Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215), 16 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 6 - 12 mai 2011

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul dumneavoastră preferat,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona prin

Poşta Română (abonamente) şi la vânzare liberă din:

Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria Târgu-Mureş, Luduş,

Târnăveni, Sovata, Ungheni, CristeştiJudeţul Braşov - Chioşcurile Roşii Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, PredealJudeţul Covasna - Chioşcurile H-Press Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului Judeţul Harghita - Chioşcurile Adrimar Miercurea-Ciuc,

Topliţa, Gheorgheni, Bălan, Voşlăbeni

De n-aş fi om,aş vrea să fiuun tricoloruitat în Munţii Apuseni.

(Adrian Păunescu)

4-5

6

3

7

9

8

Sminteală la postul public de televiziune

De la sol, la subsol

Adevărul istoric şi minciuna politicii maghiare de autonomie secuiască

Învierea domnului Lăzăroiu?

Comuna Sărmaş, liantul dintre maghiarii şiromânii din judeţul Harghita

De Izvorul Tămăduirii, s-a sfinţit noua trapeză

Lazăr Lădariu (Târgu-Mureş)

GÂNDIRE PERICULOASĂ!MESAJ ÎNGRIJORĂTOR!

Duminică, 17 aprilie, de Flo-rii, am fost invitaţi, de profesoara Emilia Feier, preşedintele Des-părţământului „Teodor Muică” al ASTREI din Sângeorgiu de Pădure, la Adunarea Generală anuală, prilej cu care era lansată cartea „Victor Pop”, din colecţia „Dascăli de odinioară”. Cu prile-jul prezentării cărţii (coordonator Emilia Feier, autori Mioara Muică şi Doina Muică), la care participau prof. univ. dr. Dumitru Acu - pre-şedintele Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cul-

tura Poporului Român (ASTRA), Lazăr Lădariu - preşedinte, Nico-lae Băciuţ şi Dimitrie Poptămaş - vicepreşedinţi ai Despărţămân-tului Central Judeţean Mureş al ASTREI, ar fi trebuit să fie dez-velită, după demersurile făcute la Consiliul Local, de către Despăr-ţământul ASTREI sângeorzene, o placă memorială pentru cins-tirea şi neuitarea dascălului de odinioară - Victor Pop. O placă de marmură cu următorul text: „În această şcoală şi-a desăvârşit apostolatul de dascăl, în perioada interbelică, învăţătorul-director Victor Pop. Pentru truda sa, a fost decorat, prin Înalt Decret Regal, cu Ordinul «Coroana României» în grad de Cavaler”. Cartea a fost

„lansată”, cum se spune, dar placa memorială n-a mai fost dezvelită! De ce, oare? N-au vrut (adică n-au votat!) consilierii UDMR şi PCM! Fără nicio justificare cât de cât plauzibilă! Motiv întemeiat, întru totul justificat, să ne întrebăm: de ce? Şi, mai ales, ştiu ei, consilierii po-trivnici amintiţi, cine a fost Victor Pop? Parcurgând o succintă fişă biografică, le facem cunoscut că învăţătorul Victor Pop s-a născut la 22 octombrie 1881, în localitatea Sângeorgiu de Pădure, din fostul Imperiu Austro-Ungar, într-o fami-lie de ţărani buni gospodari. Tatăl - Gheorghe Pop, „om inteligent, un adevărat autodidact”, a fost secretar la Primărie. „Silitor, cu dragoste de

carte, inteligent şi ambiţios”, ele-vul Victor Pop a primit o bursă de la statul austro-ungar, „absolvind Şcoala Pedagogică din Deva”. Nu-mit învăţător în comuna Nadeş, a funcţionat la şcoala de aici din 1904 până la 15 noiembrie 1919, bucu-rându-se de „cea mai mare onoare, iubire şi devotament” din partea locuitorilor. „Conform Decretului Consiliului-Dirigent al Transilvani-ei, Banatului şi Părţilor Ungurene”, la 25 septembrie 1919, „este numit învăţător titular la Şcoala primară de stat din Sângeorgiu de Pădure”, locul naşterii sale, unde „s-a impus printr-o muncă disciplinată şi rezul-tate excelente, şcoala fiind declara-tă cea mai performantă din judeţul Odorhei”. (continuare în pagina 2)

2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Editorial

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratori

prof. univ. dr. Petre Ţurleaprof. univ. dr. Ion Cojadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Funardr. Gheorghe Olteanudr. Vlad Hogeadr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măranprof. dr. Ion Rancaing. Nicolae Dorofteiprof. Ilie Şandruprof. Ligia Dalila Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Georgeta Ciobotăprof. Sanda Romana Feldioreanprof. ing. Maria Peligradprof. drd. Costel Cristian LazărPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăVasile GoteaLucilia DinescuDan TanasăMihai HorgaErich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Feldiorean

Redactori Andrei Mihai Braşoveanu Adrian Teacă

Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia Karda

Tiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte

Florin IgnatDirector executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

(urmare din pagina 1)Gospodar, înţelept, „de o conş-tiinciozitate ireproşabilă”, din fiecare lecţie „făcea o revelaţie, o sărbătoare, fie că era vorba despre matematică, literatură, fie despre istorie şi religie, reu-şind să capteze atenţia copiilor printr-un înflăcărat sentiment patriotic”. Astfel înţelegeau elevii „de ce lui Goga i se spu-nea «Poetul pătimirii noastre», mesajul poeziei «Doina» a lui Mihai Eminescu, pastelurile lui Alecsandri, «Domnu’ Tran-dafir» de Sadoveanu. Mic de stat, era un om mare la suflet şi gândire”. Caracter nobil, „prin munca lui, prin ţinuta şi demni-tatea lui, s-a impus în faţa co-munei, dar şi în faţa colegilor săi, care l-au respectat şi apre-ciat, fiind cunoscut în tot jude-ţul Mureş”. „Dragostea faţă de şcoală şi copii, faţă de pământul natal şi concetăţenii săi, devo-tamentul faţă de ţară şi valorile neamului nostru (...) i-au atras admiraţia şi respectul superio-rilor săi.” Sub îndrumarea lui, elevii şi-au însuşit, temeinic, limba română, ea dovedindu-se „operă de naţionalizare”. Ne-obosit, sub impulsul unui ideal sublim, cu chemare de pedagog şi educator, învăţătorul-director a dus o muncă susţinută pentru culturalizarea locuitorilor co-munei, înfiinţarea bibliotecii şcolare, organizarea unor pro-grame artistice şi a unor serbări naţionale şi religioase. Totul, după „secole de deznaţio-na-lizare” sistematică din tim-pul dominaţiei austro-ungare. Pentru meritele sale, prin Înalt Decret Regal, „în anul 1932, i s-a decernat Ordinul «Coroana României» în grad de Cavaler”. Pentru întreaga lui activitate, pentru truda sa neobosită de dascăl şi bun român i s-au acor-dat şase gradaţii de salarizare! Ieşind la pensie, la 1 sep-tembrie 1939, după 35 de ani la catedră, a rămas în Sângeorgiu de Pădure, localitatea lui nata-lă. Însă „răgazul de linişte” i-a fost brusc întrerupt. După Dic-tatul de la Viena, din 30 august 1940, localitatea Sângeorgiu de Pădure este ocupată de trupele horthyste. Ura ocupanţilor, a cu-ceritorilor vremelnici, se abate şi asupra fostului învăţător ro-mân şi director de şcoală. Insul-tat, batjocorit, marginalizat, este ameninţat, cerându-i-se să plece din comună. N-a făcut-o, supor-tând cei patru ani de umilinţe. Ba mai mult, la 25 februarie 1941, în faţa a doi martori, Victor Pop

şi soţia sa au renunţat la averea lor şi a copiilor lor, în schimbul menţinerii cetăţeniei române, declarând: „Nu vrem să deve-nim cetăţeni maghiari!”. Totul, pentru credinţă, limbă, patrie, mândria de a fi român! Viaţă curată, cinstită, fără compromi-suri! A venit, în toamna anului 1944, şi vremea speranţelor şi a întoarcerii părţii de nord a Ar-dealului la Patria-Mamă. Nu şi liniştea unei vieţi tihnite pentru Victor Pop! Cu cele 5,13 hectare de teren, este considerat chiabur, în noaptea Anului Nou 1950 îi este rechiziţionată casa, „iar în anul 1952, statul comunist i-a ridicat şi pensia, rămânând fără mijloace de existenţă”. Bătrân şi bolnav, în acelaşi an, 1952, va preda pământul moştenit, în schimbul reprimirii pensiei, consimţind ca locuinţa familiei „să fie folosită ca spital pentru bolnavii de plămâni”. „Cu toate sacrificiile făcute, pensia i-a fost anulată, deoarece, chiar dacă nu mai avea pământ, era trecut pe lista chiaburilor.” Un chiabur fără pământ şi fără pensie! Ce batjocură! Abia după „insisten-ţe umilitoare”, în anul 1959 va fi repus în drepturi, restituin-du-i-se pensia, cu şase luni îna-inte de trecerea la cele veşnice. Acesta-i omul, învăţătorul şi directorul şcolii, Victor Pop, „flacără care a ars şi a luminat viaţa concetăţenilor săi”, carac-terizat, de foştii lui elevi, „stâlp al dreptăţii şi al românismului”, „vorbă de aur”, „adevărat tată”, care „ne-a învăţat să ne iubim neamul, ţara, biserica şi limba”, „să iubim Ardealul”; „Orele lui de istorie erau adevărate lecţii de patriotism”; „În 1940 a rămas aici, cu ceilalţi români, să-şi ducă crucea. A renunţat la avere, dar nu şi la statul său român!”; „S-a stins uşor, ca o lumânare, care a ars pentru neamul său”. Iar acestui OM i-a fost refu-zată, de către consilierii locali ai UDMR şi PCM, dezvelirea, pe peretele şcolii, unde a fost învăţător şi director atâţia ani, a unei plăci memoriale. Revoltă-tor! Jignitor! Umilitor! Jenant! Lipsă de înţelepciune? Decizie smintită? Intoleranţă? Sau toate la un loc?! Din păcate, unii încă se mai cred pe timpul Dictatului de la Viena, se fac ei că uită de Ip şi Trăznea, de Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, de Moisei şi Sărmaşu, de Prundul Bârgă-ului şi de „podul de sânge” de la Hărcana (Turda), şi se com-portă precum autorităţile hort-hyste, ocupante, prin rapt, ale

nordului Ardealului! Din păca-te, ei au uitat, cu totul, cuvântul toleranţă, dând dovadă de o ati-tudine condamnabilă. Respec-tul cuvenit memoriei unui om, fiu al localităţii, este înlocuit de sfidare şi de un comportament grobian, lui Victor Pop refu-zându-i-se, ca şi în 1941, drep-tul de a fi fost român, printr-o acţiune antiromânească. Să te mai miri, oare, de isprăvile lui Csibi Barna, insul dus cu pluta, de cei care vor o universitate, la Cluj, fără români, urlând, cu ochii ieşiţi din orbite: „Acest pământ este unguresc!”; „Ar-dealul = Ungaria!”; „Pământul secuiesc nu-i românesc!”? În timp ce, la Arad, a fost ream-plasată (de Guvernul Năstase!) statuia Ungariei Mari, simbol al urii şi intoleranţei milenare, iar Târgu-Mureşul este plin de statui şi busturi ale unor perso-nalităţi maghiare, iar prin ţară, mai ales în judeţele Harghita şi Covasna, sunt ridicate monu-mente non-grata (de exemplu, în memoria criminalului Wass Albert, condamnat la moarte în contumacie!), noi, românii, nu avem dreptul să amplasăm bus-tul mareşalului Ion Antonescu şi al generalului Ştefan Guşă şi să dezvelim o placă memorială în amintirea unui eminent das-căl român - Victor Pop. Până şi strada Călăraşilor ne-a fost con-testată, neprietenii neamului nostru dorind să poarte numele unui călău al românilor, la 1848-1849, Kossuth Lajos! Gestul lor este, indubitabil, un atentat la dreptul unui om la memorie şi o dovadă că românii de acolo (Sângeorgiu de Pădure) încep să retrăiască o învolburată isto-rie de demult. Pretenţia acelor consilieri UDMR şi PCM de a apărea pe acea placă toţi direc-torii de până acum, de-a valma, fără niciun discernământ, cons-tituie tot un fel de manifestare a unor drepturi colective. Adică, toţi la grămadă, dar nu singur Victor Pop! Dacă românii ar face aşa ceva (Doamne, fereş-te!), cum ar mai ţipa ei, ca din gură de şarpe, de s-ar auzi prin toată Europa. „Intoleranţă! Ăs-ta-i extremism!” - ar clama me-reu profitorii privilegiilor de tot felul. Subjugaţi unor ordine de sus, porniţi împotriva interese-lor naţionale, unii chiar cred că Ardealu-i pustiu, iar România şi Sângeorgiu de Pădure, fost raion în Regiunea Autonomă Maghiară - un sat fără câini. Ce-i reproşează consilierii UDMR şi PCM lui Victor Pop,

înaintaşului învăţător şi director de şcoală? Pe faţă, nimic! Pen-tru că nu au niciun motiv serios! Nu-l iartă, însă, că a fost un bun român în acele vremuri grele. Încrezător, cu întreaga fiinţă, în „Transilvania românească, eter-nă şi nedespărţită”, a crezut în cuvintele mareşalului Ion Anto-nescu, de mulţi uitate, din păca-te, apărător al drepturilor nea-mului, rostite, nu întâmplător, tocmai la 1 Decembrie 1940, la Alba-Iulia: „Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urmă. Vom muri aici, fraţi ardeleni, fiind-că nu putem părăsi ceea ce nu se poate părăsi. Nici furtunile, nici trufiile, nici trădările nu ne vor clinti!”. Victor Pop credea în hotarul nostru statornic, con-vins că „nu avem nimic de târ-guit”, că „tot ce s-a cucerit cu sânge nu se negociază cu cer-neală”. El considera raptul din 30 august 1940 inadmisibil, o ciuntire a moşiei strămoşeşti, o amputare a drepturilor istorice ale neamului românesc. „Grani-ţele noastre sunt trase cu sânge! Şi nimeni, în afară de naţiunea română - spunea Corneliu Co-posu, în august 1940 -, nu le poate discuta. Neamul româ-nesc nu se apleacă la revizuire.” Victor Pop credea, cu tărie, că nu avem nimic de dat, că nicio autoritate nu poate dispune de pământul nostru strămoşesc, că o himeră legendară nu poa-te justifica revoltătoarea stare de injustiţie feudală şi nelegi-timitatea ocupării nordului Ar-dealului. Asta nu i se iartă, nici după moarte, lui Victor Pop! Urmaşii celor obişnuiţi să-şi „afirme dreptul” cu arma, cu sabia, cu tunul şi cu spânzu-rătorile, care azi, nesătui, mereu strigă şi cer, care mereu se vor trataţi cu două măsuri, sunt dis-puşi să arunce canistra cu ben-zină pe focul mocnit din Ardeal şi pe răbdarea românească, fără a se gândi prea mult la urmări. Umilindu-l, încă o dată, pe acest „apostol sfânt al naţiei”, cei care vor repetarea zbuciu-matului nostru trecut, reiterând dorul lor de stăpânire, aşa ştiu să preţuiască memoria lui Vic-tor Pop, pentru binele făcut odată tuturor: români şi ma-ghiari! Măcinaţi de ambiţii şi prejudecăţi, urmaşii celor care ne-au vrut mereu istoria neamu-lui în chenar îndoliat au refuzat, categoric, să fie dezvelită placa memorială cu numele lui Victor Pop. Gândire periculoasă! Me-saj îngrijorător!

GÂNDIRE PERICULOASĂ!MESAJ ÎNGRIJORĂTOR!

3Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Opinii - Local

Telefoane de ameninţare

În urmă cu câteva săptămâni, a izbucnit un scandal de amploare în oraşul Ineu din judeţul Arad. Mo-tivul, solicitarea organizaţiei locale a UDMR de a intra în posesia unei săli a muzeului din oraş. Şi nu una oarecare, ci sala de istorie, ame-najată cu sprijinul Complexului Muzeal Arad de inimosul profesor Sima Preda.

În data de 17 martie 2011, în cadrul unei şedinţe a Consiliului Local Ineu, a fost aprobată o so-licitare venită din partea UDMR pentru a intra în posesia unui spaţiu pentru organizarea unor activităţi culturale. Populaţia oraşului Ineu depăşeşte 10.000 de persoane, iar comunitatea maghiară de aici este de aproximativ 7 la sută. Profeso-rul Sima Preda împreună cu comu-

nitatea locală nu au văzut cu ochi buni înţelegerea primarului Nico-lae Mehelean cu UDMR. Precizăm faptul că Cetatea Ine-ului, locul propus de primar pentru muzeu, necesită reparaţii conside-rabile şi cel puţin în următorii ani nu se întrevede nicio posibilitate pentru ca acolo să poată funcţio-na un muzeu în condiţii normale. Într-o noapte, profesorul Sima Pre-da a fost ameninţat telefonic, pen-tru a renunţa la demersurile sale,

de către consiliera locală a UDMR, Rozalia Czuth, cea care a şi făcut solicitarea de a primi o parte din spaţiul Muzeului din Ineu. Acum profesorul Preda în-cearcă să obţină anularea hotărârii Consiliului Local Ineu şi, în acest sens, a avut loc o primă întâlnire a membrilor Consiliului Coordona-tor al Muzeului cu primarul Ineului şi consilierii locali.

Lucilia Dinescu (Arad)

Wikileaks dezvăluie ceea ce NapocaNews scria din 2009:

PCM este creaţia lui Traian Băsescu,

președintele ţinutului secuiesc! În aprilie 2008, Peter Eckstein-Kovacs îi lămu-rea pe diplomaţii americani de la Bucureşti în legă-tură cu participarea partidelor maghiare (UDMR şi PCM - Partidul Civic Maghiar) la alegerile locale din acel an, scrie Kamikaze Online. În acest context, Eckstein-Kovacs le spunea americanilor că preşe-dintele Băsescu este „naşul” PCM, că a susţinut cre-area acestui partid ca alternativă la UDMR, mai ales că Băsescu voia să se răzbune pe partidul lui Marko Bela, care susţinuse PNL la putere după ieşirea PD-L de la guvernare (pasaj original: Eckstein-Kovacs de-scribed President Basescu as the „godfather” of the PCM; Basescu had promoted the creation of a new party as revenge for the UDMR staying in alliance with the PNL in the Tariceanu government, and as a way to split to the ethnic Hungarian vote. He pre-dicted that Basescu’s divide-and-rule strategy was creating a dynamic where parties were reluctant to ally themselves with the Basescu / PD-L camp). Asta doar ca să concluzionăm încă o dată, fără falsă modestie, că am prevăzut de ceva ani faptul că Traian Băsescu nu este doar naşul PCM, creat dintr-osubiectivă şi infantilă dorinţă de răzbunare, care a dăunat grav comunităţilor româneşti din HarCov, ci este naşul extremiştilor maghiari din România. Lansate pe piaţa media din România chiar de către americanii care le-au „stenografiat”, cablogramele Wikileaks, aceste triste notiţe colectate de marele licurici cu scopul exclusiv de a ne arăta unde este locul Românei pe lanţul trofic al politicii interna-ţionale (la rubrica „slugoi”), se întorc surprinzător împotriva preşedintelui Băsescu. Şi asta pentru că scopul lor iniţial era de a ne arăta ce mare este peri-colul rusesc de la est, susţinut de PSD, Năstase, Ilici şi Geoană, faţă de lumina capitalismului sănătos şi curat, susţinut de armata globalizantă a NATO, care ne păzeşte pe axa Modrogan - Washington. Ei bine, unii nu au uitat aşa de repede de aface-rile lui Băsescu de pe vremea când era ministru al Transporturilor cu GBG-ul lui Philip Bloom, unul

dintre naşii financiari ai PD-ului şi unul dintre ma-eştri privatizărilor suspecte de după 1990 din Ro-mânia. Cel care a introdus în anturajul politic al lui Băsescu personaje formate în pepiniera Soroş, de genul lui Claudiu Săftoiu, ajuns din „expert media”, director al SIE. Şi acelaşi Philip Bloom care a fost arestat în 2005 în SUA pentru luare de mită în cazul unor contracte din Irak. Nu am uitat nici faptul că aceeaşi reţea Soroş, pro-hungaristă, prin banii care i-a vârât în campania din 2004 a lui Traian Băsescu, via Cluj-Napoca, a dus la abandonarea economică definitivă a Transil-vaniei în faţa intereselor economice puternice din Germania şi Austria, lăsând investitorii locali şi strategiile naţionale în curul gol. Pentru asta îi mul-ţumim tot lui Băsescu, cel care în 2 decembrie 2009 era ajutat oficial în campania pentru al doilea man-dat chiar de către Partidul Civic Maghiar, printr-un protocol semnat de deputatul Daniel Buda şi Csep Sandor, preşedintele PCM Cluj, şi Simion Csaba, preşedintele executiv al PCM Cluj şi vicepreşe-dintele la nivel naţional al PCM. Ce au primit în schimb extremiştii de la PCM? „Doar” un contract de la Consiliul Judeţean al lui Alin Tişe pentru cons-trucţia unei pârtii la Băişoara, prin firma Consic SA, al cărui acţionar, consilierul local PCM Tulit Imre Attila, fusese condamnat la cinci ani de închisoa-re pentru luare de mită! Doar la Cluj, domnilor şi doamnelor, pe moşia PD-L! Şi toate acestea doar pentru ca să ştiţi că noi ştim, şi că nu uităm. Ce nu uităm? Că pericolul nu vine de la est, ci de la vest, pe axa moşită de Traian Băsescu, naşul extremiştilor maghiari şi protectorul tuturor „săgeţilor” din SUA, venite să ne privatizeze, să ne educe, să ne trimită ca proştii în Irak şi acum să ne semene pământurile cu gunoaie de la Monsanto. Vă mulţumim, domnule preşedinte! Köszönöm!

