antidoturi specifice pentru intoxicatiile medicamentoase

of 30 /30

Click here to load reader

Author: roxanicutzaa

Post on 25-Nov-2015

176 views

Category:

Documents


15 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

antidoturi specifice pentru intoxicatiile medicamentoase

TRANSCRIPT

N-ACETILCISTEINA

Proprietati fizico-chimice: este derivatul N-acetil al L-cisteinei,solubil in apa(solutia are miros de hidrogen sulfurat si este usor oxidabila).

Farmacodinamie: sursa de L-cisteina.precursor al glutationului cu rol major in procesele redox metabolice hepatice.Actioneaza intracelular ca substituent sau regenator de glutation;are activitate antioxidanta proprie.In consecinta,previne acumularea de intermediari toxici si oxidarea proteinelor,protejeaza menbranele celulare contra peroxidarii lipidice.

Farmcocinetica: dupa administrare orala este absorbita rapid gastro-intestinal,metabolizata intensiv la primul pasaj hepatic N,N-diacetilcisteina si L-cisteina;L-cisteina este transformata mai departe la glutation,sulfat si taurina;eliminare renala sub forma de sulfati,mici cantitati de taurina si sub forma neschimbata.Concentratia plasmatica maxima se realizeaza in 30-60 minute.Dupa administrare intravenos T1/2 este de aproximativ 6 ore.

Farmacotoxicologie: Dupa administrare intravenos pot aparea reactii anafilactoide,trombocitopenie,rush,tahicardie,dureri toracice,febra,hipotensiune,angioedem,brohospasm(datorate probabil eliberarii de histamina prin mecanism neimunologic); acestea nu apar dupa administrare p.o. rareori sulfhemoglbinemie.

Farmacoterapie: intoxicatii cu paracetamol,tetraclorura de carbon.

Farmacografie: administrare p.o.: 140 mg/kg doza de incarcare(diluat 5%) , apoi 70 mg/kg la 4 ore,pana la 17 doze in cazuri grave.Pentru cazurile de administrare tartiva(mai mult de 16 ore) de la ingestia de paracetamol,acest protocol poate fi mai eficient decat cel intravenos.

Administrare intravenos :

150 mg/kg in 200 ml glucoza 5% in 15 minute,apoi 50 mg/kg in 500 ml glucoza 5% in 4 ore si 100 mg/kg in 1000 ml glucoza 5%in urmatoarele 16 ore( doza totala 300 mg/kg in 20 de ore) - regimul este eficace daca este inceput in primele 8 ore de la ingestia paracetamolului; 140 mg/kg in solutie glucoza 5 % ntr-o ora,urmate de o serie de 12 doze de 70 mg/kg in solutie glucoza 5 % , fiecare administrate ntr-o ora si spatiate la 4 ore interval( doza totala 980 mg/kg in 48 de ore); e recomandat in primele 10-24 ore de la ingestia paracetamolului.

Farmacoepidemiologie: CI: hipersensibilitate cunoscuta la acetilcisteina.Precautii: insuficienta renala,respiratorie,varstnici trebuie utilizate numai dispozitive din sticla,materiale plastice,aluminiu,crom,otel( acetilcisteina reactioneaza cu fierul,cupru,cauciucul); nu se administreaza p.o.concomitent cu carbunele activat; la astmatici este necesara asocierea de bronhodilatatoare.Interactiuni: nu se asociaza cu eritromicina,tetracicline,toleandromicina.

ANTICORPI SPECIFICI ANTI-DIGOXINA

Sunt obtinuti prin prelucrarea anticorpilor specifici antidigoxin din serul oilor imunizate.

Farmacodinamie:fragmentele Fab antidigoxina formeaza complexe Ag-Ac ( digoxina se comporta ca o haptena) netoxice,eliminate renal si astfel digoxina devine indisponibila pentru sediile sale de actiune.Cum fragmentele Fab au afinitate mai mare pentru digoxina decat Na/K ATP-aza membranara,se manifesta competitia pentru substrat avand ca rezultat mobilizarea digoxinei de la locurile de actiune si formarea complexelor mentionate anterior.Digoxina serica scade rapid la nivele nedetectabile,ritmul cardiac se normalizeaza in 15-30 minute.

Farmacocinetica: complexele anticorp Fab- digoxina sunt eliminate renal;in caz de insuficienta renala pot persista zile- saptamani.

Farmacotoxicologie:determina scaderea debitului cardiac,deprimare cardica(la cei pentru care efectul inotrop al digitalicelor este esential pentru functia cardic),hipopotasemie,posibile reactii alergice.

Farmacoterapie: intoxicatii cu digoxin sau digitoxin in urmatoarele circumstante: tahiaritmii amenintatoare de viata,bradicardie,bloc AV grad II-III care nu raspunde la antropina,instabilitate hemodinamica,ingestia de doze foarte mari (peste 0,3 mg/kg la copil,10 mg la adult);hiperpotasemie mai mare de 5 mEq/l.Intoxicatii cu lanatozid C.

Farmacografie: Doza estimativa(mg) in intoxicatia acuta cu digoxina este

Farmacoepidemiologie:Precautii:dozele calculate pot fi mai mari decat cele necesare datorita necunoasterii exacte a cantitatii de digoxina ingerata sau masurilor de decontaminare interna(carbune activat,colestiramina) care pot scadea cu pana la 60% cantitatea de toxic absorbita;la pacientii cu rezerva cardiaca redusa pentru tratamentul digitalic este indispensabil;daca s-a administrat antidotul in antecedente;in caz istoric de alergie la proteinele de oaie.

