proiect concurenta

Universitatea “Ştefan cel Mare” SuceavaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

CONCURENŢA ŞI MANIFESTAREA ACESTEIA ÎN ECONOMIA DE

PIAŢĂ

MANIFESTAREA CONCURENŢEI ÎN ROMÂNIA. ROLUL STATULUI

Proiect realizat de : Costea Mihai Ghiata Minorica Galimov Rinat



INTRODUCERE

Economia României, potrivit principiilor înscrise în Constitutie si ca urmare a

schimbarilor profunde care au avut loc dupa anul 1989 în structura de proprietate

asupra capitalului si în suprastructura este în prezent definita ca fiind o economie de

piata. Continutul, trasaturile si gradul de functionalitate ale acesteia se maturizeaza si

se perfectioneaza continuu, procese stimulate si sprijinite determinant de aderarea tarii

noastre la Uniunea Europeana.

Functionalitatea si functionarea economiei de piata, bazate pe libera initiativa

si concurenta exclud apriori posibilitatea planificarii centralizate, de catre o instanta

„superioara” a activitatii operatorilor economici. Întreprinzatorii îsi stabilesc

individual, sub imperiul propriilor interese si al restrictiilor impuse de piata, atât

obiectivele cât si modalitatile de actiune pentru îndeplinirea lor. Pe masura dezvoltarii

economice, rationamentul bazat pe cerinta de „a se consuma ceea ce se produce” este

înlocuit cu altul, diametral opus, care porneste de la necesitatea de „a se produce ceea

ce se consuma”. Aceasta schimbare determina întreprinzatorii ca în optiunile privind

domeniul de plasare a capitalului si în deciziile privind cresterea si diversificarea

productiei sa se porneasca de la analiza situatiei concurentiale pe piata corelata cu

dinamica previzibila a marimii si structurii cererii de consum.

Prin urmare, fiecare agent economic se afla într-o competitie permanenta

pentru acapararea clientelei, competitie care, prin formele si domeniile în care se

desfasoara, reprezinta tocmai esenta si formele de concretizare a concurentei

economice.

Asemenea competitiei din alte sectoare de activitate (sport, învatamânt,

cercetare etc.) si concurenta economica reprezinta factorul suprem de stimulare a

performantei. În acest caz însa, performanta se concretizeaza în a asigura cel mai bun

mod de alocare a resurselor, optimizarea gradului de valorificare a acestora, sporirea

profitabilitatii capitalului investit, îmbunatatirea calitatii si diversificarea produselor si



serviciilor, evolutia pozitiva a preturilor, satisfacerea mai buna a cerintelor de

consum.

În baza consideratiilor prezentate, se poate afirma fara a exagera ca, în

economia de piata, concurenta reprezinta motorul dezvoltarii economice. De

intensitatea si acuratetea acesteia depind dinamismul, gradul de viabilitate si de

sanatate ale economiei.

DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE CONCURENŢĂ

Concurenta este una din trasaturile esentiale ale economiei de piata, care

exprima comportamentul specific al agentilor economici în conditiile liberei

initiative, atestând rolul dinamic dintre forte dintre participanti. Concurenta

reprezinta rivalitatea economica între industriasi, bancheri, comercianti, prestatori

de servicii pentru a atrage atentia clientelei consumatoare, dar si confruntarea si

rivalitatea în cadrul acestor grupuri pentru a realiza sau a vinde produsele la

preturi convenabile, prin calitatea mai buna a lor implicit a obtine profituri mi

mari.

Concurenta este o confruntare deschisa, loiala, în cadrul careia agentii

economici, în calitatea lor de cumparatori si vânzatori învata printr-un proces

continuu sa-si îmbunatateasca situatia si pozitia în cadrul pietei.

Concurenta reflecta un ansamblu de legaturi, relatii între actiunile subiective

ale întreprinzatorilor si necesitatile sociale obiective. Concurenta face posibil ca

mecanismul preturilor, al cererii si ofertei agentilor economici, sa produca ceea ce

trebuie si cât trebuie la costuri cât mai scazute si eficienta cât mai ridicata.

Mecanismul concurential stimuleaza, deci, progresul general.

