Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 12 - 18 februarie 2010

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul regional de atitudine şi cultură numărul 1,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona, în judeţul

Braşov, de la punctele de difuzare a presei Chioşcurile Roşii.

De asemenea, publicaţia noastră se găseşte, în judeţul

Covasna, alături de chioşcurile H-Press, şi la

punctele de difuzare a presei Adrimar din:

Sfântu-Gheorghe (lângă Romtelecom şi BCR), Covasna (la Spitalul

de Cardiologie), Întorsura-Buzăului (aleea

spre piaţă).

7

Cuvânt c tre Neamul Românesc: „P rin ii i ara nu se vorbesc de r u!“S pt mânal regional de atitudine i cultur

Anul V, Serie Nou - Nr. 121 (156), 12 Pagini, Pre : 2 lei, Perioada: 5 - 11 februarie 2010

Alba, Bra ov, Covasna, Harghita, Mure , Sibiu

*actualizat în ecare luni

S pt mânalul regional de atitudine i cultur num rul 1,

Condeiul ardelean, îl pute i achizi iona, în jude ul

Bra ov, de la punctele de difuzare a presei Chio curile Ro ii.

De asemenea, publica ia noastr se g se te, în jude ul

Covasna, al turi de chio curile H-Press, i la

punctele de difuzare a presei Adrimar din:

Sfântu-Gheorghe (lâng Romtelecom i BCR), Covasna (la Spitalul

de Cardiologie), Întorsura-Buz ului (aleea

spre pia ).

3

Ajuta i de Episcopia Ortodox a Covasnei i Harghitei

Batalionul 22 Vân tori

de Munte „Cire oaia”, la ceas aniversar

6

7

Laz r L dariu (Târgu-Mure )

Conform unei informa ii ap rute în „Gân-dul” (28 ianuarie a.c.), Raluca Dumitriu insist asupra unei „st ruin e” arhicunoscute a UDMR, care mereu înal tacheta mizei în negocierile cu PD-L! Dup o t cere strategic , urm rind, cu r bdare, accederea la guvernare, UDMR scoate din mânec asul. Dup ultima cerere a lui Marko Bela, „maghiarii udemeri ti sunt pe cale s bi-feze toate obiectivele de pe lista de revendic ri. (…) O preten ie a UDMR, blocat în ultimii ani, a fost repus pe masa negocierilor din Coali ie: celebrul statut al minorit ilor are anse s trea-c de Parlament. Parteneriatul de ast zi cu PD-L este cea mai pro tabil afacere din toate timpuri-le pentru liderul UDMR”. Nimic nou! Se tie - i înc prea bine - c , urm rindu- i scopurile, adoptând „politica giru-etei” a tept rilor, mereu în goana dup privilegii, UDMR cade mereu în picioare, ca pisica. Nu-i prost cel care m nânc apte pâini, ci acela care i

le d ! i le-au dat mereu nes tuilor, toate guverne-le postdecembriste de pân acum, tot ce au cerut. Dup primele s pt mâni de guvernare, UDMR are acum un vicepremier, pe Marko Bela (având în direct coordonare Departamen-tul pentru Afaceri Externe, Autoritatea Na ional de Reglement ri în Domeniul Energiei, Autorita-tea Na ional de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilit i Publice din subordinea Ministerului Administra iei i Internelor), trei mini tri: Borbely Laszlo (Mediul i P durile), Kelemen Hunor (Cultura), Cseke Attila (S n ta-tea); a cerut ( i a ob inut!), la nivel local, prefec i în cinci jude e (Covasna, Harghita, Hunedoara, S laj i Vaslui), plus înc zece posturi de sub-prefec i (Arad, Bistri a-N s ud, Bihor, Bra ov, Maramure , Mure , Satu-Mare, Timi , Arge i Teleorman), opt posturi de secretar de stat, trei agen ii din subordinea statului (Garda Financiar , Garda de Mediu, Administra ia Na ional „Apele Române”), pe cale este i posibilitatea de a ob ine i func ia de director general al Companiei Na i-

onale de Transport Aerian - TAROM, la care se adaug numeroasele scaune de directori ai servi-ciilor descentralizate. (continuare în pagina 8)

Istoria Basarabiei române ti este una tragi-c , scris cu lacrimi i cu sânge, începând cu acel fatidic an 1812, când, cu mâna tremurân-d , un preot basarabean avea s consemneze durerosul eveniment, când „a pus muscalu piatr de hotar la Prut i a rupt biata noastr Moldov în dou ”. De atunci, din 1812, via a românilor basarabeni s-a transformat într-un infern, chiar dac , a a cum au consemnat i statisticile ruse ti, ei formau majoritatea ab-solut a provinciei. Un document important al vremii, „Lista localit ilor din imperiul rus”, publicat la Sank Petersburg, în 1862, ar ta c „românii sunt cei mai vechi i mai nu-mero i locuitori ai Basarabiei”. În 1871, Basarabia româneasc a fost transformat în gubernie ruseasc , iar în frun-tea bisericii basarabene a fost trimis episcopul rusi cator Pavel Lebedev, care a început ime-diat o adev rat prigoan spiritual împotriva românilor basarabeni. Una din formele sale cele mai crâncene a fost cea a rusi c rii silite. Nu o spunem noi, o spun documentele ruse ti.

Într-o lucrare ap rut la Moscova, în 1908, intitulat „Politica panslavist rus ”, autor N. N. Durnovo, acesta scria: „Poporul basa-rabean, mul umit rusi c rii silnice, e trans-format într-o hoard de robi mu i i ignoran i. Acestui popor i s-a interzis s înve e limba sa natal în coli, i s-a interzis s se roage lui Dumnezeu în graiul p rin ilor s i…”! Aceasta a fost marea tragedie pe care au tr it-o, de-a lungul vremii, fra ii no tri basa-rabeni! Aceasta a fost teribila n past ce s-a ab tut peste capul Basarabiei române ti „fu-rat , tr dat mereu…”! Guvernan ii de ieri i de azi ai rii au uitat cuvintele rostite, ca un fel de leg mânt sfânt, de c tre marele patriot Nicolae B lcescu: „Niciodat încrederea în viitorul României, una, mare i nedesp r it , nu a ie it din inima noastr . Niciodat dez-unirea nu va p catul în care vom c dea.

(continuare în pagina 9)

Aduce i-v aminte!

Basarabia româneasc , rediviva!

Ilie andru (Topli a)

re NNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaamul Românesc: „P rS

2 Pagini, Pre : 2 lllllllll l llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllleieieeieeeieeiiiiiieeeeiiiiiiiieeeeiiiiiiieeeeiiiiiieeeiiiiieeeeeee ,,,,, , , ,,, ,, ,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,, PePPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPPP rioada: 5 - 11 febru

a, Bra ov, Cooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooovvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa,,,, Harghita, Mur

Tr dare, chipul t u are un nume: PD-LTr dare, chipul t u are un nume: PD-L

În ediţia precedentă a „Condeiului ardelean” scriam, cu argumente de nătăgăduit, despre cum l-a trădat PD-L, care n-a pus niciun românaş şef de ţeavă, pe preşedintele Traian Băsescu, care a rostit acel fenomenal „NICIODATĂ!” la Budapesta şi citeşte adesea articole din Constituţia României în judeţele Covasna şi Harghita. Iată că partenerii „loiali şi extrem de corecţi” ai domnului ministru Vasile Blaga (PD-L), prin vocea deputatului UDMR Marton Arpad, confi rmă în totalitate cele afi rmate de noi.

Marton Arpad: „Autonomia teritorială a maghiarilor este în programul de guvernare PD-L” 3

Lazăr Lădariu (Târgu-Mureş)

Preşedinţia României se câştigă sau se pierde cu voturile din Ardeal!

Pe măsură ce trece timpul şi ne în-depărtăm tot mai mult de momentul alegerilor prezidenţiale din noiem-brie-decembrie 2009, multe interpre-tări, voit parcă, sunt aruncate în ridicol şi desuetudine. Se aleargă, la infi nit, în jurul cozii, până ce inşi nechemaţi, numiţi „analişti politici”, ameţesc şi cad de-a dreptul în ridicol. Invitaţi la dezbateri televizate, ei îşi dau cu pă-rerea aiurea, se hazardează în fel şi fel de ipoteze, mereu pe lângă gard, pe lângă drum, împinşi de dorinţa unei facile publicităţi, de drag numai să fi e văzuţi pe sticla televizorului. S-a vorbit, de pildă, foarte mult, unii în-trebându-se, aproape fariseic, chiar cu o supărătoare naivitate: de ce au pierdut alegerile domnii Adrian Năs-

tase, în anul 2004, şi Mircea Geoană, în 2009? Ei sunt cei care au aruncat PSD în opoziţie! Iar, în directă legă-tură cu subiectul în discuţie, prea pu-ţini dintre aceşti gureşi se întreabă: de ce a câştigat Traian Băsescu de două ori la rând? La alegerile prezidenţia-le din 2009, Mircea Geoană avea în spate PSD, PNL, PC, PRM, UDMR, minorităţile din Parlament, sindicate-le! Traian Băsescu avea numai PD-L, dar şi Ministerul Administraţiei şi In-ternelor şi pe diplomaţii ambasadelor româneşti din lume! Răspunsul, atât în cazul domnului Năstase, cât şi în cel al domnului Geoană, e simplu: ca la şah şi la tenis, Traian Băsescu a câştigat pe greşeala adversarului! Şi aşa şi este! Numai că unii cunosc, prea puţin, şi amănuntele! Unul dintre aceste amănunte in-vocate ar fi următorul. Alegerile post-decembriste au dovedit un lucru cât se poate de clar: în ultimii ani, can-didaţii la „prezidenţiale” au pierdut

sau au avut câştig de cauză cu voturi-le din Transilvania. Lucrurile au fost întoarse pe o parte şi alta, omiţân- du-se un adevăr incontestabil: în 2004, domnul Adrian Năstase a pier-dut, în turul al doilea, cât se poate de clar, aici, în Transilvania. Domnul Mircea Geoană, la fel! Cauza? Au neglijat interesele ardelenilor, afl aţi, din 1990 încoace, mereu sub presiu-nea pretenţiilor udemeriste! Lui Traian Băsescu i-a fost ne-sperat de uşor să câştige cu vreo 190.000 de voturi, în faţa unui Adri-an Năstase, din cauza unei gafe im-pardonabile. Puţini cunosc motivul. Unii îl afl ă, probabil, abia acum, prin aceste rânduri. În urma primului tur de scrutin, domnul Adrian Năstase, candidat din postura de prim-minis-tru, avea un confortabil avantaj. Toţi îl şi vedeau preşedinte: ţinută, pres-taţie impecabilă, inteligentă, simţ politic, vădită educaţie şi aleasă ins-truire. Totul bine, până la întâlnirea,

din 4 decembrie 2004, de la Târgu-Mureş. Acolo s-a petrecut un amă-nunt observat şi cunoscut doar de o mână de oameni. Acolo şi atunci a fost momentul prăbuşirii speranţe-lor lui prezidenţiale. După întâlnirea din Sala Mică a Palatului Culturii, în campanie electorală fi ind prin Ar-deal, urma să se întâlnească cu alegă-torii mureşeni şi la Hotel „Parc”, unde a acordat autografe pe o carte a lui, abia atunci apărută. În drumul parcurs de la Palatul Culturii la Hotel „Parc” - domnul ing. Ovidiu Natea, pe atunci preşedinte al PSD Mureş (regretat de foarte mulţi, care nu au fost şi nu sunt în tabăra lui Geoană, cel care a pus la cale eliminarea lui din fruntea organizaţiei judeţene!), ştie, şi încă prea bine, la ce mă refer -, domnul Adrian Năstase, candidat la preşedin-ţie, a fost rugat (acesta-i cuvântul, ru-gat!) să nu se întâlnească şi să nu dea mâna cu Marko Bela, liderul UDMR.

(continuare în pagina 8)

Ultima orăUltima oră 19402010

Sena

tul R

omân

iei a

apr

obat

taci

t reî

nvie

rea

Dict

atul

ui d

e la

Vie

na, d

in 3

0 au

gust

1940

2 Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157) Politic - Local

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratoriprof. univ. dr. Petre Ţurleadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Olteanudr. Mircea Frenţiu ing. Nicolae Dorofteiprof. Ilie Şandruprof. Ligia Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Mircea Bodnariprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Corina Sporea Bărăganprof. Georgeta Ciobotăprof. ing. Adrian Moisoiuprof. ing. Maria PeligradPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Constantin IacobPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăMihail BroanărMarius DănilăDan TanasăMonica Blaj

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor aparţine în exclusivitate autorilor.

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Caţa

Redactori Adrian Teacă Andrei Mihai Braşoveanu Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia KardaTiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap.1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte Florin Ignat

Director executiv Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

Covasna HarghitaProiectul privind ofi cializarea limbii maghiare, dat publicităţii Curs de maghiară pentru

funcţionarii români din Miercurea-Ciuc

Consiliul Naţional Secuiesc a făcut public, luni, proiectul de hotărâre privind ofi cializarea limbii maghiare în „Ţinutul Secuiesc” ce va fi supus spre dezbatere şi aprobare Adunării aleşilor locali din Secu-ime, programată pe data de 12 martie a.c., la Sfântu-Gheorghe. Proiectul prevede ca limba maghiară să devină ofi cială în judeţele Covasna, Harghita şi o parte din Mureş şi să aibă un statut identic cu limba română, astfel încât orice cetăţean din „Ţinutul Secu-iesc” să aibă dreptul de a folosi liber şi în aceleaşi condiţii ambele limbi, atât în scris, cât şi oral. De asemenea, se stipu-lează obligativitatea autorităţilor publice din judeţele menţionate de a folosi ofi cial ambele limbi în administraţia locală, in-clusiv în documentele publice. Ultimul punct din proiectul de hotărâre prevede dreptul Comisiei Permanente a Adunării Aleşilor Locali din „Ţinutul Secuiesc” de a stabili, împreună cu specialiştii autori-

tăţilor publice, lista acelor funcţii publice care se pot ocupa numai de către persoane care cunosc ambele limbi. Proiectul de hotărâre este fundamentat pe prevederile Statutului de autonomie a „Ţinutului Secuiesc”, obligaţiile asumate de România prin ratifi carea Cartei Euro-pene a Limbilor Regionale sau Minoritare şi prevederile legislaţiei româneşti privind utilizarea limbilor minorităţilor naţiona-le. Documentul a fost publicat pe site-ul Comisiei Permanente a Adunării Aleşilor Locali din „Ţinutul Secuiesc” (http://blog.erdely.ma/hazbizottsag), constituită în sep-tembrie anul trecut la Odorheiul Secuiesc. Comisia a hotărât să organizeze pe data de 12 martie a.c., la Sfântu-Gheorghe, cea de-a doua adunare a aleşilor locali din Se-cuime, iar pe ordinea de zi să se afl e pro-iectul de hotărâre privind declararea limbii maghiare ca limbă ofi cială în „Ţinutul Se-cuiesc”.

