fiziologia glandelor endocrine.ppt

Download Fiziologia Glandelor Endocrine.ppt

Post on 22-Dec-2015

17 views

Category:

Documents

1 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • FIZIOLOGIA GLANDELOR ENDOCRINESistemul hormonal se ocup de controlul funciilor metabolice ale organismului, reglnd intensitatea reaciilor chimice din celule, transportul substanelor prin membranele celulare sau alte aspecte ale metabolismului celular cum sunt creterea i secreia.

  • In conceptia clasica hormonii sunt produsi ai unor glande lipsite de canale excretoare care au acces pe cale umorala (sange, limfa) asupra unor tesuturi aflate la distanta de locul de producere si induc efecte specifice asupra acestor structuri.

    Conform acestei teorii hormonii se diferentiaza net de mediatorii chimici, activi la nivelul sinapselor neuro-umorale, reglarea umorala fiind conceputa separat de cea nervoasa.

    In afara glandelor mari, bine individualizate din punct de vedere anatomo-functional se cunosc sisteme endocrine difuze, raspandite in diferite organe si tesuturi. Acesti hormoni pot actiona local asupra unor celule tinta vecine cu celula secretoare (secretie paracrina).

    Unii hormoni pot functiona ca neuro-mediatori sau neuromodulatori eliberati in sinapsele din SNC sau periferic, in timp ce unii medioatori pot fi secretati in mediul intern ca hormoni.

    Neuro-endocrinologia-stiinta experimentala si clinica dovedeste legatura stransa dintre mecanismele de reglare nervoase si umorale.

    www.RegieLive.ro Fiziologia Glandelor EndocrineHome

  • Unii dintre hormoni sunt numii hormoni locali iar alii generali.

    Exemple de hormoni locali sunt acetilcolina, secretina, colecistochinina.

    Pe de alt parte, hormonii sistemici sunt secretai de ctre glande endocrine localizate n diferite regiuni din organism. Civa dintre hormonii generali exercit efecte asupra tuturor sau aproape a tuturor celulelor din organism, aa cum sunt hormonul de cretere i hormonii tiroidieni. Ali hormoni sistemici acioneaz n primul rnd asupra unor esuturi specifice, de exemplu, corticotropina care stimuleaz cortexul adrenal sau hormonii ovarieni ce acioneaz pe endometrul uterin.

    esuturile afectate specific pe aceast cale se numesc esuturi int.

    Hormonii si receptorii lor din organele tinta pot fi identificati, izolati, dozati prin RIA; pentru sinteza se foloseste ingineria genetica.

  • Mecanismul de aciune al oricrui hormon este determinat de structura lui.

    Hormonii principalelor glande endocrine sunt clasificai dup structura lor n:

    1. Glicoproteine- Hormonul foliculo-stimulator (FSH), Gonadotropina corionic uman (HCG), Tireostimulina (TSH), Hormonul luteinizant (LH);

    2. Proteine/peptide- Hormonul adrenocorticotrop (ACTH), Angiotensina, Calcitonina,Eritropoietina, Hormonii sistemului endocrin difuz (APUD), Insulina, Glucagonul, Hormonul de cretere (STH), Vasopresina (ADH), Hormonul paratiroidian (PTH), Prolactina, Relaxina, Somatostatina;

    3. Amine- Noradrenalina, Adrenalina, Dopamina, Hprmonii tiroidieni;

    4. Steroizi- Adlosteron, Cortisol, Estradiol, Progesteron, Testosteron, Vitamina D.

  • Sediul sintezei hormonilor peptidici este reticulul plasmatic rugos.

    Se sintetizeaz iniial un pre-hormon, un precursur a crei molecul mai mare este procesat enzimatic pn la stadiul de pro-hormon; n aparatul Golgi, hormonul este mpachetat n granule, stocat n granule i vezicule secretorii pn ce va fi eliberat din celulele secretoare prin fenomene de difuziune sau exocitoz.

    Hormonii derivai din aminoacizi sunt sintetizai n citoplasm. Catecolaminele sunt stocate n vezicule, care sub influena calciului ionic vor elibera hormonul prin exocitoz n spaiul interstiial i apoi n snge. Hormonii tiroidieni dispun de o form special de stocare, tiroida fiind glana endocrin cu cele mai mari stocuri extracelulare de hormoni.

    Hormonii steroizi sunt sintetizai n reticulul endoplasmatic neted, sinteza lor plecnd de la precursori comuni, a cror prelucrare metabolic depinde de echipamentul enzimatic specific tipului de celul secretoare; unii precursori pot fi eliberai ca atare n calitate de hormoni cu efecte specifice, n timp ce alte celule pot prelucra metabolic mai departe precursorii respectivi, sintetiznd noi hormoni cu aciuni proprii, diferite parial sau total de aciunile precursorului iniial. n corticosuprarenal de exemplu, progesteronul (pe care corpul galben ovarian l secret ca hormon activ) este folosit ca precursor, fiind convertit enzimatic n diferite zone ale corticalei n glococorticoizi, mineralocorticoizi sau androgeni.

  • Promptitudinea raspunsului secretor si durata actiunii variaza de la secunde, ore, zile, luni.MSR raspunde prin secretia de CA inca din prima secunda a excitarii SNS adrenal, dar durata de actiune a hormonului este de 1-3 minute, inactivarea fiind extrem de rapida. Hormonii tiroidieni pot fi stocati luni de zile si odata secretati produc efecte dupa ore, zile sau saptamani.

