Comunicare pe tema: “Problema demografica”

Cuprins:

 1.Evolutia demografica: analiza istorica, tendinte viitoare……………….22.Malthusianism si neomalthusianism……………………………….…....33.Repartitia geografica a populatiei……………………………………….43.1.Densitatea populatieie………………………………………………....53.2 Urbanizarea…………………………………………………….……...7 4.Situatia demografica in Republica Moldova………………………........85.Problema alimentara. Malnutritia……………………………………...106.Oceanul Planetar- sursa de existenta pentru populatia Terrei……….…117.Repere!...................................................................................................138.Termeni- cheie…………………………………………………….......149.Concluzie………………………………………………………….…..1510.Bibliografie……………………………………………………....…..17

 

1. EVOLUTIA DEMOGRAFICA: ANALIZA ISTORICA, TENDINTE VIITOARE La mijlocul secolului al XIX-lea pe Pamint exista ceva mai mult de un milliard de locuitori. Sute de mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a atinge primul milliard si numai un secol si jumatate pentru a adauga circa cinci miliarde, trecind sase miliarde in prezent. Explozia demografica s-a manifestatmai intii pe continentul european. In decursul secolului al XIX-lea populatia acestui continent a crescut de trei ori. Acest fenomen s-a produs datorita unui complex de factori: progresul in domeniul ocrotirii sanatatii, ridicarea nivelului de trai, dezvoltarea economica accelerata, combaterea unor boli epidemice s.a. In continuare procesul de crestere a populatiei s-a extins pe intrega planeta. Cresterea numerica se explica si prin faptul ca in tarile in curs de dezvoltare a avut loc scaderea vertiginoasa a mortalitatii si mentinerea natalitatii la un nivel destul de ridicat, generind procesul de explozie demografica mondiala. Dupa al doilea razboi mondial sporirea populatiei la scara mondiala a fost caracterizata drept exploziva, iar dublarea ei s-a produs in cea mai scurta perioada, in numai 35 de ani(1950-1985). Explozia demografica a populatiei in secolul al XX-lea a avut loc in baza sporului natural ridicat. Cea mai mare parte a cresterii populatiei mondiale a revenit urmatoarelor state: China, India, Indonezia si altor tari in curs dedezvoltare(circa 95%).In anii 70 ai secolului trecut s-au evidentiat unele tendinte de reproducere a sporului natural al populatiei, in special in China, ca rezultat al angajarii tot mai accentuate a populatiei feminine in toate sferele de activitati umane, cresterii numerice a populatiei in orase, cresterii nivelului cultural, realizarilor in medicina contemporana si a altor factori. Tratarea corecta si minutioasa a tuturor factorilor decisive ce stau la baza sporului natural,masurile educative etc., vor determina posibilitatea de ameliorare a problemei in regiunile mentionte. Se apreciaza ca dupa aceasta crestere sustinuta pina in 2000, populatia globului va creste din ce in ce mai incet si in anul 2100 va atinge 10-11miliarde de locuitori. Ca urmare, perioada de dublare a populatiei va cunoaste o noua tendinta, opusa celei anterioare, si anume dublarea populatiei va avea loc la un interval de peste 100 de ani, de trei ori mai mare decit intervalul de35 de ani inregistrat in perioada 1950-1985. Pe parcursul ultimilor 50 de ani în toată lumea au avut loc schimbări profunde şi multilaterale. Una din particularităţile specifice ale acestei epoci reprezintă creşterea rapidă a numărului populaţiei în ţările slab dezvoltate şi reducerea lui esenţială în ţările economic avansate. Europa ocupă un loc deosebit din punctul de vedere al dinamicii populaţiei. Ea este unicul continent, unde în timp de cinci ani (1999-2004) numărul populaţiei s-a micşorat aproximativ cu 0,5 mln de oameni anual. Comparativ cu America de Nord, unde, conform  prognozelor existente, în prima jumătate a acestui secol va continua creşterea numărului populaţiei, în Europa în perioada anilor 2000-2050 numărul populaţiei poate să se micşoreze cu 13% şi, ca rezultat, ponderea populaţiei europene în numărul total de oameni pe Glob se va reduce de la 12% pînă la 7%.

 2.Malthuism si neomalthuismPreocuparea pentru limitarea nasterilor a aparut cu un faimos eseu publicat în anul 1798 de catre pastorul anglicean, Thomas Robert Malthus. Acesta era impresionat de mizeria în care traia o mare parte din populaţia Angliei, în acea perioadă de mari transformari sociale. Analizind cauzele saraciei, el a ajuns la concluzia ca aceasta se datoreaza unei legi a naturii, potrivit careia ritmul cresterii populatiei este mult mai rapid decit ritmul cresterii mijloacelor de intretinere: populatia ar creste în progresie geometrica, pe cind mijloacele de intretinere ar creste în progresie aritmetica.De aici, alarma unei suprapopulatii pe care planeta n-ar mai fi în stare sa o hraneasca. Pentru a face fata unui asemenea pericol nu exista decit o singura cale: reducerea ritmului cresterii populatiei, prin foamete, razboaie si maladii. Lucrarea lui Malthus se bazeaza pe urmatoarele principii:1. Populatia este in mod necesar limitata de mijloacele de subzistenta;2. Populatia creste invariabil acolo unde mijloacele de subzistenta cresc daca nu e impiedicata de unele obstacole foarte puternice si evidente;3. Aceste obstacole se reduc toate la abstinenta morala, viciul si mizeria.Ulterior a aparut neomalthusianismul. Numele este impropriu deoarece neomalhusianistii propun mijloace contrare celor propuse de Malthus pentru limitarea nasterilor, şi anume: anticonceptionalele. Neomalthusianismul a fost lansat în 1823 de Francisc Place dar a explodat abia în secolul nostru, luind dupa razboi proportii impresionante.In legea lui Malthus nu mai crede nimeni. Statistici recente furnizate de FAO arata tocmai contrariul: cresterea anuala a populatiei este de 1,60 % in timp ce cresterea anuala a produselor agricole este de 4 %. Este adevarat ca în ultimele decenii populatia globului a cunoscut o creştere extraordinara.Aceasta se datoreaza progreselor medicinei, care a redus mortalitatea infantila si a prelungit virsta medie de viata. Cit priveste posibilitatile de alimentare pe care le detine planeta, ea poate hrani 8 miliarde de oameni, dupa Penck, 13 dupa Hollstein, 22 dupa Ballod si peste 100 de miliarde dupa Clark.

