analiza demografica
TRANSCRIPT
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
Analiza demografică a statelor Franța și Maroc
Coordonator: Student: Rotaru Alexandra Nicoleta
București, 2011
Cuprins
I. Rezumat..............................................................................................................................................4
II. Cuvinte Cheie......................................................................................................................................4
III. Metodologie....................................................................................................................................4
IV. Introducere.....................................................................................................................................5
A. Franța..............................................................................................................................................5
B. Maroc..............................................................................................................................................5
V. Analiza demografică a statelor Franța și Maroc.................................................................................7
5.1. Dinamica numarului total de locuitori.........................................................................................7
5.2. Dinamica populației.....................................................................................................................8
5.2.1. Dinamica Ratei natalității.....................................................................................................8
Figura nr. 2 – Dinamica Ratei natalității...............................................................................................8
5.2.2. Dinamica Ratei mortalității..................................................................................................9
Figura nr. 3 – Dinamica Ratei mortalității............................................................................................9
5.2.3. Dinamica Ratei mortalității infantile..................................................................................10
5.2.4. Dinamica Fertilității............................................................................................................12
Figura nr. 5 – Dinamica ratei fertilității..............................................................................................12
5.2.5. Dinamica Speranței de viață la naștere..............................................................................13
Figura nr. 6 – Dinamica Speranței de viață la naștere........................................................................13
5.2.6. Dinamica Ratei Migrației....................................................................................................14
Figura nr. 7 – Dinamica Ratei Migrației..............................................................................................14
5.3. Structura Populației...................................................................................................................15
5.3.1. Structura Populației pe grupe de vârstă și sexe.................................................................15
5.3.2. Structura Socio-economică................................................................................................19
5.3.3. Dinamica șomajului............................................................................................................21
5.3.4. Structura Socio-culturală...................................................................................................22
5.4. Așezările umane........................................................................................................................25
5.4.1. Structura pe medii – urban / rural.....................................................................................25
5.4.2. Așezările urbane – Analiza evoluției numărului de orașe între anii 1950-2050 în funție de mărimea lor demografică..................................................................................................................28
5.4.3. Clasificarea orașelor dupa criteriul funcțional...................................................................30
VI. Concluzii........................................................................................................................................31
VII. Bibliografie....................................................................................................................................32
I. Rezumat
În această lucrare se urmărește analiza amănunțită a țărilor Franța și Maroc, în vederea obținerii
de materiale detaliate orientate pe domeniul demografic, prin colectarea datelor din surse
oficiale, și reprezentarea acestora conform cu realitatea.
Sunt tratați cei mai importanți indicatori demografici, precum: dinamica numarului total de
locuitori, dinamica ratei natalității, dinamica ratei mortalității, dinamica fertilității, dinamica ratei
mortalității infantile, dinamica speranței de viață la naștere, dinamica ratei migrației etc. și se
realizează analiza acestor indicatori în funcție de factorii determinanți.
Analiza a fost efectuată pe intervalul de timp dintre anii 1950 și 2050, intervalul 2010 – 2050
reprezentând prognoze și previziuni, pe baza extrapolării datelor existente, previziuni care se
regăsesc în documente oficiale.
II. Cuvinte Cheie
Franța, Republica Franceză, Maroc, Regatul Maroc, Populatie, dinamica ratei natalității,
dinamica ratei mortalității, dinamica fertilității, dinamica ratei mortalității infantile, dinamica
speranței de viață la naștere, dinamica ratei migrației, structura populației pe vârste de grupe și
sexe, structura socio-economică, dinamica șomajului, structura socio-culturală, structura pe
medii urban/rural, analiza evoluției numărului de orașe intre anii 1950-2050, în funcție de
mărimea lor demografică, originea și evolutia formelor urbane
III. Metodologie
Prezenta lucrare intrunește date statistice primare și secundare din surse de informare oficiale,
prelucrate și reprezentate sub diverse formate, atât grafice cât și sub formă de date și informații
brute sau tabelare. Au fost întâmpinate și anumite limite, datorate în special lipsei de informații,
îndeosebi în ceea ce privește Regatul Maroc, care nu are un ansamblu de informații atât de bine
pus la punct precum Franța
IV. Introducere
A. Franța
Republica Franceză, după cum este desemnată oficial este o țară situată pe continentul
european, mai exact în Europa de Vest, la întalnirea bătrânului continent cu Oceanul Atlantic,
care pe lângă teritoriul continental cuprinde și diverse insule și teritorii situate în diferite părți ale
Terrei.
Se diferențiază de celelalte state ale Europei, prin vechime si putere atât economică cât și
militară, din perspectiva faptului că, în anul 2008 se situeaza pe locul 5 al clasamentului
economiilor mondiale, și de asemenea este una dintre cele 7 țări deținătoare în mod oficial ale
bombei atomice.
