ca n clipa aceea. De unde dracu tii cum o cheam, domnule Vautrin ? ntreb Eugene. Ah, ah, iact c i mo Goriot tia, rspunse Vautrin. De ce s nu tiu i eu ? Domnul Goriot ? strig studentul. D-api cum ?! zise bietul moneag. i spui c ieri era stranic de frumoas, ha ? Cine? Doamna de Restaud. Ia te uit la btrnul zgrie-brnz, fcu doamna Vauquer ctre Vautrin, cum i lucesc ochii ! Aadar, e ntreinuta lui ? l ntreb n oapt domnioara Michonneau pe student. Oh, da, era peste msur de frumoas, relu vorba Eugene, pe care mo Goriot l privea cu nesa. Dac n-ar fi fost i doamna de Beauseant, divina mea contes ar fi fost regina balului. Tinerii nu se uitau dect la ea ; eram al doisprezecelea pe lista ei ; a fost poftit la toate contradansurile. Femeile celelalte turbau, nu alta ! Dac ieri a fost o fiin cu adevrat fericit pe lume, asta a fost ea. Cu drept cuvnt se spune c nimic nu-i mai frumos dect o fregat cu pnze, un cal n galop i o femeie dansnd. Ieri n vrful scrii, la o duces, spuse Vautrin. Azi diminea pe treapta cea mai de jos, la un cmtar. Astea-s parizienele. Dac brbaii nu le pot da_ d 51 destui bani pentru lux, care nu cunoate nici o frn, atunci se vnd. Dac nu tiu s se vnd, snt n stare s-i spintece mamele, ca s scoat ct le trebuie pentru a se putea arta n lume n toat strlucirea. Pe scurt: tiu s nfrunte cele mai grele primejdii : Cunosc, cunosc .' Mo Goriot, care, n timp ce vorbea studentul, se luminase la chip ca soarele n zilele lui minunate, se ntunec dintr-o dat auzind nendurtoarele observaii ale lui Vautrin. Bine, spuse doamna Vauquer, dar unde i-e aventura ? Ai vorbit cu ea ? Ai ntrebat-o dac vrea s nvee dreptul ? Nici nu m-a vzut, rspunse Eugene. Dar s n-tlneti una dintre cele mai frumoase femei din Paris pe strada Gre, la ceasul nou, o femeie care fr ndoial c n-a putut s se ntoarc acas dup bal dect la dou dimineaa, nu vi se pare un lucru ciudat ? Numai la Paris se pot ntmpla asemenea aventuri. Fleacuri ! Snt attea altele i mai ciudate ! strig Vautrin. Domnioara Taillefer abia ascult toat istorisirea, cufundat cu totul n gndurile pe care i le strnea noua ncercare ce avea s fac n ziua aceea de a rzbate pn la tatl ei. Doamna Couture i fcu semn c e vremea s se mbrace. Ieir amndou. Mo Goriot se ridic i el. L-ai vzut ? spuse doamna Vauquer ctre Vautrin i ceilali pensionari ai ei. Nu mai ncape vorb c toat averea i-a cheltuit-o cu femeile alea. Nimeni n-are s m fac s cred, izbucni studentul, c frumoasa contes de Restaud e amanta lui mo Goriot. Dar, spuse Vautrin ntrerupndu-l, nici nu vrem s t'e convingem. Eti nc prea tnr ca s cunoti cu adevrat Parisul. Mai trziu ai s afli c n lumea asta snt ceea ce noi numim oameni ptimai... La aceste cuvinte, domnioara Michonneau se uit la Vautrin cu ochi plini de nelegere. Era ca un cal de regiment n clipa cnd aude goarna. 52 Ah, ah ! fcu Vautrin oprindu-se ca s-i arunce o privire adnc, parc noi n-avem micile noastre patimi ?

