free vector abstract - vasile gogea

aannuull IIVV,, nnrr.. 22 (( 1111 )) aapprriilliiee,, 22001166 -- IISSSSNN 22119977--66223366

wwwwww..rreevviissttaa--aalltteerrnnaannttee..ddee

AALLTTEERRNNAANNȚȚEErreevviissttăă ddee ccuullttuurrăă

Dragi cititori, dragi colaboratorişi dragi viitori colaboratori,

Alternanţe reuneşte în paginile ei exclusiv creaţii literare şi de artă din toatepărţile lumii, cu precădere însă din Ţară. În cuprinsul ei vor alterna poezia,eseul, critica, proza, teatrul însoţite de lucrări grafice şi de pictură ale celormai aleşi reprezentanţi ai ei. Ea se va profila treptat pe tematici anunţate înprealabil, încât cei interesaţi să-şi poată pregăti din vreme materialul dorit.Colegiul de redacţie al revistei nu îşi asumă răspunderea pentru orientările șiopiniile colaboratorilor săi. Ea rămâne deschisă tuturor celor aflaţi în Ţară,

însă şi celor din afara ei, încercând astfel să ofere o panoramă cât maicuprinzătoare a creatorilor reuniţi în paginile ei. Sperăm că în momentulcând vor primi revista, atât cei care au colaborat la numerele ei, cât şi cei

interesaţi de o colaborare să ne trimită în continuare materialele lor cele maireprezentative. Numărul acesta al revistei continuă publicarea sistematică atraducerilor, din şi în limba română, din şi în limba germană, bineînțeles că

nu numai. În acest sens, invităm colegii traducători la colaborare.

Redacţia

AALLTTEERRNNAANNȚȚEErreevviissttăă ddee ccuullttuurrăă

IImmpprreessssuumm ::

""AALLTTEERRNNAANNŢŢEE""(deutsch: ALTERNANZEN)

LLiitteerraattuurr uunndd KKuullttuurr ZZeeiittsscchhrriiffttIISSSSNN -- 22119977--66223366

HHeerraauussggeebbeerruunndd vveerraannttwwoorrttlliicchheerr RReeddaakktteeuurr :

EEuuggeenn DD.. PPooppiinn

RReeddaakktteeuurree:AAnnddrreeii ZZaannccaaVVaassiillee GGooggeeaaMMiirroonn KKiirrooppooll

GGrraaffiiKK::ȘȘeerrbbaann PPooppiinn

ZZoollttaann MMuunntteeaannuu--RRaacczzKKoorrrreekkttoorr:: MMiihhaaeellaa KKllooooss--II lleeaa

WWeebbddeessiiggnn uu .. DDeesskkttoopp--PPuubblliisshhiinngg::MMaaxxiimmiilliiaann DDeenngggg

RReeddaakkttiioonn::RRooßßaallmmwweegg 55

8822446677 GGaarrmmiisscchh--PPaarrtteennkkiirrcchheennTTeelleeffoonn:: 0088882211--99666644551111

IInntteerrnneettsseeiittee::wwwwww.. rreevviissttaa--aalltteerrnnaannttee..ddee

ee--mmaaiill:: iinnffoo@@rreevviissttaa--aalltteerrnnaannttee..ddeeIInntteerrnneettsseeiittee vveerrwwaalltteenn:


ZZeeiittsscchhrriifftt iisstt kkoosstteennllooss

RReeddaaccțțiiaa ::

AAnnddrreeii ZZaannccaa


VVaassiillee GGooggeeaa

MMiirroonn KKiirrooppooll

CCoonncceeppțțiiee ggrraaffiiccăă::ȘȘeerrbbaann PPooppiinn

ZZoollttaann MMuunntteeaannuu--RRaacczz

CCoorreeccttoorr::MMiihhaaeellaa KKllooooss--II lleeaa

WWeebbddeessiiggnn șșii DDeesskkttoopp--PPuubblliisshhiinngg::MMaaxxiimmiilliiaann DDeenngggg

AAddmmiinniissttrraattoorr ssiittee::EEuuggeenn DD.. PPooppiinn

AAddrreessaa rreeddaaccțțiieeii::RRooßßaallmmwweegg 55

8822446677 GGaarrmmiisscchh--PPaarrtteennkkiirrcchheennGGEERRMMAANNIIAA

TTeelleeffoonn:: 0000449988882211--99666644551111

IInntteerrnneettssiittee::

wwwwww.. rreevviissttaa--aalltteerrnnaannttee..ddeeeemmaaiill:: iinnffoo@@rreevviissttaa--aalltteerrnnaannttee..ddee

Atilla F. Balasz - Înger negru - poeme. . . . . . . . . . . . . . . . . .37-38

traducere: Tamás Mihók

Horea Porumb - Niște cătane - proză.............................39-42

ȘtefanI.Ghilimescu - DoisauchiartreiSadoveanu-proză..........43-46/50

Adrian Grauenfels - Zborul unui vultur orb - poeme....47-48

Ion Marin Almăjan - Scorpionul de Jad - proză. .....49-50

Nicolae Silade - port chipul celuipreaînalt. înmine - poeme....51

Geo Vasile - În căutarea nemuririi - critică. . . . .52-55/68

ȘtefanDumitrescu - Cedeparte este lumeaaceea - poeme........56

Bedros Horasangian - Digul - proză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57-63

Dorina Șișu - pe coasta de vest - poeme. . . . . . . . . . . . . . . . . .64-65

DanFlorița-Seracin -TanteAurore-fragmentderoman............66-68

AncaGoja - Satul cultural - proză . . ...............................69-70/92

Dușan Baiski - Adevăratul sfârșit al WWII. . . . . . . . . .71-74

Octavian Doclin - Răscumpărătorul (II) - poeme. ........75-76

SSUUMMAARR

Editorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1

Gheorghe Grigurcu - A vorbi despre modestia inteligenței -

pagini de jurnal.... .5-10

Vasile Andru - O zi-lumina pe colina Guadalupe -

eseu. . . . . . . . . . . . . .11 -13

DanAnghelescu - VintilăHoria – Răstigniri peste timp....14-16

Charles Baudelaire - Albatrosul - poem............................10-16-27

traduceri: Dan Dănilă, Ion Caraion, Nicolae Iorga

Dinu Flămând - Orfeu la discotecă - poem..... . . . . . . . . . . . . .17-19

IulianBoldea - RomulusGuga. Parabolă și realism - eseu...20-21

Ioan Moldovan - Și nici somnul. - proză.......................22

Mihaela Albu - Centenerul VintilăHoria . . . . . . . . . . . . . . . . . .23-25

Gellu Dorian - O alta lume e la fel cu asta - poem..........26-27

Vasile Gogea - Brâncuși. Esența și zborul -eseu..............28/31

IoanGroșan -Decenu-lsuportpeNoamChomsky -proză...29-31

Andrei Zlătescu - musafirul niciodată chemat - poeme...32

Paul Aretzu - I.Proba plecării, venirii - eseu....................33-36

SSUUMMAARR

AnaCicio - Își scutură veacul - poeme. ..................................77

Bill Wolak - Tăria bobului de rouă - poeme. ... . . . . . . . .78-80

traducere: Olimpia Iacob

Nicolae Coande - Dichter totenkopf- poeme. ... . . . . . . . . . . . .81

traducere: Dieter Schlesak und Michael Astner

Bernhard Setzwein - Hrabal und der Mann am

Fenster. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82-87

Despina S.Budișteanu - ”Verdammte Nachkommen”

”Descendenți condamnați”- în l.germană. . . . . . . .88-91

traducere: DESPINA SKELETTI-BUDIȘTEANU

Michaela Condrat - die dystopie von gestern - poem. .......93

© revista ALTERNANŢE. All rights reserved.

Copierea sau reproducerea conţinutului revistei, pe

orice suport tehnic, sunt interzise, fără acordul scris al

redacţiei revistei. Responsabilitatea asupra

conţinutului materialelor publicate în revistă, revine

exclusiv autorilor acestora. Textele redau grafia

originală a autorilor.

ÎÎNN NNUUMMĂĂRRUULL UURRMMĂĂTTOORR

Adrian Țion - Jurnal parizian.

Bernhard Setzwein - Hrabal und der Mann am Fenster.

Alexandru Jurcan - "Scarametalică" - Proză.

Bedros Horasangian - ”Paradjanov” la Cinepolitica.

Despina S.Budișteanu - ”Verdammte Nachkommen”

...dar și materiale care sunt în redacție, sau care ne vor

parveni după apariția acestui număr al revistei. Unele

materiale, anunțate pentru un număr viitor, trebuiesc

uneori amânate, nu însă din rațiuni care ar avea vreo

legătură cu autorul.

TTEEMMAATTIICCII PPRROOPPUUSSEE

Literatura diasporei românești în spațiul cultural

european.

Poezia, un gen literar ”seulement pour les connai-

sseurs”?

AALLTTEERRNNAANNŢŢEE 55

GHEORGHE GRIGURCU

„A vorbi despre modestia inteligenţei”

P A G I N I D E J U R N A L

Un joc trist al memoriei: reconstituirea ultimeiîntîlniri cu scriitorii care au trecut hotarul acesteilumi. G. Călinescu, figură spiritualizată, pe un trun-chi burduşit, greoi, mers lent, vag balansat, aer de“ciudat”, de pasăre nocturnă ieşită în plină zi, în Pia-ţa din faţa Guvernului. Valdimir Streinu, aferat, zgri-bulit, parcă împlinit la faţă (intrase deja în măguli-toare funcţii) într-o zi urîtă, chiar în faţa UniuniiScriitorilor. Stelaru, pironit în tăcere, la o masă înfaţa zahanalei Mercur, unde, contrar legendei, nu s-aatins de pahar. Prietenul Florin Mugur, la intrarea înmetroul de lîngă Piaţa Romană, din ce în ce maitulburat după moartea soţiei şi după moarteailuziilor din mirificul decembrie ‘89, claudicînd iute,coborînd treptele, la propriu şi la figurat, cătreadînc. Al. Ivasiuc, într-o seară de iarnă, cu puţinesăptămîni înaintea cutremurului fatal, pe CaleaVictoriei (cu o morgă a importanţei tot mai accen-tuate ce şi-o recunoştea, s-a făcut că nu mă vede).Radu Petrescu, lîngă Biserica Albă, de-o fineţe me-lancolică în făptura-i puţină, resemnată cum unevantai închis, dar totodată de-o politeţe caldă, multînţelegătoare faţă de necazurile ce nu mă reprimama i le împărtăşi. Un om.

*

De vorbă cu un cunoscut critic, care se arată anu fi de acord cu opinia mea asupra lui NichitaStănescu. Îl întreb: “Cunoşti oare vreun mare poetdin literatura lumii în a cărui operă să predominecategoric versurile rele, cum se întîmplă la Nichita?”.N-am primit niciun răspuns…

*

În artă contează doar Formele ce se pot con-templa pe ele însele. Formele, adică receptorul celmai avizat.

*

Să fie scepticismul o laşitate meditativă, filo-sofică?

*

Succesul are nevoie de el însuşi. Insuccesul deconştiinţa sa.

*

Vastitatea unor zone ale existenţei se întîmplăsă nu poată fi percepută decît prin prisma unei crizea spiritului, care, în suferinţa sa, le revendică sau leucide.

*

Un francez a presupus că geniul e un soi deabsurd. Alţii au socotit că absurdul e genial.

*

“În Franţa sînt lăsaţi în pace cei care dau foc şisînt persecutaţi cei care trag clopotul de alarmă”(Chamfort).

*

O reţetă pe care o aplică fără clipire destui bar-zi contemporani: tocmai sosit de la Bratislava, staupe o terasă aflată pe malul lacului Leman, undesavurez un vin de Mosela, în tovărăşia a trei fetedrăguţe, una din Suedia, alta din Cipru, alta dinCanada, ascultînd un ghitarist din Honolulu careinterpretează melodii mexicane (numele localităţilorşi ţărilor pot fi, desigur, schimbate, reduse sau, maibine, sporite).

AALLTTEERRNNAANNŢŢEE66

ei spre a ne simţi consolaţi, respirînd văzduhul uneisolidarităţi încurajatoare.

*Graiul oltenesc începe a face casă bună cu

neologismele. Pe stradă, în Tg. Cărbuneşti, un puştiîl întreabă pe altul: “Te grizaşi, mă”?

*Alt puşti, cu alură şmecherească, mereu pe

muchia corigenţei, dacă nu chiar a repetenţiei. Măaflu cu el, întîmplător, într-un automobil. Preţ de ooră cît a durat drumul, a emis o singură propoziţie,una apodictică: “Azi elevii îi educă pe profesori”.

*Întrebată dacă ar mai repeta formula referi-

toare la români, care ar fi “un popor vegetal”, AnaBlandiana dă următorul graţios răspuns: “Nu,pentru a nu jigni arborii”.

*“Asemeni păianjenului care se autodizolvă în

pînza sa, subiectul se aşează, spre autoanaliză, încentrul textului” (Bertoldt Brecht) .

*Te joci pentru că nu poţi merge de-a dreptul

sau tocmai pentru că poţi?

*Marile spirite se contrazic, cele mărunte se

bîrfesc.

*În materia trăirilor, repetiţia nu poate fi decît

iluzorie. Factor mecanic, exterior acestora, eavizează aspectele formale, convenţionale ale vieţiicompuse din particule unicat, suspendate într-unsoi de metafizică a nonrepetabilităţii. Se poate reluadoar dorinţa, nu şi suportul ei abscons. O tulbu-rătoare analogie: orice ţesut organic ale căruicomponente primare, celulele, nu sînt niciodatăidentice una cu alta.

*“Îmi povestea despre consternarea cîtorva priete-

*

A. E.: “O femeie are, pe bune, tot dreptul dinlume să-l refuze pe un bărbat. Dar de ce, Doamne,în astă situaţie să-i mai ceară servicii de ordinpersonal?”.

*

“Femeile schimbătoare sînt mai rezistente decîtcele monotone. Uneori sînt ucise, dar niciodatăpărăsite” (G. B. Shaw).

*

“Expresia sînge albastru (sang bleu) este expli-cată de P. G. Villeneuve Saint-Georges în felulurmător: în Evul Mediu, a înjura era un păcat demoarte. Oamenii de rînd nu îndrăzneau să înjure,dar stăpînii nu se sfiau s-o facă. Pînă într-o zi cîndun iezuit, aflat în graţiile regelui, le-a interzis săfolosească numele Domnului în înjurăturile lor. Auocolit dificultatea înlocuind pe Dumnezeu (Dieu)cu Albastru (Bleu). Astfel, par la mort de Dieu (pemoar-tea Domnului) a devenit morbleu. Sacré Dieu(sfinte Dumnezeule) a devenit sacrébleu. Par Dieu(pentru Dumnezeu) a devenit parbleu. Par le sanglede Dieu (pe sîngele Domnului) a ajuns parsambleuetc. ... Servitorimea, care auzea adesea această dinurmă formulă, nu reţinea decît sang bleu (sîngealbastru). Cum folosirea acestei formule era unprivilegiu al nobilimii, valeţii spuneau, ca sădeosebească un nobil de un mojic: C’est un sangbleu! (E un sînge albastru)” (Jean Chevalier, AlainGheerbrant).

*

Istoria tulbură eternitatea, uneori cu o alurăblîndă, în joacă, alteori şicanînd-o, ameninţînd-o.Cîteodată încearcă a i se substitui şi atunci devine oimpostură manifestă.

*

Citindu-i pe moralişti, pe scriitorii de facturăautoscopică, ce putem observa? Atîtea şi atîteaslăbiciuni, defecţiuni, vicii chiar ale firii omeneşticapătă explicaţii comprehensive, de nu de-a dreptulabsolutorii. Literaţii de acest soi se constituie într-unveritabil confesional. E suficient să luăm contact cu


ne de-ale ei, pictoriţe, care se înapoiaseră recentdintr-o călătorie mai lungă prin cîteva provincii «dininterior». Ele spun că în fiecare orăşel sînt cel puţincîteva zeci de pictori. «Nimeni nu mai vrea sălucreze, toţi vor să fie artişti». Toată lumeazmîngăleşte şi, din păcate, «aceste tablouri nicimăcar nu sînt atît de rele». Măcar de ar fi rele! Darnici măcar nu sînt atît de rele! S-a ivit în plastică unmod de a vedea şi de a reproduce care permite uneipersoane cu totul mediocre să creeze o operă carenici măcar nu e rea. Ce chilipir pentru acele persoa-ne! Dacă în orăşelele mici sînt cîteva zeci de pictori,oare cîţi or fi în Buenos Aires? Douăzeci de mii? Darla Paris? Despre asta îmi povesteau – şi ea şi Gian-grande – precum şi despre alte lucruri, desprepremii, expoziţii, negustori de artă, critică, cunoscă-tori, reclamă, spirite frumoase, specialişti, scientişti,combinatori – şi nici măcar nu se plîngeau, semulţumeau să mă informeze asemeni cuiva împăcatcu faptul că neştiuta Circe preschimbă totul înporcărie” (Witold Gombrovicz).

*

Am aflat că o revistă, suficient de interesantă,din mica provincie, a primit un consistent ajutorbănesc din partea autorităţilor locale (situaţie nu detoate zilele), cu o condiţie: să apară neapărat în 40de pagini. Să fie acesta un… dar grecesc? ÎnCapitală sau într-un centru cultural mai acătării,paginile periodicelor s-ar putea umple onorabil, darîntr-un topos modest mă tem că lucrurile se vor lăsacu scăzămînt. Să mai vedem.

*

Demonia e reglabilă, angelitatea nu.

*

Nu uit o formulă dintr-o teză de limba româ-nă a unui elev de-al meu, de la începutul anilor ‘60,cînd mă aflam profesor la un curs de ucenici-vînzători pentru comerţul sătesc: “Bălcescu a fost ălmai dăjgheţat om de la 1848”. Scurt şi la obiect, nu-iaşa?

*

A. E.: “Mă mir că Păunescu, care-l adora pe

Ceauşescu, inhalîndu-i geniul în întreaga-i atît devoluminoasă făptură psihofizică, n-a utilizat rostiriledictatorului, desigur de-o “inestimabilă valoare”.Pretin, şchimb, şchiţă, muncipiu, deplină unanimi-tate. Azi, mă mir că n-o face Vadim.

*Gelotologia: ştiinţa rîsului (i se consacră şi

congrese internaţionale).

*În Roma antică, cei născuţi cu nasul strîmb

erau socotiţi a fi destinaţi unor mari cariere.Consolare sau cinism?

*Metafora: un orgasm al stilului.

*“Descoperim în cugetul nostru ceea ce ne as-

cund ceilalţi şi recunoaştem la alţii ceea ceascundem de propriii noştri ochi” (Vauvenargues).

*Tipul de autor – cum să zic? – bidirecţionat.

Punctul său de plecare ar părea să fie un bun simţ, ocorectitudine conexate cu conştiinciozitatea, cu rîv-na, în nădejdea că se poate răzbi graţie lor. Ambiţiasa robustă pare a porni pe calea pe care ţi-o indicăinstituţiile tradiţionale: familia, şcoala, biserica, sta-tul, de obicei respectate cu un dulce fior al “datoriei”.Totul e bine pînă la un punct. Ieşind mai în largulvieţii, tînărul “exemplar” începe a şovăi. Din aproa-pe în aproape săvîrşeşte mici (deocamdată mici)abateri de la linia de conduită cu care se puteamîndri. Adularea cîteunui personaj influent, stabili-rea unei reţele de relaţii utile, neglijarea unui amicnesăbuit de inflexibil sau căzut în dizgraţie intră înprogramul său “realist”, tot mai “realist”. Statorniciaîn corectitudinea de odinioară nu ar fi o naivitateimpardonabilă? Pentru a avansa în carieră, se cere afi cu picioarele pe pămînt. Dar, atenţie! Dacă o laşimai moale cu principiile, nu trebuie să bată la ochi.Compromisul e o artă. Poza “băiatului bun” trebuieneapărat păstrată. Balansarea între bunul simţ ini-ţial (o formă de prudenţă) şi promiscuitatea adaptă-


rilor se cuvine să fie cît mai discretă. Desigur,conjuncturalismul “inteligent” dă roade, ca-n nuvelalui Slavici, Budulea taichii. Dobîndind responsa-bilităţi, căpătuindu-se mereu, personajul nostruriscă a fi uşor ameţit de importanţa la care a acces.Degrevat de morala romanţioasă, e însă nevoit a-ipăstra unele aparenţe pentru a nu ajunge în guralumii. Devine extrem de sensibil la orice critică. Sprea evita o angajare de ordin polemic, se reîntoarceuneori la “bunele sentimente”, aşa cum un îmbogăţitdă pomeni. Presupunem că îl stăpîneşte înpermanenţă teama de-a fi dat de gol (deoarecefactorii discutabil s-au aglomerat ameninţător), aşacum unui ins cu o avere mare îi e frică de-a nu fiprădat. N-am impresia că se priveşte în oglindăchiar cu seninătate. E suficient de perspicace pentrua-şi da seama de procentul important al aspectelorpur formale, convenţionale ce-i alcătuiescîmplinirea. O permanentă încordare îl împiedică ase bucura din plin de succesele dobîndite, al cărorbodyguard se impune a rămîne zi de zi. Îşirecunoaşte cu certitudine meritele, aşa cum i lerecunoaştem şi noi. Dar ţine morţiş şi la panaşulconştiinţei exemplare. Nu e simplu, căci arivismul,fie şi pomădat, spilcuit, reprezintă o problemă.

*

Un subiect major, cîteva observaţii demne deinteres, dar o risipă de cuvinte. Autorul e ca un insîmbrăcat într-un costum prea larg, cu mîneci careatîrnă şi cu pantaloni în care se-mpiedică.

*

„În pedepsele pronunţate de oameni, aproapeniciodată nu e nici osîndire dreaptă, nici eroarejudiciară, ci un soi de armonie între ideea falsă pecare şi-o face un judecător despre o acţiunenevinovată şi faptele vinovate pe care le-a ignorat”(Proust).

*

Cultura ne ajută să transformăm chipul nostruîn mască, persoana noastră în personaj. Să nedetaşăm de noi înşine.

*

Demonstraţia cea mai convingătoare? Trăirea.

*

Uimirea: o spaimă imperfectă.

*

„Dacă ar fi posibilă încrucişarea omului cu opisică, rasa primului s-ar ameliora, dar ar degrada-ope cea de-a doua” (Mark Twain).

*

G. Liiceanu face o distincţie între ura „depornire” şi ura „de reacţie”. Cea dintîi ar veni „dinsenin”, avînd drept temei invidia faţă de alteritateacare pare mai bine dotată, cea de-a doua e unrăspuns la un rău săvîrşit. Dacă ura „din start” edetestabilă întrutotul, cea de ripostă n-ar avea totuşiun dram de justificare? Nu e o formă afectivă ajustiţiei? Chiar dacă impură, primitivă, ţinînd încăde instinct. A o eradica ar fi un ideal (evanghelic, înprimul rînd), dar întrucît e, să admitem, dificil deîmplinit, mai cuminte e s-o limităm, s-o împuţinăm.Cum preafrumos spune Baudelaire socotind-o „olicoare preţioasă, o otravă mai scumpă decît avestiţilor Borgia, căci e făcută din sîngele, dinsănătatea, din somnul nostru şi din două treimi aledragostei noastre! Trebuie deci să fim mai zgîrciţi cuea!”.

*

Nu există o sursă a creaţiei mai generoasă decîtcontradicţia dintre tine şi tine. Abia pe planul doi,impactul cu Celălalt.

*

Concentrat de energie reţinută, tăcerea tindespre explozie. Explozia sa poate fi uneori tot o tăcere.

*

Nu stai cu mîinile-n sîn nici atunci cînd pri-veşti în gol. Trudeşti chiar prin actul trăirii.


*

Un principiu interior al creaţiei: simulareaautorului a ceea ce el este de fapt. Un gen depleonasm psihologic de care are nevoie expresiaspre a-şi onora condiţia.

*

Bunătatea, conform lui G. Ibrăileanu, „undar gratuit al naturii, tot atît de rar ca şiinteligenţa ori frumuseţea”. De ce să nu îl socotimmai preţios decît acestea? Preţios prin ruperea sade context, prin înariparea sa transcendentă(inteligenţa şi chiar frumuseţea avînd inserţiiutilitariste şi instinctuale) .

*

Unii dintre noi se străduiesc a reduce mira-colul la natural, alţii să perceapă naturalul dreptmiracol. Să fie primii performanţi iar ceilalţi doarnaivi? Sau invers?

*

Obiceiuri culinare din Grecia antică: “Peş-tele mărunt, mai ales cel sărat, nu proaspăt, eraieftin, şi deci dispreţuit ca fiind mîncareasăracului; peştele mare, proaspăt, era în schimbscump, şi privit cu mare neîncredere, mai mult caun capriciu decît ca o hrană adevărată. JamesDavidson, autorul care a atras atenţia recentasupra acestor deprinderi alimentare şi asupraimplicaţiilor lor sociale şi culturale în cartea sa demare succes, Curtezane şi plăcinte cu peşte, relevăfaptul că, spre deosebire de carne, peştele nu eniciodată consacrat sau jertfit zeilor; şi propuneaceastă absenţă drept explicaţie pentru statutulpeştelui în codurile alimentare antice. Aceastăipoteză este desigur verosimilă, doar că ar trebuisă-i adăugăm şi faptul că nici carnea animalelorvînate nu e sacrificată decît în condiţii cu totulspeciale şi doar cîtorva zei, care au o relaţieaparte cu universul cinegetic. Statutul însuşi alsacrificiului animalier obişnuit este acela aljertfirii animalelor domestice, cele care asigurăsupravieţuirea comunităţilor umane, cum e prinexcelenţă boul de povară”. (Zoe Petre) .

*

Îmi spunea odată la telefon poetul AlexandruLungu că bătrîneţea îmi va aduce, nu poate să nu-miaducă o mare înseninare. Ori nu sînt încă suficientde bătrîn, ori reprezint un alt caz decît cel albătrînului-standard. Căci vîrsta aceasta arenunţărilor pare a nu se domoli prin ofrandele ce ise oferă, cerînd altele şi altele fără a-ţi da nimic înschimb. Gesturile propiţiatorii n-o pot îmblînzi. E cao zeitate canibalică, tot mai nesătulă şi, pe deasupra,zeflemitoare.

*

“Bănuitorii se fac din oamenii care au crezutprea mult” (N. Iorga).

*

Adînca mîhnire pe care mi-o inspiră un poetlipsit de har. Mai curînd decît a-l lua peste picior, îmivine să-l deplîng. Nu o dată un bărbat în toatăputerea, mişcîndu-se dezinvolt, are un duh infirm,pe care Dumnezeu îl împinge într-un cărucior curotile, cu atîta milostivire încît insul cu pricina nicinu-şi dă seama.

*

Să recunoaştem: religia are şi o parte umbroa-să, izvorînd din fanatism, aşa cum observa şi Blaga.Comportări ducînd la o neomenie flagrantă. Cumam putea vorbi în cazul lor de o morală a Evan-gheliei, dacă nu e respectată morala elementară?Exemple: “surorile Arnauld, dintr-o evlavioasă şiavută familie franceză a secolului al XVIII-lea; foartetinere, fug de acasă la mînăstire. Părinţii vin să lecerte, să le roage, să le ceară să se înapoieze în sînulfamiliei. Fetiţele nu le dau ascultare şi nici măcar nuse învoiesc să li se dea voie părinţilor să treacă pestepragul mînăstirii. (Scena e pe larg comentată deSainte-Beuve în al său Port-Royal). Ori fraţii Anuvşi Pimen, la poarta sihăstriei cărora bate, strigă,plînge şi se roagă să fie primită mama lor. «Voiesc săvă văd pre voi, fiii mei, că ce este de vă voiu vedeapre voi? Au doară nu sînt eu mama voastră? Audoară nu eu v-am aplecat pe voi? Cu totul sîntcăruntă.» Ce facem cu bătrîna aceasta? se întreabăei. Atunci Avva Pimen merge la poartă şi zice:


«Ce vrei, bătrîno? De ce strigi aşa? Aicea vrei să nevezi pre noi, aicea ori în lumea cea de dincolo?» Şibătrîna, pricepînd, pleacă liniştită. Ori Avva Arsenie,care, solicitat de arhiepiscopul Teofil şi de unînsoţitor al lui să le spună un cuvînt de folos, îiîntreabă: dacă vă voi spune un cuvînt îl veţi păzi? Eifăgăduiesc că aşa vor face, aud din gura bătrînului:Oriunde veţi auzi că este Arsenie, să nu vă apropiaţi”(N. Steinhardt). Trist.

*

5 noiembrie 2012. Puiu Haşotti, istoric (edrept, nu literar), ministru al culturii (totuşi),atribuie pe sticlă cîteva versuri arhicunoscute ale luiRadu Gyr (“Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane…”)lui… Aron Cotruş. Cu scopul de-a afurisi pe unadversar politic de legionarism.

*

D-ale scrisului. Cantitatea dăunează calităţii.Ce e mult strică, nu-i aşa? Dar uneori cantitateaslujeşte calităţii, în impulsul “inspiraţiei” care lepoartă de-a valma. Calitatea o lasă chiar lacomandă, cu generozitate, aşa cum un animal fioroste-ar lăsa să-l mîngîi.

*

Prognoze: niciodată nu vei înceta a te simţiîn sinea ta umilit în faţa lumii pentru că faci partedin tagma “oamenilor de litere”. Niciodată nu veiînceta a oscila, în raport cu scrisul tău, “întrecredinţă şi tăgadă”. Niciodată nu vei înceta să crezicu candoare că mai ai ceva de spus/scris.

*

Bucuria e mai largă decît voluptatea pentrucă, scăpînd de mărginirile carnale, e asemeneavăzduhului care se deschide cerurilor (Seneca făceadistincţie între gaudium şi voluptas).

*

A vorbi despre modestia inteligenţei ar fi unnonsens. Inteligenţa e ambiţioasă prin însuşi ţesu-tul său exsanguu, abstract. Ambiţioasă fără limite.Deoarece are nostalgia carnaţiei existenţialului.

CHARLES BAUDELAIRE

L'Albatros*

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipagePrennent des albatros, vastes oiseaux des mers,Qui suivent, indolents compagnons de voyage,Le navire glissant sur les gouffres amers.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,Laissent piteusement leurs grandes ailes blanchesComme des avirons traîner à coté d'eux.

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!L'un agace son bec avec un brûle-gueule,L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Le Poète est semblable au prince des nuéesQui hante la tempête et se rit de l'archer;Exilé sur le sol au milieu des huées,Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.

*din "Charles Baudelaire - Les fleurs du mal", Larousse, 1993

(continuare la pag. 16)


VASILE ANDRU

O zi-lumină pe colina Guadalupe,locul unde Maica Domnului s-a arătat de 5 ori!

Spre deosebire de toate apariţiile mariane din lume, în

Mexic la Guadalupe miracolul a produs și o probă ma-

terială, pe care o putem vedea şi azi, cu ochii noştri.

Cînd am văzut această probă, fascinantă, am avut sen-

zația hipnotică, ori poate trează, că Maica Domnului

mi-a făcut darul s-o întrezăresc!

Voi evoca un pelerinaj la Guadalupe, în Mexic,pe locul unde au fost cinci apariții ale MaiciiDomnului. Am fost în 2012. Am urcat colina sacrăTepeyac, loc numit astăzi Villa Guadalupe. Sute deoameni urcau pe colină. Pelerini din toată AmericaLatină. Mă simțeam bine între ei, trup lângă trup,aglomerația anulează străinia, smulge buruianaeuforică a egoului, te înrudește cu toți. Pelerinajulmă făcea neam cu tot Mexicul, dincolo de premiseleunei înrudiri iberice (prin hispanicul Traian).

Pe această colină, Maica Domnului i s-a arătatunui indio, un aztec sărman. Era pe 8 Decembrie1531, o zi de sâmbătă, era dimineaţa. Aztecul s-aauzit strigat pe nume: „Juanito!”, numele lui de dupăbotezul creştin era Juan Diego. Înainte de botez senumea Cuatla-ctoactzin, care se traduce: „cel carevorbeşte ca un vultur”. În tetramorf, vulturul estesimbolul evanghelistului Ioan. Poate de aici aprovenit numele creștin al aztecului.

La data când i-a apărut fecioara Maria, Juan Diego

avea 57 de ani. Era creştinat de când avea 51 de ani,la puţin timp după ce Mexicul fusese cucerit despanioli.

Când s-a auzit strigat pe nume, Juan Diego s-aoprit şi a văzut o tânără foarte frumoasă, care i-aspus că este Maica Domnului şi i-a cerut sătransmită un mesaj misionar episcopului dinCetatea Mexicului.

Maica Domnului i-a vorbit lui Juan Diego pelimba lui natală, în nahuatl, limba aztecilor. Cred căi-a vorbit în minte, pentru că persoanele divine,când ne vorbesc, nu rostesc fonic, sonor, că dacăDumnezeu ar vorbi fonic, ar fi un tunet cumplit carene-ar nimici. Maica Domnului i-a spus lui JuanDiego să-i ceară episcopului să ridice în acel loc obiserică, în care să-L reveleze pe Dumnezeu aici, înLumea Nouă.

Juan Diego porneşte imediat spre oraş, laepiscopul Zumarraga.

Acest Zumarraga este chiar primul episcop alMexicului de după conchista: ierarh zbir, a ordonatsă fie aruncate pe foc multe codice aztece, şi să fiedistruse 500 de temple străvechi…Diego îi relatează apariţia Fecioarei Maria, o descrie.A fost o apariţie concretă. Adică Diego n-a avut o„viziune”, numai misticii au viziuni, el nu era unmistic. El a avut parte de o apariţie fizică!Episcopul l-a ascultat distrat (se înţelegeau printranslator), nu credea că un indio prăpădit a avutparte de o apariţie divină. Şi l-a expediat repede.Juan Diego s-a întors la locul unde-i apăruseFecioara Maria, ca să raporteze eşecul său. Astfel areloc a doua apariţie a Maicii Domnului, care l-aascultat, iar în final i-a spus ferm: Îţi poruncesc să teduci din nou mâine, să-l vezi pe episcop şi să-i repeţicererea!Nici la a doua audienţă, episcopul Zumarraga nu l-acrezut pe Juan Diego. I-a cerut să-i aducă o probăconcretă că s-a întâlnit chiar cu Maica Domnului.

Au fost, în total, cinci apariţii; prima pe 8decembrie, iar a cincea pe 12 decembrie 1531 .La ultima apariţie Maica Domnului a pregătit probaconcretă. Va lăsa imaginea feţei sale întipărită pe man-taua indianului, ca o fotografie!Mantaua era un fel de pătură care se încheia peumărul drept. Era o ţesătură groasă din fibre de


agave, de mărimea 1,67 m pe 1,05 m. Pe aceastămantie s-a imprimat imaginea Sfintei Fecioare.

S-a petrecut aşa: Când Juan Diego s-a aflat ia-răşi în faţa episcopului, a desfăşurat mantaua în careînvelise trandafirii, culeşi la îndemnul Fecioarei.Desfăşurând mantia, pe ţesătura de agave s-a„revelat” lent, sub ochii celor de faţă, imagineaMaicii Domnului. În culori vii, strălucitoare. Era caşi cum pe o placă fotografică, introdusă în soluţiachimică numită „revelator”, se iveşte chipul subprivirile tale. Imaginea are calităţile şi fidelitateaunei fotografii, uimitor de expresive, cu dimensiu-nile 1 ,43 m pe 0,55 m.

Deşi ţesătura din fibră de agave e grosieră, „foto-grafia” Fecioarei s-a aşternut compact, armo-nios.La analize vechi şi noi, nu se disting urme de „tuşe”(cum ar fi la o pictură), ci totul are netezimea uneifotografii.

Impresia produsă de această „probă materială” afost uluitoare. Cu aceasta, a început o fervoarereligioasă fără seamăn, care a făcut şi succesulcultului creştin printre mexicani. Imagineamiraculoasă a lucrat asupra minţilor indigenilor maimult decât oastea de misionari. Se poate spune căMexicul a fost creştinat de Nuestra Senora (MaicaDomnului) de Guadalupe, sau mai concret, de icoa-na miraculoasă adusă de ea însăşi acestui popor. Maiales asupra populaţiei indigene, imaginea Fecioarei aavut un impact extraordinar. A fost ca un şoc meta-noic, sau ca o „traumă” de iniţiere, care a produsvaluri de credinţă, de atunci şi până azi.

Mantaua cu chipul Sfintei Marii poate fi văzutăexpusă în uriaşa catedrală din Guadalupe. Cinevede această imagine se simte transportat, înnoit,înviat. Mi-a mărturisit un pelerin-poet, ce a simţitdânsul: Este ca şi cum a venit nenăscut şi pleacă deaici născut, în anul unu al fiinţei sale.

Se crede că imaginea de la Guadalupe esteadevăratul chip al Fecioarei Maria. Cazul estecomparabil întrucâtva cu Giulgiul de la Torino, pecare sunt întipărite trăsăturile chipului lui IisusHristos.

Dar în legătură cu Giulgiului de la Torino s-aunăscut multe discuţii cu privire la datare, autenticitate(personal, înclin să cred, după argumente, că este o„relicvă” autentică). Dar imaginea Fecioarei de laGuadalupe nu a suscitat discuţii pro şi contra.Reperarea istorică este sigură, mărturiile desprefenomen sunt credibile, înregistrate „la faţa locului”.

Expertiza neîntreruptă. Pânza a fost examinată întoate timpurile: vizual, în evul mediu; ştiinţific înepoca modernă; cu tehnică de vârf, astăzi.

Pictorii au confirmat că este imposibil ca acea„pânză” să fie făcută de mână umană. Nici lamicroscop nu se distinge vreo tuşă de penel: culorileformează o suprafaţă fără asperităţi. Chimistulgerman Richard Kuhn, laureat Nobel, a primit douăfibre din această ayate (mantie). El zice că „coloranţiisunt de origine complet necunoscută” pe pământ.

Ţesătura a fost studiată şi de experţi NASA. Eiconstată că nici o fisură nu apare pe imagine, după470 de ani de la miracol. Nici culoarea nu s-a spălăcit,nu s-a atenuat, după atâta vreme! „Prospeţimea culo-rilor rămâne inexplicabilă.”Numai adaosurile s-a degradat complet. Adaosurileau fost făcute la bordura imaginii primare, ca orna-mente sau înrămări.

Testul ochilor certificămiracolulProba cea mai uimitoare a fidelităţii imaginii este

dată de examinarea ochilor de pe „fotografia”spontană. În ochii ei s-au păstrat chipuri şi reliefuricare au fost „privite” de dânsa în momentul „revelă-rii” miraculoase. Ochii au fost examinaţi de oftalmo-logi, cu aparatură. Ei au caracteristicile unor ochi vii.Cu oftalmoscopul, în 1956, un medic a surprinsreflexii luminoase, proaspete. Asemenea detalii nupot fi observate în picturi, ci numai în ochii celor vii.

Din rezumatul studiilor, făcut de Francois Brune,notăm:

S-a analizat şi cu microdensitometru (aparat care,într-un milimetru pătrat, distinge 27778 puncte!).Numerizarea, sau digitalizarea, permite să recuperămorice detalii. Aşa s-a constatat că ochii Fecioarei re-flectă ceea ce vedea dânsa în momentul „imprimării”chipului: un indian cu barbă (probabil Juan Diego),un franciscan (probabil episcopul Zumarraga), untânăr într-o poziţie perplexă (probabil translatorul).


Se reflectă deci o întreagă scenă a încăperii în mo-mentul în care Juan Diego, desfăşurând mantia, aapărut desenul divin.

Antropologii aduc argumentele lor în favoareaautenticităţii imaginii. Chipul apărut fotografic pemantaua lui Juan Diego nu are trăsăturile unei femeimexicane. Tenul imaginii originale este alb, nu estebrun oacheş decât în unele reproduceri manuale saupicturale, făcute de-a lungul vremilor.

După atâtea ispite, o teofanie !Seara, am coborât de pe colina sacră, între mulți

oameni, cu care îmi părea că am fost părtaș la o tainăprimordială. Lumina de pe feţele lor mă face să spun:Dacă n-ar fi existat sufletul, pelerinajul la Guadalupel-ar fi inventat.

În fața pânzei miraculoase, pentru prima dată amsimțit preajma Maicii Domnului, cu o putere care nuse poate povesti. Pe Athos eu n-am simțit preajmaMaicii Domnului, ci doar a lui Hristos. Vastitatea luiHristos mă copleșește, dar poate asta e problema meapersonală. Vedeam că monahii de pe Athos, în trăirilelor, o situează pe Maica Domnului mai sus decât peIisus Hristos, o evocă mai des, mai cu însetare, și leînțelegeam evlavia univocă. Dar la Guadalupe, pentruprima dată, eu am trăit în preajma slavei Theotokos,am trăit clipa de răpire într-un halou din firișoare delumină.

Îmi dădeam seama că am venit în Mexic pentruceasul acela! Tot restul a fost ispită! Sau a fost o suită deispite culturale, tropicale: Ispita de a parcurge 4000 dekilometri prin țara vastă, Los Estados Unidos Mexica-nos, prin Sierra Madre și la Caraibe, în zone arheolo-gice, Uxmal și Chichen Itza. Eplorări! Părintele TeofilPărăian le numea „ispita bună”... iar Ecleziastul lenumea vanitas, adică abur.

Și ispite din acelea… galvanica Dona Gonzales, șicaptivanta Judita din Veracruz, 43 de ani, celibatară,de care m-am salvat prin fugă.

Și ispita scrisului: am umplut trei caiete cuînsemnări pentru eseul care se cheamă: Topografiasacră a Mexicului, de la Teotihuacan la Tula. Am scriscu sobrietate despre tolteci, cu tristeţe despre azteci,mai cerebral despre olmeci şi cu pătimire despremayaşi… În Yucatan, între mayași, mă simțeam ca în

Bucovina natală. Și nu mă mai puteam smulge dinMexicul atemporal, îmi venea să-mi fac o colibă lân-gă ferma lui Gabriel Garcia Marquez, pe care l-ammai aflat în viață…

Ieșisem din prezentul văzut și zadarnic un SMS-alertă de la Ambasada română (care, ciudat, îi purtade grijă lui Andru!) îmi aducea aminte să mă întorc înpatrie și nu cumva să-mi găsesc patrii alternative.În paralel cu traseul proto-istoric al vechilor regateprecolumbiene, am parcurs şi Ruta de los conventos:calea misionarilor din timpul Conchistei. Misionariimi s-au părut un fel de sanitari religioşi, vindecând cuagheasmă şi tămâie rănile conchistei, învăţându-i peindios cum este cu mântuirea în lanţuri... Dar unpopas la o mănăstire benedictină din Cuernavaca m-a împăcat cu toţi misionarii. De altfel benedictinii, cași franciscanii, mi s-a părut că au o supleţeortodoxă… M-au şi ascultat să le vorbesc despreoratio mentis, deși se fereau de arcane filocalice!

Şi, la capătul ispitelor, iată, mă aştepta marele dar.Pot numi aşa ceasul întâlnirii cu chipul FecioareiMaria. E mult spus o teofanie! Dar am văzut că mulţicând se află acolo, în faţa chipului miraculos de pemantia de agave, trăiau clipa cu intensitatea extazului,ca şi cum minunea se petrecea în acel moment. Feţeleoamenilor mărturiseau această reiterare a minunii.

Mai spunem că: Ziua când s-a arătat a cincea oa-ră Maica Domnului (12 Decembrie) a devenit sărbă-toarea naţională a Mexicului. Nuestra Senora de Gua-dalupe a fost declarată, de Vatican, patroana Mexi-cului, apoi patroana Americii Latine. Evlavia pentruFecioara de la Guadalupe a generat un catolicismpopular, paralel cu cel oficial din Sud-America. Din ceam văzut, popularitatea și faima Fecioarei dinGuadalupe îndulceşte catolicismul mexican, îl facemai puţin „geometrizat”, îl face mai cald, maiemoţional: adică îi dă o aromă de ortodoxie...