(Oana Mălina Negrea)

Mai mulţi români din Miercurea-Ciuc, func-ţionari publici sau angajaţi ai unor instituţii care lucrează cu publicul, urmează un curs de limba maghiară. Cursul este organizat de Agenţia de Dezvoltare din cadrul Consiliului Judeţean Har-ghita, care a câştigat un proiect ce are ca scop creşterea competenţelor de limbă maghiară pentru consilieri, funcţionari publici şi angajaţi ai institu-ţiilor care au program de relaţii cu publicul. Cursurile sunt organizate de două ori pe săp-tămână şi se axează pe elemente de bază ale gra-maticii maghiare, îmbogăţirea vocabularului şi exerciţii de vorbire. Scopul este ca, la terminarea proiectului, participanţii să fi e capabili să poarte o conversaţie în limba maghiară. Proiectul Agenţiei de Dezvoltare Judeţea-nă Harghita este fi nanţat de Szulofold Alap (n.r. - Fundaţia Pământului Natal), o autoritate care coordonează programele transnaţionale ale cabi-netului premierului Ungariei. (Gina Ştefan)

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

Scrisoare deschisă domnului George Scripcaru,

vicepreședinte al Partidului Democrat Liberal și

primar al municipiului Brașov!Stimate domnule vicepreşedinte,

Am admirat de fi ecare dată eforturile şi re-zultatele dumneavoastră în ceea ce priveşte administrarea municipiului Braşov, unul dintre cele mai dezvoltate oraşe din România, atât din punct de vedere economic, cât şi cultural. Spre deosebire de multe zone din ţară, la Braşov se poate vedea, cu ochiul liber, faptul că cei 20 de ani de „tranziţie” nu au trecut în zadar. Activitatea dumneavoastră politică însă, de vicepreşedinte al Partidului Democrat Liberal responsabil de activitatea fi lialelor partidului din Covasna şi Harghita, vă descalifi că atât în faţa electoratului, cât şi în faţa istoriei. Modul tică-los în care aţi cedat ceea ce nu a fost niciodată al dumneavoastră, ci al românilor din Covasna, dovedeşte lipsa de caracter şi demnitate în ceea ce vă priveşte. Zecile de funcţii cedate de către dumneavoastră şi colegii dumneavoastră de par-tid fără ezitare UDMR-ului, organizaţie care este fi nanţată pe legea partidelor politice, dar care re-fuză să arboreze drapelul naţional al României pe sediile sale pe motiv că nu este partid politic, sunt de fapt dovezi ale limitelor dumneavoastră în ceea ce priveşte istoria românilor şi a României. Aţi pus şi dumneavoastră umărul, fără scru-pule, la epurarea etnică a românilor din Covasna şi Harghita, prin concedierea unor români din funcţiile publice pe care le ocupau. Aşa-zisa ne-gociere politică pe care aţi avut-o cu domnii Ta-mas Sandor şi Antal Arpad a fost, de fapt, scene-ta de prost gust în care dumneavoastră şi colegii aţi stat în genunchi, cu spatele încovoiat, mâna întinsă şi senzaţia că negociaţi. Nu aţi negociat nimic, domnule Scripcaru, aţi dat tot ce s-a putut da, pentru că prea puţin vă interesează cine e di-rector la o instituţie în Covasna! Vă întrebaţi, probabil, unde este epurarea etnică de care se tot vorbeşte în cazul români-lor din Covasna şi Harghita şi dacă există do-

vezi în sensul celor afi rmate de mine. Formaţia dumneavoastră profesională, aceea de profesor de sport, vă împiedică să înţelegeţi implicaţiile sociale, etnice şi istorice ale gestului dumnea-

voastră politic de a ceda 65 la sută din funcţiile de conducere la nivelul deconcentratelor în fa-voarea UDMR, fără cea mai mică ezitare. Dacă aţi fi consultat opinia unui sociolog sau istoric din zonă, aţi fi afl at despre faptul că există, în acest moment, în Covasna foarte multe instituţii publice controlate în totalitate de către UDMR, instituţii care nu au angajaţi români şi care des-făşoară activităţi exclusiv în limba maghiară şi pentru etnicii maghiari. Nominalizez aici Biblio-teca Judeţeană Covasna şi Casa Municipală de Cultură Sfântu-Gheorghe, care nu au angajat niciun român şi nu desfăşoară nicio activitate în limba română. La fel, Primăria Municipiului Sfântu-Gheorghe nu are niciun angajat român, ca de altfel şi alte şcoli sau instituţii publice din Sfântu-Gheorghe sau din judeţul Covasna. Epu-rarea etnică a românilor din instituţiile publice din Covasna şi Harghita este dovedită nu doar de faptul că aceste instituţii nu au angajat niciun român, ci şi din faptul că niciodată vreun român nu va mai fi angajat în aceste instituţii. Nicioda-tă, domnule George Scripcaru!

Colegul dumneavoastră de partid, cel pe care l-aţi uns şef la fi liala Sfântu-Gheorghe, îl nomi-nalizez aici pe „românul” Dan Manolăchescu, este acelaşi personaj care, în urmă cu câţiva ani de zile, a fost premiat de către comunitatea ma-ghiară cu Premiul Julianus, pentru faptul că sus-ţine, în mod public, autonomia pe criterii etnice a maghiarilor din Covasna şi Harghita. Acelaşi premiu a fost acordat şi Evei Maria Barki, per-soană non grata în România pentru câţiva ani, aceeaşi Eva Maria Barki care incită, în fi ecare an, la luptă militară pentru obţinerea autonomiei maghiarilor în Covasna şi Harghita. Mai mult, Dan Manolăchescu este acelaşi individ care a „produs”, la comanda UDMR, panoul publicitar „ţinutul secuiesc” amplasat, în 2007, la graniţa dintre judeţele Covasna şi Braşov, după cum titra la acea vreme cotidianul Gândul. Pe cine încercaţi să prostiţi, domnule George Scripcaru? Ne credeţi atât de proşti pe toţi? Chiar credeţi că am terminat toţi Educaţie Fizică şi Sport? Este cel puţin jenant ca un profesor de sport să decidă soarta unei comunităţi de peste o sută de mii de români din Covasna şi Harghita, su-puşi unui proces violent de epurare etnică dirijat de către partenerul dumneavoastră de guverna-re, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR). Istoria noastră naţională, domnule Scripcaru, este plină de eroi ai neamului care s-au remarcat prin jertfa lor faţă de idealurile acestui popor, oameni ca Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare. Cred cu tărie că pentru modul în care aţi „negociat” funcţiile de conducere ale deconcentratelor în Covasna, meritaţi ca istoria să îşi amintească de numele dumneavoastră ca „Scripcaru Groparu”, fi indcă sunteţi unul din personajele cheie în procesul de epurare etnică a românilor din Covasna şi Harghita.

Dan Tanasă - Madrid, Spania10 februarie 2010

George Scripcaru

3Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157)Politic - Traduceri

Traduceri din presade limbă maghiară

continuare în pagina 11

Aş dori să propun ca în baza de-fi nirii sloganului Hungarocidium să demarăm o acţiune naţională şi inter-naţională, care să se deruleze în sluj-ba existenţei şi dăinuirii maghiarilor şi să obţină schimbările necesare şi rezultate favorabile în acest sens. În ceea ce îi priveşte pe participanţii la mişcare, ar fi necesar să fi e strânse amănunte despre faptele condam-nabile comise împotriva poporului maghiar în ultimii 80 de ani. Exter-minarea poporului maghiar continuă şi în momentul de faţă în interiorul ţării ciuntite, în interiorul Bazinului Carpatic şi în cadrul altor state. În ceea ce priveşte aceste fapte condam-nabile comise împotriva poporului maghiar, consider că ele sunt cunos-cute de guvernul ungar, de parlament, de organizaţiile politice şi sociale şi de emigraţia maghiară occidentală. Distrugerea poporului maghiar şi ex-terminarea lui are loc şi în momentul de faţă în interiorul ţării şi în Bazi-nul Carpatic. Acţionarea în interesul existenţei şi dăinuirii poporului ma-ghiar este indispensabilă. Conceptul de exterminare, defi nit în legile internaţionale, poate contri-bui la tragerea la răspundere penală a autorilor faptelor comise împotriva poporului maghiar. În baza defi nirii genocidului, prin intermediul mişcării Hungaroci-dium, ar fi necesar să se ceară, să se revendice dreptatea istorică, tragerea la răspundere penală şi acordarea de despăgubiri. Este necesar să se ceară stabilirea unei dreptăţi istorice, dat fi ind faptul că în statele succesoare, extermina-

rea, desfi inţarea şi asimilarea grupu-rilor etnice a început în urmă cu 80 de ani şi continuă şi în momentul de faţă. În teritoriile anexate prin intermediul tratatului de pace de la Trianon, în cele mai multe cazuri, maghiarii sunt cei care suferă din cauza faptelor de exterminare. Ţările succesoare nu au respectat niciun acord internaţional care ar fi garantat drepturile maghia-rilor şi ale altor grupuri etnice de pe teritoriile alipite. Tocmai din această cauză nu este nevoie de noi tratate de bază - cum ar fi de exemplu tratatul de bază ungaro-ucrainean sau tratatul de bază ungaro-român - ci de faptul ca maghiarii care trăiesc în Bazinul Carpatic de peste o mie de ani să poa-tă trăi în interiorul unei singure ţări. Este necesară solicitarea modifi cării graniţelor defi nite în tratatele de pace de la Trianon şi de la Paris, deoarece: 1. La Trianon s-au creat noi ţări în baza unor minciuni sfruntate şi în ciuda celor declarate de preşedintele Wilson. Ungaria a fost fărâmiţată şi s-au creat alte trei state. Statele succe-soare ale căror membri au fost primiţi sau colonizaţi pe teritoriul Ungariei istorice, invocă azi, în mod mincinos, tradiţii vechi de o mie sau de două mii de ani, adeverindu-şi astfel pre-tenţiile. Nu trebuie să se spună mai mult decât să se arunce o privire asu-pra hărţii Bazinului Carpatic din ulti-mii o mie de ani. Unde se afl au sârbii, românii sau slovacii în urmă cu 400 sau cu 800 de ani? 2. Graniţele stabilite la Trianon au fost modifi cate de acordurile de la Viena, Ungariei fi indu-i reanexate te-ritorii însemnate, locuite de maghiari.

Tratatul de pace de la Paris a restabi-lit graniţele de la Trianon, excluzând faptul că Ucraina Subcarpatică a fost înglobată de Uniunea Sovietică, ast-fel că, după mai bine de o mie de ani, statul rus (sovietic) a reuşit să pătrun-dă în Bazinul Carpatic! 3. În ultimii câţiva ani, graniţe-le stabilite de tratatele de pace de la Trianon şi Paris şi consfi nţite în acordul de la Helsinki, s-au schimbat puţin. Nu mai există Cehoslovacia, Iugoslavia şi România care să vrea să-şi extindă graniţele până la Tisa şi să asimileze Moldova! În schimb, Slovacia (Cehoslovacia) a modifi cat în mod samavolnic graniţa ungaro-slovacă prin devierea cursului Du-nării! Este indispensabil şi necesar ca în interesul poporului maghiar să cerem revizuirea graniţelor de la Tri-anon. Este necesară iniţierea tragerii la răspundere a celor care au planifi -cat şi au comis actele de exterminare împotriva maghiarilor, indiferent că este vorba de un stat, o dictatură, un guvern, instituţii sau organisme gu-vernamentale, persoane ofi ciale sau persoane fi zice. A. Acestea sunt responsabile de executarea, încarcerarea, chinuirea, persecutarea cetăţenilor maghiari, a maghiarilor duşi la muncă silnică. Trebuie, de asemenea, prezentate faptele condamnabile ale băieţilor din Armata Roşie, ale pribegilor co-munişti care i-au măcelărit pe mem-brii intelectualităţii maghiare. (....) B. Numărul cetăţenilor maghiari persecutaţi şi al prizonierilor de răz-boi se ridică la aproximativ un milion de persoane.

C. Cei care au elaborat legea avor-tului şi cei care au pus-o în aplicare au omorât 5-6 milioane de embrioni în decursul a 4 decenii. Acest număr a crescut, până în anul 2009, la 7 mi-lioane. Această ucidere a reprezentat cea mai fructuoasă exterminare a ma-ghiarilor, comisă în ultimul secol. D. Statele succesoare practică ex-terminarea maghiarilor începând din anul 1920, prin modalităţi diverse şi înrăite. În cadrul vieţii politice, ad-ministrative, culturale, educaţionale, economice, fi nanciare şi comerciale, maghiarii şi membrii altor grupuri etnice sunt trataţi drept cetăţeni de rangul al doilea. Exterminarea de-mografi că şi cea spirituală a fost şi este practicată, pe teritoriile anexate, chiar şi în momentul de faţă, în cel mai crunt mod, prin purifi care etnică, prin desfi inţarea tradiţiilor istorice, culturale, a clădirilor, monumentelor, bibliotecilor şi a arhivelor. Foştii şi ac-tualii conducători ai statelor succesoa-re trebuie traşi la răspundere în cadrul tribunalului internaţional, pentru fap-tele de exterminare comise împotriva maghiarilor şi a altor grupuri etnice. În ceea ce priveşte victimele faptelor condamnabile şi rudele acestora, tre-buie cerută acordarea de despăgubiri din partea statului ungar, din partea statelor succesoare şi din partea Uni-unii Sovietice. Trebuie cerute despă-gubiri pentru fi ecare maghiar căruia i-au fost furate proprietatea privată, imobilele şi mobilele. Este necesară revendicarea de despăgubiri din par-tea Uniunii Europene pentru jecmăni-rea ţării şi a poporului maghiar, timp de peste 40 de ani, pentru întreţinerea

armatei sovietice asupritoare şi pentru daunele provocate de aceasta. Sarcina primordială a mişcării Hungarocidium ar fi prezentarea fap-telor de exterminare, comise împo-triva maghiarilor, susţinerea acestora prin intermediul actelor şi a mărturi-ilor. În tot acest timp, ar trebui iniţiată convocarea unei conferinţe interna-ţionale în vederea reanalizării trata-telor de pace, ar trebui, de asemenea, demarate procedurile penale şi cerute despăgubiri. Pentru acest lucru ar fi nevoie de susţinere din partea guver-nului ungar, a organismelor guverna-mentale, a organismelor politice şi so-ciale. În cazul în care actualul guvern nu ar fi dispus să susţină mişcarea, acest lucru va intra în sarcina organis-melor politice şi sociale de acasă şi în sarcina emigraţiei occidentale. Ar fi necesară popularizarea mo-mentelor tragice ale Hungarocidium (4 aprilie, 4 iunie, 4 noiembrie). Ar trebuie organizate festivităţi come-morative pe teritoriul ţării şi în me-tropolele occidentale. Ar trebui re-lansată lozinca Justice for Hungary, promovată în plan internaţional de magnatul britanic Lord Rothermere, în perioada interbelică. În fi nal, trebuie accentuat faptul că poporul ungar, ca orice popor, are dreptul de a trăi liber în cadrul gra-niţelor statului. Stoparea exterminării poporului ungar este indispensabilă.