3. REPARTITIA GEOGRAFICA A POPULATIEI Repartitia geografica a populatiei pe suprafata planetei este conditionata de mai multi factori:- conditiile fizico-geografice (relief, clima, hidrografie, resurse naturaleetc.);- nivelul de dezvoltare social-economica;- conditiile istorice;-caracteristicile demografice etc.In functie de modul in care acesti factori au influentat si influenteaza pe intreaga planeta raspandirea populatiei, s-au conturat zone avind o concentrare puternica si zone slab populate.Diferentieri exista atat pe mari regiuni geografice (continente), cat si in cadrul acestora. Astfel, Asia, care ocupa mai putin de o cincime din suprafata uscatului planetar (fara partea asiatica aComunitatii Statelor Independente), detine aproape trei cincimi din populatia planetei,

in timp ce Africa, a carei intindere reprezinta aproape o patrime dinsuprafata uscatului, concentreaza doar 1/7 din populatia Terrei. In prezentambele continente se inscriu in randul regiunilor geografice cu o rata ridicatade crestere a populatiei, dar, in trecut, au cunoscut conditii social-istorice in buna masura diferite care, in cazul Africii, au determinat stagnarea sau chiar scaderea cresterii demografice (in primul rand datorita sclavilor negri trimisiin America). Un caz aparte este Antarctica, continent care detine aproape ozecime din suprafata uscatului planetar dar este, practic, nelocuit (exceptand personalul statiunilor de cercetari stiintifice), factorul restrictiv determinantfiind reprezentat de conditiile naturale vitrege. Numai cele zece state cele mai populate ale planetei concentreaza treicincimi din populatia Terrei, celorlalte peste 180 de tari, plus teritoriiledependente si neautonome, revenindu-le doar doua cincimi. Ca o expresie aconcentrarii populatiei este si mai semnificativ faptul ca numai doua tari, Chinasi India, concentreaza aproape doua cincimi din intreaga populatie a globului pamantesc.Se poate constata ca dintre cele 10 tari cu o populatie de peste 100milioane de locuitori, doar trei (S.U.A., Japonia, Federatia Rusa) nu fac parte dincategoria tarilor in dezvoltare. De altfel si din cel de al doilea grup de tari populate (intre 50 si 100 milioane de locuitori), cu exceptia Germaniei (80 mil.),Italiei, Regatului Unit, Frantei (fiecare avand aproape 60 mil.) si Ucrainei (peste50 mil.loc.), celelalte sunt tari in dezvoltare: Mexic (circa 95 mil.loc.), Vietnam,Filipine (peste 70 mil.loc.), Iran, Turcia, Egipt, Thailanda (peste 60 mil.loc.),Ethiopia (peste 50 mil.loc.).

3.1. DENSITATEA POPULATIEIAcest indicator exprima raportul dintre numarul locuitorilor la un moment dat si suprafata teritoriului pe care il ocupa. La nivelul uscatului planetar este, in prezent, cu ceva peste 44 locuitori /km2, dar exista diferentieri teritoriale foarte mari, atat pe regiuni geografice, cat si pe tari si in cadrul tarilor.Pe continente, valori peste media mondiala inregistreaza doar Asia (127loc./km2) si Europa (103 loc./km2). Celelalte continente au urmatoarele valori: Africa (29 loc./km2), America (18 loc./km2) si Oceania (3 loc./km2);in ceea ce priveste C.S.I., densitatea populatiei este de 13 loc./km2.Pe tari, cu exceptia unor ministate (Monaco - peste 15 000 loc./km2,Singapore circa 5 000 loc./km2 s.a.) si teritorii dependente (Macao - peste 30000 loc./km2), reduse ca intindere, cele mai mari densitati se inregistreazaintr-o serie de tari asiatice (Bangladesh peste 800 loc./km2), Coreea de Sud(410 loc./km2), Japonia (330 loc./km2), India, Sri Lanka (aproape 300loc./km2), Filipine, Vietnam (peste 200 loc./km2) s.a. Pe alte continente,densitati de peste 200 loc./km2 se inregistreaza in putine tari: in Europa(Olanda - aproape 400 loc./km2, Belgia - peste 300 loc./km2, Regatul Unit,Germania, Italia - toate peste 200 loc./km2), Africa (Rwanda, Burundi),America (El Salvador, Haiti). Cele mai reduse densitati se inregistreaza in tari,de regula intinse, care dispun de conditii naturale mai putin propice locuirii,fie deserturi si semideserturi (Australia si Namibia - fiecare cu cate 2loc./km2, Algeria si Sudan cu cate 10 loc./km2 ), fie paduri ecuatoriale (Zair -16 loc./km2, Brazilia - 18 loc./km2).

3.2. URBANIZAREAO problema acuta este si explozia urbana. Spre deosebire de explozia demografica, cea urbana exprima cresterea mult mai rapida a populatiei orasenesti fata de populatia rurala. Procesul de urbanizare nu s-a produs in acelasi ritm pe tot globul pamantesc si nu a atins aceeasi amploare in diferite regiuni ale planetei. Pe mari regiuni ale planetei, se remarca diferente considerabile: regiuni puternic urbanizate, in care populatia urbana depaseste doua treimi din totalul populatiei (Europa, inclusiv C.S.I., America Latina,America de Nord si Oceania - in ultimele doua apropiindu-se de 80%) si, la polul opus, regiuni cu o pondere redusa, respectiv mai putin de o treime din populatie (Africa, Asia de Sud, Asia de Est).In aceasta a doua jumatate a secolului nostru s-a manifestat, pe cuprinsul planetei, o adevarata explozie urbana, care este rezultatul unei multitudini de factori, intre care dezvoltarea demografica accelerata, puternica industrializare, mecanizarea agriculturii (care elibereaza o insemnata cantitate de forta de munca) si, nu in ultima instanta, mirajul pe care-l reprezinta orasul in general ca simbol al civilizatiei. Drept urmare, orasele existente cresc -oraselele se transforma in adevarate orase, orasele in metropole si acestea, la randul lor, in aglomeratii urbane.Una din trasaturile actuale ale fenomenului urban o constituie proliferarea oraselor mari (tot mai multe fiind milionare sau multimilionare) sia aglomeratiilor urbane. Numarul oraselor de peste un milion de locuitori depaseste in prezent 300, din care jumatate au cel putin doua milioane delocuitori.Un alt fenomen caracteristic epocii actuale il reprezinta formareamegalopolisurilor, respectiv imense concentrari urbane cu cativa mari poli deatractie si numeroase centre urbane, mai mari sau mai mici, care graviteaza in jurul acestora.

