imaginatia-la-copiii-cu-sindrom-down super

Download Imaginatia-La-Copiii-Cu-Sindrom-Down Super

Post on 04-Jul-2015

1.865 views

Category:

Documents

1 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

1

INTRODUCERE

Imaginarul, in evolutia speciei umane, nu este un moment depasit , ci un element constitutiv si instaurativ al comportamentului specific lui homo sapiens ; adevarata libertate si demnitate a vocatiei ontologice a personalitatii umane se bazeaza pe spontaneitatea spirituala si pe expresia creatoare care constituie aria imaginarului ; imaginarul este esenta spiritului, adica efortul fiintei de a inalta o speranta vie in pofida lumii obiective a mortii ; imaginarul este refugiul suprem al constiintei (Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului , 1998). Imaginatia face parte din procesele cognitive superioare, intre care ocupa un loc aparte. Ea se foloseste de resursele celorlalte procese psihice, se bazeaza pe acestea si este pusa in miscare de mecanismele motivational afective, putand fi comparata astfel cu intregul psihism uman, avand drept scop crearea noului, modificarea existentului. Copiii handicapati mintal, din categoria carora fac parte si copiii cu sindrom Down au afectate toate palierele sistemului psihic, atat procesele cognitive (primare si superioare), cat si cele afective, motivationale si volitive; prezentand anumite caracteristici specifice. Copiii cu sindrom Down sunt cunoscuti prin nivelul crescut al afectivitatii, prezentand o dispozitie vesela si manifestari emotive exagerat de puternice in raport cu cauza care le-a produs, etc. Pe fondul intelectului deficient, deci al unui control mai slab al rationalului, starile afective mai puternice pot influenta mecanismul imaginatiei in sensul dinamizarii lui sau a producerii unor imagini cu un grad ridicat de originalitate. In prezenta cercetare se urmaresc trasaturile specifice ale copiilor cu sindrom Down, ale imaginatiei in general si ale procesului imaginativ la aceasta categorie de copiii cu handicap mintal, tinand cont de caracteristicile lor psihice. In realizarea cercetarii s-a folosit si un lot de copii cu handicap mintal de varsta apropiata sau aceeasi, pentru compararea rezultatelor obtinute. In literatura de specialitate aceasta problema a fost tratata intr-un numar relativ mic de lucrari, de aici aparand si problema obtinerii de date bibliografice. Pentru asigurarea conditiilor optime de recuperare si integrare a copiilor cu sindrom Down, in special, si a copiilor cu handicap mintal in general, problema caracteristicilor imaginatiei lor prezinta un rol important, fiind un punct de plecare ce poate fi exploatat si valorifcat, pentru a se obtine efecte optime.

2

1.Sindromul Down, aspecte generale si specifice 1.a. Definire si caracteristici ale sindromului DownSindromul Down, numit mongoloism in trecut, prima data cand a fost diferentiat de alte forme ale deficientei mintale, este cea mai des intalnita forma de handicap mintal sever. Se intalneste la o treime din persoanele cu handicap mintal sever chiar daca nu toate persoanele cu sindorm Down prezinta deficienta mintala severa. Dupa Corbert, intre cauzele deficientei mintale, sindromul Down ocupa primul loc. Acestea sunt : 1) sindromul Down (26%) ; 2) alte conditii ereditare sau malformatii (maladii) asociate congenitale (19%) ; 3) traumatism perinatal (18%) ; 4) infectii (14%) ; 5) anomalii biochimice ereditare (4%) ; 6) altele (4%) ; 7) neidentificate (15%). Exista si persoane cu mongoloism a caror inteligenta se afla la un nivel normal sau al handicapului mintal usor. Toti au in comun insa acel aspect putin oriental care a dus la denumirea de mongoloism. Oricine cunoaste un copil cu sindrom Down este de acord ca acesta seamana mai mult cu parintii lui decat cu alti copii cu sindrom Down, dar nu poate fi negat faptul ca un astfel de copil este usor de recunoscut prin infatisarea lui caracteristica distincta. Acest lucru tinde sa dea impresia generala ca sunt toti la fel, cu acelasi grad de retard mintal iar o alta consecinta negativa a aspectului lor caracteristic ar fi faptul ca semnaleaza deficienta mintala, un fel de arhetip care reprezinta toate temerile asociate cu problemele mintale. Exista mai multe diferente decat similitudini intre copii cu sindrom Down. El poate semana cu parintii, bunicii sau unchii lui. Parul ii poate fi negru, roscat sau deschis la culoare, blond iar ochii ii pot fi negrii, caprui, albastri sau verzi. Pielea poate fi inchisa sau deschisa la culoare. El poate avea oricare din trasaturile care ii diferentiaza pe oameni intre ei. Acest lucru este adevarat si in cazul temperamentelor, trasturilor psihice. Unii pot fi activi, energici, altii mai putin activi. Unora le place muzica pe cand altii nu manifesta interes fata de ea. Fiecare individ este unic in felul sau. Au fost descrise aproximativ 120 de trasaturi caracteristice ale sindromului Down insa multi copii cu acest sindrom nu prezinta decat 6 sau 7 dintre ele. Cu exceptia afectarii intelectului, nu exista alta trasatura comuna la toti ceilalti indivizi cu sindrom Down. Pot exista cazuri in care un individ normal sa prezinte una sau doua din particularitatile fizice ale sindromului. Aceasta nu inseamna ca individul poarta sindromul sau are legatura cu acesta. (Mark Selikowitz, Down Syndrome: the facts)

Trasaturi caracteristiceIn trecut, o mare importanta a fost acordata multor trasaturi minore asociate cu acest sindrom. Aceasta s-a intamplat pentru ca inainte de 1959 nu exista nici un test care sa ateste clar daca subiectul prezenta sau nu sindromul. Foarte multe particularitati, cum ar fi modelul (tiparul) amprentelor, erau deci descrise. Acest lucru nu mai este astazi necesar. Exista o lista a trasaturilor caracteristice folositoare pentru recunoasterea sindromului.