Franța este un stat unitar organizat ca o republică semi-prezidențială, membră a Consiliului
Europei și parte fondatoare a Uniunii Europene, Zonei Euro, Spațiului Schengen și Organizației
Națiunilor Unite.
Ca așezare geografică, Franța metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul
Mânecii și Marea Nordului, iar de la Munții Alpi și Râul Rin la Oceanul Atlantic.
Teritoriile Franței separate de partea continentală sunt situate în America de Nord, Caraibe,
America de Sud, Vestul și Sudul Oceanului Indian, Nordul și Sudul Oceanului Pacific. Suprafața
totală a Franței Metropolitane este de 551.695 km2, iar cea care cuprinde toate regiunile,
colectivitățile și teritoriile din întreaga lume se situeaza la 674.843 km2.
B. Maroc
Regatul Moroc – denumirea oficiala a Marocului, este o țară localizată în Africa de Nord. Are o
populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710,850 km² incluzând
disputata Sahara de Vest, care este în principal sub administrație marocană. Marocul are o coasta
la Oceanul Atlantic care ajunge dincolo de Strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană. Are
graniță cu Spania la nord (o graniță maritimă prin Strâmtoare și frontierele terestre cu trei mici
eclave controlate de spanioli: Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera), Algeria la est și
Mauritania la sud.
Maroc este o monarhie constituțională de iure cu un parlament ales. Regele Marocului deține
puteri vaste executive, acesta poate de asemenea dizolva oricând Parlamentul. Puterea executivă
este exercitată de către guvern și de rege, de asemenea. Puterea legislativă este investită atât
guvernului cât și celor două Camere ale Parlamentului, Adunarea Reprezentanților și Adunarea
Consilierilor. Regele de asemenea poate emite decrete numite dahir , decrete echivalente cu
legile.
Alegerile parlamentare au avut loc în Maroc, la 7 septembrie 2007, și au fost considerate de unii
observatori neutri ca fiind libere și corecte; deși prezența la vot a fost estimată la 37%, cea mai
mică din ultimele decenii. Capitala politică este Rabat, iar cel mai mare oraș este Casablanca;
alte mari orașe sunt: Marrakech, Tetouan, Tanger, Salé, Fes, Agadir, Meknes și Oujda.
V. Analiza demografică a statelor Franța și Maroc
5.1. Dinamica numarului total de locuitori
19501955
19601965
19701975
19801985
19901995
20002005
20102015
20202025
20302035
20402045
20500
10000
20000
30000
40000
50000
60000
70000
80000
FrantaMaroc
Figura nr. 1 – Dinamica numarului total de locuitori
După cum se poate observa în Figura nr. 1, evoluția populației în cadrul Franței are un trend
ascendent, pornind de la 40.000.000 în anul 1950 și atingând 60.000.000 în anul 2005. În acest
interval: 1950 – 2005 ritmul de creștere este unul brusc, iar previziunile pentru 2010-2050 anunță
un ritm de creștere al populației mai lent spre deosebire de intervalul de timp precedent, cu o
tendință de stagnare dupa anul 2030.
În același timp, evoluția populației în Maroc, păstreaza pe tot intervalul analizat – 1950-2050 un
ritm constant, ajungând de la o valoare sub 10.000.000 de locuitori, în anul 1950, la o valoare de
peste 30.000.000 de locuitori, în anul 2005, observandu-se însă o tendință de stagnare spre anul
2050.
5.2. Dinamica populației
5.2.1. Dinamica Ratei natalității
1950-1955
1955-1960
1960-1965
1965-1970
1970-1975
1975-1980
1980-1985
1985-1990
1990-1995
1995-2000
2000-2005
2005-2010
2010-2015
2015-2020
2020-2025
2025-2030
2030-2035
2035-2040
2040-2045
2045-20500
10
20
30
40
50
60
FrantaMaroc
Figura nr. 2 – Dinamica Ratei natalității
Analizand Figura nr. 2 putem observa o tendință de scădere bruscă a ratei natalității în Franța,
acest ritm brusc înregistrându-se mai ales în perioada 1965-2005. Această scădere pornește de la
o valoare ce se situa la puțin peste 50 de procente, în anul 1950 și ajunge la o valoare ce se
situează la 20 procente în anul 2005, cu o previziune a unei valorii la putin peste 10 procente in
anul 2050. Această evoluție în scădere a ratei natalității în Franța este datorată în special,
procesului de emancipare a femeilor, care adoptă un stil de viață orientat către carieră, în
detrimentul familiei, dar și a șomajului în creștere.
În ceea ce privește Maroc, se poate observa o tendință de scădere a ratei natalității, însă care
păstrează un ritm lent, spre deosebire de cazul Franței, pornind de la o valoare situată la 20 de
procente în anul 1950, cu o estimare în anul 2050 a valorii acesteia de 10 procente.