(Articol, de George Bara, preluat de pe NapocaNews,

18 aprilie 2011)

Cetatea Ineului, judeţul Arad

De la sol, la subsol

Este incredibil unde duce obedi-enţa şi, mai ales, prostia umană. Anual, de vreo nouă ani încoace, mâna de români din Sfântu-Gheor-ghe, judeţul Covasna, care a rezistat necontaminată de boala hungaris-mului, găseşte de cuviinţă să-i pre-mieze pe cei mai buni din rândurile sale, după ce au trecut pragul vene-rabilei vârste de 70 de ani. Până aici, totul e bine şi frumos. În fiecare an, în cadrul „Zilelor Sfântu-Gheor-ghe”, mergem cu toţii la Catedrala Ortodoxă şi, după slujba religioasă, în faţa enoriaşilor aflaţi într-un nu-măr rezonabil, asistăm la prezenta-rea acestor oameni care sunt real-mente emoţionaţi de fiecare dată, întrucât, iată, cineva le recunoaşte meritele de o viaţă. Au, astfel, sen-timentul datoriei împlinite, cu atât mai mult cu cât la faimosul „PRO URBE” nici nu pot visa. Mai ales cei care au slujit Armata Română ori Poliţia. Nu am uitat încă - nu-i aşa? - de cazul lui Emil Tănăsoiu, om de mare onoare, care a trecut la cele veşnice „vinovat fără vină”,

respins brutal de către concetăţenii noştri pentru că a fost ofiţer al Ar-matei Române. Aşadar, duminica trecută, pe 1 mai 2011, ne-am prezentat la Ca-tedrală pentru a ne sărbători aleşii, când… surpriză. Suntem anunţaţi că nu mai avem acces în biserică pentru această activitate şi că tre-buie să coborâm la subsol, la Mu-zeul Spiritualităţii Româneşti de sub Catedrală. Acolo se face cul-tură, iar în biserică doar servicii religioase. Am rămas un moment surprinşi, întrucât ştiam, încă de pe băncile şcolii, că biserica este un lăcaş de cult, dar şi de cultură în acelaşi timp. Primul impuls a fost să facem stânga-mprejur şi să ple-căm spre casă. A învins, însă, raţi-unea şi ne-am gândit că acei zece oameni ce urmau a fi premiaţi me-ritau şi respectul nostru. Am cobo-rât, aşadar, la subsolul indicat, dar cu o stare de spirit acră-confuză. Acum vin întrebările. Cine a ho-tărât ca în Catedrala noastră româ-nească, pe care cu toţii o iubim şi o susţinem, să nu îi mai putem premia pe cei mai buni reprezentanţi ai so-cietăţii civile? Mai întâi că şi dânşii s-ar fi sim-ţit bine, fiind prezentaţi unei biserici pline. Apoi şi cei prezenţi, enori-

aşii, oameni din toate segmentele sociale, s-ar fi bucurat să-şi vadă concetăţenii de frunte premiaţi pen-tru o viaţă de muncă pusă în slujba comunităţii. Cum era de aşteptat, la subsol au coborât vreo 30 de per-soane (cât o clasă de elevi!). Restul s-au împrăştiat, deşi slujba de du-minică s-a terminat pentru dânşii în timp record. Zvonurile sunt multe. Unii spun că activitatea nu s-a putut desfăşura în biserică pentru că premianţii nu au fost văzuţi venind la slujbe. Noi ştim, însă, că avem trei lăcaşuri or-todoxe în municipiu; prin urmare, este posibil ca unii dintre ei să fi participat la Sfânta Liturghie la ce-lelalte două. Nu ştiam, însă, că atri-buirea Diplomei de onoare acordată de către societatea civilă româneas-că este condiţionată de obligaţia de a merge la Catedrală pentru servici-ile religioase. Alţii spun că a venit ordin „DE SUS” şi că trebuie făcută ascultare. Nu în biserică, ci la subsol, în Mu-zeu, iar asta chiar în condiţiile în care, chiar duminică după-amiază, la una dintre bisericile neortodoxe din oraş, a avut loc un mare concert de muzică clasică, cu ocazia deschi-derii „Zilelor Sfântu-Gheorghe”. Stăm iar şi ne întrebăm: ca să

ajungă „DE SUS” ordinul „NU în Catedrală!”, cine a fost insul care a informat, aşa prompt, că acţiunea urma să aibă loc acolo? Nu cumva este acelaşi ins care, cam acum un an de zile, a scos din Catedrală, de la intrarea unde se vând lumânări-le, publicaţia noastră românească, de atitudine şi cultură, „Condeiul ardelean”? Motivaţia era şi atunci aceeaşi: ordin „DE SUS”! Şi ştiţi ceva? Noi nu credem că e ordin de nicăieri, ci pur şi simplu se mizea-ză pe faptul că nimeni, dar absolut nimeni, nu va avea curajul să cea-ră socoteală celui de acolo - „DE SUS”, şi să-l întrebe dacă a dat sau nu asemenea ordine. Stimăm prea mult persoana aflată acolo - „SUS” pentru a putea crede că a dat ase-menea ordine. În acelaşi timp, am vrea să ştim cine este individul care, folosindu-se de o anumită conjunctură sau la solicitarea cine ştie cui, vrea să scoată afară din Ca-tedrală pe românii de frunte ai so-cietăţii civile româneşti care, e clar, se vrea făcută dispărută. Ar merita să-l ştim, aşa cum merită şi el cu prisosinţă să facă o ţâră de ucenicie printr-o parohie cu cinci, şase eno-riaşi, şi aceia maghiarizaţi, pe care nu-i va mai putea trimite la subsol! Mai vrem să ştim cine vrea să transforme Catedrala noastră într-o mănăstire, într-un oraş în care româ-nii sunt mulţi şi reprezintă 25 la sută din populaţie, adică vreo 15.000 de suflete? Noi îl iubim pe Dumnezeu

şi ne iubim biserica, şi credem că acestea două sunt motive suficiente pentru a nu dori să fim expediaţi la subsol în propria noastră casă. În loc să „tragem” duminică de duminică în celelalte culte, în loc să ne vindem asociaţiile (vezi ca-zul „Ecou”) sau în loc să devenim „multiculturali” când ceilalţi îşi afirmă cu tărie identitatea, mai bine haideţi să rămânem români. Altfel, făcând compromis după compromis pentru a ne satisface nişte interese meschine, va fi vai şi-amar de noi. Şi, fiţi atenţi, nu suntem departe de acest moment. Pentru că avem tot sprijinul celor dimprejur, de la unii care „ne cuceresc” redută cu redută datorită obedienţei noastre inexpli-cabile, aproape paralizante. Fără să dorim să intrăm în po-lemică cu cineva, aşteptăm, totuşi, părerea celor care ne pot sprijini să găsim răspuns la întrebările: cine şi de ce ne-a scos din Catedrala Orto-doxă din Sfântu-Gheorghe „Conde-iul ardelean”?; cine şi de ce ne-a expediat, ca să ne premiem repre-zentanţii, de la sol, la subsol? Încheiem cu propunerea ca, dacă nu mai suntem bine-primiţi în biserica noastră strămoşească pentru a ne cinsti cetăţenii de onoa-re, de anul următor să le trimitem oamenilor Diplomele de excelen-ţă prin poştă. Şi asta nu oricum, ci semnate de către cei care ne-au expediat din Catedrală pentru acti-vitatea noastră „nereligioasă”.

Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)

prof. Rodica Pârvan (Sfântu-Gheorghe)

4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Social

Către Consiliul Local al Municipiului Topliţa Asociaţia Culturală „Dr. Urmanczy Nan-dor” Egyesulet din Topliţa, se adresează con-siliului local deoarece intenţionează să am-plaseze în municipiul Topliţa o statuie (bust din bronz) a lui Dr. Urmanczy Nandor (1868-1940), care s-a născut în Topliţa şi tot aici a fost înmormântat. Vă rugăm prin prezenta să identificaţi o locaţie în parcul central, unde să se poată fi amplasată această statuie. Cu ce a contribuit pentru dezvoltarea Topliţei: - A fost deputat timp de 16 ani (1902-1918), într-o circumscripţie electorală unde majoritatea votanţilor erau de etnie română. - Datorită lui în 1895 s-a înfiinţat pri-mul ziar local, în anul 1896 între 2 martie

şi 1 septembrie, pe un teren de-al lui, din banii lui, s-a construit prima şcoală de stat, şcoală care şi astăzi funcţionează în cartie-rul „Vale”. - A donat bani pentru construcţia cate-dralei ortodoxe din localitate pentru care în 1903 a fost invitat la ceremonia de sfinţire unde a ţinut şi un discurs. Semnătura lui se poate verifica în cartea de onoare. - În anul 1909 datorită intervenţiei lui s-a înfiinţat primul tribunal din localitate. - Datorită intervenţiilor parlamentare personale s-a terminat calea ferată Deda-Gheorgheni în toamna anului 1909. - În mai 1918 înfiinţează biroul de fi-nanţe al localităţii Topliţa.

În noiembrie 1940 a fost decorat „Post Mortem” cu titlul de „Cetăţean de onoare” al Topliţei, document semnat de prima-rul Pattantyus A. Miklos şi de secretarul Ujfalvi Bela. Atât Urmanczy Nandor cât şi Miron Cristea erau din aceeaşi genera-ţie, amândoi au absolvit facultatea la Bu-dapesta. Amândoi îşi iubeau poporul şi nu au făcut nimic pentru dezbinarea bunei în-ţelegeri a celor două naţiuni. Amplasarea unei statui cu Urmanczy ar fi o reconcili-ere istorică şi în Topliţa, între maghiari şi români, totodată un respect reciproc a va-lorilor, care constituie un exemplu în Euro-pa. De asemenea parcul central al oraşului nostru este un spaţiu de memoriu comun al

tuturor locuitorilor. În acest oraş sunt 71% români şi 25 % maghiari, prin urmare ar fi corect şi echitabil ca pe lângă cele trei statui care reprezintă trei personalităţi ro-mâneşti să fie aprobată amplasarea şi aces-tei statui, care reprezintă cel mai renumit Topliţean de etnie maghiară. Îngrijirea me-moriei lui Urmanczy ar putea fi o atracţie culturală, turistică a oraşului nostru, care ar fi benefică pentru noi toţi. De aceea noi vă cerem un acord de prin-cipiu pentru amplasarea acestei statui, iar în caz favorabil vom înainta cât mai repede planurile detailate ale statuii, care ca dimen-siune vor fi identice cu celelalte trei statui. Vă mulţumim.

Asociaţia „Culturală” „Urmanczy Nandor” nu se mai astâmpără!

O nouă încercare de sfi dare la adresa românilor din Topliţa Cum ar putea sta bustul lui Urmanczy Nandor lângă cel al Patriarhului Miron Cristea?!

Subscrisele organizaţii obşteşti constituite pentru promovarea culturii româneşti: Fundaţia Cul-turală „Miron Cristea”, Asocia-ţia Radio „Ardealul”, Asociaţia Culturală „Glasul Călimani-lor”, Societatea Cultural - Pa-triotică „Avram Iancu”, toate având sediul în Topliţa, şi perso-nalitate juridică, fiind înscrise în Registrul special al asociaţiilor şi societăţilor obşteşti de la Jude-cătoria Topliţa, luând cunoştinţă despre cererea Asociaţiei Cultu-rale „Urmanczy Nandor” Egye-sulet, cu sediul în Topliţa, privind aprobarea amplasării unui bust al lui Urmanczy Nandor în parcul central al oraşului, publicată pe in-ternet pe site-ul „Topliţa info”, vă aducem la cunoştinţă următoarele: Urmanczy Nandor (foto) (1868-1940), născut în Topliţa, a fost unul dintre marii proprietari ai pământului, pădurilor şi mun-ţilor din zona Topliţei (alături de alţi magnaţi, precum Banffy, Ke-meny, Bornemiza etc.), cei care au răpit pământul topliţenilor, de-venind stăpâni pe ele, iar ţăranii români din Topliţa au fost aduşi în stare de iobăgie pe moşiile noilor proprietari (vezi „Topliţa la 1785” de David Prodan, Cluj, 1947). Este adevărat că, între 1902 şi 1918, Urmanczy Nandor a fost deputat în parlamentul Ungari-ei, dar el nu a reprezentat acolo nicidecum interesele românilor transilvăneni din circumscripţia sa electorală, toţi iobagi, ci intere-sele marilor magnaţi unguri, grofi şi baroni, dornici de a-şi menţine starea social-economică şi politi-că pe care o aveau, precum şi in-

teresele Ungariei de a-şi menţine stăpânirea asupra Transilvaniei, încorporată cu de-a sila în com-ponenţa statului maghiar încă în 1867.

Nu cunoaştem dacă în 1895 a apărut vreun ziar la Topliţa. Cer-cetătoarea Sidonia Puiu de la Bi-blioteca Academiei Române - Fili-ala Cluj-Napoca, afirmă că primul ziar a apărut, la Topliţa, în 1911, „Marasheviz hirlap” (între 25 iu-nie 1911 şi 13 octombrie 1912), dar în care ştirile despre românii topliţeni au fost aproape inexis-tente (vezi Sidonia Puiu în Sangi-dava 1, pag. 461-463). Informaţia privitoare la cea dintâi şcoală din Topliţa, datând din 1896, este corectă, clădirea şcolii fiind edificată pe un teren aparţinând familiei Urmanczy, care a ajutat lucrarea şi prin con-tribuţie bănească, alături de cea a cetăţenilor. Atenţie, însă! Terenul

dat de Urmanczy Nandor era, de fapt, pământul ţăranilor din To-pliţa, jefuit samavolnic de către familia Urmanczy. Iar această „bi-nefacere” pentru românii topliţeni nu s-a făcut deloc dezinteresat, ba chiar era îndreptată împotri-va lor. Prin şcoală, subvenţionată de statul maghiar, nu se urmărea altceva decât deznaţionalizarea şi maghiarizarea românilor tran-silvăneni, fiindcă întregul proces de învăţământ s-a desfăşurat doar în limba maghiară. Directorul-în-văţător era ungur, Gart Tivadar, adus, probabil, de undeva din Un-garia, aşa cum s-a procedat şi în 1940 cu toate şcolile româneşti. Tocmai pentru a contracara acest proces, bisericile ortodoxă şi gre-co-catolică din Ardeal au înfiinţat şi susţinut şcolile confesionale, în care era permisă şi limba română. Adevărat este şi faptul că, în 1903, fraţii Urmanczy Nandor şi Ieronimus au participat la sfinţi-rea bisericii-catedrală ortodoxă din Topliţa, semnăturile lor aflân- du-se pe Actul de sfinţire a biseri-cii, semnat cu acea ocazie de toţi invitaţii de onoare (Nu a existat o Carte de Onoare). Fraţii Ur-manczy nu au fost invitaţi pentru că ar fi contribuit vreodată cu bani pentru construirea bisericii, ci pentru că erau reprezentanţii auto-rităţilor. Nu există niciun act care să dovedească vreo contribuţie bă-nească a acestora pentru biserică. Iar acestea există în original, fiind depuse într-o cutie metalică suda-tă, aşezată la baza crucii din turnul din dreapta. De altfel, tocmai lipsa fondurilor a făcut ca zidirea noii biserici să dureze 36 de ani, din

1867 până în 1903! Între 1871-1896 nu s-a lucrat deloc. „Pen-tru a nu se mai amâna lucrările şi deci sfinţirea, Dr. Elie Miron Cristea, Dr. Octavian Popescu şi Dr. Teodor Zbârcea au pus la dispoziţia bisericii o importantă sumă de bani” (vezi „O călătorie cu Maica Domnului” de protos. Varahiil I. Jitaru, ediţie îngrijită şi completată de Ilie Şandru, Editu-ra „Grai Românesc”, Miercurea-Ciuc, 2009, pag. 21). Nu negăm nici faptul că Ur-manczy Nandor, în calitatea sa de deputat la Budapesta, o fi avut vreun oarecare rol pozitiv în gră-birea construirii liniei ferate De-da-Gheorgheni, finalizată în 1909, dar sigur a făcut-o din interese proprii, el fiind unul dintre pro-fitorii acestei lucrări, putând să transporte mai uşor şi mai repede produsele agricole şi silvice des-tinate comercializării. De altfel, această lucrare oricum era în curs de executare, tocmai pentru o mai uşoară legătură între „secuime” şi restul ţării, inclusiv cu capitala Budapesta. Şi informaţia privitoare la în-fiinţarea Judecătoriei din Topliţa, în 1909, este corectă, numai că scopul acesteia, ca organ represiv al dualismului austro-ungar, nu a fost în folosul românilor topliţeni, ci în folosul stăpânitorilor, spre a putea condamna pe cei care nu mai erau în stare să ducă la bun sfârşit nesfârşitele sarcini iobăgeşti, ori îndrăzneau să nu se supună aces-tora. După cum cu acelaşi scop a luat fiinţă, în mai 1918, şi biroul financiar, prin care s-a urmărit co-lectarea mai uşoară a dărilor şi im-

pozitelor pe care iobagii le aveau atât faţă de stăpânii lor, cât şi faţă de statul maghiar. După cum este adevărat că Urmanczy Nandor a făcut parte din aceeaşi generaţie cu cel care a fost întâiul Patriarh al Români-ei, Dr. Elie Miron Cristea, ambii fiind născuţi în acelaşi an: 1868. În rest, nu mai au nimic comun. Faptul că Elie Cristea a studiat la Budapesta nu reprezintă ceva deosebit. În acea vreme, sute de tineri români din Ardeal au studi-at acolo, în capitala ţării ai cărei cetăţeni erau. Autorii cererii afir-mă că „amândoi îşi iubeau popo-rul şi nu au făcut nimic pentru dezbinarea bunei înţelegeri între cele două naţiuni”. Ce bine ar fi fost dacă era aşa. Miron Cristea, ajuns Mitropolit primat al Ro-mâniei şi membru în cel dintâi Senat, s-a adresat locuitorilor de etnie maghiară, ajunşi cetăţeni ai României: „Şi cred că tălmăcesc sentimentele românilor de pretu-tindeni şi în deosebi ale membri-lor acestui înalt Corp legiuitor, când declar că să fie asiguraţi fraţii maghiari, că noi nu o să-i persecutăm nicicând şi dragos-tea lor către rasa maghiară, vom da respectul şi toleranţa cea mai mare faţă de credinţa lor, vom respecta datinile şi obiceiurile lor şi toate năzuinţele lor juste de înaintare, cu o singură condiţie: să se identifice cu interesele şi as-piraţiunile noastre”. Oare a procedat vreodată aşa Urmanczy Nandor? „Moştenirea morală” la care se face referire, atât în adresa trimisă Consiliu-lui Local Topliţa, cât şi în Statu-

