Cancerul testicular

Cancerul testicular este o boala care apare atunci cand la nivelul testiculului se formeaza celule anormale in mod necontrolat. Testiculele sunt doua organe genitale masculine, care produc si stocheaza sperma. 

Testiculele produc de asemenea si testosteron, un hormon masculin. Acestea sunt localizate intr-un sac, inferior penisului, numit scrot. 

Cancerul testicular apare cel mai frecvent la rasa alba, fiind neobisnuit la africani si asiatici. Desi rar, cancerul testicular este mai frecvent la barbatii intre 20 si 34 de ani. Este considerat ca fiind unul din cele mai curabile forme de cancer, mai ales cand este detectat timpuriu.

CauzeCauza exacta a cancerului testicular este necunoscuta. Totusi unele situatii ar putea creste sansele

dezvoltarii unui cancer testicular, astfel: 

- un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu descinde din abdomen in scrot;

in mod normal testiculele coboara in scrot inaintea nasterii fatului de gen masculin sau in primele 3 luni dupa

nastere 

- infertilitatea  

- sindromul Klinefelter: o boala genetica, care afecteaza barbatii (in mod normal barbatii au un cromozom X

si unul Y dar cei cu sindrom Klinefelter au cel putin 2 cromozomi X si in cazuri rare chiar trei sau patru) 

- antecedente familiale de cancer testicular. 

Desi a fost demostrat ca aceste conditii cresc riscul pentru cancerul testicular, majoritatea barbatilor cu

aceasta forma de cancer nu prezinta nici una dintre situatiile de mai sus. 

Unii medici recomanda barbatilor intre 15 si 40 de ani autoexaminarea lunara a testiculelor. Altii nu

considera examinarea lunara ca fiind necesara barbatilor cu risc mediu de dezvoltare a cancerului.

Examinarea lunara ar putea fi recomandata barbatilor cu risc crescut de cancer testicular, incluzandu-i pe

cei cu una sau mai multe din circumstantele prezentate anterior. Barbatii cu risc crescut ar trebui examinati

regulat de medicul specialist, deoarece modificari nedureroase pot trece neobservate la autoexaminare. 

SimptomeSus

Simptome comune ale cancerului testicular   sunt: 

- o tumefiere sau/si o formatiune chistica in unul sau ambele testicule; durerea testiculara sau scrotala pot

lipsi 

- senzatia de greutate in scrot 

- senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in zona inghinala sau in partea inferioara a spatelui. 

Se va consulta medical specialist la observarea oricarui astfel de simptom. Este important de retinut totusi

ca, aceste manifestari pot apare si fara legatura cu cancerul testicular. 

Manifestari similare pot apare si in: 

- hidrocel: acumulare nedureroasa de lichid in jurul unuia sau ambelor testicule, cauzand tumefierea

scrotului sau a regiunii inghinale; desi tumefierea poate fi deranjanta nu este dureroasa (un hidrocel

dobandit poate apare la orice varsta, dar este mai comun la barbatii peste 40 de ani) 

- varicocel: reprezinta o vena dilatata, torsionata (vena varicoasa) la nivelul scrotului, mai frecvent in stanga;

da senzatia de "sac cu viermi" si ocazional poate da disconfort 

- spermatocel (chist epididimal): reprezinta un chist plin cu sperma in tubul lung contort, din spatele fiecarui

testicul, care colecteaza sperma (epididimul); se simte ca un nodul regulat, dur in scrot 

- orhita: inflamatia sau infectia testiculului, care poate fi cauzata de un virus sau o bacterie; orhita apare mai

frecvent la barbatii care au oreion (parotidita epidemica) 

- epididimita: inflamatia sau infectia tubului lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma

(epididimul); epididimita este uzual cauzata de o bacterie, dar poate apare si in urma unor proceduri

urologice (bolile cu transmitere sexuala determina cele mai multe epididimite la barbatii sub 35 de ani). 

Simptome ale cancerului testicular avansat

Cancerul testicular care a diseminat (metastazat) in afara testiculului si a limfoganglionilor regionali, la

nivelul altor organe, poate determina simptome diferite in functie de organul afectat. 

