Imaginatia La Copiii Cu Sindrom Down

Download Imaginatia La Copiii Cu Sindrom Down

Post on 26-Jun-2015

448 views

Category:

Documents

11 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

<p>1</p> <p>INTRODUCERE</p> <p> Imaginarul, in evolutia speciei umane, nu este un moment depasit , ci un element constitutiv si instaurativ al comportamentului specific lui homo sapiens ; adevarata libertate si demnitate a vocatiei ontologice a personalitatii umane se bazeaza pe spontaneitatea spirituala si pe expresia creatoare care constituie aria imaginarului ; imaginarul este esenta spiritului, adica efortul fiintei de a inalta o speranta vie in pofida lumii obiective a mortii ; imaginarul este refugiul suprem al constiintei (Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului , 1998). Imaginatia face parte din procesele cognitive superioare, intre care ocupa un loc aparte. Ea se foloseste de resursele celorlalte procese psihice, se bazeaza pe acestea si este pusa in miscare de mecanismele motivational afective, putand fi comparata astfel cu intregul psihism uman, avand drept scop crearea noului, modificarea existentului. Copiii handicapati mintal, din categoria carora fac parte si copiii cu sindrom Down au afectate toate palierele sistemului psihic, atat procesele cognitive (primare si superioare), cat si cele afective, motivationale si volitive; prezentand anumite caracteristici specifice. Copiii cu sindrom Down sunt cunoscuti prin nivelul crescut al afectivitatii, prezentand o dispozitie vesela si manifestari emotive exagerat de puternice in raport cu cauza care le-a produs, etc. Pe fondul intelectului deficient, deci al unui control mai slab al rationalului, starile afective mai puternice pot influenta mecanismul imaginatiei in sensul dinamizarii lui sau a producerii unor imagini cu un grad ridicat de originalitate. In prezenta cercetare se urmaresc trasaturile specifice ale copiilor cu sindrom Down, ale imaginatiei in general si ale procesului imaginativ la aceasta categorie de copiii cu handicap mintal, tinand cont de caracteristicile lor psihice. In realizarea cercetarii s-a folosit si un lot de copii cu handicap mintal de varsta apropiata sau aceeasi, pentru compararea rezultatelor obtinute. In literatura de specialitate aceasta problema a fost tratata intr-un numar relativ mic de lucrari, de aici aparand si problema obtinerii de date bibliografice. Pentru asigurarea conditiilor optime de recuperare si integrare a copiilor cu sindrom Down, in special, si a copiilor cu handicap mintal in general, problema caracteristicilor imaginatiei lor prezinta un rol important, fiind un punct de plecare ce poate fi exploatat si valorifcat, pentru a se obtine efecte optime.</p> <p>2</p> <p>1.Sindromul Down, aspecte generale si specifice 1.a. Definire si caracteristici ale sindromului DownSindromul Down, numit mongoloism in trecut, prima data cand a fost diferentiat de alte forme ale deficientei mintale, este cea mai des intalnita forma de handicap mintal sever. Se intalneste la o treime din persoanele cu handicap mintal sever chiar daca nu toate persoanele cu sindorm Down prezinta deficienta mintala severa. Dupa Corbert, intre cauzele deficientei mintale, sindromul Down ocupa primul loc. Acestea sunt : 1) sindromul Down (26%) ; 2) alte conditii ereditare sau malformatii (maladii) asociate congenitale (19%) ; 3) traumatism perinatal (18%) ; 4) infectii (14%) ; 5) anomalii biochimice ereditare (4%) ; 6) altele (4%) ; 7) neidentificate (15%). Exista si persoane cu mongoloism a caror inteligenta se afla la un nivel normal sau al handicapului mintal usor. Toti au in comun insa acel aspect putin oriental care a dus la denumirea de mongoloism. Oricine cunoaste un copil cu sindrom Down este de acord ca acesta seamana mai mult cu parintii lui decat cu