ATROPIN

Proprietati fizico-chimice:sulfatul d antropina este o substanta cristalizata,inodora,cu gust amar,foarte usor solubila in apa,usor solubila in alcool,practic insolubila in cloroform si eter.Atropina este un eter format intre un acid aromatic(acidul tropic) si o baza organica complexa ( tropina).Esentiale pentru actiunea antimuscarinica sunt legatura tip ester ntre tropin si acidul tropic si gruparea hidroxil libera de la nivelul gruparii acil.Legarea de receptorii muscarinici se realizeaza prin cuplarea azotului tertiar al atropinei cu acidul aspartic din portiunea N-terminala a celui de - al treilea helix transmembranar al receptorului(mecanism probabil).

Farmacodinamie:atropina blocheaza toate subtipurile de receptori colinergici muscarinici postsinaptici de la nivelul muschilor netezi.miocardului,celulelor glandulare,ganglionilor periferici.Receptorii la nivelul sistemul nervos central sunt actionati numai la doze mari sau toxice(traverseaza greu bariera hematoencefalic).Este un antagonist competitiv al acetilcolinei,mpiedicandu-i efectele muscarinice.

Aparat digestiv: scderea secretiilor salivare,uscaciunea gurii,sete,greutate in deglutiie(apar adesea naintea actiunii musculaturii netede intestinale).Dozeje terapeutice influenteaza slab secretia gastric(numai faza cefalic).Dozele mari de atropin pot reduce secretia gastrica de HCI din perioadele interdigestive(actiunea este mai slaba la bolnavii cu ulcer gastro-duodenal).Diminua(nu suprima)secretia gastric stimulata prin histamina,alcool sau cafeina.Inhiba peristaltismul intestinal(tonusul,amplitudinea si frecventa).Are efect antispastic moderat asupra veziculei si cailor biliare.Asupra spasmului cailor biliare produs prin morfina are efect mai slab decat al teofilinei si nitriilor.Aparat respirator : scade secretia glandulara ; relaxeaza musculatura bronhiilor , crescand volumul de aer residual , mai intens cand exista o bronhoconstrictie produsa de parasimpatomimetice si mai slaba cand contractia bronsica este provocata de histamine.

Aparat circulator : efectele sunt diferite , in functie de doza si de tonusul vegetative ; la doze mai mici produce bradicardie si hipotensiune usoara prin stimularea centrului vegetal bulbar (la cei cu tonus vagal normal); la personane cu tonus vagal crescut poate produce trahicardie si usoara hipertensiune (actiune anticolinergica direct).

Aparat excretor : relaxeaza musculatura bazinetului,uretrelor,vezicii urinare; creste tonusul sfincterului vezical;nu influenteaza semnificativ formarea urinei.

Ochi : efecte puternice asupra ochiului cand este administrata in sacul conjuctival si mai slabe pe cale orala sau parentala;produce dilatarea pupilei prin actiune asupra receptorilor colinergici ai muscului circular al irisului (midriaza pasiva).

Sistem central nervos : la doze cuprinse intre 0,5 l mg determina o usoara excitabilitate vagala prin stimularea centrilor nervosa superiori; previne sau suprima efectele excitante centrale ele unor anticolinesterazice (fizostigmina).La doze mari sau toxice se produce stimulare urmata de inhibitie.

Farmacocinetica : se absoarbe bine dupa administrare parentala sau digestive si difuzeaza in toate tesuturile si organele ; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 14 22 % ; jumatate din doza este biotransformata in ficat in metaboliti inactivi ,prin hidroliza enzimatica la nivelul legaturii esterice,iar restul este excretata urinar in forma neschimbata; volum de distributie este aproximativ 2,1 l;clerance- ul este de 8 ml/min si kg;T1/2 este 4 ore.

Faramacotoxicologie : efectele toxice sunt cele determinate de parasimpatolitice ,sunt depedente de doza (intoxicatie sau supradozare),iar copii sunt mai susceptibili decat adultii.Doza letala pentru un adult este de aproximativ 80 100 mg,iar pentru copii de 10 20 mg.

Farmacoterapie : intoxicatii cu substante cu actiune parasimpatomimetica ( pilocarpina,metacolina,anticolinesterazice).

Farmacografie : 2 4 mg intravenos care se repeat la 10 15 minute,pana la instalarea simptomelor de atropinizare.Doza de 1 mg intravenous este folosita ca test diagnostic pentru intoxicatia cu organofosforice.

Farmacoepidemiologie : CI : contraindicatiile uzuale nu se aplica atunci cand atropine trebuie folosita in situatii care pun in pericol viata pacientului.

Interactiuni : asocierea cu alte anticolinergice (antidepresive triciclice,antihistaminice H1,sedative,antiparkisoniene,anticolinergice centrale,disopiramida,chinidina,mequitazina si neuroleptice fenotiazinice) determina aditia reactiilor adverse de tip antropina.Diminua actiunea deprimanta respiratory a morfinomimeticelor;impiedica spasmul larigian care apare uneori dupa tiobarbiturice .

Incompatibilitati :

Sulfatul de antropina nu se administreaza in amestec cu alte produse medicamentoase.

CLORURA DE METILTIONINA (Albastru de metilen)

Proprietati fizico chimice : este o pulbere cristalina,verde inchis,cu luciu metallic,aproape inodora,putin solubila in apa,greu solubila in alcoolul diluat si in chloroform,insolubila in aer.

Farmacodinamie : este un transportor de electroni al caii hexozomonofosfat.La nivel eritrocitar este redus la un leucoderivat care are capacitatea de a transporta electroni catre methemoglobina(Fe3+) cu formarea de hemoglobina ( Fe2+) si albastru de metilen oxidat ( actioneaza ca un cofactor,marind activitatea NADPH methemoglobinreductazei); este refacuta functia de transportor de oxigen a hemoglobinei.In plus este stimulant al metabolismului,escitant al centrilor respiratori,este hiperglicemiant,analgesic,antiseptic la nivelul cailor urinare.

Farmacocinetica : biotransformat in leucoderivat,eliminate urinar lent ( in 6 zile se elimina aproximativ din cantitatea prezenta in sange).