5.2.2. Dinamica Ratei mortalității
1950-1955
1955-1960
1960-1965
1965-1970
1970-1975
1975-1980
1980-1985
1985-1990
1990-1995
1995-2000
2000-2005
2005-2010
2010-2015
2015-2020
2020-2025
2025-2030
2030-2035
2035-2040
2040-2045
2045-20500
5
10
15
20
25
30
FrantaMaroc
Figura nr. 3 – Dinamica Ratei mortalității
În Franța, rata mortalității rămâne la un nivel scazut, relativ constant, inregistrand chiar o mica
scadere între anii 1990 și 2010, cu o previziune de creștere ușoară după anul 2030. Această
tendință a ratei mortalității este tipică țărilor dezvoltate, care pot asigura un nivel de trai ridicat
cetățenilor săi.
În Maroc, descresterea brusca a acestei rate este un semn pozitiv care conduce la concluzia ca
deși aceasta este o țara localizată pe un continent considerat “Lumea a III-a” și în același timp o
țară musulmană, a reușit să se propulseze ca și nivel de trai, să pornească pe o traiectorie de
dezvoltare care să asigure cetățenilor condiții de viață favorabile, deci o rată a mortalității din ce
în ce mai mică. În Maroc, valoarea ratei mortalității pornește de la 25 de procente în anul 1950,
ajungând la aproape 5 procente în anul 2005, cu o previziune de ușoară creștere spre anul 2050,
până la aproape 10 procente.
5.2.3. Dinamica Ratei mortalității infantile
Perioada
Mortalitatea InfantilaFranța
Mortalitatea infantila la barbati Franța
Mortalitatea Infantila la femeiFranța
Perioada
Mortalitatea Infantila Maroc
Mortalitatea infantila la barbatiMaroc
Mortalitatea Infantila la femei Maroc
1950-1955 45.6 51.3 39.6
1950-1955 170 178.4 161.2
1955-1960 33.6 37.8 29.2
1955-1960 160 168.1 151.5
1960-1965 25.4 28.7 21.9
1960-1965 145 152.4 137.2
1965-1970 20.7 23.3 18
1965-1970 133 140 125.7
1970-1975 16.3 18.3 14.1
1970-1975 123 129.6 116.1
1975-1980 11.8 13.4 10.2
1975-1980 108 113.9 101.8
1980-1985 9.5 10.8 8.1
1980-1985 88.3 93.3 83.2
1985-1990 8 9.1 6.8
1985-1990 72.1 77 66.9
1990-1995 6.8 7.8 5.7
1990-1995 58 63.2 52.5
1995-2000 4.7 5.3 4.2
1995-2000 47 52.5 41.2
2000-2005 4.2 4.7 3.7
2000-2005 37.5 42.6 32.1
2005-2010 3.9 4.3 3.5
2005-2010 30.6 35.7 25.3
2010-2015 3.8 4.1 3.4
2010-2015 25.3 30.3 20.1
2015-2020 3.6 3.9 3.4
2015-2020 21.5 25.8 16.9
2020-2025 3.5 3.7 3.3
2020-2025 18.6 22 15.1
2025-2030 3.4 3.6 3.2
2025-2030 16.2 18.7 13.7
2030-2035 3.3 3.5 3.1
2030-2035 14.2 15.9 12.5
2035-2040 3.2 3.3 3
2035-2040 12.5 13.5 11.4
2040-2045 3.1 3.2 3
2040-2045 11.1 11.5 10.5
2045-2050 3 3.1 2.9
2045-2050 10.3 10.7 9.8
Tabel nr. 1 – Dinamica Ratei Mortalității Infantile – http ://www.esa.un.org/unpp/
Mortalitatea infantilă reflectă totalitatea deceselor infantile ce se produc în cadrul unei
populații. În statistica demografică internațională, pentru a arata frecvența sau intensitatea
deceselor infantile, se utilizează rata mortalității infantile, indicator ce exprima numarul total de
decese în primul an de viața la 1000 de nascuți vii, în același an, redat în promile. În Maroc se
observa o rata a mortalitătii infantile foarte mare din anul 1950, de 170‰, însa ea începe sa
descreasca ușor până în 1980, ajungând până la 108‰, pentru ca apoi, scăderea ratei mortalității să
fie din ce în ce mai lentă, ceea ce presupune o întârziere în ameliorarea serviciilor sanitare; pentru
viitor se prevede o scadere ușor aceentuată.
Rata mortalității infantile este foarte scazuta în Franța în prezent, de cca 3.8‰, însă
situația nu s-a prezentat la fel mereu: in anul 1980 aceasta înregistra 45.6‰, urmând o scădere
ușoară, către valoarea de 11.8‰ în anul 1980, cu o previziune a unei tendințe de scădere spre
2050.