Afectarea negativa a concurentei are consecinte nefaste atât asupra modului de

alocare si utilizare a resurselor economice cât si asupra calitatii vietii, consumatorii

având la dispozitie mai putine posibilitati de optiune privind diversitatea, calitatea si

preturile bunurilor si serviciilor.



Punerea în valoare a virtutilor concurentei, precum si prevenirea sau atenuarea

unor posibile efecte nedorite ale acesteia impun promovarea unor politici si legislatii

specifice, cuprinzând un ansamblu unitar de principii, norme si instrumente de actiune

pentru a asigura buna functionare a pietei, asezarea acesteia pe criterii competitive si

manifestarea sa ca pârghie esentiala de reglare a productiei sociale. În esenta, politica

de concurenta si legislatia care o concretizeaza au scopul:

- de a crea, dezvolta si consolida un mediu concurential normal;

- de a preveni manifestarea pe piata a unor practici anticoncurentiale, precum si

sesizarea si înlaturarea celor care nu au putut fi prevenite;

– de a preîntâmpina crearea unor structuri în economie generatoare de posibile

manifestari anticoncurentiale.

Având în vedere modalitatile posibile de distorsionare a concurentei pe piata,

politica si legislatia în domeniu vizeaza:

– acordurile restrictive si practicile concertate;

– abuzul de pozitie dominanta;

– concentrarile economice;

– ajutorul de stat.

LEGEA CONCURENŢEI

Concurenta se manifesta ca o lege economica specifica economiei de

schimb - aceasta lege exprima relatiile dintre producatori si dintre producatori si

consumatori.

Sfera de actiune a legii capata o mai mare amploare si însemnatate în

economia de piata si o restrângere a însemnatatii ei în economia planificata de tip

centralizat.

Legea concurentei îndeplineste o serie de functii:



reprezinta motorul care pune în miscare ansamblul de legaturi dintre

capitalurile individuale si capitalul social prin conectarea producatorilor

individuali la productia sociala; respectiv fiecare producator individual

trebuie sa intre în legatura cu alti producatori individuali cu anumite legaturi

între vânzatori si cumparatori;

concurenta asigura executarea cerintelor tuturor celorlalte legi economice,

producatorii facând eforturi deosebite pentru folosirea eficienta a resurselor

existente.

concurenta transforma suma intereselor individuale în necesitati sociale,

asa încât agentii economici sa-si dispute suprematia pe baza calitatii,

competitivitatii si eficientei, manifestându-si astfel caracterul constructiv

al legii.

TIPURI DE CONCURENŢĂ

Concurenta perfecta sau pura, adica purificata de orice interventie

monopolista, presupune un asemenea raport de piata, încât toti vânzatorii

(producatorii) sunt capabili sa-si vânda toata productia, toate marfurile oferite la

pretul pietei fara a-l putea influenta hotarâtor, iar cumparatorii sa poata cumpara

ceea ce au nevoie si cât doresc la acelasi pret. în aceasta situatie pretul se stabileste

la un nivel care corespunde punctului de intersectie a curbelor cererii si ofertei

produsului respectiv.

Trasaturile principale a concurentei perfecte sunt:

a) Atomicitatea participantilor - care presupune un numar mare de

vânzatori si cumparatori pe piata, de marime si forta comparabile,

astfel ca nici unul sa nu poata exercita vreo actiune asupra cantitatii

de produse sau pretul de vânzare;



b) Fluidizarea pietei se manifesta atunci când cumparatorii în mod

liber pot sa-si aleaga furnizorii, iar producatorii pot intra sau iesi în

mod liber dintr-o piata anume, neexistând bariere

juridice sau institutionale la intrarea unor noi producatori pe piata unui

anumit produs;

c) Mobilitatea perfecta a factorilor de productie care presupune ca

factorii de productie munca si capitalul sunt orientati spre domeniile

care asigura profitul maxim posibil;

d) Omogenitatea produselor - conform careia produsele sunt

identice, astfel încât celor ce le cumpara sa le fie indiferent de la ce

producator obtin produsul;

e) Transparenta pietei - în sensul cunoasterii acesteia de catre toti

agentii economici. Concurenta poate fi considerata perfecta sau pura

daca aceste trasaturi sunt prezente simultan pe piata.