 4. SITUATIA DEMOGRAFICA INREPUBLICA MOLDOVAÎn ultimele decenii Republica Moldova se confruntă cu un şir de probleme demografice ca reducerea natalităţii, îmbătrînirea populaţiei, migraţia, care au o multitudine de consecinţe sociale, economice, politice,culturale nefavorabile şi necesită elaborarea unor măsuri eficiente pentru stabilizarea situatiei. Actualmente, situatia demografica în Republica Moldova se caracterizeaza prin tendinte negative în miscarea naturala a populatiei. Procesul depopularii este conditionat atit de scaderea naturala a efectivului populatiei, cit si de emigrarea ei.În ultimul deceniu, evolutia populatiei in Republica Moldova se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:1.Scaderea lenta a efectivului populatiei, de la 4361,6mii persoane în 1990 la 4218 mii persoane în 2003. In total,numarul populatiei s-a redus cu circa 150 mii persoane sau, inmedie, cu 10 mii pe an. Au aparut, evident, diferentieri si pe cele doua medii, in mediul urban numarul populatiei s-a redus in aceasta perioada de timp cu peste 171 miipersoane, iar in cel rural a crescut cu 23 mii persoane. Concomitent, ponderea populatiei urbane in totalul

populatiei a scazut de la 47,4 lasuta in 1990, la 45 la suta în 2003 sau cu 2,4 puncte procentuale. Scaderea efectivului populatiei a fost conditionata de natalitate, mortalitate si emigratie.2.Scaderea brusca, fara precedent, a natalitatii, de la77,1 mii în 1990 la 36,5 mii de nascuti-vii în 2003. Rata natalitatii s-a redus de la 17,7 la suta pina la 10,l la suta,respectiv, sau cu 7,6 puncte procentuale. Destul de intens ascazut natalitatea în perioada 1995-2000, dupa ce se inregistreaza o stabilizare lenta in evolutia acestui fenomen. Odata cu scaderea natalitatii a crescut ponderea copiilor nascuti in familiile incomplete, de la 11 la suta din totalul nascutilor-vii în 1990, la 23 la suta in 2003. Semnificativ estefaptul ca cota copiilor nascuti in afara casatoriilor in mediul rural, comparativ cu cel urban,este mai mare si constituia în 2003 - 25 la suta din numãrul total al nou-nascutilor. Trezeste ingrijorare tendinta continua de reducere a fertilitatii feminine in toate grupele de virstafertila. Daca in 1990 rata fertilitatii constituia 2,39 copii la ofemeie de virsta fertila, apoi în 2003 doar 1,4. Astfel, rata fertilitatii coboara sub limita de schimb a generatiilor (ceconstituie2,1), având ca baza declinul in realizarea functiei reproductive la femei. Diminuarea natalitatii si fertilitatii sunt o consecinta a inrautatirii situatiei social economice a populatiei. Astfel, Republica Moldova se apropie rapid la indicatorii demografici respectivi de nivelul statelor europene.3.Cresterea mortalitatii de la 9,1 la suta, în 1990 la11,9 la suta în 2003 sau cu circa 15 la suta (indice inregistrat in anii 50 ai secolului al XX-lea), avind un maximum in anul1995 de 12,2 la suta. Mortalitatea generala difera pe medii,sexe si grupe de virsta. Rata mortalitatii in mediul rural intotdeauna a fost mai ridicata decit in cel urban. Ritmurile de crestere a ratei mortalitatii la orase sunt mult mai lente decitcele de la sate. De exemplu, în anul 2003 mortalitatea populatiei rurale a depasit-o pe cea urbana cu 154 la suta. In perioada studiata numarul deceselor s-a marit atit în rindurile pensionarilor, cit si in cele ale populatiei apte de munca. Inanul 2003 - 20 la suta din numarul total de decedati (43,1 miipersoane) au murit in virsta de 40-60 de ani. Dupa sexe,mortalitatea masculina a fost si continua sa fie superioara mortalitatii feminine cu circa l la suta.Cresterea continua a mortalitatii se datoreaza inrautatirii bunastarii materiale a populatiei, cresterii morbiditatii populatiei, nivelului scazut al asistentei medicale, stresului psihologic etc. Cresterea mortalitatii a conditionat si scaderea sperantei deviata la nastere. Conform datelor din 2003, durata medie a vietii populatiei era de 68 ani, inclusiv la barbate 64,5 ani, iar la femei - 71,6 ani.4.Reducerea spectaculoasa a sporului natural, dezorganizarea social-economica in perioada de tranzitie, somajul, nivelul scazut de viata al populatiei au contribuit la reducerea rapida a sporului natural, care a atins valori surprinzatoare pentru Republica Moldova.5.Scaderea numarului de casatorii si cresterea numarului de divorturi.Aceste doua fenomene demografice influenteaza negativ asupra functiei de reproducere a familiei. Cel mai mare numar de divorturi se inregistreaza la barbatii si femeile in virsta de 25-29 ani, adica divorturile revin celei mai reproductive virste a ambelor sexe, ceea ce se reflecta extrem de negative asupra natalitatii generale a populatiei.6.Migratia intensa a populatiei.O problema importanta pentru Republica Moldova o constituie migratia ilegala a populatiei, migratie care nu este controlata nici de sursele de informare statistica de stat, nici de organizatiile neguvernamentale internationale, dar cu urmari greu de prognozat asupra sanatatii si viitorului tarii noastre. Conform statisticii oficiale curente, în perioada 1997-2003 numarul de emigranti a oscilat inlimitele de 4,7-9,1 mii persoane anual. In realitate, numarul de emigranti este cu mult mai mare. Astfel, conform datelor SIS, inafara tarii, ilegal muncesc peste 600 mii de persoane. Peste hotare pleaca, de regula, cei mai buni muncitori, ingineri, savanti, medici, specialisti de calificare inalta. Provoaca ingrijorare emigrarea in masa a populatiei tinere. Astfel, 70 la suta din persoanele care au plecat la munca peste hotarele republicii sunt in virsta de16-29 ani, iar circa 60-70 la suta din ele sunt femei. Majoritatea femeilor sunt de virsta reproductiva, fapt ce va avea consecinte negative asupra stabilitatii familiei si reproducerii populatiei. Ca urmare a migratiei, se deformeaza inevitabil si structura, pe virste si sexe, a populatiei, in special, a populatiei rurale.

5. PROBLEMA ALIMENTARA. MALNUTRITIA- UNA DIN CONSECINTELE PROBLEMEI DEMOGRAFICEInsuficienta produselor alimentare si calitatea acestora sint cele mai raspindite calamitati sociale ale civilizatiei contemporane. Problema, de fapt,are un caracter regional caracteristic, in special, tarilor in curs de dezvoltare.Statistica pusa in evidenta in publicatiile ONU demonstreaza ca spre sfirsitul anilor ’80, sufereau de malnutritie peste 500 milioane de locuitori ai Pamintului, din care circa 50% erau copii.Unul din indicatorii de baza ai subnutritiei este numarul de copii care primesc o cantitate prea mica de hrana pentru o dezvoltare normala.Esenta problemei alimentare nu tine de insuficienta de alimente produse pe intrega planeta. Anual sint inregistrate surplusuri de produse alimentare pe glob. Cauza consta in faptul ca geografia(repartitia) produselor alimentare nucoincide cu geografia consumului lor. Astfel, tarile puternic dezvoltate obtinmari surplusuri de produse alimentare, insa tarile slab dezvoltate nu dispun deresurse financiare necesare pentru a le procura in cantitati suficiente.Malnutritia este caracterizata chiar si in tarile cu nivel de dezvoltare avansat. Astfel, in SUA 30mln. (10%) din numarul populatiei este afectata deaceasta problema, datorita decalajului mare de salarii. Aproximativ 76% dinacest numar sint americani de culoare, problema avind si un character rasial.Prin urmare, problema alimentara este una social-economica si politica.