Farmacotoxicologie : reactiile adverse cuprind dispnee,neliniste,tremor,cefalee,greata,voma,hipersalivatie; coloratie albastra a tegumentelor ,urinii si fecalelor;doze mai mari de 7 mg/kg pot crestemethemoglobinemia;la cei cu deficit de G 6 PD determina hemoliza.

Farmacoterapie : Methemoglobinemie peste 20 30 % ( daca se asociaza anemie sau afectare cardiovasculara,chiar la valori mai mici decat cele mentionate).

Farmacografie : 1 4 mg/kg,usual 2 mg/kg intravenous sau i.m (0,2 ml/kg solutia 1 % ).La nevoie se poate repeat dupa o oara.

Farmacoepidemiologie : CI : deficit de G 6 PD; intoxicatia cu coloranti;methemoglobinemie indusa de nitrul dde sodium in intoxicatia cu cianuri.

Precautii : desfunctie renal;nu se administreaza s.c ( se pot forma abcese ).

DANTROLEN

Farmacodinamie : actioneaza direct la nivelul celulelor musculare striate ,inhiband efluxul de Ca2+ din reticulul endoplasmic aparut ca raspuns la stimuli excitatory.Sunt impiedicate uplajul excitatiei cu contractia si efectele metabolice associate.unitatile motorii rapide sunt mai sensibile decat cele lente la actiunea sa.

Efectele sunt utile in cazul hipertermiei produse de toxice care induc hiperactivitate musculara striata.In cazul sindromului neuroleptic malign ( caracterizat de cresterea termogenezei in defavoarea termolizei,probabil ca rezultat al inhibarii receptorilor dopaminergici hipotalamici) si al hipertermiei maligne ( caracterizat de o anomalie mostenita a reticulului endoplamic din muschii striate,avand dreptt consencinta elibirarea crescuta de calciu in citoplasma in prezenta unor medicamente declansatoare), utilizarea dantrolenului are ca rezultat rezolutia rapida a hipertermiei,rigiditatii musculare,hipocapniei.

Farmacocinetica : este legat in proportie semnificativa si rapid reversibil de albumina plasmatica;traverseaza bariera feto placentara;eliminate renal dupa biotransformare hepatica (5- hidroxidantrolen si alti metabolite) si in proportie mai mica sub forma neschimbata.

Farmacotoxicologie : are potential hepatotoxic,rareori dupa administrare intravenous : edem pulmonar ,reactii de hipersensibilizare,tromboflebita).Utilizarea intravenoasa in tratament de scurta durata nu a fost asociata cu nici una din reactiile adverse grave inregistrate in utilizarea de lunga durata p.o : hepatita ,convulsii,insuficienta cardiaca,pleurezie si pericardita,anemie plastica,leucopenie,limfom.

Farmacoterapie : prevenirea si tratamentul hipertermiei maligne (declansate de succinilcolina si anestezice inhalatorii);tratamentul sindromului neuropleptic malign produs de fenotiazine,butinofenone (inclusiv haloperidol.bromperidol),fluxetin,dibenzodiazepine triciclice,metroclopramid;tratamentul hipertermiei indusa de amphetamine,inhibatori de MAO,cocaina,fenciclidina,LSD,antidepresive triciclice,antihistaminice,antiparkinsoniene,diuretice,salicilati.

Farmacografie : initial 1 mg/kg intravenous,repetabil pana la doza maxima de 10 mg/kg/zi;pentru profilaxia hipertemiei maligne : 1 2 mg/kg p.o.( maxim 100 mg) de 4 ori pe zi ,pentru 2 zile.

Farmacoepidemiologie: CI boli hepatice active,hipersensibilitate la dantrolen.

DEFEROXAMINA

Proprietati fizico chimice : este un acid polihidroxamic produs de Streptomyces pilosus; pulbere liofilizata de culoare rosie ,solubila in apa,stabilita la pH neutru.

Farmacodinamie : este un agent chelator care formeaza complexe predominant cu ionii de fier si aluminiu;chelarea se produce in raport molar 1:1,astfel incat 1 g de deferoxamina poate lega theoretic 85 mg fier ionic.Deferoxamina preia ionul ferric legat de hemosiderina,feritina si mai putin din transferina,formandu se ferioxamina ,nu afecteaza fierul din hemoglobina,mioglobina si citocromi.

Farmacocinetica : absorbtie digestiva redusa ;se leaga slab de proteinele plasmatice(10 % ) si se distribuie in spatiul extracelular;metabolizat rapid in plasma; T1/2 al epurarii este de aproximativ 6 ore.

Farmacotoxicologie : reactii adverse : anafilactice (IgE mediate) sau anafilactoide (prin eliberare de histamine),mai ales dupa administrare intravenoasa rapida(eritem,urticarie,tahicardie,hipotensiune,soc); senzoriale (neuropatie optica retrobulbara,cataracta,hipoacuzie); renale (disurie,insuficienta acuta); pulmonare (sindrom ce asociaza hipoxemie,tahipnee,febra,eozinofilie).

Farmacoterapie: intoxicatii cu fier,intoxicatii cu aluminiu la pacientii dializati.

Farmacografie : intoxicatii acute cu fier ,daca fierul seric este peste 0,5 mg/dl:15 mg/kg/ora intravenous lent ( doza maxima 90 mg/kg/24 ore);daca fieru seric este 0,35 0,5 mg/dl: 50 90 mg/kg/ora intravenos profound la fiecare 8 ore,Intoxicatii cornice cu fier : 0,5 1 g p.o. dizolvate in apa si bicarbonate de sodium 1 %.Doza de deferoxamina pentru tratamentul pacientilor dializati este adaptata nivelului seric al aluminiului.

Farmcoepidemiologie : CI : hipersensibilitate la deferoxamina,insuficienta renala,anurie.