Bilunarul „Europai-Ido” (Covasna), nr. 1, ianuarie 2010;

Titlu: Jajczay Frigyes: Hungarocidium / Dreptate

istorică, răspundere penală şi despăgubiri în bani

Marton Arpad, deputat UDMR de Covasna: „Autonomia teritorială a maghiarilor este în

programul de guvernare PD-L”

AUTONOMIA PE CRITERII ETNICE, PE CALE SĂ SE ÎNTÂMPLE!!

În opinia deputatului UDMR de Trei Scaune, Marton Arpad (foto), în următorii ani s-ar putea

obţine progrese în problema auto-nomiei, chiar şi din două motive: multe elemente ale autonomiei

se regăsesc în programul guver-namental comun, iar la nivel de-clarativ, şi în programul PD-L. El a amintit în acest sens descen-tralizarea şi subsidiaritatea. Des-centralizarea ar însemna extinde-rea autonomiilor autoguvernărilor locale, iar subsidiaritatea - apro-

pierea de cetăţeni a actului deci-zional. Aceste două aspecte repre-

zintă principii de bază şi la nivelul Uniunii Europene - a declarat de-putatul. El a evidenţiat că Uniunea Europeană va adopta probabil în viitorul apropiat un document care va reglementa sistemul de relaţii între naţiunile majoritare şi mi-norităţile istorice, oferind soluţii pentru problemele controversate. În opinia lui Marton Arpad, toate aceste condiţii politice interne şi externe fac posibilă şi facilitează adoptarea unor paşi importanţi în interesul autonomiei.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 5882, 16.01.2010;

Titlu: Marton Arpad: este posibil să urmeze o

perioadă favorabilă / Paşi pentru autonomie,

Semnează: Farkas Reka (Traducere: Centrul European

de Studii Covasna-Harghita)

Afl ăm de pe blog

http://tanasadan.blogspot.com/

Victor Ciutacu, redactor-şef „Jurnalul Naţional”:

„Nu voi fi niciodată de acord cu autonomia pe criterii etnice a

maghiarilor din Covasna şi Harghita” L-am întrebat pe Victor Ciutacu (foto) pe blogul lui dacă este pro sau contra autono-miei teritoriale pe cri-terii etnice a maghia-rilor din Covasna şi Harghita. Victor mi-a răspuns, ca orice om de bun simţ, că este de acord cu autonomia administrativă, însă nu va fi niciodată de acord cu autonomia teritoria-lă pe criterii etnice a maghiarilor din Co-vasna şi Harghita. Adi-că aceeaşi autonomie pe care o promovează UDMR de 20 de ani de zile, din Parlamentul României şi din Gu-vernul României.

Revoluţia din 1848

„După cum era de aşteptat, ungu-rilor nu le era deloc indiferentă agita-ţia continuă din rândurile românilor. Ei porniră la contra măsuri, destinate să stăvilească mişcarea de redeştep-tare naţională românească. Persecu-ţiile contra intelectualilor români se ţineau lanţ. Casele ţăranilor delegaţi la adunările de la Blaj erau arse din temelii: preoţii erau închişi, spânzu-raţi sau împuşcaţi. Excesele alternau cu incendiile, acestea din urmă cu masacrele. Ţărănimea românească se înarmează, pregătindu-se să reziste şi să reacţioneze. În luna septembrie 1848, românii organizează o nouă în-trunire pe Câmpia Libertăţii de lângă Blaj, la care participă de această dată şi 6.000 de moţi înarmaţi, în frunte cu

avocatul Avram Iancu, eroul de mai târziu al înverşunatei rezistenţe din munţii Abrudului. Uniunea fusese între timp vota-tă de Dietă şi aprobată de împărat. Aprobarea i-a fost mai mult smulsă împăratului de unguri, decât acordată de bună voie. Când i s-a prezentat lui Franz Iosif spre promulgare legea, edictând uniunea, împăratul ceru gu-vernului ungur câtva timp pentru a medita asupra măsurilor de luat. (Se citează vorbele împăratului adresate ministrului ungur Batthyanyi: „aber liber Graf, gonnen sie mir doch ein wenig Bedenkzeit” / „dar iubite con-te, acordă-mi puţin timp de refl exiu-ne”). Cedând însă presiunilor, împă-ratul puse semnătura pe legea care avea să ducă la desfi inţarea români-lor ca naţie autonomă pe pământul românesc al Daciei Romane, fără a refl ecta prea mult asupra consecinţe-lor acestui gest. Punerea în aplicare a legii şi pre-

ARDEALUL

4 Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157) Istorie - Cultură

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de sufl et vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”

(Tudor Gheorghe)

O carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- LXXXVIII -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

luarea de către unguri a administra-ţiei de stat s-a lovit de o împotrivire acerbă din partea ţărănimii române. Românii nu înţelegeau într-adevăr să renunţe la singurul bun pe care teroa-rea milenară ungurească nu reuşise să li-l răpească: naţionalitatea. Prigoana exercitată, din ordinul Budapestei, de organele în subordine spori şi mai mult încă agitaţia în rân-durile ţărănimii române. În această ambianţă de supraex-citare creată, în prim loc, de dârzenia nemeşilor unguri, la care se adaugă de data aceasta şi atitudinea duşmănoasă a aşa-zişilor revoluţionari ai lui Kos-suth şi în al doilea rând, de conştiinţa stării de inferioritate în care se găsea pătura ţărănească română, era sufi ci-entă o singură scânteie pentru ca focul să se întindă cu repeziciune uimitoare. Ungurii s-au comportat şi de data aceasta cu asprimea lor tradi- ţională. Există în sufl etul ungurului o ură seculară împotriva elementului românesc din Ardeal, care nu-şi are absolut nicio justifi care, elementul maghiar fi ind acel care dintotdeauna s-a situat în postura de element de asuprire şi de împilare, ură care totuşi îşi găseşte o explicaţiune în neputinţa maghiarilor de a transforma sufl etul Ardealului. Se pot deznaţionaliza elementele individuale ale unui popor, naţiile însă nu pot fi niciodată deznaţionalizate.

Bilanţul catastrofal al revoluţiei din 1848 din Transilvania reprezintă cea mai fi delă imagine a teroarei dez-lănţuite de unguri împotriva elemen-tului românesc luptând pentru drep-tul sacru al libertăţii naţionale. Două sute treizeci de sate au fost şterse de pe suprafaţa pământului. Revoluţia a costat viaţa a patruzeci de mii de per-soane. Pagubele s-au cifrat la imensa - pentru acele vremuri - sumă de 30 milioane forinţi aur. Cu titlu de comparaţie arătăm că în Franţa, revoluţia din 1848 a făcut

numai 15.000 de victime. Represiu-nea ungurilor a fost atât de sângeroa-să, încât un istoric român a putut, cu drept cuvânt, să declare că revoluţia din Transilvania „a luat proporţii aproape apocaliptice”. Armatele austriece şi românii în-armaţi sub comanda baronului Puch-ner îi înving pe secui; armatele lui Kossuth, sub conducerea generalului polon Bem, reuşesc însă să cucereas-că Braşovul şi Sibiul, aşa încât Ar-dealul cade efectiv în mâinile lor.” (va urma)

Paznic la Vatră

Nu iubesc pe faţă popii,Uite, azi curat v-o spun,Şi de nu voiţi s-o credeţiMâna eu pe cruce-o pun.

Nu iubesc pe fata popiiÎnc-odată v-o mai spun,

Dar pe fata preoteseiO iubesc, ca un nebun.

CântecCântecPreotesei Mărioara Tămaş din Vâlcele,

judeţul Covasna

Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele

Sita-Buzăului - file monografice (I) În fondul arhivistic Pretura plasei Buzăul Ardelean, afl at la Direcţia Judeţeană Covasna a Ar-hivelor Naţionale, există nume-roase documente de larg interes public şi privat despre localităţile din Depresiunea Buzăului Arde-lean, din perioada interbelică, când aceste localităţi au aparţinut de ju-deţul Braşov. Pentru valoarea sa monografi că, redăm aproape inte-gral documentul intitulat Dare de seamă asupra înfăptuirilor reali-zate şi de realizat în comuna Sita-Buzăului (în perioada 1938-1943), respectând structura şi ortografi a originală, după cum urmează:

I. O scurtă orientare

A. Totalul populaţiei comunei şi repartizarea pe origine etnică şi confesiuni. Sunt 3.939 locuitori, din care 3.882 români, de religie ortodoxă română, 52 unguri, din care 38 romano-catolici şi 14 re-formaţi, 2 saşi de religie evanghe-lică şi 3 evrei. Populaţia se speci-fi că după sex, după cum urmează: 1.885 bărbaţi, 2.054 femei, băr-baţi majori 981, iar femei 1.050, copii minori 1.908. În comună sunt 1.237 căsătoriţi, 5 divorţaţi, 12 concubini, 2.573 necăsătoriţi.

B. Situaţia din punct de vedere demografi c (natalitate, mor-talitate, boli sociale), pe anul

1938. Născuţi 120, morţi 49, cazuri de căsătorie 46, născuţi morţi nu au fost, de asemenea nici divorţuri. Boli sociale s-au constatat: 9 cazuri de sifi lis, 9 cazuri de tuberculoză şi 3 ca-zuri de cancer.

C. Îndeletnicirile populaţiei, pe procente şi categorii (agricul-tori, comerţ, industrie, ocupa-ţii intelectuale). Sunt 14 băcănii, 12 cârciumi, 4 fi erari, 2 mori de apă, un depozit de cereale, 3 croitori, 2 brutari, 2 măcelari, 1 văpsitor de postav, 1 rotar şi 3 fa-brici de cherestea, care nici 1%

nu face din totalul populaţiei. Intelectualii din comună: 1 preot ortodox român, 1 subrevizor şco-lar, 14 învăţători, 1 conducătoare de grădiniţe de copii, 1 maistră, 1 notar, 1 primar, 1 casier, 1 impe-gată, 1 impegată stagiară, 1 şef

de post de jandarmi, 1 picher de stat, 12 funcţionari particulari de la fabricile de cherestea, care, de asemenea, nu fac 1% din totalul populaţiei. Din totalul de 680 de familii, deci sunt 45 familii cu îndeletniciri industriale şi comer-ciale şi 37 de intelectuali, iar res-tul de 592 familii care se repar-

tizează după cum urmează: 150 de familii agricultoare (20%), iar 442 familii muncitori de pădure şi agricultură (78%).

D. Bogăţiile naturale de care dis-pune, arătându-se modul cum sunt exploatate şi valorizate.

Comuna Sita-Buzăului se afl ă aşezată de-a lungul râului Bu-zău, la trecătoarea „pasul Bu-zău” până la Cheia Buzăului, la o altitudine de 405-800 m… Suprafaţa este de 15.815 ha, re-partizată după cum urmează: 429 ha. arătură, 2 ha. grădină, 887 ha. fâneaţă, 2.976 ha. păşune, 11.436

ha. pădure şi 85 ha. de terenuri neproductive şi vetre de case. Având în vedere cele mai de sus, uşor se înţelege că toată bo-găţia naturală a acestei comune este numai în păduri, care se ex-ploatează prin fi rmele: Mercur, Bota, Aristide Vardachis, Lazar Heinrich şi lombard (patru fi rme evreieşti şi una greacă). Aceste fi rme, prin tăierea de pădure, dau ocaziunea de câştig populaţiunei muncitoare de pădure prin cără-uşia materialului lemnos, de la pădure la fabrici, la magazii şi depozite, şi de acolo la gara În-torsura-Buzăului. Altă ocupaţie şi bogăţie naturală a populaţiei este creşterea animalelor, prin folosirea fâneţelor şi păşunilor din comună.

E. Evenimente istorice în legătură cu închegarea neamului româ-nesc. A se face un istoric cu date precise nu se poate, din cauză că toată arhiva bisericii ortodoxe române, unde s-ar fi găsit actele necesare, a fost distrusă în timpul războiului mondial 1916-1918. Cu probabilitate se poate spune că, comuna Sita-Buzăului, nu este o aşezare prea veche, datează cam din secolul al XVII-lea. Satul s-a întemeiat în decursul timpului din oameni care s-au aşezat pe moşii boiereşti, ca paznici, muncitori şi îngrijitori. Parte din locuitori îşi au obârşia din Muntenia, alţii din Ţara Bârsei şi eventual Târnave.