Cauzele aparitiei problemei alimentare sunt: -specializarea ingusta in cultura plantelor a tarilor slab dezvoltare;-reducerea suprafetelor de terenuri agricole, cauzata de presiunea demografica; -caracterul extensiv al agriculturii in tarile slab dezvoltate, productivitatea eifiind mai scazuta decit in tarile puternic dezvoltate. Totusi, pe parcursul anilor’90 ai secolului trecut, in plan mondial s-au evidentiat unele tendinte pozitive in rezolvarea problemei alimentare. Revolutia verde in tarile asiatice a favorizat solutionarea problemei, mai ales in cele mai populate state, precum India, Bangladesh. In schimb, in tarile dinAfrica aceasta nu s-a reusit din cauza secetelor prelungite.Modificarile pe plan mondial in structura suprafetelor cultivate exprima o tendinta de crestere a suprafetelor ocupate cu culture intensive. Astfel, s-audublat suprafetele cultivate de soia, floarea soarelui, cu orez si porumb. Sunt relevante modificarile survenite in suprafetele cultivate cu cereale, culturi ce reprezinta baza alimentatiei mondiale si a dezvoltarii sectotului zootehnic.Tendinta de utilizare intensive a fondului funciar mondial a devenit tt mai pregnanta. Tarile dezvoltate detin cele mai ridicate ponderi in structuraurmatoarelor culture: griu, cartofi, struguri, iar in tarile in curs de dezvoltare – in suprafetele cultivate cu orez, porumb, soia, iuta, cafea, ceai, cacao.Concentrarea suprafetelor cu cereale si oleaginoase in tarile dezvoltate face caaceasta sa dispuna de alimente de baza ale omenirii, cantitatile obtinutedepasindu-le substantial nevoile.In ultimele decenii cantitatea de hrana produsa a crescut foarte mult,astfel incit populatia afectata de foamete s-a redus la mai putin de 800milioane. Dar, sa nu uitam ca odata cu cresterea numarului populatieinecesarul de hrana va fi mai mare.

o uriasasursa de materie prima (deuteriu).

7. TERMENI-CHEIE Explozie demografica – process specific tarilor in curs de dezvoltare,care se refera la cresterea numerica accentuata a populatiei, ca urmare ascaderii bruste a mortalitatii si a mentinerea natalitatii in limite ridicate.Explozie urbana – cresterea mult mai rapida a populatiei urbane fata de populatia totala a planetei, care se manifesta prin formarea sau multiplicarea aglomeratiilor urbane si cresterea necontrolata a acestora, ca urmare aexodului rural si a unui bilant natural ridicat.Politica demografica – ansamblul de masuri legislative, administrative,economice, sanitare, culturale si educationale adoptate de un stat cu scopul dea retine sau a stimula cresterea numarului populatiei.Malnutritie – process characteristic tarlor subdezvoltate si unor paturisarace din diferite tari; 800 milioane locuitori sint subnutriti(insuficienta a proteinelor de origine animale, a vitaminelor si a unor saruri minerale).Urbanizare falsa – imigrarea populatiei rurale spre periferiile oraselor mari, a metropolelor, confruntindu-se cu llipsa locurilor de munca si alocuintelor.Criza demografica(deficit natural) – natalitatea redusa, mortalitatea redusa, imbatrinirea accentuata a populatiei.

8. CONCLUZIEDezvoltarea socio-economică durabilă în orice ţară depinde, în mare măsură, de eficacitatea formării şi utilizării potenţialului uman. Mediatizarea situaţiei demografice actuale, tendinţelor ei de dezvoltare şi argumentarea deciziilor care ar putea ameliora această situaţie sînt sarcini primordiale pentru specialiştii din diferite domenii: politic, economic, sociologic, demografic,medical, psihologic etc. Astăzi putem afirma că viitorul ţării, dezvoltarea eidurabilă depinde, în măsură decisivă, de faptul cum vor fi soluţionate problemele demografice, de politicile care vor fi elaborate pentru stabilizarea numărului de populaţie, de acţiunile ce vor fi întreprinse în vederea atenuăriiconsecinţelor îmbătrînirii populaţiei.Pe parcursul ultimilor 50 de ani în toată lumea au avut loc schimbări profunde şi multilaterale. Una din particularităţile specifice ale acestei epoci reprezintă creşterea rapidă a numărului populaţiei în ţările slab dezvoltate şi reducerea lui esenţială în ţările economic avansate. Reducerea numărului populaţiei în majoritatea ţărilor se explică prin scăderea continuă a natalităţii.Indicii scăzuţi ai natalităţii duc nu numai la reducerea continuă anumărului populaţiei, ci şi la micşorarea numărului şi îmbătrînirea forţei demuncă în cea mai apropiată perspectivă, ceea ce este foarte important. Acesteschimbări structurale provoacă creşterea considerabilă a sarcinii demografice,majorează cheltuielile statelor pentru asigurarea populaţiei cu pensii,dezvoltarea sistemului de protecţie socială, ocrotirea sănătăţii.Problema demografica este una vitala, atit pe plan regional cit si pe plan mondial. Perspectiva dezvoltarii tarii depinde de promovarea unei politici demografice intelepte, politica care atinge interesele cetateanului, familiei,statului, Bisericii si ale oricarei comunitati, ale generatiilor de azi, si in egala masura, ale generatiilor de mine. Sa fim onesti si marinimosi, sa nu punem pe spatele acestora din urma greul solutionarii marilor provocari!