Concurenta imperfecta desemneaza acea situatie de piata când agentii

economici în calitatea lor de vânzatori sau cumparatori, pot sa influenteze prin

actiunile lor unilaterale cererea, oferta si marimea preturilor; în cazul concurentei

imperfecte, una sau mai multe din premisele ei sunt încalcate. Unele din conditiile

concurentei imperfecte: exista fie putini vânzatori si multi cumparatori, fie multi

vânzatori si putini cumparatori. Exista, deci, conditii pentru ca diferiti agenti

economici sa exercite un control efectiv asupra preturilor. Se considera ca

principalele forme de manifestare a concurentei imperfecte sunt:

Concurenta monopolista - se caracterizeaza prin faptul ca unul, doi sau

câtiva producatori (vânzatori), respectiv câtiva consumatori (cumparatori) dicteaza

conditiile lor în raporturile cu partenerii de piata.

1. Monopolul exprima acea situatie de piata când un singur

producator se confrunta cu un numar de consumatori (cumparatori).



2. Duopolul desemneaza situatia când doi producatori aduc pe piata

marfuri pentru o multitudine de cumparatori.

3. Oligopolul reflecta raportul dintre un numar mic de producatori si

un numar mare de consumatori. Caracteristicile esentiale ale

oligopolului sunt:

a) existenta unui numar redus de vânzatori, care detin

un segment important de piata.

b) diferentierea sau nu a produselor.

c) dificultati la intrarea în ramura.

d) controlul general asupra preturilor

4. Monopsonul reprezinta acea situatie concurentiala în care un

singur consumator se confrunta la piata cu un numar mare de

producatori. Exemplul cel mai des invocat este cel al statului care

este singurul achizitor al armamentului produs de mai multe firme.

5. Duopsonul - doi consumatori care concureaza cererea,

O forma speciala de concurenta este „monopolul bilateral” care exprima

situatia determinata când un singur producator se confrunta cu un singur consumator.

Situatiile de concurenta pot fi analizate si dupa alte criterii:

Dupa gradul de diferentiere a produsului:

1. concurenta omogena

2. concurenta eterogena

Dupa gradul de libertate la intrarea în ramura:

1. concurenta închisa

2. concurenta deschisa

Dupa variabila de actiune:

1. concurenta prin variatia pretului



2. concurenta prin variatia produsului

În conditiile actuale exista o diversitate de modalitati de concurenta, dintre

care cele mai importante sunt:

anumita politica a vânzarilor mai bine zis de crestere a volumului acestora

prin publicitate, demonstratii de avantaje calitative.

Masuri si politici de influentare a cererii mai ales din partea marilor

monopoluri prin informatii detaliate privind avantajele folosirii lui,

convingerea consumatorilor în mod direct.

Intrarea si ramânerea într-o ramura, în afara unor obstacole obiective, care

tin de specificul ramurii; astazi firmele desfasoara o întreaga strategie

preventiva fata de concurentii potentiali prin: practicarea de preturi limita,

efectuarea de investitii masive, controlul sever al materiilor prime si al

echipamentelor.

Stabilirea unor întelegeri între firmele dintr-o ramura, creându-se astfel

uniunile monopoliste indiferent de variante: cartel, trust, concern,

conglomerat

Cartelul - uniune monopolista în care mai multe

întreprinderi producatoare de marfuri de acelasi fel se

înteleg asupra unor conditii comune de aprovizionare si

desfacere si care are ca scop limitarea concurentei si

dominarea pietei.

Trustul presupune gruparea mai multor capitaluri sub

aceiasi conducere, participantii pierzându-si independenta

productiva si comerciala.

Concernul este o întelegere oligopolista care cuprinde

întreprinderi din diferite ramuri, bazate pe criteriul

cooperarii, fie pe verticala, fie pe orizontala - din ramuri

complementare.



Conglomeratul reprezinta forma cea mai complexa de

întelegere oligopolista care caracterizeaza tendinta de

diversificare a activitatii, permitând realizarea unui profit

mai mare pe mai multe piete, compensarea conjuncturilor

defavorabile.

În functie de modul de exercitare a concurentei prin instrumentele

economice dar si extraeconomice, concurenta poate fi:

Concurenta loiala - prin folosirea nediscriminatorie a

pârghiilor economice în relatiile de vânzare-cumparare.