(va urma)

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

Tablou vechi cu clădirea Primăriei Sita-Buzăului, prezent

până în zilele noastre în sediul instituţiei

5Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157)Istorie - Cultură

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“

(Nicolae Iorga)

După cum s-a mai scris în publicaţia noastră, la sfârşitul lunii trecute au avut loc manifestările dedicate aniversării a 70 de ani de la înfi inţarea Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna. Dintre acestea, la un loc de cinste s-a situat lansarea lucrării Istoria Batalionului 22 Vânători de Munte „Cire-şoaia”, ai cărei autori sunt col. (r) Gheorghe Suman, lt.-col. Vasile Cristea, comandantul unităţii militare sărbătorite, şi lt.-col. (r) Lu-cian Mircea Stoenac. Lucrarea a fost tipărită la prestigioasa editură „Univers Ştiinţifi c” din Bucureşti, la începutul lunii ianuarie a acestui an, fi ind „caldă” la momentul pre-zentării sale în faţa publicului. Autorii volumului merită felicitaţi, în primul rând pentru îmbogăţirea informaţiei privind participarea unei unităţi a Armatei Române la cea mai mare confl agraţie mon-dială din existenţa omenirii, ştiut fi ind că participarea României, a poporului său şi implicit a armatei sale, rămâne în continuare un subiect de cercetare şi de refl ecţie, în ace-laşi timp. De cercetare, pentru că s-a scris sau s-a tipărit mult prea puţin privind par-ticiparea şi contribuţia Armatei Române la războiul antisovietic (numai dacă ne gândim la timpul participării la războiul antifascist, aproape 9 luni faţă de 3 ani şi două luni). Desigur, au fost o serie de factori politici, militari, istorici sau de vacuum arhivistic care au împiedicat scrierea completă a is-toriei celui de-al II-lea război mondial, în perioada comunistă. Astăzi aceşti factori au dispărut, chiar şi arhivele militare privind ultimul război mondial, atât cele interne cât şi cele din străinătate, au devenit accesibile. Şi, totuşi, au rămas multe pete albe pe harta istoriei militare româneşti din prima parte a războiului. Avem nevoia de a cunoaşte, de a cerceta în profunzime evenimentele des-

făşurate acum, la peste şase decenii de la fi nalul lor, dar mai ales de a le aduce la cu-noştinţa opiniei publice prin scrierea istoriei lor. De aceea, ţin să subliniez, din nou, me-ritul autorilor de a aduce în paginile lucrării faptele de arme de pe frontul de răsărit ale Batalionului 22 V.M.. Fapte de refl ecţie pentru generaţiile ti-nere, care cunosc prea puţin despre imen-sele sacrifi cii umane şi materiale făcute de poporul din care fac parte organic, care

„nu au imaginea marilor greutăţi, dureri şi suferinţe prin care a trecut populaţia Ro-mâniei, statul român şi instituţiile sale în perioada 1940-1945”. Trebuie să conştien-tizăm faptul că înainte de intrarea Români-ei în război, peste 2.145.000 de români au fost siliţi să îndure stăpânirile străine, prin cotropirea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Cadrilaterului, în vara anului 1940. Intra-rea în război a devenit singura modalitate

de a ne elibera fraţii, acţiune sprijinită de toate partidele istorice şi de întregul popor român. În acest context, au luat naştere noi mari unităţi militare, cum a fost Armata a IV-a, în septembrie 1939, şi unităţi mili-tare specializate, cum a fost Batalionul 22 V.M., în ianuarie 1940. Nu putem spune că vinovate pentru necunoaşterea momentelor cruciale ale istoriei românilor sunt tinerele generaţii, atâta timp cât informaţia istorică a fost ţi-

nută „sub cheie”. De asemenea, atât timp cât prin programele şcolare guvernanţii, ministeriabilii, specialişti în construcţii, politică sau minciună, corigenţii, chiulan-gii, promovaţii cu un 5 dat de milă, pilă sau silă, deci „modelele” demne de urmat, au redus tematica lecţiilor de istorie la o pa-rodie. Mai precis, numărul orelor de Istoria Românilor din planul de învăţământ l-au redus cu 50 la sută la ciclul primar şi gim-

nazial, şi cu 75 până la 100 la sută la ciclul liceal. Mai simplu spus, tinerele genera-ţii nu mai au acces, în şcoala românească contemporană, la dreptul fi resc de a-şi cu-noaşte propria istorie. Singura modalitate rămâne cartea de specialitate apărută pe piaţă, pentru că de mas-media, cu excepţii rarisime, nici nu poate fi vorba în condiţi-ile „deontologiei profesionale” actuale. De aceea, aduc laude autorilor, pentru efortul de a pune la dispoziţia generaţiilor tinere o istorie veridică, bazată pe cercetarea do-cumentelor de arhivă, pe rigoare ştiinţifi că în descrierea operaţiunilor militare, pe fo-losirea celor mai autorizate surse biblio-grafi ce în descrierea contextului general în care şi-a desfăşurat activitatea Batalionul 22 V.M., atât pe timp de pace, cât mai ales pe timp de război. Istoria Batalionului 22 V.M., prin conţinutul său, vine să confi rme, încă odată, adevărul axiomatic cuprins în mesajul IPS Ioan Selejan, Episcopul Co-vasnei şi Harghitei, afl at în deschidea căr-ţii, că cele două instituţii „Biserica şi Ar-mata au aşezat la temeliile noastre de sufl et un exemplu pilduitor de credinţă, de luptă neînfricată şi de jertfă generoasă, pentru ceea ce înseamnă PATRIA în conştiinţa şi sufl etele românilor”. De asemenea, autorii îşi fac o datorie de conştiinţă şi onoare prezentând faptele de vitejie ale înaintaşilor, cartea constituin-du-se, astfel, într-un „modest şi pios oma-giu adus celor care s-au jertfi t sub Drapelul de Luptă al Batalionului 22 Vânători de Munte”, după cum bine sesizează în cuvân-tul introductiv col. dr. Ion Burghelea, locţi-itorul comandantului Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc, judeţul Harghita. În fi nal, urez autorilor spor în munca de cercetare, documentare şi editare a unor noi lucrări de acest gen, pentru binele Nea-mului Românesc şi al Ţării, iar cititorilor lectură plăcută!

Istoria Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireşoaia”

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

Despre eroi şi eroism - despre cunoaştere şi educaţie

O scrisoare a lui Iuliu Maniu către Patriarhul Miron CristeaO scrisoare a lui Iuliu Maniu către Patriarhul Miron Cristea

La 10 februarie 1938, regele Ca-rol al II-lea şi-a instaurat propriul sistem de guvernare, schimbând poziţia de arbitru cu cea de jucător pe scena politică. O contribuţie la această decizie a avut-o şi rezultatul alegerilor din decembrie 1937, în care niciun partid nu a obţinut ma-joritatea, dar în care partidul „Totul pentru Ţară” a obţinut 15 la sută, fi -ind devansat doar de Partidul Naţio-nal Ţărănesc (20 la sută) şi Partidul Naţional Liberal (36 la sută). Regele a avut în vedere, în prima fază, cons-tituirea unui guvern de uniune naţio-nală în care să fi e încadraţi, ca mi-niştri de stat sau în Consiliul de Stat, toţi foştii premieri, sub conducerea Patriarhului Miron Cristea. Acesta a fost preferat pentru a menaja sus-ceptibilităţile populaţiei, dar şi pen-

tru că niciun om politic nu mai era credibil. Pe acest fond, unii dintre cei propuşi a participa, în fond a da girul noii orientări, au refuzat oferta, printre aceştia numărându-se şi lide-rul naţional-ţărănist Iuliu Maniu. Pe de altă parte, pentru a-şi expu-ne punctele de vedere faţă de noua situaţie internă, fostul prim-ministru a adresat o scrisoare Patriarhului, noului premier, dar şi un vechi prie-ten, în care şi-a motivat refuzul de a participa la noul regim. Scrisoarea a reprezentat şi un instrument de pro-pagandă anticarlistă care, într-o for-mă sau alta, a fost difuzată în medii cât mai largi. Acest lucru s-a efectuat prin multiplicarea epistolei şi trans-miterea individuală a acesteia. Au-torităţile au impus, din 11 februarie 1938, o cenzură asupra mijloacelor de comunicare, astfel că punctele de vedere critice la adresa noului regim nu aveau nicio şansă de a fi cunos-

cute de cetăţeni. Tocmai de aceea, punctul de vedere al lui Iuliu Maniu, un oponent ofi cial al monarhului, a fost căutat, dar, în acelaşi timp, „vâ-nat” de autorităţi (Poliţie, Jandarme-rie, servicii secrete), care i-au reţinut pe cei asupra cărora s-a găsit acest material, considerat subversiv. Întin-derea acestei acţiuni propagandistice a avut, se pare, succes, din moment ce copii ale scrisorii au fost identi-fi cate în toate regiunile ţării. La 24 februarie 1938, Inspectoratul Regio-nal de Jandarmi Focşani a comuni-cat Inspectoratului General al Jan-darmeriei că un astfel de exemplar a fost descoperit „în urma perchezi-ţiei” făcute de şeful Secţiei Jandarmi Sascut, judeţul Putna, la avocatul Ursăcescu din Târgul Sascut. Două luni mai târziu, la 21 aprilie 1938, o notă informativă a Legiunii de Jan-darmi Sălaj din Inspectoratul Regio-nal de Jandarmi Oradea, a raportat

că, în data de 17 aprilie 1938, a avut loc o percheziţie domiciliară la pre-otul Baliban Teofi l din localitatea Marca, acesta fi ind cunoscut cu sim-patii în favoarea Partidului „Totul pentru Ţară”. În timpul percheziţiei, la preot a sosit în vizită învăţătorul Aurel Zaharia din Varsolt, care a fost invitat la postul de jandarmi, unde a fost percheziţionat, iar printre alte lucruri i s-a descoperit şi scrisoarea lui Iuliu Maniu către Patriarh. În esenţă, preşedintele Partidu-lui Naţional Ţărănesc nu a fost de acord cu desfi inţarea Parlamentu-lui, cu suspendarea Constituţiei şi a partidelor politice. A reproşat lui Miron Cristea că va patrona „o Dic-tatură Regală care, fi reşte, va putea trece foarte uşor într-un despotism” şi i-a reamintit de sprijinul în a fi ales Patriarh „în urma acţiunii mele personale” la vremea respectivă. Efectul acestei epistole nu a fost cel

scontat de Iuliu Maniu, întrucât Mi-ron Cristea a patronat trei guverne şi a murit în funcţia de prim-minis-tru la 6 martie 1939. Iuliu Maniu a fost un opozant consecvent al rege-lui Carol al II-lea şi al mareşalului Ion Antonescu, însă, deşi a acţionat pentru a-şi face cunoscute punctele de vedere, nu a fost un om de ac-ţiune. După înlăturarea mareşalului Antonescu, a revenit în prim-planul scenei politice pentru o scurtă pe-rioadă de timp, atât cât i-a trebuit Partidului Comunist să preia pute-rea, după care, sub diverse pretex-te, a declanşat procese politice de anihilare a adversarilor politici. Li-derul naţional-ţărănist nu a antici-pat pericolul şi nu a părăsit Româ-nia, astfel că a fost implicat într-un proces şi condamnat la închisoare pe viaţă (1947), decedând şase ani mai târziu în universul concentra-ţionar comunist.

dr. Alin Spânu (Bucureşti)

(16 februarie 1938)

6 Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157) Politic local

„Ministerul turismului din ţinutul secuiesc!” „Ministerul turismului din ţinutul secuiesc!” Un pas spre autonomie?Un pas spre autonomie?

„În luna mai 2008 ne-am întâlnit la graniţa dintre judeţele noastre, sim-bolic, şi am spus că această graniţă trebuie să dispară.” Aşa şi-a început discursul Borboly Csaba (foto, cen-tru), preşedintele Consiliului Jude-ţean Harghita, la conferinţa de presă comună de la Sfântu-Gheorghe, la care au mai participat Tamas Sandor (foto, dreapta), preşedintele CJ Co-vasna, şi Antal Arpad (foto, stânga), primarul municipiului Sfântu-Gheor-ghe. „În ultimii ani, ţinutul secuiesc a devenit o entitate, o formă prin care nu se vorbeşte doar despre secuii din cele trei judeţe, ci şi despre un ţinut, în care există foarte multe activităţi şi programe comune”, a mai punc-tat Borboly. Ce zice domnul Tamas? „Noi de multă vreme stăm la masă şi ne gândim, ce ar trebui să facem pen-tru ţinutul secuiesc? Ne-am gândit să facem un loc unde secuii se simt importanţi. Unde problemele noastre sunt cele mai importante. Acest loc e ţinutul secuiesc. Multe programe în cele trei judeţe erau separate. S-a văzut ce efect bun a avut standul co-mun, sub numele „ţinutul secuiesc”, la Târgul Naţional de Turism de anul trecut, de la Romexpo Bucureşti. S-a văzut că despre secuime se poate vor-bi şi în presa românească. Au văzut

şi românii că aici trăiesc oameni care vor să-şi dezvolte ţinutul. Şi alte re-giuni turistice se prezintă la târguri şi expoziţii în acest fel. De exemplu, Bucovina. Nu e nicio diferenţă între Bucovina şi ţinutul secuiesc.” Mă grăbesc să-i răspund dom-nului Tamas, simplu. Există o dife-renţă, una uriaşă: Bucovina nu cere autonomia! Nici Dobrogea, nici