Simptome ale cancerulul testicular in stadiul tardiv cuprind: 

- durere difuza la nivelul inferior al spatelui si abdomenului 

- astenie, transpiratii fara motivatie, febrilitate sau o stare generala de rau 

- dispnee (lipsa de aer), tuse sau durere toracica 

- cefalee (durere de cap), confuzie sau dementa. 

Cancerul testicular este considerat una dintre cela mai curabile forme de cancer. Un diagnostic precoce

urmat de tratamentul adecvat pot creste simtitor sansele unui rezultat pozitiv

Diagnostic precoce

Autoexaminarea testiculelor poate detecta cancerul intr-un stadiu incipient. Multe cancere testiculare sunt

descoperite la autoexaminare ca un nodul nedureros sau un testicul marit. 

Unii medici specialisti recomanda autoexaminarea lunara la barbatii intre 15 si 40 de ani. Totusi exista

controverse. Multi specialisti considera ca autoexaminarea lunara a testiculelor nu este necesara la barbatii

cu risc mediu de dezvoltare a acestui cancer. Autoexaminarea lunara poate fi necesara la cei cu risc crescut

de cancer testicular. Acestia includ barbatii cu antecedente personale de testicul necoborat (criptorhidie) sau

istoric familial de cancer testicular. 

TratamentIn cazul diagnosticarii cancerului testicular, specialistul va explica ce tip de cancer este prezent, daca este metastazat si potentialul curativ. Specialistul va discuta impreuna cu pacientul optiunile terapeutice si posibilul rezultat. Cancerul testicular este considerat o boala curabila, mai ales diagnosticat precoce.Tratament initial

Tratamentul cancerului testicular incepe cu orhiectomia inghinala radicala, care reprezinta extirparea

chirurgicala a testiculului afectat. In functie de tipul de celule canceroase si de posibila diseminare, acest

procedeu poate fi urmat de una sau mai multe din urmatoarele terapii: 

- perioada de expectativa vigilenta: in care pacientul este monitorizat de un specialist dar fara a primi vreun

tratament; mai este numita si observatie sau supraveghere 

- radioterapia: reprezinta utilizarea unor doze mari de raze X pentru distrugerea celulelor canceroase si

diminuarea tumorii; acest tratament este uzual folosit in terapia seminoamelor, in care celulele sunt foarte

sensibile la radiatii (radioterapia nu este eficienta in tratarea tumorilor nonseminomatoase) 

- chimioterapia: utilizeaza medicamente foarte puternice pentru distrugerea celulelor canceroase; cea mai

utilizata chimioterapie in tratarea cancerului testicular este terapia combinata cu cisplatin si implica folosirea

mai multor medicamente; acest tratament variaza in intensitate si este deseori folosit la barbatii care

prezinta diseminari secundare in afara testiculului, la limfoganglioni si la alte organe 

- chirurgia aditionala: care poate fi necesara pentru indepartarea celulelor canceroase diseminate la nivelul

limfoganglionilor sau la alte zone din corp; rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor este interventie

uzuala a tumorilor nonseminomatoase, implicand indepartarea ganglionilor din abdomenul si spatele inferior.

Unele tumori in stadiul I sunt tratate cu succes prin programele de expectativa vigilenta, mai degraba decat

prin radio sau chimioterapie. Aceasta optiune terapeutica implica examinari frecvente, precum si teste

imagistice si sangvine. Din cauza efectelor secundare asociate chimio si radioterapiei (terapie adjuvanta),

multi specialisti considera expectativa vigilenta ca fiind o optiune terapeutica viabila. 

In cazul diagnosticului pozitiv de cancer seminomatos sau nonseminomatos, in stadiul I exista mai multe

posibilitati terapeutice. Este important de inteles ca fiecare terapie, inclusiv expectativa vigilenta are propriile

riscuri. Pentru a usura alegerea unei metode si pentru participarea activa a pacientului, medicul specialist

trebuie sa explice pe larg potentialele riscuri si rezultate. 