Provocare neruşinată

5Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Social

tul Asociaţiei „Culturale” „Ur-manczy Nandor”, nu poate fi alta decât cea cuprinsă în cuvântarea sa din 1935, ca „fondator şi con-ducător al mişcării iredentiste şi revizioniste împotriva păcii de la Trianon” (inscripţie pe piatra de la mormânt): „Dacă ne vom relua ţara (Transilvania - n.n.) nema-ghiarii (adică românii - n.n.) vor trebui să se readapteze stării de lucruri milenare. Şi ne punem garanţi că se vor acomoda în 24 de ore. (…) Slovacii, pan-slavii, valahii vor trebui să dispară de pe pământul maghiar”! (Corne-liu Codarcea - „La litige Roma-no-hongrois”, Bucureşti, 1937, pag. 170, preluată şi de Costel Cristian Lazăr în „Românii din judeţul Ciuc în perioada interbe-lică”, Bucureşti, 2007, pag. 161). Asta da „bună convieţuire” în „spirit european”! Nu punem în discuţie activi-tatea multilaterală a Patriarhului Miron Cristea, care a fost una imensă. Vom preciza doar că da-torită eforturilor sale permanente, vreme de mai mulţi ani, o parte din munţii şi pădurile din jurul To-pliţei au putut fi redate localităţii, împotriva manevrelor de tot felul a foştilor proprietari, care s-au împotrivit cu disperare finalizării reformei agrare din 1921. Ne întrebăm: ce a făcut oare Urmanczy Nandor pentru Topliţa şi pentru românii topliţeni pen-tru ca el să merite un bust aşezat lângă cele trei mari personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti? El nu a făcut nimic altceva în ca-litate de stâlp al puterii dualiste, austro-ungare, decât să se întă-rească continuu starea de depen-denţă a Transilvaniei, alipită cu forţa şi împotriva voinţei româ-nilor transilvăneni, majoritari, la Ungaria; nu a făcut altceva decât să menţină şi să întărească starea de iobăgie în care se aflau românii topliţeni, care pe la jumătatea se-colului al XIX-lea, formau marea majoritate a populaţiei satului. La recensământul din 1850, Topliţa avea o populaţie de 2.397 locui-tori, din care 2.115 erau români şi 181 erau unguri! Toţi românii to-pliţeni se aflau în stare de iobăgie, din care o bună parte pe întinsele pământuri ale familiei Urmanczy, care deţinea 11.573 de iugăre (pă-duri întinse, păşuni alpine, fâneţe şi teren arabil). Împreună cu cei-lalţi magnaţi unguri (Banffy şi Societatea de Plutărit din Reghin), aceştia deţineau 32.990 de iugăre, adică aproape toţi munţii şi toate pădurile din jurul Topliţei, în timp ce întreaga populaţie iobăgească avea doar 26.000 de iugăre! În toată perioada de după 1918, până în 1940, Urmanzy Nandor a trăit la Budapesta, unde a desfăşu-rat o permanentă şi intensă activi-tate revizionistă şi iredentistă îm-potriva Statului Român, devenind,

aşa cum am arătat, fondatorul mişcării iredentiste şi revizionis-te împotriva păcii de la Trianon, un adevărat titlu de glorie, care a ţinut să-i fie înscris şi pe piatra funerară. S-a reîntors la Topliţa în 1940, odată cu „glorioasa armată horthystă” care a ocupat Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august. Pe podul de peste Valea Topli-ţei, ocupanţii vremelnici ai Ardea-lului de Nord au fost primiţi cu flori şi cântece „patriotice”: „Pe podul de peste râul Topliţa din centru îi aştepta o poartă ofici-ală pregătită cu o seară înainte de Siklodi Ferenc, Siklodi An-tal, Siklodi Janos, Szep Jozsef şi Farro Ferenc. Casele şi vitrinele magazinelor din centru s-au um-plut de steaguri roşu-alb-verde. (…) Militarii au fost întâmpinaţi în centru, unde primarul Pat-tantyus Abraham Miklos, secre-tarul Ujvarosi Bela şi Urmanczy Gizela au rostit saluturi de întâm-pinare” (Czirjak Karoly - „Toplo-czatol Marashevizig avagy Ma-rasheviz monografia, 2010, pag. 76). Primarul mai sus amintit este cel care, nu după multă vreme, în noiembrie 1940, i-a acordat, post-mortem, lui Urmanczy Nandor titlul de „Cetăţean de onoare” al Topliţei. Pentru ce merite? Pentru „meritul” de a se fi reîntors „glo-rios” în Topliţa, unde dorea să-şi pună în practică „garanţia” rostită în 1935. Nu a mai apucat, fiindcă în octombrie 1940 şi-a dat obştes-cul sfârşit. Bătrânii din Topliţa, dintre care unii mai sunt în viaţă şi care l-au cunoscut direct, ne-au povestit că „pe Urmanczy Nan-dor l-a apucat damblaua de prea marea bucurie a venirii unguri-lor din nou în Ardeal şi şi-a dat duhul la puţină vreme după ce el a revenit în Topliţa”. Ce au făcut aceşti „eliberatori” ai Ardealului de Nord după reve-nirea în Topliţa? „După cedarea Ardealului de Nord din 1940, mai mulţi unguri, la îndemnul inginerului Molnar Francisc din comuna Topliţa, au mers la Cimi-tirul Eroilor şi au distrus locaşu-rile unde erau depuse osemintele ofiţerilor eroi, le-au spart plăcile, au aruncat osemintele. (…) Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era stema ţă-rii, indivizii Simon Andrei, Pentz Leon şi Siklodi Janos au dus-o în comună şi au pus-o ca podea la grajdul vitelor, unde a fost găsită la cercetările făcute. Plăcile mai mici cu emblema ţării au fost în-gropate în pământ, spunând ro-mânilor că au îngropat România pe veci. Au distrus tot cimitirul şi gardul din jurul acestui cimitir” (Arhivele Statului, Bucureşti, Ins-pectoratul General al Jandarmeri-ei, Dosar 25 din 1945, fila 73). Cităm şi dintr-un alt document

referitor la familia Urmanczy: Procesul-verbal „dresat astăzi, 9 iunie 1945, în localul Orga-nizaţiei Frontul Plugarilor, în faţa obştei satului Topliţa” (…) „Urmanczy a fost acela care în toamna anului 1940, cu ocazia venirii trupelor maghiare, în fruntea acestor trupe fiind fratele său, iredentistul Bandi, mare fas-cist, şi fiii lor, au ţinut o consfă-tuire într-o noapte de duminică şi în aceeaşi noapte, pe la orele trei, au fost ridicaţi toţi fruntaşii români şi duşi la jandarmii hort-hyşti, unde au fost bătuţi şi mal-trataţi în modul cel mai barbar. Tot cei din familia lui au declarat că, în 24 de ore, nu mai vor să vadă în Topliţa opincă de valah. Tot ei sunt aceia care, împreu-nă cu nepotul lor Savari, atunci când se adunau românii cu ordi-ne de chemare pentru a fi trimişi în lagăre de muncă, cu săptămâ-nile erau la dispoziţia lor, pen-tru a scoate rădăcinile sălciilor şi arborilor, desculţi şi flămânzi. În castelul lor se ţineau şedinţe-le secrete, după 23 august 1944, au fost ridicaţi preoţii sau ares-taţi la casele lor. Tot acolo a fost instalat comandamentul suprem german şi, împreună cu ruda lor, Caiser Adolf, neamţ de origine, dădeau directive contra trupelor aliate. (…) Dumnealor au ple-cat cu avioanele germane cu o zi înaintea intrării trupelor aliate în Topliţa”. Iată şi câteva fragmente din „Declaraţia locuitorilor comunei Topliţa”, aflată la pag. 98 din Do-sarul reformei agrare din 1945, în Topliţa: „Subsemnaţii locuitori ai comunei Topliţa, judeţul Mureş, privitor la purtarea familiei Ur-manczy Jeronim, Urmanczy Gi-zela, Silvicultura Ardeleană şi Szaba Ştefan, declarăm următoa-rele: - Urmanczy Jeronim şi soţia sa, împreună cu fiii lor Ioan şi Jeronim, în tot timpul celor patru ani, 1940-1944, au avut o com-portare duşmănoasă faţă de po-pulaţia românească; - Urmanczy Jeronim Sandor a fost conducătorul politic al pla-sei Topliţa şi în această calitate a propagat şi susţinut prin fapte şi prin viu grai alianţa germano-horthystă-fascistă; - Şi-a reluat în posesie toate bunurile expropiate de Statul Ro-mân şi a deposedat instituţiile ro-mâneşti de pământurile cu care au fost împroprietărite!!! A luat parte activă la acţiunea de inter-nare a românilor în lagăre. În această acţiune a fost secondat de soţia sa şi de fiii săi, Jeronim şi Ioan. (…) Szaba Ştefan nu a fost refugiat , dar în 1943 a fost iniţiatorul măsurii de evacuare a locuitorilor români din Ciobo-tani în casele cărora a cantonat apoi armata germană. Cu forţa

a folosit apoi terenurile unor ro-mâni din cătunul Zencani, purta-rea sa nefiind deloc prietenoasă cu populaţia românească”. Iată, deci, ce a însemnat fa-milia grofilor Urmanczy pentru românii din Topliţa. Iar cel mai important membru al acesteia, Ur-manczy Nandor, „cel mai renumit Topliţean de etnie maghiară”, cum îl numesc autorii cererii, fost deputat în parlamentul din Buda-pesta, duşman declarat al poporu-lui român, preşedinte al societăţii iredentiste şi revizioniste pentru anularea Tratatului de la Trianon, este acum comemorat de către societatea „culturală” ce-i poartă numele. Ba mai mult, fără nicio neruşinare şi lipsă de bun simţ, se cere acum aşezarea unui bust al acestuia în parcul central al ora-şului. Acest lucru nu ar constitui o „reconciliere istorică între ro-mânii şi maghiarii din Topliţa”, aşa cum susţin autorii cererii, ci un act de blasfemie faţă de cele trei mari personalităţi culturale ale poporului român, dar şi o batjocu-ră la adresa populaţiei româneşti a Topliţei. Oare cum ar putea sta bustul lui Urmanczy Nandor lângă bustul Patriarhului Miron Cristea? De aceea, considerăm cererea pre-şedintelui Asociaţiei „Urmanczy Nandor” un act lipsit de bun simţ, de neruşinare şi lipsă elementară de respect faţă de întâiul Patriarh al României, dar şi faţă de popula-ţia românească a Topliţei. Nu negăm faptul că „parcul central al oraşului nostru este un spaţiu de memorie comună a tuturor locuitorilor”, însă acest lucru nu presupune ca alături de busturile marilor personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti să-şi găsească locul un individ care pentru toţi românii topliţeni nu re-prezintă altceva decât superlativul odiosului împilator şi exploatator al vremurilor trecute. Pentru ce nu se propune ca în acest „spaţiu de memorie comună” să-şi găsească locul o personalitate a istoriei şi culturii maghiare care s-a născut în Topliţa, sau măcar în împre-jurimi? De ce tocmai Urmanczy Nandor este socotit „cel mai re-numit Topliţean”? Pentru că a fost un duşman nu numai al românilor topliţeni, ci al întregului popor român!? Unul dintre cei care au militat, de-a lungul vieţii, pentru „menţinerea stării de lucruri mile-nare”. Pentru astfel de himere mi-litează acum cei ce doresc cu orice preţ păstrarea „memoriei morale” a lui Urmanczy Nandor. Prin aceasta ţinem să precizăm că nu avem nimic de reproşat lo-cuitorilor de etnie maghiară a ora-şului, în marea lor majoritate oa-meni oneşti, cu care trăim în bună înţelegere şi respect reciproc. Deci, noi aici, în Topliţa, nu avem nimic de „reconciliat”. Acţiunile iredentiste şi revizioniste ale uno-

ra dintre cei ce se consideră a fi liderii acestora nu au nimic comun cu realitatea existentă de bună convieţuire şi înţelegere între ro-mânii şi ungurii topliţeni. Autorii unor astfel de acţiuni, care nu fac altceva decât să incite la neînţe-legeri şi animozităţi, ar trebui să aibă în memorie cuvintele rostite de un primar de etnie maghiară al unei comune din judeţul Cluj, aşezat în această funcţie de către autorităţile de ocupaţie maghiare, în 1940. El i-a adunat pe toţi con-sătenii săi, români şi maghiari, şi le-a spus: „Dragii mei, noi sun-tem aici împreună de când ne ştim şi niciodată nu am avut ni-mic de împărţit, trăind mereu în bună înţelegere. Cei care au ve-nit acum, vor sta, poate mai mult, poate mai puţin, şi vor pleca. Noi, însă, rămânem aici şi aşa cum am trăit până acum, aşa trebuie să trăim şi de acum încolo”. De aceea îl întrebăm şi noi pe acest individ, Czirjak Karoly, pre-şedinte al unei societăţi care se numeşte „culturală”, când are de gând să se astâmpere, să-şi vadă de treburile sale de brutar, să nu „croiască” istoria după cum vi-sează el că ar fi trebuit să fie, ci s-o accepte aşa cum a fost şi cum este, fiindcă istoria, ca orice şti-inţă, nu se scrie după ureche, nici după inspiraţie, visând la cai verzi pe pereţi, cum se spune. Iar dacă societatea pe care o conduce este cu adevărat culturală, de ce nu şi-a ales ca patron spiritual o persona-litate a culturii maghiare, fiindcă sunt destule asemenea persona-lităţi, nu un individ care este în conştiinţa românilor transilvăneni în general, şi a celor topliţeni în special, un duşman înrăit al po-porului român şi unul dintre cei care i-a adus la sapă de lemn şi nicidecum la o stare de normali-tate şi de convieţuire paşnică, aşa cum se insinuează în cererea adre-sată Consiliului Local Topliţa. Pentru toate acestea, cerem Consiliului Local Topliţa, în nu-mele opiniei publice româneşti din oraş, să respingă această cere-re, ea fiind o încercare de profa-nare a celor trei mari personalităţi ale culturii româneşti, precum şi un act de dispreţ şi sfidare a po-pulaţiei româneşti care formează marea majoritate a locuitorilor municipiului Topliţa.

Fundaţia Culturală „Miron Cristea”

Asociaţia Radio „Ardealul”

Asociaţia Culturală„Glasul Călimanilor”

Societatea Cultural - Patriotică „Avram Iancu”

Topliţa, 20 aprilie 2011

la Topliţa Română

Duminică, 1 mai 2011, la Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului, a avut loc ceremonia de canonizare a Cuviosului Irodi-on - Stareţ, timp de 46 de ani, al acestui sfânt aşezământ închinat Domnului. Odată cu canoniza-rea sa s-a sfinţit şi noua biserică a mănăstirii, ce a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”. După cum ne informează redactorii de ştiri de la TVR INFO, la ceremonie au participat peste 15.000 de credin-cioşi. „Ceremonia, a fost oficiată de Patriarhul Daniel, împreună cu un sobor de 20 de clerici. La cere-monie au participat şi Mitropoliţii Moldovei, Olteniei şi Ardealului. La canonizare au fost prezenţi şi arhiepiscopii Covasnei şi Harghi-tei.” Cel ce de bine de rău mai ştie limba română înţelege, cred, că ARHIEPISCOPII COVASNEI ŞI HARGHITEI au participat numai la canonizare. La ceremonia de sfinţire a noii biserici nu au fost.

Mă rog, din tot sufletul meu şi din toată inima mea, redacto-rilor TVR INFO să ne spună, pe post, mai din timp, schimbările ce au loc în judeţele Covasna şi Harghita, pentru a nu cădea într-o greşeală de neiertat, aceea de a nu ne cunoaşte păstorii duhovniceşti, chiriarhii locului în care, prin mila lui Dumnezeu, trăim. Fără TVR INFO nu aş fi ştiut că „Arhiepis-copii Covasnei şi Harghitei” - deci şi al doilea - au fost prezenţi la ca-nonizare. La sfinţirea noii biserici a Mănăstirii Lainici, mă gândeam că primul Arhiepiscop o fi prezent, mai ales că a fost stareţ al acestui sfânt lăcaş şi a contribuit. De celă-lalt am aflat, de la susnumitul post de televiziune, că a fost doar la canonizare, probabil ruşinat fiind că nu a contribuit la ridicarea noii biserici. Vedeţi, dumneavoastră, dragi cititori, de ce perorau unii că tre-buie să dispară cenzura? Ca să nu fie nevoie de autocenzură. Pen-tru a avea ei posibilitatea de a ne transmite prin scris, cuvânt, ima-

gine, tot ce sminteşte şi nu zideşte. Din nefericire, televiziunea publi-că a devenit un cuib de neinstruiţi, care se cred mari jurnalişti, redac-tori de ştiri, reporteri, comentatori etc., etc., care nu fac altceva decât să ne întineze pe noi, contribuabili ai lor prin efectul legii. Noi le dăm bani, iar ei cu nonşalanţă, vecină cu sfidarea, ne mint, ne aiuresc, în loc să ne dea ce e al nostru, valoros şi inconfundabil, adică valorile naţionale româneşti. Pe ici, pe colo mai scapă câte ceva ca nu cumva să spunem că nu ne bagă în seamă, dar dominante sunt emisiunile care doresc să ne bage pe gât alte valori, iar pe noi să ne facă să ne simţim oameni de mâna a doua. Tot stăpânii lor au inventat această sintagmă necreştinească - „cetăţeni de mâna a doua”, de fapt oameni. Nimeni nu e de mâna a doua! Toţi suntem lucrul lui Dum-nezeu şi toţi numele lui chemăm, indiferent din ce neam suntem. Nu-i aşa dragi „maghiari”? Dum-nezeu nu e ungur, cum unii dintre voi susţineţi, ci e Unul în Treimea

de viaţă făcătoare şi nedespărţită, pentru toţi. Dar să revenim. Actualii re-dactori de ştiri de la televiziuni, pentru că nu numai la TVR INFO găseşti astfel de greşeli impardona-bile, care pun sub semnul întrebării profesionalismul, competenţa, dis-cernământul, cunoaşterea, credibi-litatea şi câte şi mai câte de acest fel, sunt produsul unor şcoli. Cu si-guranţă mulţi dintre ei o să afirme că au studiat jurnalismul în străi-nătate. Unii la BBC, alţii la CNN ori aiurea. Ce au învăţat ei acolo? Păi văd că au învăţat cum că nu e important să fii riguros, adevărat, sincer, ci mai bine inventator de ştiri ca să sminteşti lumea, să ai rating. Ei au învăţat cum să relate-ze ce vor anticriştii să se întâmple, nu ceea ce se întâmplă cu adevărat spre slava lui Dumnezeu. Nu-mi pierd nădejdea că generaţia viitoa-re va fi mult mai atentă la ce scrie şi la ce vorbeşte. Cred cu tărie că cei ce au scris „O găină în Buzău a născut pui vii” nici nu vor mai fi amintiţi, ci doar pomeniţi spre

iertarea păcatelor lor în toate bise-ricile neamului românesc. Acum se văd rezultatele aşa-zisei şcoli Ion Cristoiu. Aşa cum găina naşte pui vii, tot aşa şi Arhiepiscopii Covas-nei şi Harghitei au fost prezenţi la Lainici la canonizarea Cuviosului Irodion. Vedeţi, tovarăşe Cristoiu, ce buni discipoli aţi crescut? Noi, cei ce nu am avut fericirea să fim şcoliţi de tovarăşul nostru întru neam, Cristoiu, ori pe la alte BBC-uri, CNN-uri, Harward-uri, Cambridge-uri, ştim că la Sfânta Mănăstire Lainici, cu prilejul ca-nonizării Cuviosului Irodion şi a sfinţirii bisericii noi, a participat UNUL ARHIEPISCOP AL CO-VASNEI ŞI HARGHITEI, IOAN. Înaltpreasfinţitul Ioan a fost sta-reţ al Mănăstirii Lainici şi a con-tribuit, prin mila lui Dumnezeu, la ridicarea noii biserici. Acesta este adevărul şi m-am simţit da-tor să-i corectez pe drăguţii de la TVR INFO în Sfânta Duminică a doua după Paşti a Sfântului Apos-tol Toma. De iertat, bineînţeles că i-am iertat!

6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Opinii

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

Sminteală la postul public de televiziuneDin (in)cultura redactorilor TVR INFO: „La canonizare au fost prezenţi şi arhiepiscopii Covasnei şi Harghitei”

Aurul este al tuturor românilor!