Ţara Bârsei, nici Maramureşul, nici Banatul, nicio altă regiune istorică a României! Punct. Dar, să revenim. E foarte bine că cele două „căpetenii” ale judeţelor Covasna şi Harghita gândesc şi pun în aplicare progra-me comune. Sigur că există multe probleme comune, şi că se pot lua măsuri de comun acord. Se poate

accepta, iarăşi, că turismul poate fi dezvoltat în zonă pentru că resursele sunt mari. Poate că nici ideea înfi -inţării unei agenţii turistice pentru cele două judeţe nu e rea, dar nu aşa cum o gândesc liderii UDMR: ca un Minister al turismului pentru ţinutul secuiesc!! A spus-o şi domnul Bor-boly, a accentuat şi domnul Tamas, dumnealor vor o entitate administra-

tivă care să dubleze, practic, minis-terul legal al Ţării! E acesta un pas spre autonomie? Sigur că este, chiar dacă, repet, pleacă de la o problemă reală, aceea a dezvoltării şi exploată-rii efi ciente a potenţialului turistic din judeţele Covasna şi Harghita. Alt-fel, sigur, putem fi de acord cu dom-nul Borboly, când spune că în cele

două judeţe sunt mai multe locuri de cazare decât pe Valea Prahovei, că mulţi oameni din zonă au investit în pensiuni, că sunt foarte multe arii protejate, care reprezintă în sine o atracţie, că există multe monumente istorice, că există o bogăţie de ape minerale, cum nu au alţii în Ţară, că există tradiţii de gastronomie cu to-tul deosebite ş.a.. Şi, ca să fi e „bom-boana pe colivă”, afl ăm că mai marii judeţelor amintite s-au gândit chiar să introducă un... card secuiesc (!), prin care să se ofere facilităţi pentru promovarea turismului! Pe când şi o monedă proprie, secuiască? În rest, sigur, sunt proiecte co-mune, programate pentru acest an, care trebuie amintite şi apreciate: o gală a sportului, un tur ciclist, o pa-gină web, un ghid turistic, progra-mul, despre care am mai scris, de restaurare a vechilor porţi secuieşti, drumul apelor minerale, o asociaţie a întreprinzătorilor, un parc agro-logistic, programul casa secuiască modernă, expoziţii, un birou de in-formare media etc.. Dar şi... un birou comun de reprezentare la Bruxelles, introducerea de formulare bilingve în administraţia publică şi în insti-tuţiile publice sau înfi inţarea unui fond de dezvoltare comun pentru cele două judeţe! Totul, sub sigla ţi-nutului secuiesc! De altfel, cei trei lideri au revenit

mereu, cu obstinaţie, asupra acestui subiect. Domnul Antal, de pildă, cita un lider maghiar care, mai cu picioa-rele pe pământ, a declarat, recent: „Dacă acum s-ar obţine autonomia, maghiarii n-ar şti ce să facă cu ea”. „Noi, cei care muncim aici, zicem că nu e adevărat - sună replica prima-rului din Sfântu-Gheorghe. Am face treabă, ţinutul secuiesc ar deveni o regiune dezvoltată, în care oamenii ar trăi mai bine. În 15 ani, am fă-cut doar nişte paşi. Dar vă spun, nu ne-am speria să guvernăm ţinutul secuiesc, dacă mâine ar decide ci-neva să ne dea această autonomie. Noi dorim autonomie nu prin vorbe, ci prin fapte!” L-a susţinut imediat preşedintele CJ Harghita, Borboly Csaba: „Câteodată, unii colegi doar vorbesc, şi fac mai mult rău ideii de ţinut secuiesc. De exemplu, aduna-rea Consiliului Naţional Secuiesc din martie, cu bilingvismul. Aici nu trebuie doar vorbit, ci aplicat, con-cret, trebuie să acţionăm!”. Ei, şi se acţionează, cum se vede, cu paşi mai mici sau mai mari, cu carduri secuieşti, cu un „minister al turismului”, şi cine ştie ce va urma. Probabil, un minister al dezvoltării, unul al mediului, apoi, fi reşte, un minister de externe, un minister al apărării, pe urmă alegeri pentru par-lament şi preşedinte... Fabulez? Mai gândiţi-vă!

Adrian Teacă (Braşov)

7Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157)Politic

Organizaţia Judeţeană Covasna a Partidului Conservator remarcă, cu regret, ignoranţa senatorilor când este vorba de acţiunile UDMR. Uniu-nea a introdus la Biroul Permanent al Senatului, în data de 03.06.2009, spre dezbatere şi adoptare, propunerea legislativă pentru modifi carea şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în Româ-nia, cu modifi cările şi completările ulterioare. De la acea dată, proiectul a parcurs etapele de avizare legale având termenul de adoptare tacită stabilit pentru 10.02.2010. Proiectul de lege iniţiat de 31 de parlamentari UDMR a primit aviz negativ sau de respingere din partea tuturor comisiilor ce l-au examinat, iar Guvernul României a scris, în punctul său de vedere, că nu-l susţine. Motivaţiile au fost multe şi pertinente, făcându-se trimitere şi la legisla-ţia Uniunii Europene, deoarece iniţiativa legislativă nu este în concor-danţă cu aceasta. Pentru cine are minima răbdare de a examina propunerile udemeris-te, observă cu uşurinţă că Macroregiunea V, formată din judeţele Co-vasna, Harghita, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Bihor, Sălaj şi Satu-Mare, este exact teritoriul anexat de Ungaria prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, şi un pic mai mult chiar. Nu ne putem opri a nu gândi că udemeriştii au prea mulţi complici în Senat. Nu ne putem opri a nu gândi că ignoranţa plenului Senatului României nu afectează Siguranţa Naţională. Pentru ce au muncit comisiile de specialitate, Con-siliul Legislativ, Guvernul, care au atras atenţia asupra acestui perfi d act legislativ, ca el să fi e aprobat tacit?! Organizaţia Judeţeană Covasna a Partidului Conservator consideră că s-a făcut încă un pas, pregătitor, spre o viitoare dezmembrare teritorială a României, aprobată tacit de Senatul României. Solicităm, aşadar, aleşilor noştri mai multă responsa-bilitate faţă de Ţară! Cu acest prilej, cerem cu toată tăria Camerei Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, să respingă acest proiect de lege. Solicităm, de asemenea, deputaţilor Partidului Conservator şi deputaţilor români aleşi în judeţele vizate, să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a nu fi adoptată această propunere antinaţională a UDMR. Românii nu doresc ca, în viitor, copiii lor să trăiască într-o macroregiune pierdută din nou la masa verde, pentru a nu suferi, aşa cum au suferit bunicii lor, în acelaşi teritoriu cedat.

Preşedinte, Data:Doru Decebal Feldiorean 11.02.2010

COMUNICAT DE PRESĂ

Senatul României a aprobat tacit reînvierea

Dictatului de la Viena, din 30 august 1940

O iniţiativă legislativă a parlamen-tarilor UDMR prin care se propunea organizarea a cinci macroregiuni şi înfi -inţarea a şaisprezece regiuni de dezvol-tare, printre care se găseşte şi cea care cuprinde judeţele Covasna - Harghita - Mureş, a fost adoptată tacit în Senatul României. Deşi primise raport negativ din par-tea Comisiei pentru administraţie, pro-iectul de lege nu a mai intrat în dezba-terea plenului în termenul convenit de lege şi a fost adoptat tacit în forma pro-

pusă de iniţiatori. Iniţiativa legislativă va fi dezbătută de Camera Deputaţilor în calitate de cameră decizională. Propunerea legislativă, iniţiată de toţi parlamentarii UDMR, propune mo-difi carea şi completarea Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în Ro-mânia prin constituirea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, care nu sunt unităţi administrativ teritoriale şi nu au personalitate juridică. Cele şaisprezece regiuni de dezvolta-re sunt Botoşani - Suceava, Bacău - Iaşi

- Neamţ - Vaslui, Brăila - Buzău - Galaţi - Vrancea (macroregiunea I), Constanţa - Tulcea, Bucureşti, Călăraşi - Ialomiţa - Ilfov, Giurgiu - Teleorman, Dolj - Me-hedinţi - Olt (macroregiunea II), Gorj - Vâlcea, Argeş - Dâmboviţa - Prahova (macroregiunea III), Arad - Caraş-Seve-rin - Timişoara, Alba - Hunedoara, Sibiu - Braşov (macroregiunea IV) şi Covas-na - Harghita - Mureş, Bistriţa-Năsăud - Cluj - Maramureş şi Bihor - Sălaj - Sa-tu-Mare (macroregiunea V).

(Antena3)

Propunerea UDMR Propunerea UDMR

de regionalizare a de regionalizare a

României, adoptată României, adoptată

tacit de Senattacit de Senat

Istoria se repetă. Sus - România în timpul lui Adolf Hitler (teritoriile haşurate sunt cele pierdute în urma Dictatului de la Viena). Jos - România în timpul lui Marko Bela,

aflat la al doi-

lea mandat de vicepremier (ju-deţele Ardealului de Nord sunt cele pe care UDMR şi ador-

mi ţ i i

po l i t ic ien i români, plă-

tiţi gras de ce-tăţeni pentru complicitatea asta,

le legiferează acum ca fi ind a V-a macroregiune a Ţării).

8 Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157) Opinii - Editorial

(urmare din pagina 1)Era dorinţa românilor mureşeni. A tuturor românilor ardeleni! Răspun-sul a fost acelaşi, dat cu câteva zile în urmă şi la o teleconferinţă de la sediul PSD, cât se poate de clar, ca mesaj, sintetizat în câteva cuvinte - avertisment. Adică, ceva asemănător cu următoarea formulare: „Să nu-mi daţi voi mie sfaturi ce să fac!”. Seara târziu, spre miezul nopţii, sfi dând ori-ce logică, domnul Năstase n-a putut rezista tentaţiei (cum avea să o facă şi Mircea Geoană, patru ani mai târziu, tot la miez de noapte, căzând în cap-cana vicleanului Vântu!) şi, pâş-pâş, s-a întâlnit cu liderul UDMR. N-au discutat nu ştiu ce probleme politi-ce, n-au pus la cale nicio „strategie”, n-a avut loc nicio negociere. Au băut doar o cafea. Au schimbat câteva cu-vinte privind „strategia electorală” a campaniei pe ultima sută de metri. Aşa spune un martor ocular. Atât. Atâta i-a trebuit domnului Năstase! Ştirea a străbătut, cu iuţeala sunetu-lui, a luminii, a tunetului şi a fulge-rului, în lungul şi în latul Ţării! Iar românii ardeleni nu l-au mai votat. Acolo şi atunci a pierdut preşedinţia Adrian Năstase! Acolo şi atunci a pierdut PSD, cel mai mare partid al Ţării, şi Preşedinţia, şi Parlamentul, şi Guvernul, şi funcţiile în serviciile deconcentrate de prin judeţe. Totul! Căinându-se, unii ţipând ca din gură de şarpe, alţii jelind pierderile, pe toate planurile, din toamna-iarna anului 2004, în cadrul unei întâlniri cu activul din PSD, care a avut loc peste vreo doi ani, tot la Târgu-Mureş, m-am simţit dator să intervin. Luând cuvântul, am îndrăznit să-i amintesc domnului Mircea Geoană, noul pre-şedinte al PSD, în Sala Mică a Pa-latului Culturii, cum o făceam, ceva mai târziu, şi la Poiana Braşov, ade-vărata, reala cauză a dezastrului, în cazul pierderii alegerilor prezidenţia-le de către Adrian Năstase, reiterând cele mai sus-relatate. Ba, mai mult, stârnind supărările şi iritările unor pesedişti mureşeni, am mers şi mai

departe - cei prezenţi, atunci, acolo, îşi amintesc! -, atrăgându-i atenţia viitorului candidat la preşedinţie că, aici, în Ardeal, nu poţi câştiga voturi fără a lua atitudine fermă împotriva manifestărilor iredentiste, separatiste, neorevizioniste, neonaziste, şovine şi extremiste, din interior şi din exterior! Dacă nu le va da cu şapca peste ochi nesimţiţilor mereu cerând privilegii, mereu sfi dând şi afi şându-şi porniri-le antiromâneşti, anticonstituţionale, antieuropene (autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc pe criterii etnice, cea de-a doua limbă ofi cială - maghiara - în stat, Legea statutului minorităţilor, pretenţia unei „eurore-giuni speciale”, înălţarea unor statui şi busturi ale unor criminali de război - maghiari - pe pământ românesc), candidatul nu are ce căuta cu gândul să adune voturi pe aceste meleaguri. La o altă întâlnire, de care amin-team, cea de la Poiana Braşov, deşi existau unele mici împotriviri, accep-tat nu cu prea mare entuziasm, mi-am spus, din nou, părerea în acest sens, deloc pe placul unor mahări din par-tid: redeşteptarea demnităţii naţionale a unui partid de stânga este unica şan-să de reuşită în aceste momente ale devălmăşiilor de tot felul! Viorel Hre-benciuc, apărut după o lungă perioa-dă de tăcere, fi ind oarecum pus până atunci pe linie moartă, auzindu-mă, a cam strâmbat din nas. Firesc! Prie-tenul la cataramă al „Drujbei Carpa-ţilor”, Verestoy Attila, nu suporta să aminteşti de matrapazlâcurile ude-meriste din Ardeal. Spuneam atunci, printre altele, că social-democraţia concepută de mine nu se împacă, de-loc, cu munţii de bani, cu viloaiele şi cu averile unor mahări pesedişti. Nu aceasta-i adevărata social-democra-ţie! Ea nu se împăca cu îmbuibarea! Eu apelam la ideile mele PUNR-iste! Atât mi-a trebuit! Unii afi rmă că de pe acolo s-a schimbat şi atitudinea domnului Mircea Geoană faţă de sub-semnatul. Fiind pe atunci membru în Consiliul Naţional, vicepreşedinte al Organizaţiei PSD Mureş, consilier

judeţean, la îndemnul lui, după întâl-nirea de la Târgu-Mureş, am candidat pentru Camera Deputaţilor pe Cole-giul 7 (de la Sărmaşu până la Stân-ceni-Ciobotani). Mi-a făcut un bine! Insultat de toţi fl aimucii ăştia, am demisionat, la 24 octombrie 2008, fără pic de regret, şi îi mulţumesc lui Geoană, cât şi lui Miron Mitrea, altă caiafă, că m-au determinat să pă-răsesc, defi nitiv, din cauza jocurilor lor murdare şi a scenariilor de culi-se, scena noroioasă, cloaca politicii româneşti. Ca o dovadă a afi rmaţiei că Mircea Geoană, deşi a fost amba-sador în SUA şi ministru de Externe al României, nu-i, încă, copt, stau şi „promisiunile” lui de atunci. În faţa unor martori, dumnealui vindea, cu o detaşare uluitoare, pielea ursului din pădure: îmi atribuia, în schimbul re-nunţării la candidatură, pentru a face loc lui Ştefan Someşan, într-un jalnic troc, la care n-am răspuns, postul de director local al TVR-3, dacă nu cel de secretar de stat în Ministerul Cul-turii. Citiţi bine! Asta promitea. Totul, numai să renunţ la candidatură! I-am dat dracului pe acei piţarăi şi am ple-cat, chemat de acel sentiment unic, să fac cealaltă adevărată politică, cu totală dăruire, a Neamului meu, a in-teresului şi a demnităţii naţionale, a culturii româneşti! Doar asta contea-ză! Restul? Cum spune Ecleziastul: „Deşertăciune a deşertăciunilor!”. N-aş fi vrut, în ruptul capului, ca, întorcându-mă în timp, să amin-tesc aceste amănunte. Cititorii „Cu-vântului liber”, din Târgu-Mureş, şi ai „Condeiului ardelean”, curajos săptămânal regional de atitudine şi cultură editat la Sfântu-Gheorghe, însă, au dreptul, trebuie să ştie ade-vărul! Sunt lucruri care trebuie spu-se, cărora acum le-a venit rândul. Şi i-aş mai întreba, dacă tot ne afl ăm în treabă, pe domnul preşedinte Alexandru Petru Frătean, pe cei din actuala conducere a PSD Mureş (dacă ea mai există!), care au com-plotat, ca membri ai aceleiaşi ca-bale, împotriva mea (se vorbeşte

