Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216), 16 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 13 - 19 mai 2011

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul dumneavoastră preferat,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona prin

Poşta Română (abonamente) şi la vânzare liberă din:

Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria Târgu-Mureş, Luduş,

Târnăveni, Sovata, Ungheni, CristeştiJudeţul Braşov - Chioşcurile Roşii Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, PredealJudeţul Covasna - Chioşcurile H-Press Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului Judeţul Harghita - Chioşcurile Adrimar Miercurea-Ciuc,

Topliţa, Gheorgheni, Bălan, Voşlăbeni

De n-aş fi om,aş vrea să fiuun tricoloruitat în Munţii Apuseni.

(Adrian Păunescu)

8-9

3

4-5

6

7

10

Cine a fost cu adevărat Urmanczy Nandor

Laureaţii românilor din municipiul Sfântu-Gheorghe

O personalitate covăsneană omagiată de Episcopia Ortodoxă a Caransebeşului

„Ţara Iancului - Iubirea Mea”, o asociaţie ce trebuie cunoscută de orice român

PSD reclamă pasivitatea autorităţilor faţă de materialele iredentiste vândute la Sfântu-Gheorghe

Lazăr Lădariu (Târgu-Mureş)

„TOLERANŢĂ” LA RECIPROCITATE PRIN „PATRIA SECUIASCĂ”?

De peste 20 de ani, lucru ştiut - şi încă prea bine! - de guvernanţii ro-mâni din perioada aceasta nefastă, postdecembristă, dar, cu precădere, prea bine ştiută de românii ardeleni, obrăznicia UDMR-istă, ca şi lăco-mia struţo-cămilei, mereu în goană nebună după privilegii, discriminări pozitive şi supra-drepturi, se află într-un crescendo îngrijorător! Un recent exemplu ni-l oferă, pe lân-gă multe alte spectaculoase călcări udemeriste prin străchini în ultima vreme, primarul Antal Arpad, din Sfântu-Gheorghe, municipiu situat

în inima României. La propunerea deputatului Horia Grama, preşedin-tele PSD Covasna, ca o stradă din municipiu să poarte numele simbo-lului naţional, eroul românilor arde-leni de la 1848-1849, Avram Iancu, fără să mai stea mult pe gânduri şi să cugete, crezându-se un stăpân ab-solut al locului, la 14 aprilie 2011, primarul Antal Arpad a replicat, cu ştiuta-i aroganţă, cu arhicunoscu-ta sfidare: „Va fi o stradă «Avram Iancu» la Sfântu-Gheorghe atunci când va fi şi una «Gabor Aron» la Abrud!”. Ce obrăznicie! Ce bătaie de joc! Ce mizerabil! Uimit de po-rumbelul negru care-i zboară din gură, nu poţi să nu te întrebi: de ce nu propune el acolo o stradă cu nu-mele amiralului fără mare - Horthy Miklos? Sau, pentru isprava lui re-centă, de la Miercurea-Ciuc, de ce

nu o stradă Csibi Barna, nenoroci-tul, dusul cu pluta, care şi-a permis să-l „spânzure”, simbolic, pe Avram Iancu, Crăişorul Munţilor? Cum „justifică” primarul Antal Arpad, în al cărui birou tronează steagul Ungariei, „înţeleapta” lui replică? Apărător al „simbolurilor identi-tare” - bineînţeles, pentru el, doar maghiare şi secuieşti -, după capul lui este firesc să refuze, el şi ai lui, propunerea deputatului Horia Gra-ma, deoarece, în municipiul Sfân-tu-Gheorghe - zice el -, 75 la sută sunt maghiari! Ce stupizenie! Da, într-adevăr, majoritari, la Sfântu-Gheorghe, la fel ca şi la Miercurea-Ciuc, prin jocurile istoriei şi ale în-tâmplărilor, în urma maghiarizărilor forţate şi a purificărilor etnice, sunt maghiarii şi urmaşii foştilor români secuizaţi ai locului. Numai că uită

el, sicofantul, că Sfântu-Gheorghe face parte din România. Este, deci, un oraş românesc din inima ţării! Încât, ca român umilit în astfel de cazuri, nu poţi să nu îl întrebi pe An-tal Arpad: aşa vreţi voi reconciliere? Aşa răspunde un primar maghiar lecţiei de toleranţă românească? Adepţi ai asezonărilor combi-naţiilor doar în interesul lor etnico-minoritar, în care primează lăcomia separatistă şi privilegiile, dublate de pretenţiile înfrumuseţate cu poveşti născute dintr-o nespusă prefăcătorie, ei nu acţionează pentru necesităţile vieţii umane normale, nu ca părtaşi ai ideilor comune româno-maghiare, nu pentru toleranţă, nu pentru o exis-tenţă comună în pace şi în linişte, ca neobosiţi promotori ai adevărului, ci doar pentru aroganţa lor păguboasă.