alti copii cu sindrom Down, dar nu poate fi negat faptul ca un astfel de copil este usor de recunoscut prin infatisarea lui caracteristica distincta. Acest lucru tinde sa dea impresia generala ca sunt toti la fel, cu acelasi grad de retard mintal iar o alta consecinta negativa a aspectului lor caracteristic ar fi faptul ca semnaleaza deficienta mintala, un fel de arhetip care reprezinta toate temerile asociate cu problemele mintale. Exista mai multe diferente decat similitudini intre copii cu sindrom Down. El poate semana cu parintii, bunicii sau unchii lui. Parul ii poate fi negru, roscat sau deschis la culoare, blond iar ochii ii pot fi negrii, caprui, albastri sau verzi. Pielea poate fi inchisa sau deschisa la culoare. El poate avea oricare din trasaturile care ii diferentiaza pe oameni intre ei. Acest lucru este adevarat si in cazul temperamentelor, trasturilor psihice. Unii pot fi activi, energici, altii mai putin activi. Unora le place muzica pe cand altii nu manifesta interes fata de ea. Fiecare individ este unic in felul sau. Au fost descrise aproximativ 120 de trasaturi caracteristice ale sindromului Down insa multi copii cu acest sindrom nu prezinta decat 6 sau 7 dintre ele. Cu exceptia afectarii intelectului, nu exista alta trasatura comuna la toti ceilalti indivizi cu sindrom Down. Pot exista cazuri in care un individ normal sa prezinte una sau doua din particularitatile fizice ale sindromului. Aceasta nu inseamna ca individul poarta sindromul sau are legatura cu acesta. (Mark Selikowitz, Down Syndrome: the facts)</p> <p>Trasaturi caracteristiceIn trecut, o mare importanta a fost acordata multor trasaturi minore asociate cu acest sindrom. Aceasta s-a intamplat pentru ca inainte de 1959 nu exista nici un test care sa ateste clar daca subiectul prezenta sau nu sindromul. Foarte multe particularitati, cum ar fi modelul (tiparul) amprentelor, erau deci descrise. Acest lucru nu mai este astazi necesar. Exista o lista a trasaturilor caracteristice folositoare pentru recunoasterea sindromului.</p> <p>3 FATA privit din fata, copilul cu sindrom Down are in mod normal o fata rotunda. Din profil fata tinde spre plat. CAPUL spatele capului este aproape aplatizat la cei mai multi dintre copii cu sindrom Down. Aceasta trasatura mai este cunoscuta si sub numele de brahicefalie. OCHII la majoritatea copiilor si adultilor cu acest sindrom sunt usor oblici, inclinati in sus. Mai mult, uneori prezinta un pliu de piele vertical intre coltul interior al ochiului si baza nasului, care poate exista si la copii normali. In ambele cazuri el devine mai putin vizibil sau dispare odata cu inaintarea in varsta. Ochii pot avea pete galben deschis in jurul irisului. Aceste pete sunt numite petele Brushfield dupa doctorlu englez Dr. T. Brushfield(1858-1937). Ele pot aparea si la ochii copiilor normali. De cele mai multe ori dispar dupa ce irisul devine maroniu. Ca si pliurile epicantice, nu influenteaza vederea. PARUL la copiii cu sindrom Down este de obicei drept si moale. GATUL nou-nascutii cu sindrom Down pot prezenta piele in exces pe spatele gatului, care dispare odata cu inaintarea in varsta. Copiii mai mari sau adultii cu Down tind sa aiba gatul scurt si gros. GURA cavitatea lor bucala este usor mai mare decat la majoritatea copiilor si limba este usor mai lata. Aceasta combinatie determina ca uneori copiii sa-si scoata limba afara. Parintii pot interveni aici pentru a opri acest obicei, invatand copilul sa-si tina limba in gura de mic, folosind anumite proceduri speciale. MAINILE tind sa fie late, cu degete scurte. Degetul mic uneori are decat o articulatie in loc de doua. El poate fi de asemenea usor inclinat spre celelalte degete, aceasta caracterisitica existand insa si in familii fara legatura cu sindromul Down. Este cunoscuta sub denumirea de