că s-au dat şi ceva arginţi ai Iudei! Probabil cel care a candidat în lo-cul meu, domnul Ştefan Someşan, s-ar putea să ştie mai multe!): ce au câştigat, organizaţia judeţeană şi alegătorii, oare, cu noii aleşi (depu-taţii Vasile Gliga, Victor Socaciu şi senatorul Corneliu Grossu)? Câte intervenţii au avut ei în perioada de când sunt în Parlament, în cadrul declaraţiilor politice, în comisii, în plen? Unii susţin că pot fi numărate pe degetele de la o singură mână! În afara domnului senator Corne-liu Grossu, care a prezentat un ra-port în „Cuvântul liber” (acum a părăsit PSD, optând pentru grupul independenţilor), nu prea am auzit să se fi făcut praf, cei doi deputaţi, de dragul alegătorilor din colegiile lor. Cu toate că se va spune că lau-da de sine nu miroase-a bine, le-aş aminti celor mereu cu crosa la pati-na mea, în frunte cu gureşul primar din Ibăneşti (nu merită nici măcar să-i pomenesc numele!), încercând, fără succes, să mă strivească la mantinela ticăloşiei lor, iar steno-gramele-mărturie o dovedesc, că doar în mandatul al doilea (1996-2000), ca deputat, am avut, cu totul, incluzând şi luările de cuvânt din Adunarea Parlamentară a Cooperă-rii Economice a Mării Negre (AP-CEMN), peste 250 de intervenţii! Speram ca domnul Mircea Geo-ană, mereu împiedicându-se de pra-gul de jos, mereu lovindu-se cu ca-pul de grinda de sus, să bage ceva la căpăţână, să vină în Ardeal şi să se folosească de asul din mânecă, un atu considerabil care te poate duce la victorie. Cu toate că a trecut (ca gâsca prin apă!) prin localităţi ale Transil-vaniei, n-a rostit un cuvinţel măcar împotriva îngrijorătoarelor acţiuni antiromâneşti ale unor udemerişti, pe pământul lui Avram Iancu, An-drei Şaguna, Timotei Cipariu, Axente Sever, George Bariţiu, Simion Băr-nuţiu, Vasile Goldiş, al altor marcanţi înaintemergători! Gură cusută a avut domnul Geoană! N-a băgat nimic

la cap, deşi sfătuit să invoce, lucru fi resc, Interesul Naţional! Nici mă-car un cuvinţel n-a rostit împotriva pornirilor udemeriste! Şi tăcerea-i o formă de a da mâna cu Iuda! Şi a pierdut lamentabil, în pofi da celor peste cinci milioane de voturi obţinu-te. Cele vreo 70.000 de voturi, care l-au despărţit de Traian Băsescu, le putea câştiga, să zicem, la Sibiu, Cluj şi Târgu-Mureş. În schimb, călcând în străchini, a dat fuga-fuguţa, în mie-zul nopţii, să-l viziteze pe „caiafa” de Vântu, căzând în capcana abil întinsă. Să nu mai vorbim despre „gafa Ti-mişoara”, a încheierii unui protocol, tocmai la 1 Decembrie, Ziua Naţio-nală a României. Nu trebuie să mai invoce cineva, „fl acăra violetă”, nici pe „celebrul” Aliodor Manolea, în astfel de cazuri! Dacă el ar fi venit în Ardeal şi ar fi spus numai ce a clamat domnul Traian Băsescu la Budapesta („Niciodată!”), apoi la seminarul ace-la udemerist, de pomină, de la Tuş-nad („Atâta autonomie - la Odorhe-iu-Secuiesc, câtă la Caracal!”), când celor care, cu degetele în gură, dedaţi gestului ciobănesc, fl uierau şi ţipau cu ochii ieşiţi din orbite, le-a citit, de trei ori încă, Articolul 1 din Constitu-ţie - „România, stat naţional unitar”, gestul inspirat i-ar fi adus domnului Geoană, „sugrumat” azi de proprii lui baroni locali, sufi ciente voturi. Dacă ar fi fost consiliat inteligent, folosind această „cheie”, ar fi ieşit învingă-tor, categoric, cu o mare diferenţă de voturi în faţa lui Traian Băsescu, cel care, iată, a trăit şi din seva ace-lor afi rmaţii ferme de dinainte. Dom-nul Mircea Geoană n-ar mai fi săritîntr-un picior de bucurie, la afl area unui rezultat, tot capcană, al exit-poll-ului, n-ar fi zis „Hop!” până n-ar fi trecut şanţul, n-ar mai fi fost acea serie de gafe impardonabile. N-a fost să fi e aşa! Gafele se plătesc! De acum înainte, să fi e învăţătură de minte: un candidat la Preşedinţia României câştigă (sau pierde!) ale-gerile, fapt dovedit, în anii 2004 şi 2009, cu voturile din Transilvania!

Preşedinţia României se câştigă sau se pierde cu voturile din Ardeal!

De ce să plătim noi? Un popor, ca să prospere, are nevoie de foarte multă înţelepciu-ne şi putere de muncă, pe care, noi românii, le-am moştenit de la daci şi romani şi, de-a lungul mileni-ilor, le-am cultivat pe acest pământ pe care trăim. Dar, iată că acum, când suntem în Uniunea Europea-nă şi când Constituţia României declară sus şi tare că suntem o ţară independentă, Fondul Monetar Internaţional (FMI) ne adresează indirect cereri de adaptare şi inte-grare, cereri care sunt aproape im-posibil de aplicat fără să nu lovim în însăşi fi inţa noastră naţională, în

ADN-ul fi ecărui cetăţean în parte. De ce să plătim noi, cetăţenii, şi faza de tranziţie spre societatea ca-pitalistă şi criza economică, şi pros-tia, şi corupţia guvernanţilor noştri, cu alte cuvinte, costul social al lun-gii perioade de tranziţie în care se afl ă, din 1989, România. Se declară de către forurile conducătoare ale Fondului Monetar Internaţional că, în 2010, vor fi peste un milion de şomeri. Deci, indirect, ni se induce şi ni se prognozează sărăcia lucie, frigul în casele românilor, boala şi lipsa de medicamente la pensionari, remuneraţia minimă, adică înghe-ţarea salariilor şi munca maximă, până la epuizare, cu prelungirea vârstei de pensionare. Guvernanţii

noştri ne vor, după pensionare, di-rect în mormânt. De ce atâtea oscilaţii fără stabi-litate în viaţa economico-socială, neexistând o linie directoare de la un guvern la altul, o linie directoa-re a României, în care să fi e sta-bilitate şi, mai ales, continuitate, cel puţin în problemele importan-te pentru Ţară. Este foarte uşor să faci pe democratul când lucrurile merg bine şi apoi să te transformi într-un „cameleon politic” de sor-ginte totalitară când lucrurile merg prost, fără să mai ţii cont de min-ciunile electorale din trecut. Este foarte uşor să promiţi 25 de mii de euro la toţi românii care se întorc în Ţară, dacă vei fi pre-

şedinte, este foarte uşor să promiţi 100 de milioane de euro la basa-rabenii de peste Prut când eşti preşedinte, dar este foarte greu să le mai spui ceva celor un milion de şomeri din 2010 şi celor peste 500.000 de români cărora li s-a terminat ajutorul de şomaj şi nu sunt cuprinşi în nicio statistică. Este din ce în ce mai greu pentru români să gândească liber. Este din ce în ce mai greu pentru români să vadă realitatea prin propria conşti-inţă, să discearnă adevărul de min-ciună şi să aibă un punct de vedere propriu pentru fi ecare eveniment politic, social sau de altă natură. Când sărăcia inundă casa românu-lui, el nu mai gândeşte liber, ci prin „golul din stomac”. Mass-media română, FMI şi, mai ales, frica zilei de mâine paralizează populaţia de-rutată, care se uită pe sticla televi-

zorului aşteptând o viaţă mai bună, ce nu mai vine. Ne punem întreba-rea: pe ce drum suntem mânaţi şi ce ne aşteaptă la capătul drumului? În loc de vorbe şi lupte patricide, gu-vernanţii noştri ar face mai bine să identifi ce necesităţile reale ale ro-mânilor şi, mai ales, să construias-că soluţii viabile pentru ieşirea din criză. Pentru a avea soluţii, trebuie să ai idei, bunăvoinţă şi responsa-bilitate în faţa celor care te-au ales. Sindicatele anunţă mişcări de stra-dă. Doamne fereşte să mai explo-deze mămăliga românească! Avem nevoie, mai mult ca orişicând, de solidaritate şi energie creatoare, avem nevoie de sacrifi ciu, nu nu-mai din partea celor mulţi, dar şi din partea guvernanţilor noştri şi ai oligarhiei din jurul lor. Doamne, binecuvântează pe români!

dr. Mircea Frenţiu (Blaj, Mica Romă)

9Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157)Social - Sport

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri,

cabinete, ateliere, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente), la preţuri foarte avantajoase.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797Vă aşteptăm cu drag la sediul nostru din Sfântu-Gheorghe,

str. Sporturilor, nr. 3, bl. 1, sc. 1, ap. 2. Programări la telefon: 0755-322.592

PFA Victoria HugianuCabinet de masaj şi reflexoterapie

Grupa A:

GermaniaTurciaAustriaBelgia

KazakhstanAzerbaidjan

Grupa B:

RusiaSlovaciaIrlanda

MacedoniaArmeniaAndorra

Grupa C:

ItaliaSerbia

Irlanda de NordSloveniaEstonia

Insulele Feroe

Grupa D:

FranţaROMÂNIA

Bosnia-HerţegovinaBelarusAlbania

Luxemburg

Grupa E:

OlandaSuedia

FinlandaUngariaMoldova

San Marino

Grupa F:

CroaţiaGreciaIsrael

LetoniaGeorgiaMalta

Grupa G:

AngliaElveţia

BulgariaŢara GalilorMuntenegru

Grupa H:

PortugaliaDanemarcaNorvegia

CipruIslanda

Grupa I:

SpaniaCehiaScoţia

LituaniaLichtenstein

Cele 51 de echipe care au participat la tragerea la sorţi au fost împărţite în 6 grupe de câte 6 echipe şi 3 de 5. Cele 9 câştigătoare ale grupelor se vor califi ca automat la CE din 2012, alături de cel mai bine clasată echipă de pe locul secund în grupe şi de Ucraina şi Polonia, califi cate automat datorită posturii de gazde ale competiţiei. Celelalte 8 echipe care vor încheia grupele preliminare pe poziţia se-cundă vor disputa un baraj, cu partide tur-retur, iar învingătoarele vor obţine şi ele biletele pentru Euro 2012. Meciurile din grupele preliminare se vor disputa între 3 septem-brie 2010 şi 11 octombrie 2011. Meciurile de baraj au loc pe 11 şi 15 noiembrie 2011.

Grupele din preliminarii

Franţa, Franţa şi iar Franţa

La fi nele săptămânii trecu-te, UEFA a organizat tragerea la sorţi pentru grupele din prelimi-nariile Campionatului European din anul 2012, competiţie con-tinentală organizată în Polonia

şi Ucraina. Sorţii ne-au scos în cale din nou Franţa, fi ind pentru a treia oară consecutiv când par-ticipăm în preliminarii alături de selecţionata din Hexagon. Este clar, cu toate că nu ne-a mai în-

vins în ultimele trei partide ofi ci-ale, egalitatea domnind în întâl-nirile directe, echipa „cocoşului galic” este favorita incontestabilă a Grupei D. România are, însă, şansa ei, pe care va trebui s-o joa-

ce, cu seriozitate, până la capăt. Disciplina va trebui să troneze, dacă nu vrem să mai păţim o ru-şine precum cea din ultimile ca-lifi cari, cele pentru Mondialul de anul acesta. (A.M.B.)

Ajutaţi-o pe Simona Şerban să nu devină uriaşa României!

Simona a câştigat două medalii la competiţiile naţionale de baschet

Tânăra suferă de gigantism şi are 2 metri înălţime şi 106 kilo-

grame, la doar 19 ani. După ce a primit mai multe tratamente hor-monale, medicul care l-a tratat pe Ghiţă Mureşan a reuşit să îi pună acum patru ani un diagnostic. Drama Simonei Şerban, origina-ră din comuna braşoveană Bod, a în-ceput la vârsta de 10 ani, când brusc a început să crească necontrolat. „În 6-7 luni a crescut o jumă-tate de metru. Hainele pe care i le-am cumpărat primăvara, toamna nu le mai putea purta. Săraca nu dormea noaptea de durere pentru că i se distanţau foarte mult car-tilagiile de la oase”, îşi aminteşte Gela Şerban, mama Simonei.

Cea mai înaltă baschetbalistă

Acum şase ani, când era în clasa a VIII-a, Simona s-a apucat de bas-chet. A jucat la echipele Braşovia şi BC Alexandria. În urma unui clasa-ment pe ţară, la vârsta de 14 ani Si-mona a fost declarată cea mai înaltă sportivă la categoria ei de vârstă. Avea deja 1,90 metri înălţime. „Am jucat ca pivot şi chiar am fost selecţionată pentru lotul naţio-nal. În al doilea an de baschet, am început să mă simt rău şi cădeam pe teren. Mi-a plăcut foarte mult bas-chetul şi regret că nu mai pot să-l practic”, spune Simona Şerban.

Tratată de medicul lui Ghiţă Mureşan

Specialiştii care au consultat-o pe Simona de-a lungul timpului, i-au oferit fel şi fel de tratamente hormonale care să-i stopeze creş-terea. „Numai pe la 15 ani am ajuns la Institutul Parhon, din Bu-

cureşti, la profesorul Dumitrache, cel care am auzit că s-a ocupat şi de Ghiţă Mureşan. Doar atunci când am ajuns la el am afl at, de fapt, care este problema, şi anu-me un adenom hipofi zar secretant, care secretă prea mulţi hormoni de

creştere”, spune tânăra. Din cauza bolii, organele in-terne ale Simonei sunt duble. Tâ-năra a suferit deja patru intervenţii

chirurgicale de micşorare a intesti-nului. Rinichii sunt foarte mari şi se infectează foarte des.