Aşa au grăit grupurile contestatarilor din multe localităţi ale ţării, care au spus un NU hotărât exploatării aurului de către haita de hoţie străină, cuibărită la Roşia Montană. Da, aurul nu este numai al moţilor, care se smiorcăie că mor de foa-me, fără a se gândi că după ei vin alte generaţii pe care le condamnă să lase în sălbăticie acest spaţiu al Munţilor Apuseni, spulberându-li-se orice speranţă de a mai putea trăi în aerul cianurat pe care această firmă diavolească îl va lăsa în urma ei, numai după câţiva ani. Deşi chiar şi Uniunea Europeană s-a pronunţat împotriva procedurii cu cianură (vezi internet, „Tricolorul”), printre acele localităţi contes-tatare din ţară nu s-a numărat vreuna din judeţul Alba. Nu, pentru că primarii Munţilor noştri şi-au pus semnătura de acord, stând cu mâna întinsă după arginţii oferiţi de şarlatanismul firmei canadiene, în loc să mobilizeze populaţia pentru a opri sacrilegiul asupra tuturor bogăţiilor din acest înzestrat teritoriu al ţării. Politica românilor, care sfidează viitorul, dirijaţi de preceptul „după noi, potopul!”, trebuie oprită, pentru că „minerii îngrijoraţi”, lucrând acolo, vor muri curând şi vor atrage după ei, tot aşa de repede, şi moar-tea fiilor şi nepoţilor. Este inacceptabil, ba chiar condamnabil, ca aceşti români să susţină, în nechibzuinţa şi lăcomia lor, crima pusă la cale de străinii inumani, cărora nu le pasă de ce vor lăsa în urma lor. ,,Viteazul” primar al localităţii, urcat fără jenă pe tribuna de propa-gandă a firmei jecmănitoare, ar trebui să facă demersuri, fie şi cu paşi mărunţi, pentru exploatarea acestor depozite de bogăţii, (vezi Aurel Sân-timbrean, „Aurul şi argintul Roşiei Montane”, Editura Altip, Alba-Iulia, 2009) cu fonduri, tehnică şi specialişti români, cu lucrători români şi în beneficiul românilor. Dacă exploatarea s-ar face cu chibzuinţă, minerii ar avea de lucru un timp îndelungat şi aurul ar rămâne al nostru. S-au întrebat ce vor face după douăzeci de ani, când totul va fi secătuit? E mai ademenitor banul luat fără efort! Dar şi înjositor! Inginerului Aurel Sântimbrean, care cunoaşte Roşia Montană în toate colţişoarele ei, i s-a propus să lucreze, contra unei sume consistente, ca specialist în serviciul acestei firme, dar dumnealui a refuzat, informân-du-i că e mulţumit cu ceea ce are, şi are tot ce-i trebuie, şi nu e nevoie de mai mult. Aşa coloană vertebrală DA, dar încovoiaţi ca primarii Apu-senilor, NU! Îi ştim pe moţi precum brazii şi stejarii: semeţi, puternici, neaplecaţi. Cei de astăzi sunt altfel? E momentul să ne alăturăm şi noi, locuitorii judeţului Alba, acestui protest contra smulgerii hoţeşti a aurului din pământul ţării. Altfel, banii primiţi de cei care s-au vândut vor curge printre degetele lor în lacrimi şi sânge! Pentru că, în schimbul aurului, vom primi doar moarte! Până când permitem străinilor să se instaleze stăpâni pe bogăţiile ţării şi noi să ne mulţumim cu doar cu firimiturile?

prof. Georgeta Ciobotă (Alba-Iulia)

Legea retrocedării arhivelor confesionale Legea retrocedării arhivelor confesionale va fi primul act de nerecunoaştere a va fi primul act de nerecunoaştere a

suveranităţii Statului Românsuveranităţii Statului Român

Este ameninţat dreptul fundamental al cetăţeanului de a-şi cunoaşte identitatea:

În Constituţie se prevede că România este un stat naţional, suveran şi independent. Prin aruncarea în necunoscut, în timp ultimativ udemerist de zece zile după aprobarea legii, a arhivelor confesionale, fără nicio asumare a responsabilităţii asupra soartei lor ulterioare, Statul Român abdică de la suveranitatea sa pe teritoriul actual al României. Se ştie că până în anul 1895, naşterile, cununiile şi decesele erau în-registrate exclusiv de preoţi. Abia din 1895, starea civilă este ţinută inclusiv şi de către stat. Cum fie-care cetăţean al României are dreptul fundamental de a-şi cunoaşte identitatea, strămoşii, aruncarea în timp de zece zile de la promulgarea legii, ultimativ, a acestor singure urme care au tangenţă uriaşă cu un drept fundamental al omului, este un act nu numai de iresponsabilitate politică, ci şi un act de abdicare a statului de la suveranitatea şi responsabilitatea sa. M-am confruntat recent cu situaţia de la o parohie care practic nu mai deţine nici registrele născuţilor, nici cele ale cununaţilor, nici cele ale morţilor din anii ’50-’70 din secolul trecut, aruncate probabil cu ocazia restaurării bisericii. Să ne imaginăm în ce condiţii - obiective şi subiective - aruncăm în timp de zece zile, ultimativ, documente unicat care pri-vesc drepturile fundamentale ale omului. Cum suveranitatea statului implică nu numai controlul, deciziile, conducerea, ci şi suprema res-ponsabilitate faţă de destinul cetăţenilor săi, distru-gerea voită sau ne-voită a singurelor urme ale vieţii de cândva a strămoşilor, de unde aflăm numele lor, vârsta, data naşterii lor, a cununiei, a morţii, înlăn-ţuirea genealogică este un atac incomensurabil asu-pra unui drept sfânt al cetăţeanului, fie el de etnie română, maghiară, germană, evreiască, armeană, ţi-gănească etc.. Există, aşadar, atâta valoare în aceste documente de stare civilă de până la 1895 încât ele

nu pot fi evaluate cu niciun preţ în raport cu dreptu-rile omului. Şi atunci, în caz de distrugere a lor, pe bună dreptate, fiecare cetăţean, de orice etnie şi con-fesiune, va avea dreptul să dea în judecată statul pen-tru iresponsabilitatea de a fi aruncat în necunoscut, în timp ultimativ de zece zile, nişte comori care stau la baza unor drepturi fundamentale ale omului: dreptul la trecut, dreptul la rădăcini, dreptul la identitate. Se ştie că Legea Arhivelor Naţionale include şi suveranitatea Statului Român, dreptul instituţiei Arhivelor de a administra, supraveghea şi proteja Fondul Arhivistic Naţional, în care sunt incluse şi documentele create de instituţiile religioase. Este, aşadar, ilegal, din punctual de vedere al acestei legi, să arunci în necunoscut, ultimativ, în timp de zece zile, nişte documente extrem de valoroase prin uni-citatea lor, fără să ai habar de protecţia lor. O lege de acest gen trebuie să includă păstra-rea definitivă, fără posibilitatea altor ultimatumuri, indiferent cine este proprietarul, în Arhivele Naţio-nale - unde sunt păstrate în deplină siguranţă şi la dispoziţia cercetătorului onest din ţară şi străinătate - a tuturor matricolelor de stare civilă create până la 1895, totodată şi documentele bisericilor, proto-popiatelor şi episcopiilor de până la 1918, care, de asemenea, implică dreptul fundamental al cetăţea-nului la trecut. Nu vreau să fiu şi eu afectat de cumplitele legi medievale Approbate şi Compilate, care au durat extrem de mult în Transilvania şi care au ţinut pe strămoşii mei în şerbie şi nu le-au dat posibilitatea să acceadă la şcoli şi să-şi creeze propriile docu-mente care să-mi fie mie suficiente acum pentru a le cunoaşte identitatea şi viaţa. De aceea, cei care au fost responsabili de acest statut al strămoşilor mei şi care au avut exclusiv posibilitatea să creeze docu-mente, sunt datori, peste timp, să-mi dea dreptul la trecut. Altfel, consider că legile medievale ale şer-biei acţionează în continuare şi asupra mea.

Vasile Lechinţan (Cluj-Napoca)

7Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Opinii

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, atelie-re, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente).

Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Ungheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste betonate), spa-ţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi acces direct la E60.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797

Închirieri, la preţuri foarte avantajoase,

în judeţul Mureş

Învierea domnului Lăzăroiu? Furia Uniunii Democrate (cică) a Maghia-rilor din România nu cunoaşte îndurare. Sunt extrem de deranjaţi când, public, se spune adevărul despre ei. Imediat trec la represalii dure, cer demisii, scoaterea de pe eşichierul politic ori condamnarea, ca pe vremea inchi-ziţiei, a persoanelor care, din diverse motive, le spun cu exactitate cine sunt şi ce vor. Aşa cum Adevărul îl arde pe diavol, tot aşa adevă-rul omenesc îi arde pe ei. Sărmanii! Nu mai au linişte. Sunt atât de aproape de ţelul lor, acela

de a dezmembra România, că orice aluzie la adevărata lor faţă îi înspăimântă. Le e frică ca nu cumva să se deştepte românii din anestezia ce le-au administrat-o timp de 21 de ani. Ce anume i-o fi înspăimântat aşa? Propo-ziţiile: „Este adevărat că şi UDMR este o for-maţiune tolerată în forma care este. În mod normal, ea poate fi contestată şi cred că au fost încercări de a contesta UDMR la Tribu-nal, că nu este un partid politic. Dar sigur că nimeni nu a făcut-o, pentru că UDMR este un partener comod de guvernare, nu are nimeni interesul să-l distrugă. Şi apare şi povestea cu relaţiile interetnice şi atunci nimeni nu a

încercat, dar, în mod normal, UDMR poate fi uşor contestat în instanţă”, sau poate afirma-ţiile: „Oricum, problema este că se diminuea-ză foarte mult şi participarea la vot a maghia-rilor. Subiectul etnic nu mai este presant nici măcar pentru etnia maghiară”? Cred că nu propoziţiile şi nici afirmaţiile domnului Lăzăroiu i-au speriat. I-a speriat faptul că un consilier prezidenţial a exprimat aceste adevăruri şi au văzut o ameninţare a îndeplinirii scopului lor, dezmembrarea României. Au perceput pericolul de fi scoşi de la guvernare şi atunci pierd instrumente-le şantajului politic ce-l practică cu dezin-

voltura celui ce se foloseşte de slăbiciunile partenerului, cu cinism, pentru a-l distruge. De ce a spus adevărul domnul Lăzăroiu din poziţia de consilier prezidenţial este o taină. Trecut în moarte odată ce a luat opţiunea să-l servească pe Traian Băsescu, acum, poate, doreşte să învie şi să fie viu! E bine primit de noi, creştinii ortodocşi, suntem chiar ne-răbdători să-l vedem la lucru spre binele nea-mului românesc. Să vă ajute Dumnezeu! Să fiţi cinstit! Să fiţi demn! Să fiţi luminat de lumina sfântă şi nu de cea a iluminaţilor! Cât despre udemerişti, numai de bine. Eu îmi iu-besc vrăjmaşii!

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

Adevărul istoric şi minciuna politicii maghiare Adevărul istoric şi minciuna politicii maghiare de autonomie secuiascăde autonomie secuiască

„În vreme ce românii reven-dică Transilvania în baza dreptu-lui majoritar, iar maghiarimea o pretinde invocând dreptul istoric, Pământul Secuiesc este (şi) al se-cuilor, în baza proporţiei numerice şi a dreptului istoric” („Condeiul ardelean”, 21-27 ianuarie 2011, pag. 11). După ce veacuri la rând, româ-nilor nu li s-a recunoscut dreptul de naţiune, deşi era naţiune ma-joritară, astăzi ni se afirmă drep-tul asupra Transilvaniei impus de mult superioara majoritate, con-testându-se insidios dreptul isto-ric, considerat al maghiarimii, care ar fi fost primii ocupanţi ai acestui teritoriu. Un fals mai demn de dis-preţ nici că se poate! O confirmare a cercetărilor istorice nu strică. Se ştie că Transilvania a fost cucerită de unguri în mai multe etape, prin eforturi războinice. Întrebarea este cu cine s-au lup-tat, de au cucerit acest teritoriu? Răspunsul este cu atât mai evi-dent cu cât este cunoscut că în secolul al IX-lea, sfârşitul anului 800, începe definitivarea formării poporului român, când legiunile coloniilor de militari romani se retrăseseră deja de mult din Da-cia. Reiese că aici n-a fost pustă deşertică. De aceea ungurii nu pot să-şi aroge „dreptul istoric”, pen-tru că şi acesta aparţine românilor. Astfel, rămân goi de argumente în disperarea care le dirijează simţul revanşard. Pentru că adevărurile istorice în legătură cu drepturile unguri-lor asupra Transilvaniei au fost minuţios demonstrate, chiar şi de istorici maghiari, stirpea hunică se ascunde în spatele bietei etnii secuieşti, care, aţâţaţi, şi ei îşi aro-gă dreptul istoric asupra spaţiului locuit. Istoricul maghiar SIMON DE KEZA (Gesta Hunnorum et Hungarorum - Isprăvile hunilor şi ungurilor) afirmă dezinvolt că se-cuii au fost stabiliţi printre români de regii Ungariei, cu rol militar, grăniceresc, pe la 1283-1285. Di-viziunile teritoriale atribuite au fost numite „scaune” (scaune ju-decătoreşti), denumiri date pe la

1325-1327 şi 1366. Cel mai înalt dregător cu autoritate asupra tutu-ror scaunelor - comitele secuilor -, numit şi revocat de rege, era nu din rândul secuilor, ci dintre marii nobili unguri. Cercetătorul Simon de Keza „relatează că ei au convieţuit paşnic cu popula-ţia românească din Transilvania, împrumutând multe elemente de civilizaţie, ca portul, scrisul şi fe-lul de a-şi face casele”, realitate pentru care secuii ar trebui să fie recunoscători românilor de la care au împrumutat maniere de civili-zaţie, ceea ce atestă faptul că între români şi secui există mai multe elemente de legătură decât între ei şi unguri. Se înţelege că atunci când au fost plantaţi aici, secuii n-au avut niciun fel de statut de stăpânitor, ci au fost doar paznici, slugi supu-se şi aservite ungurilor. Când, cum şi de ce au fost desfiinţate scaune-le secuieşti nu mai prezintă nicio importanţă, dar se poate deduce că, la un moment dat, şi-au cerut şi ei nişte drepturi, îndrăzneală ur-mare căreia trebuia să li se şteargă identitatea. „Au simţit că strategia de înfiinţare a grănicerilor de că-tre domnia austriacă va conduce la exploatarea secuimii, lucru ce putea fi împiedicat doar printr-un protest comun - a spus în legătu-ră cu evenimentele de atunci pri-marul comunei Siculeni, Szentes Csaba” (Comemorare a 247 de ani de la masacrul de la Siculeni, „Condeiul ardelean, 11-17 februa-rie 2011). Iată o confirmare! Secuii au ajuns să nu mai figu-reze ca etnie separată. De remar-cat că rubrica pentru etnicii secui nu mai figurează în niciun recen-sământ dintre anii 1930 şi 2002. Fenomenul este evident chiar din 1900. Poate să figureze la „alte etnii”, pe care, dacă le însumăm: Covasna - 155, Harghita - 119, Mureş - 202, la recensământul din 2002, se obţine numărul de 476. Pentru aceştia se cere autonomie? Pe 476 de secui îşi sprijină politi-ca de autonomie popa Tokes, acest „slujitor al lui Dumnezeu” în suta-nă satanică, dedat la cele mai dră-ceşti intrigi? Iată dovada că nu românii i-au împuţinat pe secui, ci maghia-

rizarea i-a înghiţit mişeleşte, iar astăzi, datorită impunerii limbii maghiare, proclamă ţinutul secu-iesc drept maghiar pentru a-i des-fiinţa definitiv. Pe teritoriul ro-mânesc, secuii au avut dreptul de a exista, fie şi în numărul infim evidenţiat de statistici. Pe terito-riul maghiar vor pieri definitiv. Oare nu se întreabă nimeni din-tre secui cum de i-a cuprins aşa dintr-odată pe maghiari dragostea pentru secui. Se pare că istoria maghiarilor pe teritoriul transil-vănean, în urma atâtor dezvăluiri istorice, prin care s-a demascat falsul teoriilor lor, este mai pe-risabilă decât a secuilor şi atunci se ascund în spatele acestora cu cea mai fariseică atitudine, obli-gându-i să se considere „o parte a naţiunii maghiare” („Condeiul ardelean”, 18-24 martie 2011, p. 11). Tot aici se afirmă: „Credem că acest lucru se poate înfăptui şi în România”. În ce state s-a mai înfăptuit „acest lucru”? Se ştie că alţii au refuzat până şi vizita pre-şedintelui Ungariei. Curios şi chiar caraghios, as-tăzi se vehiculează numărul de 650.000 de secui („Condeiul ar-delean” idem). De unde i-au scos? Au înviat morţii (că tot fu Paştele) şi s-au înscris în evidenţele admi-nistrative? Au realizat că este ridicolă pre-tenţia de a se considera o colecti-vitate de 476 indivizi drept „popor secuiesc” care să revendice şi o „patrie secuiască”? Se afirmă că secuii dispun de „un statut juridic propriu”, că reprezintă 80 la sută din numărul locuitorilor ţinutului, dar se consideră „o parte a naţiunii maghiare”. Lămuriţi-o, domnilor! Cereţi autonomie pentru secui sau pentru maghiari? Secuii, cei 476, se consideră colectivitate indigenă, iar spaţiul locuit „propriul pământ natal”, deşi „au fost stabiliţi printre ro-mâni de regii Ungariei”. E greu de explicat cum, în acest spaţiu, românii au dus o „politică de ex-terminare a secuilor”, după cum declară ei, dacă apărură 650.000, în loc 476. Înseamnă că românii, ca majoritari, i-au ocrotit, le-au acordat libertatea şi independen-ţa vieţii, mai ales că nu există

dovezi de îngrădire a drepturilor, de obstrucţionare a manifestărilor etnice proprii. Treziţi la realitate, maghiarii i-au scos din propriul procent de populaţie şi le-au redat identitatea. Mai de-or reuşi cu for-mula secuiască. Ca poporul român să fie acuzat de acte discriminatorii, va trebui să se prezinte dovezi. Cu vorbe goale, otrăvite, nu vor avea suc-ces. S-ar putea să-i conteste chiar conaţionalii lor cuminţi, înţelepţi şi drepţi, aşa cum s-a mai întâm-plat în decursul istoriei. Domnul Orban, demnitarul maghiar, s-a pronunţat nu o dată că sprijină obţinerea autonomiei teritoriale a maghiarilor din Ro-mânia. Cu ce drept? Ce lege atestă dreptul de instalare a puterii unui stat pe teritoriul altui stat? În ce lege internaţională despre drep-turile omului se emite astfel de înlesnire unor minorităţi în defa-voarea naţiei adăpostitoare? În publicaţia noastră, „Con-deiul ardelean”, 18-24 martie 2011, p. 11, este dată publicităţii o scrisoare semnată de mai multe „personalităţi maghiare”, având în frunte pe Borsos Geza. În scri-soarea adresată preşedintelui Tra-ian Băsescu, se consemnează, cu ton de reproş, declaraţia făcută la

Budapesta, în faţa preşedintelui Republicii Ungare, că „Pământul Secuiesc nu va avea niciodată au-tonomie”, cu precizarea că „Ro-mânia este stat naţional unitar şi nu va recunoaşte niciodată drep-turile colective”, iar în cadrul Adunării Generale a Consiliului Europei, la întrebarea lui Gaudi-Noghy Tamaş, preşedintele ro-mân ar fi afirmat că „noi nu susţi-nem teoria autonomiei pe criterii etnice, în locul acesteia promiţân-du-le comunităţilor locale o au-tonomie administrativă”. Bravo! Dârz preşedinte avem, dacă a fost în stare să răspundă cu îndrăz-neală şi hotărât în atari împreju-rări! Şi-a pronunţat declaraţia în cel mai firesc context european. Ce-aţi fi vrut? Să tremure la în-trebările voastre? Să plece, vino-vat, capul? Preşedintele v-a mai răspuns şi altă dată, chiar cu oca-zia ceremoniilor voastre, că „veţi avea autonomie aşa cum este la Caracal”. Acesta este răspunsul întregii naţiuni române, pentru că pământul Transilvaniei este PĂ-MÂNT ROMÂNESC şi-l admi-nistrăm cu statutul de STĂPÂN, aşa cum dorim noi, în virtutea dreptului istoric şi al majorităţii. În rest: „Lăsaţi orice speran-ţă...!” (Dante Aligheri).

prof. Georgeta Ciobotă (Alba-Iulia)

8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Eveniment

De Izvorul Tămăduirii, s-a sfinţit noua trapezăDe Izvorul Tămăduirii, s-a sfinţit noua trapeză De „Izvorul Tămăduirii”, acest mare praznic din Săptămâna Lumi-nată, închinat Maicii Domnului, vi-neri, 29 aprilie 2011, biserica nouă din incinta Mănăstirii „Sfântul Pro-oroc Ilie” din Topliţa şi-a sărbătorit hramul. Slujba Sfintei Liturghii a hramu-lui a fost săvârşită de Înaltpreasfin-ţitul Ioan Selejan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei (foto, cen-tru stânga), înconjurat de obştea mănăstirii cu un sobor de 15 preoţi. Răspunsurile la strană în cadrul slujbei dedicate hramului au fost date de două coruri, respectiv cel al Seminarului Teologic „Cuvioasa Pa-rascheva” de la Mănăstirea Agapia şi Corul din Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud, comuna natală a părintelui stareţ, arhimandritul Emilian Tel-cean (foto, centru dreapta), ai cărui membri au venit la Topliţa îmbrăcaţi în frumoase şi autentice costume po-pulare româneşti de pe Valea Sălău-ţei lui Coşbuc. La Sfânta Liturghie au fost pre-zenţi, printre alţii, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Mircea Duşa, primarul municipiului Topliţa, Stelu Platon, preşedintele Asociaţiei Ma-gistraţilor din România, Mona Piv-niceru, şi publicistul Ilie Şandru. După Sfânta Liturghie, numeroşi credincioşi din Topliţa, din împre-

jurimi şi din alte judeţe ale ţării, în curtea mănăstirii, au fost părtaşi la sfinţirea apei mici de către IPS Ioan. Toţi credincioşii prezenţi la hram au luat apă sfinţită (Aghiasma Mică),

atât pentru folosul lor duhovnicesc, cât şi al celor apropiaţi. De la locul sfinţirii apei, credin-cioşii, în alai, cântând „Hristos a În-viat din morţi”, în frunte cu înaltele feţe bisericeşti, s-au îndreptat spre trapeza nouă a mănăstirii, unde IPS Ioan a sfinţit pictura. În acest generos spaţiu, ce are un aer duhovnicesc, bisericesc şi liturgic, dotat cu mese lungi, având pereţii şi cupola pictate în fresce, a avut loc şi agapa creştină, presărată

cu înălţătoare cântări bisericeşti. Părintele stareţ Emilian a mul-ţumit ctitorilor, arhitectului, execu-tantului lucrărilor de pictură, tutu-ror celor care au ajutat la realizarea

acestora şi, nu în ultimul rând, Înaltpreasfinţitului Ioan pentru sprijinul acordat, căruia, în semn de recunoştinţă, i-a oferit un fru-mos buchet de flori.

Înainte de a descrie Trapeza Mănăstirii „Sfântul Ilie”, cu aju-torul arhimandritului Emilian, re-dăm Pisania din acest lăcaş: „CU VREREA TATĂLUI, CU AJU-TORUL FIULUI ŞI ÎMPREUNĂ CU LUCRAREA SFÂNTULUI DUH S-A ZIDIT ACEASTĂ TRAPEZĂ ÎNTRE ANII 2007-2010 ÎN TIMPUL PĂSTORIRII IPS IOAN SELEJAN, ARHI-EPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI, STAREŢ FIIND ARHIMANDRITUL EMILIAN TELCEAN, AJUTAT DE ARHI-MANDRITUL MIHAIL GOIA CU OBŞTEA MĂNĂSTIRII PRIN CONTRIBUŢIA FAMI-LIEI FARAGO EMIL, SUB ÎN-DRUMAREA ARHITECTULUI PETRU BEŞU. PICTURA ÎN

FRESCĂ A FOST REALIZATĂ DE IOAN BOTIŞ, ÎN ANUL 2010”. Tabloul votiv este ACOPERĂMÂN-TUL MAICII DOM-NULUI, sub care sunt pictaţi ierarhul locu-lui, IPS Ioan, obştea mănăstirii şi ctitorii, familia Farago.