clino-dictalie. Palma poate avea doar o linie (pliu) de-a lungul ei iar daca sunt doua, amandoua se pot extinde de-a lungul mainii. Amprentele pot avea anumite caracterisitici proprii. Nici una din aceste caracteristici nu afecteaza copilul, chiar daca el nu poate tine, prinde in mana la fel de bine fata de un copil normal. PICIOARELE tind sa fie scurte si groase si au un spatiu mai mare intre primul si urmatorul deget. Aceasta se poate asocia si cu un pliu scurt pe talpa, care incepe de la acest spatiu si merge cativa centimetri in spate. TONUSUL membrele si gatul copiilor cu sindrom Down au un tonus scazut, sunt hipotonice. Tonusul reprezinta rezistenta muschilor pentru a se misca cand sunt relaxati. Este diferit de puterea (forta) muschilor, care necesita contractia activa a muschilor. Forta musculara este de obicei normala la copiii cu sindrom Down. Tonusul scazut este mai pronuntat la unii copii fata de altii. El este cel mai scazut in primii ani de viata si se imbunatateste odata cu cresterea in varsta, astfel incat la adolescenta sau maturitate nu mai reprezinta o problema semnificativa. MARIMEA CORPULUI copiii cu sindrom Down de obicei cantaresc mai putin decat media la nastere. De asemenea si lungimea corpului la nastere este mai mica. In copilarie, ei cresc constant dar incet iar inaltimea lor ca adult este mai mica decat cea specifica familiei. Ea este limita de jos a inaltimii normale si este 145-168 cm la barbati si 132-155 cm la femei. (Mark Selikowitz, Down Syndrome: the facts)</p> <p>4</p> <p>1.b. Cauzele sindromului DownDatorita progreselor geneticii se poate, acum, raspunde la intrebarea : Cum apare sindromul Down? Pentru a intelege aparitia acestei maladii trebuie mai intai sa cunoastem cele mai mici componente ale corpului uman: celulele, genele si cromozomii. Celula este unitatea morfo-functionala a corpului. Ea poate fi vizibila doar la microscop. Toate celulele isi au originea intr-o singura celula formata prin fuziunea dintre ovulul mamei si spermatozoidul tatalui. Fiecare are un nucleu, care contine materialul genetic mostenit de individ de la parinti. Exista aproximativ 100 000 gene in fiecare nucleu. Fiecare controleaza producerea unei anumite proteine si astfel determina o anumita caracteristica a corpului. In timpul vietii adulte folosim aproape 10% din genele noastre, dar in timpul dezvoltarii intrauterine a fatului aproape jumatate din genele fiecarui nucelu sunt folosite simultan pentru a controla actiunea celulelor in aceasta agitata, ocupata perioada a dezvoltarii. De aici reise ca erorile genetice rezulta des din anormale dezvoltari ale fetusului. Genele in nucleu nu sunt izolate ci grupate impreuna ca un sirag de margele, aceste formatiuni purtand numele de cromozomi. Cand celula se divide pentru a forma doua celule noi, odata cu cresterea corpului, acest lucru permite separarea ordonata a nucleului in doua jumatati egale. Fiecare celula a corpului are 46 de cromozomi, grupati in 23 de perechi. Cand o celula se divide in doua, noile celule formate contin acelasi numar de cromozomi. Fiecare pereche contine cate un cromozom de la fiecare parinte. Singurele celule umane diferite sunt ovulul si spermatozoidul care contin numai 23 de cromozomi, astfel ca atunci cand ele fuzioneaza, celula formata contine standardul de 46. Cromozomii pot fi vazuti la microscop. 22 de perechi sunt numerotati, dupa marime, incepand cu 1, cel mai mare. Perechea nenumerotata sunt cromozomii sexuali, care determina daca fetusul va fi de sex masculin sau feminin. Ei sunt reprezentati prin literele X si Y. Un mascul are un X de la mama si un Y de la tata, o femela are 2X, unul de la fiecare parinte.