DAN ANGHELESCU

Vintilă Horia – Răstigniri peste timp

„Când barbaria se instalează ca o dialectică,

apărarea culturii e o primă urgenţă…”

Virgil Ierunca

Numai memoria „este în măsură să redea uneisocietăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţienormală ori cvasi-normală”, scria Monica Lovinescu înSeismograme. Tot mai stringentă, necesitatea uneiterapii a memoriei, recomandată de ea, se reconfirmăşi în consideraţiile istoricului Tony Judt asupra „pre-zentului ca epocă a uitării deliberate”. Domină, spuneel, tentativa de „eliminare a bagajului intelectual al se-colului trecut”, iar din „strategiile şi priorităţile ce seinstrumentează în sfera culturii” apare „insistenţa per-versă a contemporanilor /…/ de a încerca din răsputerimai degrabă să uite decât să-şi amintească.”

Previzibil, refuzul sau întunecările la care e supusămemoria, creează derapaje, stări de acută disonanţă înraport cu realitatea şi, desigur, reacţii pe măsură.

Pe asemenea coordonate se înscrie o situaţie, care,sub masca falacioasă, deloc inocentă, a unei pretinsecorectitudini, pune în joc pretexte şi motivaţiicontrafăcute, reeditând imunda cabală menită să-ldiscrediteze pe Vintilă Horia, singurul scriitor româncăruia i se acordase prestigiosul premiu Goncourtpentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil. Ar fi fostnormal ca evenimentul, fără precedent prin anverguraşi onorantele implicaţii, să aducă în sufletul oricărui

român o mică tresărire de satisfacţie. Dar lucrurile, dinperspectiva regimului bolşevic de la Bucureşti, căpătauo turnură, nu doar opusă, ci şi aberantă. Succesuldevenea instantaneu incomod, dăunător şi, încunoscutul limbaj de lemn, era catalogat ca duşmănos.Aceasta pentru că autorul refuzase orice apropiere saucontact cu cei care forţaseră ţara să devină republicăpopulară. Era opţiunea unei conştiinţe care îşi asumaseferm condiţia morală şi tragică a exilului, întemeindu-se pe înţelegerea faptului că existenţa lui şi a neamuluisău fusese traversată de un cataclism al istoriei. Dealtfel, mai târziu, scriitorul avea să explice temeiurileprofunde ale gestului prin care refuza să accepteinacceptabilul: „. . .o întoarcere nu mai era posibilă, însensul că locul însuşi al întoarcerii dispăruse de pe hartă,fusese scufundat într-un infern schimbător la faţă şi lasuflet şi, mai ales, după ce am înţeles că rolul partiduluicomunist, ca şi al tuturor celorlalte partide, supuseaceleiaşi ideologii, era distrugerea poporului român,trecerea lui din esenţă în inexistenţă, desfacerea lui deFiinţă. Cred, după atâţia ani de confirmări, că e vorbade un genocid, foarte clar organizat, deghizat înrevoluţie, cuvânt care nu mai spune nimic, făcând partedintr-un proiect nu vital, ci mortal, şi care era destinatconvertirii neamurilor în sclavii uniformizate,dezînsufleţite.”

Gândirea şi comportamentele în bolşevism auconfiguraţii faţă de care nu există abatere. Ca atare, însituaţia de mai sus, totul era previzibil. Atitudinea luiVintilă Horia trebuia pedepsită cu întreaga mânieproletară. De vreme ce succesul nu servea clamoroaseipropagande a ilegitimei guvernării comuniste,percepţia lui trebuia compromisă iremediabil şi întotalitate. Fără scrupule, s-au falsificat documente, s-aîntocmit un dosar fictiv şi s-a declanşat linşajulmediatic. Însă efectul violentei campanii de presă a fostcontrar celui scontat. Interesul şi notorietatea cărţii luiVintilă Horia a crescut fulminant.

Aceasta este, pe scurt, istoria asupra căreia, dupădecenii, ne reîntoarcem acum şi se va înţelege de ce.Unele istorii, se pare că şi aceasta, au uneori, tendinţasă se repete. Şi e foarte greu să înţelegem raţiunile înnumele cărora se petrece acest îngrijorător fenomen.

Într-un posibil panteon al exilului literar, VintilăHoria, ca şi Mircea Eliade, savant de autentică altitu-dine spirituală are imaginea unui spirit renascentist.


atenţie nici terminologia, cuvintele. Cuvântul, spuneaApostolul Pavel, este mai mare decât vederea. Ca atare,să facem abstracţie de ceea ce s-ar părea că se vede cuochiul liber. Să examinăm doar unul dintre cuvântelecheie ale directoralei misive privindu-l pe Vintilă Horia.De pildă cuvântul fascism. Utilizarea lui preferenţială seremaca şi la alte personaje care, şi ele făceau istorie,chiar prin anii ’46... când era cu Tribunalele PoporuluiNe amintim, nu? de Ana Pauker sau de AlexandruNicolschi. Dar, când e vorba de anumite cuvinte,puţină rigoare nu strică. Şi, a propos de cel în discuţie(fascism), să apelăm şi la istorici. De pildă la KeithHitchins, profesor la University ofIllinois (specializat înistoria României şi Europei de Sud-Est). Referitor laRomânia interbelică, aflăm de la el următoarele:„Regimul pe care Antonescu l-a instituit la 27 ianuarie1941 nu poate fi apreciat drept fascist. O definire mainimerită ar fi aceea de dictatură militară. Spre deosebirede Germania lui Hitler şi Italia lui Mussolini, regimulAntonescu era lipsit de o ideologie şi nu era sprijinit deun partid politic de masă. În locul unei justificăriideologice a existenţei sale, Antonescu a făcut din ordineşi siguranţă, pe care le considera indispensabileprogresului oricărei societăţi, raţiunea de a fi a regimuluisău./. . ./ Scopul său a fost mai curând să clădeascănaţiunea pentru a o face capabilă să reziste tuturorpericolelor care aveau să-i apară în cale.”(Keith Hitchins,România 1866-1947, Humanitas, Bucureşti, 1994, p.540)

În siajul citatului reprodus, ne adastă încă o mino-ră nedumerire legată de susţinerile şefului de institut:dacă eticheta de fascism nu poate fi totuşi lipită niciasupra diabolizatului Ion Antonescu şi nici asupraregimului său (cu toate tarele şi întunecimile ce i s-auatribuit pe bună dreptate), înţelegem că cea maiproeminentă imagine a fascismului în România oîncarnează Vintilă Horia, tânăr în formare, debutant înale scrisului, abia ieşit din adolescenţă. Nedumerireanoastră continuă încă din cauza unui amănuntprobabil minor: nici atunci şi nici mai târziu (devenitromancier şi publicist, scriind în mai multe limbi şitradus în nenumărate tiraje, eseist, gânditor, universitarinvitat să conferenţieze în cele mai prestigioaseuniversităţi, personalitate de carură renascentistă),Vintilă Horia nu a aderat la nicio grupare politică. Darsă nu trecem nici peste o altă serie de probematici care,

Romanele şi eseistica lui ating tulburătoarea „problemăa timpului” în consonanţă cu abordările unor Enstein,Bergson, Husserl, Heidegger, Heisenberg, Pauli, MatylaGhyka sau cu ezotericii Evola şi René Guénon. Despreel totul poate fi exprimat în numai două cuvinte a cărorcomplementaritate este totală: Credinţă şi cunoaştere. Şitotuşi...

Nu se stinseseră încă, în România şi Spania, ecou-rile prilejuite de manifestările organizate cu ocaziacentenarului Vintilă Horia când Alexandru Florian,director general, al „Institutului Elie Wiesel”, pe un tonimperativ (cu ameninţări de rigoare în subsidiar) cereaprimarului din Segarcea retragerea titlului de cetăţeande onoare acordat post-mortem scritorului VintilăHoria. Textul e o reproducere ad literam a hotărârii nr.11 din 21 februarie 1946 a Completului II de judecată alTribunalului Poporului din Bucureşti (?!). Din el aflămcă foarte tânărul Vintilă Horia a săvârşit infracţiuni degenocid contra umanităţii, e criminal de război, a fostşi fascist, şi legionar.

Chiar şi pentru un neavizat în ale istoriei, înşiru-irea aceasta este ineptă, total aberantă şi, evident,şochează. Parcurgând-o, am fost străfulgerat de gândulcă, inflamat de elanuri vindicative, directoralul semna-tar, a comis (desigur, cu buna credinţă, care, vizibil, îiînsufleţeşte fiecare sintagmă printată) o nevinovatătranslaţie de date? Nu cumva, avându-l în imagine peVintilă Horia, scrisese despre Horia Sima? Ori poatedespre Corneliu Zelea Codreanu să fi scris? În fond, cemare lucru! Metoda s-a utilizat cu bune şi apreciaterezultate şi atunci ... când cu premiul! Cu alte cuvinte, eomologată. Metodele cunoscute, se ştie, sunt cele maisigure. Şi apoi chiar domnul (?) Alexandru Florian amai utilizat-o. Aici se întrevăd posibilităţi încăinsuficient explorate. Astfel că academicianul BasarabNicolescu a fost silit să semnaleze şi să-i recunoascăeleganţa şi fineţea cu care a ştiut să pună pe seama luiVintilă Horia afirmaţii aparţinătoare lui RenéBenjamin. (Eroare Florianus est!) Asemenea rafina-mente n-ar fi tocmai morale?.. O chiţibuşărie plicti-coasă, exagerată şi obositoare ascund pretenţiile asteacu moralitatea. Mai ales când există un precedent decare tocmai s-a amintit. Prin urmare, mergem înainte,pe drumul (e drept, cam învechit, dar...) deschis departid!.. Doar de aceea ne orientăm după antecedente..., dar şi după antecesori. N-ar trebui să pierdem din


şi ele, sunt elocvente şi semnificative din punctulnostru de vedere.

În analiza făcută de Keith Hitchins se vorbea şi depotenţialele ameninţări şi pericole care au avut oinfluenţă considerabilă asupra societăţii româneşti.Revoluţia bolşevică din Rusia, ateismul şi agresivitateaei potenţială au determinat orientările tinerei generaţiidin interbelic spre dreapta. În conjunctura amintită,firesc, interesul a gravitat în jurul valorilor creştine. Înlogica acelor situaţii, Vintilă Horia mărturisea: „Noi nueram nici fascişti, nici comunişti ab absurdo, noi căutamsă salvăm existenţa poporului nostru şi a culturiinoastre. Temeiurile noastre s-au dovedit juste./…/Trebuia să avem credinţă. Să credem în forţa noastrămorală, în inocenţa noastră în faţa istoriei/. . ./ Nesimţeam liberi, lipsiţi de orice ură, de orice intenţie deviolenţă, şi de orice teamă, pentru că noi credeam înputerile moştenite de geniul poporului nostru. Acesta erafelul nostru de a fi naţionalişti” (v. Vintilă Horia, eseulDespre degradare şi risc)

Se pare că totuşi avem o problemă. Astăzi, a-ţi iubi,părinţii, strămoşii, graiul şi spiritul locurilor în care te-ai născut, te face nefrecventabil. Patriotismul a devenitaproape un delict. Dar nu cumva cei care s-au străduitsă distrugă patriotismul au fost Lenin şi Stalin? Iatăceva care, în mod curios, nu dă nimănui de gândit.Cum şi readucerea în actualitate a demascărilorcomuniste nu îngrijorează pe nimeni. Nu ştim cărorcauze le-ar aduce servicii respectiva idee. „InstitutuluiElie Wiesel” în niciun caz. Poate doar domnuluiAlexandru Florian care, în curând, sunt convins, va ficopleşit de un val de recunoştinţă şi mulţumiri dinpartea prietenilor, admiratorilor şi a tuturor celor care,la Universitatea Alcala de Henares i-au fost studenţi luiVintilă Horia. Mulţumită directorialei sale iniţiative(judecând şi după cele ce se întâmplă în presă, peinternet şi pe facebook) notorietatea scriitorului creştede la o oră la alta. Aici, unde lectura pare ieşită dinpreocupări, cărţile lui acum sunt cerute şi de către ceicare, până mai ieri, n-au ştiut că a existat. Este şiaceasta o întoarcere acasă. Uneori, prea întârziateleacte ale dreptăţi îşi pot afla desăvârşirea şi într-un astfelde chip. Honni soitqui mal y pense!

(urmare de la pag. 10)

ALBATROSUL

Adesea, puși pe glume, marinariiPrind albatroși, mari păsări ale măriiCare-nsoțesc pe drumul lor, hoinarii,Corăbii ce înfruntă abisul depărtării

Pe punte, zburătorul, sus rege peste toate,Cât de stângaci și moale își lasă pe podeleLungile aripi albe s-atârne răsfirateAlături, fără vlagă, ca niște vâsle grele

Nevolnic și hilar e zburătorul falnic,Odinioară mândru, acum greoi și jalnic!Unul îl tot lovește cu pipa peste cioc,Iar altul, șchiopătând, de el îți bate joc

Poetul e asemeni cu prințul semețieiCe sfidează furtuni sau arcașul advers,În huiduiala gloatei și surghiunul glieiMărețele lui aripi îl încurcă la mers.

traducere DAN DĂNILĂ

ALBATROSUL

Adeseori, naierii, ca să se-amuze, prindPrind albatroşi, mari păsări ce le petrec pe marePlecările în larguri, molatec însoţindCorăbii de mătase peste genuni amare.Şi-abia-i aduc pe punte pe regii-acestor salbeDe-avînturi peste-azururi, că temeraru-n trînteÎşi lasă-ncet perechea aripilor lui albeS-alunece pe-alături ca două vîsle frînte.

O,-naripat al zării drumeţ stîngaci şi tînt- Ce caraghios în lanţuri, frumos odinioară! -Unu-i agaţă-o pipă de plisc; din ars pămînt,Şi-altu-l maimuţăreşte pe şchiopul care zboară.



DINU FLĂMÂND

Orfeu la discotecă

I

Numai după ce și-a dat seama că întâmplareaîl oprise pe treptele unei discoteci să se odihneascăa început să înțeleagă de ce devenise brusc invizibil – îmbrăcat în bătrânețe –pentru tinerii care urcau râzândși perfect elastici îl evitau din merscu instinctul ce ocolește confuziile.

E adevărat că din anumite pozițiifalsa indiferență a lucrurilor se modificăatunci când dispare și unghiul mort,iar ele devin mai guralive – de pildășirul pantofilor înalți, albi, verzi, roșii, negri,transportând gleznele subțiri ale fetelorera un limbaj nou pentru el sau chiarrevelația ce putea explica fetișismul unoracare adoră cu pielea lorsă atingă neutra piele a lucrurilor.

Iar în timp ce pielea nopții se lipea cu indefinita eisezualitate pe pielea lui l-a zărit – felix conjunctio –pe Orfeuurcând din Tartar(el acuma părea că-i întinde la spate mâna,ca măsură de precauție, trăgând-o grăbit pe scăricu un fel de exaltată tristețe, în timp ce

pe fața ei deja ciripea un zâmbetanunțând dimineața);

dar când ușile batante li s-au deschispaznicul de la intrareera tot Cerberși l-a izbit în plin dogoarea de heavy metal.

II

„Întinde-mi mâna iubitule” îi șoptise tot timpulEuridice în sinea eiiar la capătul degetelor disperarea îi colora dejaunghiilecu palpitul unor brânduși de toamnă ;

și neîncredera și posibila lui trădarecontinuau să aducă furtuna în ea pe câtde agitată îi fusese și așteptarea;

i s-a spus că așa sunt bărbații,iar apoi voci confuze bârfeau despreceata altor băieți din Tracia cu care se înhăitase elși despre jocurile lor crud suaveîn fratriile amorului care viață nu vorsă lase în urma lor ;

ca Hathor și-ar fi pus și urechi de vacă oricenumai să-l poată ține în preajma ei,deci venirea lui să o caute a invadat-o cuo reală și imensă suprizăcare o amuțea.

Iată ce de pășea cumva plutindîn propria ei uimiredar cu ochii închiși fiindcă nu doreasă vadă privirea lui când spre eaurma să-și întoarcă fața așa cumea intens presimțea.

III

Întrucât mâna lui intinsă la spatenu avea dreptul nici s-o dirijeze și nici s-o tragă,amândoi numai cu cele două singurătățiale lor se mai atingeau;


nici fâșâitulpașilor ei nu-i intra în auz, nici parfumul einoptatic în nări, ci doar curiozitatealui vag mirată mângâia chipul ei improbabilde la distanță,sau îi simțea respirația și tremurul sânilorarzându-l în spate, numai presupunând că eaîl urma pășind din instinct sau adulmecândaerul care trecea prin liră.

Însă ce fel de întâlnire putea fi asta, dacăînfățișarea eidupă atâta vreme i se interzicea? oare intactăîi rămăsese pieleadin care aburea pe vremuri căldura eiinvizibilă ca somnul și sufletulînainte să le cuprindă noaptea?

Oare sexul ei cel misterios și secretulabandonului – darulei în beatitudinea soră cu moartea – rămăseserătot somnolența trează cu care pe vremuri ea-l atrăgea ?

Iar dacă din așternutul său urma să dispară deacum înaintegolul, iar mîna caldă care-i ștergea sudoarea pefrunte reveneala el când spaimele-l scuturau, sau dacă din nouîn pat urmasă o zgârâie cu pielea călcâielor sale aspreîn vreme ce ea spunea că adoră drumurile carelui îi crăpaseră pielea,oare asta va însemna că Euridice cu acelașitremur al nărilorîncă mai adulmecă viitorul iar suflarea ei din nou se va strecuraîn nările lui…fixând și revenirea lor în prezent?

Oare din nou i se va îngădui lui să citeascăhieroglifele pufului de la baza urechiipe gâtul ei cel subțire?

Și de acum înainte pe orizontul curbat al coapseloreimaiputea-vazăridinnoudevierea luminii ce explicăși fuga uluitoare a galaxiilor?

Altfel cine să înțeleagă cum de așteptareaîndelungă a unei iubiri devine mai bogatăîn așteptare decât în speranță? – mai apoi chiarobișnuindu-se cu amânarea care la rândui ei setransformă însexualitatea acelei așteptări infinite –iar dărnicia unei astfel de vieți înseamnă oaresă tot aștepți numai pierzându-ți mințile?.. .

Iar dacă nu-i auzea pașii putea el să creadă căEuridiceîncă îl urma cu picioarele ei șoptite ce totdeaunasoseau înîntâmpinarea lui, sau continua oare să năvăleascăvopsit în coajă de nucă părul ei magnetic spre el,pletelecare îi făceau și pe fluturi bezmetici iarsimțurile lui vraiștele rostogoleau într-o sufocată uimirepână chiar nu demult?

Și mai putea el oare să caute în continuarenumai în rezerva de așteptare ceea ce părusea fi tocmai sfârșitul acesteia,dacă luăm în seamă și bănuiala că zeiipot fi deseori prefăcuți căci își iauînapoi cuvântul?

Iar dacă ea urma să fie tocmai prima înviereca o victorie mesianică a iubiriinu cumva devenea el ultimul omde la începutul sfârșituluiincapabil să și-l mai reprezinte?

IV

Ciudată e noaptea simțurilor când doaramintirea le mai ține aprinse cu o viață culeasădin umbra vieții,nedumerită că s-a sfârșit deșiîncă este ne încheiată ;

iar ceea ce rămâne profund resimțit ca inacceptabilăabsență sau frustrare de ne înțelescontinuă să fie un zbuciumperfect ascuns în ardențasexului fără sex


sfredelind prin memoria cărnii precum pînăadânc sub lespezi măslinii Aticiei.

Iar rădăcinile viei insidios strecurându-seprintre așchii de silexsau prin sărurile uitării încă mai scotla suprafață ciorchinii întunecați ai vinului ;și lenta lui decantare continuă să incendieze până șipărțile cele mai seci ale corpului de unde sfârâiestinsele senzații.

Numai continuînd ea să își simtă dorința în corpmai știuse că avea corp.Iar toate celelalte puteau să dispară, fiindcă nimicnu o îndurera în viața din restul ei de viațămai mult decât acea dorință a eide a fi doi într-unul.

Devenim cu toții niște eterne văduve, însă chiarși prin neputința de-a explica știm că usucatulsâmbureleîn găoacea lui infertilă încă visează lăstari.

Sigur că frisoanele noastre rămân doar zgârciulfostelor mângîieri, iar amintirea lor e mai dureroasădecât fantoma unui picior tăiat, dar prezențalor bănuită rezuma absența tuturor amintirilorîn care nimic nu dăinuie – fiindcă dispare chiaruluireadin acel abandon care nu se spune.

Deci când ea încearca de una singură să trezeascăîn corpul ei amintirea acelui mister,se trezea pe culmile irespirabile ale uneiși mai severe absențe pe care doar disperareamai putea la sânul ei să o legene alăptând-oca pe un prunc mort.

Dar bănuia astfel că numai cel care nu dă viațăignoră cum să-și accepte moartea– rămas uitat în excesul lipsei sale de limită –,iar atunci infecuda revoltă i se arăta a fi doaro ironie a zeilor, care puțin prețuiesc viața omuluiîn setea lor de sânge de mamifere umane sau

bestiale îmbrățișate, la urma urmei,doar de extazul morții.

Numai născând înțelege femeiafericita precaritate a vieții, așa încâtîntr-o presupusă lume a transhumanului,cu viața ea nu se joacă;

iată de ce resemnarea vitală devine femeieîn clipa când se rup brâiele care țin placenta,iar după ce își aduce pe lume copilul ea seîmprieteneștecu începutul sfârșitului și în numele acestuiaîncepe să îi dea în lapte.

Euridice știa că acel mister încă își căutarăspunsul în pântecul ei infecund,deci revenirea lui ar fi trebuit nu doarcu muzică să o implinească ci șiumplându-i burta.

Iar când s-a produs ceea ce ea bănuia,tocmai în preajma acelor întredeschise ușidin întunericul văzului ei a simțit dogoareadestinului;

biciuind-o ca prin luncile împrimăvărate cândmlădițe verzi aleargă împotriva copilului rătăcitiar frigul brusc devenit fierbinte spargemugurii și dă drumul laptelui incoloral timpului din lăstari și din ugere.

Cu ochii abia mijiți s-a zărit pe sineundeva pe malul Avernului, printre sălcii,și nu departe ceata unor menadebete sfâșia carnea de pe un trupîn care încă mai palpita viața – să fi fostceea ce ea credea?

Atunci a deschis bine ochii și un amănuntnumai de ea știuti-a adus confirmareaîn lumina din discotecă.


amândorura”. Poemele lui Romulus Guga îşi regăsesc,astfel, energia şi dinamismul prin recuperarea uneimemorii atente la detaliile lumii şi la avatarurileafectivităţii, astfel încât oglinda devine, pentru poet, o„promisiune fictivă”, într-un timp „menit risipei şivisului” („Acest timp e menit risipei și visului?/ La cesă mă văd în oglinzi,/ Cu această promisiune fictivă,/Cum să mă cobor în teacă fără luptă?”).

Creator autentic, ale cărui texte se nasc dintr-otrăire acută, liminară a unui real convulsiv şi anomic,Guga are toate calităţile unui creator complex şicomplet, prin evantaiul foarte divers al preocupărilorsale culturale şi literare (poezie, proză, teatru,publicistică, eseu, cronică literară sau plastică etc.).Dacă operele sale literare, în care transpare imagineaunei conştiinţe interogative, cum s-a mai afirmat,reprezintă o oglindă a unei epoci şi a unui spaţiudelimitat cu anumită rigoare, ele conţin, nu mai puţin,o dominantă problematică general-umană, în măsuraîn care au ca fundament generator un set de simboluri,reflexe ideatice şi reprezentări cu valenţe arhetipale.Zaharia Sângeorzan afirma, pe bună dreptate, că„romancierul Romulus Guga este un poet excepționalal nostalgiei existenței, care se împotrivește convențieirealității, reinventând-o în chip de metaforă”. Înaceastă perspectivă, în Nebunul şi floarea, scriitorul sedovedeşte „un transfigurator liric al suferinţei moraleşi al regenerării sufleteşti” (Mircea Iorgulescu). Dealtfel, critica literară a constatat înclinaţia prozatoruluispre reflecţia parabolică sau spre cultivarea simbo-lurilor majore ale umanului, conflictele romanelor luiGuga fiind, în fond, confruntări dramatice ale perso-najelor cu propriile lor limite sau cu limitele impuse deun context istoric alienant. Nebunul şi floarea, edificiunarativ sobru, dens, riguros articulat, sugerează pre-zenţa eului narator într-o lume deconcertantă, ce selasă descrisă, decupată sau focalizată atât prin inter-mediul percepţiei realist-obiective, cât şi prin inter-mediul detentei imaginative, al reducţiei fenomeno-logice a evenimentelor la simbol, sugestie saumetaforă. Spectacularul prezent în paginile epice alelui Romulus Guga se detaşează prin tensiunea dintreforţe antagonie: puterea/ morala, vina tragică/sancţiunea, avatarurile afectivităţii/ absolutismulraţionalităţii. Cu toate acestea, aşa cum observa criticulCornel Moraru, „tendinţa spre parabolă, organică

IULIAN BOLDEA

Romulus Guga. Parabolă şi realism

Afirmat ca poet, prozator şi dramaturg, RomulusGuga a fost şi un veritabil arhitect cultural, prin rolulesenţial pe care l-a jucat în edificarea şi afirmarearevistei „Vatra”, una dintre revistele culturale cele maireputate de după 1944. De altfel, nu întâmplător, înnecrologul publicat în „Vatra” (nr. 10, 1983), semnatRedacţia revistei Vatra, se arată că „prin disparițiaprematură a lui Romulus Guga, literatura românăcontemporană a pierdut una dintre personalitățile deseamă, un scriitor cu o operă de poet, romancier șidramaturg, a cărei valoare și originalitate a fost unanimrecunoscută”. Pe de altă parte, într-un text intitulatCălătorie în memorie, scriitorul însuşi subliniazăsolidaritatea dintre trecut şi prezent, continuitatea deidee, faptă şi simbol dintre ceea ce a fost şi ceea ce este,dintre tradiţie şi modernitate: „ori de câte ori măgândesc la trecut, înseamnă că mă gândesc la viitor(…). Trăiesc în prezent și câteodată mă cutremur căfiecare clipă, fiecare fum de țigară, fiecare lacrimă,fiecare zâmbet se despart de mine și pornesc o lungăcălătorie în memorie, se duc și se așează în bogățiacuiva pe care-l invidiez”. În acelaşi timp, adevărul,libertatea, frumosul reprezintă, pentru Romulus Guga,elemente constitutive ale unei identităţi a eului cu sineşi cu alţii, cu timpul în care trăieşte şi cu propria saoperă, alimentată de trăiri, imagini, responsabilităţidiverse: „Calea libertății e una. Calea adevărului eaceeași. Scriitorul, artistul cel adevărat este suma


autorului, nu sărăceşte imaginea lumii şi nici nuestompează sinceritatea suferinţei – dimpotrivă, le in-tensifică. Rezultă de aici un amestec original deviolenţă şi poezie, de coşmar şi luciditate, de obsesie amorţii şi de aspiraţie la puritate, cu un sentiment decredinţă în viaţă, în regenerarea ei de fiecare clipă. Unasemenea rafinament artistic, de o nobilă distincţieintelectuală, conferă autorului un loc de prestigiu, dejaconsolidat în proza românească de azi”.

Nebunul și floarea este romanul cel mai reprezen-tativ, prin eficienţa introspecției și postularea sensurilorexistențiale într-o lume confuză, lipsită de speranță; dinaceastă perspectivă, romanul este, cum observă NicolaeCiobanu, ,,o parabolă semnificativă, de un realism fun-damental tulburător”, astfel încât personajele îşi atenu-ează, adesea, conturul caracterologic, legitimitateaidentitară, asumându-şi funcţii simbolice, conduitedictate de un destin parabolic, în cadrul unui un„generos text-matcă” (Constantin Ciopraga). Desigur,o astfel de eliberare a materiei epice de substanţialitateevenimenţială, de prezenţa subiectului, de avataruriletramei poate genera unele riscuri în ordineareprezentării sau a proiecţiei discursului narativ, faptsubliniat de Cornel Regman: „Dacă pentru cei maimulți romancieri problema care se punea și se maipune este de a învinge presiunea materiei de viață, grea,haotică, primară, de a pune ordine în impresii, de astăvili, lumina și elimina deopotrivă, în cazul lui Gugași a altor prozatori din vremea mai nouă, istoria,faptica, timpul cu care operează manifestă o văditătendință aerostatică și chiar volatilă, încât teritoriul epicamenință să se videze în lipsa unor repere obiectivecare să înainteze sistematic, și a unui program consec-vent de reținere și densificare”.

Scriitorul înregistrează, cu acuitate perceptivă,imaginile lumii cvasicarcerale ale spitalului, surprin-zând sentimentul inevitabilului, dar şi avatarurile euluialienat prin izolarea în acest spaţiu al claustrării,suferinţei şi spasmului agonic: „Bolnavii stăteau într-un şir lung, erau foarte slabi şi toţi tunşi zero. Deasuprainimii purtau cusut un număr. Toţi îşi ţineau izmenelecu mâna dreaptă şi toţi păreau adevăraţi puşcăriaşi.Nici astăzi nu sunt sigur că nu erau aşa ceva. Feţecenuşii, ochi căzuţi în orbite, stele ce-au străbătutfulgerător cerul şi acum zac şi trăiesc pe pământ.Câţiva infirmieri îi înghionteau de colo-colo. Nu era

atât de minunată lumea noastră!”. În acelaşi timp, înParadisul pentru o mie de ani, scriitorul subliniazăinsuficienţele retoricii memoriei de a reunifragmentaritatea unui univers delabrat, supusefemerului şi agresiunii insidioase a temporalităţii:„Acesta este, pentru ochiul meu, lucrul cel maiînspăimântător: să văd oameni sfărâmați și împrăștiațica și cum ar fi azvârliți pe o câmpie de carnagiu. Șicând ochiul fuge din prezent către trecut, el găseșteîntotdeauna același lucru: resturi, membre și întâmplăriîngrozitoare”.

Dramaturgia lui Romulus Guga pare să aibă maimultă priză la critică, deşi, trebuie subliniat faptul căreceptarea critică a operei lui Guga este încă unainconsistentă, lacunară, leneşă. Speranța nu moare înzori, Noaptea cabotinilor, Evul mediu întâmplător șiAmurgul burghez – sunt piese ce se impun prin tehnicadramturgică, substanţialitatea ideatică, dar şi prinpregnanţa personajelor. Într-un articol din Ramuri,Patrel Berceanu remarcă semnele unei evoluţii apercpeţiei dramaturgice, în ordinea generalizării şiesenţializării: „Dacă în Speranţa nu moare în zori şi înNoaptea cabotinilor reflecţia morală are un grad relativde universalitate, odată cu Evul mediu întâmplător şi,recent, cu Amurgul burghez, arcul parabolei dramaticese deschide spre un maximum posibil de generalizareasupra existenţei Binelui şi Răului în lume”.Dramaturgia lui Guga nu e, în fond, aşa cum subliniaDumitru Solomon, decât „amestecul de poezie fantastăși umor absurd (...), de spaimă și eliberare prin vis, deelementaritate și subtilitate, de tragism și comic buf”,dramaturgul cultivând, cu talent, dăruire şi patos,parabola impregnată de poematic, într-un registru ceîşi asumă, nu de puţine ori, grotescul, elevaţia oniricăsau expresivitatea traumei cu desen halucinant.

Opera lui Romulus Guga e departe de a fi revela-tă în toate articulaţiile, nuanţele şi resursele sale seman-tice. Rămâne ca ea să fie pusă în lumină de o criticămult mai răbdătoare cu operele trecutului, căzuteadesea în uitare dintr-o neglijenţă imposibil de motivatsau de scuzat. Critica îi rămâne încă datoare poetului,prozatorului şi dramaturgului Romulus Guga.


s-ar fi putut ieşi, mi-a dat de înţeles un locatar. Euvedeam bine că încolo spre poarta de bârne nuducea vreun drum, ci sclipea doar un ochi de apă,dar, mă rog. Când mă apropii de câine, el începe sălatre furibund, să se repeadă la mine, noroc că elegat cu un lanţ – de furie sălta în aer, făcealoopinguri şi ateriza în iarba întunecată pe care oalbea cu bale bogate sclipind din când în când caun curcubeu.Asta pe de o parte.Pe de altă parte:Toată curtea era noroioasă, era noapte, era târziu,voiam să scap de-acolo, poate că dacă m-aş fiîntors prin holurile reci şi neterminate aş fi găsit ocale de ieşire, dar nu, nu m-am dovedit vrednic dealte căutări.În fine, veni o femeie aproape bătrână, cică să măajute ea. Eu însumi eram cărunt. Dar ea juca ocomédie, zicea: hai să-l ajutăm pe băiatu’ ăsta. Şimă uitam la ea: o femeie cu părul pe jumătatecărunt (o fi ţigancă? mă întrebam), cu o rochieveche din pânză roasă albăstrie, sub ţesăturasubţiată sânii ei obosiţi, îmbătrâniţi* etc. M-aconvins s-o urmez, mă scoate ea din Cvartal, aşa,dintr-o pornire generoasă. Am urmat-o la etaj şiacolo ce să vezi! Se adunaseră grămadă bărbaţi,femei, tineri, copii, se uitau la mine ca la o victimă,parcă-şi dădeau coate, rânjeau şi uite un ditamaiţiganul în tricou alb, cu braţe musculoase ar fi vrutsă mă înşface, dar însoţitoarea mea îi zice: lasă, îicu mine. Mulţimea tălăzuia şi-am înţeles atunci căbătrâna femeie (acum nu era chiar bătrână) mătrăgea spre o odaie unde urma să mi se ofere. Darbrusc am priceput că mă duce spre o cursă şi amfugit, am fugit, am fugit, câinele s-a repezit la minecând am luat-o spre ieşire, s-a dat peste capînlănţuit cum era, a făcut hâc! şi a tăcut. Tace şiacum. Deocamdată. Într-o altă zi, nouă-nouţă

*păi, ce visez eu acolo? : o cvasi-ţigancă, o falsăsalvatoare, are ţâţe (e important!?), sub rochia ei deaţică multrăbdătoare

IOAN MOLDOVAN

Şi nici somnul.

Pentru că am fost nu demult anunţat căviaţa-i scurtă, povestirea mea e scurtă, e o scurtăproză. Fireşte, a unui vis de noapte. Totul era înregulă, ca-n orice vis. Eram înconjurat de bărbaţi,nimic nu mi se fura, nimic nu dispărea, nici măcarbicicleta semiprofesională din juneţe, dar’mi’temaşina vârstei a treia, nimic nu devenea denerecunoscut ca, apoi, să trebuiască să mă amăgesccă în cutare clădire pe care o văd străină este totuşilocul naşterii mele ş.a.m.d. Pornind de la aceastăbunăstare onirică, am trecut prin multe. Eu celbeat de-a doua zi puţine îmi amintesc. Aşa amajuns într-un cvartal. Eram un trecător. Eram unom într-un cvartal. Nu ştiu de ce zic cvartal. Poateîn vis memoria limbii mele e rusească. Vreau să văspun exact cum a fost. Fac multe pauze şi nuîncetez a vrea. Între timp viaţa mea de vis denoapte s-a plimbat pe alte covoare. Între timp n-amai nins, ba chiar a plouat ploaie de decembrie cutunete ca vara. Fac o pauză, aş vrea să dau untelefon, un mesaj, ceva ca să rezolv chestia asta. Cămereu am nevoie de bani, că am avut. Punct!Revin în cvartal, deşi între timp am văzut o tânărămamă alăptând o copilă. A ei. A lor. Mă întorcîn…În puncte-puncte. Şi nu mai puteam ieşi de-acolo. Inevitabil, o poartă. Păzită straşnic de uncâine-lup. Ce câine lup!? O potaie uriaşă. Pe-acolo


simpozion internațional de anvergură.O primă dovadă a prețuirii de care se bucură

opera sa, dar și amintirea personalității fostului profe-sor de la această veche universitate, a fost faptul căsimpozionul s-a desfășurat sub patronajul instituției deînvățământ, precum și al Bibliotecii Naționale aSpaniei. Se cuvine menționat – cu regret – în acestcontext, lipsa totală de interes a Institutului CulturalRomân, care, nu numai că nu a sprijinit întâlnirile dințară ori pe cele de la Madrid, dar nici măcar unreprezentant al său nu a fost prezent la aceste manifes-tări de înaltă ținută academică.

În Spania, însă, au mai contribuit la bunadesfășurare, dar mai cu deosebire la invitarea unorconferențiari cu prezentări deosebit de interesante,Centrul Internațional de Investigații și Studii Trans-disciplinare, Institutul Român și Biblioteca Româ-nească de la Freiburg. Comitetul de organizare, alcătuitdin profesori și cercetători români și spanioli – SandaPopescu-Duma, Ileana Bucurenciu, Daniela Oprica,Javier Helgueta Manso, Emilio Suri Quesada, avându-lalături pe preotul bisericii românești, Ilie Tabarcia, dinorașul în care a locuit scriitorul, Collado Villalba – afost condus de însăși fiica scriitorului, Cristina Horia.

Participarea la simpozion a fost numeroasă – înspecial în prima parte, în care au vorbit desprepersonalitatea și opera scriitorului reprezentanți dinconducerea Universității, academicianul BasarabNicolescu de la Paris, scriitorii Jose Javier Esparza,Aquilino Duque, Antonio Enrique și profesoaraViorica Patea de la Universitatea din Salamanca. Unreperezentant al Bibliotecii Naționale a Spaniei aprezentat, în power point, arhiva „Vintilă Horia” pecare o deține cu mândrie Biblioteca Națională a țării încare a trăit cea mai mare parte din viață scriitorulromân. Din partea Asociației La Maison Roumaine(Paris), președintele acesteia, Alexandru Herlea, atrimis un mesaj de salut colocviului, exprimând deasemenea aprecierea de care se bucură Vintilă Horiapretutindeni.

În partea a doua, care s-a desfășurat la Facultateade Drept, au evocat personalitatea marelui scriitor șieseist, profesor și conferențiar, scriitorul BedroFernandez Barbadillo, editorul Carmelo Lopez-AriasMontenegro, precum și profesorii Pr. Teofil Moldovan,Sanda Popescu-Duma, Georgeta Orian, Mihaela Albu,

MIHAELA ALBU

Un important eveniment al anului 2015 -centenarul Vintilă Horia

La începutul lunii decembrie, în țară, conco-mitent, s-au desfășurat câteva manifestări dedicatesărbătoririi unui veac de la nașterea scriitorului VintilăHoria. Prima a fost – în seara de 2 decembrie –lansarea cărții Eseistica lui Vintilă Horia-deschidericătre transdisciplinaritate, editura Aius (autori MihaelaAlbu și Dan Anghelescu) la Casa de Cultură „TraianDemetrescu” din Craiova; au urmat apoi (în zilele de 3și 4 decembrie) două simpozioane – unul la Craiova, lainițiativa lui Crisitan Bădiliță, al doilea la Alba Iulia,coordonat de Georgeta Orian. În 5 decembrie, Biblio-teca din orașul Segarcea a găzduit de asemenea oîntâlnire a participanților la simpozionul desfășurat laCraiova cu profesori și elevi, prilej cu care a fostevocată personalitatea scriitorului și au fost prezentatecărțile Memoriile unui fost Săgetător (de V. Horia),Eseistica lui Vintilă Horia, precum și Scrisori din exil.Arhiva literară Basarab Nicolescu (autori Traian D.Lazăr și Raluca Andreescu). Realizând că, prinpersonalitatea scriitorului născut în orașul lor, aceastălocalitate s-a înscris pe harta culturală a lumii,autoritățile din Segarcea i-au conferit, post-mortem,titlul de cetățean de onoare, după ce, de ceva timp înurmă, liceul din localitate îi purta numele.

Seria de manifestări dedicate lui Vintilă Horia aculminat la Universitatea din Alcalá de Henares,Spania, unde (în 17 decembrie) s-a desfășurat un


Francisco Jose Lopez-Saez, Soledad Poras Castro,Carlos Luiz Miguel.

Pentru a oferi un model al felului în care VintilăHoria este apreciat în Spania cităm în continuare (cuacordul autorului și în traducerea hispanistului GeoConstantinescu de la Universitatea din Craiova) unadintre comunicări, semnată de scriitorul AquilinoDuque1, prezentarea sa apărând și în cunoscuta publi-cație spaniolă ABC:

VINTILĂHORIALACENTENARULNAȘTERII SALE

de Aquilino DUQUE

La 18 decembrie 2015, dimineața, se împlineștecentenarul nașterii lui Vintilă Horia și, cu aceastăocazie, i se va aduce, la Universitatea din Alcalá deHenares un omagiu, datorită eforturilor fiicei sale,Cristina. Poate că n-ar fi fost Vintilă Horia unicavictimă a guleratei inchiziții a timpurilor noastre, șitocmai de aceea cea mai lamentabilă, căci puținiintelectuali se aflau în Spania și Europa timpului săucare să se poată măsura cu el. Deja sunt convins că a-lnumi „intelectual” pe Vintilă Horia îi diminuezvaloarea, căci superioritatea lui față de intelectualiicontemporani se datorează în realitate faptului că, maimult decât un intelectual, el era ceea ce francezii numeschomme de lettres, iar noi un literat. Vintilă Horia n-afost doar un gânditor, ci și un creator, iar cunoștințelesale nu se limitau la acea informație care se vehiculeazădoar prin știința de carte a celor care, cum se zice în modvulgar, „sunt la zi”.Eu l-am văzut pentru prima oară pe Vintilă Horia înbiroul lui Luis Rosales, în care se afla Institutul deCultură Hispanică. Vesnise să-i aducă un eseu deRaimond Abellio pentru revista „Cuadernos Hispano-americanos”, eseu în care se spunea că, în 1945, Spiritula murit în Europa. Leopoldo Panero m-a rugat să-ltraduc. Eu am refuzat. Teza lui Abellio îmi părea atunciscandaloasă; acum o subscriu în întregime. VintilăHoria, pe care-l însoțea una dintre fiicele sale, încă ocopilă, își lua rămas bun de la prietenii săi madrilenipentru a se instala în Paris. Puțin după aceea izbucneaafacerea Goncourt, care, în mediile „progresiste” dinElveția unde eu mă mișcam pe atunci, a pricinuit onotabilă tulburare.

Ani după aceea, la Roma, l-am auzit pe Vintilăconferențiind în palatul Cancelariei, sub auspiciileFundației Volpe, despre relațiile dintre fizică și științelepoliticii și am înțeles că spiritul lui Vico revenea, corsi ericorsi pentru a aduce la zi critica Științei noi. Dupăaceea, deja la Madrid – prietenia, coincidența, disperataimposibilitate de a nu fi de acord cu el, disperata nepu-tință de a cuprinde opera sa atât de vastă în genuri șineliniști. Obligat să se exprime în limbi de adopțiune si,în mod magistral, în toate, victimă a unei diaspore delocvulgare – Eliade, Ionesco, Cioran, Goma –, VintilăHoria, cu aerul său de inchizitor dominican, cerea stri-gând toga albă și pensulele lui Greco sau ale lui VazquezDiaz, menținea deschis la Madrid consulatul unei cul-turi centru-europene care nu mai credea într-o Europăce ucisese Spiritul. Cine îmi putea spune mie că voiajunge să-l văd pe Vintilă îmbrăcat într-o togă albă șiprezent fizic în biblioteca clinicii Lopes Ibor? În schimb,nu puteai să fii naiv să nu prevezi niște necroloage, totmai respectoase, în publicațiile care altădată se ilustrauprin semnătura sa.Vintilă Horia s-a născut la Segarcea (România) la 18decembrie 1915; a studiat dreptul în București șiFilosofia și Literele în București, Perusa și Viena, cu obursă a fundației Humboldt. Între 1940-1944 a fostatașat de presă la legațiile țării sale în Roma și Viena. În1944, când s-a produs lovitura de stat contra luiAntonescu și s-au inversat alianțele, Vintilă Horia,diplomat al unei țări prietene, ieri, și dușmană, astăzi, afost internat în lagărul de concentrare de laKrummhubel și mai apoi în cel de la Maria Pfarr unde astat până la venirea englezilor. Trecând prin acestelagăre, Vintilă a lăsat o frumoasă mărturie care nu arede-a face deloc cu truculențele de rigoare. Chiar dacăerau închiși ca dușmani, germanii nu uitaseră că eravorba de diplomați și nu-i tratau ca pe evrei sau pedelicvenți. Văzându-se în libertate, nu i-a trecut prin capsă se întoarcă în România eliberată de Armata roșie, ci arămas în Italia, unde l-a frecventat pe Papini. Din 1948până în 1953 a locuit în Argentina, ca profesor șitraducător, și în 1953 a venit la Madrid cu o bursă aInstitutului de Cultură Hispanică. A condus secțiaitaliană a departamentului de Culturi Moderne alConsiliului Superior de Cercetări Stiințifice, iar în 1960s-a mutat la Paris, de unde s-a întors în 1964.Ultima dată când l-am văzut pe Vintilă Horia viu a fost

AALLTTEERRNNAANNŢŢEE

în „împădurirea” sa din Collado Villalba. Era fericitsă locuiască în pădurea sa interioară, cel careîntrucâtva a vrut să fie pădurar în Canada. Măînsoțeau Juan Luis Calleja și Angel Palomino. Cândne despărțisem o dată, Palomino i-a spus lui Vintilă:„Ai aerul unui extraterestru”. Vintilă a răspuns:„Ceva din asta poate fi. Odată am fost în Italia sățin o conferință și, la terminare, un domn s-aapropiat de mine și, foarte mișcat, mi-a zis: Ma Lei eun marziano! Eu l-am privit peste umăr, dacă nucumva l-a auzit cineva, și am dus degetul arătător labuze”.