    Transportul catre celula-tinta se face de regula prin sangele circulant, in care hormonul se afla sub forma libera sau legat de un transportor mai mult sau mai putin specific. In general hormonii proteici, polipeptidici circula liberi, in timp ce hormonii tiroidieni sunt legati de molecule proteice.

    Forma libera este forma activa a hormonului.

    Semi-viata unui hormon depinde de proportia dintre forma legata si cea libera. T4 care circula 99% in forma legata are o semi-viata plasmatica lunga, de 6 zile, iar aldosteronul ce se gaseste legat in proportie de 60% de 15 minute

    Concentratia hormonului in sange este foarte mica, de ordinul microgramelor, nanogramelor sau picogramelor/ml sange

  • Mecanismele de aciune a hormonilor

    Receptorii hormonali i activarea lorHormonii se combin cu receptorii hormonali de pe suprafaa membranelor celulare sau din interiorul celulelor. Combinaia dintre hormon i receptor declaneaz n celul o cascad de reacii.

    Toi sau aproape toi receptorii hormonali sunt proteine mari i fiecare receptor este aproape totdeauna foarte specific pentru un anumit hormon. Receptorii n stare nelegat sunt inactivi.

    Afinitatea receptorului depinde de structura spatiala secundara si tertiara a hormonului cu care interactioneaza stereospecific. Afinitatea este dependenta si de homeostazia mediului intern

    Raspunsul celulei tinta:Concc.hormonuluiNr. Receptorilor si afinitatea lorDurata actiunii hormonuluiDurata intervalului dintre contacte succesive recptor-hormonStarea metabolica a celulei tinta

  • Concc. minima necesara pentru a produce un anumit efect biologic este pragul acelui efect si difera substantial pentru unul si acelasi hormon.

    Concentratia prag pentru Ad de a prode tahicardie este de 59 pg/ml, pentru a creste Ps este de 75pg/ml, pentru a produce hiperglicemie este de 150pg/ml iar pentru a inhiba secretia de insulina este de 400pg/ml.

  • Receptorii membranari de suprafa

    Aceti receptori se combin specific cu un anumit hormon, pe care l recunoate dup conformaia sa spaial specific; semnalul mesagerului chimic de ordinul I (hormonul) este transferat de ctre receptor n interiorul celulei cu ajutorul mesagerilor de ordinul II sau III.

    Numrul receptorilor de suprafa (2000-10000/celul) este reglabil prin nsui nivelul circulant al hormonilor. n mod obinuit creterea concentraiei circulante de hormon activ induce reducerea numrului receptorilor pe suprafaa celulei int; acesta este efectul down-regulation.

    Efectele creterii cronice a concentraiei hormonului n snge poat fi astfel contracarate cel puin parial prin acest mecanism de autoreglare la nivelul receptorului. n unele cazuri, excesul hormonal induce creterea numrului receptorilor, urmat de amplificarea crescnd a rspunsului int, acesta fiind efectul de up-regulation.

  • Anumite condiii metabolice pot determina variaii ale numrului de receptori; de pild, obezitatea induce scderea numrului de receptori pentru insulin (de aici tolerana sczut la glucoz a diabeticilor obezi nedependeni de insulin). Unele droguri pot avea efecte asemntoare, de exemplu sulfonil ureea induce o cretere a numrului receptorilor pentru insulin.

    Numrul receptorilor poate fi afectat i prin mecanisme autoimune (anticorpi anti-receptor).

    Majoritatea hormonilor peptidici i proteici acioneaz asupra unor receptori membranari de suprafa; nu pot traversa membrana pentru a ajunge in citoplasma; mesajul lor este convertit de catre receptor intr-o suita de semnale chimice declansata de eliberarea unor sisteme de mesageri secunzi, capabili sa modifice metabolismul celular.

  • Exist dou sisteme principale de mediatori de ordinul II asociai hormonilor proteici: sistemul AMPc sistemul inozitoltrifosfat-diacilglicerol (IP3-DAG).

    Receptorul membranar are n structura sa trei componente: un situs de legare a hormonului; un situs de cuplare a complexului hormon-receptor cu efectorul; un efector care genereaz mesagerul secund prin intermediul cruia se realizeaz efectele intracelulare ale hormonului.

    Sistemul de cuplare al complexului hormon-receptor cu efectorul este rerprezentat de sistemul proteinelor G (numele provine de la capacitatea de a fixa nucleotide ciclice cu guanin).

  • Proteina G are o structur trimeric, adic trei subuniti proteice-alfa, beta, gamma.Subunitile beta i gama sunt comune pentru toate tipurile de proteine G. n funcie de structura lanului alfa se disting mai multe tipuri de proteine G, notate Gs, Gi, Gq.Activarea proteinelor G se face prin legarea hormonului cu situsul receptor. n urma activrii, GDP-ul fixat pe subunitatea alfa este nlocuit cu o molecul guoanozin-trifosfat (GTP).Aceast substituire determin desprinderea subunitii alfa de pe celelalte dou subuniti, interacionnd cu sistemul efector reprezentat de o enzim membranar cu rol n generarea mesagerului secund. Subunitatea alfa a proteinei G are activitate GTP-azic, hidroliznd GTP n GDP n cteva secunde i producnd revenirea la forma sa inactiv (alfa-GDP), care se reasociaz