Precautii : administrat in sarcina numai daca nu exista alternative;administrarea orala poate fi urmata de cresterea absorbtiei fierului,de aceea se utilizeaza carbine activate care absoarbe ferioxamina.

DIAZEPAM

Proprietati fizico chimice : derivate de 1,4 benzodiazepina; pulbere cristalina alba,inodora,cu gust amar,practice insolubila in apa.Este foarte liposolubil,fapt ce explica caracteristicile de penetrabilitate prin membranele biologice si legarea inalta de proteinele plasmatice.

Farmacodinamie: se leaga de un receptor specific care face din structura receptorilor GABAA situati la nivelul sinapselor inhibitorii din sistemul central nervos,potenteaza legarea si actiunea GABA la acest nivel prin facilitarea deschiderii canalelor de clor.Are effect sedative si anxiolitic(la doze mici,fara afectarea functiilor cognitive); inhiva reflexele polisinaptice(cu efecte miorelaxante),reduce salvele sustinute de impulsuri neuronale de mare frecventa (effect anticonculsivant la doze mari).Alte efecte:scade tonusul miometrului;are influenta redusa asupra aparatului cardiovascular ;slab anticolinergetic.

Farmacocinetica:legat de proteinele plasmatice in proportie in foarte mare (98 -99%);volum de distributie este aproximativ 1 l/kg (crescut la varstnici,cirotici,in hipoalbuminemie);T1/2 este de 30 56 ore (mai mare la varstnici si la cirotici).Efectele centrale se dezvolta rapid sis cad pe masura ce substanta se redistribuie in alte tesuturi.este biotransformat hepatic aproape in totalitate prin deezalchilare oxidativa (se formeaza un metabolit mai putin activ N dismetildiazepam) si prin hidroxilare urmata de glucuronoconjugare.Mai putin de 1% se elimina urinar nemetabolizat.

Farmacotoxicologie:reactii adverse : depresia centrilor respiratorii(doze mari); agravarea disfunctiei respiratorii la bolnavii cronici;risc de malformatii in cazul administrarii in primele 3 luni de sarcina;ocazional hiperecitabilitate.Administrarea intravenoasa poate determina local iritatie si tromboza;apnee si/sau sincopa cardiaca.La epileptici poate precipita instalarea crizelor tonico-clonice(grad mal).

Administrarea indelungata de doze mari este cauzata de toleranta si dependenta la medicament.Intreruperea brusca a administrarii duce la instalarea sindromului de abstinenta:anxietate,insomnie,ameteli,cefalee,anorexie,greata,voma,varsaturi,diaree,hipotensiune posturala,hipertermie,convulsii,psihoze.Supradoza determina sedare,somnolenta,depresie,respiratorie,

Coma,diplopie,dizartrie,ataxie,Antidotul intoxicatiei cu diazepam(benzodiazepine) este flumazenilul.

Farmacoterapie:Controlul convulsiilor in intoxicatii cu clorochin,izoniazida(in asociere cu piridoxina),salicilati,metilxantine,antidepresive triciclice si alti compusi convusivanti.

Farmacografie : la adult: usual 5 10 mg intavenos lent,care se poate repeat la 10 15 minute (maxim 30 mg); la copii sub 5 ani:0,3 0,5 mg/kg/doza,maxim 5 mg; la copii peste 5 ani,1 2 mg/doza,maxim 10 mg.

Farmacoepidemiologie : CI : soc,coma,intoxicatii acute cu alcool sau alte deprimante centrale;nu se administreaza concomitant cu inhibitori de MAO;alergie la diazepam;primele trei luni de sarcina;miastenia gravis,glaucom.

Precautii: la celebro vasculari ,in insuficienta cardio respiratorie,la batrani si debilitate;se evita administrarea intravenoasa rapida si asocierea cu barbiturice,alcool,analgezice opoide;nu se amesteca cu alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile.

Interactiuni: prelungeste efectele succinicolinei,accentueaza efectele antidepresivelor triciclice si hormonilor tiroidieni.Efectele diazepamului sunt scazute de paracetamol,contraceptive orale,izoniazida,litiu si amplificate de rifampicina.

FLUMAZENIL

Proprietati fizico chimice : este un compus cu structura imidazobenzodiazepina;pentru functia de antagonist benzodiazepinic sunt determinate prezenta functiei ceto in pozitia 5 si a substituentului metal in pozitia 4 a inelului diazepinic.

Farmacodinamie: antagonizeaza competitive legarea si efectele alosterice ale benzodiazepinelor la nivelul receptorilor GABAA , pentru care are afinitate fina.La nivelul sistemului central nervos antagonizeaza rapid efectele hypnotic si sedative ale benzodiazepinelor si nu antagonizeaza deprimarea respiratorie produsa de acestea.

Farmacocinetica : administrarea intravenoasa :se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 50 %;

T1/2 este de aproximativ 1 ora;epurat aproape in intregime prin metabolizare hepatica,compusii inactivi sunt eliminate renal;durata efectelor clinice : 30 60 minute,cu debut in 1 3 minute.

Farmacotoxicologie : sunt posibile:vertij,cefalee,varsaturi;posibil convulsii in cazul asocierii la benzodiazepine a barbituricelor sau,mai ales,a antidepresivelor triciclice;declanseaza sindromul de abstinenta la pacientii cu toleranya si/sau dependenta la benzodiazepine;vasodilatatie cutanata;ataxie,labilitate emotionala;diplopie;parestezii,aritmii,mai ales in cazul asocierii supradozei de antidepresive triciclice,reactii la locul injectarii (tromboflebita);rare reactii de hipersensibilitate.

Supradoza: fara efecte semnificative in lipsa agonistilor benzodiazepinici;anxietate,agitatie,cresterea tonusului muscular,hiperestezie,posibil convulsii in cazul utilizarii unor doze excesiv de mari pentru tratamentul intoxicatiei cu benzodiazepinelor.Convulsiile sunt prompt stopate de administrarea barbituricelor,benzodiazepinelor,fenitoinei.