5.2.4. Dinamica Fertilității
1950-1955
1955-1960
1960-1965
1965-1970
1970-1975
1975-1980
1980-1985
1985-1990
1990-1995
1995-2000
2000-2005
2005-2010
2010-2015
2015-2020
2020-2025
2025-2030
2030-2035
2035-2040
2040-2045
2045-20500
1
2
3
4
5
6
7
8
FrantaMaroc
Figura nr. 5 – Dinamica ratei fertilității
După cum se poate observa în Figura nr. 5, evoluția ratei fertilității păstrează un trend relativ
constant în Franța, cu mici oscilații in perioada 1950-1980, cand a înregistrat o scădere bruscă.
În cazul Marocului, putem obseva o scădere bruscă a ratei natalității intre anii 1960 și 2000, și o
tendință relativ constantă dupa anul 2005, cu o previziune de menținere a trendului.
Procesul de scădere a fertilității s-a produs lent și a început la date diferite în cele doua țări. Din
1970, Franța este antrenată într-o usoară scadere a fertilității, scădere facilitată și de descoperirea
și răspândirea tehnicilor și mijloacelor contraceptive, de legislația referitoare la avort. Însa Africa
ramâne și în prezent continentul cel mai puțin afectat de schimbările demografice. Se constată,
totuși, o scădere ușoară a fertilității în Maroc și se preconizează în continuare o scădere
moderată.
5.2.5. Dinamica Speranței de viață la naștere
1950-1955
1955-1960
1960-1965
1965-1970
1970-1975
1975-1980
1980-1985
1985-1990
1990-1995
1995-2000
2000-2005
2005-2010
2010-2015
2015-2020
2020-2025
2025-2030
2030-2035
2035-2040
2040-2045
2045-20500
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
FrantaMaroc
Figura nr. 6 – Dinamica Speranței de viață la naștere
În Figura nr. 6 se poate observa un trend relativ asemănător, în creștere, atât pentru Franța, cât și
pentru Maroc, însă cu o creștere mai bruscă în cazul Marocului, între anii 1950-1980,
continuându-se cu un ritm lent, dupa anii 1980 pentru cele doua țări. Această continuă creștere a
speranței de viață la naștere se datorează în primul rând dezvoltării continue ce are loc atât în
Franța, cât și în Maroc, cât și dezvoltării la nivel global, în ceea ce privește studiile medicale și
sănătatea.
Analizând în continuare graficul, putem observa valorile către care tind cele doua rate ale
speranței de viață la naștere spre anul 2050, și anume, în cazul Franței, peste 85 de ani, iar în
cazul Marocului, aproape de 80 de ani.
5.2.6. Dinamica Ratei Migrației
1950-1955
1955-1960
1960-1965
1965-1970
1970-1975
1975-1980
1980-1985
1985-1990
1990-1995
1995-2000
2000-2005
2005-2010
2010-2015
2015-2020
2020-2025
2025-2030
2030-2035
2035-2040
2040-2045
2045-2050-6
-4
-2
0
2
4
6
8
FrantaMaroc
Figura nr. 7 – Dinamica Ratei Migrației
După cum se poate observa în Figura nr. 7 evoluția ratei migrației în Franța este pozitivă, ceea ce
conduce la concluzia că aceasta este o țară receptoare de migranți, spre deosebire de Maroc, unde
se poate observa o rată a migrației negativă, din care rezultă că Maroc este o tara emițătoare de
migranți. Această tendință se datorează preferinței care există în rândul migranților de a migra
dinpre țările mai puțin dezvoltate către țările dezvoltate și foarte dezvoltate.
5.3. Structura Populației
5.3.1. Structura Populației pe grupe de vârstă și sexe
0-4 5-9
10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 90-94 95-99 100+
6 4 2 0 2 4 6
Feminin Masculin
Figura nr. 8
Structura Populației pe grupe de vârstă și sexe – Franta, 1950
În ceea ce privește structura pe grupe de vârste și sexe în Franța, intervalul 0-4 în anul 1950
(Figura nr. 8) este cel mai dezvoltat, atât în cazul populației de gen masculin, cât și în cazul celei
de gen feminin, cel de-al doilea eșantion fiind mai puțin numeros decât primul. Se observă că cea
mai mare parte a populației aparține vârstei tinere și mature (0-49 ani). Piramida nu are forma
clasică de triunghi, deoarece exista un numar aproape constant al populatiei pe toate categoriile
de varstă.