Concurenta neloiala - care consta în folosirea unor

instrumente proprii, a unor instrumente extraeconomice de

patrundere si mentinere pe piata în vederea obtinerii de

profit maxim.

Intrând în concurenta, agentii economici urmaresc sa obtina o pozitie mai

buna fata de ceilalti, promovând strategii comerciale numite si strategii

anticoncurentiale:

Strategia efortului concentrat - prin concentrarea

efortului într-un scop unic al ofertei.

Strategia elitei - este efortul pe care îl face un agent

economic de a aduce pe piata exclusiv produse de exceptie.

Strategia costurilor - prin efortul producatorilor de a practica preturi mici din

costuri mici.



- STUDIU DE CAZ -

MANIFESTAREA CONCURENŢEI ÎN

ROMÂNIA

ROLUL STATULUI



În economia de piaţă, forma modernă de organizare a activităţii economice,

agentii economici acţionează în mod liber, pe baza proprietăţii private şi în

concordanţă cu legea cererii şi oferta. Între agenţii economici care produc acelasi tip

de mărfuri sau servicii există o luptă permanentă în scopul atragerii clientelei pentru

mărfurile şi serviciile oferite pe piaţă. Deci, o componentă intrisecă a economiei de

piaţă o constituie libera competiţie, concurenţa între agenţii economici.

Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa în

activitatea economică, dreptul trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru

manifestarea acesteia. În acest sens, însăşi Constituţia României prevede că statul

trebuie să asigure ”libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului

favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.

În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al oricărui

agent economic. Ca orice drept cunoscut şi protejat de lege, dreptul la concurenţă

trebuie exercitat cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi

agenţi economici şi cu respectarea legii şi a bunelor moravuri.

Practica de pretutindeni demonstreaza ca omul de afaceri autonom, desi – în

principiu – recunoaste rolul pozitiv al concurentei si este adeptul liberei initiative, în

strategiile comerciale care le promoveaza este tentat adesea, si uneori reuseste, sa

limiteze concurenta în domeniul sau, motivat fiind de faptul ca lipsa concurentei reale

pe piata pe care opereaza îi simplifica problemele cu care se poate confrunta sau, cel

putin, faciliteaza solutionarea lor.

Aceasta constatare evidentiaza necesitatea indubitabila a existentei unui cadru

normativ adecvat care, prin continut si modalitati de actiune, sa garanteze libera



initiativa a întreprinzatorilor, autonomia reala a acestora si desfasurarea nestingherita

a concurentei.

În tara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei, armonizat deplin

cu normele comunitare în domeniu, este asigurat de Legea concurentei nr. 21/1996,

cu completarile si modificarile ulterioare, republicata în Monitorul Oficial nr. 742 din

16 august 2005, precum si legislatia secundara (regulamente si instructiuni) emisa în

aplicarea acesteia.

Totodata, în România, ca tara membra a Uniunii Europene, sunt întrutotul si

pe deplin aplicabile si reglementarile comunitare în domeniu, între care mentionam

doar prevederile Tratatelor de instituire si, respectiv, functionare a Uniunii Europene,

care reprezinta legislatia primara precum si „Regulamentul Consiliului (CE) nr.

1/2003 de punere în aplicare a regulilor de concurenta prevazute de art. 81 si 82 din

Tratat”.

Facem precizarea ca în materia concurentei legislatia comunitara este

prevalenta în raport cu legislatia nationala precum si faptul ca, prin Regulamentul

susmentionat, autoritatile de concurenta nationale ale statelor membre au fost învestite

cu competenta necesara pentru aplicarea prevederilor specifice din Tratat.

În prezent, mediul de afaceri din România este beneficiarul unui climat

concurenţial normal. Legislaţia naţională în domeniu este integral armonizată cu

acquis-ul comunitar, iar Consiliul Concurenţei, o instituţie solidă şi independentă, este

un arbitru echidistant ce aplică în mod unitar regulile relevante.

Legea concurenţei are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea

concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal în scopul protejării consumatorilor,

sens în care interzice înţelegerile anticoncurenţiale dintre agenţii economici, abuzul de

poziţie dominantă şi concentrările economice care ar putea conduce la înlăturarea,

restrângerea sau denaturarea semnificativă a concurenţei.