Farmacoterapie : tratamentul si diagnosticul diferential al intoxicatiei cu benzodiazepine;tratamentul intoxicatiei cu zolpiden,zolpiclon;combaterea sedarii benzodiazepinice induse si mentinute la pacienti pentru proceduri diagnostice si terateutice (anestezie generala,defibrilari electrice,interventii de mica chirurgie).

Farmacografie : 0,5 intravenos ,repetabil in functie de raspunsul clinic;in general ,in cazul supradozei benzodiazepinice,raspunsul apare dupa doza totala de 1 5 mg administrate in 2 10 minute.Lipsa raspunsului dupa 5 mg flumazenil sugereaza o alta cauza de sedare.Daca sedarea reapare dupa 20 30 minute,pot fi administrate doze suplimentare de flumazenil.

Farmacoepidemiologie : CI : hipersensibilitate cunoscuta la produs ;intoxicatii grave cu antidepresive triciclice.

Precautii : tratament recent cu benzodiazepine in doze repetate;pacienti cu dependenta fizica de benzodiazepine;controlul cu benzodiazepine al situatiilor amenintatoare de viata( presiune intracraniana,status epilepticus).Pacientii trebuie monitorizati minim 2 ore pentru detectarea reaparitiei depresiei respiratorii si sedarii datorate benzodiazepinelor.

FITOMENADIONA ( Vitamina K1 )

Proprietati fizico chimice : este un derivate de naftochinona;face parte din grupul vitaminelor liposolubile.

Farmacodinamie : actiunea marmacologica a fitomenadionei este identical cu actiunea fiziologica a vitaminei K endogene,fiind cofactor al biosintezei factorilor coagularii II,VII.IX,X si proteinelor C si S din precursori native.Cand supradoza de antivitamine K are ca rezultat inhibarea formarii la nivelul ficatului a factorilor de coagulare vitamino K dependenti,administrarea fitomenadionei compeseaza deficitul de vitamina K biologic active si stimuleaza biosintezele mentionate.Cantitati adecvate de fitomenadiona normalizeaza activitatea protrombinica in 24 48 de ore.

Farmacocinetica : dupa administrare intravenoasa este metabolizata hepatic,rezultand metabolite polari excretati renal si biliar.

Farmacotoxicologie: produce efecte adverse numai la doze foarte mari : sudoratie,hiperemie,dispnee,cianoza,tahicardie,colaps ( in special dupa injectare intravenous rapida); hiperbilirubinemie ( la nou nascuti); anemie hemolitica,methemoglobinemie.Rareori apar reactii anafilactice.

Farmacoterapie : hemoragiile determinate de anticoagulante cumarinice si indandionice;prevenirea hipoprotrombinemiei determinate de salicilati.

Farmacografie : hemoragii determinate de anticoagulante orale : 0,1 mg/kg corp/zi intravenous lent,pana la normalizarea activitatii protrombinei ( pana la 40 mg/zi,in cazuri grave).Intoxicatii acute cu salicilati ; 1 mg vitamina K pentru fiecare gram de salicilati.

Farmacoepidemiologie : CI: intoleranta la fitomenadiona.

Precautii : nou nascutii si sugari;nu se amesteca cu alte solutii.

FIZOSTIGMINA ( Ezerina )

Proprietati fizico chimice : alkaloid continut de liana Physostigma venenosum;se utilizeaza salicilatul de fizostigmina,cristale incolare,lucioase,cu gust amar;la aer,la lumina,caldura si in contact cu metalele se coloreaza in rosu;usor solubila in chloroform,solubila in alcool si apa,putin solubil in eter.

Fizostigmina si neostigmina fac parte din grupa anticolinesterazicelor cu actiune moderat reversibila.Atomul de azot cuarternar (neostigmina) si cei tertiari ( fizostigmina) explica diferentele de penetrabilitate la nivelul barierei hemato encefalice,fizostigmina actionand la nivelul sistemului nervos central si periferic,iar neostigmina numai periferic.

Farmacodinamie : cea mai mare parte este inactivata de esterazele plasmatice ; metabolitii sai se elimina prin excretie urinara.

Farmacotoxicologie : lipsa antagonistilor receptorilor colinergici sau supradozajul determina efecte similare cu stimularea excesiva a receptorilor colinergici.Efectele parasimpatomimetice predomina la nivelul ocular (mioza,scade presiunea intraoculara) si intestinal (intensifica si stimuleaza peristaltismul tractului digestiv ) alte efecte : excitarea centrilor motori corticali (efectele stimulatoare asupra sistemului central nervos sunt urmate de deprimare); paralizia muschilor striate;bronhoconstrictie;hipotensiune arteriala ( bradicardie si vasodilatatie );hipersecretie de saliva,lacrimi,mucus;promoveaza eliberarea de adrenalina.

Farmacoterapie ; sindrom anticolinergic central produs de agenti anticolinergici ( atropine,antidepresive triciclice,antihistaminice,fenotiazipine).

Farmacografie : 2 mg intravenos lent,doza se poate repeat dupa 20 de minute la nevoie.

Farmacoepidemiologie : CI ; astm bronsic,cardiopatie ischemica,obstructie mecanica a tubului digestive si a cailor urogenitale.

Precautii: remite numai efectele anticolinergice din intoxicatiile usoare cu antidepresive triciclice;se utilizeaza numai daca EKG este normal

Interactiuni : potenteaza efectele curarizante ale succinilcolinei,efectele colinomimetice ale parasimpatomimeticelor;antagonizeaza efectele curarizantelor antidepolatizante,anticolinergicelor,efectul deprimant respirator al antibioticelor aminoglicozidice.

NALORFINA

Proprietati fizico chimice: clorhidratul de nalorfina este o pulbere alba,solubila in apa.Substitutia in molecula morfinei a gruparii metal de la atomul de azot cu gruparea metiletena este determinate pentru actiunea malorfinei.