Pe un perete al trapezei sunt pictate scene din viaţa Patriarhului Miron Cristea: copil, la casa părin-tească din Topliţa; elev, la Liceul Grăniceresc din Năsăud; student, la

Facultatea de Litere şi Filosofie din Budapesta; predarea actului Uni-rii de la 1918 Regelui Ferdinand I; instalarea Primului Patriarh al României Dr. Elie Miron Cristea, în anul 1925. În trapeză există pic-turi cu Patriarhul României, Prea-fericitul Daniel, şi cu Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza. În cele patru cupole sunt picturi cu Sfânta Treime, Mântuitorul panto-crator, Maica Domnului cu Pruncul şi Sfântul Prooroc Ilie, care este şi patronul Mănăstirii Topliţa. Nu lipseşte „Cina cea de taină”, sub care sunt pictaţi sfinţi ierarhi din Biserica Ortodoxă şi sfinţi ierarhi români. Pe boltă sunt pictate cetele îngereşti şi scene cu: pescuirea mi-nunată, nunta din Cana Galilei, Hris-tos trecând printre semănături, pilda bogatului şi săracului Lazăr, Ilie bi-necuvântând făina şi untdelemnul văduvei, Sfântul Prooroc Ilie hrănit de corbi şi de îngeri, Hristos mân-când cu vameşii, înmulţirea pâinilor şi altele. De asemenea, pe unul dintre pereţi sunt pictaţi sfinţi cuvioşi. IPS Ioan Selejan, după ce a sfin-ţit pictura noii Trapeze a Mănăstirii „Sfântul Ilie”, a amintit faptul că după clădirea bisericii, unde creşti-nul îşi hrăneşte sufletul, trapeza este cea mai importantă construcţie din alcătuirea mănăstirilor ortodoxe, ca loc în care creştinul îşi întăreşte tru-pul mulţumind lui Dumnezeu pen-tru cele ale zilei.

Vasile Gotea (Topliţa)

La Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa:

Situată în partea de nord a judeţului Harghita, în Depresiunea Giurgeului, într-o zonă cu relief montan, comuna Sărmaş are în componenţă cinci sate: Platoneşti, Runc, Sărmaş, Fundoaia şi Hodoşa. Localitatea se întinde, de-a lungul drumului european 578 (DN 12), pe o lungime de circa 11 km pe cursul superior al Râului Mureş. Limita administrativă a comunei se în-tinde: spre vest până pe creasta Dealului Fil-pea, continuându-se, apoi, pe Valea Cicicu-lui şi pe Valea Pârâului Fagul Rusului; spre est până dincolo de culmea munţilor Bania, Negara, Gruieţ, Orosbic; spre nord până la Valea Secu; spre sud până dincolo de culmea Dealului Hodoşa, prelungindu-se pe Valea

Pârâului Jolotca. În partea de nord, Sărmaşul se învecinează cu municipiul Topliţa, în par-tea de est cu oraşul Borsec şi comuna Ditrău, în partea de sud cu comunele Ditrău şi Sub-cetate, iar la vest cu comunele Subcetate şi Gălăuţaş. Cele mai apropiate centre urbane sunt municipiile Topliţa, la 10 km spre nord, şi Gheorgheni, la 26 km spre sud. Comuna Sărmaş este, practic, liantul dintre cele două mari zone ale judeţului Harghita, respectiv cea cu populaţie pre-ponderent de etnie maghiară şi cea cu popu-laţie în majoritate de naţionalitate română. Primar al acestei frumoase comune ro-mâneşti aşezată la păşirea în nordul melea-gurilor harghitene este Mişu Mândru. Am stat de vorbă cu edilul aflat deja la cel de-al treilea mandat, chiar cu puţină vreme înain-te de sfintele sărbători:

9Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Interviu

- Domnule primar, cam cât este de mare comuna pe care o gos-podăriţi? Câte suflete numără ea?- La ultimul recensământ, 4.150 de persoane, dintre care 82 la sută români şi 18 la sută maghiari.- Care este, în linii mari, ocupa-ţia lor?

- Aproximativ 100 de persoane sunt angajate la instituţiile de stat. În rest, de bază sunt prelucrarea primară a lemnului şi creşterea animalelor (ovine şi bovine). O altă categorie sunt pensionarii, de la mină şi de la Industrial Group. Problema noastră principală este că sunt mulţi, populaţia fiind îm-bătrânită. Dar cred că nu este ceva nou pentru satul românesc în ge-neral, ca populaţia să fie una îm-bătrânită. Nivelul de trai nu este chiar catastrofal, dar necazul e că nu prea sunt perspective.- De curând, v-aţi înnoit, dom-nule primar. Aveţi acum straie noi la sediul Primăriei.- Aşa este. Am reabilitat clădirea Primăriei, dar am fost ultimii care am făcut acest lucru. Ne-am ocu-pat mai întâi de problemele comu-nei şi am lăsat la urmă Primăria. Am început lucrările în 2009 şi le-am finalizat în 2010. Moderni-

zarea ne-a costat 400.000 de lei, însă am făcut-o din venituri pro-prii.

Fonduri mai multe pentru localităţile controlate de unguri

- Dumneavoastră sunteţi de acord cu afirmaţiile colegilor primari din zona de nord a ju-

deţului, potrivit cărora con-ducerea Consiliului Judeţean Harghita sare peste localităţile româneşti atunci când vine vor-ba despre împărţirea fonduri-lor? Sau, şi când nu sare, alocă localităţilor din zona Topliţei sume derizorii în comparaţie cu acelea date primăriilor contro-late de UDMR şi PCM.- Da, sunt de acord. Cum aş putea să nu fiu în faţa evidenţei. Le-au dat la localităţile controlate de un-guri mai mult, şi asta pe motiv că ar avea proiecte. Proiecte avem fi-ecare, asta să se ştie foarte clar. Şi mai e un motiv, anume că noi, ro-mânii, reprezentăm în judeţ doar 18 la sută. Aş fi de acord cu acest criteriu dacă s-ar menţine şi la ni-vel naţional, iar ei, udemeriştii, ar primi fonduri doar pentru 7 la sută, câtă pondere au maghiarii în România. Totuşi, în ciuda acestor lucruri, trebuie să amintesc reabi-

litarea, în anul 2009, a drumului judeţean 153 D (Sărmaş - Subce-tate), care este o mare realizare.- Pentru că am ajuns la capitolul drumuri, care este starea lor în comuna dumneavoastră?- Am pietruit 4 km de drumuri co-munale, care urmează să fie asfal-tate din fonduri proprii. Avem în comună alţi 10-11 km de drumuri asfaltate în stare foarte bună. Pe

aceste drumuri, lucrările au fost executate în urmă cu patru ani şi, totuşi, ele nu au o groapă. Iar asta în ciuda diferenţelor foarte mari de temperatură din zona noastră. Cum se face acest lucru? Foarte simplu. Se pot face lucruri de ca-litate şi în România, trebuie doar să vrei cu-adevărat şi să controlezi derularea execuţiei la fiecare pas.- Spuneaţi mai devreme că aveţi şi dumneavoastră proiecte des-tule…- Avem, spre exemplu, proiecte depuse, la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru alimentarea cu apă şi canalizare. Valoarea este de 2 milioane de euro, dar este vorba doar despre o parte din sistem, nu despre întreaga comună. Spun aceasta ca să nu se înţeleagă că discutăm despre o lu-crare care se poate face într-un an sau doi. Nici în Bucureşti nu este gata, avem cartiere întregi fără apă

şi canalizare. Şi asta în anul 2011. Iar la noi, la munte, este mult mai greu să faci această lucrare decât la şes, unde tot locul este drept. E adevărat, avem şi avantaje datori-tă faptului că stăm la munte, dar şi destule dezavantaje.

Oamenii, înapoi la glie şi organizaţi în asociaţii

- Să ne întoarcem un pic la oa-meni. Când credeţi că va mai trece criza asta, când vor avea şi oamenii o viaţă mai bună?- Aşa cum spuneam şi mai devre-me, perspectivele sunt destul de reduse. Ceea ce vine din urmă, are şanse reduse, iar Gălăuţaşul şi To-pliţa de altă dată, care absorbeau forţă de muncă şi din Sărmaş şi alte comune, s-au dus… Şi atunci, ce le rămâne la oameni? Întoarce-rea la glie, la agricultură, asta le rămâne. Dar acest lucru nu este unul rău. Ia uitaţi-vă la europeni, de ce le merge aşa de bine?! Pen-tru că fac mai mult decât vorbesc. Acest lucru îi ajută, nu - vezi Doamne - că au ieşit din criză, şi noi nu. Până la urmă vom ieşi şi noi din criză, dar greu, şi nu cred că va mai fi vreodată ce a fost până în 2008. Fiecare va trebui să înţeleagă că va trebui să muncim mai mult. Oamenii trebuie să se

întoarcă la glie şi vor avea două avantaje: nu vor mai plăti produ-sele şi vor mânca mai natural. În plus, nu vor mai fi pârloage. Apoi, oamenii vor trebui să înceapă să

se asocieze, altfel nu vor primi niciodată preţul corect pe produs.- Despre dezvoltarea turistică a comunei, pentru că face parte dintr-un peisaj montan mirific, ce ne puteţi spune?- Pentru turism trebuie creată in-frastructura, iar asta tot noi trebuie să o facem. Avem o pârtie de sa-nie veche, care trebuie refăcută şi omologată. Cel puţin pe perioada de iarnă, ar mişca lucrurile. Omul în ziua de astăzi vrea şi altceva decât aer curat şi, de aceea, tre-buie să îi creăm condiţii. În plus, în ţara noastră nu există o pârtie de sanie omologată pentru desfă-şurarea concursurilor naţionale. Campionatele naţionale de sanie ale României se ţin în străinătate. Vă daţi seama ce mare lucru ar fi dacă am avea această pârtie aici, la Sărmaş? Proiectul, în valoare de un milion de euro, e deja întocmit, e la Federaţia de resort şi urmează să îl depunem la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Lucrarea nu e atât de grandioasă încât să nu se poată face într-un an de zile. Trebuie doar ca pârtia să aibă 900 - 1.000 de metri lungime, ca să poată fi omologată. În această situaţie, se va putea ţine pe ea chiar şi o etapă de cupă mondială. Să nu uităm că zona noastră este una în care este iarnă şase luni pe an, iar în decem-brie şi ianuarie sunt pe aici şi locuri

unde soarele nu ajunge nici măcar un minut pe zi. Ei, această pârtie ar dezvolta zona cu siguranţă, deoare-ce apoi ar trebui cazaţi anual sute, poate mii de oameni.

Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)

10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Local

„Să fim atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fim atenţi la aşa-numitele „autonomii“, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul“ lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.“ (David Prodan, Memorii, 1993)

PSD: Curăţenie în trei oraşe sub sloganul „1 mai - Ziua Muncii Verzi.

Strângem mizeria portocalie”

Primăria Târgu-Mureş a amenajat două zone de picnic în cele mai

frecventate zone din oraş

Consilierii PCM au părăsit şedinţa Consiliului Judeţean pentru că nu au primit

documentele în limba maghiară

Au furat din materialele folosite la reabilitarea Pieţei „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe

Au început înscrierile pentru „Olimpiada mustăţilor”

Mureş

Mureş

Covasna

Covasna

Covasna

Membrii PSD Mureş au făcut curăţenie, timp de două zile, în trei oraşe din judeţ - Târgu-Mureş, Lu-duş şi Târnăveni, sub sloganul „1 mai - Ziua Muncii Verzi. Strângem mizeria portocalie”. Potrivit unui comunicat al for-maţiunii politice transmis luni pre-sei, prima acţiune a PSD Mureş a avut loc pe 1 mai, în Târgu-Mureş şi Luduş, iar luni a continuat în muni-cipiul Târnăveni, toate cele trei ora-şe având primari PD-L. „Acţiunea din Târgu-Mureş, la care au participat 80 de persoane, s-a desfăşurat în Cartierul Rovinari. Participanţii au strâns, în decurs de trei ore, nu mai puţin de 2 tone de gunoi, aruncat pe malurile apei şi pe terenul viran din spatele blocurilor din Cartierul Rovinari. Aceste gu-noaie nu au mai fost adunate de ani de zile de către administraţia PD-L a oraşului. Nu este singura zonă din Târgu-Mureş în care se află cantităţi mari de gunoaie împrăştiate pe do-meniul public, aceasta în condiţiile în care cetăţenii din municipiu sunt pe primele locuri în ţară la disciplina cu care îşi plătesc impozitele şi ta-xele locale”, se arată în comunicatul

PSD Mureş. Potrivit comunicatului, mem-brii şi simpatizanţii PSD din judeţul Mureş, pe lângă acţiunile de curăţe-nie, au participat la Ibăneşti şi Beica de Jos la plantat de arbori.

„Evenimentul din 1 mai a repre-zentat un preambul pentru acţiu-nile din săptămâna premergătoare Congresului PD-L, în care vor fi prezentate problemele liderilor de-mocrat-liberali cu greutate, inclusiv ale celor din judeţul nostru. Mesajul evenimentului organizat şi derulat de către Partidul Social Democrat a fost că împreună vom reda România românilor, împreună vom reuşi să scăpăm ţara din mâinile actualilor conducători care guvernează împo-triva propriului popor”, se mai arată în comunicat.

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

Mai multe bucăţi de piatră folosite la repararea Pieţei „Mihai Viteazul” din centrul municipiului Sfântu-Gheorghe au fost sustrase de trei muncitori care acceptaseră să le vândă la preţ de chilipir unui cetăţean din localitate. Purtătorul de cuvânt al Ins-pectoratului Judeţean de Poliţie Covasna, Andrea Buzsi, a de-clarat, luni, că oamenii legii au descoperit 33 de bucăţi de piatră fasonată în autovehiculul cum-părătorului, iar din cercetări a re-ieşit că acestea fuseseră încărca-te în autoturism de trei tineri din judeţul Giurgiu şi din Bucureşti, angajaţi ai firmei care efectuează lucrările de reabilitare. Cel care a alertat Poliţia a fost un cetăţean care locuieşte în unul dintre blocurile aflate în veci-nătatea pieţei, căruia i s-a părut suspectă „operaţiunea”. „Ale-geau plăcile de piatră cele mai frumoase şi le încărcau într-o maşină cu număr de Ungaria. Mi s-a părut suspect şi am su-nat la 112. (...) Maşina era atât de burduşită încât abia a putut fi urnită din loc”, a declarat martorul ocular. Piaţa „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe, care se află în vecinătatea unor importante instituţii publi-ce, printre care Prefectura, Consiliul Judeţean, Casa de Cultură a Sindicatelor şi Biblioteca Judeţeană Covas-na, s-a distrus din cauza pânzei freatice şi alunecărilor de teren, iar de aproape un deceniu se află în paragină. În ultimii ani, aici au fost realizate lucrări în va-loare de 1,5 milioane de lei pentru drenarea terenu-lui şi înlocuirea cablurilor de alimentare şi a con-ductelor subterane, după care proiectul a stagnat din lipsă de fonduri.

La începutul acestei primăveri lucrările au fost reluate, iar autorităţile locale estimează că se vor în-cheia cel târziu anul viitor.

Proiectul prevede, printre altele, înlocuirea mar-murei cu spaţii verzi care să fixeze terenul, amena-jarea a circa 40 de locuri de parcare, a unor alei pi-etonale, căi de acces pentru persoanele cu handicap şi cărucioarele pentru copii, precum şi mici fântâni arteziene. Soclul statuii domnitorului Mihai Vitea-zul, care se află în centrul scuarului, va fi „îmbrăcat” cu granit de culoare gri-închis. Lucrarea, evaluată la 3,98 milioane de lei plus TVA, este finanţată din Fondul de Mediu de Minis-terul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi din bu-getul local al municipiului Sfântu-Gheorghe.

Organizatorii „Olimpiadei mus-tăţilor”, ajunsă la cea de-a treia edi-ţie, au dat startul înscrierilor pentru această competiţie ce va avea loc, pe data de 8 mai, la Sfântu-Gheorghe.

Coordonatorul concursului, Grubisics Levente, a declarat, vi-neri, că juriul va premia cea mai lungă, cea mai inedită, dar şi cea

mai „secuiască” mustaţă, iar câşti-gătorii vor participa la un concurs european „de profil” ce va avea loc, în luna mai, în Ungaria. „Olimpiada mustăţilor” a fost iniţiată în urmă cu trei ani la pro-punerea preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor (foto), el însuşi posesorul unei mus-tăţi secuieşti, cu vârfurile răsucite în sus, de care este foarte mândru. Tamas Sandor a declarat, în re-petate rânduri, că a fost întotdeauna fascinat de mustăţile purtate, de-a lungul timpului, de oameni mai mult sau mai puţin celebri, cum ar fi Dali, Chaplin sau Ignat Mustăciosul din localitatea covăsneană Estelnic. „De când mi-am lăsat mustaţă, sunt foarte atent la mustăţile alto-ra şi am remarcat că unele dintre acestea sunt geniale. Aşa mi-a ve-

nit ideea să organizez un astfel de concurs”, a explicat Tamas Sandor. De la Ignat Mustăciosul a aflat că „mustaţa care nu se vede din spate nu e mustaţă”. „Asta a fost învăţătura şi ui-taţi-vă la rezultat”, a spus Tamas Sandor, care a recunoscut că şi-a folosit mustaţa drept „cârlig” şi în timpul campaniei electorale, când a postat afişe care o indicau drept „virtute secuiască”. La concursul de anul trecut au participat 10 mustăcioşi, iar pre-miul pentru cea mai lungă mustaţă a fost adjudecat, pentru al doilea an consecutiv, de Zsigmond Mihaly, din localitatea harghiteană Tuşnad, în vârstă de 67 de ani. Mustaţa sa măsura, anul trecut, 62 de centime-tri de la un capăt la altul şi nu mai fusese tăiată de trei ani.

Primăria Târgu-Mureş a amenajat două zone de picnic, la Platoul Cor-neşti şi la liziera pădurii de pe Calea Sighişoarei, pentru ca persoanele care preferă ieşirile în natură să poată petrece într-un mod cât mai civilizat sfârşi-turile de săptămână. La liziera pădurii de pe Calea Sighişoarei, municipalitatea a construit nouă vetre pentru grătare, astfel încât cei care preferă acest loc să nu mai fie nevoiţi să improvizeze. Pe lângă grătare, aici au fost amenajate mese şi scaune din lemn, iar dintr-un container se asigură apa curentă. Cea mai modernă zonă de picnic este, însă, cea de la Platoul Corneşti, aflată în pădurea cu acelaşi nume, unde târgumureşenii au la dispoziţie mese şi bănci din lemn, dar şi aproximativ 20 de grătare amplasate pe vetre din cărămidă, unde îşi pot pregăti fripturile, cârnăciorii sau mititeii. În această zonă, Primăria a deschis şi un punct de vânzare a cărbunilor, lemnelor şi chibriturilor. Pasionaţii de picnic trebuie să-şi aducă de acasă doar produsele culinare şi băuturile. Pe lângă aceste facilităţi, municipalitatea a amplasat numeroase coşuri de gunoi şi a instalat o reţea de apă curentă. Pentru ca timpul de relaxare să fie cât mai plăcut, tot în zona de picnic există un parc de joacă pentru copii, o pistă de alergare, trenuleţul Thomas şi Grădina Zoologică. Un alt loc modern în care mureşenii se pot relaxa este Complexul de Sport şi Agrement „Mureşul”, în care pe lângă spaţiul verde, ştranduri şi terenuri de sport, există şi numeroase terase.

Reprezentanţii Partidului Ci-vic Maghiar (PCM) în Consiliul Judeţean Covasna au părăsit, joi, şedinţa ordinară, revoltaţi că nu au primit toate proiectele de hotărâre traduse în limba maghiară. Preşedintele PCM Covasna, Kulcsar Terza Jozsef, a declarat

că Legea administraţiei publice locale prevede dreptul minorită-ţilor naţionale de a-şi folosi lim-ba maternă în localităţile în care ponderea acestora depăşeşte 20 la sută, prin urmare solicitarea privind traducerea documentelor în limba maghiară este „perfect

îndreptăţită”. „Nu e vorba de necunoaşterea limbii române, ci de faptul că le-gea prevede clar că avem acest drept şi vrem să fie respectat. (...) Nu se pune problema că am fi vrut să şantajăm sau să sabotăm acti-vitatea Consiliului Judeţean, ci a fost o acţiune de protest. Subliniez că nu cerem nimic ilegal!”, a de-clarat liderul PCM.

Kulcsar a ţinut să adauge că nu a fost prima dată când materialele în limba maghiară au fost incom-plete şi că a avertizat de mai multe ori conducerea Consiliului Jude-ţean că PCM se va retrage de la lucrări dacă situaţia va persista. Potrivit acestuia, netraduce-rea materialelor demonstrează că pentru şefii Consiliului Judeţean Covasna aleşi pe listele UDMR

promovarea şi folosirea limbii ma-ghiare reprezintă „doar un slogan de campanie electorală”. Conducerea CJ Covasna a mo-tivat lipsa materialelor în limba ma-ghiară prin faptul că pentru această şedinţă ordinară, care a avut mai mult de 15 puncte pe ordinea de zi, a fost un volum foarte mare de lucru, iar traducerile nu au putut fi realizate în totalitate la timp.

11Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Traduceri

Traduceri din presa de limbă maghiară

www.forumharghitacovasna.ro

Părinţi! Înainte să luaţi o decizie lega-tă de problema respectivă, să ci-tiţi, să reflectaţi asupra opiniilor mele manifestate în calitate de părinte, de profesor sau de cer-cetător care se ocupă de situaţia lingvistică din ţara noastră. Nici măcar în România limba maghiară nu este mai puţin valoroa-să decât româna: româna este limba maternă a românilor, iar maghiara a maghiarilor. În aprecierea celor de limbă maternă maghiară, aceasta e mai valoroasă, mai importantă de-cât orice altă limbă. E importantă şi valoroasă pentru că strămoşii noştri au cultivat-o de-a lungul secolelor. Româna este limba oficială a ţării, maghiara este limba utilizată de cea mai numeroasă comunita-te minoritară din ţară, este limba noastră. Majoritatea celor de pe Pământul Secuiesc vorbesc aceas-tă limbă, în Transilvania 20 la sută din populaţie, adică fiecare al cin-cilea om. Lângă noi se află Unga-ria, şi mai sunt şi ceilalţi maghiari din Bazinul Carpatic. În Bazinul Carpatic tocmai noi, cei cu limba maternă maghiară, suntem în ma-joritate. Dacă efectivul nostru va creşte sau va scade în viitor, depin-de de deciziile adoptate de părinţi. În ţara noastră, utilizarea limbii maghiare dispune de posibilităţi extinse, asigurate prin legi, în do-meniul educaţional, viaţa biserici-lor, viaţa ştiinţifică, administraţie, viaţa publică. E important să se ştie că învăţământul în limba maghiară,

şcolile cu predare în limba maghia-ră sunt susţinute în mod însemnat şi de statul ungar, de organizaţiile civile transilvănene, asigurând di-ferite burse, organizând excursii de studii, concursuri de limba maternă şi tabere. Dacă maghiara a fost prima limbă în care a învăţat să vorbeas-că copilul dumneavoastră, el îşi va însuşi mai uşor şi citirea-scrierea în această limbă. Citind, va face cunoştinţă cu istoria strămoşilor săi, literatura maghiară, comoara noastră comună: cultura maghia-ră. Studierea limbii materne nu se încheie în ciclul primar sau şcoala generală, pe parcursul studiilor ur-mate la liceu şi universitate poate deveni aceasta cu adevărat bogată. Dacă copilul dumneavoas-tră va studia în această limbă, va dobândi mai uşor cunoştinţe mai precise, şi cele însuşite îi vor ră-mâne întipărite în memorie pentru mai mult timp. E adevărat: aici, pe pământul nostru natal, e importantă şi învă-ţarea, adică cunoaşterea limbii ro-mâne. Două limbi oferă mai multe posibilităţi în ceea ce priveşte do-bândirea unor cunoştinţe noi, pre-gătirea profesională, orientarea în viaţa cotidiană sau comunicarea cu vecinii noştri, cu cunoştinţele. Însă, însuşirea limbii române nu presupune frecventarea unei şcoli cu predare în limba română sau a secţiei române. Copilul poa-te învăţa limba română şi singur, în şcolile maghiare, şi o poate

practica oriunde. Şi limba română trebuie bine aprofundată, în for-mele sale diferite: cum e vorbită în viaţa de zi cu zi, cum e utilizată în cărţi sau în stilul în care e folo-sită în cadrul emisiunilor difuzate de posturile de televiziune. Bilingvismul presupune benefi-cii adevărate dacă cele două limbi sunt utilizate la un nivel mai înalt, baza reprezentând-o limba maternă. Utilizarea zilnică a limbii maghiare ne menţine cultura şi identitatea de maghiar. Pe baza limbii maghiare şi anexată acestei limbi trebuie însuşi-tă şi utilizată română. Şi în funcţie de posibilităţi, şi alte limbi. Dacă cei doi părinţi au limbi materne diferite, mai mult ca si-gur copilul îşi va însuşi simultan ambele limbi. În cazul respectiv, e bine dacă va continua copilul să studieze în ambele limbi, adi-că un ciclu de învăţământ să fie urmat într-o limbă, iar următorul în cealaltă limbă. E indicat ca în şcoala primară copilul să studieze în limba maghiară, având în ve-dere că la orele de limba română va avea ocazia să înveţe să scrie şi să citească şi în limba română, şi mai târziu nu-i va fi greu să treacă la secţia română. Însă, dacă ciclul primar nu-l va urmări în limba maghiară, nu mai poate reveni să însuşească citirea şi scrierea în limba maghiară. Majoritatea din sfaturile care ni se oferă - chiar cu bună-voinţă - nu sunt adevărate. Nu e adevărat că cel care studi-

ază în limba română are rezultate mai bune la şcoală şi se descurcă mai uşor în viaţă. Dimpotrivă, a fost dovedit ştiinţific: în a doua limbă e mai greu să realizezi pro-grese la şcoală. Posibilităţile stu-dierii în limba maghiară au fost extinse, există diverse oferte pri-vind pregătirea profesională sau cea universitară. Nimeni nu va avea dezavantaje dacă îşi urmează studiile în limba maghiară. Nu e adevărat că limba maghia-ră reprezintă o povoară, o materie în plus la şcoală, crescând numărul de ore pe săptămână şi cel al exa-menelor. Materia prin care copilul îşi fundamentează cultura de limba maternă reprezintă baza însuşirii a cunoştinţelor din diferite domenii. Pentru maghiari, limba şi literatura română reprezintă materia în plus, însă aceasta trebuie văzută ca o po-sibilitate bună şi trebuie asumată de fiecare copil maghiar din Ro-mânia, pentru a fi înzestrat cu mai multe cunoştinţe, să fie capabil să înlăture orice obstacol. E adevărat că acel copil care îşi urmează studiile în limba română - începând deja din ciclul primar -, niciodată nu-şi va aprofunda limba maghiară, n-o să ştie să scrie, iar citirea va deveni un adevărat chin. E adevărat că acelui copil îi va fi grea şi studierea altor materii. E adevărat că, odată cu trecerea tim-pului, va uita şi cele învăţate la vârsta preşcolară. E adevărat că în această a doua limbă nu prea va fi sigur pe sine. E adevărat că cea de-a

doua limbă mai bine cunoscută şi mai deseori utilizată îl va îndepăr-ta de rudele, cunoştinţele sale ma-ghiare. E adevărat şi faptul că noua limbă şi noile relaţii îi afectează copilului conştiinţa maghiară: îşi va schimba limba, ar putea renunţa la identitatea sa de maghiar. Care sunt avantajele studierii în limba maghiară? Copilul dumneavoastră poate deveni un om cu valori depline, va statornici în limba maghiară şi în cultura noastră, îşi va păstra identitatea de maghiar. Va învăţa să vorbească perfect în limba ro-mână şi în alte limbi. Se poate pre-găti profesional, îşi poate continua studiile la universităţi. Putem simţi pasiune faţă de limba maghiară. Trebuie să simţim pasiune faţă de limba maghiară! Ce se întâmplă dacă se optează pentru studii în limba română? Şi în acest caz, copilul poate de-veni un om cu valori depline, însă trebuie să fim conştienţi de fap-tul că el se va îndepărta de limba maghiară, el sau copiii lui îşi vor schimba, fără nicio problemă, lim-ba maghiară, religia, naţionalitatea cu cea a majorităţii, cu româna. Pentek Janos, Uniunea din Transilvania a

Ocrotitorilor Limbii Materne - Institutul de Limbă Szabo T. AttilaLunarul „Tortenelmi magazin“

(Covasna), nr. 4, aprilie 2011; Titlu: În ce limbă să înveţe copilul?

Română sau maghiară?

Nu este o exagerare afirmaţia potrivit căreia Insula Secuiască este o minune mai mică. Este sigur că pentru realizarea ei este nevoie de o serie de minuni. Dacă ne gân-dim bine, este o minune şi faptul că după gloria regelui nostru Attila şi domnia regi-lor noştri cu sânge de pasăre Turul, am tre-cut prin furtunile sângeroase ale istoriei şi am renăscut asemeni păsării Phoenix, am apărat iar şi iar Bazinul Carpatic. Este o minune şi faptul că după ravagi-ile făcute de tătari, turci, lobonţi, sovietici şi comunişti şovini, maghiarimea noastră din Transilvania încă mai are un sâmbure viabil, care se dezvoltă cu dinamism, că-lit în lupte - membrii Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM) -, care, inspirân-du-se din moştenirea strămoşilor noştri, construiesc hotărâţi un viitor maghiar mai frumos în Transilvania şi Partium. Maghiarul nu va putea fi liber până când nu îşi va elibera sufletul din jugul străin al regimurilor asupritoare, de stig-matele secolului trecut, dintre care cel mai dureros pentru noi este şi azi Trianonul. Acum vedem că această rană este mult mai adâncă decât cred unii şi nu poate fi tratată cu tratament simptomatic, ci este nevoie de un tratament radical pentru tra-tarea rănii istorice adânci, dureroase la fel ca privarea de patria noastră. De o jumă-tate de secol răbdăm sub stăpânire străină. E timpul ca în anul 2011, anul întâlnirilor, să punem capăt acestei ere. Retrocedarea cetăţeniei noastre unga-re este un pas corespunzător şi necesar în

această intenţie de tratare, însă acest prim pas trebuie să devină parte a unui proces unificator al naţiunii, pentru că în cazul în care nu se întâlnesc maghiarul cu ma-ghiarul, peste câteva decenii este posibil să nu avem posibilitatea de a deveni din nou o naţiune. Pentru că, între timp, ma-şinăria liberal-globalistă care ne ruinează naţiunea şi ne aspiră cei mai buni tineri, funcţionează, iar noi trebuie să fim mereu cu un pas înaintea ei. Azi nu mai merge să spui că de mâine intru în rând, nu mai poţi arăta spre altul - acum a venit rândul nostru! Din acest motiv este nevoie de Insule Maghiare şi Secuieşti care se înmulţesc an de an, în care vom demola hotarele artificiale ri-dicate între membrii naţiunii noastre şi împreună vom sparge cătuşele comune. Pentru că noi nu ne putem mulţumi cu mai puţin decât drepturile pe care le-am moştenit. Domnul ne-a creat liberi, motiv pen-tru care obligaţia noastră este să le lăsăm copiilor noştri libertatea, o Transilvanie liberă, care a devenit o fortăreaţă datorită credinţei strămoşilor noştri şi eroismului celor care au luptat pentru libertate. Una dintre mărturiile muncii comune este Insula Secuiască III. Noi, organizatorii, membrii Mişcării de Tineret 64 de Comi-tate, vă invităm să sprijiniţi şi să fiţi părţi active ale acestei minuni!

Lokodi Ferenc Attila, vicepreşedintele HVIM

Site-ul www.kezdivasarhely.hvim.org

Szegedi Csanad, europarlamentar Jobbik, a dovedit în repetate rânduri că soarta maghia-rimii transilvănene reprezintă problema sa de suflet. Cu ocazia recentei interpelări susţinute la Bruxelles, Szegedi Csanad a adoptat o pozi-ţie pentru susţinerea autonomiei Văii Ierului. În cadrul expunerii susţinute la începutul lui martie, la Valea lui Mihai, a subliniat că ma-ghiarimea în bloc din Valea Ierului - cea mai numeroasă după populaţia de etnie maghiară de pe Pământul Secuiesc - dispune de acelaşi drept de a-şi înfăptui autonomia teritorială ca şi cei din Tirolul de Sud, regiune anexată Ita-liei, care se bucură de autonomie teritorială, economică şi culturală extinsă în cadrul ac-tualului stat italian - scrie publicaţia Reggeli Ujsag. Lucrurile au stat cu totul altfel mai de-mult. În 1918, regiunea cu o pondere a popu-laţiei germane de 97 la sută - pe atunci număra 260.000 de locuitori - a trăit sub asuprire ita-liană. În urma colonizărilor care au vizat puri-ficarea etnică şi a constrângerii a aproximativ unei treimi din populaţia indigenă să emigreze în Austria, până în a două jumătate a secolu-lui al XX-lea, efectivele populaţiei au scăzut semnificativ. Fără autonomie, probabil astăzi nici nu ar mai exista. În prezent, datorită autodeterminării, popu-laţia din Tirolul de Sud - ale cărei efective au crescut până la 500.000 - dispune de parlament şi guvern proprii, locale, majoritatea sumelor încasate în urma taxelor şi impozitelor achitate sunt folosite la nivel local, învăţământul este bilingv. Conform prevederilor unei legi locale, în fiecare localitate, locuinţele sociale oferite în chirie, subvenţiile acordate în domeniul cultu-

ral sau pentru construirea locuinţelor, trebuie distribuite în funcţie de proporţia grupurilor et-nice care trăiesc în zona respectivă. Rezultatul: o comunitate mai mică nu va fi asimilată, nu se pierde într-o populaţie italiană care numără 60 de milioane de cetăţeni. Tirolul de Sud şi-a păs-trat caracterul austriaco-german, 69 la sută din localnici sunt de naţionalitate germană, procen-tul lor nu scade. În schimb, maghiarimea transilvăneană ruptă, ale cărei efective depăşesc ordinul mi-lioanelor, respectiv cei din Valea Ierului care trăiesc în bloc, nu dispun de drepturi efective de autodeterminare. Cu ocazia vizitei efectu-ate la Valea lui Mihai, localnicii de etnie ma-ghiară i-au solicitat europarlamentarului ca pe viitor să reprezinte mult mai intens aspiraţiile autonomiste ale regiunii. Răspunzând acestei solicitări, în cuvânta-rea rostită în 15 martie, la Budapesta, Szege-di Csanad a accentuat importanţa autonomiei Văii Ierului. În cadrul şedinţei plenare din 23 martie a Parlamentului European, europarlamentarul Jobbik a prezentat aspiraţiile autonomiste ale maghiarimii din Valea Ierului şi a propus ca parlamentul să convoace o şedinţă pentru a dezbate problema privind autonomia teritori-ală a Pământului Secuiesc şi a Văii Ierului. În 24 martie, Szegedi i-a înaintat Comisiei Europene şi o solicitare scrisă vizând aceas-tă cauză, urgentând oferirea unor răspunsuri concrete la dispoziţia Comisiei.

Săptămânalul „Szekely Ujsag“ (Covasna), nr. 63, 07-13.04.2011;

Titlu: Szegedi şi-a îndeplinit promisiunea

12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Istorie - Cultură

Vă rog frumos, aceasta este istorie. Acestea sunt date istorice, vă rog să vă do-cumentaţi! Vă rog să cercetaţi care au fost resorturile datorită cărora, în mod nemernic, un mare număr de germani, total nevinovaţi, familii nefericite au fost expulzate cu forţa din Ungaria. „Germanii din Ungaria sunt singura gru-pă de expulzaţi care au fost alungaţi de o fostă aliată a Germaniei“ (Johann Weidlein, „Schicksaljahre der Ungarndeutschen“). Pe lângă intersele imediate, resorturile expulză-rii germanilor din Ungaria nu pot fi înţelese decât cunoscând istoria relaţiilor maghia-ro-germane din ultimele secole. Pentru că expulzarea din 1946 nu este decât punctul final al unui proces îndelungat. În existenţa Ungariei, al chipului ei de astăzi, contribuţia germană este masivă şi determinantă. Ger-manii i-au asigurat continuitatea, în partea de nord a ţării, atunci când mare parte a Un-gariei, inclusiv Budapesta, era paşalâc, şi au eliberat-o, cu preţul unor hecatobe a fiilor săi, de jugul turcesc (B. Homan - G. Szekfu, „Is-toria Maghiară“, Budapesta, 1936, vol. IV, p. 220). Ei au repopulat-o şi reconstruit-o (toate oraşele importante ale Ungariei cu excepţia Debreţinului). Chiar şi Budapesta a fost, până în a doua jumătate a secolului XIX, majoritar germană. Până şi planurile bisericilor săteşti erau concepute la Viena. Deja la năvala tă-

tarilor din 1241, aceştia găsiseră mari oraşe germane, Pesta fiind numită în documente „magna et ditissima villa Teutonicorum“. Se ştie că în secolul al XIV-lea, în toate cele cca. 150 oraşe ale Ungariei, germanii formau ma-joritatea covârşitoare a populaţiei (J. Szucs, «The Peoples»). Germanii au fost mult timp civilizatorii, modelele şi profesorii maghiari-lor. Ei au avut un rol deosebit în întemeierea şi dezvoltarea meseriilor, a ştiinţelor, inclusiv a celor umaniste, a culturii, industriei şi co-merţului maghiar, alături de evrei. Ei sunt cei care au creat, inspirându-se din unele elemen-te asiatice, şi aşa-zisa arhitectură maghiară (Johann Weidlein, „Deutsche Kulturleistung in Ungarn“, 1963). Odată cu naşterea naţionalismului ma-ghiar, germanul începe să fie perceput ca principala ameninţare a existenţei maghia-rimii. Şcolile şi instituţiile culturale germane sunt consecvent sugrumate, burghezia şi inte-lectualitatea germană este masiv maghiariza-tă (J. Weidlein, „Die verlorenen Sohne“ - Fii pierduţi, Viena, 1960). Până la sfârşitul pri-mului război mondial fuseseră maghiarizaţi peste un milion şi jumătate de germani, iar numărul celor 500.000 rămaşi, numai într-un singur deceniu, 1920-1930, s-a redus cu 13 la sută. În 1855 existau 2.400 şcoli germa-ne, iar în 1918 rămăseseră 417, din care 254 aparţineau de biserca luterană a saşilor din Transilvania (pentru cei 250.000 de credin-cioşi), alte 116 erau în Burgerlandul german (vestul Ungariei, unde germanii se aşezaseră

înainte de descălecarea maghiarilor), aşa în-cât, practic, restul germanilor, n-aveau nicio şcoală în limba maternă. Din 1907 singura preocupare era învăţarea limbii maghiare, altor cunoştinţe neacordându-se mare atenţie (Johann Weidlein, „Maghiarizarea germani-lor în Ungaria“). Şcolile superioare au fost şi mai rapid lichidate. Ultima a fost deschisă o şcoală superioară pentru fete, în 1875, la Odenburg (Sopron). Este interesant de re-marcat că chiar în 1879, anul Alianţei Ger-maniei cu Austro-Ungaria, prin legea VIII a învăţământului, maghiarizarea şcolilor mino-rităţilor este oficializată, după ce gimnaziile germane fuseseră deja cu ani înainte desfiin-ţate şi saşii ardeleni îşi pierduseră autonomia (1876). De fapt, maghiarizarea planificată a început în timpul „Contrareformei“, cu mai mult de un secol în urmă, când s-a încercat înlocuirea germanilor din posturile de condu-cere cu elemente maghiare în oraşele germa-ne din nordul Ungariei. De atunci, catoliciza-rea şi maghiarizarea au mers mână în mână. Jakob Bleyer, una din marile personalităţi ale germanilor din Ungaria între cele două răz-boaie mondiale şi care a fost un catolic pro-fund religios, constata în 1930: „Biserica ca-tolică este pentru germanitatea din Ungaria în primul rând un stabiliment de maghiariza-re, catolicismul fiind pe planul al doilea“. În afară de saşii transilvăneni, germanii din Un-garia n-au avut biserica lor naţională, preo-ţii şi profesorii fiind maghiarizaţi în şcolile maghiare. Aceştia considerau, la rându-le, o

obligaţie patriotică să-i maghiarizeze pe cei aflaţi în grija lor. Asimilatul Grunwald Bela, un cunoscut politician din Ungaria de nord, justifică astfel maghiarizarea: „Dacă vrem să trăim, atunci trebuie să ne-nmulţim şi să ne întărim prin asimilarea elementelor străi-ne… Asimilarea are loc în mare măsură prin şcolile medii şi superioare. Acestora li se da-torează caracterul maghiar al intelighenţiei Ungariei de Sus“ („A Felvidek“ - Ungaria de Sus azi Slovacia, 1878). În 1933 Jakob Bleyer constata că 70 la sută dintre copiii germani care terminau şcoala generală nu ştiau să ci-tească sau să scrie în limba maternă, 90 la sută din absolvenţii şcolilor medii nu erau ca-pabili să scrie o scrisoare sau măcar o propo-ziţie corectă în limba germană. Atunci când el a prezentat în parlament această situaţie, a provocat manifestaţii ale studenţilor ma-ghiari împotriva sa, iar publiciştii maghiari scriau că „l-ar spânzura liniştiţi ca duşman al patriei“ (Johann Weidlein, „Maghiariza-rea germanilor în Ungaria…“, 1955). În anii 90 Geza Hambuch a trezit aceleaşi sentimen-te, atunci când a îndrăznit să spună adevă-rul despre situaţia germanilor în Ungaria de azi. În 1930 Academia Maghiară alcătuieşte „Cartea meseriaşilor de protecţie a limbii“, prin care creează termeni de specialitate ma-ghiari în 69 de meserii, în care până atunci se foloseau aproape exclusiv cei germani. Ter-menii noi creaţi trebuiau introduşi şi învăţaţi în toate atelierele şi şcolile de meserii.