0-4 5-9
10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 90-94 95-99 100+
5 4 3 2 1 0 1 2 3 4 5
FemininMasculin
Figura nr. 9
Structura Populației pe grupe de vârstă și sexe – Franta, 2000
În anul 2000 (Figura nr. 9) situația este diferită, cele mai mari valori înregistrându-se la grupele
de vârstă 35-39 de ani după cum se poate observa și în Figura nr. 9. Această piramidă în formă
de clopot sau amforă (specifică statelor dezvoltate) are o bază puțin extinsă, datorită natalității
reduse, flancuri convexe, deoarece tinerii adulți aparținând generațiilor 1945-1965 sunt numeroși
și vârful aplatizat - corespunzator unei populații vârstnice numeroase. Forma de amfora indică
proporții aproximativ egale de tineri și vârstnici, precum si o pondere ridicata de adulți. Acest tip
de piramida caracterizeaza statele în care evoluția natalității a înregistrat oscilații importante sau
în care migrația a avut un rol important.
0-4 5-9
10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 90-94 95-99 100+
10 8 6 4 2 0 2 4 6 8 10
FemininMasculin
Figura nr. 10
Structura Populației pe grupe de vârstă și sexe – Maroc, 1950
În cazul Marocului, în anul 1950 (Figura nr. 10), situația se prezintă astfel: intervalul 0-4 ani
înregistreaza cele mai mari valori în ambele situatii. Se observă că cea mai mare parte a
populației aparține vârstei tinere (0-15 ani), o rată ridicată a fertilității și o mortalitate ridicată.
Piramida este în forma de triunghi, caracteristică statelor subdezvoltate, cu o bază extinsă,
deoarece natalitatea este ridicată, flancuri concave și vârf ascuțit, datorită faptului că numărul
vârstnicilor este redus.
În anul 2000 (Figura nr. 11) același interval domină piramida (0-4 ani), dar se mai poate
concluziona faptul că varsta tânara (0-14 ani) e mai numeroasă decât aceeași din anul 1950,
observându-se de asemenea și o longevitate mai mare a femeilor decât a barbaților la vârsta
adultă.
0-4 5-9
10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 90-94 95-99 100+
8 6 4 2 0 2 4 6 8
FemininMasculinFemininMasculin
Figura nr. 11
Structura Populației pe grupe de vârstă și sexe – Maroc, 2000
5.3.2. Structura Socio-economicăA. Franta
Figura nr. 12 Figura nr. 13 Structura Socio-economica Franța – anul 1980 Structura socio-economica Franța – anul 2008
Din punct de vedere socio-economic în Franța predomină sectorul terțiar datorită puterii mari de
cumparare a populatiei, indiciu al unei economii dezvoltate, dar și sectorul secundar este destul
de bine dezvoltat și angrenat în producție, după cum se obseră și în Figura nr. 13, care însumează
un procent de 23.09%. Ceea ce se poate observa analizând în paralele cele două nomograme
(Figura nr.12 și Figura nr.13), este faptul că în intervalul de timp 1980-2008, Franța și-a
îmbunătățit sectorul terțiar – al serviciilor, de la 56,15% până la 72,94%, situație întâlnită adesea
în rândul țărilor foarte bine dezvoltate.
Franța este membră din G8, grupul celor mai industrializate națiuni, fiind considerată în 2005 ca
cea de a șasea economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania, China și Regatul Unit.
Franța este una dintre cele 11 țări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1
ianuarie 1999, aceasta înlocuind complet Francul Francez la începutul anului 2002.
Industria Franta este una din țările puternic industrializate. Are o industrie grea foarte dezvoltată
( rafinării de petrol, industria sidelurgica, industria aluminului, industria cimentului, a hârtiei și
celulozei, industra chimică și construcțiile de mașini ). Industria autovehiculelor este a patra ca
marime din lume după Japonia, SUA și Germania. În toate ținuturile Franței prospera turismul,
mai ales turismul litoral, montan, și cel al capitalei – Paris.
Agricultura Franței este cel mai mare producător agricol al Uniunii Europene. La Nord se cultivă
grâu, cartofi, orz și sfecla de zahar. Cea mai mare cantitate de vin se produce în zona Languedoc,
dar majoritatea vinurilor de calitate sunt originare din zona Bordeaux, din Cote d’Or de lângă
Diyon și din Champagne. În ținuturile de munte și de dealuri o importanță mare, are creșterea
atât a oilor cât și a vacilor de lapte. În Franța se produc o sumedenie de brânzeturi renumite.
B. Maroc
Figura nr. 14 Figura nr. 15
Structura Socio-economica Maroc – anul 1994 Structura Socio-economica Maroc – anul 2006
Spre deosebire de cazul enunțat mai sus în Maroc (Figura nr. 15) cel mai bine reprezentat sector
este cel primar, cu o valoare de 43.34%, situație tipică pentru o economie în curs de dezvoltare.
Politica guvernului marocan în sectorul agricol se integrează într-o strategie de dezvoltare rurală
ce vizează ameliorarea accesului populaţiei la infrastructurile şi serviciile de bază, precum şi
micşorarea efectelor secetei asupra mediului sătesc. Analizând în paralel cele două nomograme
(Figura nr. 14 și Figura nr. 15) se remarcă o creștere a sectorului primar în anul 2006, față de
anul 1994, cu 3.30 de procente, și o scădere a sectorului secundar – orientat pe industrie, cu 3
procente – situație tipica țărilor africane, cu o economie emergentă.