Vrea să devină medic

Simona este acum elevă în clasa a XI-a, la Liceul „Grigore Antipa” din Braşov. Ar vrea să urmeze medi-cina. „Îmi doresc să îi tratez pe cei bolnavi, să îi fac fericiţi atât pe ei, cât şi pe familiile lor. Toată lumea se miră de înălţimea pe care o am. Din cauza înălţimii mă aplec ca să nu dau cu capul de tocul uşii. Trebuie mereu să fi u atentă ca nu cumva să mă accidentez. În general, evit să povestesc despre boală pentru că mi s-a întâmplat să mă respingă lumea. Prefer să ţin pentru mine, familia şi prietenii mei”, a spus tânăra. Pentru că se luptă cu boala de atâta timp, familia Simonei nu mai reuşeşte să facă faţă cheltuielilor

de spitalizare, tratament şi depla-sări la diverse spitalele din Cluj şi Bucureşti. „Ne-am descurcat până acum pentru că am vândut pământuri-le soacrei, am făcut diverse îm-prumuturi în bănci. Am vrea să o putem ajuta mai mult, dar nu mai avem posibilităţi. Aproape jumă-tate din venitul total al familiei se duce pe medicamente şi nu reuşim să punem bani deoparte”, mărturi-seşte amărâtă mama tinerei.

40.000 de Euro costă viaţa Simonei

Datorită tratamentelor i s-a stopat creşterea în înălţime, însă de anul trecut a început să crească în greutate. „La sfârşitul lui 2008 aveam 74 de kilograme, iar acum cântăresc 106 kg. Am afl at că există un medic endocrinolog şi neurochi-rurg foarte bun în Germania. I-am povestit despre situaţia în care mă afl u şi mi-a spus că poate să mă tra-teze. Trebuie să fac rost de 40.000

de euro, cât costă operaţia şi trata-mentul”, spune Simona. Tânăra a avut o programare în septembrie şi la sfârşitul anului trecut, însă datorită faptului că nu

a reuşit să strângă bani, a pierdut programarea.

(Articol preluat din ziarul „Adevărul”)

10 Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157) Sudoku - Şah

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei din numărul trecut:

LANGIER H. - #2Szachy 1980

1.Td1! (Face poziţia fi gurilor perfect simetrică faţă de o axă imaginară ce trece prin mijlocul coloanei „d”) 1….cxb4 [La 1...exf4 urmează simetric 2.Cf3#] 2.Cb3#

Problemã propusã pasionaþilor de ºah

ZUTIC AnteSahovski Glasnik, 1971

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)

O problemă frumoasă pe tema interferenţei. Totul este să găsiţi „cheia”, restul vine de la sine!

Soluţia, în ediţia viitoare.

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

Imaginea

săptămânii

Sinaia, Cota 1400 - joi, 11 februarie 2010. Iarna-i grea, omătul mare... După ce ani la rând imaginea iernii a fost una ştearsă, geroasă dar fără zăpadă, în sfârşit ne-a dat Bunul Dumnezeu şi un anotimp rece splendid, ca pe vremurile copilăriei multora dintre noi.

Şi tu ne poţi trimite poze:info@condeiulardelean.ro

Fier, Alexandr (2601) - Banikas, Hristos (2608) [C92]World Team Chess Championship Bur-sa / Turkey (5), 09.01.2010

După 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0–0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0–0 9.h3 Nb7 10.d4 Te8 11.Cbd2 Nf8 12.a4 h6 13.Nc2 exd4 14.cxd4 Cb4 15.Nb1 c5 16.d5 Cd7 17.Ta3 c4 18.axb5 axb5 19.Cd4 Txa3 20.bxa3 Cd3 21.Nxd3 cxd3 s-a ajuns într-o po-ziţie care este cunoscută încă din timpul meciu-lui Karpov - Kasparov din 1986 22.Cxb5 În par-tida sus amintită albul a continuat cu 22.Nb2 şi a câştigat după 22...Da5! 23.Cf5! Ce5!? 24.Nxe5! dxe5 25.Cb3 Db6 26.Dxd3 Ta8 27.Tc1 g6 28.Ce3 Nxa3 29.Ta1 Ta4 30.Cg4 Nf8 31.Tc1 Dd6 32.Cc5 Tc4 33.Txc4 bxc4 34.Cxb7 cxd3 35.Cxd6 Nxd6 36.Rf1 Rg7 37.f3 f5 38.Cf2 d2 39.Re2 Nb4 40.Cd3 Nc3 41.Cc5 1-0 1–0 Kas-parov, G (2740) - Karpov, A (2705) / London / Leningrad 1986, paisprezecea 14 partidă a me-ciului. Mai târziu a fost „larg îmbrăţişată” ideea lui Hübner 22.Te3 Un exemplu recent: 22...Cc5 (În partida-sursă negrul a jucat 22...Ce5 23.Db3 Na6 24.C4f3 Dc7 25.Nb2 b4 26.axb4 Cxf3+ 27.Cxf3 Dc4 28.Dxc4 Nxc4 29.Nc3 g6 30.Te1 Tc8 31.Nd2 Te8 32.Nc3 Tc8 33.Tc1 Nb5 34.Nd2 Tc2 35.Txc2 ½–½ Hübner, R (2595) - Short, N (2630) / Belfort 1988) 23.Nb2 Da5 24.Cf5 g6 25.Cg3 b4 26.Ch5 bxa3 27.Cf6+ Rh8 28.Na1 Tc8 29.Ch5+ Rg8 30.Cf6+ Rh8 31.Ch5+ ½–½ Volokitin, A (2671) - Kasimdzhanov, R (2687)

/ Wijk aan Zee 2009. Motivul pentru care este bine ca albul să joace 22.Te3 devine evident după partida de faţă. 22...Da5 23.Cd4 Dc3 24.Cb5 La egalitate a dus şi 24.Cf5 Cc5 25.f3 Nxd5 26.exd5 Txe1+ 27.Dxe1 Cb3 28.De8 Dxc1+ 29.Rh2 Cxd2 30.Ce7+ Rh7 31.Dxf8 Cf1+ 32.Rh1 Cg3+ 33.Rh2 Cf1+ 34.Rh1 1/2 Shirov, A (2730) - Karjakin, S (2722) / Bilbao 2009. 24...Da5 25.Cd4 Dc3 26.Da4?

(Vezi diagrama)

Albul refuză remiza care ar fi survenit după 26.Cb5, dar va avea o surpriză neplăcu-tă! 26...Txe4!! După o singură mutare poziţia albului devine de-a dreptul critică! 27.Txe4 Dxc1+ 28.Rh2 Dxd2? Superfi cialitate! Acum albul ar fi egalat cu uşurinţă! Corect era 28...Nxd5 29.C4b3 Dc2 şi dacă 30.Te8, atunci 30...Cf6! 31.Txf8+ (Slab este 31.Te3 din ca-

uza 31...Nxb3 32.Dxb3 Dxd2) 31...Rxf8 cu avantaj clar pentru negru. 29.Dxd7 Nxd5 30.Te8?? După aceasta albul pierde aproape instantaneu! Era necesar 30.Cf3! şi abia după 30...Dc1 31.Te8! acum negrul fi ind obligat să joace 31...Df4+! 32.Rg1 (şi după 32.Rh1 Dc1+ 33.Cg1 Dg5 34.Cf3 Nxf3 35.gxf3 Dc1+ 36.Rg2 Dg5+ negrul are şah etern) 32...Dc1+ 33.Rh2 Df4+ cu remiză, deoarece al-bul nu poate juca 34.g3 din cauza 34...Dxf3 35.Txf8+ Rh7! şi negrul câştigă. 30...Df4+! 31.Rg1 d2 32.Da4

(Vezi diagrama)

Pentru a opri transformarea pionului, dar chiar şi mândria de a avea un turn în plus după 32.Txf8+ Rh7! (Desigur nu 32...Rxf8?? 33.Dd8#) 33.Da4 este înnăbuşită: 33...De4! 34.f3 De1+ 35.Rh2 d1D. 32...Nc6!! Ce muta-re colosală! 33.Txf8+ Nebunul nu poate fi luat: 33.Dxc6 d1D+ 34.Te1 Dxe1#; 33.Cxc6 Dxa4. 33...Rxf8 34.Ce6+ Ultimul truc... 34...Rg8! …este dejucat însă şi albul cedează. După 34...fxe6?? 35.Dxf4+ (ŞAH!) 35...Re7 36.Dxd2 câş-tigă… albul! Acum după 35.Dxf4 d1D+ 36.Rh2 fxe6, ne-grul rămâne cu o fi gură în plus. 0-1

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate iden-tice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fi ecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fi ecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefi ind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Difi cultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

PUŢINĂ TEORIE NU STRICĂPUŢINĂ TEORIE NU STRICĂ Până acum, la această rubrică nu ne-am ocupat în mod special de teoria deschiderilor. Desigur, am semnalat în partidele comentate noutatea teoretică, dar fără referiri mai ample. Astăzi, ne vom ocupa şi de acest capitol de o importanţă deosebită la înalt nivel. Din acest motiv, nu am comentat primele mutări, ele fi ind cunoscute de jucătorii de înaltă performanţă, care au în repertoriu deschiderea respectivă. Vom începe cu teoria variantei Zaiţev din Partida spaniolă, pentru care are impor-tanţă următoarea partidă recentă.

11

Telefoane Utile

Poliţia 112Pompieri 112Salvare 112Protecţia Civilă *982Jandarmeria *956Serviciul Antidrog *934Poliţia de Frontieră *959Deranjamente Electrica *929Deranjamente Gaze *928Deranjamente posturi telefonice 1921Informaţii abonaţi Romtelecom 188932Informaţii diverse 1951

*Se formează obligatoriu prefi xul judeţului

AlbaPrefectura 0258-811.179Consiliul Judeţean 0258-813.380Primăria Alba-Iulia 0258-819.462

BraşovPrefectura 0268-419.277Consiliul Judeţean 0268-410.777Primăria Braşov 0268-416.550

CovasnaPrefectura 0267-315.190Consiliul Judeţean 0267-311.190Primăria Sfântu-Gheorghe 0267/316.957

HarghitaPrefectura 0266-371.114Consiliul Judeţean 0266-207.700Primăria Miercurea-Ciuc 0266-317.007

MureşPrefectura 0265-263.211Consiliul Judeţean 0265-263.211Primăria Târgu-Mureş 0265-268.330

SibiuPrefectura 0269-210.104Consiliul Judeţean 0269-217.733Primăria Sibiu 0269-208.800

Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157)Traduceri

Traduceri din presade limbă maghiară

urmare din pagina 3

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Mica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.

Vehicule

Imobiliare

IT / Electronice

Servicii

Diverse

Efectuez lucrări de instalaţii de încălzire şi sanitare. Tel: 0761-320.610

Angajãri CASA LUX CONSTRUCŢII angajează: mecanic auto, tinichi-giu, lăcătuş mecanic, conducător auto, muncitori necalifi caţi. Con-diţii: seriozitate, experienţă, bun gospodar. Oferim salariu atractiv. Relaţii la tel: 0267-313.472, 0267-312.272, între orele 14-16.

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în ve-derea vinifi cării. Capacitate de depozitare 30.000 de litri. Eventual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0728-351.014, 0237-633.072 Vând un cal şi o iapă. Tel: 0267-344.644 Vând aragaz. Preţ 150 lei. Tel: 0753-805.918

Vând Skoda Octavia, an fabricaţie 2002, motor 2.0 l benzină, 150 CP, tuning optic, suspensie sport, climatronic, geamuri electrice, oglinzi elec-trice, scaune încălzite, set cau-ciucuri vară şi iarnă. Preţ 7.000 Euro. Tel: 0743-417.151 Vând Daewoo Cielo, an fabricaţie 1996, 1.5 DOHC benzină, 180.000 KM reali, culoare albastră, stare bună de funcţionare. Preţ 10.500 Lei negociabil. Tel: 0728-903.624

De vânzare scooter MBK Booster 49 ccm, an fabricaţie 1999 noiembrie, înmatriculată, stare perfectă de funcţionare fără zgârieturi. Preţ: 1.900 lei. Tel: 0744-907.807 Vând Skoda Fabia combi, an fabricaţie 2004, motor 1.4 benzină, 87.000 km reali, cu-loarea gri metalizat, full extra, stare impecabilă. Tel: 0762-439.931 Vând tractor MTZ belarus 55

Vând pădure de stejar 2 ha în zona Turia. Tel: 0741-604.173 Vând casă, curte şi grădină în localitatea Turia 1.15 ha, grajd nou. Tel: 0762-270.393 Vând casă în localitatea Vâlcele, judeţul Covasna. Preţ 45.000 Euro. Tel: 0764-212.024 Vând apartament în Sfântu-Gheor-ghe, 4 camere, decomandat, 80 mp., confort 1, centrală termică, parchet, etajul II din IV, cu garaj în faţa scării. Preţ negociabil, posibili-tate plată în rate. Tel: 0722-643.021 Vând apartament 3 camere în Sfântu-Gheorghe, Bulevardul Grigore Bălan, lângă Romtele-com, 35.000 Euro, negociabil. Tel.: 0735-311.926 Vând casă în Sibiu, Oraşul de Jos (cartier gara mică) 2 came-re, hol, baie, bucătărie, cămară,

curte în spate, garaj, beci cu toate utilităţile. Preţ informativ: 85.000 Euro. Tel: 0744-834.456 Vând sau dau în chirie aparta-ment 2 camere, parter, zona Ciu-cului (Sfântu-Gheorghe). Tel.: 0740-300.614

Cumpăr garsonieră în Covasna zona centrală, indiferent de stare. Ofer maxim 9.000 Euro. Tel: 0757-059.702

Caut să închiriez garsonieră mobilată în Sfântu-Gheorghe, ofer de la 50 până la 70 Euro. Tel: 0733-695.890

De vânzare aparat foto DSRL marca Olympus E-300 obiec-tiv 18-50mm, 55-200 mm, 4 fi l-tre, card memorie 2Gb, geantă originală Olympus. Preţ 1.200 lei. Tel: 0744-907.807

www.forumharghitacovasna.ro

LE. Preţ 7.900 lei. Tel: 0752-135.883 Vând DACIA 1310, în stare foarte bună de funcţionare. Preţ 3.400 lei negociabil. Tel: 0728-202.666