Lui Vintilă Horia i-au oferit pământul de odih-nă veșnică în cimitirul civil din Almudena, undeodinioară se îngropau ortodocșii coloniei române.

Drept concluzii ale colocviului din Spania, nupot fi mai potrivite alte cuvinte decât celeexprimate concis și clar de academicianul BasarabNicolescu, în urma participării sale la totalitateamanifestărilor: „Colocviul de la Alcalá de Henaresa fost foarte reușit. Reprezentarea spaniolă a fostexcelentă. Autoritațile universitare au fost și eleprezente. Public numeros: circa o sută de persoaneîn prima jumătate a zilei și vreo 40 de persoane îna doua. Foarte emoționant parastasul de lacimitirul de la Madrid celebrat de episcopul PSTimotei în fața mormântului lui Vintila Horia.După simpozion, Preasfinția Sa Timotei, EpiscopulSpaniei și al Portugaliei, a sfințit și Bibliotecaparohială care a primit numele Vintilă Horia.”

Noi ne exprimăm încă o dată regretul căinstituțiile de cultură românești au dovedit și acumcă așteap-tă ca străinii să cinstească marilepersonalități ale culturii noastre, continuând într-un fel să ignore sau, chiar mai grav, să menținăinterdicția impusă de regimul comunist. A fostcondamnat oficial comunismul, dar nu au fostlepădate cu totul mentalitățile și nici chiar legilecomuniste.

Scriitorul și gânditorul Vintilă Horia face par-te dintre marile personalități ale literaturii/ culturiinoastre care au trăit și au creat în afara țării. Și el,și alții au fost interziși de regimul stalinist și apoide cel comunist. În ciuda acestora, Vintilă Horia

rămâne, alături de Mircea Eliade, de EugenIonescu, de Cioran, de Alexandru Ciorănescu și deîncă mulți alții, un reper fundamental al culturiiromânești.

S-ar cuveni să-i cunoaștem cât mai bine operapentru a-i cinsti astfel cum se cuvine memoria.

___________________________________

1 . Aquilino Duque este prozator, poet și eseist.Născut în 1931 la Sevilla, este licențiat în drept laUniversitatea din orașul natal, urmând apoi studiila Cambridge și Dallas. Deține cursurile de litera-tură spaniolă la Universitățile din Sevilla și ChapelHill și a conferențiat la Universitățile din Cam-bridge, Sevilla, Swarthmore, Delaware, Chicago,Roma, Pennsylvania, Georgetown, La Rábida,Málaga, Mar Menor, Oviedo, Guadalajara, ca și laMuzeul de Bellas Artes din Sevilla, Palacio de lasNaciones de Ginebra, Instituto Británico de Sevilla,Instituto Español de Roma, Instituto Cervantes înBuenos Aires, Londra, New York, Viena, Munchenși Utrecht. Scriitorul Duque deține numeroasepremii, printre care amintim Premiul LeopoldoPanero de la Instituto de Cultura Hispáni-ca și Fastenrath, de la Real Academia Española oriPremiul Național de Literatură, în 1974.

2255


ZILELEMELE SUNT FAGURI DEMIERE

De cîte ori mă întind pe un cearşaf întins simtpielea acelor femei făcute firmituri şi aruncatepe fereastrăla vrăbii, buburuze mici se face pielea,iar inima stă cuibărită în coşul pieptului ca ocloşcăpe ouăle ascunse sub un stog de fîn,

cînd mă trezesc pielea e udă leoarcă, iarfemeile se simt minunat în guşa păsărilorcare se uită chiorîş la oul cel mare şi roşupe care dealul din faţă îl ouăpeste alt ou pe care undeva dintr-un pat mă ridicînvelit în cearşaful boţitşi aşa mă înalţ la cersă pot trăi fericit încă o zi pe pămînt,

zilele mele sunt faguri de mieredin care ochii femeilor scot veninul albinelorpentru a secera prin agora umbra bărbaţilor dincare iesvaluri de aburica dimineaţa de pe spinările cailor pe care au călăritnuduri de amazoane,

nopţile sunt bulgări plini cu viespi care se prefacîn fecioareale căror braţe sunt ca ale lui Venuspe fundul unor ape în care înot pînă ceîntins pe un cearşafvăd ce nu vă pot descrie aici,pentru că ceea ce eu vădpe voi nu vă vede,

dimineaţa care se ridică din mine şi pleacă peste zipînă seara cînd toate firimiturile devin femeicare îmi întind cearşafuri peste care iarăşisă mă întindşi să mor, şi să înviu,iar să mor,iar să înviu.

2266

GELLU DORIAN

O altă lume e la fel cu asta

Ieşi în oraş şi nu ştii încotro s-o apuci, peste totsunt cîrciumi şi tu eşti obosit ca o scîndurăîn care toată ziua s-au bătut cuie,cum să intri aşa într-o biserică,nu este sărbătoare,nu mai eşti fericit să ajungi la o femeie pe careo găseşti peste tot şi tu eşti obositca o scîndură din care s-au scos toate cuielebătute peste zi,unul singur ţi-ar trebui, să o aşezi în el ca pehaină în cuierşi s-o priveşti aşacum plouă, cum ninge, cum e soare,cum e zi, cum e noapte,

apoio iei aiurea şi nu nimereşti nicăieri, undede fapt doreai să ajungi, stai ce stai acolo şi pînăla urmă te hotărăşti să mai oboseşti un ceas, douăîntr-o bodegă în care nu intră nimeni,stai cu el la masă, el se ridică şi pleacă,iar tu priveşti în golul în care te aruncica într-un sicriu fără fund,

în zori te trezeşti în altă lumeşi o iei de la capăt.


Bărbat care visează

Sunt o sută de femei aici şi nici una nu este vie,apă în care să mă arunc şi a o sută unasă mă salveze,dar şi ea este mare moartă, sareade pe pielea ei îmi îndulceşte sărutul acrupe care-l fac sul şi-l întroduc într-o sticlăpe care o las în larg în speranţa căa o sută doua femeie o va găsi,mă vă scoate de acolo şi va simţi bucuriacu care am murit cu celelalte tot de atîtea oride cîte ori îmi va citi bileţelulpînă în fundul ochilorunde mă va găsi pitit într-o boală de inimăca un trandafir plin de brumă,

dar cele o sută de femei nu sunt aici,sunt îm altă parte,acolo, o sută de bărbaţi în locul meule fac fericite, le scot în oraş ca pe nişte hainepe care le priveşte lumeacare se-ntreabă ce-o fi cu omul ăsta atît de singurprin oraşul în care toate femeile se ţin după elşi el nu le vede,

de fapt nici bărbatul nu există,nici oraşul,nici lumea,ci doar femeile care visează la mine, un bărbatcare visează la o sută de femei frumoase şi vii.


Poetul e asemeni cu prinţul peste nouriCe-ncumetă furtuna şi ia-n de rîs săgeata.Zvîrlit pe ţărmul lumii şi-n ploaia de ecouri,Aripele-i gigante-l împiedică, şi gloata.

traducere ION CARAION

ALBATROSUL

Adesea, ca o glumă uşoară, echipajulA prins pe albatroşii, largi zburători de mare,Ce urmăresc, ca leneşi tovarăşi, pe silajulEi, nava lunecîndă pe-adîncurile-amare.

Abia i-au pus pe scînduri, ajunşi acum o pradă,Şi-aceşti regi din văzduhuri, acum stîngaci, mişei,Îşi lasă mizerabil aripile să cadă,Ca mari lopeţi lăsate alăturea de ei.

Stîngaci se mai arată cel ce trecea zburînd:Frumosul de odată e-urît şi caraghios;Vezi unul cum luleaua pe pliscu-i o aratăŞi altul cum imită infirmul şchiopătînd.

Asemenea-i poetul cu-acest domn printre noriCe caută furtuna şi de arcaşi nu-i pasăCa surghiunit în ţernă, hulit de trecători,Aripile uriaşe să mearg-aci nu-l lasă.

traducere NICOLAE IORGA (1938)


VASILE GOGEA

Brâncuşi. Esenţa şi zborul.

Brâncuşi a vrut tot timpul să înveţe piatra săzboare: „toată viaţa mea am căutat esenţa zborului„.A vrut, ca şi Thales, să „împingă în sus un element allumii fizice, făcîndu-l să se comporte metafizic„ .Metafizica lui s-a materializat în cele peste şapte sutedouăzeci de lucrări, care dovedesc comunicareaintimă între sculptor şi materialul cu care lucra. Ceeace era important în această relaţie era rezistenţamaterialului în faţa spiritului creatorului. Pentru că înmomentele de creaţie „sculptorul luptă cu materialul”şi, asemeni lui Camus, nu înţelege decît ceea ce atingeşi îi rezistă. Rezistenţă din care se naşte imprevizibilul:„Pietrele pot deveni dintr-odată şugubeţe.” „Pietrele” luiBrâncuşi sunt încă de la început pline de semnificaţii,dar cel care-şi făcuse de căpătîi cartea lui Milarepa,care-i cunoştea foarte bine pe Budha şi Lao-Tse aveanevoie de sens. Avea nevoie de sens chiar în interiorulmaterialului pe care îl şlefuia pînă cînd deveneasuficient de transparent ca să răzbată spiritul.Atitudinea lui Brâncuşi era cea care dădea semni-ficaţiilor celor mai umane sensurile cele mai cosmice.Credea în eterna reîntoarcere, în geometrie şi în legilecosmice. Nu credea în suferinţa creatoare: „Eu vă daubucurie curată„ . Legea morală trebuia să caracterizezecosmosul: „Nici o energie morală nu se pierde zadarnicîn univers„ . Un univers în care piatra lui Brâncuşicîntă în zbor, asemenea ciocîrliei. Pînă şi „Coloananesfîrşită” cîntă-zboară în infinit.

Brâncuşi introduce sens într-o lume infinită;repetarea de trapeze ne sugerează ideea că universular fi format dintr-o repetare infinită a aceluiaşisistem. Meditaţia asupra infinitului îl duce la negareaformelor: în „Rugăciune” procedează la o descarnaretotală a sentimentului, concentrîndu-se asupradurerii şi întrebării „viaţă sau moarte”. Brâncuşi nedovedeşte că femeia poate fi şi lebădă. Brâncuşi ciopleşte direct, ca şi cum mîinile aravea ochi acolo unde ochii nu văd în interior. El cautămereu transfigurat spiritul: „Lucrînd asupra pietrei,descoperi spiritul materiei, măsura propriei ei fiinţe,mîna gîndeşte urmînd gîndul materiei„. Iar acolo undeBrâncuşi nu găseşte spirit în materie, o învesteşte cupropriul lui spirit. În aceasta constă sacralitatea luiBrâncuşi, „o sacralitate smerită„, cum ar fi spusMircea Eliade. Puţinele teme ale lui Brâncuşi, puţineca şi actele fundamentale din viaţă, repetă arhaic,aproape de culturile tradiţionale, acte de creaţiecosmice, aproape divine. Căci, dacă prin gîndireomul depăşeşte echilibrul senzorial cu natura, princreaţie el depăşeşte echilibrul raţional cu propria luinatură. Creaţia este drumul spre divin, spre zeu, spresophos. „Creează ca Dumnezeu” – îşi impuneasculptorul. Prin creaţie, Chaosul se ordonează înCosmos. Gesturile capătă sens numai în măsura încare ele repetă o acţiune primordială. Aşa, „Poartasărutului” devine un exemplu de transformare a uneiopere antice în modernă. În creaţie, Brâncuşi este un mag, iar sensibili-tatea magică nu poate duce decît la bucurie, căcipentru ea nu există iremediabilul. În viziunea extaticănu mai există decît o proiecţie monumentală deumbre şi lumini. O proiecţie monumental-ţărăneas-că, deci limitată doar natural: fie de natura în a căreiordine se înscrie, fie de propria natură a creatorului.Pentru a ajunge la stadiul iluminării, în care deveneaposibilă viziunea extatică, Brâncuşi postea zile întregi.Austeritatea şi esenţialitatea. Esenţa – eidos – este înformă arhaică veidos, adică a vedea, deci a sculptaesenţa înseamnă a sculpta în lumină. Deontic, la Brâncuşi lucrul este întotdeaunadesăvîrşit pentru că este totdeauna desăvîrşit. Un ritminterior hrănit de misterul cosmic l-a condus pe



Țâra, din solidaritate cu noi, cu ce mai rămă-sese din grupul ”Ars Amatoria”, cu Radu G.Țeposu,cu Ioan Buduca și cu subsemnatul adică, se trăseseși el spre București și făcea o navetă infernală la oșcoală undeva la mama dracului, în Teleorman, însatul Băbăița, dacă nu mă-nșeală memoria. Mie,care, mde, predam în Capitală, când îl auzeam cumse scoală la ora 5 dimineața ca să prindă un trendin Gara Basarab și-apoi un tractor cu remorcă dinRoșiorii de Vede, mi se făcea și mai somn. L-amînsoțit și eu, de curiozitate, o singură dată. Dupăaceastă unică incursiune pedagogică, am dormitneîntors 24 de ore.

Taman în această perioadă, am cunoscut odomnișoară, să-i zicem Mela, care trăiește și astăzibine mersi. Mela avea trei calități: era foarteinteligentă, suficient de senzuală și – qualitémaîtresse – îi plăcea la nebunie pălinca (sau, cumzicem noi în Maramureș, horinca). Cu aceste însu-șiri, era imposibil să n-o cunosc în cele din urmă.Ceea ce s-a și întâmplat. Și uite-așa, din Bergson înPleșu, din Faulkner în Krishnamurti, i-am sugeratcă am acasă, în Militari, o excepțională pălincă depere ținută în butoi de dud. S-a arătat încântată.Cum Țâra venea de la supliciul didactic pe la 6 sea-ra, am convenit s-o aștept a doua zi în stația deauto-buz din Militari a lui 74 barat pe la 12 laprânz, gândindu-mă că în șase ore avem suficienttimp să putem parcurge amândoi mare parte din”Decameronul”.

A sosit spințară, la 12 fix, am mers la bloc, amurcat cu liftul hodorogit la 5, am intrat în aparta-ment unde avusesem grijă să fac o sumară cură-țenie, apoi în camera ”mea” unde de asemeneaavusesem grijă să scot scaunele inutile și să lasnumai o măsuță, plus inevitabila dormeză, și amscos din bibliotecă pălinca. Melei i-au lucit ochii.Mie – așișderea. Pălinca avea o culoare gălbuie și-nsticla bondoacă era o pară babană pusă acolo, dupăun procedeu binecunoscut la mine-n sat, cînd,pară mică fiind, încăpea pe gâtul sticlei, iar apoiera lăsată să se dezvolte în chip natural în lichidulamniotic de 60 de grade.

În timp ce eu mă rugam în gând să nu cumva s-apară vreun șobolan curios, conversația noastră s-adesfășurat și ea cu mare naturalețe, în perfectă

IOAN GROȘAN

DECENU-L SUPORT PENOAMCHOMSKY *

În 1980 stăteam împreună cu bunul meu amicGeorge Țâra într-un bloc plin de șobolani dincartierul Militari, în gazdă la un văr de-al lui dinBistrița care nu prea venea prin București, așa cănu ne deranja cu lunile nimeni. Cu excepția șobo-lanilor. Deși încercasem să blindăm un apartamentde două camere, bucătărie și baie la etajul 5, acestemamifere inteligente ce-ți oripilau nervul opticurcau naiba știe cum, pe coloanele de apă probabil,și nu rareori aveam scurtisime confruntări vizualecu ele, la bucătărie și baie, după care ele dispăreaufulgerător prin niște găuri minuscule, de parcăaveau corp de caracatiță. Degeaba astupam noiorificiile cu cioburi de sticlă, cu gips și ciment,degeaba puneam otrăvuri, căci șobolanii, cu tena-citatea unui romancier de cursă lungă, înlăturautoate obstacolele și după o perioadă de relativă li-niște îi auzeam din nou, noaptea, foșnind prin bu-cătărie. Singurul care a reușit să captureze unul,strivindu-l cu bocancul său uriaș după un sprint deUsain Bolt spre gaura de sub ușa de la baie, a fostpoetul Petru Romoșan, aflat într-o vizită ardele-nească la noi. (A fost, de altfel, și cel mai rapiddintre noi din punct de vedere editorial: volumullui de poeme ”Ochii lui Homer” a apărut în 1977,făcând pârtie întregii noastre generații) .


concordanță cu naturalețea cu care Mela goleapăhăruț după păhăruț, promițându-mi, în minteamea, mari delicii erotice. Abia puteam ține pasulcu ea și cred că pe la 3 mă cam cherchelisem și,profitând de finalul apoteotic al unei analizecomune a finalului din ”La Strada”, m-am apropiatde ea pe pat și-am îmbrățișat-o. S-a lăsat, amînceput s-o sărut și când, după toate regulilelivrești și cinematografice, am vrut să trec laorizontală, s-a înțepenit brusc, m-a împins ușurel,s-a uitat la ceas și-a zis ”Aoleo! Trebuie să plec!””Poftim?! – am făcut eu buimac. De ce vrei săpleci?” ”Trebuie neapărat s-ajung la cineva azi la 5să-mi dea The Responsability of Intellectuals a luiChomsky. Nu s-a tradus la noi și eu îmi dau licențadin el. Persoana mi-o împrumută numai trei zile șinu pot rata ocazia. Mă-nțelegi, nu, Ioan? Uite, îțipromit că ne mai vedem.” Ce să fi făcut? M-amuitat cu jind cum își aranjează sutienul și bluza, îșinetezește rochia cam șifonată, am condus-o la 74barat și m-am întors cătrănit în apartament.

Eu auzisem ceva despre ”gramatica genera-tivă” a lui Chomsky ăsta, dar în ceea ce mă priveșteeram mulțumit cu gramatica mea clasică, nu-mimai trebuia altceva la clasele cu elevi cam tuciuriiunde predam. Rămăsesem în schimb impresionatde Mela care, uite, domle, ce preocupări avea întimp ce eu mă uitam ca boul la alunița din parteadreaptă a gâtului ei!

Am mai băut un pahar de pălincă, am pussticla borțoasă înapoi în bibliotecă, lângă ”Lupul destepă” a lui Hesse, și cum tot nu mai aveam ce face,m-am dus la Casa Scriitorilor să-mi înec amarul cuo bere. Aici, spre surpriza mea, lume puțină: doarcâțiva obișnuiți (Pucă, N.Carandino, Alboiu, Gri-gore Hagiu) și, la masa lui din colț, ”leul în iarnă”,Eugen Jebeleanu. Numai că leul era cam iritatpentru că din colțul opus al stabilimentului, îndiagonală, poetul Tudor George tocmai îi strigasepeste mese: ”Maestre, ești cel mai mare poet italiandin România!” (aluzie transparentă la premiulTaormina, pe care-l luase nu mai știu când autorul”Surâsului Hiroshimei”). Leul începuse să mârâieceva, dar se potolise, căci Tudor George, condes-cendent, mai strigase o dată: ”Să trăiască nea Jebe,că ne trebe!”, după care, inevitabil și invariabil,

urmase: ”Să trăiască și Uniunea Sovietică, că nederetică!”

Eu m-am așezat la masa din dreapta, imediatdupă intrare, unde trona, mohorât, VirgilMazilescu. Marele poet era într-o dispoziție sum-bră, căci începuse traversarea deșertului imenseisale iubiri pentru Rodica. M-am bucurat că n-arechef de vorbă, că nu recită la nesfârșit, șlefuindu-le,genialele lui poeme, căci nu-mi ieșea din cap cum,din cauza unui ciumete de stânga din Statele Unite,o ratasem pe Mela. Celebra Miți, chelnerița care neiubea necondiționat pe toți tinerii nemembri aiUniunii Scriitorilor, autori în viitor al unor cărțiimprobabile, în timp ce lui Ion Dodu Bălan,vicepreședinte al Consiliului Culturii și EducațieSocialiste îi aducea invariabil, după mari întârzieri,o friptură plină de zgârciuri, s-a înființat imediat lamasa noastră cu o bere. Am băut așa în tăcere vreodouă ore, eu – bere, Virgil – votcă. Mă gândeam sămă duc a doua zi la Biblioteca Academiei, să văddacă numitul Chomsky n-are și ceva tradus înromânește, ca s-o iau pe Mela ca din oală, cândcine apare la restaurant? George Țâra! Am observatiute că nu e în apele lui. A dat mâna cu Mazilescu,s-a așezat, a comandat și el o bere, iar după câtevaclipe de tăcere, m-a întrebat. ”Mă Ioane, tu ai auzitde unu, Chomsky?” ”Un bou” – a zis Mazilescu.”Poftim?!” - am făcut eu. ”Chomsky – a zis Țâra.Unu cu revolta intelectualilor sau cam așa ceva”.”Revoltat pe mă-sa!” – a zis Mazilescu. Euîncepusem să am frisoane. „Da’ de unde ai auzit tude Chomsky?” – am zis. ”Acum am auzit – a zisȚâra. M-am învoit azi mai devreme de la școală, căaveam întâlnire cu o tipă căreia îi place pălinca, amajuns la timp în stație la 74 barat, am dus-o sus, amscos sticla aia mai specială, știi tu, cu scărițăînăuntru, și ne-am pus pe treabă. Maaamă, da’ ce lebea tipa! Parcă era bunicu-meu! Și când să trec laacțiune, hop! , că trebuie să meargă la cineva, să-l iape ăsta, pe Chomsky, că-i trebuie la licență. Auzi,mă, ce licențe se dau azi! Nu tu un Creangă, nu tuun Coșbuc, numai zăpăciți din ăștia!”

Eu încremenisem. Apoi am izbucnit într-un râsde nu mă mai putea opri nimeni. Printre hohote,le-am povestit prietenilor mei comeseni toatătărășenia. Spre bucuria mea, a început să râdă și


Virgil. ”Chestia merită sărbătorită!” – a zis el și-amai comandat votcă.

Am eșuat seara târziu pe la Athenee Palace(lucru consemnat de Virgil undeva în cutremură-torul său jurnal). Am băut în cinstea Melei, aRodicăi lui și-n cele din urmă chiar în cinsteatâmpitului de Chomsky.

Ne-am luat revanșa față de Mela și eu și Georgecâteva săptămâni mai târziu, de data asta cu oirezistibilă pălincă de prune bistrițene. Darîntâmplarea merită povestită cel mult într-unjurnal postum.

Însă pe Chomsky, cel puțin eu, nu l-am iertat. Șii-am aplicat cea mai dură pedeapsă pentru unautor: nu l-am citit și nici nu-l voi citi vreodată.

*(fragmentdinvolumul înpregătire ”Lumeaca literatură2")


Brâncuşi la perfecţiune. Creaţia devine, într-un fel,mai importantă decît a tuturor sculptorilor caMichelangelo. Mirarea ne poate cuprinde în faţacuminţeniei imprevizibile a sculpturilor lui Brâncuşi. „Tulburare! Confuziune! În mijloc erau forme.Tulburare! Confuziune! În mijloc erau obiecte. Taină.Tăcere. În mijloc erau esenţe vitale!” (Lao Tse)

*

(Acest text a apărut prima dată în revistastudenţească Napoca universitară, în 1976, seriacondusă de Constantin Hârlav, regretatul critic șiistoric literar, îngrijitor al ediției critice I.L.Caragiale șicontributor important la Dicționarul general alliteraturii române, editat de Academia Română.)

Constantin Brâncuși - "Pasărea in spațiu"


ayawaskeros/ al barcagiilorpre-văzători/al pescarilor surpinși în aval demareea mută a cerului echinocțial-paradisal închinătorilor psilocibei-anaeolus, cago- podrido-de-vacas, pluteus, -păstrate în turte la drum/nicidecum drumulcerului– amestecate în bolognes de verde/și oferite tribut /paznicilor istmului susținut detrei anaconde de aerla capătul treptelor acoperite de licheni/dinspreobscurul Eden del Valle.

*

În lipsa unui alt cuvânt,i-am putea spune simplu: retinografienegăsindu-te nici după răsăritul prăfos al luniide august/mă asemănașadar pe mine, descărnatul, gringitto, albino, șiacum, iată: retinografultropăind, asemenea unui faun decrepit,-asediator al surselor de apă comunemâzgălindu-le oglinda cu strigătul/ultrasunetunui arbore de ceibace ițește din trunchiul putred-pe-dinăuntru/undragon de papier mache sângeriu/mâzgălește pe nori o mandala în formă de cuib,(nu om, nu luntre, nici punte)…poate o a douaPichinchanăzărită în case de aer rotunde/destinatăspiritelor ca mine/ fără localitate/și apăratăde roiuri de licurici/ focuri mici care pâlpâie/și ți-arată/capătul Caii Calixto/motelul-peron/unde dragostea nu și jarul pistoanelor lumii nu,nu se dau de pomană.

ANDREI ZLĂTESCU

*

En la cocina bruja:rămân musafirul niciodată chemat/ un gringoînchegat dintr-o eroare de așezare a sferelorpuțin adus de spate (niether like goya’sgargoiles, nor wholly mephistopheles)așteptându-și răsplata laolaltă cu ogarii de pazăși porciiprimit numai pe ușa de serviciu/ la al doileacântat al cocoșului/după dispariția clienților cu cizme înaltede piele,…“como debe disfrutar un gringo cheloo –ymas que todo/ un fulano de afuera yun hombre de nada”Plecate înspre sud, luminile ochilor meiodată cu înserarea/și aduse înapoicu o cange lungă din munte.

*

Intețite cu carbid de copiii peonesfocuri mici care pâlpâiemă aduc înapoi la conturul corpului meuînainte-stătător întunericului/mă îndoiesc, mă scutur, apoi mă trezesc(desculț) într-un altfel de ierusalim/ferit de privirile omului alb / lăcaș al


PAUL ARETZU

II. anotimpul fără de timp

*

era iarnă în pustie. stam în bordeie ca sub cloţe.ceilalţi bătrâni făceau cămăşi din paie împletite.căutând poame în perii sălbatici. ori scoţând din oalăcartofii aburoşi. acoperiţi de pletele ascultării unuitainic sunet de lemn. acolo unde moartea învie.printre lăcuste formate din picioare şi ochi. urmărindcu unghia calendarul de deasupra.

*

nu ştiam ce să mai facem cu mâinile. fiecare îl simţeape celălalt ca pe un erou necunoscut. pur şi simplusufletelor noastre le creşteau aripi care semănau cunişte cărămizi de biserică. stam ascunşi după scaietepândind epifania. eram copii clopotari. plângeam lageam fiindcă vom muri sub zăpada pornită dintr-odată. am stat cu el sub cearşafpână când s-a răcit.

*

îngropaţi în cărţile ferecate din pustie. regele ne-a dusîn biblioteca de ţărână. orbiţi de vuietul pustiei.cititori cu buricele degetelor. ruminam cunoaştereacuvintelor. iar în bordeiul din mijlocul livezii, regelescria în carte cu un cărbune aprins..

*

în pustie de toate găseşti. regele cu toiag de aramă îşimută coliba te miri unde. piciorul lui se îngroapă înmuntele viu. în mormintele covoarelor de frunze.nisipul pustiei ne deşiră firişoare din zile. şi degetulinelar ni-l străpunge asemenea cuielor de potcovit.chiar în faţa noastră cântă pogorârea duhului. iar noistăm deoparte, în locuinţe din stofe ponosite şi cinămdin potir de ceară. şi ţinem postul cel din adânc.lângă noi, întins pe o carte de lemn, Cuvântul.

*

s-ar putea să nu fim obişnuiţi cu frigul, cu drumul. învremea aceea, vorbind Evanghelia. între noi. în loculîn care erau aruncate leşurile de care nimeni nu semai temea. în locul în care florile urcau poteca pânăla cer. s-ar putea să fim ajunşi de cei cu picioare maiiuţi. pe drum pentru o singură călătorie.

*

bătrânul mergea noaptea cu picioarele goale prinspuza muntelui de foc. avea pe sub cămaşa ţărăneascăo cruce alcătuită din auricule şi ventricule. care seîntâlneau în locul prin care se revarsă botezul. mergeaîn biblioteca deşertului trăgând peste el straturi depământ. intra în mormânt ca să îşi spună rugăciunea.şi privea cum cădea cerul peste el, până târziu. întimp ce pe suprafaţa cristelniţei din pronaos alunecaupânzare pline cu aur, smirnă şi tămâie. scribii sebucurau de un mare prestigiu. cine avea îndrăznealăsă calce peste cele scrise.

*

între crescători de albine. ne pomeneam luaţi detalazuri de lumină. scrise cu rugăciuni de noapte,ieşind din toate pământurile. strugure copt la soare,cu pieliţa ca plânsul ochiului, cu miezul ca dulceaţaharului. glas în pustie umblând. a ascultat toatărânduiala. grăind în pustie şi zicând lângă firul deiarbă. fragila muzică verde. iar monahul pământescsă facă bine să se uite la monahul ceresc. de la carepicură literele undelemnului.


*

stăteau în colibe acoperite cu paie. ziua făceaucărămizi, noaptea spuneau rugăciuni. trăiau ca să fiefericiţi. doar atât. aveau podurile palmelor pline culumină. vroiau să fie limpezi ca Dumnezeu. iartimpul a trecut chiar prin ei.

*

mergea într-o căruţă prin mijlocul pustiei. era bătrân,şiroind de lacrimi. s-a apropiat de el icoana făcătoarede minuni. şi ochii i s-au lipit într-unul singur,adâncindu-se în sine. era bătrân şi sărac. şi a plecat înalte camere ale pustiei. urcând din munte în munte.primind pâini azvârlite pe deasupra casei. şi veneaulei şi mâncau rugăciuni scrise de el pe frunze. încă şipăsări se înfoiau cu manuscripte şi purtau în ciocanluminură. şi s-au făcut mânăstiri prin toţi coclaurii,şi s-au liniştit valurile pustiei. şi s-a lăsat din cer pesteele un pământ al celor blânzi. iar sfântul sta într-omică grădină, cu o săpăligă în mână, între verdeţuri.deasupra, mulţime de îngeri se înghesuiau să susţinăsufletul lui vopsit de curând în alb.

*

afundându-ne cu destrămare în pustiul de peste tot.ducând în spinare tărgi de lemn. pe drumul de pietrenescrise. atunci când a căzut păzitorul de la fereastră.lăsând în urmă haine de in şi de lână. farfurii de aurpentru pisici, pături împestriţate. bătând drumul cuciomege. având credinţa pătrunsă în adânc.

*

în loc de aripi aveau câte un mare deget arătător, ieşitdirect din fiecare umăr. udau cu lacrimi mormântulce se ridica la cer. şiroind ca un nor de primăvară înpustiu. cine nu ştie cum înfloresc, la adormireamaicii, din toate clepsidrele pustiei crini îndoiţi subgreutatea curăţeniei. iar ei continuau să înainteze înpustie până la ultimul strop de sânge. până ce fiecareajungea la coliba lui. până ce niciun trup nu maivenea. şi s-a întâmplat că a pornit o ploaie torenţialăşi uşile au început să se facă transparente. iar apele

creşteau fără de veste. şi Dumnezeu cel înfricoşătorcare ne iubeşte s-a transformat în ramură de măslin.

*

câinele credincios, după ce a dat mai multe târcoale, aintrat în şcoala pustie. s-a culcat şi nu s-a mai trezit. şia fost transportat în pustie, într-o peşteră printre ţiglesparte şi oase de porumbel. iar sfântul din acel loc aaşezat un sul de hârtie pe vârful muntelui şi aconstruit o mică biserică. şi în seara aceea plăcutmirositoare au plouat monede bizantine. aproape unceas.

*

încălzindu-ne la raiul bisericii. pe sub solzi tăcereaeste limpede. primind în pustie supărările bolii. canişte vietăţi ce-şi ling rănile. între palme amărui.umflându-ne în pene ca orătăniile din îngrăditură. şicu nările umflate. doar sufletul retras în crugulharului.

*

treceau prin jur nişte păsări, nişte animale. fiinţenumite de ceilalţi. caligrafiau cu mare grijă prin nisipşi pe geamurile caselor. îndreptându-se spre marealavră, numărând boabele de porumb din desăgilecailor. în deşertul cu manuscrise. pe malul sudic aldeltei. numărau grăunţii mătăniilor. călcând pemorminte proaspăt scrise cu fălcile plugurilor.

*

pe când vopseam piei. în lumea fără de nicio trebuin-ţă. scuturându-ne gândurile, ca să nu ne pierdem.pentru noi zăpada era deja un cavou. plini de frig încuibarul pustiei gingaşe. cu tăbliţele inimilor arzândsub ţâţe. punând coroane în coarnele de melci.

*

eram în ţara lânii. într-o dimineaţă rece. cu păsăribrumate, zgribulite printre cocenii de porumb.îmbrăcaţi în cojoace de pene. trecând prin staţii de


lână. în pământ acoperit cu zăpadă de lână. iar vântulrupea din genele de lână ale morţilor. doar bătrânulmai da cărţi de pomană pentru casa părinteascăpovârnită.

III. un fel de autobuz intelectual

*

corabia ca un mic oraş cu sfinţi. în valurile pustiei dininima pustiei. regele găsindu-se între morţi. ca noitoţi. în pustie, părinţi spovedind, aplecaţi cu urecheala buzele dreptcredincioşilor. măgăruşi cu hamuriscrise ducând samare. prin nisipul clipelor, câinivorbitori. copii cu mâini cufundate în piept, cu feţe decrini. printre buturugi de măslini. prinşi în furtunafără sfârşit a rugăciunii, abia ne ţinem pe loc.

*

scriu în mic aşternut de hârtie. şi ne izbăveşte pe noide toată nevoia şi necazul. timpul aşteaptă la poartabisericii, în arterele cerşetorului. suit în inima mea,scriu în mormântul de hârtie. şi haina lumineazăpeste noi. cântând prin lama cuvântului sfântuluiautor.

*

trupul epuizat văzu stele murind în groapa din cer.sfântul dormitând în groapa din cer. în singurătateafumurie imensă. între părţi un lan de iarbă pe carepăşteau cocori. văzu poate având ochi în plus. cummoartea e foarte lungă.

*

cum dispărea o vorbire, îşi înfăşura capul în cârpe şicobora în afunduri, cu o lampă. în muntele nisipos. săaşeze roatele de la carul primordial. călca în pământulblând. îl dureau picioarele. din toate părţile, veneapeste el pământ ca negura. răsăreau din el frunze cutot ascunsul lor. şi a întins mâna să ia paharul aflat peraza absenţei. aşezat pe fundul gropii, printre cei scoşidintre morţi.

*

orb fiind, îl trăgea altcineva printre sunete şi mirosuri.printre stâlpii moi ai puzderiei de clipe. peste grâulcuvintelor răsucit. după ce asudase la cântatulutreniei. simţind ca o fereastră în creştet. stupar alcerurilor fără de asemănare. primul copac înfloritsmuls. în grădini cu păsări spirituale. într-un catastifstătător. morţi scoşi de prin uliţi. aşteptând o corabiede pâine trasă de un melc.

*

asemenea mult dorite cărţi. în care stau ascunşi leinemuritori. sau retraşi în mânăstiri. pentru citirea lor.a literelor adevărate. cu mulţi ani în urmă. cărţipentru copiere. pentru ambele drumuri. pregătindastfel liniştea potrivită. aşa-zisele cărţi ca făcătorii derugăciuni. în sfânt şi neprihănit loc. adică la oasemenea citire cu ochii întorşi în inima ca soarelestrălucind.

*

printre măceşi în floare, cruci albe sprijinite pecreştetele locuitorilor din oraşele şi din satele dededesubt. în timp ce prin uşa bisericii curge fărăîncetare sfânta şi binecuvântata liturghie. se bucurăsufletele acelora şi se veselesc. îmbrăcate în hainelemântuirii. cu mirul pe cap, ne bucurăm şi ne veselim.cei îngropaţi în scânteierile lumii acesteia învălurite.pornind cu lumină pe cărări către case adormite. cupene albăstrui şi mătăsoase.

*

cititor urcând neîncetat pe muntele viu. îngropatpână la genunchi în jarul viu. pregătit pentruîntâlnirea nevăzută. înotând în trupul celuilalt.înfăşurat în braţele fecioarei. ca în braţele ghimpoaseale crucii. ridicat la al treilea cer. schimbat la faţă.

*

metalul transparent al îngerului jinduia la cărareafiravă a sufletului. se trezi că îi ardeau maţele. luă


puţină apă cu un linguroi de lemn de paltin. îmbrăcatîn nişte găoace subţiate de clopot. abia îşi mişcădegetul inelar. mintea lui îşi târâia gândurile. deschisefereastra şi ieşi înăuntru. în sala de aşteptare a morţii.

*

odihnindu-ne într-un oraş binevoitor. scriam cuverdigris litere iniţiale. făceam deosebire întreverdele zbuciumat al mării şi verdele păscut alierbii. pentru a avea un verde umed foloseammiere. ori îl stingeam cu zeamă de mere putrede.afară era toamnă târzie. iar stropii reci şirăbufnirile de vânt tulbură sufletul.

*

cu un leu de lemn pe plajă. ne-am pomenit denicăieri. lucrare a îngerilor, zicea unul, vameş lacâineni. clopotari: mirosul ierbii urcând la cer cugâze cu tot. lângă ruga la înmormântareapruncilor. ţârâitul gâzelor rămas în copac singur. înmuntele viu protopsaltul îl iubeşte pe UnulDumnezeu. iar în coajă de clopot se încearcăbănuţul sunetului. neauzit de ureche. stai să vezicum răpeşte sufletul de moarte înainte de a ieşi.

*

biserica arzătoare e dusă cu uşurătate în braţe demaica cea preaslăvită. înăuntrul bisericii din gurileticsite de lumină ale sfinţilor răzbat cântări ce serăsfrâng prin ferestre. asurzind zgomotele automo-bilelor de pe stradă. ca un copac încovoiat măicuţaduce la sân cuibul bisericii în care arde de azi-noapte Paştele. şi a înviat ciutura fântânii, albiarâului secat, mielul junghiat şi mugurul încotoş-mănat în mantale. s-au aprins singure aţele de lalumânări. iar minţile sunt îndesate cu miresme.

*

caietul de înger. sunt notate întâmplări zilnice.dureri de cap. viaţa de aici, de dincolo. cine a datapă la cal. cine a născut. apoi sunt şiruri întregi denume înfrumuseţate. sunt copiate din psaltichie

şase glasuri, din Monahul Melodios tonuridiapasonice. Catavasiile Crăciunului, CatavasiileBobotezei. foaie albă. Catavasiile Întâmpinării,ieruvicele. în mijlocul caietului este un mic felinaraprins. în jurul felinarului stau oameni caremănâncă. aşezaţi în picioare. spunând frânturi depoem. stau acolo dinainte de formarea caietului.văleat 7519.

*

după liniştea acestor zori, Crăciunul este o oază deger. teama de copilărie se face sfântă. doar sunetulsufletului scânceşte. căci mult am iubit. apoi,împăratul singur privind pe fereastră. cum ningecu frunze.

*

încet se mişcă timpul, azi. când aud lumini înfăşatecu icoane. sau cum sarea iese din clopote atrăgândatenţia surdului. răspândit-a miresme precumsânul îngropat în broderii. răspândit-a dulceaţăprecum sânul mamei îngropat de-acum în prunc.precum bobul strugurelui zdrobit în teascuri.

*

în chip de casă suntem în muntele viu. întreinscripţii cântând. limba scriitorului rănindu-se încoamele diamantului. răsărind prin uşă căpeţele decarte, înfrumuseţând ochii. căci de nescris seîntoarce copilăria, în mijlocul văpăilor acestei ierni.cu vicleimuri necontenite. de la mai marelecântăreţilor.

*

intrând în poarta numită Dumnezeu. deschisă laperete în sine. în pustiul viu unde fiecare grăuntede nisip este însufleţit. ieşind din mine şi intrând înTine. în loc singur să mă odihnesc. închizând ochiişi buzele.


pe ecranul laptopuluiai de toatedoar iluziile risipitepe drum nu-s de găsitc-un simplu search

și te complaci îți întinzi mânaîngerului negrucel care îți ia amprentaîn mijlocul deșertului

GRATII REVOPSITE

împrăștie totîmparte-i din firimiturioferă-i pâine și peșteadunăturii lihnitepromisiuni mincinoasepe ecrane diaboliceși pe afișe ispititoarepresară-i arginți falșilas-o să-și dea coateși să se calce în picioarerânjindîncăierându-se

exersează-ți gesturilesusține lozinciși privirea lorse va lipi scai de tinete vor urma orbeșteca pe mântuitorul lorși se vor simți liberidin spatele gratiilor revopsite

DECIZIE

a evadat umbra de sub luminăși-a căutat refugiu la mineneputând lua o deciziei-am spus:ziuami-e dor de mângâierile luminiiiar noaptea îmbâcsită fie a ta

ATTILA F. BALAZS

ÎNGER NEGRU

odată prins în vâltoareștii că avansareae totodată o continuărevenire în același punctsau pozițiesau stareviteza te amețeșteoboseștiamorțeștiși uitându-te împrejurte regăsești mereuîn aceeași pozițieun cerc viciosdoar inima încearcăsă-ți bată în ritmuri diferitedoar fumul zboară neuniformdoar vântul îți poartă în ochinisipul cu nesimțirenici măcar rădăcinacățărată pe cheile munteluinu ia la cunoștințăacest dans mortal cumplitși umbrele ajungla un acord cu lumina.

startdrumuri

terminându-sebifurcându-se


FRÂNTURĂ

se clatină învinsîn ochii oamenilorglonțul se-oprește alături în peretemirosprafzgomote stinseresemnaredoar pe sine se stârnește fiece impulsprecum ideea târându-se afară din mormintecapul plecat e virgula de după fraza-ngăimatăseara urmează diminețiiapoi serii din nou searaca și cum o noapte eternă s-ar fi așezat peste orașnumai scârțâitul ușii ne amintește mișcareaochi roșii somnoroșigura secată scuipă litere pretutindenicasele se îmbrățișează drăgăstoasedragostea-i precum o poezieultima gândită de poetde sub zidul în prăbușire

LINIȘTE

precum aerul în balonse-nghesuie-n spațiu linișteainteriorul: neclintireexteriorul: străin

În româneşte de: TAMÁS MIHÓK

FOLKETS PARK

în groapa cu nisip un castel în prăbușireurme de piciorușepe banca din parcul pentru copii un tip bizarîntr-o mână cu doza de bereîn cealaltă cu țigara mocnindgunoi proaspăt peste totpungi de chipschiștoacedinspre drum vuietul mașinilorzdrăngănitul tramvaiuluipe alee o fată se grăbeștede undevasau poate undevavântul îi adie părul bălai cu gesturizglobii

tipul stinge țigarade-un colț al bănciisoarbe zeama călduțădin doza de bereși se ia după fată grăbitarborii complici îl acoperă cu umbre

voluptate fatalăîn tufișul mutagonizăriclădirile se-nalță într-un cercu străluciri false

NOR

îmi întăresc imunitateaspirituală cu poemeși cine mă ia în serios?cine va fi atins de vreo metaforă?voi reuși oare să cioplescferestre în zidul gri?

ce ajung versurile șterseîn bulele de dialog?