9. BIBLIOGRAFIE1.Transformari demografice, viata familiala si sanatatea populatiei,G. Paladi, C. Matei, O. Gagauz, I. Gaunenco, 8 noiembrie 2007, Chisinau;2.Vocea Poporului,3.Geografia mediului,manual clasa XII, I. Corduneanu, S. Roscovan, 2008, editura “Cu drag”;

4.Istorie,manual clasa XII, S. Nazaria, A. Roman, M. Sprinceana, S. Albu-Machedon, A. Dumbrava, L. Barbus,Chisinau 2006;5.http://social.moldova.org/news/onu-este-preocupata-de-situaia-demografica-din-r-moldova-111323-rom.html;

In present, pe glob, sint aproximativ sase miliarde de locuitori. Progresulin domeniul ocrotirii sanatatii, ridicarea nivelului de trai, dezvoltareaeconomica accelerata a dus la aparitia exploziei demografice din secolul XX.In acest secol int-o perioada foarte mica, de 35 de ani, a avut loc dublarea populatiei. Conform studiilor, in 2100 numarul locuitorilor va atinge cifra de10-11 miliarde. Unii savanti teoriticieni considera ca sporirea populatiei vaduce l a’’suprapopularea planetei’’, respectiv nu vor fi posibilitatea deasigurare cu hrana, energie, apa potabile etc.In 1708, Thomas Robert Malthus a publicat un eseu in care raspundeanelinistilor sociale rezultate din cresterea rapida a populatiei. Analizindcauzele saraciei el a ajuns la concluzia ca populatia creste in progresiegeometrica, pe cind mijloacele de intretinere cresc in progresie aritmetica.Mijloace contrare de solutionare le-au avut neomalthuistii, care duc ocompanie bazata pe educatia sexuala(invatarea metodelor de contraceptie).Dupa modul de repartitie geografica a populatiei s-au format zone avindo concentrare puternica si zone slab populate. In present, numai cele 10 statecele mai populate ale planetei concentreaza 3/5 din populatia Terrei.Densitatea populatiei exprima raportul dintre numarul de locuitori la unmoment dat si suprafata teritoriului pe care il ocupa. Cresterea numerica a populatiei este rezultatul spoului natural, care reprezinta diferenta dintrenatalitate si mortalitate. Populatia urbana creste cu ritmuri de 4 ori mai rapidedecit cea rurala. Drept urmare orasele existente cresc, se transforma in orasemai mari,orasele in metropole si acestea, la rindul lor, in aglomeratii urbane.În ultimele decenii Republica Moldova se confruntă cu un şir de probleme demografice ca reducerea natalităţii, îmbătrînirea populaţiei,migraţia, care au o multitudine de consecinţe sociale, economice, politice,culturale nefavorabile şi necesită elaborarea unor măsuri eficiente pentrustabilizarea situaţiei. Actualmente, situatia demografica în Republica Moldovase caracterizeaza prin tendinte negative în miscarea naturala a populatiei.Procesul depopularii este conditionat atit de scaderea naturala a efectivului populatiei, cit si de emigrarea ei. Odata cu cresterea populatiei se micsoreaza capacitatea pamintului de ahrani locuitorii ei. Esenta problemei alimentare tine de repartitia produselor alimentare care nu coincide cu geografia consumului lor. Malnutritia estecaracterizata chiar si in tarile cu nivel de dezvoltare avansat. In ultimeledecenii cantitatea de hrana produsa a crescut foarte mult, astfel incit populatiaafectata de foamete s-a redus la mai putin de 800 milioane. Dar, sa nu uitamca odata cu cresterea numarului populatiei necesarul de hrana va fi mai mare.Un rol important in solutionarea problemei alimentare il are OceanulPlanetar care annual furnizeaza circa 100 milioane de tone de peste si de alte produse de mare, insa aceasta directie impune o valorificare rationala,activitati de conservare a biodiversitatii marine. Dintre categoriile sistematicede pesti, valoare economica deosebita au scombroidel (scrumbia albasta,tonul, palamida), gadinele(codul, merluciul), salmonidele(mai ales in nordulOceanului Pacific) si clupeidele(heringi, sardelele, hamsiile). Pe langa pescuitul propriu-zis, in apele marilor si oceanelor se vaneaza o serie demamifere acvatice sau semiacvatice, pentru grasime, carne, piei si chiar  blanuri, ca foca, morsa, balena(ultima prezenta azi intr-un numar de numaicca. 1.000.000 exemplare, doar in nordul Pacificului si in marilecircumantarctice, deoarece vanatul abuziv a depasit ritmul de reproducere; decativa ani, balena este protejata prin conventii internationale limitatice).

2.1 Problema demografică

Suprapopularea, explozia demografică

Problema demografica este una din principalele probleme actuale ale umanităţii. Ea rezultă din suprapopularea planetei şi va avea consecinţe grave în caz că numărul de populaţie nu va fi controlat în scurt timp. Există ipoteze că în anul 2025 populaţia va fi ajuns cifra de 11 miliarde, în acest caz este evident că Terra nu va avea sursele necesare de întreţinere a populaţiei umane şi atunci se vor vedea consecinţele nerezolvării la timp a acestui dezastru social. Suprapopularea constituie o condiţie când numărul de organisme depăşeşte condiţia de întreţinere a habitatului. Însă suprapopularea nu depinde doar de mărimea sau densitatea populaţiei ci şi de un şir de alţi factori ca : populaţia asigurată cu resurse alimentare, materiale sau energetice; bilanţul natural şi repartizarea neuniformă a populaţiei.Soluţii: politici demografice

Şomajul-problema globală a economiei mondiale contemporane (Principalele cauze ale apariţiei şomajului, unele căi şi măsuri de combatere a şomajului contemporan)

Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populaţie este în căutare a unui loc de muncă. Când această situaţie ia proporţii apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creşterea cheltuielilor sociale de întreţinere a şomerilor.Şomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune (depresiune economică) care durează de obicei 2 - 3 ani urmat de o perioadă de avânt economic cu reducerea şomajului.'Şomajul sezonier de obicei care creşte în lunile când munca sezonieră nu e solicitată (de exemplu în gastronomie, sau personalul de deservire a turiştilor).Şomajul cronic este o formă gravă a şomajului când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se reduce marcant numărul şomerilor.>Aceasta poate să fie structurată pe cauze şi anume: datorită unei calificări necorespuzătoare cerinţelor, vârstei, sănătăţii sau lipsa dorinţei de a lucra cauzată de aplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o retribuţie (salar) mică.  O altă cauză a şomajului cronic este schimbarea structurii economiei prin apariţia unor tehnologii noi, prin care reduce necesarul forţei de muncă sau cea existentă nefiind calificată corespunzător. Aici se poate aminti automatizarea, în istorie sunt cunoscute acţiunile ţesătorilor care distrugeau maşinile din manufacturi, deşi pe termen lung , automatizarea are drept consecinţă creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, reflectându-se în creşterea cantităţii şi a diversitaţii bunurilor şi serviciilor cumparate, ceea ce înseamnă creşterea cererii pe piaţa muncii (mai multe locuri de muncă).Literatura economică prezintă două categorii de şomaj:Şomajul voluntar este acel tip de şomaj care descrie situaţia în care oameni apţi de muncă nu doresc să lucreze, in majoritatea covârşitoare a situaţiilor, deoarece deţin suficiente resurse materiale;Şomajul involuntar (forţat) descrie situaţia în care oameni apţi de muncă doresc să se angajeze, dar nu gasesc locuri de muncă disponibile. Aceast tip de şomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizaţiei de şomaj în conformitate cu Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Şomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislaţiei muncii, care creează bariere la intrarea pe piaţa muncii a cererii de forţă de muncă (a locurilor de muncă), ce are drept consecinţă apariţia unui excedent de oferta de forţă de muncă (şomajul involuntar).Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea şi oferta de pe piata muncii:Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului impusă prin legislaţie. Împiedică intrarea pe piaţă a locurilor de muncă pentru oamenii care sunt dispuşi să lucreze sub aceasta

limită, obligându-i să rămână şomeri. Creşterea salariului real minim impus peste cel mai mic preţ al ofertei, are ca efect creşterea şomajului:

Limitarea numarului de angajatori.Cu câteva excepţii, legislaţia muncii nu permite persoanelor fizice să devină angajatori ,fiind o barieră pe piaţa muncii prin faptul ca sunt blocate o multitudine de locuri de muncă, ce ar fi intrat în competiţie directă cu cele oferite de societăţile comerciale, cu efecte pozitive asupra şomerilor şi salariaţilor.Obligativitatea contribuţiilor la asigurările sociale. Accesul pe piaţa muncii (dreptul la muncă) al oricărui cetăţean este condiţionat de cumpărarea asigurarilor sociale prin intermediul contribuţiilor obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpara asigurarile sociale este sancţionat cu eliminarea sa de pe piaţa muncii.Certificarea profesională. Condiţia deţinerii unei diplome corespunzatoare meseriei în care urmează să acţioneze un cetăţean, impusă prin intermediul legislaţiei muncii, este o barieră la intrarea pe piaţa muncii pentru persoanele autodidacte care deţin cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile necesare pentru a se angaja în acea ramură economică.Măsuri de combatere1.                  Şomajul determinat de conjunctură economică, când cererea se reduce pe piaţa economică, se poate printr-o politică fiscală flexibilă de a echilibra pierderile provocate prin reducea vânzărilor.In SUA această politică este mai flexibilă în comparaţie cu Europa, dacă această politică este aplicată raţional va exclude posibilitatea repetării zilei de vinerea neagră pe Wall Street SUA la data de 25 octombrie 1929, când a izbucnit o criză economică mondială ce a dus la falimentarea băncilor, devalorizarea valutei.Acest fenomen bineînţeles nu aşa de intens a fost observat începând din anul 1970 şi în Germania când impozitele mari, şomajul care creşte şi salariile mari, ce determină ca preţurile ridicate a produselor germane nu puteau concura cu cele produse mai ieftin în alte ţări.2.                  O măsură pentru combaterea şomajul structural, este stabilirea unor tarife flexibile de salarizare, prin colaborare mai bună dintre sindicate şi conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcţie de gradul ratei de inflaţie.Metoda prelungirii şcolarizării elevilor şi pensionarea timpurie a angajaţilor s-a dovedit pe o perioadă mai lungă de timp ca o măsură costisitoare şi neeficace. O altă măsură de reducere a şomajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi angajaţi.3.                  Măsuri politice active pentru reducerea şomajului sunt:     la noii angajaţi este un timp de probă, timp în care primesc o retribuţie mai mică, flexibilitate a timpului de lucru, uşurarea desfacerii contractului de muncă şi tarife de salarizare flexibile după conjunctura economică     instruirea şi trenarea şomerilor în felul în care trebuie să-şi caute un loc de muncă     integrarea în acest proces a celor care trăiesc în ţară şi au o cetăţenie străină     ridicarea nivelului de calificare şi pregătire a şcolilorÎn multe situaţii, măsurile active au ca efect sporirea numarului şi a intensităţii barierelor de pe piaţa muncii, accentuând şomajul.Eliminarea tuturor barierelor de pe piaţa muncii (normele specifice legislaţiei muncii), ar avea drept consecinţă eliminarea oricarei forme de şomaj involuntar, sporirea competiţiei dintre salariaţi pentru cele mai bune locuri de muncă (salarii şi condiţii de muncă superioare), sporirea competiţiei dintre angajatori pentru cei mai buni salariaţi, efectele fiind creşterea productivităţii muncii, reducerea birocraţiei, creşterea generalizată a veniturilor reale ale populaţiei şi va fi stimulată dorinţa oamenilor de a se instrui.

Analfabetizmul

În prezent, majoritatea statelor slab dezvoltate suferă de această problemă, şi state în curs de dezvoltare. Aceasta prezintă statele Africii, Amerecii Latine, Asia.

Consecinţe-Din cauza suprapopulării se poate reduce biodiversitatea florei şi faunei, se măresc cantităţile de deşuri eliminate în atmosferă, apar numeroase probleme sociale, analfabetizmul tot este o consecinţă

Soluţionare:

-Pentru soluţionarea problemei demografice este necesitate de a duce o politică demografică mai aspră pentru a păstra numărul stabil al populaţiei

Sărăcia ca Problemă Socială:Sărăcia ca problemă socială este o rana cu rădăcini adânci care afectează fiecare dimesiune a culturii și a societății. Pe langă menținerea unui nivel scăzut de venituri printre membrii unei comunități, sărăcia inlcude limitarea accesului la servicii ca educația, sănătatea, luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comunale ca apa, sanitația, drumurile, transportul și comunicațiile. Mai mult, "spiritul sărăciei" permite membrilor aceleiași comunități să creadă și să impartășească sentimente ca disperarea, lipsa de speranță, apatia și timiditatea. Sărăcia, la fel ca și factorii care contribuie la apariția și menținerea ei, reprezintă o problemă socială și, de aceea, soluția trebuie să fie una socială.Cei "Cinci Mari" factori contribuie la problema sociala a saraciei.Sărăcia este o problema socială și cere o soluție socială. Această soluție reprezintă clara, conștienta și intenționata eliminare a celor cinci mari factori ai saraciei.Factori, Cauze și Istorie: Un "factor" sau o "cauza" nu înseamnă chiar același lucru. O "cauză" este ceva care contribuie la originea unei probleme ca sărăcia, în timp ce un "factor" este ceva care contribuie la menținerea ei dupa ce a apărut deja.La scară globală, sărăcia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavagismul, razboaiele sau alte conflicte militare ,Structura politică (de exemplu dictatura), Structura economică (o repartiție inegală a venitului național, corupția, datoriile mari ale statului), Greșeli a regimului de conducere (incompetență, instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic) care pot provoca ridicarea ratei șomajului, Catastrofe naturale (cutremure, secetă), Epidemii,O creștere intensă a numărului populațieiIn urma celor doua razboaie mondiale multe națiuni europene au fost aruncate în sărăcie; din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu și au fost nevoiți să trăiască de pe urma pomenilor și carității. În câteva decade, însă, această situație s-a schimbat: venitul domestic real al națiunilor europene a crescut atât de mult încât multe dintre ele au ajuns să fie printre cele mai prospere și influente națiuni din timpurile moderne. De asemenea, multe alte națiuni au rămas în urma la nivel global chiar dacă au beneficiat de așa numitele "ajutoare" de bilioane de dolari..Factorii sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala   , apatia   , lipsa de onestitate   și dependența   . Ei sunt considerați doar ca simple condiții  fara nici o evaluare morală: acești factori nu sunt considerați ca fiind răi sau buni, ei doar există.  Dacă decizia unui grup de oameni într-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va trebui să-și realizeze obiectivul fără a judeca ci doar prin a observa și identifica factorii care duc la sărăcie pentru a-i putea elimina   .Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci mari contribuie la apariția factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta

guvernare, lipsa de locuri de munca, lipsa de pregatire, absenteism, lipsa de capital și altele. Așa cum am accentuat deja, fiecare dintre aceștia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezintă o problemă socială și contribuie la perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară pentru eliminarea sărăciei.

Scurtă privire asupra fiecarui factor.Ignoranța: Ignoranța înseamnă lipsa de informație sau lipsa de cunoștiințe. Ea este diferita de stupiditate care înseamnă lipsa de inteligență sau prostie care înseamnă lipsa de înțelepciune.Potrivit unui vechi proverb "Cunoașterea înseamnă putere." Din nefericire, unii oameni care știu acest lucru încearcă să păstreze informația doar pentru ei (ca strategie de a obține avantaje nedrepte) și îi împiedică pe ceilalți de a o obține. Din acest motiv, nu te aștepta ca de fiecare data atunci când vei transmite o informație sau aptitudine unei persoane, ea/el sa o împartă și cu ceilalți membrii ai comunității.La fel de important este să determinăm care este informația necesară care lipsește într-o comunitate. Mulți proiectanți și oameni de bună credință care doresc să ajute comunitatea să devină mai puternică consideră că singura soluție este educația. Dar educația înseamnă multe lucruri și unele informații nu sunt neapărat importante. De exemplu, pentru agricultori faptul că Romeo și Julieta au murit în piesa lui Shakespeare este puțin folositor; în schimb, ei trebuie să știe tipurile de semințe care pot fi plantate în solul local.Și asta pentru că informația inclusa aici, spre deosebire de educația de tip general (care-și are cauzele istorice pentru ceea ce include în programul său), este destinată consolidării capacității și nu "iluminarii" generale.Boala: Atunci când o comunitate are o rata înalta de îmbolnăviri crește absenteismul, scade productivitatea și bogășia este creata în cantități mai mici. Prin urmare, dincolo de mizerie, discomfort și moarte, îmbolnăvirile constituie o cauza a sărăciei. A fi sănătoși (a se simți bine) nu numai că îi ajută pe indivizi să fie bogați dar contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate.Aici, ca și în altă parte, prevenirea este mai indicata decât vindecarea. Aceasta este una dintre ideile de baza ale PHC (ale sistemului de sănătate primară). Dacă populația este sănătoasa economia merge întotdeauna mai bine și asta cu atât mai mult cu cât dacă oamenii sunt bolnavi ei trebuie tratați. Sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei mai mult prin accesul la apa curata și sănătoasă, prin izolarea sanitației de sursele de apă, cunoștințe despre igienă și prevenirea îmbolnăvirilor - mai mult decât clinicile, doctorii sau medicamentele care în comparație cu prevenirea îmbolnăvirilor sunt soluții curative mult mai costisitoare.Trebuie să reamintim că ne preocupă factorii și nu cauzele sărăciei. Nu ne interesează faptul că tuberculoza a fost introdusă de primii comercianți care au venit în teriroriu sau este de proveniență autohtonă și HIV care cauzeaza AIDS a fost un lot al CIA pentru a crea o armă de razboi biologica sau dacă s-a transmis de la maimuțele verzi folosite la prepararea supei. Acelea sunt doar niște cauze probabile. A cunoaște factorii îmbolnăvirii poate duce la o igiena mai bună și la comportamentul preventiv, fară a mai menționa eradicarea lor.Mulți oameni consideră accesul la sistemul de sănătate ca fiind legat de drepturile oamenilor, reducerea mizeriei și creșterea calității vieții. Toate acestea sunt motive serioase pentru a contribui la menținerea unei populații sănătoase. Pe lângă faptul că o populație sănătoasă contribuie la eradicarea sărăciei, dorim să susținem că cea din urma nu se măsoară doar într-o rată înaltă de morbiditate și mortalitate ci că îmbolnăvirile contribuie și la alte forme și aspecte legate de sărăcie (nu numai la sărăcia insași).Apatia: Apatia este prezentă atunci când oamenilor nu le pasă sau atunci când ei se simt atât de slăbiți încât nu încearcă să schimbe lucrurile, să corecteze nedreptățile, să repare greșelile sau să-și îmbunătățească condițiile de viață.