Btrna domnioar ls ochii n jos, ca o clugri ruinat la vederea unei statui. Ei bine, urm el, oamenii tia cnd muc dintr-o idee nu-i mai dau drumul. Nu-i pot stmpra setea dect cu o anume ap, de la o anume fntn, cel mai adesea sttut. Ca s bea din apa aceea ar fi n stare s-i vnd nevestele i copiii, ar fi n stare s-i vnd i sufletul diavolului. Pentru unii, fntn asta este jocul de cri, Bursa, o colecie de tablouri sau de insecte, muzica ; pentru alii o femeie care tie s le bucat-reasc cele mai alese bunti. Acestora din urm poi s le oferi toate femeile de pe pmnt. Zadarnic. Au s-i rd n nas, pentru c ei nu o vor dect pe aceea care tie s le mplineasc dorina ptima. Adesea, femeia asta nu-i iubete de fel, i bruftuiete i le vinde foarte scump mici frme de mulumire. Caraghioii tia nu se dezgust ns niciodat i snt n stare s pun zlog la muntele de pietate cea din urm nvelitoare de pat ca s-i duc femeii iubite ultimul ban. Mo Goriot e unul dintre ei. Contesa l stoarce pentru c tie c-i va pstra taina. Asta e nalta societate .' Bietul om nu se gndete dect la ea. Dincolo de patima lui, cum ai vzut, e o bestie de rnd. Cum l aduci ns la capitolul sta, i trec prin ochi sclipiri de diamant. O tain ca asta e uor de dezlegat. Astzi de diminea a dus la topit oarecare argintrie aurit i dup aceea l-am vzut intrnd la taica Gobseck, n strada Gre. Fii atent la ce-i spun ! ntorcndu-se acas l-a trimis pe nrodul de Christophe ra contesa Restaud. Christophe ne-a artat adresa de pe plic, n care era o poli achitat. E limpede c dac i contesa s-a dus la btrnul cmtar treaba nu ngduia ntrziere. Mo Goriot i-a achitat n chipul cel mai elegant datoria. Nu-i nevoie de cine tie ce deteptciune ca s vezi cum s-au petrecut lucrurile. Aceasta dovedete, tinere, c n vreme ce petrecea, dansa i se maimurea vnturndu-i florile de piersic i inndu-i rochia cu dou degete, contesa dumitale era, cum se spune, la mare ananghie, gndindu-se la poliele ei sau ale amantului ei, care urmau a fi protestate. 53 Ceea ce spui dumneata mi strnete o cumplit dorin de a cunoate adevrul. Mine am s m duc la doamna de Restaud, spuse cu nsufleire Eugene. S-ar putea s te ntlneti cu btrnul Goriot, venit s primeasc preul darului pe care cu atta elegan i l-a fcut. Aadar, spuse Eugene cu sil, Parisul dumitale e o mocirl ? i nc ce mocirl ! urm Vautrin. Cei care se mnjesc de glod umblnd n trsur snt cinstii, iar cei care se mnjesc umblnd pe jos snt pungai. Dac ai nefericirea s terpeleti un lucru de nimic, te arat lumea cu degetul n Piaa Palatului de Justiie, ca pe o ciudenie. Dac furi ns un milion, eti socotit n saloane drept o ncarnare a virtuii. i ca s meninem aceast moral cheltuim treizeci de milioane pe an cu jandarmeria i justiia... Nostim treab ! - Cum, exclam doamna Vauquer, s-i fi vndut mo Goriot serviciul de argint aurit ? - N-avea pe capac dou turturele pe o creang ? ntreb Eugene. Ba da. inea mult la el. n timp ce se trudea s-l teeasc, plngea. ntmpltor, l-am vzut, spuse Eugene. inea la el ca la viaa lui, rspunse vduva. Vedei ce ptima e unchiaul ? strig Vautrin. Femeia aceea tie cum s-l nvrteasc. Studentul se urc n camera lui. Vautrin iei n ora. Puin dup aceea, doamna Couture i domnioara Taille-fer plecar cu birja, pe care le-o adusese Silvia. Poiret oferi braul domnioarei Michonneau i pornir amndoi s fac o plimbare