HOREA PORUMB

NIȘTECĂTANE

Victor și Vasile erau prieteni de-o viață. Prietenialor a început într-o epocă în care să fi fost prieteni nuînsemna altceva decât o spunea cuvântul, era faptulcă se simțeau bine unul în preajma celuilalt, pe scurt,erau buni camarazi. În ziua de astăzi, totul ar căpăta oaltă conotație, iar povestirea ar trebui neapărat săalunece spre zone ambigui, dacă ar fi să placăpublicului. Ei bine, nu, narațiunea care urmează e demodă veche.

S-au cunoscut cu un an înainte de-a devenistudenți, iar apoi s-a întâmplat să urmeze aceeaşifacultate. Frecventaseră două școli învecinate, alecăror elevi se cunoșteau între ei, și erau din claserivale, căci fetele erau curtate și de unii și de alții –chiar dacă elevii celor două școli nu puteau aveaaceleași veleități. Una dintre ele, cea absolvită deVasile, era un liceu profesional, dar cu profil onorabil,care s-a dovedit în timp a fi chiar foarte căutat.Cealaltă, a lui Victor, era un liceu teoretic, unde seînghesuiau cei care formau crema urbei, sau mai binezis, odraslele cremei. Nu trebuie să-i privim cureținere, căci erau, și unii și alții, copii buni, realmentebuni, nu ca în ziua de astăzi, când calitatea dedelincvent a elevului pare a fi direct proporțională cuaverea părinților.

Vasile era un intelectual din prima generație.Părinții lui locuiau încă la țară, dacă respectivacomună, adiacentă orașului Turda, mai putea fi

socotită un sat, și lucrau în oraş. În aceeași casă trăiauși bunicii, care erau țărani veritabili. Victor, în schimb,aparținea celei de-a doua generații de intelectuali,părinții lui făcuseră studii, locuiau la oraş, erau eco-nomişti. Doar bunicii lui Victor mai vieţuiau în sat,lângă Arad.

Odată, Vasile a venit cu prietenul „la țară”, să sescalde în râu şi să i-i prezinte pe-ai lui. S-a tăiat ogăină, supa de carne a fost fiartă cu zarzavaturi culesedin grădină, s-a aşternut masa în tindă, s-a ciocnitțuică, iar când s-a adus rasolul, primii care s-au servitau fost bătrânii, care și-au rezervat pieptul de pasăre,apoi au urmat părinții, musafirul ajungând să aleagăultimul.„Reciproca” s-a petrecut invers: acasă la Victor, buca-ta cea bună a fost împărțită între băieți, iar părinții aumâncat din ceea ce-a mai rămas. Dar asta nu înseam-nă, desigur, mare lucru.

La duș, Vasile se folosea de săpun ca de-un bu-rete, se freca de fiecare dată pe cap și pe corp, încâtfolosea aproape un calup la un spălat. Victor se spălaca o pisică, dădea un pic subsuori și niciodată peobraz, pe care îl oblojea cu spirt, ca să scape de coșuri.Dar nici asta nu înseamnă mare lucru.

S-au mai dus la râu și în alte ocazii, și mai ieșeau„la făget”, să se plimbe. Nu învățaseră categoriilefilosofice, erau niște naivi, şi perorau cum îi duceamintea:

„– Libertatea e posibilitatea de a interacţionasocial, de-a ieşi în întâmpinarea alterității.”

„– De a-i cunoaşte şi de-a te adresa semenilor,dacă vrei, şi numai dacă vrei…” Sclavilor nu le eraoferită o astfel de posibilitate – cei doi defineau liber-tatea prin eliminarea contrariului.

În vara de după Bacalaureat și după reușita lafacultate, fiecăruia i s-a îngăduit să meargă singur „lamare”. S-au întâlnit pe țărm și s-au bucurat de faptulc-o să-și poată ține de urât, căci în prima zi sesimțiseră stingheri. Au hotărât să se ducă să facă plajăla capătul stațiunii, fie „la golf ”, fie „la vapor”, lanudiști, să se uite la fete. Au trebuit să se mulțumeascădoar cu privitul, dar s-au obișnuit să umble goi, ceeace la început li se păruse inimaginabil. Mai formidabilera să înoate în mare, senzația de libertate îi copleșea.

Stăteau în arşița soarelui şi vorbeau despre viață,şi, din nou, despre libertate:


„– Libertate e atunci când te afli în comuniune cunatura…”O altă definiție.

Seara mergeau la discotecă, fiecare pe contul lui,cu „tehnica” proprie, și totul se concretiza prin cevapupături, după vreun tufiș, sau cu mâna furişată pesub vreo fustă. Vedeau pliculețe rupte de prezervative,aruncate cât acolo, și înghițeau în sec, nedumeriți.Cum făceau alții, de reuşeau?Ritualul de vacanță s-a repetat și în următorii ani aistudenției, și tot cam la același nivel…

Vasile avea un dosar politic mai bun decât Victorși a fost cooptat la Biroul de Turism pentru Tineret,urmând să însoțească grupuri de studenți înexcursiile lor în Deltă. Împreună, la prima ieșire, ceidoi prieteni au stat în aceeași cabină pe şlep, cu încădoi băieți. Erau cu totul vreo două duzini departicipanți, băieți şi fete. Primilor, le curgeau ochiidupă sexul frumos, iar în privința fetelor, e greu deștiut ce era în mintea lor. Două dintre ele, chiar dincabina vecină, se detaşau de grup: Mariana seprezentase drept studentă la Arte, era înaltă și zveltă,cu părul bogat și ondulat, iar corpul său erasculptural, ca descins dintr-o cadră. Cealaltăreprezenta exact contrariul, era grasă și neglijentă, șirea de gură:

„– Lasă, nu da impresia că eşti mai mult decâtpari, căci tu frecventezi doar Şcoala Populară!”, orepezise pe Mariana, care se înroșise, de față cu toțiceilalți..Şi totuși erau prietene de nedespărțit.

Vasile, în calitate de șef al expediției, considera căare niște prerogative suplimentare.

„– În seara asta copulez!”, îi şopti misterios luiVictor.Secretul părea să fi fost cunoscut de toată lumea, căci,spre seară, toți și-au găsit ocupații pe țărm, spre a-llăsa pe Vasile singur cu Mariana. După câteva ceasuriinterminabile, neauzind de pe vas nici o mişcare,tinerii s-au întors spre cabinele lor. I-au găsit pe ceidoi aşa cum îi lăsaseră, aşezați pe băncuță,povestind… ca „prieteni”.

Ce putuseră spera? Nu aşa se fac cuceririle,oferindu-te în spectacol. Şi totuși, cu puţin curaj dinpartea amândurora, poate că ar fi trăit un moment pe

care nu l-ar fi regretat, „dincolo” de simpla prietenie.„– Libertatea e dreptul de-a putea alege.”

Îl aveau, oare? Ca să epuizăm subiectul Marianei,trebuie spus că, după ani de zile, ea a ajuns într-adevăr pictor confirmat. Talent avusese din primaclipă. Atâta doar că, pentru a ajunge să expună şi sătrăiască din arta ei, a fost nevoită să-și vândă…libertatea la nivel de oraş, de județ, şi de Uniune…Acum n-o mai recunoşti, e micșorată de statură,gârbovită, lividă, şi trăiește, ca întotdeauna, singură.Creează, adresându-se „alterității”, dar ce transmite?Pictează corbi şi păsări răpitoare şi nuduri întunecate.

După facultate, Victor și Vasile au fost chemați laarmată în același timp – la aceeaşi şcoală de „elevi” cutermen redus. Garnizoana era vecină cu o biserică depelerinaj care, de sărbători, atrăgea sute de credin-cioşi, dar pentru „cătane”, cum îi numeau localnicii,mai interesantă era vecinătatea cu podgoriile de laMiniş. Dacă până atunci nu se putea spune că ar fiavut cine-ştie ce succes la femei, cu băutura, înschimb, se deprinseseră fără probleme. La fel şi cuviața socială, care se cimenta spontan în jurul uneibutelii, când reuşeau să facă rost de vreuna.

„– Libertatea înseamnă să nu-ți faci griji pentruziua de mâine…”

„– Înseamnă că cel mai liber ești în închisoare,sau… în armată!…”AMR: au mai rămas atâtea zile; FNF – VPT…vremea trecea. A sosit şi ziua când i-au fotografiat cuchipiu, pentru livretul militar. Li se conferise gradulde sublocotenent.

Când s-au „eliberat”, în fine, au luat-o agale sprecasele lor, lefteri, făcând autostopul, tândălind peunde puteau. La Sebeş, pare-mi-se, au agățat douăfete și au urcat cu ele într-o cameră de hotel.Recepționerul se îndurase de bietele „cătane” ieșite lalibertate și nu le-a pus bețe în roate. Fetele eraufrumoase și relativ deștepte, însă „nu se lăsau” și nicinu-i de mirare, în înghesuiala aceea: erau patrupersoane în două paturi alăturate. Lumina orașului secernea ca o zare albăstruie în întunericul odăii. Dincând în când, câte una dintre fete mai făcea oconcesie, iar cealaltă o imita. Dar „avansau” lent.Disperat, Vasile zvârli în lături cuvertura, se despuiede haine și se-ntinse dinaintea ei: „Eu nu mai facnimic, fă tu cu mine ce vrei!”


cum trebuie să joci și deprinzi reflexul de-a tearunca în șanț, când situația o impune. Victor aîncercat „să joace” și el în aceeași curte cu cei tari.şi în cele din urmă a obosit:

„– Libertatea e să nu fii nevoit sa bei, cândajungi acasă.”Dar el n-o avea.

Cu nevasta s-a dovedit a fi incompatibil. Îşifăcea de lucru cu fufe tinere, singurele care puteausă-l scoată din amorțire. Femeia lui a prins de vesteși a divorțat – i-a dat cu piciorul, cum s-ar zice, iarel s-a trezit, practic, în drum. Mama îi murise, iartatăl său se retrăsese la țară, la fosta casă abunicilor, unde trăia în concubinaj cu o şmecheră,care reuşise să-l vrăjească pe bătrân până la a-şidezavua fiul.

Victor avea un băiat, care, la rândul lui, îldezaproba. Ținea cu maică-sa, iar pe el îl ignora.

În această situație, s-a apucat să-și facă singuro casă, împărțindu-și timpul între meseria dedascăl, redusă mai întâi la o jumătate de normă,apoi abandonată, cea de mic comerciant și cea dediriginte de șantier. Casa devenise o obsesie și unpuț de îngropat banii.

„– Libertatea e să poți construi” – îi spunea luiVasile, când dădea pe la el, și stăteau la taifas petreptele de ciment, încă fierbinți, ale casei.Ca și cum ar fi vrut să-și spele păcatele, Victor îioferi băiatului său o mașină. Acesta, instalat întretimp în Germania, câştiga acei bani în două-treiluni şi darul nu i-a convenit. S-a descotorosit de ea– i-ar fi restituit-o tatălui, dar Victor nu conducea.

Apoi, afacerile au început să-i stagneze. Aajuns chiar la mare ananghie. A fost nevoit să-lroage pe Vasile să-l împrumute cu bani, căcipropriul său fiu îl refuzase.După un an, Victor i-a restituit lui Vasile banii,fără ca el să știe că a trebuit să se împrumute dinaltă parte.

Ultima oară când s-au văzut era umflat, cuobrazul buhăit, avea hipertensiune, și n-a vorbitdecât despre el:

„– Libertatea ți-o dă inima ce-o ai în tine”.Fraza ar fi putut avea şi alt sens, dar Victor avea învedere sensul primar.La despărţire a mai adăugat:

Fata nu s-a lăsat rugată și, spre necazul cuplului dealături, inhibat în muțenie și incapabil de inițiativă,ceilalți doi au avut o noapte minunată, după careau rămas „în vorbă”, iar peste câteva luni s-au și că-sătorit! Pe fată o chema Cecilia. Nu era una culeasăde pe drumuri, naiba știe ce căuta la Sebeș în noap-tea aceea, căci era de familie „bună”, făcuse aceeașifacultate ca băieții, doar că la Sibiu, și avea ambițiiprofesionale justificate.

Păcat că era cam repezită.

** *

Victor a primit repartizare ca profesor de liceumai întâi într-o comună din județ, de unde a reușitsă se transfere la Turda, ca să locuiască „acasă”, lapărinți. Îi convenea de minune să se lase dădăcit,ba mai era și pretențios. Cerea să i se cumpere laptede capră, în plus față de tot felul de alte tabieturialimentare, pe care maică-sa i le împlinea:

„– Libertatea începe atunci când îți este asigu-rată ziua de mâine”.Definițiile vor evolua odată cu circumstanțele. S-acăsătorit târziu. Nevasta lui era tot așa de repezităprecum Cecilia, la fel de voluntară, dar pioasă. S-amutat la ea, într-un apartament elegant dintr-unvechi imobil domnesc. După căsătorie, casa luiVictor a devenit cu adevărat un cămin, masa eramasă, iar mersul la biserică lege.

S-a schimbat apoi regimul politic și a venit mo-da să te „privatizezi”. El a dorit să aibă întreprinde-rea lui:

„– Libertatea e să nu ai de răspuns unui stăpân”.E adevărat că, între timp, dascălul ajunsese la che-remul Statului, al direcțiunii, al părinților și chiar alelevilor!

Greu i-a fost să înțeleagă că a fi capitalist înRomânia fusese, inițial, o opțiune, la care, întretimp, nu mai era cu putință să renunţe. Deveniseun „electron liber” în economia de piață. Viața luiVictor s-a transformat într-o luptă de supraviețuirefără nicio alternativă de schimbare a meseriei.

Li se spusese în armată: cele mai numeroasevictime sunt în primele zile de conflict, apoi înveți


„– Adevărata libertate e să poţi muri împăcat”.Vasile se gândește și acum la bilanțul prietenuluisău: ce realizase Victor în viață? Dar el însuşi, câtera de mulțumit?

Victor a plecat pe celălalt tărâm nebăgat înseamă de nimeni, abandonat de propriul copil. Lacimitir lumea n-a ştiut să vină. L-a plâns doar fostalui soție.

** *

Vasile începuse viața de familie cu Cecilia depe poziția bărbatului aflat sub papuc. Făcea mena-jul, căci ea studia: ținea curată casa, se ocupa decopil, făcea târguielile. Locuiau la Sibiu. Cecilia, cudoi ani mai vârstnică decât el, lucra la teza de doc-torat. Avea o fire voluntară, mândră, guralivă, infa-tigabilă.Norocul lor a fost că a apucat de l-a adus și peVasile acolo, la facultate, ca simplu „om la toate”.Iar când s-a schimbat Regimul, s-au spart canoa-nele și au dispărut certitudinile.

Cecilia s-a lăsat ademenită de o firmă de tip startup, care promitea salarii mirobolante, și aabandonat calea pe care pornise. După câteva lunide euforie, au început dificultățile, apoi sacrificiile,apoi săptămânile fără salariu.

Vasile, în schimb, a rămas tot „acolo”, pe pos-tul lui modest, și trăiau din leafa lui:

„– Libertatea e atunci când îţi știi spateleasigurat”.O idee ce revenea.

Nebăgat în seamă, și-a continuat studiile înorele de serviciu, în vreme ce era plătit, şi tocmaiurma să se înscrie, la rândul său, la doctorat.Pentru acceptarea la doctorat, trebuia să treacăprin fața unei comisii, la București. Pentru o chi-chiță de procedură, a fost refuzat.

„– Aş fi dat un computer, dacă reuşeam. A-veam un laptop”.

„– Trebuia să-l fi dat înainte, i-a răspuns șefulcomisiei. Poți să-l aduci, totuși, să ni-l arăți, dacăvrei”.

A revenit cu sacoșele încărcate de bunici, de-a

cum trebuie să joci și deprinzi reflexul de-a tearunca în șanț, când situația o impune. Victor aîncercat „să joace” și el în aceeași curte cu cei tari.şi în cele din urmă a obosit:

„– Libertatea e să nu fii nevoit sa bei, cândajungi acasă.”Dar el n-o avea.

Cu nevasta s-a dovedit a fi incompatibil. Îşifăcea de lucru cu fufe tinere, singurele care puteausă-l scoată din amorțire. Femeia lui a prins de vesteși a divorțat – i-a dat cu piciorul, cum s-ar zice, iarel s-a trezit, practic, în drum. Mama îi murise, iartatăl său se retrăsese la țară, la fosta casă abunicilor, unde trăia în concubinaj cu o şmecheră,care reuşise să-l vrăjească pe bătrân până la a-şidezavua fiul.

Victor avea un băiat, care, la rândul lui, îldezaproba. Ținea cu maică-sa, iar pe el îl ignora.

În această situație, s-a apucat să-și facă singuro casă, împărțindu-și timpul între meseria dedascăl, redusă mai întâi la o jumătate de normă,apoi abandonată, cea de mic comerciant și cea dediriginte de șantier. Casa devenise o obsesie și unpuț de îngropat banii.

„– Libertatea e să poți construi” – îi spunea luiVasile, când dădea pe la el, și stăteau la taifas petreptele de ciment, încă fierbinți, ale casei.Ca și cum ar fi vrut să-și spele păcatele, Victor îioferi băiatului său o mașină. Acesta, instalat întretimp în Germania, câştiga acei bani în două-treiluni şi darul nu i-a convenit. S-a descotorosit de ea– i-ar fi restituit-o tatălui, dar Victor nu conducea.

Apoi, afacerile au început să-i stagneze. Aajuns chiar la mare ananghie. A fost nevoit să-lroage pe Vasile să-l împrumute cu bani, căcipropriul său fiu îl refuzase.După un an, Victor i-a restituit lui Vasile banii,fără ca el să știe că a trebuit să se împrumute dinaltă parte.

Ultima oară când s-au văzut era umflat, cuobrazul buhăit, avea hipertensiune, și n-a vorbitdecât despre el:

„– Libertatea ți-o dă inima ce-o ai în tine”.Fraza ar fi putut avea şi alt sens, dar Victor avea învedere sensul primar.La despărţire a mai adăugat:

trebuit să deschidă ușa cu piciorul. A adus și com-puterul, pe care l-a arătat „de tot”, căci a rămasacolo. În anul următor a concurat iar. A reușit,după care și-a susținut teza, a obținut un post bunla Cluj şi, de atunci, prosperă. E îmbrăcat întot-deauna în costum închis la culoare și poartă căma-șă albă. I-a crescut greutatea corporală și impuneprin prestanță.

„– Libertatea e să poți schimba rolurile cândpoftești”.Inversarea de rol s-a petrecut în mod natural:acum Cecilia era cea care făcea pe slujnica, nu atâtacasă (căci Vasile se mulțumea cu fleici, slană saucârnați, pe care cel mai adesea și le gătea singur),cila copil. Băiatul ajunsese mare om de afaceri, îșiconstruise o casă de ultimul răcnet la Cluj, eramembru la „Rotary” și pasionat de pescuit – aveamaică-sa de spălat câte două tranșe, la mașină,aproape în fiecare seară. Dar își făcea datoria fărăsă crâcnească.

Ajunși la pensie, s-au retras la țară; Vasile adevenit stăpânul de facto al ogrăzii, care fusesecândva a bunicilor. (Părinții lui, bătrâni, stăteau șivegetau undeva, într-un capăt al casei, mărită întretimp și înzestrată cu termopane).Se hrăneau pe plan „local”; el era considerat osomitate „locală”,iar despre băiatul lor, care dădeauneori pe-acasă, se zicea că era un om mare, un tip„realizat”. Necăsătorit, frecventa restaurante, săli dejoc, se afișa cu câte o femeie „faină”, cu indivizisuspecți, dar nu se știe ce era de fapt în mintea lui.

Băiatul i-a cumpărat mamei un Mercedes 4×4,negru, mare cât un buldozer, ca să poată facenaveta. Peste zi, cât lipsea el de-acasă, Cecilia îifăcea curat, spăla și îi lăsa de mâncare. Seara, pecând s-ar fi întors de la lucru, era deja plecată laVasile al ei. Cei doi pensionari îşi încheiau serilestând împreună în balansoar, el bea vişinată, întimp ce ea se obișnuise cu berea.

„– Ești liber atunci când ai ajuns să știi ceea ceai de făcut!”, își spuneau unul altuia, după careVictor intra înăuntru, ca să mai aducă ceva deîmbucat. (.. .) Vasile i-a supraviețuit lui Victoraproape două decenii. Dar el şi Cecilia vor fi murit,la rândul lor, tot singuri.

Neîmpăcați.


până la sageacurile caselor şi a viforului caretroienea în acea iarnă drumul spre şcoala noastră.Multe zile după “potop”, ca să nu ne pierdemprintre nămeţii prin care se săpase adevăratetunele de ivoriu strălucitor, mama ne conducea pemine şi pe fratele meu, ţinându-ne de mână, pânăla poarta şcolii.

Aveam 9 ani atunci, un suflet beat de un sfântentuziasm şi o exultanţă pură a firii, încât toatecâte îmi ieşeau în cale ori îmi năzăreau în mintele trăiam năucit ca pe nişte miracole. Primăvara,îmi amintesc, de pildă, umblam ca în transă, zilela rând, cu alţi copii după primele flori, dupăPâinea Paştelui şi Rodul Pământului pe “Vâlcea”(un şanţ de pământ împădurit în afara vetreisatului, ridicat de oameni împotriva furiei apelorrevărsate ale Argeşului ; după alţii, o rămăşiţă aanticului val de pământ Brazda lui Novac! ) .Florile, acele prime mlădiţe fragede mirosindputernic a sevă şi a pământ reavăn îmi provoacauneînţelese fervori; corolele lor suave şi smălţatemă încântau, dar prea curând firul tainic al vieţiidin ele, am putut constata mâhnit, se curmanedrept în mâinile noastre … Nu o dată noi copiiine aventuram în cete şi ajungeam, ocolind caselemai răzleţite, până la pădurea Nuciteanca (unfragment masiv din vechiul Codru al Vlăsiei) săascultăm primele strigăte ale cuculului şi să îlîngânăm ca în vechea legendă. După ce râul dinapropiere se limpezea de pe urma viiturilor dinaprilie şi mai, aproape de vacanţă, Răstoacadevenea paradisul preferat, loc ideal de pescuit şiscaldă. Pe malul ei, în cotul umbrit cu sălcii de laChiston, o aşteptam pe uluitoarea Lena care cu ouşurinţă incredibilă mergea în mâini şi făcea “po-dul”. Purtând totdeauna sub rochia cloşată unimpecabil şort alb de saten strălucitor, Lena era ozeitate care îmi înfiora simţurile şi îmi îmbătasufletul de ceva nelumesc. Cu ea hotărâsem dejasă mă însor. Ticluisem amândoi, desigur, un planbine pus la punct, dar prea curând, în clasa acincia, când ea a mers la şcoala de balet din Bucu-reşti, litera lui s-a destrămat într-un spulber depolenuri şi praf stelar.

La doi ani, doi ani şi ceva după consumareaepisodului cu lectura Esopiei, pe malul aceleiaşi

ȘTEFAN I. GHILIMESCU

Doi sau chiar trei Sadoveanu…

’’Sadoveanu a pornit scriitor şi a sfârşit unealtă’’E. Negrici

Întâmplarea a făcut ca prima mea lectură de oîntindere ceva mai consistentă, în anii copilăriei,să fie Esopia… lui Sadoveanu. Povestitor cu şartînnăscut, cu tolba plină de “snoave” şi cimilituri,bunicul din partea tatei ţinea la mare preţ pepolicioarele cu cărţi din casa sa ediţia din 1906 avieţii celebrului fabulist repovestită de MihailSadoveanu. Văzându-l în atâtea rânduri răsfoind-ocu un surâs înflorit în colţul gurii, pe la nouă ani,cred, am scos-o intrigat, într-o zi, din raft şi amdevorat-o în câteva ore, completamente uluit, pecât mi-aduc aminte, atât de universul poveştilormai puţin obişnuite întâlnit acolo cât şi de tâlculsucit al învăţăturilor ce conţineau paginile eipergamentoase… Mărturisesc, cu sinceră ones-titate, că toată viaţa mea am avut tendinţa să legprin fire tainice opera majoră a lui Sadoveanu defascinaţia acelei prime lecturi gratuite şi văditsofisticate pentru mintea unui copil. Act pur, ea s-aconsumat, cu siguranţă, după cât pot apreciaastăzi, în iarna lui ’55-’56, când, ca şcolar, amrâmas câteva zile acasă din cauza zăpezii înalte


fabuloase ape dulci a Răstoacii (căreia i se maispune şi Sabarul) , la vreo 3-4 minute de mers decasa în care am copilărit, aveam să-l cunosc în car-ne şi oase pe Mihail Sadoveanu. Elev, în clasa acincea de gimnazială, mai mult decât ştiam desprescriitor la nouă ani, adică mai nimic, nu ştiam niciacum. Ca să nu ascund adevărul, romanul NicoarăPotcovă recomandat la lecturi suplimentare deDoamna Buzescu, profesoara noastră de română,şi strecurat tot de dumneaei în vreo recreaţie înghiozdanul meu (avea obiceiul de a nu părăsi clasaîn pauze ! ) îl restituisem necitit. Descoperindu-l lamine, dacă mi-amintesc exact, bunicul (absolvental Şcolii de Drumuri şi Poduri, unde îl avusese pro-fesor de matematici pe Dimitrie Gusti) îmi arun-case în treacăt pe un ton foarte serios că autorullui, deşi un scriitor mare, e un făţarnic şi jumă-tate… Vorba asta pe care n-am înţeles-o atunci, darpe care, după atâţia amar de ani, nici nu am uitat-o(măcar în spirit, pretind, dacă nu neapărat şi înliteră) m-a făcut să nu mă ating la vârsta aceea subnicio formă de cartea respectivă. Dar să nu lungescvorba (ar fi multe de spus despre bunicul.. .) !

Era o zi de vară limpede şi, presupun, dupăcum se va vedea, destul răcoroasă în acel sfârşit deiunie din 1958. Terminasem şcoala cu o săptă-mână, două în urmă şi, despovărat de griji, împre-ună cu Levănţică, prietenul meu, băteam malurileRăstoacei la pescuit. Aveam două locuri predilecteunde dădeam cu undiţa: în “Bentul lui Bercu” şi “laGrecu”. Acolo apa era mai adâncă, aproape nemiş-cată şi făcea “ochiuri”. Undiţele noastre, adevăratebijuterii ale spiritului inventiv şi improvizator, eraualcătuite din vergi nedescojite de alun, de vârfulcărora, într-o crestătură practicată cu briceagul, legam un fir de aţă ceva mai groscior desprinsdintr-o papiotă. Cel mai bun şi mai durabil fir legatde codia undiţei îl avea invariabil Caius Levănţică,deoarece mama lui, tante Aneta, croitoreasă de luxfiind, prietenul meu avea fireşte de unde împru-muta „firul” cel mai potrivit. Levănţică era una-nim recunoscut de copii drept cel mai mare meş-ter de cârlige de pescuit ; le confecţiona pe loc,îndoind cu meşteşug în dinţi acele cu gămăliesubtilizate de prin sertarele cu nasturi şi copci alemamei sale. Şi plumbii îi aducea tot Levănţică din

micul atelier de fierărie, proprietate exclusivă albunicului său, moş Ioniţă, el însuşi neîntrecutpescar cu alăul, târna şi târbocul. Plutitorul îlfăceam îndeobşte, cum apucam, din dopuri deînfundat sticle, din beţişoare de moţ de porumb, saupene de gâscă pe jumătate desfoliate de pe suportulcheratinos. Ca momeală foloseam din belşugmulţime de râme, muşte şi cosaşi, uneori lansamundiţa la greier sau, dacă doream să provocămnorocul şi să prindem cleni mai mari (dar asta peArgeş!) la coropişniţă. Cu dotarea respectivă prin-deam în zilele bune ceva plevuşcă, soreţe, murgoi,svârlugi, roşioare, bibani, cleni, mrene şi chiar ţiparinegri sau albaştri. In ziua cu pricina, să fi fost ora 10,pe când ne deambulam pe malul gârlei, ciondă-nindu-ne noi cu privire la locul unde ar fi mai binesă ne aşezăm, atenţia ne este atrasă dintr-o dată – la odepărtare de o aruncătură de băţ de “Bentul luiBercu “ ! - de un străin mătăhălos drapat în între-gime într-o pelerină kaki, cu capul acoperit de opălărie mare maron, aşezat la un metru, doi de albiarâului pe un scăunel pliant. Am încetat brusc oricediscuţie şi ne-am oprit locului contrariaţi şi interzişi.După ce ne vom fi holbat ceva vreme, dându-necoate, am dedus în cele din urmă, după beţelelucioase cumpănite în crăcane, că pe prundul gârliinu se afla un tâlhar, ci un bărbat necunoscut carepescuia. Cuminţiţi subit, ceva zgomot pesemne totam făcut, din moment ce la un moment dat bărbatuls-a intors către noi făcându-ne semn cu mâna săcoborâm la domnia sa. Codindu-ne şi invitându-neunul pe altul care să treacă în faţă, în câteva momen-te am ajuns lângă ciudatul pescar. Aveam în faţă unbărbat spelb cu părul alb strălucitor ondulat subpălărie şi ochi mari albaştri ca floarea de cicoare.Măsurându-ne din cap până în picioare cu o luminiţăjucăuşă în ochi, ne-a descusut cu un glas molcomcum ne cheamă şi ce căutam pe malul apei la oraaceea. Auzind că pescuim, ne-a cerut ezitând câtevarâme (i-am oferit o cutie întreagă !), pentru care, înmod neaşteptat, ne-a mulţumit, scuzându-se însă căa îndrăznit, atitudine pesemne mai puţin obişnuităcare l-a făcut pe Levenţică să izbucnească dintr-odată într-un cristalin hohot de râs. Mai apoi, fărăgrabă şi surâzând sugubăţ, străinul a scos dintr-otolbă de box, mai multe cutiuţe pline cu cârlige de


pescuit, care simple, care cu două ciocuri sau înformă de ancoră, a scotocit în ele şi ne-a dat fiecăruiaîn parte trei asemenea minunăţii, de mărimi diferite.Noi eram bineînţeles în culmea fericirii, gândindu-nemai cu seamă ce ochi au să facă băieţii când le vomarăta colecţia de cârlige adevărate.Fiindcă pe prundul gârlii, străinul descoperise şi adu-nase într-o grămăjoară nişte cochilii de scoici, ne-achestionat dacă îi putem face rost de câteva vii. Defaţă cu mătăhălosul bărbat drapat de sus şi până josîntr-o foaie groasă de cort, cu pantalonii sumeşi, amintrat mai la vale în apa care nu era mai mare de 30-40 de centimetri şi am început să dibuim cu piciorulpe fundul ei scoicile dolofane, pe care, odatădescoperite, ne aplecam să le culegem, le clăteam demâlul de pe ele şi de-abia după aceea le aruncam pemal. Dacă străinul ne-ar fi îngăduit, i-am fi strâns ocăruţă de scoici, atât de multe erau la vremea aceea pegârla noastră. Fericiţi că eram de folos, în cincispre-zece-douăzeci de minute îi strânsesem omului cupălăria cât un ţest de copt pâinea un fund de sac descoici bunişor. Antrenaţi cu totul în căutarea scoi-cilor, uitasem complet de noi, când distracţia ne-afost curmată de vocea unui bărbat mai tânăr, ivit cadin senin, care il chema pe “conu Mihai” la maşină.Fără o vorbă, masivul bătrân şi-a strâns domol scu-lele pe care le-a aşezat apoi într-o husă pe care şi-atrecut-o după umăr. La plecare, l-am urmat la doipaşi prin trifoi, miraţi tare că străinul era încălţatvara cu ghete peste pantalon. Dând cu privirea pestemaşina din drum (apariţie de vis !), am lăsat ruşineala o parte şi am alergat într-un suflet să contemplămminunea. Mai văzusem noi maşini de piaţă nu evorbă, dar niciuna, ce mai ! nu se putea compara culimuzina cea neagră căreia am avut timp, până a sositagale străinul, să îi dam târcoale şi să o pipăim subochii vigilenţi ai taciturnului tânăr însoţitor pus lacostum. Totul strălucea la ea : farurile, ceasurile debord, barele de nichel, manetele, tapiţeria de piele…După ce, în sfârşit, bolidul s-a urnit în mod curiosfără niciun zgomot din loc, plecând cu “conu Mihai”pe bancheta din spate pe jumătate întors către noi şifăcându-ne un vag semn cu mâna, noi copiii amoftat la unison: povestea cu neobişnuitul pescar de pegârlă nu fusese, ne gândeam amândoi, fără să ospunem, decât poate o năzărire de-a noastră.

Seara când i-am istorisit de-a fir a păr tatălui meuîntâmplarea, strângând în palmă cei trei cârlibonţi,Burjoiu (un supranume dat lui de Nichifor Crainicşi cunoscut doar de intimi ; de la burgeois,probabil) , mângâindu-mă pe păr, m-a asigurat căîn cazul de faţă neîndoios nu a fost nici onăzărire ; “de data asta nu ai visat, copile.. .Străinul de care vorbiţi a fost mai mult ca sigurscriitorul Mihail Sadoveanu”. Şi tot tata a maiprecizat, pentru a spulbera orice îndoială dinmintea mea că, mergând din când în când lapescuit pe Argeş (Bucureştiul, nu-i asa ! ? nu eratotuşi prea departe), scriitorul se oprea când aveachef şi pe Răstoacă. “Ii place pesemne firicelul astade apă limpede şi curată plină de cleni dolofani şiscoici mari cât pumnul, a mai zis el cu un fel deciudă ”.

In aceeaşi vacanţă, la câteva săptămâni dupăîntâmplare, aveam să citesc pe nerăsuflate, graţiedemersurilor nu tocmai ortodoxe ale lui Burjoiu(dar am să povestesc despre asta altă dată ! ) , Nada-Florilor. Amintirile unui pescar cu undiţa. In mintecu imaginea scriitorului drapat în ampla foaie decort în care îl surprinsesem la pescuit pe Răstoacă,recunosc că am pus atunci fără să mă gândescprea mult peripeţiile lui Ilie Dumitraş dinfabulosul rai al ostrovului de la Nada-Florilordirect în seama scriitorului aflat şi el odată lavârsta primelor aventuri … Tata sesizase greşeala,dar pe moment n-a zis nimic! Ceva mai târziu,probabil, în primele două clase de liceu, cu o în-cântare indicibilă (urechea interioară a tânăruluipăstrase nealterat şi tresărise la timbrul incon-fundabil al vocii scriitorului auzită atât de aproapeîn copilărie) l-am ascultat pe Mihail Sadoveanucitind la radio ample fragmente din această cartela care cu siguranţă ţinea mult, fiindcă evocă, dinvremuri de demult, printre altele, sigur, pe stră-moşii din partea Profirei, mama sa pierdută detimpuriu. Orice îndoială în legătură cu mira-culoasa prezenţă a scriitorului în acea vacanţă devis la pescuit pe Răstoaca trecută cu piciorul şi deun alt minunat povestitor (I.C. Vissarion) s-aspulberat din acel moment ! Am căutat atuncichiar cu înfrigurare cartea în bibliotecă şi amrecitit-o… Lungi fragmente, mai ales cele murmu-


silniciei teziste. Citez fără să mai evidenţiezidentitatea personajelor ; se înţelege şi fără…

“ -Ai auzit vreodată de «Manifestul comunist» ? /- N-am auzit, am răspuns eu ruşinat. / - N-auzisemnici eu, înainte de a-l asculta pe Cornea (unagitator prozelit al revoluţiei din Răsărit, n.n.) . Aisă-l afli ; nu e un secret ; a fost adus la cunoştinţaîntregii lumi. De când a apărut, atât asupritorii câtşi asupriţii au înţeles ce au de făcut : unii să-şiîntărească privilegiile, ceilalţi să le dărâme. Pieireacapitalismului stă în însăşi dezvoltarea luinefirească în dauna muncitorimii. Pretine Iliuţ, nu-i locul aici în vârful dealului să-ţi spun asemenealucruri. Răscoala ţăranilor de la noi ( de la 1888 !,n.n. ) n-a fost pusă la cale de instigatori ; epricinuită de suferinţi şi mizerie. Arată că ţara stăpe rânduieli nedrepte ; din seminţe ca aceste varodi revoluţia cea mare, cum spunea SolomonCornea ; atunci muncitorii şi ţăranii vor sta alături.Mai este un poet al nostru (incredibilă blasfemie laadresa lui Eminescu, desigur! n.n.) care a spus :

Sfărâmaţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi".Mă opresc… Descopăr aici un Sadoveanu

complet alienat. Un alt Sadoveanu! Unealta!

Post-scriptum

Autorul prezentei evocări mărturiseşte cinstitcă, după ce a citit cutremurătoarele ’’dezvăluiri’’ ale lui lui Stelian Tănase în legătură cu caracterulomului Sadoveanu, greau şi-ar fi imaginat că l-armai putea surprinde ceva în legătură cu celebrulscriitor, boierul care, în 1955, primea din partearegimului democrat-popular (! ) , fără niciotresărire, vai, titlul de erou al muncii socialiste…M-am înşelat ! In superbele sale Intâlniri (CarteaRomânească, 1997), Alexandru George mai puneun accent. ’’Am fost martor în 1944, scria regretatulmeu prieten, când Sadoveanu a reluat formula luiNichifor Crainic (în realitate, formula masonilor,n.n.) dându-i cu totul alt sens : Lumina vine de laRăsărit (s.a.) ! dar tot nu am luat-o în serios ;


rate într-un adevărat tangaj sonor de Sadoveanu laradio, am constatat că le ştiam pe de rost (Cânddă codru’n primăvară,/ Leliţă Varvară,/ Pe subcetini tot mă duc/ După cântecul de cuc …). Deşiceva îmi părea acum în mod evident artificial înscrierea sadoveniană, pe de altă parte, eram, tre-buie să recunosc, realmente frapat şi cu totulvrăjit de misterul unei limbi vechi superbe, mlă-dioasă şi încărcată de savori ca un fagure depoezie. Imitând pe cât îmi permiteau calităţilevocii mele de atunci timbrul şi accentul scriito-rului, îmi uimeam frecvent colegii în recreaţiireproducând de predilecţie înţeleapta gâlceavă auncheşului Haralambie cu ""ţâţaca Leona"…Actorul improvizat a devenit, în orice caz, multmai repede cunoscut în liceu, decât “îndărătnicul”veşnic certat la olimpiade că nu abordeazăsuficient de realist subiectele formulate expres.

N-am putut să rezist recent, descoperind într-un anticariat ediţia din 1951 a Nadei Florilor, să nuo cumpăr. Ba am şi citit-o. Incântat, recunosc încăo dată, de modulaţiile unui impecabil duct al lim-bii şi de şartul natural al unui povestitor neîn-trecut. Ceea ce nu observasem în copilărie şi nicimăcar în primele clase de liceu, furat de amintireaacelei fabuloase întâlniri cu scriitorul, m-a izbitacum la modul cel mai neplăcut. Alături de Lumi-na vine de la Răsărit- reportaje din URSS (1945) -,de Mitrea Cocor (1949), de Păuna mică (1948), deAventură în Lunca Dunării(1954), poate ceva maisubtil, poate mai voalat, Nada-Florilor plăteşte şiea tributul ei conceptului de proletarskaia kulturafundat de tovarăşii Luncearski şi Bogdanov, aceleiideologii care, odată cu pretinsa victorie arevoluţiei proletariatului, face deşănţat apologiadistrugerii vechii culturi şi inventarea din nimic aalteia noi, în slujba muncitorilor şi ţăranilor... Dar,iată o mostră sumară din munca parşivă delămurire dusă de tinichigiul Alecuţ Dumitriu dinPaşcani (pusă în pagină, evident de Sadoveanu!)pentru atragerea de partea cauzei revoluţiei co-muniste a tânărului nepot de răzeşi, Iliuţă Dumi-traş, personajul central din Nada-Florilor.Amintirile unui pescar cu undiţa! In acest context,pentru cine e atent, până şi comoara de limbăsadoveniană pare a se împiedica şi a se împotrivi


Scrisoarea Ramonei

Cartierul meu miroase a gogoşari în oţet şi a lipicide fixat orele în calendar. Mă pregătesc de căderiletale, pun năvoade cu veveriţe-ncolţuri ca să maipot vedea măcar o dată maroniul patofilor tăi deginere. Mi-e sete să te aud lent, omeneşte, fărăimplicaţii vegetale, să mă pătrunzi că o boalăcronică ce lucrează încet, să am vreme să-mi cautsandalele negre cu toc cui, să-mi rulez ciorapii cubandă adezivă, să mă guşti că pe o ulcică de must.Este mare grabă, însă. Ai deja bagajele făcute, celeimportante le-ai aşezat în spatele furgonetei, să nupierzi nimic, în caz că aş mai trage de tine. Pe bord,înfăşurate în hârtie înflorată, stau scrisorile fărăferomoni ale tinereţii mele. Îmi spui abia acum căvrei să îţi nasc un copil, ţi-e teamă însă că va fideştept că mine şi va lua prea în serios viaţa, vaface trotuarul cu fiecare iluzie în parte, va muşcade disperare din prânzurile săracilor şi fericiţilor.Îmi ceri prea târziu toate acestea, pentru mine numai există dragoste, căutările au luat sfârşit,întrerup tensiunea dintre noi, n-are cum să maicurgă stupoarea mea spre tine. Vroiai mai demult omeserie virilă, te visai constructor (zilier, zidar,zănatec), să-mi dovedeşti bărbăţie. Am aflat că tejucai cu ursuleţi în oraşul tău de câmpie de câte oricredeai că nu eşti văzut. A rămas însă miere pebuzele tale, şi pasul greoi ce n-are a face nimic cuun Grizzly, totul fiind candoare fără folos şi fărăbeneficiu. Ţi-au crescut cleşti de-mi smulgi carnea,îmi pun un plasture cu cetină peste opţionala tamurire şi aştept să vină cosaşii, rânduindu-mi cele28 de zile fermentate.

Accidentul frumuseţii

şi totuşi nu mă pot opri din a admirafrumuseţea femeiicare trecând prin lumina soareluiorbeşte văzătoriicoşarii cad de pe acoperişuri

ADRIAN GRAUENFELS

Cu o vădită cochetărie

aud totvăd totsunt pretutindeni şi nicăieriazi nu exist, mă deplasez pe toate axele şivariantele cardanicetrec din real în imaginar şi inversdoar să te prind de gleznăsă te târăsc în vizuină mea luminatăam pus tămâie, mirodenii turceşti, miereşi ambroziepentru bărbia ta mirată de desfrâul inimaginabilcu care te răsfăţ eu, eunucul de rezervăsuntem împreună de un secoltrăim o decadentă elegieun fel de orgasm simulato beţie a gândurilor incompatibileexplicit falseinutile ca un pian fără corzisau ca o fecioară fără sex

e doar o idee care te străbate şi te macină zi de zioră de oră, într-o vulgară depresie cu care zâmbimbabelor de pe banca comunalăce îşi aranjează perucile cu o vădităcochetărie...