(va urma)

decretat de preşedintele Wilson. Adevărata frontieră etnică şi lingvistică dintre România şi Un-garia a fost trasată în Tratatul în-cheiat în 1916 între români, pe de-o parte, şi Puterile Aliate, pe de altă parte. Frontiera de la Trianon este si-tuată mai la est de adevărata fron-tieră a etnicităţii româneşti; ea lasă deci, în teritoriul ungar, enclave româneşti. La Conferinţa Păcii din Paris, Ion I. C. Brătianu a susţinut cu dârzenie drepturile României, cerând să se respecte fruntariile stabilite de Aliaţi în 1916, după în-delungate şi minuţioase tratative. Delegaţia românească la Confe-rinţa Păcii nu s-a mulţumit, însă, să ceară, pur şi simplu, respectarea tratatului de alianţă din 1916, ca pe un drept sacrosanct izvorât din litera Convenţiei, ci şi-a sprijinit fiecare revendicare teritorială pe studii şi memorii extrem de docu-mentate, însoţite de hărţi etnogra-fice întocmite cu multă grijă pen-tru respectul adevărului. Mai mult încă, Ion I. C. Brătia-nu, în interesul păcii, al liberei dez-voltări a popoarelor şi al progresu-lui economic al Europei (expunerea din 1 februarie 1919), a renunţat să mai revendice teritoriile locuite de români în sudul Dunării, precum şi cele din regiunea Tisei. Conferinţa Păcii a refuzat, însă, României fruntariile prevăzute în tratatul de alianţă din 1916 şi a fi-xat linia de demarcaţie dintre Ro-mânia şi Ungaria cu mult spre Ră-sărit, urmărind în aceasta cele mai multe din indicaţiunile prevăzute

pe harta redactată după sugestiile marelui patriot ungur Kossuth. În felul acesta au rămas în afara teri-toriului naţional românesc porţiuni de teritorii având o structură etnică majoritar românească. Toate hărţile etnografice şi lingvistice care au fost dresate la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în secolele XIX şi XX de geografi, etnografi şi lingvişti, indiferent dacă ei au fost unguri, germani, austrieci, francezi, englezi sau italieni, toate monografiile şi lexi-coanele, toate studiile privitoare la linia de demarcaţie etnică între ro-mâni şi unguri, dovedesc, până la evidenţă, că graniţa etnicităţii ro-mâneşti spre apus depăşeşte fron-tiera trasată prin Tratatul din 1920. Astfel, în „Compendiul geo-grafic al Ungariei“, publicat în 1779 de Matyas Bel, autorul, în-făţişând repartiţia naţionalităţilor la graniţa de vest a Transilvaniei, scrie că românii se întind până în departamentele: Bereg, Ugocsa, Bekes şi Bihor, dintre care primele trei au rămas după Tratatul de la Trianon cu totul în afara graniţelor României, iar cel din urmă a fost împărţit între România şi Ungaria. În „Lexiconul geografic al Un-gariei“, dresat de J. M. Korabi-nszky în 1786 şi publicat la Pre-ssburg (Bratislava) găsim câteva regiuni de la marginea apuseană a Transilvaniei - rămase după Tria-non la unguri - populate masiv cu români. Astfel, printre altele găsim satele: Nyiradony, Nagy-Kallo şi Bir, situate în departamentele Sza-bolcs, Poceni şi Petigd, situate în

departamentul unguresc al Bihoru-lui, Suged în Borsod etc.. Pe de altă parte, în marea lu-crare „Magyarorszagnak leira-sa“, apărută la Buda în 1776, A. Valyi enumeră o serie întreagă de cătune, de sate, de mici orăşele şi chiar oraşe având o populaţie majoritară românească - localităţi care au rămas după 1920 pe teri-toriu unguresc. Cităm printre cele mai importante: Nyiradony în de-partamentul Szabolcs, Batonya în departamentul Csanad, Bedo, Dar-vas, Melkerek şi Szaka în departa-mentul Bihor. În 1829, J. V. Csaplovics publi-că la Pesta două volume intitulate Gemalde von Ungarn, la sfârşitul cărora se găseşte anexată o hartă etnografică în culori a Ungariei cu provinciile dependente de ea, cu excepţia Transilvaniei propriu-zise (Etnographische Karte des Koni-greichs Ungarn nach Lipszky von J. V. Csaplovics). Această hartă este extrem de preţioasă în ceea ce priveşte contribuţia ei la delimita-rea frontierei etnice dintre români şi unguri. Ea depăşeşte frontiera trasată în 1920. Astfel, frontiera etnică trece pe teritoriul unguresc în departamentul Szobolcz, unde sunt menţionate şapte localităţi pur româneşti. În regiunea judeţu-lui Bihor, care a revenit după 1920 Ungariei, găsim alte opt mari sate româneşti. În regiunea de nord a Aradului, frontiera etnică româ-nească prezintă un intrând puter-nic în teritoriul unguresc din 1920, satele româneşti atingând regiunea localităţii Gyula. (va urma)

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic în documente.“ Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (LI)

dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

„Injustiţia“ de la Trianon

În primul rând, să analizăm, însă, acuzaţiunea de bază a un-gurilor, acuzaţiune care a făcut să curgă atâta cerneală în epoca postbelică, şi care, din nefericire, a adus o nouă ciuntire integrităţii poporului şi statului român, acu-zaţiune care se sprijină pe pretinsa injustiţie care s-a făcut ungurilor la Trianon - atribuindu-se Româ-niei teritorii etnice ungare. Desigur că sunt foarte mulţi unguri care susţin că toată Transil-vania ar fi trebuit să redevină un-gurească şi aceasta întrucât timp de o mie de ani ea a fost sub do-minaţie ungurească. Ca şi când în Istoria popoarelor ar exista o pre-scripţiune achizitivă şi ca şi când o injustiţie care durează un mile-niu se transformă în mod automat, prin scurgerea timpului, într-o jus-tiţie intangibilă...! Acest punct de vedere al şovi-nilor unguri n-a găsit, însă, ecou nici chiar în rândurile celor mai pasionaţi susţinători ai cauzei ma-

ghiare de peste hotare. El a fost considerat ca inoperant şi excesiv până şi de înalte personalităţi ma-ghiare, cum e cazul fostului minis-tru de justiţie ungur dr. Emil Nagy, care declara: „Ungurii trebuie să abandoneze ideea integrităţii di-nainte de război şi trebuie să se resemneze cu pierderea unor teri-torii locuite de mase compacte de naţionalităţi străine“. Rămâne punctul de vedere mai modest al acelora care au agitat, până în 1940, chestiunea „recti-ficării“ frontierei româno-ungare din 1920 şi care au avut necontes-tata surpriză de a-şi vedea depăşite până şi cele mai temerare speranţe în vara anului 1940, când a reîn-ceput din nou calvarul românilor din Transilvania, dezlipită de tru-pul românismului şi trunchiată în modul cel mai absurd posibil. Ei au susţinut mereu că s-a atri-buit României un vast teritoriu, care, din punct de vedere etnic, ar fi trebuit să revină de drept Unga-riei. Or, şi acest lucru este cu totul inexact. La Trianon, i s-a atribuit României un teritoriu mai mic de-cât acela la care ea avea dreptul conform principiului etnicităţii,

ARDEALULO carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- CXLI -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.“ (Tudor Gheorghe)

13Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Istorie - Cultură

Iosif Sterca Şluţiu despre relaţiile dintre Avram Iancu şi Vasvari Pal

Apreciat a fi unul din cei mai prolifici memorialişti postrevolu-ţionari români din Transilvania,

Iosif Sterca Şuluţiu a fost, în ace-laşi timp, prin natura împrejură-rilor, şi cel mai apropiat prieten

din copilărie al lui Avram Iancu (foto), de unde provin cu siguran-ţă informaţiile atât de bogate şi la obiect pe care le-a înmagazinat în nu mai puţin de şase volume de memorialistică. Ca mulţi alţii din anturajul re-strâns al Crăişorului Munţilor, şi Iosif Sterca Şuluţiu studiază la Cluj şi Târgu-Mureş, dar şi la Pes-ta, unde este primit între tinerii cu idei avansate, fie ei români sau un-guri, cu care leagă prietenii, între alţii şi cu Vasvari Pal. Acest tânăr influent, aflat sub protecţii înalte, a călătorit în primăvara revoluţi-ei ca trimis al pestanilor la Cluj, unde dieta magnaţilor ardeleni ardea de nerăbdare de a proclama unirea Transilvaniei cu Ungaria. Cu acest prilej, mânat de dorinţa de a cunoaşte minunata provincie transilvană, în călătoria sa prin Munţii Apuseni, acceptă invitaţia lui Avram Iancu de a-i fi oaspete şi însoţitor, în compania, desigur, a lui Şuluţiu. Din memorialistica lui Şuluţiu, am surprins un fragment, cuprins în Biografia lui Avram Iancu, refe-ritor la relaţiile dintre cei doi:

Avram Iancu şi Vasvari Pal

„Vasvari Pal, un tânăr înalt, fru-mos, blondin cu frunte lată şi ochi focoşi, s-a născut în anul 1826 în Tisza-Bud, unde tatăl dânsului a fost precum susţin unii, preot greco-

catolic. De aici vine presupunerea unor scriitori români că Vasvari ar fi fost român. În Tisza-Bud însă şi în Nyir-Vasvar, unde tatăl dânsului asemenea funcţionase ca preot, în ziua de azi locuitorii sunt romano-catolici, maghiari, nu români. Numele fami-liar al lui Vasvari a fost Feher. Studiile elementare le-a făcut în Nyir-Vasvar, iar şcoalele medii le-a frecven-tat la Careul Mare. În anul 1843 a mers la Pesta la uni-versitate, unde numai decât şi-a început activitatea ca un conducător. În 15 iunie 1847 fu ales de tinerimea universi-tară să rostească o cuvântare la mormântul profesorului Horvath Istvan şi a câştigat premiul societăţii literare „Kisfaludi“, cu biografia po-etului Zrinyi. Tot în acel an ajunse în institutul contesei Teleki Blanka şi Lovei Klara, profesor de literatură şi limbă maghiară. Vasvari devenise zala ce împreuna tinerimea cu savanţii. În luna lui mar-tie 1848 a jucat un rol deci-siv în proclamarea dreptului omului: ştergerea sclaviei, ştergerea privilegiilor nobi-limii, libertatea presei, egali-tatea înaintea legii etc.. În 15 martie fu ales în comitetul revolu-ţionar care a guvernat ţara până la 14 aprilie, când s-a numit ministe-

rul maghiar. Vasvari ajunsese la o popularitate extraordinară; o ţară întreagă îl iubea şi-l stima. Dame-le din Pesta i-au dat în semn de stimă un inel-sigil de aur, pe care

era gravat «15 martie 1848». Pen-tru talentul său oratoric se numea Demosthenes. Însuşi Kossuth îşi

temea popularitatea de el. În luna lui mai 1848 a mers la Cluj, ca să fie de faţă la deschide-rea dietei. A fost însoţit de cei mai celebri tineri, care au fost mata-

dorii revoluţiunii din 15 martie, anume de Vidacs Janos, Lisznyai Kalman şi Gajzago Salamon, se-

cretarul marelui patriot maghiar Grof Szecsenyi Istvan. În Cluj au fost pri-miţi cu mare solemnitate, în teatru li s-a dat o lojă de onoare, iar în dietă o bancă separată, la spatele episco-pului Lemenyi. Aceşti tineri îmi erau cunoscuţi din Pesta, unde studiasem eu pe acel timp, unii îmi erau buni amici, mai ales Vasvari. Întâlnin-du-i în Cluj, am fost împre-ună cu ei în loja din teatru şi în băncile din dietă. Azi singur domnul Gajzago se mai află în viaţă ca mem-bru în casa magnaţilor şi preşedinte la înaltul for de contabilitate în pensie. După închiderea dietei, toţi tinerii m-au cercetat pe mine la casa părinţilor mei din Abrud. Aici şi-a exprimat Vasvari dorinţa de a vedea şi a cunoaşte pe

Avram Iancu în persoană. L-am dus deci la Iancu“.

(va urma)

Adevărata imagine a Craiului Iancu, în mărturiile contemporanilor săi (IX)

dr. Ion Ranca (Târgu-Mureş)

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)

Demers parlamentar interbelic pentru învăţarea limbii române de către populaţia secuiască şi maghiară din Arcul Intracarpatic

După Marea Unire de la 1 De-cembrie 1918, în cadrul procesu-lui de consolidare a administraţiei româneşti şi de integrare a noilor provincii „alipite“ în viaţa politică, economică şi culturală a României Mari, o problemă prioritară a cons-tituit-o învăţarea limbii române de către populaţia minorităţilor naţi-onale şi, în acest context, de po-pulaţia secuiască şi maghiară din fostele scaune secuieşti. Modul concret în care s-a realizat acest deziderat merită un studiu distinct. Până atunci, prezentăm intervenţia dr. Szocs Geza, senator de Ciuc, din şedinţa Senatului României, din data de 11 decembrie 1923, referitoare la înfiinţarea de cursuri de limba română pentru populaţia din ţinuturile secuieşti. „Se ştie în România întreagă că în ţinuturile săcuieşti, în jude-ţele Odorhei, Ciuc şi Treiscaune sunt mai multe comune unde nu

se află în sânul populaţiei, aşa-zi-când, nimeni care ar cunoaşte lim-ba oficioasă - limba românească. Cu toate că sunt mulţi săcui care se interesează într-un mod îmbu-curător şi lăudabil faţă de limba şi cultura românească, totuşi nu sunt în stare să ajungă ţinta lor, deoarece nu se găsesc între ei în-văţători potriviţi, nu posedă cărţi şi alte mijloace necesare. Având în vedere că ei, şi au-toritatea statului, ca şi interesul poporului cere şi pretinde ca să răspândim limba statului în sânul populaţiei săcuieşti, luând mai de-parte în considerare, că în multe locuri însăşi populaţia doreşte în-fiinţarea cursurilor de limbă româ-nească, atât pentru tinerimea sate-lor, cât şi pentru adulţi am onoarea a vă înainta următoarele propu-neri: să se înfiinţeze cursuri de lim-ba română în judeţele Ciuc, Odor-hei şi Treiscaune; să fie aleşi pentru conducerea cursurilor institutori şi învăţători harnici care cunosc şi limba maghiară, fiind capabili să

dea lămuririle necesare - tocmai la început - şi în limba maternă a populaţiei; să se alcătuiască în judeţele sus numite câte o comisie de control pentru cursurile care se vor înfiinţa; să împartă guvernul cărţile, hărţile şi mijloacele de în-văţământ gratuit; să se tipărească, din când în când, cărţi populare de istorie, geografie şi constituţie, atât în româneşte cât şi în ungureşte. Am să fac raportul că aici, în Ciuc, am început deja activitatea. Eu însumi am redactat o cărtici-că, adică o broşură populară, în care sunt bucăţi de citire despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Ioan Huniade Corvinul şi aşa mai departe. Am constatat că popu-laţia s-a interesat foarte mult de activitatea începută. Am să mulţu-mesc Domnului dr. Ştefan Bogdan, profesor universitar şi deputat de Miercurea-Ciuc, pentru că mi-a dat tot sprijinul posibil, împreună cu Prefectura judeţului; constat mai departe că dintre oamenii de stat, se interesează mai mulţi de

activitatea noastră, ca şi Domnul dr. Ispir, secretarul general al Mi-nisterului Cultelor şi Artelor, ară-tând un interes binevoitor faţă de populaţia noastră. Domnilor Senatori, Sunt şi au fost întotdeauna unguri şi săcui care au mărturisit respectul şi dragostea lor către cultura şi lim-ba românească. Şi eu însumi am învăţat din carte limba română, nefiind silit de nimeni, numai din cauză că strămoşii mei au trăit în România, respectaţi şi cinstiţi din partea populaţiei româneşti. Domnilor Senatori, vă rog să binevoiţi a primi propunerea mea şi a ruga pe Domnul Ministru al Minorităţilor să ne dea tot spriji-nul pentru a putea începe această activitate atât de necesară. Nu voim ca să facem renegaţi cu sila, nu Doamne fereşte! Dar, voim să fie fiecare cetăţean al patriei ce-tăţean bun, să cunoască limba statului şi să trăiască cu confraţii lui în pace şi armonie, având în vedere proverbul latin: „Concor-

dia res parvae crescunt, discordia et maximae dilabuntur“ (În con-diţii de armonie şi lucrurile mici cresc, dar în condiţii de discordie şi cele mai mari lucruri se prăbu-şesc - n.n.). Rog să binevoiţi a lua la cunoştinţă comunicarea mea binevoitoare.“ (Fond Prefectura Treiscaune, dos. Nr. 663/1923) Ne aflăm, deci, în faţa unei iniţiative parlamentare aparţinând unui intelectual secui conştient de responsabilităţile ce îi revin în ca-litatea sa de apărător şi promotor al intereselor populaţiei care l-a ales în Parlamentul României, pe termen scurt, mediu şi de perspec-tivă. Comparând demersul de mai sus cu cele asemănătoare între-prinse, în perioada postdecembris-tă, de către parlamentarii UDMR, iniţiative care pun exclusiv şi ex-cesiv accentul pe învăţământul şi cultura în limba maghiară, ne întrebăm firesc, dacă acestea din urmă, reprezintă interesele şi as-piraţiile autentice ale populaţiei maghiare din România.

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

Din Arhiva Bisericii Sfântul Nicolae, Scheii Braşovului

Din Arhiva Bisericii Sfântul Nicolae,

Scheii Braşovului

Casa lui Avram Iancu din Vidra de Sus

14 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Timp liber

Riazantsev, Alexander (2679) - Mamedov, Nidjat (2583) [E90]Al 12-lea Campionat european individual, Aix-les-Bains, 30.03.2011

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 Indiana regelui este una din deschideri-le care şi-au menţinut „buna reputaţie“ de-a lungul timpului, în special datorită şanselor de contrajoc pe care le oferă. 5.Cf3 0-0 6.h3 Varianta Makogonov. O mutare în aparenţă prudentă cum este 6.h3, cu ideea de a împiedica 6…Ng4, poate fi în realitate începutul unui plan de joc activ pe flancul regelui, aşa cum s-a şi întâmplat de altfel în partida de faţă. 6...e5 7.d5 a5 8.g4 Ca6 9.Ne3 h5 10.Ne2!? O mutare nouă, a cărei idee de bază va fi relevată de mutarea următoare. Albul sacrifică un pion pen-tru a deschide coloanele de pe flancul regelui. Anterior se jucase aici 10.g5 Ch7 11.Tg1 Ad7 12.h4 Ng4 13.Ne2 f6 14.gxf6 Dxf6 15.Cg5 Nxe2 16.Dxe2 Cxg5 17.hxg5 De7 18.0-0-0 Tf7 19.f3 Dd7 20.Dg2 Taf8 21.Tgf1 Rh7 22.Rb1 Th8 23.a3 Thf8 24.Tf2 Rg8 25.Df1, cu

mic avantaj pentru alb, Comas Fabre-go, L (2430) - Damljanovic, B (2585) / Aviles 1992. 10...hxg4 11.Cg5! Iată şi ideea de bază a mutării anterioare. După deschiderea coloanelor „g“ şi „h“ şansele de atac ale albului cresc simţi-tor. 11...gxh3 12.Cxh3 Ch7 Pregăteşte spargerea tipică din Indiana regelui, f7-f5. 13.Dd2 f5 14.exf5! Mai bine decât 14.Cg5, la care poate urma 14…Cxg5 15.Nxg5 De8, cu joc complicat. 14...Nxf5 La 14...gxf5 urmează 15.f4! şi ata-cul negrului intră în criză de idei. 15.0-0-0 Pe lângă că pune regele la adăpost, rocada mare permite şi aducerea celui de-al doilea turn alb pe flancul regelui, acolo unde se desfăşoară adevărata lup-tă. 15...Dd7 16.Th2 Pregătind dublarea turnurilor pe coloana „h“. 16...Tf7 Prea prudent. Era mai bine 16...Nxh3, de exemplu:17.Tdh1 Nf5 18.Txh7 b6 19.f3 Cc5 20.Nxc5 bxc5 21.Ce4 cu şanse de ambele părţi. Era interesant 16...Cb4 17.Tdh1 c6!, răspunzând la atacul de flanc cu contraatacul în centru. 17.Tdh1 Cb4 18.Cg5 Nu merge 18.f3 din cau-za resursei tactice 18...Cxa2+! 19.Cxa2 Da4 20.b3 Dxb3 21.Cc3 a4! şi atacul

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei:

Problemã propusã pasionaþilor de ºah

PACHMAN VLADIMIRCeskoslovensky Sach 1950

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)Problema de astăzi nu este difi cilă.

Cu condiţia să nu intraţi pe o „pistă falsă“ după prima mutare a albului.

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

O IDEE NOUĂ O IDEE NOUĂ ÎN INDIANA VECHEÎN INDIANA VECHE

negrului este extrem de periculos. 18...Cxg5 19.Nxg5 e4 20.Df4 În funcţie de necesităţi, dama albă poate susţine ata-cul turnurilor pe coloana „h“. 20...Tff8 Pregătind evacuarea regelui negru de pe flancul supus atacului alb. 21.Th7 Rf7? Continuarea consecventă a planului în-ceput cu mutarea anterioară, care ar fi trebuit să asigure regelui negru deplină siguranţă, este de fapt principala cauză a înfrângerii. Şanse bune de apărare ar

fi dat 21...Cd3+, de exemplu: 22.Nxd3 exd3 23.Dh4 Tae8 24.Th8+ Rf7 25.Th7 Rg8 şi atacul nu mai are resurse, albul trebuind probabil să se mulţumească doar cu remiza obţinută prin repetare de mutări. 22.a3 O mutare profilactică, dar mai bine era 22.Nh6!, după 22…Tg8 23.Nxg7 Txg7 24.Txg7+ Rxg7 25.Dh6+ Rf6 26.Cxe4+ Nxe4 27.Dh4+ Rf7 28.Dh7+ Re8 29.Dg8+ Re7 30.Dg7+ Rd8 31.Df6+! De7 32.Th8+ Rd7 33.Ng4+ albul având mat în trei mutări.