Daca nu este tratat in stadiile incipiente, cancerul testicular poate disemina in afara testiculelor si a

limfoganglionilor regionali, la ganglionii la distanta si alte organe. Organele care pot fi afectate

sunt plamanii, ficatul, creierul si oasele. Cancerul testicular metastazat este mai dificil de tratat decat cel in

stadiu incipient, desi terapia curativa ramane posibila in multe cazuri. Tratamentul cazurilor avansate poate

cuprinde chirurgie mai invaziva si chimio sau radioterapie mai intense. 

Pacientul poate experimenta o varietate de emotii dupa diagnosticarea cancerului testicular, inclusiv

negarea, furia si supararea. Nu exista o forma normala sau corecta de a reactiona la diagnostic. Exista insa

mai multe metode de control al reactiilor emotionale. Discutiile cu familia sau prietenii pot fi de ajutor, desi

unii barbati pot considera de ajutor singuratatea. Daca emotiile interfera cu capacitatea de a lua o decizie

privitor la sanatate, sunt importante discutiile cu un specialist. 

Tratament de intretinere

Indiferent de terapia aleasa in tratarea cancerului testicular, este importanta acordarea unei supravegheri

continue, care sa detecteze precoce o recurenta a cancerului. 

Programul uzual de supraveghere poate cuprinde: 

- examenul fizic general 

- teste imagistice, inclusiv radiografii, tomografie computerizata si rezonanta magnetica nucleara 

- teste de sange pentru monitorizarea markerilor tumorali; niveluri stabile sau crescute de makeri pot

semnifica persistenta cancerului sau recurenta si necesitatea unui tratament in continuare. 

Diagnosticul de cancer testicular inseamna vizite regulate la medicul specialist ani la rand, astfel incat este

necesara o relatie bazata pe incredere si schimb de informatii. Medicul specialist poate sfatui pacientul

asupra schimbarilor necesare in modul de viata pentru o terapie de succes. 

Tratament in cazul agravarii bolii

Recurenta cancerului paote fi detectata la un examen fizic, la investigatiile imagistice sau prin obtinerea

unor titruri crescute de markeri tumorali. Spre deosebire de alte tumori cancerul testicular recurent se poate

deseori vindeca, mai ales daca a diseminat doar la nivelul limfoganglionilor abdominali sau pelvini. Cancerul

testicular recurent poate fi tratat prin una sau o combinatie din urmatoarele metode: 

- chimioterapie cuprinzand cisplatin, etopozid si bleomicina 

- chirurgie pentru indepartarea limfoganglionilor afectati sau tratarea altor zone metastazate 

- radioterapie 

In multe cazuri de cancer testicular recurent, chimioterapia este urmata de chirugie de indepartare a

tumorilor reziduale, ca si a tesuturilor afectate in cadrul chimioterapiei.

De retinut!

Cu toate ca este o boala curabila, cancerul testicular este totusi grav, ucigand anual mii de barbati. In cazul

unui cancer avansat (metastazat) la un moment dat, se poate intrerupe tratamentul curativ si poate fi pus in

discutie un tratament paliativ (pentru diminuarea disconfortului). Luarea deciziei de intrerupere a

tratamentului axat pe prelungirea supravietuirii si trecerea la cel paliativ este dificila.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In terapia oricarui stadiu al cancerului testicular se poate utiliza tratamentul ambulator (la domiciliu) pentru

corectarea efectelor secundare ce pot acompania terapia. Tratamentul la domiciliu poate fi suficient in

managementul simptomelor comune care apar. Indicatiile medicului specialist sau tratamentul prescris de

acesta la domiciliu, trebuie urmate intocmai. In general un regim alimentar echilibrat si odihna suficienta

ajuta la controlarea simptomatologiei. 

Tratamentul la domiciliu presupune: 

- tratamentul ambulator pentru greata si varsaturi: cuprinde urmarirea aparitiei si tratarea primelor

semne de deshidratare, ca dexemplu xerostomia (uscaciunea gurii), saliva vascoasa si oliguria cu urina

hipercroma (volum scazut si culoare accentuata) 

- tratamentul ambulator al diareei: se face prin crutarea stomacului, prevenirea deshidratarii; se va

consulta specialistul inaintea utilizarii oricaror medicamente fara prescriptie impotriva diareei 

- tratamentul ambulator al constipatiei: cuprinde exercitii fizice usoare alaturi de aport adecvat de lichide si

o dieta bogata in fructe, vegetale si fibre; se va consulta medicul specialist inaintea utilizarii medicamentelor

laxative 

- tratamentul ambulator al fatigabilitatii: presupune odihna suficienta mai ales in timpul chimioterapiei sau

radioterapiei; oboseala va servi ca si ghid. Este posibil sa nu va modificati vechea rutina cu conditia unui

somn suficient. Fatigabilitatea (oboseala) poate fi mai accentuata spre sfarsitul tratamentului sau imediat

dupa terminarea acestuia.