Puii lui fac rotocoale în vântŢipă şi cad nevolnicila fel şi noi cădem şi strigăm,navigăm dintr-o camera în altăsărind şi învârtindu-ne aiureaprintre prosoape, haine şi batistestivuite înainte de spălare.

escapism

ce frumos cuvânt escapismulvine de la norvegianul eskapingensau de la arhaicul escapistosjoaca se termină cu o dispariţieuite-mă că nu suntcaută-mă-găseşte-mă-ascunde-măîntre fuste, între crinoline mari, jupoaneprăfuite din dulapul cu accesorii teatralepune-mă lângă săbii, scuturi de fier, armuride samurai ucis la Osakaapoi ne oprim să fumam o ţigară, să gândimo nouă dramătu regizezi o sinucidere regală, eu vreau unbal romanticcu balerine fluide, ritual pagan cu vrăjitoaredezbrăcatăpe o muzică de Lully pentru flaut şi lirădar sună insistent telefonulne oprim brusc din escapismtrecem din futurism în prezentul aburitîn absolut decrepit al realismului criticmaterialistic prezent, lulabistic cartezian,neparalel cu nimicagresiv ignorant, vidat, plin de vacum mentalblestemată tehnologie...

tâmplarii îşi bat cuie în picioare ca să nualerge după eaparaliticii îşi muşcă ficatulîn acea nelinişte a netrăirii

şi ea trece mai departe atât de diafanăîntr-o ploaie de păsări electrocutatepensionarii se aruncau din balcoanecei de la parter mâncau tencuialapoliţistul îşi trase un glonţ în capcâinii lingeau trotuarul în urma ei

pe când ea se urca la ceruluit astronomul de la telescopul comunalse spânzură de stele

apoi depăşi orizontulfără să vadă marinarii care se înecau înpropria salivăpescarii care se lăsau pradă rechiniloruitând să implore salvare sau ceva material catoţi amăgiţii, prefăcuţii, lepădăturilecare trăim în hrubele visuluimolfăind speranţe care nu ni se întâmplă...

Zborul unui vultur orb

Sunt asemenea unui vultur orbprecum o pasăre de pradăcare-a uitatde ultima vietate răpită cu un imprecis salt

Zburăm în zig zag, ne zbatemun secol lung, războaie şi molimeDin când în când, des, moartea...îşi capătă trofeul

Nu mai numără vulturulcâte plonjeuri a făcutîn tinereţea sa mândrăde câte ori l-a atins pe Dumnezeucu ghiara larg desfăcutăla finele volului


eu adevăratele cântece ruseşti. Şi-mi cântă rusulceva ce n-am auzit până atunci, nici în multelefilme sovietice pe care le-am văzut, nici măcar înîntâlnirile pe care le-am avut cu colegii mei dinpresă. Mă întreb, în timp ce-l ascult pe Ivan, dacănu cumva e o provocare, dacă nu voi fi chemat laîntoarcerea acasă să dau socoteală la Securitate căm-am lăsat provocat cu asemenea cântece dinvremea ţarismului. Mă liniştesc cum pot şi con-tinui guleaiul. De altfel Ivan avea să capete, elînsuşi, încredere în mine, după această încercare,dovadă că, a doua zi mi-a propus să vedem un filmporno. L-am vizionat şi pe acesta, spre amuza-mentul meu, căci în perfidia mea, ştiind că Ivan numai văzuse aşa ceva, am stat cu ochii mai mult peel, urmărindu-i reacţiile, decât pe ecran.

Am ascultat prelegerile delegaților din țărileeuropene membre ale PEN-clubului. Dintr-odatăam avut senzația că ceva nu e în regulă. Vorbea uncunoscut scriitor din Zagreb, inflexiunile vocii lui,rarele cuvinte sârbo-croate pe care le înțelegeamîmi dădeau a înțelege că vorbitorul ataca Iugosla-via și pe sârbi. Să fie cineva împotriva marei șiiubitei Iugoslavii? Auzisem de atâtea ori, în diverselocuri din Europa, în restaurante dar și la întru-niri, cântecul Iugoslavie, Iugoslavie, cântat deîntreaga suflare ce venea din acel spațiu cu carene învecinam. Mai târziu, când Iugoslavia a fostpustiită de război,( în care s-au ucis între ei, cu oferocitate rară, cuscrii, verii, cumnații, vecinii) șisfărâmată de vechi rivalități și naționalismelelocale, mi-am adus aminte de crtitica vehementă acroatului de la Zagreb.

Cea mai şocantă întâmplare a celor patru zilepetrecute la Bled s-a produs însă în ziua în care m-am aşezat la masă, în restaurant, alături de onecunoscută. I-am cerut voie politicos, mi-azâmbit şi m-a întrebat din ce ţară sunt. În engleză.I-am zis că nu ştiu englezeşte, putem vorbi în fran-ceză, în germană sau italiană sau, în cel mai răucaz, în sârbo-croată, cum se zicea pe atunci. Amcontinuat în germană şi pe măsură ce discutam,femeia aceea care la început mi se păruse foartebătrână, îşi dezghioca obrazul împânzit demilioanele de riduri, lăsând să iasă la suprafaţă pecea care fusese cândva, o frumuseţe tulburătoare.

ION MARIN ALMĂJAN

Scorpionul de Jad

Toamnă târzie poleită cu aur. Aurul soareluilipsit de căldura verii, aurul frunzelor ce se aşternîn covoare pufoase pe alei, pe cărările neasfaltatece străbat pădurea staţiunii. Aurul razelor răsfrânteîn oglinda lacului. Staţiunea balneo-climatericăBled, una din cele mai selecte din Europa inter-belică, loc de popas al tuturor regilor balcanici îndrum spre Europa occidentală, cuib de odihnă,după război, pentru mareşalul Tito, a adunat preţde câteva zile, la invitaţia PEN-Clubului, scriitoridin mai multe ţări ale bătrânului continent.

Se vorbesc mai toate limbile, sârbă, franceză,engleză, italiană, germană. Numai rusul venit dinLeningrad (în 1982 oraşul de pe Neva încă nu-şischimbase denumirea) nu ştie nici o limbă străină.Pentru că încropesc fraze silite alcătuite din rusă şisârbă, un talmeş-balmeş pe care el îl dibuieştefericit, mă invită în camera lui la o sticlă de votcă şila un peşte afumat. Când tăria ne abureşte minteaîmi vine poftă de cântat şi ca să mă dau mare şi să-l flatez pe rus încerc să-mi reamintesc unul dincântecele atât de vânturate pe la toate posturile deradio din vremea tinereţii mele, a “prieteniei veşni-ce” româno-sovietice: Şiraca strana maia radnaia.Dar rusul mă opreşte hotărât: niet, zice, sprenedumerirea mea, ăsta-i un cântec făcut pentruplăcerea lui Stalin şi a nomenklaturii. Am să-ţi cânt


Era o poetă venită din Israel, un spirit viu, cultivat,fermecător. Se crease între noi acel flux rar ce sestabileşte între două persoane care aproape nu aunevoie de cuvinte pentru a comunica. Nu-miamintesc să-i fi spus ziua, luna şi anul naşterii,decât dacă n-am făcut-o cumva în transă, destul căla un moment dat mi-a luat palma şi mi-a spus căsunt în zodia Scorpionului, că mă aşteaptămomente deosebit de grele, ani cruciali pe care îivoi birui cu enormă dificultate şi multe altele. Suntdator să spun că acele prevestiri s-au împlinit.Cine știe dacă din întâmplare sau femeia aceeabătrâna avea darul de a întrezări viitorul. Atunci,cu spiritual meu sceptic, am zâmbit politicos, i-ammulțumit cavalerește, sărutându-i mâna.

În ziua în care congresul a luat sfârşit, bătrânadoamnă mi-a oferit un scorpion de jad, atrăgându-mi atenţia că va trebui să am mare grijă de el, cămă va ajuta în momentele grele ce vor urma. L-ampus în buzunarul de la piept al cămăşii, ammulţumit şi am urcat în autocarul ce ne ducea lagară. Întrucât nici unul dintre noi nu ceruse adresaceluilalt, ne-am luat rămas bun ca la o adevăratădespărţire, o despărţire pentru totdeauna.Atunci când am ajuns în compartimentul de trenam pipăit cu degetele căutând scorpionul de jad,dorind să mă conving că este la locul lui. Nu maiera. Era exclus să-l fi pierdut şi nu cred că cineva arfi fost interesat să mi-l fure. Mult timp după aceeam-am tot întrebat ce s-a putut întâmpla dar negă-sind un răspuns convenabil, mi-am zis că probabilfusese o piatra fermecată, mă părăsise şi se întor-sese la cea care mi-l dăruise.

Mă părăsise, lăsându-mă să înfrunt singur ceeace îmi prevăzuse bătrâna evreică. Poate că fasci-nanta poetă nu mai trăieşte, dar această stranieîntâmplare îmi revine deseori în minte, tulbu-rându-mă fără nici un motiv. Sau poate că există,cine ştie…


mi s-a părut una tipică noii demagogii care încercasă fabrice un discurs al prieteniei necesare cumarele nostru vecin. Mai târziu, am înţeles că evorba de cu totul altceva. Sadoveanu s-a pus înfruntea unor acţiuni ca executor solemn măcar şia aprobat şi ilustrat toate infamiile săvârşite denoul regim. A obţinut nişte recompense exorbi-tante, care i-au îngăduit o viaţă seniorială (vilaFranasovici în Bucureşti, apoi ferma lui PamfilSeicaru de la Ciorogârla, în fine palatul patriarhalde la mănăstirea Neamţului, ca să nu mai pun lasocoteală gloria şi tămâierea zilnică). Omul ştia săceară şi să obţină. Paul Georgescu, mai scrieAlexandru George, mi-a confirmat o întâmplarepetrecută prin anii ’50, când Sadoveanu a fostplecat în Occident şi fiind solicitat de redacţiaGazetei literare, pentru un articol festiv de AnulNou, a expediat un bileţel în care spunea numai :Dragi, pretini, cu ocazia sărbătoririi noului an, vămulţumesc pentru felicitări şi vă doresc multăsănătate !

Care nu fu însă mirarea redacţiei când Sado-veanu, revenit după vreo săptămână în Bucureşti, apretins pe un ton supărat apoi vehement să i seplătească «articolul». Scrisese omul numai câtevavorbe, dar ce vorbe! Şi bineînţeles că i s-au «plătit».


* * *

se spune că aici au sfârşit vor sfârşitoate călătoriile. eu cred mai degrabăcă ele încep aici.

dar ce poate şti despre viaţăcel ce trăieşte din plinsuspendat într-un gol într-o clipăşi ea suspendată?

martor al crezului meue firul de iarbă ivit dintre lespezi. şi pasulcelui ce calcă peste morminte

* * *

la fel pătrunde lumina prin jaluzele. şi pisicatoarce la fel. un gând de demult reînvie: sunt euacela. cel care priveşte îndelung peste veacuri.

cel care mă priveşte.acum. el trece în fiinţa meacu toată fiinţarea lui. sunt eu acela. şi luminapătrunde la fel prin jaluzele. şi pisica toarce la fel.

* * *

o, preafrumoasă zi! cu bocete cinear îndrăzni să te-ntunece? îmi parecă odată cu mine nasc toate. şi cântă

şi binecuvântăprimii mei paşi. iarba verde se faceaşternut picioarelor mele. lumina zileimi-e călăuză. iar cerul albastru: sălaş.

NICOLAE SILADE

şi după ce focul din vatră se stingea

* * *

şi după ce focul din vatră se stingeabunica lua un pumn de cenuşăşi-l presăra pe zăpadadin faţa uşii până în stradă

să nu alunece musafiriizicea

îmi amintesc asta ori de câte oritermin un poemşi mereu mă întreb: oare cuvintelenu sunt cenuşa rezultată din arderea mea

* * *

port chipul celui preaînalt. în minenu doar mistere vei afla. cichiar şi-un adevăr şi o lumină.

zeiţe tinere roiesc în jurîndrăgostite. şi anotimpuri viial căror farmec mă-nsenină.

eu însumi înălţat voi fi. în tinecel care creşti din viaţa meacum iedera înfăşurată pe-o tulpină.


început de veac al relativizării valorilor până înpragul anomiei. Ficțiunile sale epice captivante, totatâtea ocazii ale eternei întoarceri acasă, așadar, facparte implicit din al său Weltangschauung, conceptpe care îl vom reda prin viziunea și imaginea scrii-torului despre lume, și în primul rând despreRomânia.

În romanul de față protagonistul vede luminazilei în România Mare, în satul Lunca, în anul1940, în preziua fatidică a invaziei, raptului și ane-xării Basarabiei și Bucovinei de Nord de către tan-curile Sovietelor bolșevice. Românii ce nu apuca-seră să fugă peste Prut, sunt fie jefuiți de agonisealalor de-o viață, fie deportați în Siberia. Cei ce aveaurude în România, devenită brusc “în străinătate”,erau hăituiți de noua putere samavolnică. Întreaceștia se afla și Anița, mama pruncului abianăscut și botezat Mielu(numele Fiului Domnului!)fără preot, acesta fiind alungat din localitate. Defrica deportării, Anița este constrânsă să traver-seze Prutul ce tocmai înghețase, fiindcă bărbatul eiera încorporat la Dorohoi. O va însoți uncheșulNechifor. Ajunși la granița cu România, sunt sece-rați de mitralierele rusești, trupurile lor pierind înapele Prutului. Era 6 februarie 1941 .

Orfan de ambii părinți, micuțul Mielu, rămascu mătușa, este adus în 1944 în România unde vacrește într-un orfelinat, fără să-și fi cunoscut părin-ții. Cititorul va face cunoștință în fine cu omulmatur, trecut prin toate grozăviile regimurilordejisto-ceaușist, inclusiv cele carcerare, de vreme ce“Țara căzuse sub timp “. Readmis la facultate dupăamnistia din 1964 ( Mielu fusese deținut în timpulstudenției la penitenciarul din Balta Brăilei pentruideile sale anticomuniste!) va termina în 1968științele naturii. În vara aceluiași an, după sfârșitultragic al “primăverii de la Praga”, care a afectatcrunt conștiințele multor români (inclusiv autorulacestui roman, determinându-l să-și părăseascăpatria), Mielu încercase să evadeze din țara redusă“la o întreagă armată de fetuși“ aflați înafaratimpului, trecând Dunărea înot în Iugoslavia. Aiciare senzația că nimerise în alt timp, într-o altălume, deși se afla foarte aproape de malul sârbescal Dunării. Iluminare ce luase sfârșit la fel de bruscașa cum începuse.

GEO VASILE

ÎN CĂUTAREA NEMURIRII

Romanul Dumnezeu s-a născut în Dacia, Bu-curești, Editura Ideea Europeană, 2015, 190 p.,semnat de scriitorul Emil Rațiu, rezident de câtevadecenii la Roma, focalizează teme, metafore și pro-cedee narative-cheie prezente și în celelalte cărți alesale publicate în România sau Italia, toate având labază istoria, tradițiile, miturile, eresurile și riturilenoastre fundamentale: credința nestrămutată înAtotputernicia lui Dumnezeu, spiritul de sacrificiu,iubirea între sacru și păgân, simbolistica premoni-ției, asceza, laitmotivul nesperatei schimbări la fațăa României din Decembrie 1989, tema individuluivs destin și viceversa, a evadării din timpul istoricîntr-un timp al nemuririi, polemica vs confecțio-narea omului unidemensional rob al progresului cuorice preț prin recurs la supertehnologizare șiglobalizarea idolatrizării monstruosului Leviathan,cu riscul cert al dezînsuflețirii și mutilării ființeiumane. Scriitorul Emil Rațiu, face cu orice cartesau eseu al său, elogiul sufletelor tari, al purității șiingenuității Creației și creaturilor.

Toate acest convingeri ale omului fac parte dinființa și formația intelectuală și spirituală aautorului, sunt așadar inalienabile și nedesmințitede statura morală a romancierului, mai ales în acest


Prins de miliția sârbă și tranferat într-un lagărde triere pentru plecare în Occident, Mielu optasepentru întoarcerea în țară: ”Nu simțea nicio altăatracție înafara pământului românesc”, precizeazăromancierul. Reintrase în timp “ca un fetus înborcanul lui sau în vintrele matern“, preferând aceaRomânie aflată sub obrocul ideologiei comuniste,al luptei de clasă, un fel de coincidentia opposito-rum între a cădea în timp și a fi înafara timpului”.Anchetat cam vreo lună de autoritățile românești,cercetătorul a fost penalizat prin trecerea la muncade jos, apoi încadrat ca biolog în provincie, și anu-me în localitatea Pui. În prezent, datorită interven-ției providențiale a colegei și iubitei sale morga-natice, Eloiza, șefa Institutului Cantacuzino dinBucurești, Mielu lucra într-un laborator din Oto-peni, experimentând readucerea la viață a unorfetuși născuți vii, o metaforă, desigur, a opririitimpului și ieșirii din timp, a învingerii provizo-ratului vieții, căci scrie Emil Rațiu, “a fi în timp e-onebunie...și tristă și goală”, citându-l pe Eminescu,atotînsoțitorul său de geniu pe tot parcursulromanului, precum odiniară Virgil pentru Danteîn Infernul Divinei.

Ca orice tânăr, eroul nostru fusese îndrăgos-tit în studenție de colega sa de facultate Eloiza, caadult o va descoperi pe Elena la Pui, în acel rai dela poalele muntelui Retezat, unde în chip para-doxal, trăise cei mai frumoși ani ai săi. Cu trecereavremii, chipurile celor două iubite îi vor apărea înoglinzi paralele (Beatrice și Laura, să zicem!) spre ase suprapune iconic, ca într-un palimpsest. Eleconstituie un reper dolcestilnovist și totodată ro-mantic al îndrăgostitului, trăindu-și plenar propriaputere de a crede în mult visata regenerare spiri-tuală, asemeni unei renașteri sau învieri, de a avearevelația veșniciei concentrată în clipa irepetabilăa idilei.

Mielu nu ratează participarea la ceea ce regi-mul va numi “mișarea transcendentală” ( reprima-tă în fașă, firește, de securitate!) , o serie de întâlniricu un instructor străin, iubitor al Orientului. Fireintrovertită, eroul nostru performează în explo-rarea vieții interioare, spre a-și descoperi adevă-ratul eu, spre a-l elibera din închisoarea timpului.

Romanul înaintează prin flash-uri ale memoriei

și interferențe temporale, amintirea suferinței și aiubirii fiiind pentru Mielu, principalul aliat înlumea adevăratului a fi împotriva timpului, prota-gonistul absolut al destinului. Structura narativăalternează reflecțiile și cugetările, digresiunile întrevis și trezie ale lui Mielu cu epicul pur, ce presu-pune, descinderi ca printr-o oglindă fermecatăîntr-un fel de tărâm magic, ceea ce nu exclude niciloviturile de teatru, nici itinerariile imprevizibile etc.

Eroul nostru se deplasează în tren spre locali-tatea Pui, unde dorea s-o revadă pe Elena, pe care,de data aceasta, și-ar fi făcut curaj s-o ceară încăsătorie. Apropiindu-se de acele edenice sate demunte, are senzația că străbate mitica Țară a Daci-lor; coboară din tren, ajunge la Pui, dar, vai, află căElena lucrează la Timișoara. Se urcă într-un auto-buz ce-l va duce spre capitala bănățeană, străbă-tând valea Streiului, până la Hațeg, Urmează apoiSarmisegetuza, Poiana Ruscă, valea Bistrei, intra-rea în Banat.

Cititorul se lasă vrăjit de detaliile exacte alecălătoriei, de toponimele, și magnificența peisajuluidescrise de romancier cu talentul și măestria îndră-gostitului pe viață de țara sa de origine. La un mo-ment dat, într-o stație a autobuzului, un tânăr ce seurcase la Pui, le spune celor ce dau să se urce căautobuzul merge la... .Roma și nu va mai opri pânăîn Italia. Aceștia nu știu ce să creadă, șoferul estesomat să pornească motorul și să se conformezeordinelor Organizației Libere a Poporului român.Șoferul se revoltă, dar se resemnează brusc atuncicând vede că ceilalți doi tovarăși ai autoruluideturnării scot din rucsacuri, fiecare câte o armăcu țeavă scurtă, și chiar un pistol, repetându-ișoferului același inflexibil ordin de a nu opri decâtîn Italia. Zis și făcut.

Mielu califică acel autobuz o subită existențăparalelă cu România comunistă care, culmea, toc-mai asista la fastuoasa paradă de 23 august, slăvindPartidul și conducătorul unic. Iși dă seama căîmpreună cu cei trei tineri, a ajuns să-și forțezedestinul ce nu-i aparținuse de fapt, niciodată. Seafla așadar, sub obrocul aceluia, autobuzul cupricina devenise subit destinul lui, care îl puteaduce spre libertate sau spre moarte. După Lugoj, laintrarea în Timișoara autobuzul este oprit de un


ale, sociologice, teologice sau filosofice implicite.Ne limităm să-l amintim pe călugărul ortodox,poate același din autobuzul deturnat în carecălătorise alături de Mielu, care nu pregetă săveștejească Occidentul pentru reificarea viului șiidolatrizarea tehnologiei și a mercificării valorilorumane, pentru lașitatea și arta compromisului.

Straniul monah, purtătorul de cuvânt al auto-rului, credem noi, face elogiul vieții de dupămoarte, al sufletului nemuritor care ar însemnaadevărata viață, și încheie amintind sinuciderea luiDecebal, ce va să devină metafora centrală dineminesciana Rugăciune a unui dac. Toate acestea,inclusiv episodul polițist în jurul disparițieiprotocolului XZ de la Milano și arestarea Eloizei,sau idila cvasi sacră dintre Mielu și Eloiza, pecetluitde un sărut, am zice mistic și premonitoriu, suntmotive recurente în opera narativă a lui Emil Rațiu.Credem că autorul este partizanul sintezeipunctului de vedere al călugărului cu cel științific,punct de vedere afin gândirii filosofului Teihard deChardin care a conciliat revelația lui Isus cu știința.

Capitolul trei al romanului relatează pas cu pas,ca un reporter conștiincios, începutul evenimente-lor revoluționare de la Timișoara ce se anunță pe16 decembrie 1989, spre a continua până de Cră-ciun, complementare cu cele de la București și altemari orașe ale țării. Mielu se află în mulțime caobservator și totodată participant ubicuu, întâlnin-du-i la un moment dat pe Eloiza, dar și pe călugă-rul amintit. Reconstituirea minuțioasă a revolteianticomuniste și a represaliilor sângeroase de laTimișoara, (adrese, locuri, clădiri și locații exacte,grupările de participanți, armamentul folosit de-oparte și de alta, pertractările revoluționarilor (prin--tre care și Lorin Fortuna) cu cepexiștii (Dăscă-lescu, Flucsă etc.) de la București, cursul eveni-mentelor revoluționare, anabasic și catabasic) va săfie extrem de utilă documentării unor viitori isto-rici, cercetători sau generațiilor ce vor să vină.După câte știm, această reconstituire a lui EmilRațiu este o premieră într-un roman românesc. Lafel ca și izbânda Revoluției din București, căreia i sededică zeci de pagini în romanul Miorița, autorul oconsideră o Înviere, o redeștepare, o eliberare dinmoarte a României, iar pentru cercetătorul de labo-

autoblindat și trupe înarmate ale Securității. Îninteriorul autobuzului are loc un incident între ocălătoare și unul dintre tinerii fugari, drept careșoferul deschide ușile și pasagerii coboară. Are locun schimb de focuri, trupele de securitate pătrundîn autobuz. Mielu, un călugăr cu care fraternizase,precum și parte din călători sunt duși la milițiepentru declarații. Cei trei tineri răniți sunt dezar-mați și arestați. Bref, deturnarea eșuase. La fel și că-sătoria eroului nostru cu Elena.

Este trimis din nou la munca de jos, ca simplulaborant la Casimcea. Aici întâlnește o tânără șifrumoasă tătăroaică, autoarea unui miracol. Unfost cal de curse, ieșit la pensie, Lord, aparent inaptși bolnav, zboară ca în tinerețe când este călărit defata pe care o întâmpina ca într-un ritual desupunere, comuniune, iubire. Cei doi i se par aalcătui o singură ființă, Enkidu și Ghilgameș,porniți să asalteze cerurile și veșnicia. Dovadă căîntr-o bună zi dispar amândoi, fără să se mai audăvreodată de ei. Prin această scenă și altele pe temainterrelaționăriii animale-oameni, de-a dreptullirice, Emil Rațiu exprimă convingerea sa că eaexistă la nivelul simțirii biunivoce, sufletești șitelepatice.

Mielu este adus pe postul său de biolog laTimișoara de Eloiza, la o fabrica de medicamente.Se dedică și cu mai multă râvnă cercetării învin-gerii timpului, sustragerii cvasi faustice de sub dic-tatura acestuia, obsesie devenită și temă centrală șirecurentă, sub felurite formulări și metafore con-vergente, a romanului. Oamenii de știință igno-raseră acest domeniu, al explorării tunelului tim-pului, al căutării nemuririi, în fond, în favoareacuceririi spațiului, unde pătrunseseră cu rachete șisateliți.

Ca și în romanul Miorița vor avea loc două sim-pozioane dedicate temei învingerii timpului, laTimișoara fiind unul strict medical, axat exclusivpe întârzierea procesului de degenerescență celu-lară. În schimb, cel de la Milano, va avea loc subgenericul Ghilgameș, un nume de cod al desco-peririi lui Mielu, factorul XZ, un fel de elixir altinereții perene, aplicat asupra fetușilor vii dinavorturi spontane, efectul fiind unul de hibernare.Oratorii și presa vor insista asupra aspectelor soci-


bocetele noastre de înmormântare, slujbele debotez, baladele de nuntă, precum Miorița, descân-tecele etc. Trăia totodată un fel de Cântare a Cântă-rilor și a Creației în care pururi sunt invocateelementele naturii macro și microscopice, o perpe-tuă Cununie cu Firea, cu Universul.

Nimeni trăia într-un viitor care mergea înapoi,în sens opus timpului în care trăise înainte. Moar-tea însemna pentru daci naștere, fericire, nemurire,căci nu cunoșteau frica de moarte, iar nașterea eraprihănire aducătoare de moarte, vărsarea râuluiputea fi luată și drept sorginte, izvorul lui. La unmoment dat veacurile și epocile se amalgamează,protagonistul romanului având senzația că trăieștesimultan în prezent și illo tempore, căci Dacia eveșnică, susține Emil Rațiu, iar Dacia ca și veșnicia,nu are preț, așa cum au crezut străinii, închinătorila vițelul de aur, veniți s-o cumpere.

Vestea trădării și asasinării lui Burebista, așacum Decebal, la rândul său va fi trădat de oameniilui de încredere, lovește întreaga comunitate ca untrăznet. Adus într-o procesiune cu bradul în față,regele a fost incinerat în marea peșteră de la Cioc-lovina, în prezența marelui preot Deceneu ce cobo-râse de pe muntele Kogaion (Retezat) unde seretrăsese. Reproducem pentru frumusețea și au-tenticitatea lor, cuvintele acestuia adresate celor defață: “ Bucurie, popor nemuritor al Daciei libere!Popor în veci neînfrânt de lupi, ai zeului Ares! Nuplângeți! Sufletul lui Burebista este acum sub strea-șina caselor voastre, în păsările care cântă, este însuflul de viață al codrilor, al lupilor zeului Ares,până când se va înălța în slava lui Zamolxe. ( .. .)Roma lui Cezar va pieri înghițită de silnicia ei,înecată în propria-i destrăbălare, înt-o agonie deveacuri, asemeni Babilonului, și cu ea vor pieri și zeii ei “

Pledoaria și profeția lui Deceneu vor continuaprecum că Zamolxe va învinge zeii mincinoși, așacum Orfeu l-a învins pe Dionisos, Ghebeleizis îl vaînvinge pe Jupiter..” Nu peste mult timp, va conti-nua Deceneu, asfel că lectorul se va dumiri, în fine,asupra titlului cărții, cuprins în teză inedită șiextrem de temerară a romancierului Emil Rațiu:“Zamolxe se va renaște departe într-o iesle, prunc…”.


rator Mielu, descins în tumultul vieții, o renaștereodată cu izbânda forțelor luminii și a lui Dumnezeu.

Al patrulea capitol, ultimul, al cărții, este celal evadării din timp între trezie și vis, al lui Mielu,rănit la braț de o rafală de armă automată și încăscuturat de frisoane, după ce zăcuse o lună într-unspital din Timișoara. Eroul nostru se alătură fetu-șilor săi de la Institut eliberați odată cu Revoluția.Aceștia se întorc spre a-și recăpăta destinele adevă-rate, pierdute prin nașterea ratată. Sub semnul uneivaste alegorii, unii străbat un peisaj terifiant alplantelor carnivore sub mlaștini de sânge și prelațiai lui Anticrist, în timp ce alții se purifică și semântuiesc prin lepădare de Șarpele din ei, de Kun-dalini, trecând în ziua a cincea a Creațiunii, saudirect în a opta, a Viitorului.

Călăuzit de Aleodor Fecior de Împărat, cel ca-re fusese cândva Mielu, ajunge pe câmpia PomuluiVieții în țara Dacilor condusă în vremea aceea deregele Burebista. Este întâmpinat de un anahoret allui Zamolxe, în apropiere de Sarmisegetuza Regia.Autorul nu pregetă să ne teleporteze prin ochiiprotagonistului în plină mitologie dacică, pe tărâ-mul de basm, dădătător de putere...Ca și cum eroulnostru s-ar fi întors în fine acasă, întru tinerețe șicomuniune. Lepădându-se de vechea identitate, seva numi Nimeni, devenind astfel Toți. O împlinretotală a celui ce gustase din Pomul Vieții în ȚaraDacilor.

Imaginarul romancierului este debordant, că-ci ne evocă rituri și ritualuri, ceremonii ce duc cugândul la misterele eleusine, serbările tinerilor cumăști de lupi, de urși consfințind unitatea viețiietc.. Luăm cunoștință de o știința ascunsă a luiZamolxe, pe care ctiștii, kapnobataii și pleistoii,călugări inițiați ai marelui Deceneu o împărtășeaula date anume, precum și de credința dacilor însacralitatea elementelor naturii, ca de pildă apaDunării cu care Nimeni fusese stropit în semn deîntâmpinare. Admirăm casele de lemn, circulare,sprijinite de temelii de piatră. Nimeni se lasă îmbiatde mirosul îmbătător al pădurilor, de roiuri de floriși albine, de cântări, un fel de insulă sau grădinăedenică eminesciană, cea lui Euthanasius. El trăiao primăvară a simțurilor, violentă, într-un timpfără dimensiune. Pe același tărâm dacic s-au născut


acestea cum ne mângâie buzele melancoliculşi dulcele sunet al cornului venind dinfundul lumii Judecătorul şi-a scos inima şia pus-o pe masa văduvei sunt privirile

căreia inima a înflorit deodată o vioarăcântă în lumea ailaltă ca un cocostârcpe un promotoriu o uşă se deschide singurăpe vârful muntelui pasărea cu o aripă

merge prin văzduh o dată cu Euleniafilozoful numără furnicile pe un dealpantofii balerinei se mai văd şi azi înpustiu Actriţa se ascunde speriată

ca o vulpe în fundul lumii

POETUL SEAMĂNĂCUVINTE ÎN PUSTIU

Poetul seamănă cuvinte în pustiupeste mii de ani vor răsări codri delalele în adâncul lor ne vom pierdeiubito cântând în gura mare

să nu îţi aduci aminte de fereastra dinînceputul lumii de ea s-a îndrăgostitplopul de pe colină la sfârşitul lumiinoi vom locui Condilenia fericiţi într-o

piatră aşa cum stau gemenii în pântecelemamei lor femeia din capătul lumii s-aevaporat demult ţipetele ei sunt plopipe vârful munţilor atât de mult te-am

iubit Condilenia că valurile pe măris-au transformat în piane şi ţipetelefirelor de iarbă subţiri ca nişte aţeau ajuns la cer departe pe munţi

strălucesc turlele sinelui

ȘTEFAN DUMITRESCU

CE DEPARTE ESTE LUMEA ACEEA

Ce departe este lumea aceea în care sufletulmeu de copil ieşea cu pietrele la păscut iubirea se auzea ca un pârâiaş clipocind în lumea ailaltăîn timp ce tu erai o masă încărcată pe colină

te iubeam atât de mult Anaeli încât actriţas-a volatilizat pe vârful muntelui pictorul carevopsea deşertul s-a transformat într-o stanăde piatră numai inima mea plutea ca un balon

galben prin văzduh în timp ce revoluţionarulîşi tăia venele pe zare mereu ne vom aduce aminteiubito, de cristalul orbitor de la începutul lumii şitrişti ne vompierdeprin înaltele şi fastuoaseleninsori

O, UNDE SE VOR FI DUS TOATE

o, unde se vor fi dus toate iubirile careau înflorit pe pământ ele trebuie săfie crini înalţi în grădinile care acoperă colinele raiului ce departe sunt toate


Doar că de această dată apele se umflaseră mai multdecît de obicei și erau semnalate deja inundații. Nu ede joacă dacă apa potopește pământul. Ei bine,tocmai de aceea cei de la institut erau solicitați sămeargă într-un sat din apropiere. Să-i ajute pe săteni.Așa suna sarcina pe linie de partid. Nu erau maimulte partide pe vremea aia. Scurt și cuprinzător. Nuprea se știa unde, nu prea se știa bine concret pentruce erau trimiși acolo, dar trebuiau să meargă acolo.Sarcină de la județeana de partid. Fără comentarii.Sigur că vestea o primiseră cu reținere, adică de cetaman la sfîrșit de săptămînă să se ducă nu se știe bineunde și pe vremea asta cîinoasă, ă?“De ce, naiba, tocmai sîmbătă, avem și noi o zi scurtăpe săptămână și atunci nu ne lasă în pace…”, “Măcarsă ne fi anunțat și dumneavostră cu cîteva zile maidevreme, să nu ne fi făcut și noi alt program...“Unul se văita că vrea să se ducă la niște neamuri,altul că tocmai în ziua aia vine un meșter să-i reparetelevizorul, altul avea un cumnat bolnav și voia sămeargă la spital, ceilalți aveau de facut cumpărături,plimbat copilul, spălat, cine să mai țină cont că eduminică și nu se spală, mai era și o etapă încampionatul de fotbal, juca Dinamo cu Steaua șimeciul se transmitea la televizor, ce mai, lumeabombănea pe bună dreptate, toată lumea cu gîndul laa doua zi, la Album duminical și filmul serial de laprînz, ce să mai vorbim, și tot așa se adunauargumentele celor care, ca tot românul, fără să zicăNU! și să se revolte cîrteau printre dinți împotrivaacțiunii, așa se chema, o chestie care azi nu mai spunenimic celor care nu au apucat să trăiască acelevremuri.Că hîr, că mîr, a rămas așa cum s-a stabilit, “oameniinoștri sânt băieți buni, cam răi de gură, dar nu dauînapoi cînd e de făcut treabă…”, se justifica secretarulde partid la întrebările venite de mai sus.Și așa, două autobuze i-au luat duminică dis de dimi-neață din fața institutului de pe Șoseaua Giurgiului șii-au dus la punctul indicat.Satul Salcia. România. Ce NATO, ce UE, pe vremeaaia, doar Ceaușescu și PCR și ciocul mic. Ce să maizici?Era o zi oarecare de sfîrșit de mai. O zi închisă,mohorîtă, nori plumburii atîrnau de bolta cerului șiamenințau să se prăbușească peste oameni.

BEDROS HORASANGIAN

D I G U L

Au fost anunțați telefonic.”Mâine la ora zece vă prezentați cu șaptezeci deoameni lîngă podul de la ieșirea din sat. Prezențaobligatorie“Asta era tot.Primăvara se anunța ploioasă.Și cei de la sindicat s-au apucat să facă mobilizarea.Evident, cu explicații, rugăminți, amenințări. Muncăde lămurire. Secretarul de partid, om cumsecade defelul lui, și fără mulți ani pînă la pensie, și-a vîrît și elcoada. “Haide, oameni buni, ce să facem înțelegeți șivoi, asta e situația…Trece și asta .“Erau cîțiva care bombăneau. Nu era ceva nou, ăștiasunt ăia care nu lucrează pe cîmp. Bombăne și ei, cesă facă la oraș. Trăiesc o viață nouă.De două săptămâni ploua în toată țara și apele seumflaseră, așa cum se întîmpla în fiecare primăvarădin anii ăia. Se dădea și la televizor. Așa e și acum,dar nu despre asta e vorba. Cum e acum. Plouamereu și încurca socotelile celor din agricultură. Șinu doar ale lor. La sat nu e ca la oraș, dai telefon șiapare o echipă de intervenție. Vine cîte un meseriașși pune mîna acolo unde tu nu știi să faci nimic. Daibanul și a plecat. Asta e tot. La țară la noi, e ca înCuba, totul se improvizează, atunci cînd nu se reparăsau cîrpește. Viața mere înainte, noi privim înapoi. Ebine? E bine.


multe de la Teleenciclopedia, poate o mai exista și aziemisiunea făcută de o cucoană cu voce frumoasă,Cornelia Rădulescu.Păi, da, așa era atunci. Acum cum e?Oamenii au începu să se foiască, unii au început săjoace bîza - știți cum vine, întrebați pe cei mai învîrstă, de Mircea Nedelciu ați auzit ? -, unii maicurioși s-au îndepărtat de grup să vadă ce era prinprejur.Doar cîteva gospodării izolate, sat prăpădit decâmpie. Nici țipenie de om la ora aia. O zi moho-rîtâ, ce mai, ca un bătrîn resemnat părăsit de copii.La un moment dat, unul dintre băieții care se totfîțîia de colo, colo, a venit să anunțe vesel, precumMagellan cînd a ajuns la destinație, “Haideți, fraț-ilor, hai încoa’…, am găsit o livadă de vișini, sînt denemaipomenit… “Și s-au dus să mănînce și ceilalți. Nu prea erauvișinele coapte, dar ce să faci cînd nu ai nimic defăcut? Îți faci singur de lucru. Așa-i românul, păicum? Cînd era jaful în toi a apărut un țăran bătrîn,cu o manta și cu o caschetă militară pe cap, cu uncopil de mînă. Fuma. Zicea ceva copilulului, el adat din cap. Nu zicea nimic. Doar dădea din cap șise uita la oamenii care mîncau vișinele. Nu le ziceanimic. Apoi s-a suit pe prispa unei case, camdărîpănate, între noi fie vorba, fusese probabil cevape vremuri, dar acum arăta rău. S-a așezat bătrînulcu haina militară. Și-a aprins o țigară și a continuatsă privească dînd din cap la oamenii care mîncauvișine. Noii veniți la început nu i-au datimportanță bătrînului, un moșulică și el acolo, darapoi au simțit ei că parcă ceva nu era în regulă.Lîngă moș mai apăruseră încă vreo doi moși. Nuziceau nimic, fumau și dădeau doar din cap.Copilul se juca și el cu o joardă. Zi aiurea, miroseaa ploaie. Măi să fie. Vișinii ăștia ar fi trebuit să fie,totuși, ai cuiva, să aibă un propietar, de ce să dea eide belea și bucluc dintr-o prostie, nu văd ei înfiecare seară la Reflector, ce pățesc găinarii ăștiacare fac găinării, ”Mă, băieți, prea se uită moșulăsta cumva…Te pomenești că se leagă de noi...”Pe prispă erau acum patru țărani. De unde și cîndapăruse și al patrulea, Dumnezeu știa. Plus copilul.S-au dus la ei.- Ziua bună!