3 FATA privit din fata, copilul cu sindrom Down are in mod normal o fata rotunda. Din profil fata tinde spre plat. CAPUL spatele capului este aproape aplatizat la cei mai multi dintre copii cu sindrom Down. Aceasta trasatura mai este cunoscuta si sub numele de brahicefalie. OCHII la majoritatea copiilor si adultilor cu acest sindrom sunt usor oblici, inclinati in sus. Mai mult, uneori prezinta un pliu de piele vertical intre coltul interior al ochiului si baza nasului, care poate exista si la copii normali. In ambele cazuri el devine mai putin vizibil sau dispare odata cu inaintarea in varsta. Ochii pot avea pete galben deschis in jurul irisului. Aceste pete sunt numite petele Brushfield dupa doctorlu englez Dr. T. Brushfield(1858-1937). Ele pot aparea si la ochii copiilor normali. De cele mai multe ori dispar dupa ce irisul devine maroniu. Ca si pliurile epicantice, nu influenteaza vederea. PARUL la copiii cu sindrom Down este de obicei drept si moale. GATUL nou-nascutii cu sindrom Down pot prezenta piele in exces pe spatele gatului, care dispare odata cu inaintarea in varsta. Copiii mai mari sau adultii cu Down tind sa aiba gatul scurt si gros. GURA cavitatea lor bucala este usor mai mare decat la majoritatea copiilor si limba este usor mai lata. Aceasta combinatie determina ca uneori copiii sa-si scoata limba afara. Parintii pot interveni aici pentru a opri acest obicei, invatand copilul sa-si tina limba in gura de mic, folosind anumite proceduri speciale. MAINILE tind sa fie late, cu degete scurte. Degetul mic uneori are decat o articulatie in loc de doua. El poate fi de asemenea usor inclinat spre celelalte degete, aceasta caracterisitica existand insa si in familii fara legatura cu sindromul Down. Este cunoscuta sub denumirea de clino-dictalie. Palma poate avea doar o linie (pliu) de-a lungul ei iar daca sunt doua, amandoua se pot extinde de-a lungul mainii. Amprentele pot avea anumite caracterisitici proprii. Nici una din aceste caracteristici nu afecteaza copilul, chiar daca el nu poate tine, prinde in mana la fel de bine fata de un copil normal. PICIOARELE tind sa fie scurte si groase si au un spatiu mai mare intre primul si urmatorul deget. Aceasta se poate asocia si cu un pliu scurt pe talpa, care incepe de la acest spatiu si merge cativa centimetri in spate. TONUSUL membrele si gatul copiilor cu sindrom Down au un tonus scazut, sunt hipotonice. Tonusul reprezinta rezistenta muschilor pentru a se misca cand sunt relaxati. Este diferit de puterea (forta) muschilor, care necesita contractia activa a muschilor. Forta musculara este de obicei normala la copiii cu sindrom Down. Tonusul scazut este mai pronuntat la unii copii fata de altii. El este cel mai scazut in primii ani de viata si se imbunatateste odata cu cresterea in varsta, astfel incat la adolescenta sau maturitate nu mai reprezinta o problema semnificativa. MARIMEA CORPULUI copiii cu sindrom Down de obicei cantaresc mai putin decat media la nastere. De asemenea si lungimea corpului la nastere este mai mica. In copilarie, ei cresc constant dar incet iar inaltimea lor ca adult este mai mica decat cea specifica familiei. Ea este limita de jos a inaltimii normale si este 145-168 cm la barbati si 132-155 cm la femei. (Mark Selikowitz, Down Syndrome: the facts)

4

1.b. Cauzele sindromului DownDatorita progreselor geneticii se poate, acum, raspunde la intrebarea : Cum apare sindromul Down? Pentru a intelege aparitia acestei maladii trebuie mai intai sa cunoastem cele mai mici componente ale corpului uman: celulele, genele si cromozomii. Celula este unitatea morfo-functionala a corpului. Ea poate fi vizibila doar la microscop. Toate celulele isi au originea intr-o singura celula formata prin fuziunea dintre ovulul mamei si spermatozoidul tatalui. Fiecare are un nucleu, care contine materialul genetic mostenit de individ de la parinti. Exista aproximativ 100 000 gene in fiecare nucleu. Fiecare controleaza producerea unei anumite proteine si astfel determina o anumita caracteristica a corpului. In timpul vietii adulte folosim aproape 10% din genele noastre, dar in timpul dezvoltarii intrauterine a fatului aproape jumatate din genele fiecarui nucelu sunt folosite simultan pentru a controla actiunea celulelor in aceasta agitata, ocupata perioada a dezvoltarii. De aici reise