Farmacodinamiei : antagonist ,,pur al opiaceelor naturale si sintetice ,blocheaza competitiv receptorii , , , .Previne si anuleaza depresia respiratorie ,sedarea si hipotensiunea produse de supradozele de opiacee naturale si sintetice (morfina,codeine,heroina,meperidina,fentanil),efectele disforice si psihotice ale pentazocinei si ale altor angonisti antagonisti ai receptorilor opoizi.Nu are efecte sedative si nici activitate parasimpatomimetica,nu determina fenomene de dependena si toleranya.

Farmacocinetica : nu se leaga de proteinele plasmatice; biotransformare hepatica (in principal prin glucuronoconjugare) in proportii mari,metabolitii sunt eliminate renal;T1/2 este 60 90 minute; volum de distributie 2 l/kg.Efectele apar dupa aproximativ 2 minute dupa administrarea intravenoasa si persista mult mai putin decat in cazul administrarii i.m sau s.c; efectele clinice se estompeaza uneori in mai putin de o ora,in functie de supradoza,durata de actiune si timpul scurs de la administrarea morfinomimeticului.

Farmacotoxicologie : dozele mai mari de 24 mg produc la voluntary sanatosi usoara somnolenta;dozele mici pot declansa la toxicomani manifestari similare sindromului de abstinenta: greata,varsaturi,transpiratii,tremor,pusee de hipertensiune artificiala,tahicardie,aritmii.

Farmacoterapie : tratamentul si diagnosticul diferential al intoxicatiei acute cu opiacee naturale si sintetice;postoperator pentru reducerea deprimarii respiratorii datorate opiaceelor(actiune in 3 4 minute );tratamentul toxidromului grav sedative hypnotic din intoxicatia severa cu etanol.

Farmacografie : la adulti : doza initiala este de 0.4 mg intravenous;la copii ; 0,01 0,1 mg/kg intravenous.Doza poate fi repetata dupa cateva minute ( doza totala 10 mg).Daca repetarea dozei este fara efect,depresia respiratorie are alta etiologie decat supradoza de opiacee.

Farmacoepidemiologie : CI:hipersensibilitate la naloxona;toxicomani,in afara manifestarilor supradozei de opiacee.

Precautii : administrarea la gravide se face sub supraveghere stricta;pacientul va fi supravegheat chiar dupa aparitia efectelor terapeutice,administrarea intravenoasa prea rapida poate declansa manifestarii similare sindromului de intrerupere.

GLUCAGON

Proprietati fizico chimice: este un polipeptid format din 29 de aminoacizi.

Farmacodinamie : in organism este unul din hormonii implicatii in homeostazia glucozei.Glucagonul interactioneaza cu receptori glicoproteici membranari cuplati cu proteina GS rezultand activarea adenilciclazei si cresterea AMPc intracelular.La nivel hepatocitar : este stimulate activitatea si transcriptia genica a unor enzyme implicate in metabolismul glucidic( fosforilaze,kinaze),avand ca rezultat cresterea glicogenoliezei si gluconeogenezei ,inhibarea glicogenogenezei si glicolizei;scade concentratia intracelulara a malonil CoA cu stimularea consecutive a oxidarii acizilor grasi.La concentratii mari sunt evidente efecte si la nivelul altor tesuturi si organe : tesut adipos (cresterea lipolizei),inima (creste contractilitatea),tub digestive(relaxarea musculaturii netede).

Astfel,glucagonul determina : cresterea glicemiei(effect redus sau absent cand depozitele de glycogen hepatic sunt epuizate : hipoglicemie prelungita,infometare,alcoolism),scaderea colesterolemiei,cresterea eliminarii de Na,K,Cl,P independent de actiunea hiperglicemianta;creste debitul cardiac si coronarian si produce usoara tahicardie;scade volumul si aciditatea secretilor gastrice,scade motilitatea gastrica.

Farmacocinetica : degradat enzymatic la nivel hepatic,renal si plasmatic;clearance plasmatic 10 ml/kg/min;T1/2 este de 3 6 minute;activitatea biologica este abolita prin inlaturarea proteolitica a histidinei de la capatul amino terminal;efectele apar la aproximativ un minut dupa injectarea intravenoasa si la 5 15 minute dupa injectarea i.m. si se mentin 10 40 minute.

Farmacotoxicologie : greata,voma,reactii de hipersensibilizare;hipertensiune arteriala in caz de feocromocitom;doze mai mari de 2 mg produc hipopotasemie.

DOPAMINA

Proprietati fizico chimice : pulbere alba cristalina,solubila in apa,alcool.

Farmacodinamie : activeaza receptorii alfa si beta adrenergici(direct si indirect prin eliminarea norepinefrinei din terminatiile nervoase) precum si receptorii dopaminergici.Efectele depind de doza .La doze mici (intre 0,0015 si 0,005 0,010 mg/kg.minut): vasodilatatie renala,mezenterica,coronariana,cerebrala;creste fluxul sanguine renal,diureza si natriureza: efectele sunt rezultatul activarii receptorilor dopaminergici D1 vasculari.La doze mai mari (0,010 mg/kg/minut):stimulare cardiaca(creste forta de contractie AV,frecventa si debitul cardiac).

Farmacocinetica : inactiva oral;administrata intravenos urmeaza calea metabolica a catacolaminelor,fiind rapid transformat in noradrenalina si metabolite proprii ; T1/2 este 2 minute; nu traverseaza bariera hematoencefalica.Efectele debuteaza la 5 minute dupa administrare intravenoasa si dureaza putin de 10 minute.