Deja de pe drum observaseră că ceva nu este înregulă. Șoseaua era acoperită cu un strat subțire deapă și cauciucurile o împroșcau pe margini. ”Iar s-o firevărsat mizeria asta de Sabar…Cînd mă duc să fac șieu o baie, e de juma de metru și uite acum nu-și maiîncape în albie, toate sunt pe dos la noi, a dracu lumee și asta a noastră…”, filozofa pe legea lui în barbă unbărbat între două vîrste cu mutră de vulpe șireată.“Imi bate un ochi…N-o să fie bine…”, zicea altul,pățit de ale vieții valuri, cum ar veni. Avea omulsemnele lui, numai de el știute. Chestii din bătrâni, nute pui cu ele. Lumea, tăcută și indiferentă, cu gîndul laîntoarcere deja de la plecare, ce treabă bună să faci cuăștia? Aveau și ei socotelile lor, și nu le dădea ghesinima să se plimbe cu noaptea-n cap pe o șoseamustind de apă, care nu ducea parcă nicăieri. Sub uncer urît, cenușiu, amenințător, în Bărăgan nu e ca înMediterana, dai jos hainele de pe tine și te arunci înapă să faci baie. Aici se trăiește altfel. Măcar soare să fifost. Dar el, soarele, săracul, se ascunsese după o per-dea de nori și cine știe ce făcea pe acolo. Au debarcatlîngă un pod. Voci disparate, plictiseală, umezeală,frig, ce mai. Nu era nimeni să-i aștepte și să le spunăce au de făcut. De unde telefoane mobile pe vremeaaia. Nu se vedea urmă de inundație, doar o apămurdară care curgea leneș. Ca în filme. Erau dez-orientați, nu înțelegeau de ce au fost aduși. Unii și-auaprins cîte o țigară. Mereu țigara salvatoare.“Puneți oamenii pe drumuri și nici nu știți ce aveți defăcut… “, alții au început, ce să facă și ei, să stea devorbă, “Lasă, mă, mai stăm și noi și noi de vorbăpuțin la aer, cu atîtea predări pe cap, uff… “De aer nearde acum…Copilul iar rămîne de capul lui…”, “Haică terminăm repede… “, zicea altul, încerca să-i maitempereze pe cei mai recalcintranți un coleg mailiniștit, desfăcînd un pachețel cu mîncare și mușcînddin două felii groase de pâine suprapuse avînd lamijloc nu-se-știe-ce-aliment, evident comestibil.Acum se pot face glume, dar atunci se comenta maipuțin și se mînca orice se găsea. Punct. Întreguldintre pâine și ce era la mijloc se numește și azisandviș, după cum îl chema, cică, pe un cartoforenglez, Lordul Sandwich, tot cică, omul nu avea timpsă se ridice de la masa de joc pentru a merge sămănânce rațional și sănătos și un valet îi aducea ceapuca între două felii de pîine. Generația lor a aflat


Zîmbete de ambele părți.Stingheri și unii și alții.- Bună ziua, oameni buni, ce-i cu domniile voastreaici pe la noi ?Liniște cîteva secunde. Cine să răspundă? Și, chiar,pentru ce erau ei aici? Acolo.Timpul dus-întors.-Păi, a început unul dintre cei veniți să îngîne ceva,am fost chemați să vă ajutăm…- La cules vișine? Hă!Hă! Hă!Hă…! Nu ne-a anun-țat nimeni că veniți… Pregăteam și noi niscaivacoșuri…, a surîs cu subînțeles cu țigara între dințimoșul îmbrăcat cu haine militare.Copilul nu se mai juca.Se uita la ei, asculta ce se spunea.- Păi…ăăă…Nu… a început altul să bălmăjască unrăspuns, am fost chemați așa…ăăă...Cu treburi maiimportante…ăăă…Ce, nu se vede că s-au umflatapele…- Am văzut, cum să nu vedem, mereu e așa, amvazut, avem și noi neczurile noastre…- Necazurile matale sânt și ale noastre! , a țîșnitrăspunsul parcă pregătit dintr-un piept umflat. EraCostel care tot se agită să intre în PCR și ăia îl totamînau ăia. Nu se știa bine de ce. Acum, îi drept cățăranii i-au prins cum dădeau ei iama în vișine, cedracu să mai zică, parcă le era jenă să deschidăsubiectul. Vișine le-a trebuit. Dar ei ce cautau peacolo? Cum să iasă din încurcătură? Iată că uneorio minciună deschide în viață noi perspective.- Trebuie să facem un dig…Să vă păzească de furiaapelor…Parcă așa am înțeles din ce ni s-a spus ieri,a sărit iar Costel să iasă el în evidență cu ceva. Deunde pînă unde dig, n-a pomenit nimeni de așaceva, ce l-o fi apucat pe prostul ăsta să deschidăgura ? Ce dig, ce idee, o prostie, nimeni n-apomenit de așa ceva, ce mai.Deja de adunaseră cu toții roată în fața prispei cuțăranii localnici. Băiețelul se juca cu o cărămidă.- Aha, a zis moșul cu haina militară…,păi ar fi cevade muncă , ar fi ceva treabă…- Și-a plimbat mîna peste bărbie. Nu e de glumă, arfi ceva. Parcă gîndea ceva fără să spună nimic.Ședea și le vorbea molcom, apăsat,nu prea convinsde bunele lor intenții. Vă vom ajuta ș noi cumputem, satul e mic, sunt desti plecați, noi ce mai

suntem pe aici…Tu ce zici măi Carabulea? Dar, tu,Chițoiule, ă? Ceva unelte nu le dăm la oameniiăștia se se apuce de treabă? Să ne apucăm detreabă, cu un ceas mai devreme…- Că bine zici, nea Mîrzac, a zis al treilea, în timpce-i dădea una după ceafă băiatului, „Sezi blândSorine , grijania mă-tii, de drac...”, care tot adunacărămizi de te miri unde și le aducea pe prispă.Cine naiba mai era și tataie ăsta, vreun paznic, cesă fie!De unde unelte, au venit doar cu mîinele goale ?Urma să primească instrucțiuni la fața locului. NeaArtenie, deja raportase înainte de plecare căoamenii au fost mobilizați și că totul este în ordine.Nu zicea nimeni OK pe vremea aia. Mai des seauzea „Ordonați!” și „Să trăiți!”Nu neapărat bine-Nu avem unelte, a sărit iar Costel neîntrebat, daravem experiență de oameni ai muncii…Lucrăm înproiectare, cercetare și producție...Să cazi jos cînd îl auzi pe Costel ăsta. Oare de ce nus-o fi dus el la vreo școală de partid, că preavorbește ca la carte. Ar fi vrut el, dar nu are dosarbun. Nu se știe de ce. E ambițios, asta se vede.- Păi să faceți digul…nu-i nimic, ne-om descurcanoi cumva…Mă, se adresează el copilului, du-te cutac-tu pîn’ la cîrciumă, spune-i lui nea Paraschiv,că au venit oamenii să facă un dig…Să aducă ocăruță cu unelte…vezi să fie de toate celeChițoiule, sape, tîrnăcoape…Mai faceți un drumsă aduceți și roabe…Pământul e tare pe la noi,continuat el întorcîndu-se spre orășeni. Dar aacum e moale. Asta e, ce să facem, nu noi l-amales, pămîntul ne-a ales pe noi…L-amprimit…Bunul Dumnezeu și reforma agrară!Au început să aștepte uneltele. Ce dig, păi un dig,vedem noi ce dig, noi dispoziții, ce dispoziții sămai apară, ce,parcă se poate prevedea totul pînă lacel mai mic amănunt, mai rămîne ceva și la voiaîntâmplării, de ce să stea degeaba daca tot au venit,poate bem și-o bere pe urmă, că tot e cîrciumă însat și e deschis dacă sunt oameni acolo. E logic, nu?La țară duminică e deschis și la biserică și lacîrciumă, doar la primărie e închis. Și la dispensarmarțea, cînd vine doamna doctor, între 9-14, cumscrie pe ușă, adică și două, că la trei deja pleacă


autobuzul spre gară, la 15.30 trece un tren spreBucurești.S-au așezat fiecare pe unde a apucat. Mâncauvișine, fumau și stăteau de vorbă, ba unul dezlegacuvinte încrucișate, oricum în alt context și prive-liște oferită privirii decît cea de la serviciu. Măcarera un pom lîngă ei, puțină verdeață, iarbă ici, colo,o găină, doi căței, ca la țară, alt peisaj.”Ala mic almeu când a văzut un curcan s-a speriat.. .Nu știace-i aia...Ca să vezi.. .de unde să știe bietul copilcum arată o vacă, dacă așa ceva nu e în aparta-ment? Un bou? El știe de galaxii, dar de bou deunde...Acum profesorii îi trimite după iaurt și chif-le, mi-a povestit ăl mare, e în a cincea...Io n-ampomenit așa ceva...”A mijit și soarele. S-a auzit și un tranzistor, cineștie adus de cine, timpul trecea oricum.- Ce facem, mă, băieți, ne apucăm să le facem digulla amărății ăștia?, a întrebat, mai mult într-o doară,unul cu dinții stricați, rîzînd scurt, ca după oglumă bună. Vișine ne-a trebuit!- Păi, dacă tot am venit să facem măcar ceva, cenaiba, mai știi, poate e o treabă bună, ajung apeleaici și, na, nu știi dacă n-o fi chiar nevoie de așaceva...Nu după multă vreme în loc de două căruțe a sositun camion. Steagul Roșu a răsuflat din greu cînd s-a oprit motorul, plin de unelte. Cazmale, lopeți,roabe, tîrnăcoape, saci cu nisip, parcă ar fi fostceva pregătit pentru aceste moment, era în plus șio tînără oacheșă și trupeșă cu două coșuri mari.Surpriză mare, toată lumea cu gura pînă la urechi,ce să fie, ce să fie, sub ștergare, ”Serviți, vă rugăm,de la Tovarășul Președinte, o mică tratație.. . Sămeargă lucrările bine! .. .”Măi să fie, fel de fel debunătăți, slănină, niște ceapă, ardei, castraveți,brînză, cîteva păini de casă, și trei sticloanțe dețuică, prune uscate, „V-au trimis tovarășii de lagospodărie, o să vină mai tîrziu și tovarășu secretarde la primărie, cu oameni care să vă ajute...S-aubucurat mult cînd au aflat că veniți să facețidigul.. .”, a dat raportul zîmbind fata cea frumoasăși voinică la care se holba acum toată lumea carenu prea mai înțelegea ce se întîmplă.- E ziua cuiva...Aniversăm ceva?, s-a băgat în vorbăși cel care, pînă atunci se ocupase de Rebus și nu a

fost atent la mersul evenimentelor. Care se precipi-tau foarte rapid.Apoi fata frumoasă a dispărut, cei de la oraș s-aupus pe mîncat. După trezitul cu noaptea-n cap șifrigul îndurat pînă acum, nu mergea bine și ogustare, o țuică mică? Ba bine că nu,totul era bun,cum ar fi putut să refuze asemenea bucate aduse deo fată frumoasă?” Ce facem, măi, fraților? E groasă rău, ne-am pussinguri pe frigare, acum trebuie să le facem digul laăștia, nu mai scăpăm nemunciți de aici, dracu m-apus să pomensc de dig...” se căina Costel, cel carevoia să intre în partid, ca să fie și el trimis la studiila Ștefan Gheorghiu,” Mai bine tăceai, ce mamadracului ne legăm la cap cu digul ăsta...”, „La trei emeci și noi pe coclauri, poate găsim un televizor labufetul de la ăștia...Ziceam că pînă la trei suntemînapoi...Așa ne apucă întunericul pe aici.. .”,” Ce e îninima treazului stă pe limba beatului”, „ Ei, na, oziseși, tacă-ți fleanca...faci pe deșteptu’, ce te-aapucat…” ,mîncau și glumeau, un pahar de țuică –vorba vine, se bea din sticlă, cîte un gît de fiecare,femeile au refuzat, cu atît mai bine, de așa ceva auparte și acasă, țuica îi înveselise, soarele se strecuraprintre nori și prindea puteri, adăuga o notă în pluspentru cheful de viață, de muncă, buna dispozițieprindea aripi,” Ce facem , mă,? Nu puteau și ăștiasă trimită mai multă țuică...Ca să ajungă la ditamaipoporul.. .Mereu rămîne clasa muncitoare orop-sită...Ăștia de la proiectare bea mai vîrtos decît ainoștri de la prelucrări mecanice...”,”Mie îmi convinecă ne-a adus aici, dacă rămâneam acasă mă puneamuierea la treabă...Numai de covoare nu aveam euchef acum înainte de meci.. .”‚” Scrie în program,miercuri la telecinema dă „Colina” din nou latelevizor...E deșteaptă foc madam Oproiu asta...Afost și la Cannes...eu citesc tot ce scrie în revistaCinema...”, clipe rupte dintr-un morman inform declipe numite vag și inconsistent viață. Măi să fie.- Hai, băieți, la muncă acum, gata cu distracția, ne-am jucat destul.. .S-au apucat de lucru, la început încet, apoi s-auîncălzit, și de le efortul fizic depus, și de la soare, șide la țuică, și de la buna dizpoziție, au început sătragă la sapă și să care pămîntul și să facă ce era defăcut. Joaca se transforma pe nesimțite într-o trea-


Ce nu fac oamenii cînd e entuziasm?”Au venit de la oraș specialiștii să facă un dig să nescape de inundații.. .”, umbla deja vorba din poartăîn poartă, „Doamne ajută, e buni oamenii, maică,dacă nu e răi, numai să vrea ...”,” Treabă serioasă,frate, se vede că au experiență mare, uite, bre, la eicum lucrează...Păi la noi cu deținuți nu faci nici oscofală...tot cu fruntași în producție se construieștesocialismul, nu cu pușcăriași, eu mereu amspus...Să le mai aducem ceva de băut că merită dinplin...”, tot satul era cu mic cu mare părtaș la marearealizare. Ce nu face omul nostru într-o zi cît șaptedacă vrea el să facă?Cu tot efortul depus, digul nu era gata, așa, cum aizice pește. De ce pește, nu se știe. Timpul a trecut,a venit și înserarea, seară, noapte de-abinelea.Ce era de făcut. Luați cu treaba și cu țuica în vinenu mai voia nimeni să plece acasă.- Ce facem, măi, băieți? Noi nu mai mergem și noila casele noastre, s-a făcut deja noapte?Oboseala își spunea deja cuvîntul.Păi, nu-i gata digul, ce facem cu el, îl lăsăm așa?Liniște.Unul se ștergea pe frunte de sudoare cu o batistă.- Să-l terminăm mîine, a propus timid Costel, săzică și el ceva, timid de data asta, ca omul carevorbește mereu neîntrebat și doar din spatelealtora.- Cum mîine, mă, mîine nu e duminică?Vi s-a suittreaba la cap? N-avem și noi familie, copii, nevestetreabă pe la casele noastre?- L-as mă, că n-o să spune nevastă-ta nimic, zicebogdaproste că mai scapă de tine o zi.. .nu-i bai, îțidăm noi hîrtie să te justifici pe unde ai umblat.. . , atrecut-o pe glumă președintele de la CAP care nuavea în cap decît cum să nu scape din mînă oasemenea pleașcă cu colectivul ăsta pe care pusesemîna.- Fraților, li s-a adresat el cu vorba dulce și ener-gică, că doar se pricepea să evalueze oamenii, ce-arsă tragem noi un chef de pomină în seara asta?Terminăm mîine digul și plecați mîndri acasă, mîi-ne seară...Și poate aranjez să vă dea și la televi-zor...În august vă învit să veniți și cu copii și cuneveste...ce ziceți.. .Loc de dormit găsim noi aici, lacăminul școlii, pentru o noapte n-o fi foc dacă lip-

bă serioasă. Unii săpau alții cărau pământ, aduceaupietre, într-un cuvînt lucrau de zor.Destui erau de la țară, știau despre cei vorba, acumtrăiau la oraș. Cine le spunea ce e de făcut? Cara-bulea, unul dintre cei trei bătrînei care fusese de laînceput cu ei, se lăuda singur, „Eu am fost și la Sal-va Vișeu, și la Bicaz... ,” de parcă mai stătea să as-culte cineva ce povestea tataia ăsta sau de neaMârzac,omul care coordona lucrarea. ”Bă, e cevade lucru aici, nu-i de glumit...a zis unul asudînddin greu,” „Lasă, mă, o scoatem noi la capăt, maidai jos din burtă, ce mama mă-sii.. .N-am îmbă-trânit de pomană...Calea Lactee, Parascane, vorbalui Ciumete, Calea Lactee ne mănîncă, domnuinginer... Și eclipsele de soare...”, erau bine dispuși.Cînd ai treabă uiți de multe.Rîdeau și munceau, unul lîngă celălalt, lucrau dezor, trăgeau tare, veniseseră și cîțiva țărani aduși deprimarul comunei Salcia, și niște tineri de la CAPsă pună și ei mîna și umărul. Dacă nu cumva seauzise în sat că e Florica pe acolo, după care aler-gau toți flăcăii satului.Care Florica ?Aia cu bucatele, ochioasă și durdulie.- Vede-ți, mă, uite la dînșii organizare și tragere deinimă, cînd vor românii noștri să facă ceva, nimeninu le mai stă în cale...Pot să mute și un munte,darămite să facă un amărît de dig... , era bucurospreședintele CAP care avea în plan de doi anifacerea acestui dig de protecție împotriva inun-dațiilor care îi dădea în fiecare an bătăi de cap.Era fericit că a pus mîna pe oamenii ăștia munci-tori, harnici și bine organizați. Nici nu realiza că îicoordona nea Pandele Mârzac, cel cu hainele mili-tare de ocazie.Mai apăruseră ca din pămînt și cîte-va basculante, chemate de nu se știe cine – ba seștie, de tov.președinte, care pleca și venea să tot deatelefoane, ca să mobilizeze tineretul din comună afost adusă și Florica să se fîțîie pe acolo, un buldo-zer condus de un tractorist făcea minuni, țăranii seînmulțiseră și ei, au apărut și niște balaoacheși casă ajute la cărat, adică dacă scapă Salcia deinundații de ce să nu pună mîna și alde ăștiapripășiți pe la ei și de care nu mai scăpau decîtdacă mai era luat unul la armată sau trimis lapușcărie, lucrul mergea uns.


siți de acasă?Propunerea părea tentantă. O zi plicticoasă se tran-sformase într-una simpatică. Nu munca era cevastrăin de ei. Ce rost mai avea să meargă acasă și săfacă din nou drumul înapoi dis de dimineață?Răspunsul, după un moment comun de ezitare, afost unul clar și limpede, concis, ferm:”Rămânem!”Nu în unanimitate. Unii au mai cîrtit că „Să nuiasă scandal.. .”, alții că „Să se anunțe măcar fami-liile.. .”, pînă la urmă bucuria a cuprins toată lumea,mai ales băieții se simțeau ca la zece ani cîndmergeau în taberele de pionieri. Sătenii au pregătito masă pe cinste, orășenii au scos și ei ce mai aveaupe la ei și s-a lăsat cu chef. În seara aia s-a adunattot satul la Căminul Cultural să sărbătorescăfacerea unui dig care încă nu era gata.Mai rar așa ceva, dar nu imposibil.Dis de dimineață erau cu mic cu mare, într-unentuziasm general, din nou călare pe digul care seînălța văzînd cu ochii. Munceau îndîrjit, acum pușiși la ambiție după ziua de ieri, mîndri de opera cecăpăta contur sub ochii lor. Din brațele lor. Era unspectacol inedit, să-i vezi pe acești oameni plini deelan, cu toate că deja erau semne de oboseală, nuse plângea nimeni.“Pînă diseară digul trebuieterminat...”, devenise deviza lor. Sigur că era și oambiție la mijloc ca să termine treaba pînă lalăsarea întunericului.- Facem pauză de masă...? A întrebat un brigadierde la cooperativă, care adunase laolaltă toatăsuflarea satului.“Nuuuu...!”, a venit răspunsul în cor.- Vom mînca pe rînd, nu lăsăm lucrul tocmaiacum...Să terminăm ce ne-am propus înainte de aveni noaptea...Să ne respectăm angajamentele!Striga plin de lozinci la ordinea zilei numitul Cos-tel care nu știm dacă a apucat să intre în PCR-uldin care probabil ar fi fost printre primii care să-șilepede carnetul de membru după 1989. Dar să nuîmpingem timpul în zona ambiguă a speculațiilor.Și într-adevăr, eforturile lor au fost încununate desucces. La ora cinci după amiază a fost descărcatăultima basculantă cu pietriș - de unde a procurat șiadus șeful de la CAP toate astea în 24 de ore varămîne un mister pentru orice fel de procuror carear fi interesat să se ocupe de acest caz, în cazul

deschiderii unui dosar de genul DIGUL, cum esteacum la modă și de actualitate, să nu spunem în cean ne găsim, nu are importanță, au fost nivelațiultimii metri și digul a fost gata. Apele năravașe aleSabarului ar putea să vină, satul avea acum opavăză, nu era foarte mare, dar totuși era un dig.Digul lor.Gata băieți, am terminat!Și din piepturile tuturor a izbucnit un „Uraaaaa!”prelung.Cam moale, s-ar zice după criteriile deatunci pentru urale, erau obosiți, șoferii autobu-zelor nervoși că au pierdut o zi în care puteau săfacă și alte curse, nu să stea după nenorociții ăștia -știm bine, șoferii sunt o altă specie de oameni, aulegile lor, nu ar fi cu supărare – după două zile destat în aer liber și muncit pe brînci, oboseala eraceva firesc. Dar și satisfacția mare. Trăiau laolaltăbucuria realizării digului. Erau cu toții satisfăcuți,rîdeau glumeau, așteptau să se întoarcă la caselelor, să facă baie, sa lenevească în fața televizorului,să povestească la copii ce au făcut ei, să se culce.Căștigaseră și noi prieteni.Deodată apare o mașină de teren, un ARO cenu-șiu, care s-a apropiat încet de ei. Din ea sar cîțivabărbați și apoi unul mai gras,în costum și cu mutrăde om supărat.- Bună seara, tovarăși, ce se întîmplă aici, întreabăomul cu voce severă, privind către toată lumea dinpreajmă care se bulucea acum să vadă ce seîntîmplă.- Să trăiți Tov Vice ... , a țîșnit răspunsul din mijlo-cul mulțimii, Președintele CAP-ului ieșind în fațăca să dea un răspuns întrebării puse de acest străinnecunoscut, am făcut un dig cu sprijinul tovară-șilor, Tov Cornu, permiteți să raportez... , zîmbeabine dispus președintele CAP Drum Nou dinSalcia, care era bucuros ca un elev silitor ce aterminat de recitat o poezie la serbarea de sfîrșit dean școlar.Aștepta emoționat cîteva cuvinte de apreciere. Seinstalase o liniște nefirească. Tensiunea deja pluteaîn aer, fără să știm bine de ce.-Cine-i ăsta...?, a întrebat șoptit unul dintre țiganiicare ajutaseră și ei la constrcuția digului. Ne-o șinouă niște lovele, că doar n-am transpirat dedragul muncii.. .Omul gras de felul lui, chiar era


plin de sudoare.-Taci, mă. Ssstt, ce ești nebun, l-a tras de braț, unuldintre săteni, e toar’șu’ Cornu, Vicele...cel cueconomicu...Mîna dreaptă a lui Tov Prim Secre-tar...A mai fost pe la noi...Mă tem că am încurcat-o...Unde apare ăsta e ceva de rău...Apoi a tăcut. Tăceau cu toții.Vicele își aranja haina boțită în timpul drumuluianevoios.- Cine v-a autorizat să faceți digul, ă? RăspundeBoțoghină, ce mai aștepți? Vicele își aranja acumcravata care era într-o parte. Cine v-a autorizat săfaceți digul, Tov Boțoghină, ă? Ce dig mai e și asta?Nu se auzea nici musca. Era clar că urma ceva rău.Nu e nevoie de studii speciale pentru așa ceva.- Păi, să vedeți.. .Tovarășe Vice...ĂĂĂ...Au venitdînșii și au zis că trebuie făcut un dig aici.. .Suntețiinformat că de ani în șir vrem să facem acest dig...- Dînșii cine sunt? De unde au venit? Cine i-atrimis? și întrebarea vicelui a căzut cumva în gol.- Hă...ĂĂĂ...Ddd...Eeee ... a încercat să răspundăPreședintele CAP...Să vedeți.. .Ha, Ha, Ha...cum auvenit ne-am pus la treabă dacă am aflat că au venitpentru dig...Și a început să rîdă. Am muncit douăzile cot la cot, dar nu știm exact de unde sunt tova-rășii, de la ce întreprindere sunt noii noștri prie-teni.. .hă, hă hă!Băieți buni, vă garantez eu TovVice, a întărit el, încercînd să-și facă singur curaj.Dar nu rîdea nimeni. Nu era de râs.- Mie nu-mi arde râs...Dar deloc...De unde suntețidvs.? Cine este conducătorul dvs.? Cum nu se știe.. .De unde sunt tovarășii ? Dacă sunt dușmani aipoporului sau spioni americani, dacă e un sabotaj,ă? Mai e de rîs?Cei din jur amuțiseră. Băieții de la oraș au începutsă facă fețe fețe, să se uite unii la alții, ce vrea șitipul ăsta de la ei, vorbește serios? Mai bine plecaude ieri dă-l dracu de dig, dacă e ceva rău cu el.S-a auzit o voce. Era a celui care tot dezlegaseRebus. Iată un detaliu care uneori te poate face săfii scos din rîndul unei mulțimi și să te facăremarcat.-Vorbește dumneata, Tovarășe Artenie, că ești lidersindical, ce naiba...Au fost prezenți toți cei convo-cați de matale, ce naiba ne mai ascundem după vi-șin...am făcut și digul, gata, mergem acasă, ce naiba!

Lumea a început să rîdă.Tovarășul Artenie a respirat adînc.- Bună Seara Tovarășe Vice președinte...Mănumesc Dumitru Artenie și reprezint pe angajațiide la ICTPSTCUMR alături de care am onorataceastă sarcină pe linie sindicală...- Mă rog, bună seara...Ia spune tov Artenie, că tevăd cu păr alb pe cap ca și mine, cine v-a autorizatsă construiți digul acesta pe terenul CAP DrumNou de pe raza comunei Salcia? Mi s-a raportat căeste o construcție ilegală...Dvs. nu știți că în țaranoastră legile se respectă și independența justițieieste una dintre sarcinile trasate de tovarășulNicolae Ceaușescu la ultimul Congres? Pe ce lumesunteți dvs.?Liniște. Nimeni nu mai spunea nimic. Artenie nureușea să articuleze nici un cuvînt.Au urmat, evident, niște răspunsuri bălbîite.Să vedeți.. .Noi am fost trimiși aici să ajutăm pesăteni.. .Ne-a venit nouă ideea, adică din discuțiilecu sătenii să facem împreună digul.. .Am înțeles căera o doleanță mai veche a locuitorilor comuneiSalcia...Să apărăm oamenii, avutul obștesc, sa-tul.. .de inundații.. .cum să zic...Să știți că este otreabă bună ...Nu mai știa ce să spună. Transpirase tot. Lumeadin preajmă era uluită de ce se petrecea în jur.- Bună zici dumneata...Știi cît teren agricol ațistricat voi cu inițiativa asta tîmpită și ilegală?!? Știtică pentru orice lucrare de îndiguire sau îmbunătă-țiri funciare trebuie un aviz? Credeți că județulnostru este un sat fără cîini și vă puteți permite săvă faceți de cap? Puteți pleca acum, dar pînă marțidimineață nu mai vreau să văd nici un dig. Și o sădiscutăm restul de măsuri la județeană, Bunăseara!S-a răsucit pe călcâie și s-a îndreptat spre ARO-ulcu care venise. Șoferul s-a grăbit să-i deschidă ușadin dreapta. A început, colac peste pupăză, să plo-uă mărunt în timp ce orășenii se îndreptau spreautobuze. ”Vă mulțumim, tovarăși!”, s-a auzit înurma lor, ca o voce care se stinge.Dar nu a mai răspuns nimeni. Deja se întunecase.Oamenii erau obosiți și cu gîndul la casele lor. Seauzea doar motorul autobuzelor care urmau să-iducă la București.


hiena care suge viața

mai bine să ne despărțimuite cum am fugit în tabloul tău din Mussorgsky adun urzici și fac o coroană ca aia a regilorsă o dau hienelor am câteva lângă mineli se mai spune hiene geloase ori nebune dupăaburii alcooluluiuna îmi suge sângeleiar noaptea țipă veninul spre oameniei ce fac? ce spun? care „ei”? oamenii ăiasau ăștiaăilalți sau cei care or venicum, nu știai că-s înfometați și seduși de țipătulhienelor?

prefer urzicile. nu suntem diferiți. de vrei săpleci, nu te las. să bem ceaiuri și cafele până laziuă. să ne spunem toate înjurăturile, să ne dămdoi pumni în nas și să stăm așa, cu sângele uscatpe față, până ne-om trezi; apoi iar să bem și săvorbim de femei: mai întâi tu să-ți povesteștiiubirile, apoi eu să-mi aduc aminte de toatetrădările. afurisită viață! educația mea bizarănu-mi spune să fug. nu-mi spune nimic. rămâncu lupii. tu pleci uneori, dar eu rămân cu lupii.hiena asta blondă mă păzește ca o hoață. cândcrede că dorm îmi suge sângele adunat peste zi,iar atunci când rămân fără sânge, îmi suge viața.

femeia

femeia are un curaj teribil al misterului. nu-iatingi trupul dacă vrei să o iubești. nu-i atingiochii dacă vrei să-i oferi un inel. femeia sedezbracă de ea oferindu-ți viață. iubești o viață,nu o femeie.

ea nu calcă niciodată pe frunzele uscateși nici nu schimbă priviri cu pictura lui Greystă absolută într-o gară și respiră aerul de„sosiri” și „plecări”

DORINA ȘIȘU

pe coasta de vest

pietrele au strâns privirile trecătorilor într-uncolț. pe coasta de vest a irlandei se văd urmele.un cer căzut prea aproape de oameni facesemne discrete. nimeni nu înțelege. nimeni nufuge. nici măcar o întrebare. nimic. s-au așezattoți pe mușchii aduși de ocean și privesc laarderea unor amintiri. ca la inchiziție. unii suntmai sus alții sunt mai jos. degeaba cauți pechipurile lor semnele durerii. un morman decenușă le-a ajuns în dreptul picioarelor. mâinilemodelează alte mâini. cenușa aproape că adispărut. oasele unui corb strălucesc în razasoarelui reflectând fericire. mâinile proaspetefăcute din cenușă zâmbesc stăpânilor. nicioîntrebare. mirarea aparține corbului dinlumină. și corbul așteaptă să fie o mână decenușă în mâna oamenilor vii. pe coastairlandei o picătură de apă atinge pe frunte cerulapoi cade pe meduza aruncată la câțiva pași demal. pescarul obosit își trage barca aproape delocul unde și-a ascuns băutura. nici el nu seîntreabă. nu fuge și nu înțelege. s-a lipit deprima piatră și a închis ochii. un vers venitdinăuntrul lui se aude ascuțit și continuu pânăcând buzele se mișcă răstălmăcind apeiînțelesuri: cerul a atins pământul, iar tălpilezeilor vor merge de-acum înaintea furtunii.


pentru a avea puterea sau curajul de a trăi câteva minute fără elcine e el? eh, ăsta e secretul iubiriiel e un pas, o aripă, un zbor, un tot acelmelancolic și revoltător din sângeel e viața pentru care ea s-a dezbrăcat și s-afăcut misterel e ce ea nu poate înțelegesuferință și iubire

tu împarți problema în patru părți. eștidemonstrativ și logic. te contrazic universal șite contrazic alegoric: nu tu ai propus curajuldezbrăcării, el există în cuvântul „femeie”, îi stăîn sânge și în rațiune.

Scrisori între monoteiști

Doi monoteişti într-o cameră goală sunt lipiţi deamintiri. Între ei e o distanţă firească. Unul țese opoveste de iubire pe marginea tâmplelor celuilalt.Timpul s-a oprit pe pragul ușii lor și-i ascultă. Oîntâmplare le-a lăsat sufletul gaj.

Scrisoarea doamnei pentru monoteist:

Am vrut să te aud, dar am rămas stană de piatră.Munţii m-au acoperit cu vânturile sale, iar apeleau trecut peste trupul meu adâncind șuieratuliernilor ca în propria lor casă.Suntem esenţe laolaltă cu viaţă. Ori poate că nu?Unii îşi doresc atât de multă iubire încât vor să nufie lucizi şi-atunci indiferenţa le devine faptă. Teumileşti cu dragoste. În vis orbești de fericire.Nefirească parte de lume îmi pare realitatea! Unpunct de sprijin susţine drumul, dar pe drumulacesta, păcatul are urma șerpilor. Simţurile serostogolesc pe margini de lume, iar lumearostogolește margini. Le face ghem și le aruncă înochii naivilor. Cine să te privească cu ochiul milei?Îți cântă din cer un cor de îngeri? Vai, nu, e basmultinereții tale! Îți creşte dorinţa de umbră până când,

fără să vrei, devii umbră.ah, dragoste, ţine-mi chipul în șoapte,în viaţă nădejdea-mi e crudăvenirea departelui devine aproape,cunună de Paşti într-o nuntă de moarte.pe cine respectă ochiul de zimbru?de cine mi-e teamă iubind neajuns?

Mă cheamă distanţa din noi. Ne-ngroapă-n cădereclepsidra cu vise. Mă-ngenunchezi privind de sus.Apoi spui că nu doare ori că nu-s.

Scrisoarea monoteistului către doamnă:

Din lumea unor jalnici răi nu pot privi decât în jos.N-am râs în faţa rugii tale, ci am trecut în vid.Neplăcute depărtări! O toamnă se sucește în ochiimei de lut. Rămâi. Sunt mut.

Doi monoteişti într-o cameră goală sunt lipiţi deamintiri. Fiecare ține ascunsă o scrisoare. Distanțadintre ei a devenit o suflare. Timpul a plecat. Peprag a rămas un suflet gaj : iubirea lor de-o viață.


nelor la următoarea remaniere. Iar tante Auroreîntrecea toate aşteptările în felul în care ştia să-şitrateze musafirii, se fandosea cu atâta graţie prin-tre bărbaţi, mai ales, încât de câte ori o vedeam încompania unuia sau a altuia, care o sorbeau dinpriviri, un ghimpe mi se furişa în inimă.

După ce mi se dăduse într-un mod atât deneaşteptat în sania cu care ieşisem să cutreierămprin împrejurimile conacului nostru în ziua aceeadintre Crăciun şi Anul Nou, nimic din comporta-mentul ei nu lăsa să se întrevadă că între noi s-ar fipetrecut ceva. Îşi aşteptase cu un aer foarte firescsoţul, ce revenise la Vergani aducând şampanie şialte delicateţuri, pe care ea le descoperea cu miciţipete de uimire, întinse cum fuseseră pe masa lar-gă din antişambră. Deschisese toate cutiile şi gus-tase din fiecare, recomandându-le apoi celorlalţi cugesturi teatrale conţinutul. Singura favoare pe caremi-o făcuse a fost aceea că, văzând stingherealamea, de care după cele întâmplate între noi nu măputeam dezbăra, se apropiase să-mi introducă cumâna ei un fursec în gură. Când, foindu-se pe lân-gă mine, îi prinsesem în nări mirosul parfumului,aproape că mi se făcuse rău de emoţie, pe care eaţinuse să mi-o taie însă cu cuvintele ironic rostitedin vârful buzelor, spre hazul tuturor: haide, băie-ţaş, ia aici de la mătuşica! .. .

Îmi alesesem în casa reamenajată o came-ră la etaj, puţin izolată de celelalte, era cea mai mi-că şi mai modestă dintre încăperi, alegerea o făcu-sem cu mult înainte de a o ocupa, deşi fusesemîmbiat să-mi iau alta. Obiectasem, susţinând căaveam nevoie de izolare şi linişte pentru pregătireaexamenelor. Surpriza, atunci când venisem să măinstalez, a fost că tante Aurore avusese grijă caodăiţa mea să fie mobilată foarte şic, aşa se expri-mase ea însăşi, nu găseşti că e foarte şic acum?,adică numai cu lucruri noi, cu birou şi dulap pen-tru bibliotecă, unde rafturile abia aşteptau să-miaşez cărţile. Patul, metalic cu somieră, era înzestratcu mici globuri alămite la fiecare dintre extremi-tăţi, probabil pentru a nu te lovi dacă bâjbâiai dupăcâte ceva noaptea. Era pat de holtei, suficient de latînsă, în caz că situaţia impunea, ca să fie folosit dedouă persoane. Tante Aurore îi încercase ea însăşisomiera, oncle Serge de faţă fiind, când mă întâm-

DAN FLORIȚA-SERACIN

TANTE AURORE( fragment de roman)*

Discuţia aceasta avusese loc, după câte îmiamintesc, în ajunul ultimei zile petrecute la Bucu-reşti în compania lui monsieur G. şi a Theodorei.Ea tocmai se întorsese de la examenul de dicţie şine povestise că o puseseră să recite Odă (în metruantic). Apoi ţinuse să ne demonstreze şi nouă cumau decurs lucrurile. Şi-a compus o mină solemnăşi, prefăcându-se că priveşte în zare, a început săscandeze cu o mână ridicată şi cu ochii pe jumăta-te închişi. A mai adăugat că, pe la jumătatea textu-lui, actriţa Tamara Clincescu, aflată în comisie, aprins, foarte încântată de prestaţia ei, să recite ală-turi de dânsa.

Încă nu le spusesem că mă pregăteam deplecare şi îmi căutam cuvintele potrivite prin caresă-i anunţ ce aveam de gând, astfel încât hotărâreamea să stârnească mai puţine proteste din partealor.

Va să zică, aşa arăta casa pe atunci, dragulmeu, adăugase după o scurtă pauză monsieur G.Parcă văd şi acum minunatul pian Bechstein, in-stalat într-o parte a holului, la care interpretaoncle Serge compoziţii din cele mai diverse, adese-ori spre delectarea musafirilor săi. Cota lui a cres-cut mult şi se zvonea că va deveni adjunct al luiPherekide, dacă acesta va ajunge în fruntea Exter-


pinaseră amândoi cu ocazia instalării mele, să ştiiSerge că e mai bun chiar decât al nostru, constataseea mulţumită. Să-l foloseşti sănătos! Şi, ţoc, ţoc, măsărutase pe amândoi obrajii, făcându-mi inima sămi se ridice în gât de surescitare.

Apoi mare lucru nu s-a mai întâmplat destulăvreme, eu trebuia să-mi văd de problemele mele,adică de pregătirea examenelor care se apropiau,iar ceilalţi locatari îşi vedeau de viaţa lor, cu venirişi plecări foarte dese, maşina se alinia la peron decâteva ori pe zi, când pentru oncle Serge, care eradus şi adus de la minister, când pentru tante Auro-re, care-şi făcea vizitele şi ieşea la cumpărături. Înfine, seara îi vedeam pe amândoi de la fereastra ca-merei mele plecând la câte un spectacol sau la vreosoaré. Păreau o pereche foarte fericită, în pofida di-ferenţei de vârstă, lucru deloc neobişnuit pe vremeaaceea, bărbaţi mai copţi îşi luau tinerele, uneori pă-răsindu-şi familiile, fără să le pese de opinia celordin jur. Era o viaţă de ajun de război. Parcă toatălumea voia să apuce cât mai multe din tentanteleoferte ale unei lumi ce trăia cu simţurile dezlănţui-te. Atmosfera asta aveam s-o mai cunosc doar laParis, în ajunul celei de-a doua conflagraţii. În timpce Berlinul era posomorât, sobru, solemn, Parisulîşi făcea de cap. Veselie şi frivolitate peste tot, avân-d-o ca sex-simbol pe Josephine Baker, care dansaacoperită doar cu nişte banane în jurul coapselorseară de seară la Folies Bergère. Nu ştiu Londracum era, dar bănuiesc că se apropia mai degrabădin acest punct de vedere de capitala franceză.

Câteva petreceri avuseseră loc şi în casa noas-tră, se adunau colegi de-ai lui oncle Serge cu neves-tele şi unii ataşaţi la diverse ambasade, cu care un-chiul meu avea mai des de-a face. Doamnele ale-geau de obicei să stea pe băncuţele holului larg,unde conversau aşteptând să fie dansate de bărbaţiilor, deşi ei numai de asta nu prea aveau chef, uniipreferau să se retragă în salonul pentru jocuri desocietate, cu câte un pahar de coniac alături. Acolo,într-un fum de ţigară să-l tai cu cuţitul, dacă nuaveau noroc, discutau politică. Sigur, existau şi fe-mei împătimite în jocuri, după cum şi bărbaţi pu-ţin dispuşi să-şi rişte banii la cărţi ori la pietre, carese întreţineau cu doamnele în hol şi făceau desetreceri pe la bufetul suedez. Bufetul ăsta suedez era

o bună găselniţă pentru înlocuirea vechilor zaiafe-turi, când întrunirea mai multor oameni din lumeasă-i zicem bună a capitalei avea principal scopghiftuiala, până ce comesenii nu se mai vedeau în-dărătul farfuriilor adunate înaintea lor.Eu n-am prea luat parte la aceste petreceri, prea tâ-năr fiind mă simţeam străin printre oamenii aceia,doar la inaugurarea noii reşedinţe am coborât, ră-mânând tot timpul în compania Aretei şi a logod-nicului ei, care veniseră din obligaţie, el purtânduniformă, dând de înţeles în felul acesta că treburifără amânare îl aşteptau şi nu putea rămâne preamult. Îmi plăcea alesul surorii mele, Mihail Goianpe numele său, foarte direct, obişnuia să-ţi spunăverde în faţă ceea ce gândea. Pe oncle Serge nu-lprea avea la inimă fiindcă făcea parte din guvern,or, parcă ţi-am mai explicat, moldovenii, mai alescei de obârşie basarabeană, ţineau cu Marghiloman,nu cu Brătianu, fiindcă nu obţinuseră din parteacelui din urmă nicio promisiune că le va apăra in-teresele, că le va elibera provincia de sub cizma ru-sească, mai exact spus, de aceea susţineau intrareaRomâniei în război alături de Puterile Centrale,care promiseseră României, prin vocea ambasado-rului Czernin, că va primi Basarabia şi Bucovinadrept recompensă pentru participarea la război.Din punct de vedere strategic, îmi amintesc căexplica tânărul medic militar, dacă ne-am implicade partea Antantei am avea de apărat un front atâtde larg, încât e absurd să te gândeşti numai că amputea face faţă. Valahia istorică e deja prinsă încleşte între imperiali şi bulgari. Singurul teritoriuce poate fi apărat este Moldova, dar asta numai cusprijin rusesc. Or, ruşii sunt bătuţi peste tot.Mackensen tocmai i-a alungat din Polonia şi Litua-nia…

Ruşii sunt puternici abia atunci când se retrag,se auzise o voce în apropierea noastră. Era tanteAurore care, în necontenita ei preumblare printreinvitaţi, găsise răgaz să poposească şi alături de noi.După cum constat, domnule locotenent, subapre-ciezi virtuţile ostaşului român, o istorie întreagă v-ar putea contrazice… Viitorul meu cumnat pufniseuşor cu nasul în cupa cu vin pe care şi-o ridicase îndreptul buzelor. Dar Tante Aurore nu părea delocdornică să poarte o polemică, îndatoririle ei de gaz-


dă erau cu totul altele. Vai de mine, se speriase ea,dar n-aţi mâncat mai nimic! Nu ţi-e foame,puişor? se fandosise apoi, după cum avea obiceiul,atingându-mă uşor cu un deget sub bărbie. Înpofida muzicii care se revărsa dinspre pianulBechstein şi a murmurului celorlalţi invitaţi, îipercepusem parcă nu numai mirosul parfumuluidiscret, ci şi foşnetul veştmintelor.

Ascultă, mon frère, îmi spusese cu un aerglumeţ Areta, profitând de faptul că logodnicul ei,la insistenţa mătuşii noastre, se dusese să ne aducăceva pe o tăviţă de la bufet, nu ai impresia căteleleica asta ţi-a pus gând rău?...

Ce te face să crezi aşa ceva? mă fâstâcisem eu.Hm, hm, hm, se amuzase şi mai mult soră-

mea. Flerul nostru, ascuns aici în vârful nasului, îşiînălţase ea un deget, dar discuţia nu putuse pentrumoment continua din pricina revenirii lui Mihail.

Asta face parte, după câte mi s-a spus, dinanturajul doamnei Bibescu, ne înştiinţaseîntorcându-se logodnicul Aretei. Acolo e plin deanglofili. Însăşi suverana vizitează des Mogoşoaia.În realitate, englezii ne dispreţuiesc însă. Ştii cumam auzit că s-ar fi exprimat nu de mult despreoamenii politici români un lord al amiralităţii lorpe nume Winston Churchill? A spus că ei suntgata pentru victorie, nu şi pentru război… PerfidulAlbion!

Acuma să nu crezi, dragul meu, a ţinut săprecizeze monsieur G., că, în pofida convingerilorsale, Mihail al nostru nu a fost un brav soldat,după ce am intrat în război de partea TripleiAntante, cum obişnuia să-i zică în derâdere. Atrăit toată experienţa războiului ca medic militar.În Moldova o mină i-a zburat laba unui picior.Acolo, în cârje încă mergând, s-a căsătorit cuAreta la biserica mitropoliei din Iaşi. Ea, în loc destraie de mireasă, purta uniforma surorilor decaritate. Ei nu s-au lăudat cu asta, dar în cele dinurmă am aflat că ar fi primit atunci un superbbuchet de flori din partea Casei Regale înseşi!

* Fragment din romanul Întoarcere din larg,Editura Anthropos, Timişoara, 2011


Este vorba, firește de Isus Dumnezeul nostru altuturor creștinilor, cel ce, coborât în istorie, vapropovădui compasiunea, milostivenia și iubireauniversală mântuitoare a lumii. Drept care va aveade pătimit din pricina fariseilor și a ereticilor, va firăstignit pe cruce, iar a treia zi va învia și se vaînălța la ceruri.

În fine, eroul nostru, după ce încercase lapersoana întâi abolirea timpului și desoperise Ne-murirea, se întoarce în lume, vindecat și vegheatde spirirtul Daciei eterne, “epifania Noii Sarmi-segetuze, a Noului, adevăratului Ierusalim, al luiIisus-Zamolxe!”.

Structură epică limpidă, fluentă, poematică,și nu lipsită de decolări în fantastic și fabulos, și nuîn ultimul rând o performanță de românitate, decunoaștere și atașament nedezmințit față de istoriași valorile eterne ale României, romanul lui EmilRațiu ne propune o teză, cea a reîncarnării dacicu-lui zeu Zamolxe în Mântuitorul nostru Isus, ame-țitor de cuceritoare, și de ce nu, plauzibilă într-oficțiune, mai cutezătoare, credem noi, decât oriceplăsmuire din romanele faimosului Dan Brown.


ANCA GOJA

SATUL CULTURAL

(Fragment din "Fabrica de fericire", în curs de apariţie)

Azi-dimineaţă, un prieten de-al meu, poetul Nicu T.,

mi-a dat un telefon şi, plin de entuziasm, mi-a spus că

organizează o întrunire de cenaclu în comuna S. Dorea ca,

sâmbăta viitoare, să invite mai mulţi tineri scriitori din

judeţ, să citească fiecare câteva creaţii în faţa publicului

format în cea mai mare parte din localnici. Urma ca

primarul să ne invite la masă. L-am refuzat categoric şi i-

am spus că niciodată nu mai am de gând să particip la

lecturi publice în vreun sat amărât. Şocul pe care l-am

resimţit când i-am auzit invitaţia a fost atât de mare, încât

cred că nu am fost deloc explicită, iar Nicu s-a supărat.

Probabil m-a şi etichetat ca snoabă. După ce m-am mai

liniştit, l-am sunat din nou şi i-am povestit pe îndelete ce

păţisem în urmă cu un an.