Reformele Guvernului și o creștere constantă anuală în regiune de 4-5% din 2000 până în 2007,
inclusiv creșterea de 4,9% de la an la an în intervalul 2003-2007 au ajutat economia marocană să
devină mult mai robustă în comparație cu câțiva ani în urmă. Creșterea economică este mult mai
diversificată, cu servicii noi și poli industriali, cum ar fi Casablanca și Tanger, în curs de
dezvoltare.
5.3.3. Dinamica șomajului
Șomajul este un fenomen permanent în toate țările, prin dimensiunea și durata sa ridică o serie de
probleme privind definirea, cauzele, formele de manifestare și posibilitățile de reducere a
acestora. Șomajul prin efectele economico - sociale pe care le generează, a devenit o problemă
preocupantă, în ultimele decenii, pentru toate statele lumii.
Șomajul este un dezechilibru al pieței muncii la nivelul ei național - un excedent al ofertei fața de
cererea de munca cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade, ce are în prezent
un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de
muncă.
După cum putem observa în Tabelul nr. 2 Franța a înregistrat o creștere a nivelului șomajului
între anii 1980 – 1987, însa urmată de o scădere a acestuia până în prezent, valoarea înregisrată
în prezent (7.4%) fiind mai mare decât cea din anii 1980 (6.4%).
Tabel nr. 2 – Dinamica SomajuluiSursa: http://www.ilo.com/
Anul Franta (%) Maroc (%)
1980 6.4 -
1987 10.7 14.7
2008 7.4 9.6
În cazul Marocului, nu există date pentru anul 1980, însă după cum se poate observa în anul
1987 se înregistrează o rată a șomajului de 14.7 %, aceasta reducându-se la 9.6%, în prezent
(2008).
5.3.4. Structura Socio-culturalăa. Franta
FranceziPortugheziAlgerieniMarocaniAltele
Figura nr. 16 – Structura etnică
CatoliciMusulmaniProtestanțiEvreiFără religie
Figura nr. 17 – Structura religioasă Franța
Din punct de vedere constituțional, Franța este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o
separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate
religiile, dar nu recunoaște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din
principiu, statul francez interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest
domeniu sunt oferite doar de instituții neoficiale.
Religia dominantă în Franța este creștinismul (catolici și protestanti, cu valori de 51% respectiv
3%), dar sunt foarte mulți cetățeni francezi care aleg sa fie considerați apartenenți ai niciuneia
dintre marile religii – în proporție de aproximativ 31% .
Limba franceză este singura limbă oficială din 1992, astfel că Franța este singura țară din Vestul
Europei (cu excepția microstatelor) care are o singură limbă recunoscută oficial. Cu toate
acestea, în Franța se vorbesc 77 limbi regionale care nu au nici un statut oficial, dar în ultima
vreme au început să fie predate în unele școli. Alte limbi străine, cum ar fi limba portugheză,
limba italiană, limba arabă și altele, sunt vorbite de diferitele colectivități de imigranți.
b. Maroc
Arabi BerberiEvreiAlte Etnii
Figura nr. 19 – Structura etnică Maroc
MusulmaniCreștiniEvrei
Figura nr. 20 – Structura religioasă Maroc
Religia dominantă în Maroc este cea musulmună, cu o valoare de 98,70 de procente, urmată de
creștini cu 1.10 procente și evrei cu 0.20 de procente. Marocul a fost influențată de mai multe
culturi etnice, cum ar fi civilizația feniciană, greacă, carthagineză sau romană. Creștinismul s-a
răspândit în această regiune încă din perioada romană și a supraviețuit invaziei arabe. Printre
influențele recente, cea mai puternică s-a dovedit a fi cea franceză.
5.4. Așezările umane
5.4.1. Structura pe medii – urban / rural
19501955
19601965
19701975
19801985
19901995
20002005
20102015
20202025
20302035
20402045
20500
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
16000
18000
20000
MarocFranta
Figura nr. 21 – Mediul Rural
Marocul are o populație de circa 31 milioane de locuitori, în prezent. Aproximativ 70% din
populație este de religie islamică și sunt concentrați în general în orașe. În anii '80 Marocul a
cunoscut un exod rural al populației către orașe din cauza secetei, cauzând mari dificultăți
economice în anii '90. În anul 2004 statul a început o inițiativă ambițioasă pentru a dezvolta și
moderniza țara și a ridica nivelul de trai mai ales în capitala Rabat, în care investițiile din
prezente se ridică la o cifră de trei milioane de Euro. La polul opus, în Franța spaţiul rural a
străbătut, cronologic, trei etape, direct legate de evoluţia economică a societăţii.