Una din deschiderile cele mai uzitate ca răspuns la 1.d4 este fără îndoială In-diana regelui. Împotriva ei albul a încercat elaborarea unor planuri de joc diverse, dar rezultatele s-au lăsat aşteptate. Interesant este că această actualmente populară deschidere a fost considerată mult timp îndoielnică, deoarece lasă la discreţia albului ocuparea centrului cu pioni, lucru condamnat de „şcoala clasică“. Dar negrul poate începe atacul asupra puternicului centru de pioni format de alb, profitând de dezvol-tarea rapidă a figurilor, lucru sesizat de „modernişti“. A rezultat o frumoasă luptă de idei, cu dese schimbări de apreciere a poziţiei pentru ambele părţi, dar vitalitatea poziţiilor rezultate este atât de mare, încât această luptă nu s-a încheiat nici în zilele noastre, o dovadă în acest sens fiind partida pe care o prezentăm astăzi.

22...Re8 23.De3! (Vezi diagrama) Greşit era 23.axb4, deoarece după 23…axb4 24.Cxe4 Ta1+ 25.Rd2 Txh1 26.Txh1 avantajul este de partea negrului. Acum la 23… Tg8 urmea-ză 24.Cxe4 şi negrul nu mai are continuări efici-ente de apărare. Negrul cedează. 1-0

1.Tf2 Dxb7 [Sau a) 1...De4+ 2.Dxe4+; b) 1...Rh2 2.Dxg2#; c)1...Rg1 2.Dxg2#] 2.0–0–0# [Pista falsă era 2.Re2+ sau 2.Rd2, la care urmează 2...Db1 şi matul nu se mai obţine în două, ci în trei mutări după 3.Txb1#]

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Afl ăm de pe blog-ul colaboratorului nostru Dan Tanasă un lucru minunat, care ne uimește și ne bucură în egală măsură. Anume că o unguroaică ortodoxă, pe numele ei Florescu Csilla Gyöngyvér, a tradus două volume ale Părintelui Arsenie Boca: A házasság felemelése a Szentség magaslatára - Lelki útmutató (Ridi-carea căsătoriei la înălţimea de Taină - Îndrumător du-hovnicesc) și respectiv, Lelki Gyöngyszemek (Mărgărita-re duhovnicești). Urmează volumul al treilea, și cel mai important: A Mennyország ösvénye (Cărarea Împărăţiei).

Imaginea

săptămânii

Şi tu ne poţi trimite poze:info@condeiulardelean.ro

15Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215)Sport - Mica publicitate

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Auto

Imobiliare

Servicii

Diverse

Efectuăm cosmetică canină, în judeţele Covasna şi Braşov, pregătire pentru expoziţie etc. Tel: 0757-439.612, 0735-816.697 Efectuez transport de mobilă cu echipă de mutare în Sfântu-Gheorghe şi în alte localităţi din ţară. Tel: 0743-061.798

Angajãri Agenţie de recrutare şi plasare forţă de muncă în Israel caută pentru îngrijire de bolnavi la domiciliu femei cu vârsta în-tre 28-55 ani. Cunoaşterea de limbi străine constituie avantaj (engleză, franceză, maghiară). Tel: 0740-365.850 Angajăm manipulant marfă pentru depozit din Bucureşti. Asigurăm cazare în Bucureşti, salariu de 1.000 RON, carte de muncă. Relaţii la telefon: 0760-293.134

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în vederea vinifi cării. Capacitate de depozita-re 30.000 de litri. Eventual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0727-020.339, 0237-633.072

Vând apartament 3 camere în Sfântu-Gheorghe, respectiv gar-sonieră confort 1. Preţ: 65.000 lei respectiv 60.000 lei. Tel: 0741-957.224

Vând casă în comuna Hăghig, judeţul Covasna. Tel: 0763-643.202 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-

Vând Skoda Oktavia 2007, 1.9 TDI, consum mic, km reali 93.400, ABS, AC, servodirecţie, pachet drumuri grele, geamuri electrice, airbag, oglinzi electrice încălzite, computer bord, volan re-glabil, scaun reglabil pe înălţime, senzori ploaie, discuri frână faţă spate, cotieră faţă. Preţ: 7.300 euro negociabil. Tel: 0740-104.440

tament cu două camere, etaj I, zona gării complet renovat şi exterior la soare. Preţ: 22.000 Euro. Tel: 0743-061.798 Vând apartament cu trei came-re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi, suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500 Euro. Tel: 0743-061.798 Vând în staţiunea Covasna apartament cu două camere, etaj 2, încălzire centrală pro-prie. Liber şi pregătit pentru mutare imediată. Tel: 0745-045.731 Închiriez, în Sfântu-Gheorghe, apartament în vilă unei singure persoane. Chirie 350 lei. Tel: 0744-758.884 Vând apartament cu două came-

Închiriez spaţiu comercial (parter), 80 mp, super-reno-vat, cu toate utilităţile, în Sfântu-Gheorghe, bulevar-dul Grigore Bălan, nr. 34, bl. 10 (vizavi cu Cosys). De preferinţă pentru farmacie, cabinet medical, societate de asigurări. Tel: 0723-272.406

re în Sfântu-Gheorghe, str. Spor-turilor, et. 4. Tel: 0729-025.711

Vând teren intravilan în satul Arcuş, judeţul Covasna, 12 ari în zonă liniştită. Preţ ne-gociabil. Tel: 0721-289.856

CLASAMENT

Liga Campionilor Europa League Retrogradare

M V E I GOL P A 1 FC Timişoara 30 15 14 1 54-33 59 +142 Oţelul Galaţi 30 17 7 6 39-22 58 +133 FC Vaslui 30 16 9 5 44-24 57 +124 Rapid 31 14 10 7 39-20 52 +75 Dinamo 30 14 8 8 61-45 50 +56 Steaua 31 14 8 9 40-26 50 +27 Gaz Metan Mediaş 30 12 11 7 36-29 47 +28 FCM Târgu-Mureş 31 12 8 11 33-37 44 -49 CFR Cluj 30 10 11 9 43-36 41 -410 Astra Ploieşti 31 9 14 8 32-28 41 -411 „U“ Cluj 30 11 8 11 43-50 41 -412 FC Braşov 31 8 13 10 29-36 37 -1113 Pandurii Târgu-Jiu 31 8 10 13 32-42 34 -1114 Gloria Bistriţa 30 8 8 14 31-44 32 -1315 „U“ Craiova 30 7 8 15 32-41 29 -1616 Unirea Urziceni 31 6 7 18 21-52 25 -2317 Victoria Brăneşti 31 4 10 17 31-56 22 -23 18 Sportul Studenţesc 30 6 2 22 30-49 20 -25

Televizări

etapa

a XXXII-aSâmbătă, 7 mai

Rapid - FCM Târgu-Mureş(Digi Sport - 21:00)

Duminică, 8 maiSportul Studenţesc - FC Braşov

(GSP TV - 18:00)Pandurii Târgu-Jiu - „U“ Cluj

(GSP TV - 20:00)Gaz Metan Mediaş - Steaua

(Digi Sport - 21:45)

Luni, 9 maiCFR Cluj - Gloria Bistriţa

(GSP TV - 14:00)Victoria Brăneşti - Oţelul Galaţi

(GSP TV - 16:00)FC Timişoara - Unirea Urziceni

(Digi Sport - 18:00)„U“ Craiova - Dinamo

(Antena 1 - 20:00)Astra Ploieşti - FC Vaslui

(Digi Sport - 21:45)

Rezultateetapa

a XXX-aSâmbătă, 30 aprilie

Sportul S. - FCM Târgu-Mureş1 - 2

Victoria Brăneşti - FC Vaslui1 - 3

FC Timişoara - FC Braşov2 - 0

Duminică, 1 mai„U“ Craiova - Unirea Urziceni

3 - 0Astra Ploieşti - „U“ Cluj

1 - 2Pandurii Târgu-Jiu - Rapid

0 - 1Steaua - Gloria Bistriţa

3 - 1

Luni, 2 maiGaz Metan Mediaş - Dinamo

2 - 1CFR Cluj - Oţelul Galaţi

0 - 1

Rezultateetapa

a XXXI-aMiercuri, 4 mai

U. Urziceni - Victoria Brăneşti2 - 1

FCM Tg. Mureş - Pandurii Tg. Jiu1 - 0

FC Braşov - Astra Ploieşti0 - 3

Steaua - Rapid0 - 1

Joi, 5 maiGloria Bistriţa - Gaz Metan M.*„U“ Cluj - Sportul Studenţesc*

FC Vaslui - FC Timişoara*Oţelul Galaţi - „U“ Craiova*

Vineri, 6 maiDinamo - CFR Cluj*

*Partidele s-au terminat după închiderea ediţiei.

Liga I

Lupta pentru titlu este din ce în ce mai aprigă

TurMiercuri, 20 aprilie

Steaua - FC Braşov(0 - 0)

Joi, 21 aprilieGloria Bistriţa - Dinamo

(0 - 2)

*Returul va avea loc în perioada 11-12 mai 2011.

Cupa României Semifinale

FC Schalke 04 - Manchester United 1 - 2 (tur 0 - 2)

Benfica - Sporting Braga 2 - 1

FC Porto - Villarreal 5 - 1

*Meciurile retur s-au terminat după închiderea ediţiei.

Finala competiţiei se va disputa, pe Stadionul Wembley din Londra, în data de 28 mai 2011, între FC Barcelona şi Manchester United.

Marţi, 3 mai 2011

Miercuri, 4 mai 2011

Joi, 28 aprilie 2011Semifinale - turSemifinale - retur

Real Madrid - FC Barcelona 1 - 1 (tur 0 - 2)R

Aceasta este marea întrebare. Chiar dacă rândurile de faţă sunt aşternute pe hârtie înaintea înche-ierii partidelor Vaslui - Timişoara şi

Galaţi - Craiova, situaţia nu are cum

să suporte prea multe răsturnări, devreme ce acum, în acest final de campionat, toate cele trei candidate la titlu rămase în cursă sunt concen-

trate la maxim. Oricum, e o treabă şi asta: dacă între anii 1991 (campioană Universitatea Craiova) şi 2008 (cam-pioană CFR Cluj) nici nu s-a pus vreodată serios problema ca titlul să fie cucerit de o echipă din provincie, de trei ani încoace, iată, granzii din Bucureşti nu mai au acces nici măcar la o bătălie formală, aparentă, pentru campionat. Să fie rău, să fie bine? Poate le mai trebuia şi lor o leacă de perioadă de „opoziţie“? Poate. Cert este că lupta în finalul de sezon se dă doar în trei, iar după etapa a 34-a vom cunoaşte dacă a învins Banatul sau Moldova. (A.M.B.)

Timişoara, Galaţiul sau Vasluiul?

Stadionul Ghencea, altădată un infern roş-albastru...

Iubiţi fraţi în Hristos, retrăim în fiecare duminică a anului bise-ricesc minunea Învierii lui Hristos şi revedem în chip duhovnicesc arătările Mântuitorului înviat, ase-meni femeilor mironosiţe, aposto-lilor şi tuturor celorlalţi ucenici ai Săi. Retrăim şi noi cu convingerea că, dacă Hristos a înviat, şi trupu-rile noastre vor fi înviate, pentru că moartea nu mai are putere să stăpânească peste „cei ce sunt ai lui Hristos Iisus” (Galateni 5, 24) sau peste cei ce trăiesc cu credin-ţă în Hristos Cel răstignit şi învi-at. Această realitate a Învierii lui Hristos, cei credincioşi o primim prin credinţă. Pentru că minuni-le întrec legile firii şi puterea de gândire a omului; şi apoi, Hristos Cel răstignit şi înviat se descoperă celor ce trăiesc în şi prin credinţă. În acest sens, Sfintele Evanghelii ne prezintă mai multe dovezi sau argumente ale Învierii lui Hris-tos: mormântul gol, unde îngerul Domnului vesteşte Învierea lui Hristos; apoi, arătările Mântuito-rului Înviat către: femeile miro-nosiţe, la doi dintre ucenicii care mergeau spre Emaus, apostolilor, mai târziu la peste 500 de fraţi în Galileea, lui Saul din Tarsul Ci-liciei (viitorul Apostol Pavel), şi exemplele pot continua. Astăzi, iubiţi fraţi, Biserica ne pune înainte arătările Mântuitoru-lui către femeile mironosiţe, fapt pentru care Duminica aceasta mai este numită şi a femeilor mironosi-ţe; a tuturor femeilor evlavioase şi curajoase care L-au urmat pe Mân-tuitorul încă „din Galileea”, rămâ-nând alături de Maica Domnului şi urmărind îndeaproape procesul, patimile, răstignirea şi moartea pe Cruce, punerea în mormânt, iar în final, Învierea cea de-a treia zi. Aceste femei mironosiţe, în „pri-ma zi a săptămânii, foarte de di-mineaţă” (Luca 24, 1), „fiind încă întuneric” (Ioan 20, 1), au mers la mormânt, întrebându-se între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” (Marcu 16, 3). Şi aceasta pentru că înmor-mântarea Mântuitorului fusese făcută în mare grabă. De aceea, femeile mironosiţe voiau să con-tinue îmbălsămarea Preacuratului Trup al Mântuitorului cu miresme, fapt pentru care se întrebau cine le va ajuta lor să intre în mormântul închis. Pline de curaj, au înfruntat atât puterea nopţii, cât şi frica de străjerii care păzeau mormântul, căci, totuşi, nu erau decât nişte simple femei; aceasta în vreme ce toţi apostolii erau ascunşi de frica iudeilor. Şi iată-le pe aceste fe-mei mironosiţe, apropiindu-se de mormânt. Plângeau şi se tânguiau pentru Învăţătorul Hristos, în timp

ce, apropiindu-se de mormânt, văd piatra răsturnată. Sunt uimite de mormântul gol şi chiar speriate de vederea a doi îngeri care străjuiau mormântul. Pentru puţin timp se făcu liniştite: „Nu vă temeţi!” (Ma-tei 28, 5) - „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici (în mormânt). Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 6). Văzând şi au-zind toate acestea, femeile mirono-siţe „au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică şi de uimire” (Marcu 16, 8). Maria Magdalena

se întoarce la mormânt, plângând. Îl vede pe Mântuitorul Înviat, dar nu-L recunoaşte, atât pentru faptul că tot Trupul Său era acum trans-figurat, dar şi pentru că încă nu se luminase de ziuă. De aceea, pentru câteva momente crede că este gră-dinarul sau paznicul grădinii, căru-ia Îi cere Trupul Domnului. „Ma-rie” - îi spune Mântuitorul. Iar ea înţelegând că este Mântuitorul, se apropie acum de Învăţătorul, pro-babil vrând să-I cuprindă preacu-ratele picioare. Dar Mântuitorul îi spune: „Nu te atinge încă de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl (Mulţi teologi văd în această afir-maţie un argument pentru neputin-ţa femeii de a se apropia de Hristos

ca preot sau ca slujitor sacramental al Său. Aceasta şi pentru că, după cum se ştie, toţi apostolii s-au apro-piat de Dânsul, au mâncat împre-ună cu Dânsul, în vreme ce Apos-tolul Toma chiar a pipăit Coasta împunsă). Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”(Ioan 20, 17). După cuvântul Sfintelor Evanghe-lii, Maria Magdalena fiind „cea dintâi căreia Iisus Cel înviat i se arată şi îi vorbeşte; (şi apoi) cea dintâi care e trimisă să mărturiseas-

că ucenicilor că L-a văzut pe Hris-tos”. Însă, după Tradiţia Bisericii, cel dintâi om care L-a văzut pe Mântuitorul înviat este Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a răsplăti credinţa ei. Ea fiind sin-gura care, crezând în dumnezeirea Mântuitorului, aştepta şi învierea Lui. Şi, totuşi, evangheliştii n-au amintit de această primă arătare a Mântuitorului către Maica Domnu-lui, pentru a spulbera orice posibilă îndoială din rândurile cititorilor; pentru ca nu cumva să se creadă că ea, Fecioara Maria, din dragoste de mamă, ar fi făcut această afirma-ţie chiar dacă nu s-ar fi întâmplat aceasta în realitate. În tot acest timp, celelalte fe-

mei mironosiţe fug de la mormânt la apostoli, spunându-le că Trupul Mântuitorului a fost luat. Aposto-lii Petru şi Ioan vin în mare grabă şi văd giulgiurile de îngropare. Probabil că după aceasta, femeile mironosiţe se întorc ca şi Maria Magdalena la mormânt. Şi abia acum Îl văd pe Mântuitorul Învi-at, Care le spune: „Bucuraţi-vă! Iar ele apropiindu-se au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat” (Matei 28, 9). În felul acesta, din voia lui Dumnezeu, femeile mi-ronosiţe fiind primii oameni care L-au văzut pe Mântuitorul învi-at. Mai târziu, atunci când ele se duc la apostoli şi le mărturisesc că L-au văzut pe Domnul Înviat, ucenicii „au considerat spusele fe-meilor o minciună. Şi nu le-au dat nicio crezare” (Luca 24, 11). Fapt pentru care „i-a mustrat pentru ne-credinţa şi împietrirea inimii lor” (Marcu 16, 14). Şi acum, să vedem cine au fost aceste femei mironosiţe? 1. Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. 2. Maria Magdalena, din care Mântuitorul scosese „şapte diavoli” (Marcu 16, 9). 3. Maria lui Cleopa, numită şi „cealaltă Marie” (Matei 28, 1), verişoară a Maicii Domnului şi mamă a verişorilor (fraţii) Dom-nului: Iacov, Iuda, Iosie şi Simon. 4. Salomeea, soţia lui Zevedeu şi mama apostolilor Iacov şi Ioan. 5. Ioana şi 6. Suzana, două femei cu o situaţie materială mai bună, care din avutul lor slujeau Mântuitorului. 7. Marta şi 8. Maria, surorile lui Lazăr din Betania, în casa căro-ra Mântuitorul poposea adeseori. Iubiţi fraţi, alături de sărbătoa-rea Bunei Vestiri, şi ziua de astăzi

a Femeilor Mironosiţe este dedi-cată femeii creştine. Ca îndemn de a le urma exemplul de vieţuire creştină. Astăzi, Biserica aduce cinstire uceniţelor Domnului, atât celor de altădată, cât şi celor de azi. Celor care, în Biserică, for-mează majoritatea închinătorilor, ctitorilor şi binefăcătorilor. Celor care în Istoria creştinismului au dat şi dau în continuare adevărate exemple de credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu: atât în viaţa mo-nahală, cât, mai ales, în viaţa de familie - unde ele îşi cresc odoa-rele în frica de Dumnezeu şi res-pect faţă de toţi oamenii societăţii. Valori pe care le cultivă, cu multă răbdare, în familie. Însă, astăzi, parcă mai mult ca oricând, se vorbeşte, din păcate, atât de mult de „femeia modernă”, ce are ca prototip aşa-numitele „vedete” ale micilor ecrane. Fe-meia modernă, de dragul carierei şi al „succesului”, rămâne adesea nepăsătoare faţă de valorile cu care a binecuvântat-o Dumnezeu, de a fi soţie şi mamă, în familia creştină. În felul acesta, familia se află într-un continuu declin, cu un viitor sumbru atât pentru Biserică, cât şi pentru societatea în care tră-im. De aceea, dacă femeia moder-nă s-a înstrăinat de Dumnezeu şi de darurile cu care El a hărăzit-o, femeia pe care noi o propovăduim astăzi şi o dorim creştină, trebuie să aibă model pe Sfânta Născă-toare de Dumnezeu, pe femeile mironosiţe şi, în general, pe toate sfintele femei pe care Biserica le cinsteşte. Urmaţi-le credinţa, cu-rajul, demnitatea, sfinţenia şi, nu în ultimul rând, discreţia atât de plăcută Bunului Dumnezeu.

Pr. Florin AntonescuParohia Calea Bucureşti, Braşov

ROMÂNIA

16 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 180 (215) Viaţa creştină

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA

FEMEIA FEMEIA CREŞTINĂCREŞTINĂCa soarele strălucitor dăruind lumină lină,

Podoabă căminului său este femeia creştină.Altarul sfânt de jertfă fiind familia,

Din zori şi până noaptea trudeşte pentru ea.

Cu zâmbetul ei cald şi inimă curată,Oferă lumii viaţă din fiinţa sa întreagă.O generaţie bună de mame devotate,

Transformă chipul lumii cu pace şi dreptate.

Copii sănătoşi şi bine educaţi,Sunt cinstea şi cununa Bisericii de azi.Soţii virtuoase şi mame credincioase,

Vor dăinui veşnic pe cerul vieţii noastre.

(A Mironosiţelor şi a femeii creştine)Duminica a 3-a dupÅ PaßtiDuminica a 3-a dupÅ Paßti