Farmacotoxicologie

BETABLOCANTELE

Ca masura initiala adresata bradicardiei si hipotensiunii se utilizeaza atropine si lichide intravenous; in caz de insucces,glucagons,izoprenalina( a doua optiune), adrenalina( a treia optiune).Antidotul specific de electie in aceasta intoxicatie este glucagonul care stimuleaza contractilitatea cardiac prin cresterea AMPc printr- un mechanism nemeditat de receptorii beta-adrenergici; izoproterenolul, prenalterolul, adrenalina, noradrenalina, dopamine, dobutamina pot fi de asemenea considerate antidoturi specifice datorita actiunii beta-agoniste si competitiei cu toxicul la nivel de receptor.

BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU

Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in special pentru proprietatile lor antiaritmice si hipotensoare si sunt reprezentante de verapamil, diltiazem, dihidropiride ( nifedipina, nicardipina,isradipina, nimodipina, amlodipina, felodipina). Flumarizina si cinarizina au si ele proprietati blocante la nivelul canalelor de calciu.Actioneaza prin scaderea influxului de calciu la nivelul canalelor de calciu lente voltaj-depedente,situate in miocard si miocard si musculatura neteda vasculara;Ca urmare, scade contractibilitatea cardiac, frecventa descarcarilor NSA, viteza conducerii AV; se produce vasodilatatie.Toxicitatea acestora este favorizata de urmatoarele situatii : insusuficienta hepatica, asocierea diureticilor , beta-blocantelor,antiaritnicelor de clasa I.

Toxidromul determinat de blocantele canalelor de calciu cuprinde manifestari cardiovasculare

( bradiaritmii, hipotensiune, blocuri de ramura), neurologice (confuzie, vertij, convulsii, coma), hiperglicemie,acidoza metabolica,anurie.

Succesul tratamentului depinde de : oxigenarea adecvata, combaterea bradicardiei (atropine, izoproterenol), hipotensiunii (lichide, adrenalina, noraadrenalina sau dopamine), deprimarii cardiace (glucagons,dopamine). Antidot specific: sarurile de calciu 9clorura sau gluconat de calciu) care reprezinta surse de Ca2+ pentru combaterea blocarii influxului acestui ion in celula.

Intoxicatia cu benzodiazepine

Benzodiazepinele isi exercita efectele prin interactiunea cu receptorii activati direct GABA de la nivelul sinapselor neuroinhibitorii.Benzodiazepinele nu stimuleaza direct receptorii GABAA ci potenteaza actiunea GABA la acest nivel (cresc fluxul ionic,la nivelul canalelor pentru C1- generat de activitatea receptorilor GABAA). Benzodiazepinele pot avea durata de actiune foarte scurta (estazolam,midazolam,temazepam,triazolam), scurta ( alprazolam, lorezepam, oxazepam) sau prelungungita (diazepam,clordiazepoxid,clonazepam,flurazepam).

Toxidromul benzodiazepinic este reprezentat de sedare, somnolenta, diplopie, disartrie, ataxie, deprimare intelectuala, coma de intensitate medie.Coma si depresia respiratorie sunt rare si pot apararea mai ales in cazul agentilor cu actiune foarte scurta; in cazul asocierii cu alte medicamente deprimante centrale sau alcool se poate instala coma profunda.

Tratamentul consta in sustinerea functiilor vitale, decontaminarea interna in cazul ingestiei (emeza, lavaj gastric, carbune activat, purgative osmotic) si administrarea antidotului specific ( flumazenil).

Intoxicatia cu fier

Intoxicatia acuta cu medicamente continand fier ionic are o frecventa crescuta la copii.Fierul are efecte corozive la nivelul mucoasei gastro-intestinale, este toxic hepatic si renal; afectarea vasculara (cresterea permeabilitatii, pierderea tonusului postasteriolar si venos) determina hipoperfuzie tisulara si hipovolemie cu acidoza metabolica si disfunctie miocardica.Sideremia mai mare de 0,5 mg/dl este potential letala.

Toxidromul din intoxicatia cu fier ionic evolueaza in 4 stadii :

Stadiul initial (debut la 1-2 ore postingestie) cu varsaturi, diaree, dureri abdominale, gastrica hemoragica, paloare, tahicardie, letargie, coma ;

Stadiu de latenta (12-24 ore postingestie) cu ameliorare aparenta a starii bolnavului;

Stadiu de recurenta si agravare (12-48 ore postingestie) cu simptome de afectare multisistemica: digestiva (perforatie, hematemaza, melena), cardivasculara (colaps, cianoza, edem pulmonary acut), sistem nervos central (letargie, convulsii, coma), hepato-renala (insufiecienta cu coagulopatii, hipoglicemie), acidoza metabolica.

Stadiu tardiv (4-6 saptamani) cicatrici gastrice, stenoza pilorica.

Tratamentul intoxicatiei cuprinde masuri de decontaminare interna (in absenta hemoragiei), administrarea de solutii macromoleculare, dopamine, dobutamina (in caz de hipotensiune arteriala), diazepam (controlul convulsiilor)

Antidotul specific intoxicatiei cu fier ionic este deferoxamina.

Bicarbonat de sodiu

Proprietati fizico chimice : are formula chimica NAHCO3 si este o pulbere cristalina, alba, cu gust sarat, lesietic, solubila in apa si practice insolubila in alcool.

Farmacodinamie : prin alcalinizare plasmatica si urinara este micsorata capacitatea de trecere prim membrane a toxicelor acide (creste gradul de ionizare) fiind redusa patrunderea la locurile de actiune si respectiv crescuta eliminarea urinara a acestora.

Acidoza metabolica cu hiatus anionic, caracteristica a intoxicatiei cu salicilati, este compensate prin aportul de HCO3 si consecutiv este impiedicata patrunderea intracelulara a toxicului.

Este eficace in cazul hipotensiunii, largirii complexului QRS, blocului AV, tahiaritmiilor associate cardiotoxicitatii determinate de supradozele de antidepresive triciclice, antiaritmice de clasa Ia si Ic (posibil datorita efectelor cardioprotectoare ale sodiului extracelular si osmolaritatii crescute).