În domeniul antitrust, autoritatea română de concurenţă s-a făcut în special

remarcată printr-o prezenţă activă pe piaţă, ceea ce a permis aplicarea de amenzi

substanţiale, deschiderea a numeroase investigaţii din proprie iniţiativă şi realizarea de

inspecţii inopinate care să permită instituţiei să culeagă probele necesare soluţionării

cazurilor dificile.

Trebuie spus faptul că de la momentul înfiinţării şi până în prezent, autoritatea

de concurenţă a adoptat peste 3000 de decizii în materie de antitrust, aplicând în toată

această perioadă amenzi în valoare de aproximativ 80 de milioane de euro.

În plus, Consiliul Concurenţei a reuşit să gestioneza cazuri dificile precum

cel în care a fost implicat cea mai importantă companie din domeniul telefoniei fixe

din România, cazul privind firmele producătoare de ciment sau cel referitor la anumiţi

operatori de cablu ş.a.m.d

Aceste evoluţii au determinat Comisia Europeană să recunoască, chiar în

Raportul de ţară din 2001, faptul că autoritatea română de concurenţă aplică la

parametri satisfăcători regulile comunitare în domeniul antitrust, în timp ce

confirmarea capacităţii de a implementa de o manieră corespunzătoare legislaţia în

domeniul ajutorului de stat a venit odată cu Raportul de ţară din mai 2006.

Consiliul Concurenţei

Existenta unor reglementari în domeniul concurentei, oricât de riguroase si

cuprinzatoare ar fi acestea, nu pot garanta prin sine însasi functionalitatea economiei

de piata, prevenind orice manifestare care ar putea avea drept scop sau efect

împiedicarea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei si afectarea climatului

concurential. Prin urmare, se impune cu necesitate existenta unei institutii, a unei

autoritati învestite prin lege pentru a veghea la respectarea regulilor specifice.

În România acest rol revine Consiliului Concurentei, conceput sa functioneze

ca autoritate administrativa autonoma în domeniul concurentei. Modul de organizare,

obiectivele, competentele, atributiile si procedurile sale de lucru, inclusiv masurile pe



care le poate dispune si sanctiunile pe care le poate aplica celor vinovati de încalcarea

prevederilor legislatiei în domeniul de competenta sunt precizate în Legea concurentei

nr. 21/1996, republicata (Capitolele IV – VI, art. 16-62) si legislatia secundara emisa

în aplicarea acesteia.

Consiliul Concurentei reprezinta o institutie care, prin misiunea si rolul

specific, se situeaza în rândul autoritatilor nationale de prim rang, fiind chemata sa

asigure buna functionare a mecanismelor pietei. În acest scop, Consiliul

Concurentei:

– vegheaza la respectarea „regulilor jocului pe piata”;

– sanctioneaza devierile de la un comportament concurential normal;

– promoveaza cultura concurentei;

– îsi consolideaza pozitia „de arbitru” fata de toti actorii mediului economic.

Actiunile desfasurate de Consiliul Concurentei în exercitarea rolului sau

specific au o dubla dimensiune: una preventiva si una corectiva.

Dimensiunea preventiva consta în monitorizarea pietelor si supravegherea

comportamentului agentilor economici astfel încât prin interventiile sale sa evite

denaturarea în mod semnificativ a concurentei pe piata si în implicarea activa în

procesul legislativ putându-se opune adoptarii oricaror reglementari juridice care

contin prevederi anticoncurentiale.

Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si

mentinerea unui mediu concurential eficient, atât prin înlaturarea practicilor care

prejudiciaza concurenta promovate de unii agenti economici, asociatii de agenti

economici si/sau autoritati cât si prin identificarea prevederilor din actele normative

si/sau administrative care au sau pot avea efecte negative asupra competitiei si

interventia directa pentru corectarea sau eliminarea lor.



BIBLIOGRAFIE

Constantin Bilăuş, inspector de concurenţă superior, “Concurenţa economică.Baza juridică şi instituţională de reglementare”

Alexe Gavrilă, Vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei, “10 ani de concurenţă în România. Rezultate şi provocări”

Andreea Vass, Institutul de economie natională

WEBOGRAFIE

www.scritube.com

www.euroavocatura.ro

http://www.euroavocatura.ro/

http://www.scritube.com/

proiect concurenta

Documents