Alte probleme care pot interveni sunt: 

- caderea parului: care poate fi deranjanta emotional; nu toate chimioterapicele cauzeaza caderea parului,

iar unele persoane pot observa doar o usoara subtiere a firului de par; medicul specialist va va informa daca

medicatia primita are ca efect secundar caderea parului 

- scaderea apetitului: obiceiurile sanatoase ca dieta echilibrata, odihna suficienta si exercitiile fizice pot

ajuta la controlarea simptomelor; este foarte important aportul alimentar in timpul terapiei cancerului

testicular pentru prevenira scaderii in greutate si conservarea tonusului fizic 

-insomnia: poate fi ameliorata prin efectuarea unor exercitii fizice in timpul zilei, orar regulat de somn,

evitarea somnului din timpul zilei. 

Multi barbati dezvolta probleme emotionale ca rezultat al bolii sau tratamentului urmat. Diagnosticul de

cancer testicular si nevoia unui tratament pot fi foarte stresante. Emotiile negative si stresul pot fi diminuate

prin discutii cu anturajul, invatarea unor tehnici de relaxare, ca de exemplu meditatia sau yoga. In urma

diagnosticarii cancerului testicular si a tratamentului pot apare modificari in perceptia propriului corp.

Adaptarea la aceste schimbari presupune discutii sincere cu partenera de viata si cu medicul specialist, care

va poate oferi informatii utile suplimentare. 

Cancerul testicular si terapia sa nu sunt totdeauna dureroase. In cazul prezentei totusi a durerii, exista mai

multe metode de combatere, iar sfatul medicului cu privire la acestea trebuie respectat. Tratamentul

ambulator cu antinflamatoare nesteroidiene sau terapiile alternative, spre exemplu bioenergia, pot ameliora

starea fizica si psihica de bine. Orice terapie de combatere a durerii care se desfasoara la domiciliu trebuie

discutata cu medicul specialist inainte. 

Tratament medicamentos

Chimioterapia cancerului testicular uzeaza de medicamente foarte puternice pentru a distruge celulele

canceroase. Datorita riscurilor si efectelor secundare ale medicatiei chimioterapice este importanta

informarea pacientului asupra acestora dar si asupra beneficiilor, inaintea inceperii tratamentului. 

Chimioterapia poate cauza greata si varsaturi. Pentru ameliorarea lor medicul specialist va prescrie

tratament ce se va administra ambulator, imediat dupa sedinta de chimioterapie. 

Medicatia uzuala in tratamentul cancerului testicular include chimioterapia combinata cu cisplatin, o

combinatie a urmatoarelor 3 medicamente: 

- Cisplatin 

- Bleomicina 

- Etoposid. 

Medicatia de prevenire a greturilor si varsaturilor: 

- antagonisti de serotonina, ca ondasetronul (Zofran), granisetron (Kytril); aceste medicamente sunt mai

eficiente contra greturilor si varsaturilor provocate de chimioterapie, in asociere cu corticosteroizii, ca

dexametazona (Superprednol) 

- fenotiazine 

- metoclopramid.

De retinut!

Uneori pacientul poate alege intre chimioterapie si alt tratament. Pentru aceasta este importanta discutia cu

medicul specialist asupra riscurilor si posibilelor efecte secundare ale fiecarei metode. 

Chimioterapia afecteaza celulele cu crestere rapida, care in afara de celulele canceroase sunt hematiile,

celulele firului de par si cele ale tractului digestiv. Frecvent efectele secundare pe termen scurt sunt greata

si varsaturile, subtierea sau caderea parului, afte bucale, diaree si risc crescut de sangerare si infectie. La

unii barbati acestea se pot manifesta in forme usoare, la altii chiar problematice. In cazul aparitiei acestor

probleme specialistul poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor. 