Farmacotoxicologie : sunt posibile : hipertensiune arteriala, aritmii grave si edem pulmonary acut (supraincarcare volemica si permeabilitate capilara pulmonara crescuta).

Farmacoterapie: indicat pentru cresterea eliminarii urinare a : salicilatilor, barbituricelor, metotrexatului, clorpropamidei; corectia acidozei in intoxicatiile cu salicilati, izoniazida, fier, metilxantine, antidepresive triciclice; tratamentul antiaritmic in intoxicatii cu antidepresive triciclice, antiaritmice de clasa Ia si Ic; util uneori in tratamentul tahiaritmiilor ventriculare associate cu prelungirea intervalului QT si conducere intraventriculara anormala in intoxicatii cu fenotiazine.

Farmacografie : 1 3 Eq/kg in perfuzie intravenoasa pentru a mentine pH-ul sangvin la 7,5 si pH-ul urinar intre 7,5 8; ca antiaritmic: 50 -100 mEq bolus intravenous.

Farmacoepidemiologie : CI: alcaloza; insuficienta renala; edem cerebral; hipertensiune arteriala; insuficienta cardiaca congestive.

Interactiuni: poate creste efectele amfetaminei, meperidinei, efedrinei, chinidinei si scade efectele anticoagulantelor, acidului nalidixic, fierului, penicinelor, pentobarbitalului, fenibutazonei, salicilatilor, sulfamidelor, tetraciclinelor.Incompatibil in solutie cu ACTH, atropine sulfurica, clorura si gluconat de calciu,efedrina sulfurica, insulina, lidocaina clorhidrica, meperidina, morfina sulfurica, penicilina G potasica sau sodica,procaine,sulfat de magneziu, thiopental sodic, vitamine din complexul B.

CARBUNE ACTIVAT

Proprietati fizico-chimice: este o pulbere neagra, putin solubila in apa, obtinuta prin combustia materialelor.Activarea se produce prin indepartarea materialelor adsorbite si prin diminuarea marimii particulelor, crescand astfel suprafata de actiune a carbunelui.

Farmacodinamie : are capacitatea sa adsoarba anumite substante toxice;proprietatile adsorbante sunt correlate cu geneza fortelor de interactiune de tip legaturi de hydrogen, ion ion, dipol dipole si van der Waals; pentru o adsorbtie optima este necesar ca substantele sa fie cat mai putin ionizate sis a fie dizolvate.

In plus fata de simpla adsorbtie este acceptata existenta unui mecanism suplimentar de exsorbtie enterocapilara prin care compusii din sange retrodifuzeana in lumenul intestinal.

Acest mechanism creste eliminarea toxicului, eficacitatea sa fiind depedenta de fluxul sanguin, afinitatea toxicului pentru carbunele activat, existenta unei lungi faze de distributie a medicamentului, volumul de distributie redus al acestuia si legarea redusa de albuminele plasmatice.

Acest mecanism explica eficacitatea carbunelui activate in eliminarea unor toxice care au o circulatie enterohepatica redusa sau absenta.Eficacitatea carbunelui activate este conditionata si de timpul scurs de la ingestia toxicului (variatia invers proportionala), cantitatea de carbine asministrata (variatie direct proportionala); practic eficienta maxima se obtine in prima ora de la ingestia toxicului.

Este practic inefficient in adsorbtia acizilor si bazelir minerale, cianurilor inlt dissociate,fluorurilor, metalelor, alcoolilor, glicolilor, hidrocarburilor alifatice si a altor substante anorganice.

Farmacocinetica : nu se absoarbe din tubul digestive, impreuna cu toxicul adsorbit se elimina prin fecale.

Farmacotoxicologie : nu are actiune toxica directa; sunt posibile greata, varsaturi, constipatie (uneori diareee), colorarea scaunelor in negru.

Complicatii : aspiratie, obstructie intestinala, infectie (colmatarea carbunelui).

Farmacoterapie : decontaminare interna si cresterea eliminarii toxicului in intoxicatii cu : salicilati, barbiturice, antidepresive triciclice, paracetamol, glutetimida, fenitoina, digitalice, dapsona, nadolol, fenilbutazona,piroxicam, izoniazida, penicilamina, amiodarona si a alte substante organice si anorganice.

Farmacografie : 1-2 g/kg pe cale orala sub forma de suspensie ( 8 ml lichid/1g carbine) sau pasta cu apa la fiecare 2-4 ore. Doza uzuala este de 60-100 g.

Farmacoepidemiologie : CI : ingestie substante corozive (impiedica vizualizarea leziunilor pein endoscopie); nu se administreaza inainte,concomitent, sau imediat dupa siropul de ipeca si dupa un antidote oral.

CLORURA DE AMONIU

Proprietati fizico-chimice : are formula chimica NH4Cl si este o pulbere cristalina alba, inodora, cu gust arzator si sarat, solubila in apa, glycerol, foarte putin solubila in alcool.

Farmacodinamie : prin acidifiere plasmatica si urinara este micsorata capacitatea de trecere prin membrane a toxicelor bazice (creste gradul de ionizare) fiind redusa patrunderea la locurile de actiune si respective crescuta eliminarea urinara a acestora.

Farmacoterapie : indicat pentru cresterea eliminarii urinare a amfetaminei, cocainei, anestezicilor locale, chininei, simpatomimeticelor, clorochirdinei, stricninei,tocainidei in intoxicatiile cu aceste substante; corecteaza alcaloza metabolica.

Farmacografie : 2 g/ 6 ore p.o. iar pe calea intravenoasa 1,5 g din solutia de 1-2% la 6 ore; ph-ul urinar trebuie mentinut intre 5,5 6 .

Farmacoepidemiologie : CI : insuficienta renala si / sau hepatica, mioglobinurie.