Era prin luna mai a anului trecut. Publicasem de

curând prima mea carte de proză scurtă, Zăpadă neagră şi

alte povestiri. Deşi nu cu multă vreme în urmă mă

întorsesem de la Cluj, unde petrecusem cinci ani şcolindu-

mă, reuşisem deja să cunosc câţiva reprezentanţi ai lumii

literare din oraşul natal. Prin luna mai, aşadar, un anume

Gherasim R., apropiat al lumii culturale, dar despre care

nu ştiam mare lucru, m-a invitat la un eveniment orga-

nizat în satul B. Trebuiau să participe vreo cinci scriitori

(pe doi dintre ei îi ştiam), un pictor amator, alţi iubitori ai

frumosului – după cum s-a exprimat Gherasim. Dintru

bun început am refuzat. Eu sunt o fire foarte emotivă,

vorbitul în public mă sperie, iar ideea de a citi una dintre

prozele mele scurte în faţa atâtor oameni (urma să fie invi-

tată întreaga comunitate locală) îmi dădea fiori. Cel mai

bine mă simt când sunt singură, cu laptop-ul în braţe,

scriind; abia atunci pot fi eu însămi. Dar Gherasim nu a

acceptat un refuz. Mi-a adus tot felul de argumente, mi-a

spus că aceasta era şansa mea de a deveni cunoscută în

rândul cititorilor simpli, că e şi un exerciţiu, o modalitate

de a scăpa de timiditate ş.a.m.d. Pentru că eu mă încăpă-

ţânam, mi-a adus un ultim argument: „E satul cel mai cul-

tural din judeţ. Singurul loc unde cultura este apreciată la

adevărata ei valoare. Singurul loc unde cultura te face bo-

gat”. Ei, cu asta m-a dat gata. Am spus în sfârşit „da” şi,

deşi muream de curiozitate, aerul misterios al lui Ghera-

sim nu mi-a dat voie să pun mai multe întrebări. Am

aşteptat cu nerăbdare, dar şi cu spaimă acea zi de sâmbătă.

În dimineaţa respectivă, Gherasim m-a luat cu ma-

şina de acasă. Am aflat cu neplăcere că niciun alt scriitor

nu venea cu noi: unul răcise, celălalt avea de săpat cartofi

în grădina de la ţară, un altul mergea la o nuntă. Aşadar,

întreaga atenţie a publicului urma să se concentreze

asupra mea. Mi s-a chircit stomacul de emoţie. Cu mâna

strecurată în geantă, strângeam convulsiv volumul, încer-

când să capăt încredere. Gherasim a rămas la fel de miste-

rios tot drumul. Un singur lucru am reuşit să aflu de la el,

fără prea multe detalii: că cei mai importanţi reprezentanţi

ai culturii din satul B. au devenit şi cei mai bogaţi oameni

din acea comunitate. Într-atât de respectată era cultura

acolo! Un fapt cel puţin curios, mă gândeam, dar încu-

rajator într-o ţară în care cultura este tot mai dispreţuită,

iar lipsa ei devine un motiv de mândrie pentru tot mai

mulţi conaţionali. În mintea mea, vorbeam despre cură-

ţenia spirituală a satului, găsind că este normal ca tocmai

aici, într-un loc uitat de lume, valorile să fie cu adevărat

apreciate. Încercam să îmi imaginez cum ar fi ca B. să

devină un soi de proiect-pilot, de la care să ia exemplu

întreaga Românie, ca aceşti oameni curaţi la suflet şi

nepervertiţi să ajungă să fie ei cei promovaţi de televiziuni

şi de ziarele de mare tiraj, în locul maneliştilor şi al

piţipoancelor cu buze umflate de botox.

Pe drum, am avut ghinionul să dăm peste două ma-

şini care tocmai se ciocniseră. Poliţia venise la faţa locului,

erau şi victime umane, lumea se strânsese ca la circ. A

trebuit să aşteptăm ca drumul să se degajeze. Aşa că am

ajuns la căminul cultural din B. în ultimul moment. Acolo

era plin de lume. Băciuţi cu clopuri pe cap şi ţărănci

îmbrobodite, alături de prunci neastâmpăraţi și murdari


şedeau pe bănci aliniați în faţa scenei. Într-o parte erau mai

mulţi tineri şi tinere îmbrăcaţi în costume tradiţionale. Pe

pereţi erau atârnate lucrările naive ale pictorului amator.

Preotul satului tocmai începuse o slujbă de sfinţire. Mai

întâi nu mi-am dat seama ce sfinţea, dar pe urmă am

înţeles că era vorba despre picturi. Era şi un fel de bine-

cuvântare pentru public. Eu şi Gherasim ne-am strecurat

printre bănci şi am urcat pe scenă, unde erau amplasate

trei scaune din lemn cu spătar. Pe unul dintre ele şedea

pictorul. După ce preotul, îngânat de toate babele, a rostit

„Tatăl nostru”, atenţia tuturor s-a concentrat asupra noas-

tră. În timp ce Gherasim le vorbea oamenilor despre viaţa

literară bogată a judeţului, despre numeroşii scriitori de

talie naţională şi chiar internaţională (unul dintre poeţii

locului tocmai fusese tradus în sârbă) pe care i-a dat, de-a

lungul timpului, zona noastră, despre importanţa cititului

pentru buna dezvoltare a copilului şi aşa mai departe, eu

îmi roteam ochii prin sală, încercând să elucidez misterul

care mă rodea. Mă tot gândeam cine ar putea fi acei repre-

zentanţi ai culturii locale care s-au îmbogăţit făcând ceea ce

le dicta talentul. O familie de scriitori, ajunşi să fie apreciaţi

la Bucureşti? Fusesem plecată din judeţ câţiva ani, dar aş fi

auzit despre aceşti scriitori dacă ar fi fost atât de celebri. Un

pictor foarte bun? Dar atunci de ce nu se organizase o

expoziţie a lui, în loc să fie expuse aceste peisaje jenante ale

pictorului amator? Vreun pianist cu concerte în străinătate,

născut aici şi pe care acum satul şi-l revendica? Noi, româ-

nii, ne aducem aminte de semenii noştri de abia după ce

aceştia devin celebri pe alte meleaguri, mai prielnice ascen-

siunii adevăratelor valori. Însă nu am mai avut timp să mă

gândesc la toate astea, căci Gherasim m-a prezentat ca

„tânăra speranţă şi m-a rugat să citesc o povestire.

M-a luat pe nepregătite. Ce e drept, stabilisem încă în

urmă cu o săptămână ce text urma să citesc, însă acum,

văzându-mi auditoriul, mi s-a părut cu totul nepotrivit. În

sală erau copii, preotul mă privea zâmbind dintr-un colţ al

sălii, iar proza mea era puţin prea libertină. Cu mâinile

tremurându-mi de emoţie, am deschis la cuprins şi, după

ce m-am răzgândit de câteva ori, am ales o proză care nu-

mi plăcea în mod deosebit, dar care era suficient de cu-

minte încât să nu şocheze. Am citit tare, însă prea repede,

aşa cum mi se întâmplă când sunt stresată, m-am şi bâlbâit

de câteva ori, dar în ansamblu m-am descurcat binişor.

Când am terminat, am fost aplaudată politicos, dar eu

eram toată transpirată şi mă simţeam epuizată. Din ferici-

re, nu mi s-au adresat întrebări din public, iar Gherasim a

început să vorbească despre picturile expuse pe pereţii cămi-

nului cultural, astfel că am înţeles, uşurată, că rolul meu se

încheiase. Nici nu mi-am dat seama cum trecuse timpul,

când Gherasim mi-a făcut semn să mă ridic, să îmi iau

scaunul şi să cobor de pe scenă. Urma un moment folcloric.

Au urcat zece perechi de dansatori, erau acei tineri frumoşi

pe care îi văzusem într-o parte a sălii, purtând straie popu-

lare. Cineva a dat drumul CD-ului, iar dansatorii au început

să se zbânţuie. Între timp, eu, Gherasim şi pictorul ne-am

aşezat pe scaunele noastre, chiar în preajma scenei. Nu m-

au pasionat niciodată muzica şi dansurile populare, dar, din

lipsă de altă preocupare, i-am urmărit cu atenţie pe dansa-

tori. Unul dintre ei, cel mai înalt, mi-a atras atenţia. Mi se

părea că se uită insistent la mine. Nu eram însă convinsă că

nu se uită la Gherasim, care şedea alături, mai ales că eu port

ochelari şi nu sunt niciodată sigură pe detaliile vizuale. Însă

impresia că tipul mă urmărea a persistat pe parcursul între-

gii suite de dansuri. La final, am fost chemaţi din nou pe

scenă, iar primarul comunei, rotofei şi foarte oficial, încins

cu panglica tricoloră, ne-a oferit câte o diplomă de excelen-

ţă, fără să uite să se laude cu ultimele drumuri asfaltate şi cu

podul din sat, reparat de curând. Începea să îmi pară rău că

nu rămăsesem acasă.

După acest episod, cei mai mulţi spectatori au plecat

către casele lor. În căminul cultural am rămas noi, dansatorii

şi câţiva apropiaţi ai lui Gherasim, precum şi vreo doi tipi

care se strecurau de fiecare dată când puteau obţine anumite

foloase. S-au adus câteva mese, farfurii, tacâmuri, şi am fost

invitaţi să ne potolim foamea, pe cheltuiala primăriei.

Tocmai când mi se împingea în faţă o farfurie cu parizer,

salam, telemea, o ridiche şi o jumătate de roşie, am observat

că lângă mine s-a aşezat dansatorul cel înalt.

– Săru’-mâna, îmi spune, eu sunt Dănuţ.

– Bună, îi răspund, la fel de politicos. Ne strângem mâi-

nile şi ne zâmbim. Are un chip simpatic.

– Foarte frumoasă poveste ai citit. Eu nu scriu poveşti,

deşi viaţa mea e o poveste foarte interesantă, completează

Dănuţ. Apoi se opreşte, aşteptând, probabil, ca eu să mă arăt

interesată.

– Da? întreb, negăsind altceva mai bun de zis.

– Eşti măritată? mă întreabă brusc, iar eu simt cum de-

vin un mic arici.

– Nu..., îngaim, iar el zâmbeşte, arătându-şi dinţii albi,

curaţi.



runțească foaia galbenă de tutun. „Iară Zorka asta cuvedeniile ei...“ Sluta cea măruntă ședea și ea pe obăncuță. Însă peste drum. Cu cocoașa sprijinită degardul de scândură, privea undeva departe, înspredigul ce abia se vedea undeva la capătul satului, sprenord. Nimeni nu putea ști la ce anume se gândeaatunci. Poate la neșansa vieții sale. Ori la ce-ar fi fostdacă n-ar fi fost. Doar ce-i spusese ducesa Mileva deSan Marco cum că o va trimite, pe socoteala ei, lapension, la „Notre Dame“ din Timișoara, fiindcă-iplăcuse cum micuța de-atunci, Zorka, jucase într-opiesă de teatru la hanul „Vulturul negru“ din EnadulMare, când ea, Zorka, hârjonindu-se prin curte cuSvetozar, fratele ei mai mare, se cocoțase pe ușacotețului și, dintr-un prea mare avânt, căzuse întreporci. Iar scroafa cea mare, Belka, începuse să seînfrupte din spatele ei. Noroc, dacă se mai poatenumi noroc, Svetozar îi sărise surorii sale în ajutor șiabia o scoase în curte, plină de sânge. A durat multpână s-a pus pe picioare, însă rămase gârbă. Și nici nuprea mai crescuse. În schimb, începuse să aibăvedenii. Vedenii ce se cam adevereau.Și de ce-o să pice? – întrebă moș Paia lu' Păsulă, ru-lând foaia din „Mein Kampf“ în jurul firicelelorgalbene și frumos mirositoare de tutun.În clipa aceea, dinspre Simiclăuș se auzi o bubuiturăde tun. Una singură. După care nu se mai auzi nimic.Nici măcar vrăbiile certându-se în praful din mijloculdrumului, nici guguștiucii huhuhuind pe coamelecaselor. Vânticelul de toamnă, îmbătat de propria-iimportanță, bătea ba dinspre Ungaria, ba dinspreIugoslavia. Nu-i era nici lui totuna, dar n-avea ce face.Cumulonimbușii îi transmiseseră deja despre ce fuse-se vorba, turnul bisericii căzuse într-adevăr, lovit de-un proiectil rusesc, însă numai partea de acoperiș, ceadin tablă. Aceiași cumulonimbuși, în cazul de fațăclar venind călare pe vântul dinspre sârbi, adică din-spre sud-vest, i-au spus cum că armia germană goneamâncând pământul înspre Enadul Mare, lăsând cucrăcile goale de frunze duzii împărătesei MariaTereza aflați pe marginile drumului.Joj, Istenem! – exclamă Paia, dar parcă mai mult îngând. După care, pe românește, în sinea sa: „No, futu-i!“.Iar în final aprinzându-și țigara c-o mișcare îndelungexersată.Desigur, nu are rost să redăm întregul gând al moșu-

DUȘAN BAISKI

ADEVĂRATUL SFÂRȘIT ALWWII

Moș Paia lu' Păsulă1 se așeză greoi pe băncuțade la poartă. Își sprijini bâta cârnă de scânduragroasă, de salcâm. Apoi scoase din buzunarul de lapiept al vechiului sacou, primit de pomană de lavăduva notarului din sat, o foaie de hârtie velină, pecare încă se mai vedea scris cu litere de-o șchioapă:„Mein Kampf“. O puse și pe aceasta pe scândură,lângă bâtă, ba, mai mult, să n-o ia vântul, îi îndoi uncolț și puse bâta peste ea. În mâna dreaptă ținea dejao frunză de tutun bine uscată. O mototoli cu maregrijă, o acoperi cu stânga și porni să o mărunțească.Mai anul trecut, fuma din pipă, precum MăriaLungă, țiganca aceea înaltă, slabă ca scoaba, careaduna mortăciunile de prin Satu Nou, cea mai tânărămahala a Enadului Mare. Numai că mereu îl enervabăgăul. Vorba vine..., de fapt, frumoasa lui pipă nem-țească, cu capac de alamă, găsită pe drumul dintrecartierul german Hibl și cimitirul catolic, fusesezdrobită de copita stânga-față a lui Noni, armăsarulbicăriei românești. Și de-atunci, Paia lu' Păsulă trecu-se pe țigări de producție proprie.- Ai auzit! – strigă, de peste drum, baba Zorka.- Ce s-aud, Zorko?- Oh, mon Dieu, o să pice clopotnița bisericii româ-nești din Simiclăuș.„Babă bolândă“, mormăi bătrânul, continuând să mă-


lui, dar cititorii noștri, limpede mai iuți la minte decâtfumătorul de duhan din tutun, care ședea pe-o bancăde lemn de salcâm din Enadul Mare, vor intuiurmarea. Și vor putea face speculații peste speculații.Cert este însă faptul că baba Zorka, cu mult înainte debaba Vanga din Bulgaria, a avut multe vedenii ce s-auadeverit. Când baba Zorka spune că va pica clopot-nița bisericii din Simiclăuș, era limpede precum cris-talul că așa se va întâmpla. După 75 de ani, MarileArhive au adeverit vedenia cu pricina. Dar să nuanticipăm.Nici nu se apropie jarul țigării de cuvântul „...Kampf“de pe hârtia în care fusese învelite firele de tutun, că labiserica nemțească începură să bată clopotele într-odungă. Aproape înstantaneu, i se alăturară cele alebisericilor sârbească, românească și unită. Nu că orto-docșii ar fi fost mai puțin vigilenți, dar catolicii vru-seseră întotdeauna să fie mai aproape de Cel de Sus,de unde și înălțimea clopotnițelor. Deci și vederea ladistanță (a nu se confunda cu clarviziunea, de caredoar baba Zorka se bucura, dar nimeni nu știa cum sefăcea și nici măcar nu intuia).Paia lu' Păsulă știa foarte bine că nu se trag clopotele-n dungă numai așa, să se afle clopotarii în treabă.Ceva se întâmplase. Cu greu se rupse de vraja ce-lcuprinsese. Privi peste drum, dar cocoșata nu se maiafla acolo. Un scârțâit îl făcu să-și întoarcă privireaînspre dig. Pe îngusta limbă de pământ dintre vocuri2

și gardurile grădinilor se zărea venind o căruță trasăde-un cal alb și unul murg. O inconfundabilă perechede cai, cei ai lui Dudă Pescaru. Și, brusc, se auzi și unacordeon. Paia se ridică greoi de pe bancă: „Mă, Du-di, du-te dracului, să nu spui c-ai prins vreun peștemare dă tăt!“Să ne ierte cititorii că nu dorim să anticipăm ceea ceva urma, însă cinstea și adevărul ne obligă să spunemceea ce știm: Dudă Pescaru era singurul din sat careavea doi cai într-o asemenea pereche, unul alb și unulmurg. Înainte de a se crăpa de ziuă, moș Paia lu'Păsulă, stăpânit de insomnii, auzise același scârțâit deroți trecând prin fața casei, înspre Mureș, râul aflatdincolo de dolmă.Dudă era vestit prin somnii prinși la dudă neagră, deunde și porecla. Până și ungurii din Ungaria, adică ceide dincolo de Mureș, se minunau de capturile saleimpresionante.

Iar acum de ce să cânte Bărăntici din acordeon peloitrele căruței lui Dudă? Moș Paia își miji ochii. Nu,nu erau caii lui Dudă Pescaru, doar l-a indus în eroareacordeonul lui Bărăntici. Însă, vorba ceea (unii ar facetrimitere la procesul lui Pavlov), când auzi acordeonullui Bărăntici venind dinspre Mureș, cu siguranță căvreun pescar a prins un somn uriaș. Ori n-a prinsnimic și s-a îmbătat.Acum se auzea acordeonul aceluiași Bărăntici, însă decum se apropiau, caii lui Dudă deveneau amândoidepotrivă de negri. Ba, mai mult, aveau și coarne. Și semișcau mult mai încet decât caii lui Dudă.Paia încremeni. Căruță, acordeon, dar cai cu coarne?Și amândoi negri precum tăciunele? Abia atunci îșiaduse aminte de isprava lui Dudă Pescarul, cel care-șidăduse o frumusețe de cai la schimb cu o pereche debivoli de prin Bistrița. Dudă cugetase îndelung, pre-cum oricare lenăzean. Mult mai târziu, peste decenii,cugetarea sa s-a transformat în analiză SWOT, dar cuii-ar fi păsat de asta pe vremea când marile găștimafiote conduse pe față de gangsteri precum Hitler,Churchill, Stalin, Roosevelt, iar din umbră de tot soiulde iluminați și umbriți de prin măruntaiele Terrei,porniseră concomitent mașinile de tocat carneumană? Încă o dată, să ne ierte cititorii, numai căistoria măruntă de până atunci ce se derula în satulacela de graniță avea să joace un rol decisiv, arătându-i degetul mare (hă, hă, hă, și ce mare!!!) marii istorii,adică celei scrise de vreun nemernic roșcovan,pistruiat și perciunat.Dar să ne întoarcem la scârțâitul de car ce se auzeadinspre dig, adică dinspre nordul uliței în care, dupăcum depune mărturie însuși autorul rândurilor defață. Nu era nicidecum scârțâitul carelor gugulanilor,care aduceau în Enad mere ionatane, dârjale de unelteagricole, ciubere ori scări din lemn de tei. Erascârțâitul căruței lui Dudă. Doar caii erau... De fapt,nu erau cai, așa cum am precizat în rândurile de maisus, ci cu totul altceva. Dudă schimbase calul alb și pecel murg cu o pereche de bivoli. Potrivit analizeiSWOT amintite mai sus, bivolii nu doar că trăgeaumai mult decât caii, ci mai dădeau și lapte. Și fiindcăDudă acceptase schimbul de unu la unu, înseamnă căera vorba de bivolițe, nicidecum de bivoli, iar câștigulconsta în faptul că pe lângă doi cai mai avea acum șidouă vaci. Adică doi într-unul. Formula avea să se


aplice, mult mai târziu, de către comersanți, însă nuacesta este subiectul călătoriei noastre în timp.Și cum moș Paia lu' Păsulă nu mai văzuse în viața savreun bivol, se sculă glonț de pe scândura de salcâmnegeluită și deja cenușie de atâta soare și ploi și pornispre colțul uliței. După bubuitura de tun, natura con-tinua să rămână încremenită. Nici tu vrabie gureșă,nici tu guguștiuc aiurit și prost. O liniște de mormânt.Doar scârțâitul roților căruței lui Dudă. Aproape c-ajunsese la ulița a doua, de dincolo de casa luiKreszany bacsi. Bivolițele lui Dudă se opriseră stanăde piatră de cum ajunseră lângă voc. După care urmăun schimb de capete rotite și limbi la fel de rotite.Adică exact cum ar fi făcut și două mâțe chitite să iala bătaie un nenorocit de câine. Și, aidoma mâțelor,bivolițele își ridicară parcă la comandă capetele cucoarne, se priviră una pe alta și, spre groaza lui Dudă,porniră cu tot cu căruță spre apa vocului.Ni, mă, bată-vă Dumnezău să vă bată de proaste, ni...!Desigur, acel „ni“ era, de fapt, un..., dar hai să nucomplicăm lucrurile, graiul putând diferi de la uncartier la altul, darămite de la un sat la altul. Și,oricum, nu asta contează. Bivolilor nu le zici „ni“, cănu cunosc limba cailor. Potrivit procesului-verbal pecare l-am citit la Marile Arhive, câțiva ani mai târziu,perechea de bivolițe, mari iubitoare de apă, serepeziră în voc cu tot cu căruță. Același documentmai menționează faptul că atât Dudă Pescaru, cât șiBărăntici acordeonistul rămăseseră neclintiți, unul peloitră, celălalt pe scândura de lemn pusă între loitre.Uica Bărăntici continua să umfle foalele acordeonuluiși să apese clapele acelea albe și negre. Abia atunci,după ce nivelul căruței ajunse la nivelul ochilor săi,văzu moș Paia lu' Păsulă că-n căruța lui Dudă odih-nea, vremelnic, un somn uriaș, a cărui coadă atârnadeja ascunsă-n apa vocului, iar mustățile se ițieaupeste loitre, aidoma unor șerpi țepeni de frig.În momentul respectiv, moș Paia își aduse aminte de-un târg de la Simiclăuș, cu tot soiul de drăcoveniibăgate-n spirt, monștri cu o sută de ochi, feți cu douăcapete ori cu ochi la ceafă, ba chiar și o doamnă dinceară care avea trei țâțe în față și două-n spate. Darmai cu seamă de-o balenă. Clipă în care cu greu îșidomoli greața din mațe, aducându-și aminte de pu-toarea de câine mort a bietei balene.Ei, bine, somnul lui Dudă nu puțea. Tot mai rar, mai

mișca din mustăți, coadă ori branhii. Însă de cumprinse primele talazuri de apă trecându-i peste solzi,prinse curaj. Iar curajul creștea direct proporțional cuscufundarea căruței în voc. Bivolițele fornăiau, sescuturau, își băgau botul în apa tulbure a vocului. Șidoar jugul de pe grumaz, același pentru amândouă,era cel care le împiedica să se culce pe-o rână. În jur,cârdurile de gâște, speriate la început, începuseră să seadune în jurul ciudățeniei ce le stricase tihna zilei desfârșit de septembrie.În acel moment, se auzi o a doua bubuitură. „Acumcare turlă de biserică o mai fi fost doborâtă?“ – seîntrebă moș Paia. Peste câteva ceasuri, avea să afle căzburase turla bisericii unite din Enadu Mare, cea maiaproape de Satu Nou. Semn că era vremea să sară-ndecung, adică în adăpostul antiaerian.

***

Desigur, trecem peste amănuntele ce derivă dindescrierea unei asemenea situații. Este ușor de citit,însă în viața cea de toate zilele faptele au avut undramatism cu totul aparte. Nu vă faceți iluzii,adevărul cel adevărat, petrecut la Enadul Mare, nu afost pe de-a-ntregul consemnat. Ori, dacă o fi fost, fiecă martorii au fost pe vecie amuțiți, fie rapoartelemilitare au dispărut în neant. Din păcate, eu fiindsingurul martor, nu voi fi în veci crezut, fiindcă, nu-iașa, nu am la rândul meu nici martori, nici dovezi.Însă ceea ce am să vă mărturisesc vă va schimbaradical cunoașterea despre cel de-al Doilea RăzboiMondial.Căruța lui Dudă Pescaru s-a oprit în voc cu tot cusomnul cel mare. Cele două bivolițe negre precumtăciunele s-ar fi bălăcit, însă jugul le atârna greu degrumaji. Iar peștele acela uriaș, cât un porc de 250 dekile din rasa Alb de Banat, dăduse de apă și parcăprinse puteri. Nimic mai adevărat.Auzind întâi acordeonul lui Bărăntici, apoi bubuiturade tun dinspre Simiclăuș și clopotele trase-n dungă latoate cele patru biserici din sat, bătrânii începeau săiasă pe uliță, iar tinerii, aflați până mai adineaori pecâmp, la muncă, se întorceau valvârtej la casele lor.Unii trecură indiferenți pe lângă vocul unde seîmpotmoliseră bivolițele cu căruță și somn, alții seadunară ori rămăsăseseră pe mal, mirați de capetele


negre ale bivolițelor. Burduful acordeonului se totumfla și se dezumfla, scoțând pe rând sunete armo-nioase, după cum dorea Bărăntici.Ăsta-i sfârșitul! – exclamă baba Zorka, ajunsă și ea pemal. Numai că n-o luă nimeni în seamă. Cum nu luănici huruitul de pe Ulița de Piatră. Abia atunci se trezilumea când un tanc rusesc ajunse lângă ei. Când sedeschise turela, din matahala de oțel apăru un ofițercu caschetă, care sări pe șenilă, apoi pe pământ.Eu sunt comisarul sovietic Slomo Davîdovici. Trăias-că tovarășul Stalin! Înapoi, mujicilor!Enăzenii se retraseră speriați. În aceeași clipă însă,dinspre dolmă apăru un tanc nemțesc, din care săriun alt ofițer.Eu sunt leutenant Werner von Werner. Heil Hitler!Înapoi, paorilor.Sovieticul și neamțul se priveau ochi în ochi, cu mâi-nile pe tocurile pistoalelor. Tanchiștii cu mâinile peleviere, iar tunarii, pe trăgace. Moș Paia lu' Păsulă seuită la baba Zorka.În clipa aceea, se auzi un zgomot surd, apoi douăplescăituri scurte. Dudă Pescaru și Bărăntici, acestacu tot cu acordeon, se prăvăliră peste loitre. Urmăimediat o plescăitură puternică și atunci văzu lumeacum dispare somnul în apa tulbure a vocului. Apoi,liniște. Nu se vedea nici urmă de Dudi Pescaru, nicide Bărăntici, nici de bivolițele cele negre precumtăciunele. Doar un acordeon plutind pe apă, rămas cuburduful încă umflat. Atunci, în acel moment, dinvoc țâșni un jet mare de apă, ce se ridică pânăaproape de cer, precum cel de pe lacul elvețianLeman de pe malul genevez. De parcă se aflase în voco uriașă sticlă de șampanie, agitată și desfăcută de omână nevăzută. Tot atât de repede, jetul se stinse. Șidin spectacol nu mai rămase decât luciul nemișcat alvocului.Din „Tiger“ și din „T-34“ săriră două uniforme înzor-zonate, una prea plină de medalii.- General Rotmistrov!- General Manstein!Nu apucară să-și strângă mâinile. Oricum, nici nuavuseseră de gând. Nu apucară nici să se dueleze dinochi, fiindcă ceva mare și alb plutea deasupra lor,apropiindu-se de pământ. Un stol de avioane „Libe-rator“ tocmai dispărea în direcția Mureșului.General McDonald! – se prezentă parașutistul nevă-

zut, zbătându-se sub faldurile de mătase ale parașuteice, îndărătnică, îl acoperise pe de-a-ntregul.Ceilalți doi generali făcură un semn și comisarul Slo-mo Davîdovici și leutenantul Werner von Werner îșiscoaseră pumnalele și tăiară pânza, pentru a-l eliberape generalul american.Enadul vechi? – întrebă acesta, zbătându-se să iasă lasuprafață.Nu, Enadul Mare – îi răspunse moș Paia lu' Păsulă.Clarvăzătorii noștri ne-au raportat existența uneianomalii temporale în Enadul Vechi...Nu, ăsta-i Enadul Mare, se rățoi moș Paia.Ce ți-am zis eu, Paio, ăsta-i sfârșitul – bolborosi babaZorka.Taci, babo. Du-te și pregătește un lighean de clătite.Baba Zorka nu mai comentă. Făcu stânga împrejur șidispăru în spatele mulțimii.Mă, Lele, du-te și scoate răchie din cea mai bună. Căștiu că ai de ani de zile...Lele cazangiul făcu și el stânga-împrejur.Herr, mister, tavariși, eu mis caporal Paia, veteran derăzboi, rănit în Galiția. Bun venit în Enadul Mare!După cum ați văzut și vedeți, acesta este un voc încare adineaori au dispărut doi ortaci de-ai noștri,două vaci negre... nu știu cum le zice, o căruță și unsomn de 250 de kile. Iar baba Zorka, ghicitoarea deuliță, a zis că ăsta-i sfârșitul. În semn de bun venit lanoi în sat, vă invit la baba Zorka, la o clătită cumagiun și la o ștamplă de răchie d-a lui Lele cel deface răchie la juma de sat. Acolo, în tihnă, vă putețisfătui ce e de făcut pentru a dezlega misterul vocului.Știu că vocul nostru nu-i Loch Ness, dar poate-i și mairău.Dar de unde știi, moșule, de Loch Ness? – întrebă,încă gâfâind, unul din ultimii doi sosiți. Scuzați, să măprezint: general Weston, supus englez!General Cardin! – strigă cel de-al doilea ultim sosit,aranjându-și chipiul pe cap.No, drace, mormăi moș Paia, mai mult pentru sine.Unde dracu o să-ncapă cinci generali în soba mare ababei Zorka. Meilă, Petre, Ilie, duceți la baba Zorkavreo cinci scăunele -, zise, întorcându-se către veciniisăi.

(continuare în numărul viitor al revistei)


DENEPĂTRUNS

Între mîntuire şi căderecapcana vinovăţieia revendicării şi asumăriiunei blasfemii din cuvîntul nerostitmesajul ascuns al acestuia.

CONTINUAREPETARE

viii şi morţiimorţii şi viiiunii încătuşaţi în visealţii în somnul libertoiagul şi nuiauanuiaua şi toiagulla mijloc sabiauleiul şi vinulşi totul se repetădintr-o viaţă în altafără vii fără morţi

RAZNA

Încă te iubescfemeie cu părul tot mai griîşi spuse în gelozia lui nemiloasăîncă te iubescfemeie cu ochii şi mai griîşi spuse şi se privi în oglinda seacăşi numai el se văzudevenit peste noapte peste viaţăgri din cap pînă-n tălpile sale amorţitede atîta umblat prin apelesubterane ale morţii.

POEMMINIM

Poezie poartămoartea moartă.

OCTAVIAN DOCLIN

RĂSCUMPĂRĂTORUL (II)

Rob şi sacerdotşi-a oferit cămaşaîn dar pentru harşi pentru păcatul căutatşi aflat în păşuni neştiuteîn pajişti şi izvoare răcoroaseasemenea toiaguluimîngîietor precum o nuiade rouă cum un bici de focpentru arderea de totului tota sămînţei din care se iveştechipul nevăzut neştiut al poemului.

PPROFET ȘI SACERDOT (II)

ultimul vrea să vadăcelălalt să audăprimul învaţăal doilea în-făptuieştesemnul aşteptăriiîn timpul împlinirii(astfel:a împărăţi un regata instaura o împărăţie)


MARGINI

Lupanarele lui Kavafisşi subteranele celuilalti-realitatea realărealitatea i-realităţiidouă margini singurele ale Domeniuluipeste care stăpîn acumîn absenţa Stăpînului exilata rămas îngîndurat şi singurdomnind împovărat pînă la capătPoet şi Sacerdotdoar

Scribul

ZĂMISLIREA

O închinare poetului Toma George Maiorescu

Pe urmele negre ale oului de struţsingur crescut în marsupiul trădător protectordirect în lacul cu spermatozoizi ai poezieicocsul cocsul cugla de cocsse auzi din adîncul luişi la suprafaţă apăru monstruldar nici pînă astăzin-a putut nimeni să dovedeascăexistenţa acestuiaminciună adevăratăpericulos adevărcine poate şticînd şi acumdin lacul acelase zămislesc cuvintelepoemelor noastre

Reşiţa, 27martie 2015

ŞI DE-O FI SĂMOR

– după tabloul „Testament”de Gheorghe Bucur–

E-un ochi, acolo, sus, ce ne gîndeşte,De sus, de mai de sus, din spaţiul greu,Păstoru-ntors în sine ne uimeşte:Uimirea vine de la Dumnezeu.

Muzici divine îl i-luminează.Stă-nmărmurit. Ca într-o rugăciuneCu ochi stră-luminaţi care vegheazăLumina turmei. Ca o altă lume.

Iar fraţii săi îngenuncheaţi în gînd.Păstorul blînd se roagă pentru ei.Şi turmele coboară printre zei.Şi numai Năzdrăvana nu-i în rînd.

Ea este sus. Acolo sus. În spaţiul greu.S-a dus să-i ceară-o stea lui Dumnezeu.

FRIGURILECĂLDURILE

Te-ai rătăcit poetedin insomniile morţiivisele tale coloratete ocolesc acumle-ai uitat periculos de uşorprea repede ai uitatcămaşa de sareşi frigurile şi căldurile deodatătoate ale morţii altoraspui tu de fricasudorii care-ţi îngroaşăgrăsimea depusă pe ochii-ţitot mai mici tot mai secia căror luminăpoate doar să mai ardămiezul fie şi al unui singur cuvîntde mai susîn care plonjez tocmai acum.


Lumina se-neacă, sfârşindÎn ceasuri uitate de argint,Sub clopotul nopţii îndoind

iarLacrima lumii, cerşind.

Îşi scutură veacul…

Îşi scutură veacul cămaşa de colbTu soare mă lasă lumina să-ţi sorb.

Ca-n Ziua DintâiÎn noaptea din Urmă,Să simt cum luminaÎn ochii mei scurmă.

Să fiu Primăvară…şi Toamnă arzândŞi lacrima Frunzei prin lume căzând.

Când ultimul Clopot va bate prin vremiSă cad ca şi ploaia,Să ning peste ierni.

Coşmar

Neîmblânzite pornit-au Izvoarele.Gemeau a neputință în calea lorPunțile.

De uimire,Cerul şi-a clătinat pridvoarele,Se desprindeau bezmetice stelele,Trosneau din încheieturi GalaxiileŞi Sorii îşi vărsau măruntaiele…

Unitu-sau aprinsePuhoaiele.

Dar,Cine ştie…? Cine?

Va pune la locStăvilarele.

ANA CICIO

Pasăre-suflet

Pasăre –nuntăpasăre-stea

zbor peste Vămile toate,pasăre – suflet: nuntă și stea

cântec de Zişi de Noapte.

pasăre –muntepasăre –Ler

timp peste timp şiroind,pasăre – suflet: munte și Ler

ochi adormit în colind.

pasăre –apăpasăre – lut

şir după şir fără rost,pasăre – suflet: apă și lut

licărul stelei ce-a fost..

Sub streaşina nopţii…

Sub streaşina nopţilor meleÎn cuiburi cu ouă de steleStau păsări de piatră.

Şi greleLungi aripi atârnă de ele.


urcînd în trenuri diferite,dar se întorc la coaja mutilată a acestui copacdoar în vise pe care doresc cu disperare să le uite.

Umbrele celor o mie de mîini

Ţi-ai scosrochia subţire de vară,stai goalăîn pragul uşii deschise,goliciunea ta atrageumbrele celoro mie de mîini,părul străluceşteasemenea luniiivindu-se peste canionul pustiu.Pe nesimţite limba ta alunecăîntre degetele mele înfiorate,şi zîmbeşti cu cerulcare aşteaptă în ochii tăi.

Harta bunătăţii

Odată un fir de nisip s-a ascunsîn noaptea din cochilia unei stridii.Pe neaşteptate despărţirea l-a prefăcutîntr-o perlă.Cînd lumina zilei atinge perla,luciul ei adună toate privirile.Pulbere de ajunge comoara la uşa ta,aşteaptă ca pierderea de nedrescrissă se prefacă în podoabă încîntătoare.

Niciun călător nu bănuieşte deturul.Niciun labirint de cuvinte nu-l explică.Cei încîntaţi de dragostecercetează tulburarea.Oferă-ţi pielea orbitoarehartă a bunătăţii acelei perle.

BILLWOLAK

Tăria bobului de rouă

Înaintînd anevoieprin undele repezi pînă la brîu,unde Delaware se bifurcă,aproape de Minisink Island,părul ud ţi l-ai dat pe spate,pe umerii bronzaţi,cînd soarele apuneapeste versantul munteluica un buchet de trandafirireflectat în oglinda ochelarilor de soareai şoferului de autobuz,şi pentru o clipă,în vîrtejul tot mai adînc,am încins trupul picurîndu-şi stropiişi am înţeles pînă la urmăputerea bobului de rouăîn vremelnicia lui.

Inimi scrijelite

În coaja unui platan bătrînating două inimi scrijelitede culoarea plăcintei arse,ating iniţialele indescifrabileale unor îndrăgostiţi careau încetat cîndva să se mai placăşi s-au despărţit

ca străini,


Seminţe căutătoare de vînt

Uneori cheiase rupe în lacăt,brusc viaţa disparemai repede decît umbra fulgerului.Oriunde îţi călăuzeşte buzele dorinţa,bucură-te de umezeala preludiuluidin freamătul rozal îmbrăţişării dintîi,de graţia trupuluiîndoindu-se de plăcereprecum ferigaînaintînd pe lumina zilei.Carnea asta datu-ţi-s-a împrumutsă se plinească porunca:deschide o inimă.Dragostea moşteneşte verbe neasemuite,aţîţă deci mai tare avalanşacu tot aleanul vîntului neîmblînzit.Atingerea ta răspîndeşte febramiresmei florii de cîmp.Săruturile tale, neînfricate seminţecăutătoare de vînt,îşi visează înflorirea.

Împotmolit între destinaţii

Acum doar îmbrăţişările duioase,cuvintele liniştitoare, te mai ajută.Beţia nu domoleşte aşa o pierdere.Somnul o mai amînă.Eşti călător împotmolitîntre destinaţii.Nu poţi să te aşeziunde ai fost lăsat,nici să urci ca să cobori la următoarea staţie.Îţi tragi picioarele, sleit de puteri,îţi revii, parcă, după febră.Geamantanul e mult prea greu pentru tine,valuta, inutilă.Rabdă precum sarea şi ia seama la timpulce amestecă cenuşa cu parfumul.

Starea inimii

Renunţă la mîinisă poţi strînge.Dăruieşte-ţi viselesă te eliberezi de iluzii.

Renunţă la glassă poţi cînta.Ca liniştea să fie mai adîncărenunţă la tot ce nu s-a spus.

Scapă de limbăsă simţi setea.Lipseşte-te de bunurisă izvodeşti.

Doar ce ai lăsatrămîne al tău.Din ce ai dat de bunăvoieumple-ţi inima.

Setea de la nuntă

Cine îşi aminteşte doar seteade la nuntă ?Cine îşi aminteşte doar gîfîialaunei îmbrăţişări?Chiar dacă simţi înăuntrurăceala agrafei din păr,aşteaptă-lsă îţi lumineze pierderea,prinde drag de strălucirea neobosităa flăcărilor aducîndu-te tot mai aproape.Eşti aşchie în arderea aceea;eşti căldură neaşteptată a bunătăţiiademenitoare chiar şi pentru cei careduc în ochi neliniştea şofranului.


Niciun călător nu bănuieşte deturul.Niciun labirint de cuvinte nu-l explică.Cei încîntaţi de dragostecercetează tulburarea.Oferă-ţi pielea orbitoarehartă a bunătăţii acelei perle.

Cine iubeşte

Cine iubeştecu disperare îşi lasăun singur sărutpe vîntul ca floarea.

Cine iubeştearde nevăzutaşa cum gustă mierea focul.

Cine iubeşte se teme amarnicde norii albi-violacei,vestind nemiloase vînturisilind păsărilesă îşi uite cînturile.

Cine iubeştesimte adîncneaşteptata uimirea dorinţei care nu iartă,năucind simţurileca o cascadă îngheţată,deşteptîndu-se dintr-odată.

traducere din engleză: OLIMPIA IACOB

Hamac

După miezul nopţiilegănîndu-ne împreună,goi,în hamacul din grădinăcînd nici măcarstropul de ploaienu încăpeaîntre trupurile noastre,ardeam de dorinţă să te încingcu carnea meamai ceva decît apa,să te îmbrăţişezmai ceva decît vântulcare răzbateprin lumina lunii,în tremurul umbrelor,să atingămereupielea catifelatădeschizîndu-se şi închizîndu-secînd ne legănampierzîndu-ne unul într-altuldepartede pămîntulplutind parcăasemenea rădăcinilorunui copac răsturnatstrîngînd cerul nopţii.

Harta bunătăţii

Odată un fir de nisip s-a ascunsîn noaptea din cochilia unei stridii.Pe neaşteptate despărţirea l-a prefăcutîntr-o perlă.Cînd lumina zilei atinge perla,luciul ei adună toate privirile.Pulbere de ajunge comoara la uşa ta,aşteaptă ca pierderea de nedrescrissă se prefacă în podoabă încîntătoare.


Dichter totenkopf

Ich suche im kopf, was im herz istbin kaum aufgewacht, und das leben geht zu endeich denke an den ruhm, der kommt und vergehtes ist morgen,ich bekomme was ab vom leichenmahlesse am haupt des dichtersbin etwas müde vor unwissenheitdie leute sind scharf aufdiplomedichterbiographien und hundegräberein schmetterling, der aufdem sperma desbuchstaben Alpha sitztwedelt fröhlich mit dem schwanzdichter totenkopfdas herz bellt mit einer kraft, die die hühnerin der nachbarschaft aufschreckt.

Wind tabak und alkohol

Eines abends war ich derart nachdenklichwind tabak und alkohol lautete die wetteransageso dass ich zum hund,der mich hartnäckig anschautesagtees tut mir leid alter, ich habkeinen groschen mehreine fliege spazierte dezent an der decke herumdie küchenmöbel gähnten gelangweilter fuhr fort, mit dem schwanz zu wedelnals ob er mich nicht gehört hättemir schien aber, als schauten sie michmit einem gewissen hintersinn an

ÜbersetzungausdemRumänischen:MICHAELASTNER

NICOLAE COANDE

Der Dichter verweigert den Ruhm

Er wandte sich um und sagte –ich habe alles kennengelerntdoch kam ich zu spät.Jezt in diesem ’Eisernen Zeitalter’ bewegtkeine einzige Nachrichtmeine Stimmendoch sie wissen Bescheid denn es sindmehrere Stimmen und die sprechen eine SpracheSprache aus der ihr alle herkommtgeprägt vorherbestimmt wie die KinderWaisen zu sein unddem ersten Ekel das sie sehn: Mutter zu sagen.Alles hab ich kennengelerntund wurde gelobt wie der Messiassie sandten succubische Phantomemir das Ruckenmark des Sephirotherauszusaugen.Sie haben mich ver-öffentlicht berühmt gemachtmir zu trinken gegeben.Und ich wischte mit ihnen den Boden auf.Ich kam zu spät.

ÜbersetzungausdemRumänischen:DIETERSCHLESAK


BERNHARD SETZWEIN

Hrabalund der Mann am Fenster

( Fortsetzung aus der Januar Ausgabe 1 (10) 2015 )

Personen:Dutky, der Spitzel

Lenka, die junge Frau

Hrabal, derDichter

Ort:

Datschensiedlung in Kersko

Zeit:Sommer 1997, zur Obstweinzeit

Vier

Dutky:

(...)