Desi rareori, chimioterapia poate da efecte secundare si pe termen lung: hipertensiunea

arteriala,hipercolesterolemie, afectarea renala sau hepatica, precum si cresterea riscului pentru un cancer

secundar, caleucemia   sau melanomul. Aceste simptome pe termen lung au fost asociate dozelor mai mari

de chimioterapice utilizate in tratarea cancerului testicular stadiul I. Orice ingrijorare pe aceasta tema trebuie

discutata cu specialistul inaintea inceperii terapiei. 

Pe langa infertilitatea asociata orhiectomiei, chimioterapia poate da, de asemenea, infertilitate definitiva la

unii barbati. Aceasta problema este foarte importanta in alegerea variantei terapeutice, deoarece majoritatea

barbatilor sunt diagnosticati inaintea varstei de 35 de ani. Cu toate ca multe chimioterapice nu afecteaza pe

termen lung calitatea spermei, multi medici recomanda depozitarea materialului genetic intr-o banca de

sperma, inaintea inceperii tratamentului, daca acesti barbati doresc sa aiba copii in viitor. 

Tratament chirurgical

Aproape toti barbatii incep terapia cancerului testicular prin metoda chirurgicala, numita orhiectomie

inghinala radicala. In unele cazuri de cancer testicular nonseminomatos, este urmata de rezectia

retroperitoneala a limfoganglionilor din abdomenul si spatele inferior. 

In cazul diagnosticarii intr-un stadiu incipient si fara indicii de diseminare secundara, se poate continua

orhiectomia cu perioada de expectativa vigilenta, mai bine decat disectia retroperitoneala a limfoganglionilor.

Aceasta perioada presupune supravegherea atenta a simptomelor fara utilizarea de medicamente. 

In cazurile mai avansate, chimioterapia alaturi de chirurgia si radioterapia aditionala poate fi necesara,

pentru tratarea diseminarilor in afara limfoganglionilor din abdomenul inferior. Alte zone metastazate pot fi

plamanii, ficatul, creierul si oasele. 

In urma orhiectomiei unii barbati avand cancer testicular nonseminomatos pot suferi o rezectie

retroperitoneala a limfoganglionilor din pelvis si spatele inferior, care sunt locuri frecvente de diseminare.

Desi aceasta interventie scade sansele recurentei cancerului, in stadiul I multi barbati se vindeca fara acest

procedeu.

Orhiectomia inghinala radicala

Orhiectomia reprezinta indepartarea unuia sau ambelor testicule, care sunt organele sexuale masculine,

care produc sperma si testosteronul (hormonul masculin). Orhiectomia este tratamentul uzual al cancerului

testicular. Aceasta tehnica poate fi utilizata si in terapia cancerului de prostata sau in traumatismul unuia sau

ambelor testicule. 

In timpul interventiei, se practica o incizie mica la nivelul abdomenului inferior, imediat sub linia centurii.

Testiculul este apoi impins in sus, din scrot, prin aceasta incizie si extirpat. Interventia dureaza normal mai

putin de o ora. 

Postinterventional

Orhiectomia se poate efectua la pacientii ambulator sau cu o internare scurta. Activitatea regulata se poate

relua in 1-2 saptamani si recuperarea completa va avea loc in 2-4 saptamani.

Motive

Orhiectomia se practica intotdeauna in suspiciunea de cancer testicular, deoarece nodulii testiculari sunt

adesea cancerosi si trebuie extirpati in cadrul terapiei. Biopsierea unui astfel de nodul inaintea extirparii

poate produce diseminarea celulelor canceroase, diminuand sansele terapiei de succes. Rareori poate fi

necesara orhiectomia bilaterala.

Rezultate pozitive

Orhiectomia este metoda cea mai eficienta de indepartare a celulelor canceroase de la nivelul testiculului.

Uneori orhiectomia este urmata de interventii aditionale de indepartare a metastazelor sau de chimioterapie

sau radioterapie adjuvante. 