1. În prima etapă, până la jumătatea secolului trecut, spaţiul rural era identificat cu zona
preponderenţei activităţilor agricole, respectiv a producţiei de bunuri alimentare, bazată
pe exploatarea resursei naturale esenţiale-solul. Spaţiul urban concentra activităţile
comerciale şi industriale, în acea perioadă diferenţierea sat/oraş era clară.
2. Etapa a doua, numită a „urbanizării satelor", se derulează începând cu ultima parte a
secolului trecut (după al doilea război mondial). Este etapa de industrializare a
agriculturii (mecanizarea lucrărilor, chimizarea, introducerea pe scară largă a
descoperirilor genetice etc.). Practic, se pune capăt opoziţiei radicale sat/oraş.
Caracteristicile esenţiale ale acestei etape sunt:
disocierea locului de muncă de cel de reşedinţă;
dezvoltarea accentuată a infrastructurii, ceea ce face ca posibilităţile de transport
rapid să atenueze diferenţierile dintre diferite zone rurale, cauzate de distanţa faţă
de marile aglomerări urbane;
diminuarea exodului rural, iar în ultimul timp, în anumite zone, chiar inversarea
sensului unor fluxuri migraţioniste (de la oraş la sat);
scăderea numărului persoanelor ocupate direct cu agricultura, care tind să devină
minoritare în spaţiul rural, ponderea majoritară deţinând-o, în multe cazuri, noii
rezidenţi şi cei care desfăşoară activităţi neagricole;
îmbunătăţirea infrastructurii de toate felurile şi dezvoltarea telecomunicaţiilor;
acest lucru diminuează tot mai mult izolarea zonelor rurale şi favorizează apariţia
unor noi activităţi, unele fără nici o legătură cu agricultura clasică; apariţia de noi
funcţii ale spaţiului rural - unele productive, altele turistice sau rezidenţiale.
3. A treia etapă poate fi caracterizată drept reactivarea ruralului prin mediu, respectiv
trecerea de la „ruralul agricol" la „ruralul verde", în condiţiile în care, atât numărul
exploataţiilor agricole, cât şi cel al persoanelor ocupate cu agricultura continuă să scadă,
în societăţile dezvoltate, indicatorii de referinţă care caracterizează acest mediu suferă şi
ei schimbări. Criteriile adoptate să caracterizeze ruralul sunt mobilitatea şi numărul de
persoane ocupate. Altfel spus, spaţiul rural este definit de criterii demografice şi
economice, fără referiri obligatorii la componenta agricolă.
19501955
19601965
19701975
19801985
19901995
20002005
20102015
20202025
20302035
20402045
20500
10000
20000
30000
40000
50000
60000
70000
MarocFranta
Figura nr. 22 – Mediul Urban
Analizând Figura nr. 22 se remarcă o tendință de creștere a populației din mediul urban, atât în
cazul Franței, cât și în cazul Marocului pe intervalul de timp 1950-2005, cu o previziune a
păstrării trendului până în anul 2050.
În detaliu, pentru Franța se observă pe intervalul de timp 1960-1990 o creștere mai accentuată,
cu un ritm brusc, perioada care reprezintă un amplu proces de urbanizare. În contrast, în Maroc,
se observă o tendință lentă de creștere pe același interval de timp, cu o ușoară modificare a
acestei tendințe după anul 1990.
5.4.2. Așezările urbane – Analiza evoluției numărului de orașe între anii 1950-2050 în funție de mărimea lor demografică
19501955
19601965
19701975
19801985
19901995
20002005
20102015
20202025
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
35000
40000
10 million or more5 to 10 million1 to 5 million500 000 to 1 millionFewer than 500 000
Figura nr. 23 – Analiza evoluției numărului de orașe între anii 1950-2050 în funcție de mărimea demografică – Franța
În Figura nr. 23 se poate observa ca impact major apariția zonelor urbane, cu o populație mai
mare de 10 milioane de locuitori după anul 2010, de asemenea existența trendului de creștere al
zonelor urbane cu o populație mai mică de 500.000 de locuitori, pe tot intervalul de timp
analizat, cu o previziune a păstrării tendinței până în 2050. Numărul orașelor cu o populație între
500.000 și 1 milion rămâne relativ constant, iar cel al orașelor cu o populație cuprinsă între 1 și 5
milioane, înregistrează de la apariția acestuia pe grafic – în anul 1965, până în prezent, o ușoară
tendință de creștere. Se observă faptul că numărul orașelor cu o populație cuprinsă între 5 și 10
milioane de locuitori, a înregistrat o creștere din anul 1950 până în 2010, după această dată
orașele cu această marime demografică nu mai apar pe grafic, proces datorat suprapopulării
acestora, depășindu-se practic numărul de 10 milioane de locuitori în cadrul lor.