la Grdina Botanic, cele dou ceasuri care urmau fiind cele mai frumoase din tot cursul zilei. Ei, iact-i, parc-ar fi luai cu cununie, spuse Silvia cea butucnoas. Asta e ntia oar cnd ies mpreun n ora. Atta snt de uscai, c dac s-ar ciocni ar scapr taman ca un amnar. Ar fi vai de alul domnioarei Michonneau, spuse doamna Vauquer rznd : ar arde ca iasca. Goriot se ntoarse ctre ceasul patru i, la lumina celor dou lmpi care fumegau, o vzu pe Victorine cu 54 ochii nroii. Doamna Vauquer asculta istorisirea vizitei pe care o fcuser fr nici un folos n dimineaa aceea la domnul Taillefer. Plictisit c trebuie s le primeasc, Taillefer le ngduise totui s ajung pn la el, ca s aib o lmurire cu ele. Draga doamn, povestea doamna Couture doamnei Vauquer, nchipuie-i c nici mcar n-a poftit-o pe Vctorine s ad, aa c tot timpul a rmas n picioare. Ct despre mine, mi-a spus foarte rece, fr pic de mnie, s nu ne mai ostenim s venim la el ; c domnioara n-a numit-o fiica lui i face ei nsi un ru tulbu-rndu-l cu aceste vizite (o dat pe an, monstrul !) ; c mama Victorinei neavnd nici o

avere cnd s-a cstorit, Victorine nu-i poate pretinde nimic ; pe scurt, lucrurile cele mai aspre, care au fcut-o pe biata micu s izbucneasc n plns. Atunci, mititica de ea, s-a aruncat la picioarele tatlui ei i i-a spus fr team c dac a struit atta, a fost numai pentru mam-sa, c ea se va supune fr murmur voinei lui, dar c l roag s citeasc testamentul bietei rposate. i Victorine a luat scrisoarea i i-a pus-o n fa, spunndu-i din adncul inimii cele mai frumoase lucruri din lume nu tiu de unde le-o fi cules, pesemne ca Dumnezeu i le dicta, pentru c biata copil era att de inspirat, nct ascul-tnd-o plngeam i eu, ca o proast. i n timpul sta, tii ce fcea aceast scrnvie de om ? i tia unghiile ! A luat scrisoarea, pe care biata doamn Taillefer a udat-o cu lacrimile ei, i a zvrlit-o pe cmin, spunnd : Bine l" A dat s-o ridice de jos pe fiic-sa, dar cnd ea a vrut s-i srute minile, i le-a tras napoi. Nu e un ticlos n toat puterea cuvntului ? Ct despre ntfleul de fe-cioru-su, cnd a intrat n odaie nici mcar n-a salutat-o pe sor-sa. Snt deci nite montri .' strig mo Goriot. Dup aceea, urm doamna Couture fr s ia n seam izbucnirea unchiaului, tatl i fiul au plecat, sa-lutndu-m i rugndu-m s-i iert, cci au treburi grabnice. Asta a fost toat vizita noastr. Cel puin, a vzut-o pe fiic-sa. Nu neleg cum poate s-o reriege, c seamn cu el ca dou picturi de ap. 55 Pensionarii cei interni ca i cei externi sosir unii dup alii, urndu-i bun ziua i ncepnd a-i spune tot felul de fleacuri, glumele obinuite ale parizienilor din anume categorii sociale, n care prostia intr ca element principal i al cror merit st ndeosebi n gest sau pronunie. Acest fel de a vorbi se schimb necontenit. Gluma din care izvorte nu dinuie niciodat o lun ncheiat. Un eveniment politic, un proces de la Curtea cu juri, un cntec de strad, o fars fcut de un actor - totul slujete la ntreinerea acestui joc al spiritului, care const mai ales n a prinde ideile i cuvintele din zbor, ca pe nite mingi, i apoi n a le arunca ndrt, ca dintr-o lovitur de rachet. Diorama 1, invenia cea nou, care i ddea spectatorului o iluzie optic mai puternic dect panorama 2, adusese n unele ateliere de pictur un nou gen de glum, o vorbire n rama, caraghioslc pe care unul dintre obinuiii