In unele cazuri in stadiul I orhiectomia este singura terapie, urmata doar de perioada de expectativa

vigilenta. Expectativa sau supravegherea este perioada de timp in care pacientul si specialistul analizeaza

simptomele fara utilizarea medicatiei. 

Cancerul testicular prezinta un grad mare de vindecare, mai ales daca este descoperit si tratat in stadii

incipiente. Orhiectomia este importanta pentru succesul terapeutic si ofera cea mai buna sansa de

vindecare.

Riscuri

Orhiectomia prezinta riscuri reduse si complicatiile sunt neobisnuite. Totusi are riscurile oricarei interventii

chirugicale:

- reactii adverse la anestezie si medicatie 

- infectii 

- hemoragia. 

Desi rareori efectuata, orhiectomia bilaterala prezinta riscurile probabile ale pierderii testosteronului: 

- infertilitate 

- scaderea libidoului 

- tulburari de erectie  

- bufeuri 

- ginecomastie 

- cresterea in greutate 

- pierderea masei musculare 

- osteoporoza.

De retinut!

In majoritatea cazurilor orhiectomia nu da efecte secundare pe termen lung sau infertilitate, desi le poate

intensifica daca existau anterior interventiei. Daca un barbat are un testicul sanatos, nu ar trebui sa existe

modificari negative ale calitatii vietii. Cei care nu raman cu un testicul normal functional, postoperator vor

avea nevoie de terapie hormonala pentru a acoperi necesarul de testosteron al organismului. Barbatii pot

opta pentru o protezare testiculara. Post orhiectomie chirurgul va introduce in scrot un testicul artificial,

pentru a mentine aspectul normal al organelor genitale.

Rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor

Este o interventie adesea utilizata in tratamentul cancerului testicular si realizeaza indepartarea

limfoganglionilor de la nivelul abdomenului si spatelui inferior. 

In fazele initiale ale cancerului (stadiul I) este dificil de verificat prezenta adenopatiilor secundare fara

indepartarea lor chirurgicala. De aceea rezectia retroperitoneala poate fi efectuata si fara certitudinea

diseminarii in afara testiculelor. 

Pentru multi barbati cel mai mare risc asociat acestei interventii il reprezinta posibila afectare sexuala

secundara. In afara riscurilor asociate oricarei interventii chirurgicale, rezectia retroperitoneala poate duce la

ejaculare retrograda ca rezultat al lezarii nervilor. In ejacularea retrograda sperma se scurge din veziculele

seminale in vezica urinara si nu prin penis, spre exterior, cauzand infertilitate. Barbatii cu ejaculare

retrograda nu au in general probleme de erectie sau de placere sexuala. 

Un numar tot mai mare de rezectii retroperitoneale sunt efectuate laparoscopic. Laparoscopia este o tehnica

chirurgicala prin intermediul careia se introduce in abdomen un aparat de iluminat (laparoscopul) si diverse

instrumente chirurgicale, prin cateva incizii mici efectuate de obicei sub nivelul ombilicului. Desi nu atat de

raspandita, laparoscopia este o interventie mai putin invaziva si cu mai putine riscuri decat operatia

standard. 

Laparoscopia si alte tehnici de rezectie retroperitoneala care cruta inervatiile, au riscuri mult diminuate de a

produce ejaculare retrograda. Studiile arata ca 95% din barbatii operati prin aceste tehnici au ejaculare

normala postoperator. Din pacate laparoscopia si tehnicile de crutare a inervatiilor nu pot fi efectuate la toti

barbatii.

Complicatii

In plus rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor cuprinde si cateva complicatii: 

- ejacularea retrograda, in care sperma se scurge din veziculele seminale in vezica urinara si nu prin penis

in afara, ducand la infertilitate; barbatii suferind de ejaculare retrograda nu au probleme de erectie sau

placere sexuala 

- dureri prostatice 

- ascita chiloasa, in care sucurile digestive se colecteaza in marea cavitate abdominala, putand duce la

durere abdominala si dificultate la respiratie 

- limfedemul, colectie de lichid care produce tumefiarea membrelor superioare sau inferioare; acest tip de

edem apare cand la nivelul unui membru se acumuleaza limfa (depasindu-se capacitatea organismului de a

o elimina, aceasta se colecteaza) 

- sangerari abundente (hemoragii) 

- embolie pulmonara, reprezentand blocarea brusca a circulatiei sangvine in interiorul plamanului.