19501955
19601965
19701975
19801985
19901995
20002005
20102015
20202025
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
1 to 5 million500 000 to 1 millionFewer than 500 000
Figura nr. 24 – Analiza evoluției numărului de orașe între anii 1950-2050 în funcție de mărimea demografică – Maroc
În Figura nr. 24 se observă ca impact major tendința de creștere bruscă a orașelor cu o populație
cuprinsă între 1 și 5 milioane de locuitori – proces de urbanizare. În același timp, această tendință
de creștere bruscă este înregistrată și de orașele cu o populație cu mai puțin de 500.000 de
locuitori. Numărul orașelor cu o populație cuprinsă între 500.000 și 1 milion, înregistrând o
tendință de creștere între anii 1990-2015, cu o previziune de ușoară scădere spre 2025.
5.4.3. Clasificarea orașelor dupa criteriul funcțional
Spaţiul urban se clasifică în anumite tipuri după funcţii, mărime, formă şi structură.
Clasificarea după funcţii este deosebit de importantă în studiul oraşelor. Ea este o cerinţă
fundamentală în acţiunea de sistematizare a teritoriului, în simularea procesului general de
urbanizare. Definirea funcţiei unui oraş se face în raport cu activitatea de bază, care asigură
condiţiile necesare dezvoltării sale continuu ascendente. Ca tipuri funcţionale de oraşe se disting:
a) oraşele cu funcţii industriale, în care marea majoritate a populaţiei active este ocupată în
activităţi ale industriei extractive sau ale industriei prelucrătoare;
b) oraşele cu funcţii comerciale, care sunt cele mai vechi şi cele mai numeroase. Funcţia
comercială este prezentă în toate oraşele. În acest cadru se disting marile porturi maritime sau
centrele financiare;
c) oraşele cu funcţii culturale, ce concentrează activităţile culturale şi turistice ale ţărilor.
d) oraşele cu funcţii de servicii, care prezintă o gamă foarte mare, pornind de la nodurile de
cale ferată până la staţiunile balneoclimaterice;
e) oraşe cu funcţii agro-industriale, care se dezvoltă îndeosebi în zilele noastre, în
condiţiile organizării unei agriculturi intensive;
f) oraşele cu funcţii administrative şi politice, uşor de recunoscut în capitalele statelor
lumii, în reşedinţele de judeţ, departamente, regiuni sau alte unităţi administrativ-teritoriale.
În cazul Marocului, Rabat, capitala țării, este centru administrativ și economic. Casablanca este
capitala economică a regatului și totodată cel mai mare port marocan. Marrakech a fost fondat în
1062; este supranumit "Perla Nordului" și este situat într-o oază înconjurată de palmieri, loc unde
odinioară poposeau negustorii ce străbăteau cărările deșertului. Fes reprezintă centrul religios al
Marocului; este cel mai vechi dintre orașele lumii islamice. Este constituit din 3 părți: orașul nou
(construit la începutul anilor 1900, pe când țara era colonie franceză); orașul medieval (datând
din sec.13); orașul antic (descoperit în anii 800). Agadir este stațiunea litorală a Marocului, una
dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului.
În cazul Franței, capitala și de departe cel mai important oraș este Parisul, unul dintre cele mai
proeminente centre comerciale și culturale ale lumii. Printre orașele pricipale ale Franței se
numără și Lyon, Marseille un port la Marea Meditarană, port multietnic fondat de către greci și
cartaginezi în secolul 6 d.Hr., Nantes – centru industrial pe coasta Atlanticului și Bordeaux, în
partea sud vestică a Franței.
VI. Concluzii
În urma parcurgerii analizei demografice a statelor Franța și Maroc am observat diferențele
existente între o ţarǎ dezvoltatǎ şi o ţara în curs de dezvoltare – sub influențele continentului
european.
Creșterea demografică înregistrată de Franța este una dintre cele mai dinamice din Europa și este
datorată unui nivel al natalității superior mediei europene și unui sold migrator pozitiv
(aproximativ 100.000 persoane anual). În ceea ce privește fecunditatea, aceasta se clasează
printre primele în Europa, cu 2,01 copii per femeie în anul 2006; doar Albania, Muntenegru și
Islanda având indici de fecunditate mai mari. În plus, datorită creșterii speranței de viață, se
înregistrează o creștere a proporției de persoane în vârstă, fenomen cunoscut sub numele de
pappy boom și este datorat ajungerii la vârsta a treia a generației baby boom din anii 1950.
Africa ramâne și în prezent continentul cel mai puțin afectat de schimbările demografice,
Marocul nu face excepție.
VII. Bibliografie
***http://www.worldpopulationprospects.com/
***http://www.esa.un.org/
***http://www.wikipedia.org/
***http://www.ilo.org/