</p> <p>Eroarea cromozomiala in sindromul Down.Sindromul Down apare cand exista un cromozom in plus in perechea 21. Aceasta, datorita genelor pe care le contine determina o cantitate excesiva de anumite proteine ce se vor forma in celula. Acest lucru afecteaza cresterea normala a corpului fetusului. Nu se cunoaste exact despre ce proteine este vorba si cum actioneaza ele. Odata cu dezvoltarea fetusului, celulele corpului nu se divid atat de repede pe cat ar trebui si astfel rezulta mai putine celule si deci un corp mai mic. In plus, migratia celulelor din anumite parti ale corpului este anormala, intrerupta, mai ales in creier. Odata ce individul cu sindrom Down se naste, toate aceste diferente sunt deja prezente. Copilul, avand mai putine celule ale creierului si o formatie diferita a acestuia, va invata incet.</p> <p>5 Schimbarile, anomaliile copilului, odata ce sunt prezente de la nastere nu mai pot fi indreptate dupa. Prezenta cromozomului in plus afecteaza supravietuirea fetusului: 80% din astfel de fetusi mor prin avort. Copiii care sunt nascuti cu aceasta maladie pot fi astfel priviti ca o marturie a capacitatii mamei de a-i intretine in timpul graviditatii, in ciuda dezavantajului. Nu este necesar ca un intreg cromozom 21 in plus sa fie prezent pentru a determina aparitia sindromului Down. Este de ajuns ca doar o portiune critica din cromozom sa fie prezenta, restul cromozomului 21, chiar daca este prezent sa nu influenteze producerea sindromului. (Mark Selikowitz, Down Syndrome: the facts)</p> <p>1.c. Tipuri de sindrom DownToti copiii cu sindrom Down au o portiune din cromozomul in plus 21 in celule, dar cantitatea de cromozomi in plus prezenta, si modul in care eroarea apare, poate lua trei forme. In desenul de mai jos se poate observa cromozomul in plus din perechea 21.</p> <p>Este important sa facem diferenta intre aceste trei forme, intrucat posibilitatea ca parintii sa aiba un alt copil cu sindrom depinde de forma sindromului pe care o are copilul. De asemenea in fiecare sunt diferite si gradele in care sunt prezente elementele caracteristice ale sindromului. Cele trei forme sunt: trisomia 21, translocatia si mozaicismul.</p> <p>6</p> <p>1.c.1.TRISOMIA 21Marea majoritate a copiilor cu sindrom Down (95%) au un intreg cromozom 21 in plus in fiecare celula, acest fapt fiind numit trisomie (tri- trei, somiacromozom). Este cea mai comuna forma a sindromului, intalnita la nasteri cu mame de toate varstele. Se produce datorita faptului ca unul dintre parinti da doi cromozomi 21 in loc de unul, prin ovul sau spermatozoid. In mod normal, cand ovulul sau spermatozoidul se formeaza, o celula din ovar sau testicul se divide pentru a forma doua noi celule, fiecare cu jumatate din numarul original de cromozomi. In cazul trisomiei 21, aceasta diviziune se produce anormal si ovulul sau spermatozoidul primesc un cromozom 21 in plus. Acest proces este cunoscut sub numele de non-disjunctie, pentru ca perechea 21 din celula originala nu se separa (disjunctie). Aceasta este o relatare in termeni generali a proceselor ce au loc in non-disjunctie. In timpul procesului de formare a celulelor sexuale, cei 2 cromozomi 21 ai celulei originare, in loc ca fiecare sa urmeze doua directii opuse si sa formeze cate o celula noua, ei se muta impreuna. Astfel, dintre noile celule, una va contine amandoi cromozomii 21 iar cealalta nu va avea nici un cromozom 21. Aceasta din urma nu va putea supravietui si se va dezintegra. In prezent nu se stie de ce non-disjunctia se intampla. Nu poate fi cauza unui singur factor. Mai multe cauze trebuie sa actioneze impreuna. Predispozitia genetica, expunerea la radiatii, prezenta anticorpilor tiroidieni in sangele mamei sunt cauze prea putin importante. Cea mai semnificativa se pare ca este varsta mamei, insa aceasta este doar una dintr-o multitudine de cauze ince necunoscute. Sansa de a avea un copil cu sindrom Down creste odata cu varsta mamei. Insa non-disjuncti...</p>