De retinut!

In mod normal chirurgia de extirpare a cancerului testicular nu conduce la infertilitate decat in cazul rezectiei

ambelor testicule. Datorita riscului redus de afectare a fertilitatii, cei mai multi specialisti recomanda

depunerea materialului genetic la o banca de sperma, pentru barbatii care-si doresc copii dupa tratamentul

pentru cancer testicular. 

Dupa indepartarea ambelor testicule, este necesar un tratament hormonal de substitutie a testosteronului

produs normal la nivelul testiculului. Totusi in cazul extirparii unui singur testicul, fertilitatea si nivelul

hormonal raman intacte. 

Desi se arata ca 95% din barbatii operati prin aceste tehnici au ejaculare   normala postoperator, multi

specialisti recomanda depunerea materialului genetic la o banca de sperma preoperator. Rezectia

retroperitoneala care cruta inervatia ar putea fi imposibil de practicat la pacientii care au efectuat anterior

chimioterapie.

Alte tratamente

Radioterapia

Tehnica utilizeaza radiatii X pentru distrugerea celulelor canceroase si reducerea volumului tumoral.

Radiatiile pot fi emise de un aparat extra corporeal (radioterapie externa) sau prin plasarea unui tub subtire

de plastic continand radiatii (radioizotopi) in aria de raspandire a celulelor canceroase (radioterapie interna

sau brahiterapie). 

Radioterapia este tratamentul standard pentru multe tipuri de cancer. Poate fi utilizata in combinatie cu

chirurgia, chimioterapia sau terapia hormonala.

De retinut!

Diversitatea de optiuni terapeutice depinde de tipul celulelor canceroase, stadiul tumorii, starea generala de

sanatate si de complianta pacientului la planul terapeutic. In stadiile initiale pacientul poate beneficia de

radioterapie de distrugere si indepartare a celulelor canceroase sau alt tratament chimioterapic sau

chirurgical. Decizia de alegere a terapiei va pune in balanta riscurile si beneficiile fiecareia, precum si

influenta asupra calitatii vietii sau posibilitatea recurentei. 

Majoritatea efectelor secundare date de radioterapie sunt pe termen scurt si nu pericliteaza sanatatea. Alte

efecte desi rare, pot afecta permanent stilul de viata si sanatatea viitoare. Cele mai serioase efecte

secundare pe termen lung ale radioterapiei pentru cancerul testicular, le reprezinta infertilitatea si

dezvoltarea unui cancer secundar tarziu in viata, ca de exemplu leucemia. Radioterapia pentru cancerul

testicular a fost asociata si cu infertilitatea permanenta la unii barbati. Deoarece majoritatea barbatilor

diagnosticati cu cancer testicular au sub 35 de ani este importanta decizia terapeutica. Desi majoritatea

radioterapiilor nu afecteaza permanent calitatea spermei, multi specialisti recomanda anterior terapiei

depunerea la o banca de sperma a materialului genetic pentru cei care vor dori copii in viitor. 

Radioterapia in timp ce tinteste celulele canceroase expune si multe din celulele normale la radiatii nocive.

Multi barbati care se supun unui tratament radioterapic de succes duc o viata nomala decenii, iar efectele

radiatiilor pot fi invizibile dupa ani de zile de la terminarea terapiei. Desi rare cancerele secundare ca rezultat

al radioterapiei pot fi leucemia, cancere de colon, de vezica urinara, rinichi si prostata.

Terapii complementare

In completarea tratamentului medical, terapiile complementare pot creste calitatea vietii, ajutand pacientul in

managementul stresului si al efectelor secundare tretamentului conventional. Totusi aceste terapii

complementare nu pot inlocui tratamentul standard, conventional. 

Aceste terapii complementare sunt: 

- acupunctura  

- plantele  

- bioenergia 

- meditatia 

- yoga 

- vitaminele si suplimentele nutritive. 

Inainte de a apela la oricare dintre acestea se vor discuta posibilele beneficii si efecte secundare cu medicul

specialist.