Uneori oamenii sunt atât de neputincioși să facă ceva încât devin invidioși nu numai pe membrii comunitătții ci chiar și pe cei din familiei. Mai mult, ei încercă chiar să-i aducă și pe ceilalti care încearcă să facă mai mult la nivel de sărăcie. Apatia naște apatie.Uneori apatia este justificată de percepte religioase, " Dumnezeu ți-a decis soarta deci, acceptă ceea ce este dat." Aceasta forma de fatalism poate fi folosită în mod greșit ca scuză. Este normal să credem că destinul oamenilor se află în miinile lui Dumnezeu dacă acceptăm idea ca el ar putea decide că ar trebui să devenim mai buni. Pe aceeași linie, proverbul rusesc "Roagă-te lui Dumnezeu dar, de asemenea, plimbă-te pe mal" demonstrează ideia că chiar dacă suntem în miinile lui Dumnezeu avem și responsabilitatea de a ne ajuta pe noi înșine.Ne-am născut cu multe abilități: de a alege, de a coopera, de a ne organiza pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții; ceea ce trebuie să evitam este de a- l folosi pe Dumnezeu sau Allah ca scuză pentru a nu face nimic. Aceea este la fel de rău ca și un blestem asupra lui Dumnezeu. În schimb, trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și să folosim talentele date de el.În lupta împotriva sărăciei, mobilizatorul folosește lauda și îincurajarea ața încât oamenii (1) vor dori să și (2) vor învața cum să ia controlul asupra vieții lor.Lipsa de onestitate (lașitatea): Atunci când resursele destinate unei comunități sunt deturnate în scopuri personale de către o persoana la putere, aveam de a face cu mult mai mult decât moralitatea. În acest set de training, nu facem judecăți de valoare a ceea ce este bun sau rau. Totuși, trebuie să scoatem în evidență ca un factor major care duce la sărăcie este lipsa de onestitate a unor persoane care se află la putere. Suma sustrasă de la public și care este folosită de o persoana individuală este mult mai mică decât scăderea bunăstării publice.Suma de bani care este stoarsă sau deturnată nu este egală cu valoarea scăderii bunăstării unei comunități. Economiștii vorbesc de efectul multiplu. Acolo unde se învîrtesc resurse noi, efectul pozitiv asupra economiei este mai mare decît suma creată. Atunci când banii de investiție sunt scoși din circulație valoarea bogăției de care comunitatea este depravată este mai mare decât valoarea sustrasă de fraudator. Atunci cînd un oficial guvernamental primește 100 de dolari ca mită, investiția socială este redusă cu aproape 400 de dolari, care înseamnă o scădere în bunăstarea întregii societăți.Este într-un fel paradoxal că ne supărăm atunci când un hoț mărunt fură ceva care costa doar 10 dolari, dar nu îi pedepsim pe cei care ocupă poziții înalte chiar dacă ei fură 1000 de dolari din banii publici ceea ce înseamnă 4000 de dolari pagubă din venitul societății ca întreg. Deoarece, din cauza bogăției aparente, alegem să îl respectam pe cel de-al doilea hoț și chiar să îl lăudăm pentru ca acea persoană și-a ajutat rudele și vecinii. În contrast, avem nevoie de poliție pentru a-l proteja pe primul hoț (cel "marunt") de a nu fi bătut de oamenii de pe stradă.Cel de-al doilea hoț reprezintă cauza majoră a sărăciei și nu primul care poate fi, de fapt, o victimă a sărăciei care a fost cauzată de cel de-al doilea. Așa cum este descrisă în paragraful din stânga, atitudinea noastră este mai mult decât ironică și reprezintă un factor care perpetuează sărăcia. Dacă îl premiem pe cel care cauzează paguba majoră și îi pedepsim numai pe cei care sunt de fapt victimele reale, atunci atitudinea noastra greșită contribuie, de asemenea, la perpetuarea sărăciei. Atunci când banii fraudați sunt scoși din țară și depuși în bănci străine (ca de exemplu cele Elvețiene), atunci acea persoană nu contribuie cu nimic la dezvoltarea economiei naționale ci mai degraba ajută numai banca sau țara străină.Dependența: Dependența rezulta din poziția de primitor al carității. După un dezastru, pe termen scurt, caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețui. Caritate pe termen lung, însă, poate contribui la moartea celui care o primește și, cu siguranță, la continuarea sărăciei.Dependența înseamnă atitudinea și credința că cineva este atât de sărac încât nu se poate ajuta pe sine, că un grup nu se poate ajuta pe el însuși și că depinde total de asistența din exterior. Atitudinea și credința împărțită reprezintă, în sine, cel mai important factor care justifică perpetuarea condițiilor în care o persoană sau un grup devine dependent/a de ajutorul din exterior.

Pe acest web site mai sunt și alte documente care se referă la dependență.   Vezi de exemplu: Dependența, și Descoperirea Resurselor Ascunse   . Atunci când dorim să scoatem în evidență importanța poveștilor în comunicarea principiilor esențiale de dezvoltare, povestea Mohammed și Franghia   este folosită ca model de ilustrare a principiului ca asistență și nu ar trebui sa fie de tipul celei care crează slabiciune prin incurajarea dependenței, ci ar trebui să împuternicească.Metodologia de împuternicire a comunității este o alternativă la oferirea de caritate (care slabește); ea furnizează asistența, capital și pregătire comunităților cu venituri reduse prin identificarea resurselor proprii și asumarea controlului dezvoltării proprii - adică prin împuternicire. Mult prea des, atunci când un proiect are ca scop promovarea confidenței de sine, cei care primesc - așteapta, cred și speră (pînă în momentul conștientizării) că un proiect va oferi doar resurse pentru instalarea unei facilități sau serviciu în comunitate.Deoarece sindromul dependenței este unul din cei cinci factori majori ai sărăciei, el ocupa și un loc central în preocuparile mobilizatorului comunitar.Concluzie: Cei cinci factori nu sunt independenti unul de altul: imbolnavirile contribuie la ignoranta si apatie; lipsa de onestitate contribuie la imbolnaviri si dependenta, si asa mai departe. Cu alte cuvinte, ei se influenteaza reciproc.Zicala "gândește global și actionează local " este de folos în orice proces de schimbare socială. Cei cinci factori ai sărăciei nu par să fie numai răspândiși dar și înrădăcinați în practicile și valorile culturale. În viața noastra de zi cu zi putem crede ca nu putem face nimic.Realitatea este alta: dacă fiecare dintre noi se angajeaza să lupte împotriva factorilor care duc la sărăcie, efortul personal va avea un efect multiplu asupra altora și, în felul acesta, vom contribui la eliminarea "celor cinci" și în cele din urma la victoria asupra sărăciei.Materialul de training de pe acest web site are ca scop reducerea sărăciei (1) la nivel comunal prin mobilizarea grupurilor comunitare pentru a se uni, organiza și a acționa, și (2) la nivel personal prin crearea de bogăție prin dezvoltarea micii intreprinderi.În calitate de mobilizator, vă aflați într-o poziție cheie de a avea influență asupra celor cinci factori ai sărăciei. Prin dirijarea pregătirii și mobilizării pentru reducerea sărăciei, puteți să vă asigurați integritatea personală, să îi împiedicați pe cei care doresc să corupă sistemul și să îi incurajați pe toți participanții să-și facă obicei în a ataca factorii sărăciei așa dupa cum i-ați îndrumat și i-ați pregătit.Cei cinci factori ai sărăciei (ca problema socială) includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența.Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai saraciei ca de exemplu: lipsa piețelor, lipsa infrastructurii, slăbirea conducereii, proasta guvernare, lipsa locurilor de munca, a aptitudinilor, capitalului și a alții.Soluția pentru problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor sărăciei.

Cauzele sărăciei sunt:

Războaiele, sau alte conflicte militare

Structura politică (de exemplu dictatura)

Structura economică (o repartiție inegală a venitului național, corupția, datoriile mari ale statului)

Greșeli a regimului de conducere (incompetență, instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic) care pot

provoca ridicarea ratei șomajului

Catastrofe naturale  (cutremure, secetă)

Epidemii

O creștere intensă a numărului populației