Wass Albert a văzut lumina zilei la 8 ianuarie 1908, la Răs-cruci, lângă Cluj. S-a născut aşa-dar în Transilvania. Şi tot aici s-au născut şi strămoşii săi, în urmă cu mai bine de o mie de ani. Strămoşul său pe nume Buzat, înrudit cu căpetenia Koppany, a fugit din calea furiei regelui nostru Ştefan cel Sfânt, refugiin-du-se în regiune. După ce i-a salvat viaţa regelui Ladislau cel Sfânt, nepotul lui Buzat, Miklos, a fost înnobilat. Regele l-a trecut în documentul ce atesta titlul no-biliar cu numele de Vas. De aici provine numele de familie. Ti-tlul de grof l-a primit din partea Mariei Tereza. La doar 10 ani, a participat, la 19 ianuarie 1919, împreună cu alţi membri ai fami-liei, la adunarea populară şi mar-şul de la Cluj, în cadrul cărora maghiarii au revendicat dreptul la autodeterminare. La fel cum au făcut-o românii la 1 decem-brie 1918, la marea adunare de la Alba-Iulia. Aceasta din urmă s-a derulat paşnic. Nu însă şi cea de la Cluj, deoarece armata româ-nă cotropitoare a deschis focul asupra demonstranţilor. Aceasta a fost prima întâlnire a lui Wass Albert cu forţele străine de ordi-ne publică. După absolvirea şcolii ele-mentare, şi-a continuat studiile

în Ungaria, Germania şi Franţa. În paralel, a desfăşurat o activita-te de scriitor şi poet. Prin operele sale, şi-a înscris numele în car-tea de aur a literaturii maghiare. În 1932 revine în Transilvania, pentru a prelua conducerea gos-podăriei de pe moşia familiei. Aproape simultan cu revenirea sa, primeşte ordin de încorpora-re în armata română, însă va fi încorporat abia doi ani mai târ-ziu. După moartea bunicului său, preia funcţia bisericească a aces-tuia, devenind curatorul epis- copiei bisericii reformate transil-vănene. În vremurile acelea, în care la presiunea naţionalismului românesc ce împânzise întreaga ţară fusese lansat sloganul „Ro-mânia este a românilor”, era fatal să aperi drepturile părţii de naţi-une maghiare transilvănene. Cu toate acestea, el a făcut-o. După reanexarea Transilvaniei de Nord la Ungaria, în 1940, a lucrat ca inspector silvic regal şi redac-tor al revistei clujene Ellenzek (Opoziţia). Din cauza atitudinii sale antifasciste şi a articolelor pe care le scria, ajunge în vizorul Gestapo-ului. Afl ând acest lucru, gen. Veress Lajos, comandan-tul armatei ungare staţionate în Transilvania, i-a trimis ordin de chemare. Doar în felul acesta îl putea salva din ghearele poliţiei

secrete germane. În scurt timp, a ajuns aşadar soldat pentru a doua oară, însă de această dată în ar-mata ungară. Ajunge sub aripa gen. Veress, originar din Dalnic. Dat fi ind faptul că şeful său era conducătorul mişcării clandesti-ne maghiare antinaziste, devine şi el un participant activ al nego-cierilor secrete purtate cu aliaţii occidentali. Din acest motiv, în 1944, după ocuparea Ungariei de către germani, este arestat, îm-preună cu generalul, de Gestapo. După câteva zile este lăsat liber şi îşi poate continua, alături de urmaşii lui Veress, activitatea de ofi ţer până în momentul ocupaţi-ei ruse. Părăseşte ţara în ultimul moment. După un timp, emigrea-ză împreună cu patru fi i ai săi în America, lăsându-şi în urmă so-ţia, care nu a vrut să-l urmeze, şi fi ul născut între timp, Endre. Până la moartea sa, survenită în America în anul 1998, a ser-vit cauza patriei sale ungare şi a maghiarimii transilvănene. S-a străduit să prezinte opiniei pu-blice nedreptăţile pe care le-am suferit în perioada celor două dictate de pace. Această activi-tate a sa i-a trezit până şi atenţia dictatorului român, Ceauşescu. Într-o asemenea măsură încât, la ordinul acestuia, agenţi ai re-numitei Securităţi au atentat în

mai multe rânduri la viaţa sa. Nu au fost însă singurele încercări de acest gen ale puterii române. Şi mai înainte au vrut să scape de groful maghiar devenit inco-mod. În acest sens, un tribunal românesc ad-hoc l-a condamnat, în 1946, la moarte, împreună cu tatăl său, în contumacie şi în baza unor acuzaţii scornite, pen-tru nişte fapte pe care nu le-a comis niciodată. Condamnarea sa la moarte este încă valabilă, astfel că Wass Albert este eti-chetat în România drept crimi-nal de război. Şi în ziua de azi. Deşi ministerul american al jus-tiţiei a cercetat în urmă cu câţiva zeci de ani cazul şi l-a absolvit de vină pe Wass Albert. L-a ab-solvit, deoarece în zilele în ca-uză nici nu era prezent la locul comiterii faptelor de care este acuzat. Lucru adeverit. În urma sentinţei la moarte pronunţate în baza unor acuzaţii false, Wass Albert nu a mai putut vizita niciodată pământul Transil-vaniei. A fost îngropat însă, aşa cum şi-a dorit, în curtea castelului Kemeny din Brâncoveneşti.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 5876,

09.01.2010; Titlu: Proscrisul / Rememorare aniversară

a lui Wass Albert, Semnează: Bedo Zoltan

12 Anul V, Serie Nouă - Nr. 122 (157) Viaţa creştină

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă Parohia Covasna, ROMÂNIA

RUGĂCIUNERUGĂCIUNELa şcoala trecătoare-a vieţii, ocrotiţi de Duhul Sfânt,

Cerem lui Iisus iertare pentru tot ce am greşit.Sufl etul cuprins de lacrimi şi profunde remuşcări,

Afl ă tandră alinare prin Proniatorul său.

Hrana inimilor dalbe, respiraţia iubirii,Ne va oferi statornic garanţia mântuirii.

Încercări, boli, supărări, gânduri sumbre şi dureri,Se vor risipi ca fumul ce se-nalţă printre noi.

Cald prilej de bucurie, pavăză şi ajutor,E duiosa rugăciune, cale sigură spre cer.

Cu credinţă şi răbdare, slăvindu-L pe Dumnezeu,Har şi binecuvântare vom agonisi mereu.

Postul Mare, sau Postul Paş-tilor, este perioada de pregătire pentru Sfânta Înviere a Domnu-lui. Cel mai adesea este asemă-nată cu o călătorie duhovniceas-că înspre săptămâna Patimilor şi Înviere. În această perioadă litur-gică a Triodului, se îmbină cele două feluri de postire, ascetic şi total, în vederea unirii dintre creştin şi Hristos cel înviat. Scopul iniţial al postirii dina-intea Sfi ntelor Paşti a fost acela de a-i pregăti pe catehumeni să intre în biserică de Înviere, după ce erau botezaţi. Astăzi, pentru noi, cei care deja suntem creştini, a devenit o perioadă de pregăti-re spirituală înaintea sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Postul Mare este caracterizat prin renunţarea la multe alimen-te, intensifi carea rugăciunilor publice şi particulare, îmbunătă-ţirea personală şi mai multă ge-nerozitate cu cei afl aţi în nevoi. Este o perioadă de înnoire duhov-nicească, o perioadă a căinţei, a curăţirii inimii şi minţii, de reîn-toarcere către poruncile Domnu-lui şi aproapele nostru. Alimentele care nu sunt per-mise în această perioadă a pos-tului, tradiţional, sunt carnea, laptele, brânza, ouăle, vinul şi untdelemnul. Deoarece din punct de vedere canonic postul este

oprit sâmbăta şi duminica, vinul şi uleiul sunt admise în aceste zile, iar de Buna Vestire şi In-trarea Domnului în Ierusalim, pe lângă vin şi untdelemn, se dez-leagă şi la peşte. În zilele de luni până vineri, inclusiv, Biserica îndeamnă la ajun până seara. De aceea, ritu-alul de împărtăşire din această perioadă a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Ritualul împărtăşirii a fost destul de simplu la început, dar, în timp, slujba s-a înfrumuse-ţat, adăugându-se şi elemente din cadrul Sfi ntei Liturghii, ajungân-du-se la Liturghia Darurilor mai înainte sfi nţite de astăzi. Această Liturghie a fost atribuită Sfântu-lui Grigorie Dialogul, deşi aceas-tă slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor, ci este opera colecti-vă şi anonimă a Bisericii întregi. Dacă postul ascetic reprezintă abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substanţi-ală a regimului alimentar în ve-derea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului, postul total, sau ajunarea, este renunţarea totală la mâncare pe o perioadă scurtă de timp (o zi sau două), fi ind ex-presia de pregătire şi aşteptare. În acest sens, ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru primirea Sfi ntei Împărtăşanii. Această perioadă a Postului

Mare se caracterizează prin:- muzica din Biserică se cântă

pe tonuri mai triste şi mai tân-guitoare;

- cântările şi imnurile amintesc cu deosebire de căderea noas-tră (dar şi posibilitatea ridică-rii prin harul lui Dumnezeu) şi slăbiciunea fi rii noastre (precum şi putinţa de a depăşi aceasta prin harul lui Dumne-zeu);

- slujbele sunt mai lungi, mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, ca: rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Cano-nul cel Mare al Sfântului An-drei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai Înainte Sfi nţite;

- veşmintele preoţilor şi acope-rămintele din Biserică sunt de culoare mohorâtă;

- postul de bucate şi abstinenţa în viaţa sexuală (după sfatul duhovnicului), precum şi re-ducerea privitului la televizor, de exemplu, sunt o invitaţie de a investi energia noastră fi -zică în cele duhovniceşti prin transformarea şi transfi gura-rea ei prin milostenie, lecturi din Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti.

Toate aceste lucruri creează o prielnică atmosferă căinţei noas-tre. Pe parcursul acestui post ros-tim de foarte multe ori rugăciu-nea Sfântului Efrem Sirul, rostim

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai Gândindu-ne la episodul acesta din istoria neamului omenesc, nu trebuie să cădem în gânduri păti-maşe faţă de persoana Creatorului. Dumnezeu nu l-a lipsit pe Adam de cunoaştere, căci i-a spus că dacă va mânca din pom, atunci va muri (adică îi va fi rău). Domnul i-a spus că nu se cade să se coboare de la cunoaşterea prin contempla-ţie la cunoaşterea prin făpturi. Omul, datorită vederii lui Dumnezeu, devine cu totul du-hovnicesc şi mintea i se răpeşte la Cel mai presus de toate, uitând datorită frumuseţii şi bogăţiei care i se descoperă chiar de sine şi de cele vremelnice. Dar, când omul se apleacă la ştiinţa ce se desprinde din făpturi, atunci gustă şi din plăcerea sim-ţurilor, iar sufl etul încet, încet se apleacă şi chiar se robeşte de des-fătarea cea lumească. Acest lucru s-a întâmplat cu Protopărinţii noştri. Dumnezeu, fi ind liber faţă de afectele ome-neşti (mânie, dorinţă de pedeapsă etc.), nu caută să-şi dovedească autoritatea faţă de Adam. Bu-nul Dumnezeu nu l-a izgonit pe strămoşul nostru pe pământ, căci

chiar Raiul era pe teritoriul actua-lului Irak, ci l-a trimis să urce sca-

ra luminii, începând de la treapta unde căzuse prin alegerea şi sta-

rea pe care a ales-o. O povaţă pentru fi ecare dintre

noi, pentru a ne ridica ca şi odi-nioară Adam, ne prezintă Sfânta

Evanghelie: „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oame-nilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fi ţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţe-le, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răs-plăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pă-mânt, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 14-21). Să iertăm, să postim, să fi m

smeriţi şi să nu ne robim viaţa din pricina setei după avere - acestea reprezintă coordonatele unei vieţi sănătoase care ne asigură primi-rea în dar a arvunei Raiului. Să nu percepeţi greşit „izgoni-rea lui Adam din Rai”, că Dum-nezeu se jertfeşte până la sfârşitul veacurilor pentru noi păcătoşii. Dumnezeu nu fuge de păcătoşi, ci îi caută ca să-i aducă în staulul Său. Însă, trebuie să acceptăm că nu putem primi de la El revelaţii peste măsura şi pregătirea noastră sufl etească. Dumnezeu ne oferă atât cât putem înţelege şi cât ne este de folos, căci El doreşte ca noi să locuim în acel locaş din cer pe care Lucifer, prin semeţia minţii, l-a pierdut. Aşadar, El ne fereşte în bunătatea Sa, chiar de ceea ce este rău în noi, lucru de care de cele mai multe ori nu ne dăm seama, ori Îl judecăm pe Dumnezeu pen-tru ceea ce n-ar trebui. Să ne asumăm, ca şi Adam cu Eva, calitatea şi statutul de copii ai Lui, ascultându-L şi iubindu-L ca pe un Tată.

Pr. Cristian Vlad IrimiaParohia Covasna Staţiune

ROMÂNIA

POSTUL MARE(luni, 15 februarie - sâmbătă, 3 aprilie)

de nenumărate ori la Canonul Sfântului Andrei Criteanul (în prima şi în a cincea săptămână) „Miluieşte-mă, Dumnezeule, mi-luieşte-mă!”, ne aducem aminte, apoi, de Maria Egipteanca şi ne dăm seama că şi noi putem ajun-ge sfi nţi. Cu alte cuvinte, Biseri-ca ne pune la îndemână tot ceea ce are ea mai frumos pentru ca noi să ne apropiem de Dumne-zeu. Dacă prin nepostire Adam şi Eva au pierdut Raiul, înseamnă

că noi, prin postire, prin asculta-rea de Dumnezeu şi duhovnic şi Sfi nţii Părinţi, putem să-l dobân-dim. Fie ca această perioadă de căinţă să o avem până la sfârşi-tul vieţii noastre, iar la sfârşitul acestui post să ajungem toţi la cunoaşterea Singurului Adevăra-tului Dumnezeu!

Pr. Nicolae Iulian BotaParohia Belin

ROMÂNIA