Und der Hrabal stand selber

höchstpersönlich in Person

stand der mit dabei

als dieser Wastlagen …

Lastwagen

als der die gesamte Auflage des Buches

in die Altsamierpastelle … Altpatentierkamelle

Altpapiersammelstelle

als der die da angeliefert hat

Weil da hat ja

zufälligerweise

wie’s der Zufall … äh … wie der sich’s eingebildet hat

hat da rein zufällig

in dieser Stammelzelle … Sammelstelle

ausgerechnet seine Ehefrau Eliška gearbeitet

Und die hat dann ihren Mann angerufen

mit dem Telefon angerufen

er soll sofort kommen

also quasi … gleich

und im Nu war er auch da

und stand da im strömenden Regen

im Hofdieser Altkamel- … dieser Sammelstelle …

stand da da

und mußte mit ansehen

wie seine Bücher

schon alle ganz aufgeweicht

die schönen neuen Bücher

nur noch ein Papierbrei waren

Und der Fahrer des Lastwagens

ist aus seiner Kabine herausgeklettert

hat den pudelnassen Hrabal da da- …dastehen sehen

und mit den Schultern gezuckt

So hat er mit den Schultern gezuckt

so als ob er sagen wollte

Ich kann doch auch nichts dafür

Ich erledige doch auch bloß

was man mir angeschafft hat

Und dann hat er noch gesagt

Von mir aus betrachtet

also wenn’s nach meiner Meinung ginge

dann könnten Sie die ganze Wastladenwagung …

Lastwagenladung

das könnten Sie alles mit nach Hause nehmen, Doktor

Aber laut Befehl

muß das alles ins Altpapier

Frisch aus der Druckerei

und gleich in die Altpapierfresse … -presse

So einer war dieser Lastwagenfahrer

sagt meine Anna

hätt’ seine Eliška gesagt

sogar ein solcher Lastwagenfahrer

hätt’ den Hrabal verstanden

wie er da so dastand

durchgeweicht bis aufdie Haut


und zusehen mußte

wie sein schönes neues Buch

Knospen war sein Titel

zum Altklavier … -papier geworfen wurde

(Weinerlich)

Jeder würde das verstehen

wie man sich da fühlt

sogar ein Prolet wie dieser Lastwagenfahrer

So im Regen dastehen

und zusehen müssen

wie einem das Buch

frisch aus der Druckerei

sofort wieder eingestampft wird

Nur du nicht

du verstehst das nicht

weil du ein steinernes Herz hast

hat mir damals meine Anna

ins Gesicht geschrieen

Und wissen Sie was

Lenka

wissen Sie, was ich Ihnen jetzt sage:

Damals

da hab ich mein Notizheft

(Sucht hektisch nach seinem Notizheft; hält es hoch,

nachdem er es endlich gefunden hat)

dieses Notizheft

dieses völlig unbestechliche

jede Winzigkeit beinhaltende

Notizheft

das einzig wahre Dokument

von all dem, was der

(Zeigt in die falsche Richtung)

da drüben

(Zeigt in die richtige Richtung)

die ganzen Jahre über aufgeführt hat

das hab ich genommen

so genommen

und zugeschlagen

und tatsächlich

dieses eine Mal

nichts hineingeschrieben

Fotos von Hrabal. Musik. Dann wieder:

Dutky:

(Noch betrunkener)

Was wollen Sie denn jetzt noch wissen?

Sie sind ja schlimmer wie der Lanský

Und außerdem weiß ich jetzt nichts mehr

(Schüttet ein volles Glas Obstwein in einem Zug

hinunter; ihm kipptwieder das Kinn aufdie Brust;

er scheint einzuschlafen; dann plötzlich)

Das Beste ist

Sie fragen ihn selber

Fragen Sie ihn doch selber

den schlauen Herrn Doktor

soll er doch Auskunft geben

Aber haben Sie nicht selber gesagt

bei dem ist Sense

Funkstille

für immer

(Drohtwieder einzunicken, denkt aber nur nach;

plötzlich)

Eigentlich direkt schade

weil wissen Sie was

Lenka

passen Sie auf

was ich Ihnen jetzt sage:

Der hätt’ bei mir

hätt’ der ruhig auch einmal vorbeischauen können

Ich hab nämlich auch nichts zu verbergen

Ehrliche Arbeit jahrzehntelang

hier in meinem Gartenschuppen …

Bei mir könnte genauso gut

alles aus Glas sein

damit wenigstens einmal einer sieht

was ich hier all die Jahre …

Das sollte mal glasklar sollte das mal einer …

Hier die Bretterwand

aus Glas

die Astlöcher

aus Glas

sogar das Fenster

aus Glas

und… und hier

mein Notizheft

bitteschön

aus Glas

damit er mal sieht

der Herr Doktor

wie ich hier sein ganzes Leben

wie mit einem Diamanten

könnte man direkt sagen

aufgeritzt


Aber bei mir fragt ja keiner

nicht eine alte Sau fragt da:

Und wer bis du?

StarrerBlick, wackelnderKopf, langsam fangen die Augen-

lider an zu flimmern. Sie fallen zu, der Schlafist stärker. Black

out.

FÜNF

Verändertes Licht. Dutky schläft in seinem Ohrensessel.

Hrabal erscheint. Im gestreiften Leiberl, Kappe mit Bommel

aufdem Kopf, barfuß. Er sieht sich eine ganze Weile lang um.

Nimmt dies und jenes zur Hand. Besonders freut ihn, hier

eine Schreibmaschine zu entdecken. Er tippt ein biß-chen auf

ihr herum. Erst vorsichtig und langsam, dann – wie es früher

seine Art war – wild und furios, bis sich die Hebelchen

ineinander verhaken. Vom Lärm der Schreib-maschine wacht

Dutky auf.

Dutky:

Hey, was machen Sie da?

Lassen Sie die Schreibmaschine in Ruhe

Die ist immer nur

von Annas zarten Fingern berührt worden

und von sonst niemandem

Hrabal:

Eine Parkeo Atom

hab ich recht?

Dutky steht aus seinem Ohrensessel auf, geht einmal um

Hrabal herum, schaut ihn von oben bis unten an.

Dutky:

Wo waren Sie

die letzten Monate

(Zeigt aufs Fenster)

Tag für Tag

war ich aufmeinem Posten

hab’ nach Ihnen geschaut

Hrabal:

Kann’s mir denken

Dutky:

Sie waren verschwunden

oder sagen wir so

haben sich nicht mehr sehen lassen

Merken Sie was?

Hrabal schüttelt den Kopf.

Dutky:

Mir entgeht nichts

Hrabal:

Ach so

das meinst du

Dutky:

Mir ist noch nie etwas entgangen

und wird auch in Zukunft nichts entgehen

(Pause)

Lenka behauptet

Sie leben gar nicht mehr

seien aus dem Fenster geflogen

Hrabal:

Die Dame ist mir zwar

nicht bekannt

aber sie könnte durchaus recht haben

Allerdings …

wer sagt eigentlich

daß du noch lebst

Dutky?

Dutky erschrickt. Schaut aus dem Fenster, ob draußen noch

alles so ist, wie es war. Dreht sich um, geht aufHrabal zu,

droht ihm mitdem Zeigefinger.

Dutky:Hören Sie bloß auf

mit ihren Späßen

Ich weiß schon

das große Hrabalsche Gelächter

Meinen Sie

das hätten wir

Lanskýund ich

nicht gehört

all die Jahre?

Daß Sie am liebsten

alles in Trümmer gelacht hätten

mit ihren ewigen Späßen

(Pause; er überlegt)

Das grad eben

das war doch auch bloß ein Späßchen

vonwegen ich könnte schon tot sein?


Hrabal dreht sich von Dutkyweg, interessiert sich wieder für

das Gerümpel im Schuppen.

Hrabal:

Wenn du meinst

Dutky:

(Zeigt aufdas Fenster)

Da draußen ist noch immer

alles wie vorhin

Ich hab nur ein bißchen geschlafen

(Faßt sich an die Schläfen, schüttelt den Kopf)

Schlafvielleicht noch immer

Hrabal:

Das könnte gut sein

Dutky:

Und Sie

warum schleichen Sie sich hier herein?

Hrabal:

(Wendet sich Dutky zu)

Moment mal

du hast mich gerufen Dutky

Dutky:

Wirklich?

Davon weiß ich nichts

Hrabal:

Doch doch

Ich soll mich hier mal umschauen

Dutky:

Und?

Hrabal:

Nun, ich muß sagen …

Dutky:

Ja was?

Hrabal:

Du hast das ziemlich gut hinbekommen

diese perfekte …

diese unglaubliche …

diese einfach …

wunderschöne Unordnung

Dutky:

Jetzt wollen Sie mich aufden Arm nehmen?

Hrabal:

Niemals Dutky

(Beginnt voller Begeisterungzu erzählen)

Schau her

mein alter Freund Vladimír Boudník

der sanfte Barbar

Meister der taktilen Imagination

der hat es auch immer gesagt:

die Urinflecken zum Beispiel

an einer geteerten Pissoirwand

as Rohre- und Kabelgewirr

im Schlund einer aufgerissenen Straße

dieses Bild vom Erdgeist

als ein von Schlangenarmen umwickelter Laokoon

oder zum Beispiel auch die eingetrockneten

Spermaflecken aufeiner Turnhose

oder die Farbspritzer aufdeinem Handrücken

nach dem Ausweißeln der Küche

oder oder Blut aufBettlaken

oder oder die Rostflecken aufder Trommel eines

Betonmischers:

Das alles ist die reinste Graphik

Aktivgraphik

Hat unser Vladimirchen immer gesagt

Und auch hier

dein gigantischer Saustall

an sich

das perfekte Kunstwerk

Dutky hat sich während des Vortrags von Hrabal wieder in

seinen Ohrensessel gesetzt. Plötzlich fällt ihm ein, ermuß ja

mitschreiben. Greift nach seinem Notizheft.

Dutky:

Wie hieß der

Ihr Freund

der mit der Turnhose?

Hrabal siehtDutky lange an.

Hrabal:

Macht dir keine Arbeit

Der lebt schon lange nicht mehr

Ach Vladimírchen

Um den braucht sich deine Firma

nicht mehr zu kümmern

Gibt’s die überhaupt noch

deine Firma?

Dutky:

(Ohne vom Schreiben aufzublicken)

Aber sicher doch

Hrabal:

Wenn ja


sag’ ihnen

Vladimír Boudník könnt Ihr streichen

von Eurer Liste der Spezialbehandlung streichen

Der hat sich nämlich längst

vor Jahren schon

aufgehängt

Selber aufgehängt

Und weißt du auch wie?

Dutky schüttelt den Kopf.

Hrabal:

An einer Türklinke

Dutky schreibt alles auf.

Hrabal:

(Plötzlich wiedermitBegeisterung)

Ach der Vladimír

der war dir vielleicht einer

Erfinder der Explosionalismus

Salvatore Dalí

André Breton

totaler Realismus

gleichzeitig Eroberung des Irrationellen

Materialfestigkeit plus Denkabsicht

dazu noch Dostojewskij

Mallarmé

Rimbaud und

(Pause)

Baudelaire

Dutky schreibt und schreibt.

Dutky:

Nicht so schnell

Hrabal schaut aufDutky. Geht zu ihm, nimmt ihm das Heft

aus derHand, liest.

Hrabal:

Boot leer

So wie Kahn voll

Großartig

(Lacht)

Doppel-O Doppel-E

Boot leer

(Lacht)

Baudelaire

(schlägtDutky anerkennend aufden Rücken)

Legasthenismus internationaler

Poetismus unbeabsichtigter

großartig

(Gibt ihm das Heft zurück)

Hrabal dreht sich weg, sieht im Schupfen umher.

Hrabal:

Aktivplastik das Ganze

(Zeigt aufdie Glasballons mit dem Obstwein)

Nur das würde ich anders machen

Dutky:

Wie anders?

Das ist doch mein Ribislwein

Da kann man nichts anders machen

Mein Rezept ist erprobt

jahrelang

Wollen wir ein Schlückchen kosten?

Hrabal:

Gerne

Allerdings:

Ich würde folgendes einmal ausprobieren

Das Gär-Rohr herausnehmen

und statt dessen zupropfen

Den Ballon einfach zustöpseln

Experimentismus künstlerischer

(Reibt sich die Hände)

Explosionalismus verheerender

Das ist es

was dieser Aktivplastik noch fehlt

daß hier die halb vergorenen Ribisl

von den Wänden rinnen

(Freut sich diebisch)

Dutky:

Sind Sie wahnsinnig

Hrabal:

Selbstverständlich

Steht das noch nicht da in deinem Heft?

Laß mal sehen

(ReißtDutky das Notizheft erneut aus derHand)

Das hättest du doch längst melden müssen

in die Kreisstadt

daß ich wahnsinnig bin

(Liest)

Nicht schlecht

(Blättert und liest)

Fein beobachtet

(Blättert und liest)

Geniale Formulierung

Negerkönig von Kersko

So was fällt dir ein?

Respekt Dutky


ich zieh meine Kappe vor dir

Und die Katzen hast du auch beobachtet

Jeden Schritt von denen

Ist dir also auch aufgefallen

daß jeden Winter

wenn es geschneit hat in Kersko

die Kater aus irgendeinem Grund

aufdie fixe Idee gekommen sind

ich könnte für immer weggehen

Und daß sie sich verabredet haben

Wache zu halten

immer einer von ihnen

ist dir das auch aufgefallen

Vor der Eingangstür

selbst im tiefsten Schnee

hat einer von ihnen ausgeharrt

Mal der getigerte

mal der mit dem weißen Fleck aufder Brust

Dutky:

Klaro

steht alles da drin

Hrabal:

Also wirklich

diese Beobachtungsgabe

Und daß wenn ich dann zur Tür raus bin

sie sich gleich an meinen Fersen geheftet haben

mir nachgelaufen sind bis zur Kneipe im Wald

Dutky:

Manchmal zu dritt

Hrabal:

Ja

und bloß um aufzupassen

ob ich auch ja wieder herauskomme

aus der Kneipe

Dutky:

Sieben acht Seidel

waren es oft

Hab nachgefragt beim Wirt

Und wer mit am Tisch gesessen

und was geredet

ob gelacht

und wieviel

und an welcher Stelle

und mit welchem Unterton

Aufdem Nachhauseweg dann

haben Sie die Katzen hochgehoben

und in den Arm genommen

abwechselnd eine nach der anderen

und ihnen die Pfötchen angehaucht

weil die mußten ja halb erfroren sein

nach dem stundenlangen Warten

vor der Kneipe

im Schnee

Hrabal:

Freilich

Und daß sie mit mir

den ganzen Weg bis nach Hause geschimpft haben

die Kätzchen

(blättert im Notizheft hin und her)

hast du das auch aufnotiert?

Oder hast du das nicht gehört?

Dutky:

Das war geflüstert

Was Sie da mit den Katzen gesprochen haben

das war geflüstert

Das konnt’ ich nicht hören

Aber daß Sie die Katzen in dieser Nacht

mit ins Haus genommen haben

und alle zwei Stunden eine von ihnen

hinausgelassen haben

weil sie mal mußte

(Klopft mir dem Zeigefinger aufdie aufgeschlagene Seite des

Notizbuches, das Hrabal noch immer in Händen hält)

das hab ich alles gesehen

steht alles da drin

Hrabal:

Ja

ich bin alle zwei Stunden aufgestanden

wie die Concierge von einem Stundenhotel

und das alles wegen der verfluchten Kater

(Hängtdem Vergangenen nach)

Und du hast nichts von all dem verpaßt

mitten in der Nacht?

"Aufführungsrechte: Gallissas Verlag, Berlin"

( Fortsetzung folgt in der nächsten Ausgabe … )


DESPINA

SKELETTI-BUDIȘTEANU

În acest număr al revistei, continuăm publicarea în

serial, traducerea germană a volumului de memorii

”Descendenți condamnați” de Despina Skeletti-

Budișteanu, volum apărut în anul 2013 la editura

”Vremea” din București. Traducerea aparține

autoarei.

In dieser Ausgabe, setzen wir unsere Veröffentlichungs-

reihe der deutschen Übersetzung der Memoiren

"Verdammte Nachkommen" von Despina Skeletti-

Budișteanu fort. Das Buch ist 2013 im ”Vremea”

Verlag in Bukarest erschienen und wurde von der

Autorin selbst ins Deutsche übersetzt.

( Fortsetzung aus der Januar Ausgabe 1 (10) 2016 )

Keiner von uns dachte daran sich nach dem richtigen

Datum der Entlassung zu erkundigen. Ich konnte nicht

fassen, dass wir endlich am Ende unseres Leidensweges

angekommen waren. Mir schien immer, dass die Jahre

überhaupt nicht vergingen und jetzt konnte ich es einfach

nicht glauben, dass er sehr bald mit uns hier sitzen würde.

Mit Mama sprachen und besprachen wir die ganze Zeit

das wichtigste Thema: Papa hatte kein Zuhause mehr; er

wird sicherlich zu uns kommen, weil er nirgendwo anders

unterkommen konnte. Seit 18 Jahren hatte er keine eigene

Bleibe mehr, seit er uns an einem eisigen Novembertag in

Kronstadt ganz alleine in einem Haus, das auch nicht uns

gehörte, zurück ließ. Seit damals waren sowohl wir als

auch er alleine. Er konnte sich nur auf uns verlassen. Wir

waren uns einig, dass von nun an wir ihm alles geben

mussten, was in den langen Kerkerjahren ihm gefehlt

hatte. Im ewigen Karussell des Zimmertausches, dass wir

seit mehr als 13 Jahren praktizierten, kam jetzt die wich-

tigste Frage auf: In welchem Zimmer wird Papa schlafen?

Die brauchbarste Lösung war, dass Vlad und ich nach un-

ten in das Zimmer von Mama schlafen gingen. Dieses Zi-

mmer sollte Mama tagsüber, wenn wir abwesend waren,

als Arbeitszimmer benutzen. Schlafen musste sie mit Papa

oben in unserem damaligen Zimmer. Das war die einzige

realisierbare Lösung. Damals wurde mir eigentlich nie

klar, was Mama mitmachen musste, ohne dass sie jemals

gemurrt oder protestiert hätte. Wie immer im Leben hatte

sie sich für die Familie zurückgenommen.

Leider ging unsere Rechnung nicht auf, da Papa nach

diesen unzähligen Jahren in denen er an Luftmangel

leiden musste, nur bei offenem Fenster schlafen konnte

und Mama genau das Gegenteil brauchte. Mama, die

immer die tragende Säule unseres Hauses gwesen ist, war

plötzlich überfordert und hatte nicht einmal ein

Plätzchen wo sie sich hätte ausruhen können.

Ab dem 17. Juli fingen wir an auf Papa zu warten.

Endlich am Sonntag, den 23. Juli um 10 Uhr Vormittags

klingelte das Telefon: es war Papa. Da ich nach der Schei-

dung meinen Mädchenammen beibehalten hatte, fand er

im Telefonbuch meine Nummer und riefmich sofort vom

Bahnhof aus an und sagte mir, dass er, gerade als er aus

dem Zug ausstieg, "zufällig" den Freund eines Cousins ge-

troffen hatte. Der "Freund" schien mir gleich verdächtigt

vor, aber ich freute mich so stark die Stimme meines

Vaters zu hören, dass ich ihm gleich sagte: Ich warte auf

dich vor unserem Tor...

So war's... Ich sah ihn von Weitem kommen und

erkannte ihn an seinen aufrichtigen und sicheren Schritt,

den ich bei ihm immer bewunderte. Er war entsetzlich

mager, aber als ich sah, dass er seinen stolzen Gang

beibehalten hatte, fing ich an mich zu beruhigen. Als er

mir näher kam, fielen mir besonders seine Augen auf.

Groß und schwarz überstrahlten sie das ganze Gesicht

und darunter viele weiße, große Zähne - ich hatte den

Eindruck es waren mehr als gewöhnlich. Wir fielen uns in

die Arme und das Atmen fiel uns schwer. Der "Freund"

neben ihm fühlte sich sichtlich nicht wohl in seiner Haut.

Er stellte sich vor und küsste mir die Hand. Ich nahm ihn

nicht wahr. Vor mir stand nur mein Vater....

... Wir traten ins Haus ein und stellten Mama seinen

8888


neuen "Freund" vor. Das gab Mama die Gelegenheit ihre

sehr große Aufregung zu verstecken. Was den beiden alten

Leute in diesem Moment in ihren Köpfen vorging, habe

ich nie erfahren. Auf jeden Fall von diesem Moment an

und bis sie gestorben sind, obwohl sie gezwungen waren

eine gute Weile getrennt zu leben, wurde ihre Liebe wie

Phönix aus der Asche wiedergeboren. Beide wussten es

geheim zu halten. Von oben kam wie ein Wirbelwind

Serban mit seiner Frau und aus Bogdans Zimmer unsere

zwei Nachkommen. Er und Domnina.

- Ich stelle dir meinen Sohn Bogdan-Peter vor. Er ist

erst 9 Jahre alt und hat aufdich gewartet seit dem er lebt.

Papa streichelte ihm liebevoll über das Haar, und

schien als ob er sich überzeugen wollte, ob er wohl das

richtige Gewicht hätte, um die Tradition der Familie

würdig zu vertreten. Er küsste ihn und hielt ihn weiter an

einer Hand. Er beäugte sich etwas tiefer und küsste die

Hand der 2jährigen Domnina und sagte: Schön, schön,

wie alle Frauen unserer Familie. Bravo!

- Ich sehe, dass diese Rückwand die Bibliothek meines

Vaters ist. Dürfte ich sie auch von vorne sehen, fragte er.

Eigentlich wollte er seine Bücher sehen, aber wie er

eben war, feinfühlig und ängstlich, dass er sie vielleicht

nicht mehr vorfindet, wollte er es nicht sagen.

- Ja sicher. Geh hinein.

Und ich folgte ihm.

- Ach, Grotius und Fox und Pitt und Toqueville. Wie

lange Zeit habe ich mich nach ihnen gesehnt. Wie gut,

dass sie noch vorhanden sind. Wie oft habe ich im

Gefängnis geträumt wie ich mich mit den Ellbogen auf

dem kleinen Tisch der vor mir Stand gestützt habe, und

mein Kopf zwischen den Seiten meiner Bücher verschwand.

Das war jedoch nur ein Traum, denn in Wirklichkeit gab

es dort weder Bücher noch einen kleinen Tisch.

Wahr ist, dass mich diese Träume am Leben erhielten. So

habe ich so lange Jahre durchgehalten, Dank meiner Pro-

fessoren, meinen guten, ausgezeichneten Professoren die

mir so viel beigebracht haben; außerdem meiner Lehrer,

die ich so geehrt habe wegen ihren vielfältigen Wissens,

jedoch hauptsächlich für die Art und Weise wie sie den

Nachfolgern die verschiedenen Themen beigebracht haben.

Das Fundament des Lebens ist das Lernen und wenn man

Glück hat sehr gute Professoren zu haben, kann man

sicher sein, dass man im Leben immer zu Recht kommen

wird und etwas schaffen kann.

Es klingelte an der Tür. Meine Großmutter stand vor uns.

- Wo warst du Mutter? Er kniete vor ihr und küsste

ihre Hände, und legte sie sich aufdie Stirn.

Mama Tantzi half ihm auf die Füße und küsste ihn.

Sie schaute ihn lange an, wie wenn sie etwas suchen

würde. Serban brachte ihr ein Stuhl. Gleich schüttelte sie

den Inhalt ihrer Handtasche aufden Tisch. Das brachte sie

wieder zur Realität zurück und wir sahen wie sie dem

Papa Geld gab.

- Nimm das Geld, es ist nicht viel, aber es ist doch

etwas. Du wirst dich daran gewöhnen, mit wenig Geld aus

zukommen.

- Mama Tantzi, hörte ich Serban, lass das jetzt. Im

Moment braucht er nichts. Schau ich hab ihm ein Hemd

von mir mitgebracht. Wenigstens hat er jetzt ein Hemd.

Kommt und last uns jetzt essen zur Freude, dass Papa

wieder da ist. Papa zieht das sehr weiße Hemd von Serban

an und wirkt dadurch noch magerer. Es erscheint auch

Vlad. Ich stelle vor:

- Mein Mann.Er ist der Sohn von Emil Skeletti, den du

sicher kennst.

- Oh, ja, sicher kenne ich ihn. Was für ein nobler

Mensch. Wie geht es ihm?

- Danke, gut. Und er würde sich sehr freuen dich so

schnell wie möglich zu sehen.

Wir gingen zu Tisch, der sehr schön gedeckt war und

so fand der Schneidertisch meiner Mutter eine ganz neue

Verwendung. Endlich ein schönes Familientreffen. Nur

wenn ich daran denke, ist mir wieder schwindlig und ich

verliere mein Gleichgewicht. Doch mein Gleichgewicht

will ich nicht mehr verlieren, weil Papa jetzt bei uns ist.

- Tata Radu, Tata Radu, höre ich Bogdan wie er mei-

nem Vater fragt: Hast du Lust nach dem Essen, mit mir

zu gehen, damit ich dir die Häuser von ehemaligen

"Burjui" zeige (so nannte man damals die ehemaligen

noblen Häuser)? Es ist nicht weit. So wirst du auch sehen

was für Häuser sie gehabt haben. Willst du?

- Sicher antwortet mein Vater, und wir nehmen auch

das kleine Fräulein mit. Aber ist sie nicht zu klein? Wird

sie bis dorthin gehen können?

- Ja sicher, antwortet Bogdan, sehr zufrieden, dass er

für sich alleine Tata Radu haben wird, damit er ihm so

viele neue Sachen, die er noch nicht kennt, zeigen kann.

Danach kommt Bogdan neben mich und fragt leise:

- Mama kann ich heute beim Abendgebet sagen: "Dan-

ke, Lieber Gott, dass Tata Radu nach Hause gekommen ist"?

Du weist doch, dass seit ich klein war ihn immer gebetet

8899


habe "mein Gott mein Gott mach, dass Tata Radu nach

Hause kommt" und siehe mal, jetzt ist er da.

- Ja sicher, antwortete ich und nahm ihn in die Arme

und spürte wie er auch vor Aufregung vibrierte. Ich

erinnerte mich auch dabei, dass als er angefangen hatte

dieses Gebet zu sagen, er mich fragte: "Von wo muss

eigentlich Tata Radu kommen? Wo ist er? Warum ist er

nicht mit uns zusammen hier?"

Der Freund der Papa vom Bahnhof nach Hause

brachte, wollte gehen, aber wir haben ihn eingeladen

doch mit uns zu essen und so fingen wir alle an auf

einmal zu reden, zu essen, uns zu wundern, dass wir

endlich zusammen sind, und uns zu freuen, und uns zu

fragen ob wir die selben sind und ob es wahr ist, dass wir

Papa tatsächlich unter uns haben.

Langsam aber sicher fand ich wieder zu mir und fing

an auf einmal die Natur zu bewundern. Endlich fand ich

auch die lang ersehnte Ruhe hier und da, aus einem

Fenster zu schauen und erst als ich am Abend mit Vlad

nach Hause kam wurde mir klar, dass es schon wieder

Herbst geworden war. Es waren so viele Jahre vergangen

während mir überhaupt nicht bewusst wurde was ich alles

versäumt hatte zu sehen. Dieser Herbst schien mir ganz

besonders mild und farbig. Alles war goldfarbig und die

Blätter rostbraun. Auch die Kastanien auf die wir

versehentlich traten, bezauberten uns mit ihrem

süßlichen Duft, der uns Kraft gab und uns beflügelte. Wir

waren trotz allem jung geblieben!

Versunken in meinen Gedanken sah ich meine alte

Freundin Mona vor mir aufder Straße.Sie erkundigte sich

nach meinem Vater und schlug mir vor, dass wir uns zu

einem kurzen Gespräch auf eine Bank setzten. Ich sagte

ihr es wäre mir lieber gewesen mich mit ihr länger zu

unterhalten und nicht so zufällig aufder Straße.

- Es tut mir Leid, sagte sie, aber du weist, dass ich dich

sehr mag und dies seit langer Zeit, frag mich bitte nicht

nach Einzelheiten, aber glaube mir, dass es so wie es jetzt

ist, für uns beide besser ist. Du weist, ich arbeite beim

ONT (Touristen Amt) und komme jeden Tag sehr oft mit

Ausländern zusammen.

- Ja, ich habe gehört, dass du auch in den Westen ge-

reist bist.

- Ja. Ich werde dir ein anderes Mal alles erzählen. Jetzt

ist es spät geworden und ich muss mich beeilen.

Plötzlich stand sie auf und verschwand hinter einen

Baum. Das ging so schnell, dass ich nicht einmal die Zeit

hatte sie zu umarmen.

Verblüfft fing ich an mich zu fragen, ob das an was ich

dachte nur Phantasmen waren.... oder?...

So wie es im Leben manchmal passiert, Jahre später, als

ich sie in Deutschland wieder sah, bekam ich eine

Antwort auf ihr Verhalten. Sie erzählte mir, dass sie

damals in ständigem Kontakt mit Ausländer war und,

wenn sie mich nicht in ihren Berichten erwähnte, konnte

sie ihre Stellung riskieren, was sie nicht wollte. Das ganze

war traurig aber wahr. Eine Freundschaft die über 30 Jahre

anhielt musste geleugnet werden, wenn sie nicht überprüft

und von der Kommunistischen Führung akzeptiert und

ständig überwacht wurde. Wenn ich es mir jetzt so

überlege, gab es auch andere Freundinnen, die in der

selben Situation wie Mona gewesen sind.

30

Es wird spät. Wie so oft liege ich bis tief in die Nacht

wach. Seit einiger Zeit fällt es mir schwer einzuschlafen.

Ich bin innerlich aufgewühlt. Gedanken quelen mich

ständig. Trotzdem versuche ich ruhig zu bleiben.

Es war einmal... wie in einem Märchen, als ob es nie

gewesen wäre, ein zauberhaftes, schönes Land.

Ich setze mich auf eine Sonnenüberflutete Bank. Ich

schließe die Augen, ich fühle mich so wohl. Es ist warm.

Über allem liegt tiefer Frieden. Ein sanfter Wind streichelt

mein Haar, die Luft ist von einem wunderbaren Duft

erfüllt. Etwas fällt leicht aufmeinem Gesicht, dann aufdie

Hand die im Schoss liegt. Ich blicke hinab - eine

Lindenblüte. Ich schaue nach oben. Ein großer, stolzer

Lindenbaum dehnt seine Krone über meinem Kopf, über

die Bank - über die Welt. Von ihm kommt der süße Duft

der mich umgibt. Ich führe die Blüte zum Gesicht und

fühle wie sanft und lieblich sie ist. Ganz anders als bei mir

Zuhause. Ich staune dass die Linden hier in Juli blühen.

Bei uns standen die Linden in voller Blüte und dufteten

bereits ab Ende Mai und bis Ende Juni hat man diesen

sanften Duft von "Capul podului"bis weit zum "Herăstrău

See" und vom Filantropia Krankenhaus bis weit auf der

Straße "Stefan der Große" gefühlt. Ich kann mich noch gut

erinnern, dass mir als Kind vom Lindenduft Schwindlig

wurde und eine leichte Übelkeit mir den Atem nahm.

Erneut schließe ich meine Augen und denke zurück, dabei

führe ich die Blüte in meiner Hand immer dichter an die

9900


Nase. Tief atme ich nun nochmals ein und versuche, ver-

gangene Gefühle zu wecken. Aber die Zeiten sind vorbei,

die Jahre sind dahingegangen. Die Entfernung ist zu groß.

Alles im Raum und Zeit ist so schrecklich weit geblieben.

Eine Lichtgestalt setzt sich auf die Bank zu mir. Ich

schaue sie an, es ist eine Fee. Schön und anmutig, wie alle

guten Feen in den Märchen, nein, eigentlich noch schöner.

Sie ist jung, sehr jung. Die Haare hellblond, die Augen

tiefblau und wie edles Porzellan schimmert ihre Haut. In

ihrer zarten, schmalen Hand hält sie ein goldenes

Stäbchen.

"Wohin soll ich das Stäbchen richten?" fragt sie leise.

Ich verstehe nicht was sie meint. Der Duft der Linde ist

jetzt noch stärker geworden, wie damals bei mir Zuhause -

so lange her. Meine schöne Fee schließt die Augen und

streckt das Stäbchen vor sich hin. Ich blicke in die Rich-

tung und sehe, wie es leicht die Gipfel der Karpaten be-

rührt. Sie machen den Eindruck, als ob sie sich nach einer

langen Reise in unserem Land zur Ruhe gesetzt hätten.

Das goldene Stäbchen gleitet nun weiter über die Gipfel

Fagaras, Negoiu, Ceahlau und hält aufdem Omul an.

Es ist ein schwüler Sommertag, kein Lüftchen regt

sich, doch die Sicht ist so klar, wie sie nur dort sein kann.

Man sieht die sanften Ausläufer der Berge, die Täler, man

sieht die Abhänge. Man sieht die Gewässer, die Wälder, die

Weiden und Sennhütten, ja, sogar die Schäfer wie sie die

Polenta in den großen Kochkesseln umdrehen und man

hört das Gebel der Hunde, die ein verwirrtes Schäfchen

das sich verlaufen hat, jagen und ein leises Flötenspiel

begleitet von Gesang. Es ist mir so als ob ich durch ein

riesiges Vergrösserungsglass aus feinstem Kristall auf eine

ach! so ferne Welt, die mir jetzt nur viel kleiner erscheint

als damals, lange vorher, schaue.

"Es ist dein Land, dein Land aus dem du weg fliehen

musstest und aus dem du nun wegbleiben musst: Du,

deine Kinder, deine Eltern, deine Großeltern, ohne etwas

außer Gedanken und Erinnerungen mitnehmen zu

können."

Ja, ich weiss, dass es so war, ich erinnere mich noch.

Damals gaben es in der Welt in der ich lebte die in Nichts-

tun erstarrt war, nur noch zwei Begriffe : fliehen und

wegbleiben. Man flüsterte sich zu: "Weist du, derjenige ist

geflohen und weggeblieben". Alles erfolgte unter strengster

Geheimhaltung. Ein Geheimnis das jeder wie einen

brennenden Scheiterhaufen in sich trug. Oder man sagte

als man sich zufällig traf: "Meine Freundin ist traurig.

Ihr Gatte ist geflohen und ist im Westen geblieben!"

Meine Seele schreit, ich ersticke fast, das Herz pocht

wie wild, ich ächze, wache auf... Es war also nur ein Traum.

Meine Träume...

Ich versuche wieder einzuschlafen. Es geht nicht, ich

kann mich nicht beruhigen. Wie sollte ich auch, wenn ich

bedenke wie wir gelebt haben. Das war kein Traum, nicht

mal ein Alptraum. Es war grausame Wirklichkeit.

Ab 1965, als Gheorghiu-Dej, ein Tyran aus bester

Moskauer Parteischulung gestorben war und einer seiner

engsten Genossen, - einer der sich nicht einmal als

Schuhmachergeselle qualifizieren konnte, namens Ceau-

sescu, jung an Jahren und aus derselben Parteischule -, die

Spitze übernahm, kam bei den Menschen, wie immer bei

einem Wechsel, Hoffnung auf Besserung auf. Tatsächlich

gab es im täglichen Leben eine Besserung im Bereich der

Nahrungsmittelversorgung. Als Ceausescu sich 1968 wei-

gerte die Tschechoslowakei zusammen mit den anderen

kommunistisch beherrschten Ostblockländern zu bese-

tzen, glaubten alle an eine allgemeine Besserung. Man

atmete ein bisschen auf. Mehr Freiheit und eine bessere

Versorgung der Bevölkerung waren die allgemeine

Hoffnungen. Die Menschen hatten Hunger und Angst.

Der Narr hatte aber nur in die Augen der halb blin-

den Staub gestreut, in der Hoffnung, dass sie nun ganz

erblinden. Da der Staub nur mit einer nationale Mixtur

kombiniert war, stieg er bis an die Wolken über die

Massen. Die halb blinden fingen auf einmal an sich die

Augen zu reiben. Sie waren aber, nach allem was sie seit

1944 gesehen hatten, so verletzt, dass sie nicht mehr die

Einzelheiten und die Dinge richtig erkennen und

unterscheiden konnten. Die Wunden der Vergangenheit

waren nicht mehr zu heilen. Der Narr war aber nicht

einfach nur ein Narr, er war ein sehr schlauer Narr und

hatte dazu auch eine Gefährtin, die bereits am Anfang

ihrer "Thronbesteigung" versuchte, alles was noch übrig

geblieben war, an sich zu reissen und ihre Absätze

rücksichtslos auf die Nacken derer zu setzen, die ihre

Genossen bis daher verschont hatten.(. . . . . . . )

( Fortsetzung folgt in der nächsten Ausgabe …)

9911



Una care să ţină la tine cu adevărat. Cele mai multe se uită

la bani: dacă îi ai, vor să se afişeze cu tine şi chiar să te ia de

bărbat, dacă nu-i ai, eşti un nime’-n drum. Interesul

dictează. Când am văzut că fetele nu mă bagă în seamă,

deşi niciodată n-am fost urât sau prost, am plecat. M-am

dus în Spania, am stat acolo doi ani şi am lucrat în

construcţii. Acolo am făcut muşchii ăştia, îmi explică,

ridicându-şi mâneca de la cămaşă. Hai, pune mâna, vezi

ce tari sunt? insistă, văzându-mă cam reticentă. În doi ani

am câştigat destul cât să mă însor. Am venit acasă, mi-am

cumpărat un tractor, o vacă, nişte porci şi mi-am reparat

casa. Acum toate fetele umblă după mine. Da’ nu le mai

bag eu în seamă. Când o să vreau să mă însor, o să-mi caut

fată în alt sat. Aici toate îs spurcate. Tu, în schimb, pari

altfel.

Înghiţeam cu greu pâinea cu telemea şi dădeam din

cap, încercând să îi arăt că sunt atentă la ceea ce-mi spune

şi că îl aprob. Mi-am aruncat o privire către dansatoarele

care stăteau cu noi la masă. Erau machiate puţin cam

strident, dar erau frumoase şi păreau nişte adolescente

obişnuite. Vreo două butonau telefonul, una stătea de

vorbă cu Gherasim, altele mâncau în linişte.

Dănuţ îşi turnă în paharul de plastic nişte horincă din

sticla de pe masă. Apoi continuă:

– Acum mă ocup de agricultură. În timpul liber, am

activităţi culturale.

– Ce fel de activităţi culturale? îl întreb.

– Păi, n-ai văzut? Dansez!

Ah, asta era. Îmi aduc aminte de ceva şi întreb:

– Cine sunt cei mai importanţi reprezentanţi ai cultu-

rii de la voi din sat?

– Cum cine? Florica C., coordonatoarea ansamblului

nostru, şi soţul ei, Gheorghe C.

– Şi sunt bogaţi?

– Da, cei mai înstăriţi de la noi din sat. Au o vilă, au şi

o pensiune, au pământ, animale... Dar ei aşa au început, cu

ansamblul. Aşa s-au îmbogăţit.

Aş fi vrut să-l întreb mai multe, dar tocmai ni se

împărţeau farfuriile cu sarmale. În timp ce tăiam în bucăţi

una dintre sărmăluţe, îl aud pe Dănuţ:

– Dă-mi o sută!

– Poftim? întreb nedumerită.

– O sută! Să am de-o bere! Rânjea.

Îmi deschid poşeta şi caut în portmoneu. Aveam chiar

o sută de mii de lei vechi şi ceva monede. Nu-mi luasem

bani la mine, nu mă gândisem că voi avea nevoie. Îi întind

hârtia, iar el îmi zâmbeşte. Am interpretat asta ca pe o

modalitate de a-mi mulţumi. Tânărul pune hârtia lângă

tacâmuri şi o lasă acolo.

– O să scrii şi despre mine? mă întreabă apoi, cu gura

plină.

Tocmai căutam în minte un răspuns cât mai evaziv,

când în spatele nostru apare un bărbat şaten, la vreo 40 de

ani. Îşi aşază mâna pe umărul lui Dănuţ, într-un fel

protector, şi îl întreabă:

– Ce învârţi, Dănuţ? Afaceri?

Tânărul se uită spre mine cu spaimă.

– Da’ de unde... Nici vorbă. Stăteam de vorbă, îi

spuneam povestea vieţii mele. Domnişoara e scriitoare.

Bărbatul se uită la mine, zâmbind cu toată faţa.

– Şmecherule! îi spune lui Dănuţ.

Îl bate cu palma pe spate, apoi pleacă. Îl văd pe tână-

rul dansator preocupat, aşa că nu spun nimic. Într-un

târziu, îl întreb:

– Cine era domnul?

– Gheorghe C., soţul şefei ansamblului. Era cât pe ce să

mă prindă.

– Cu ce să te prindă?

– Cu afacerea. Dacă vrei s-o facem, dă-mi o sută.

Nu mai înţeleg nimic. Îi fac semn spre suta de pe ma-

să, nedumerită.

– O sută de lei noi, spune apăsat. Atâta cer şi fetele.

Apoi, încet, îşi coboară mâna plină cu grăsime de la

sarmale şi o lasă uşor pe piciorul meu. Zâmbeşte tâmp.

Abia acum încep să ghicesc ce vrea băiatul. Nu ştiu

dacă să râd sau să plâng. Îi prind mâna unsuroasă cu două

degete şi i-o pun deoparte.

– Prietenul meu mă aşteaptă acasă! mint, consolându-

mă că o fac pentru o cauză dreaptă.

– Îl iubeşti? mă întreabă cocota masculină, devenind

sentimentală.

– Desigur. Şi el mă iubeşte. Dar spune-mi acum sincer,

chiar ai fost în Spania sau ţi-ai cumpărat tractorul din

banii primiţi de la femei?

– E adevărat tot ce ţi-am spus. Am fost în Spania, dar

acum banii sunt pe sfârşite. Cu femeile nu poţi să te

îmbogăţeşti. Aici, în sat, vin foarte rar femei de la oraş, iar

localnicele nu sunt dispuse să plătească. E doar a doua

oară când încerc să fac rost de bani astfel.

Asta explică în parte stângăcia lui amuzantă.


MIHAELA C. CONDRAT

die dystopie von gestern mit einem finger aufmorgen

die dystopie ist die welt des schweigensder bruder trinkt mit dem nichtblutsbrudereinen schwarzen kelch wein ihr blutfließt durch die steine der muttermauern mit frauenkörpernwandeln durch die nachtgestern ist ein erträumtes morgendie zukunft ein abgetriebenes kind

die sonne ist ein sack sanddas licht wird stückweise verkauftaufden krankenhausflurenwandeln die sterbenden mit dem tod aufdemrückendie einzige erhoffte beschäftigungsie ritzen Särge aus kristall

dieses leben muss wahrhaftigmit dem tod beginnen vom herzen aus

ich renne durch die nacht von gesternum den zug des lichtes von morgenzu erreichen

Gedicht aus dem Band:

“dystopie - einige übungen um schön verrückt zu werden”,

Limes Verlang, Klausenburg2014

– Colegelor le merge mai bine, completează Dănuţ

imediat.

– Colegelor din ansamblu?

– Da, toate fac bani aşa. Mai vin turişti, mai

mergem la festivaluri.. . Gheorghe le aranjează partidele.

Sigur, are şi el partea lui. De unde crezi că a avut bani

să-şi ridice o vilă şi o pensiune? Sexul e o afacere sigură.

Nu îmi pot opri un zâmbet. Satul cel mai cultural

elogiază cultura sexului. E ceva cu totul neaşteptat, deşi

în România orice e posibil. Îmi amintesc ce am gândit

dimi-neaţă, cât mi-am dorit ca acest sat să devină un far

călăuzi-tor pentru întreaga ţară, cum mi-am imaginat

că oamenii lui vor fi promovaţi la televiziunile

naţionale... Izbucnesc în râs. Dănuţ se uită nedumerit la

mine. Brusc, mi se face milă de el.

– Şi acum ce vei face?

– Nu ştiu. Mă gândesc să plec iar în străinătate, o

vreme. Probabil în Anglia. Când o să mă întorc, poate

ne vom întâlni şi o să-ţi spun iar o poveste bună de

scris.

Dintr-odată, îmi trece prin minte un gând. Dacă

băiatul ăsta urmează să mă taxeze şi pentru conversaţie?

Nu am bani la mine, oare putem povesti pe datorie? La

sate multe produse sunt oferite „pe caiet”, dar oare şi

sexul? Din fericire, tocmai atunci se apropie de mine

Gherasim. Mă ia de după umeri şi îmi spune că e tim-

pul să plecăm spre oraş. În timp ce îi fac cu mâna lui

Dănuţ, îl văd cum ia bancnota de pe masă şi şi-o îndea-

să în buzunarul gacilor. Este plata conversaţiei noastre.

Tiparul executat la:Druck und Bindung

DRUCKEREI LINDEMANNSTIFTSTRASSE 4963075 OFFENBACHB.R.DEUTSCHLAND

„„ MMeenniirreeaa vviieeţţiiii ttaallee ee ssăă ttee ccaauuţţii ppee ttiinnee îînnssuuţţii..””

MMiihhaaii EEmmiinneessccuu

free vector abstract - vasile gogea

Documents