(continuare în pagina 2)

PS Veniamin Nistor

2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Editorial

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratori

prof. univ. dr. Petre Ţurleaprof. univ. dr. Ion Cojadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Funardr. Gheorghe Olteanudr. Vlad Hogeadr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măranprof. dr. Ion Rancaing. Nicolae Dorofteiprof. Ilie Şandruprof. Ligia Dalila Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Georgeta Ciobotăprof. Sanda Romana Feldioreanprof. ing. Maria Peligradprof. drd. Costel Cristian LazărPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăVasile GoteaLucilia DinescuDan TanasăMihai HorgaErich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Feldiorean

Redactori Andrei Mihai Braşoveanu Adrian Teacă

Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia Karda

Tiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte

Florin IgnatDirector executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

(urmare din pagina 1)Înţelegerea creştinească pentru ei este vorbă goală. N-a curs destul sânge? N-au fost destule suferinţele de până acum? N-au murit atâţia oameni? Nu ar fi, oare, timpul să trăim, aici unde am fost lăsaţi să fim împreună, sub lacrima cerească a Bunului Dumnezeu? Pentru că deasupra noastră avem un singur Dumne-zeu, sub care este acum, atât de necesară, reconfigurarea norma-lă a relaţiilor interetnice româ-no-maghiare! Nesimţirea lor minoritară, din păcate, nu se opreşte aici. Un scârţa-scârţa pe hârtie, pur-tător ilegal de pix, cu care rupe hârtia şi scrijeleşte, iresponsa-bil, istoria, visează, turmentat, nimic altceva decât „o patrie secuiască”! Care „patrie”? Care n-a existat, niciodată, şi nici nu există? „Vrem o patrie secuias-că”, clama el, „cu drepturi fun-damentale. Noi suntem popor indigen, nu venetic!”. Nu-i vor-ba aici de nicio dilemă: românii, după căpăţâna individului, sunt „venetici”! După tărtăcuţa lui, pe pământul „propriei patrii”, românii sunt „invadatori” şi „ocupanţi”. Iar bisericile româ-neşti, ortodoxe şi greco-catolice, care, în zona amintită, au rămas nedemolate şi nearse pe timpul Dictatului de la Viena, precum şi cele care se construiesc azi în locul celor incendiate şi distru-se, îl deranjează pe Marko Bela, deoarece - zice el - „au turlele în formă de ceapă”. Să zăbovim un pic asupra sintagmei „drepturi fundamen-tale”. Constituţia României nu-i, oare, Legea fundamentală a ţării, care cuprinde, din belşug chiar, drepturile inalienabile ale minorităţii din care şi acel scâr-ţa-scârţa face parte? Oare de ce se plâng ei, ca din gură de şarpe, împotriva Tratatului de Pace de la Trianon? De ce se vaită ei îm-potriva Tratatului privind mino-rităţile, semnat de România, la Paris, la 9 decembrie 1919? Ciu-date mai sunt întâmplările vieţii! Mai ales pentru cei cu memoria scurtă. „Toţi supuşii români vor fi egali în faţa legii - se stipulează acolo - şi se vor bucura de ace-leaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, de limbă sau religie”. Cât se poate de clar! Referirea se face la „toţi supuşii români”! Numai că ei, cetăţeni români - etnici minoritari, nu vor „aceleaşi drepturi”, ci mereu privilegii şi supra-drepturi, să fie mai egali ca alţii. Să aibă ce nu au, uneori, românii majoritari! Aşa s-a ajuns, în „obsedantul de-ceniu”, la Regiunea Autonomă Maghiară de tristă amintire, la separatismul şcolar, la pretenţii

asupra teritoriului statal româ-nesc, prin aşa-zisul ţinut secu-iesc (de fapt, secuizat!), la au-tonomie pe criterii etnice! Nu se mulţumesc cu aceleaşi drepturi ca noi toţi! Încât nu poţi să nu te întrebi, din nou: oare ce avem noi, românii, în plus faţă de ei, minoritarii? Nu au învăţat (şi învaţă) ca noi, românii, în şcoli generale, în licee şi universităţi din România? Ba da! Numai că ei le vor numai şi numai ale lor să fie! Fără români! Nu au func-ţii grase în guvernul românesc de la Bucureşti, nu în cel de la Budapesta? Au. Nu-i Marko Bela vicepremier, omul numă-rul doi în Guvernul Boc, nu-s miniştri Borbely Laszlo, Kele-men Hunor şi Cseke Attila? Nu sunt ei, azi, deputaţi şi senatori în Parlamentul României? Nu-s atâţia secretari de stat, directori, şefi de agenţii importante prin ministerele guvernate, mai me-reu după 1989, şi de UDMR? Nu au ocupat funcţii însemnate, cu impact decisiv-decizional, din Regiunea Autonomă Maghiară până azi, de jos până sus? N-au fost ei prin CC al PCR, prim-secretari şi secretari? Au fost! Şi sunt şi azi, în postura mielu-lui care a supt de la toate oile (guvernele) postdecembriste, în scaunele înalte ale Puterii, de unde taie şi spânzură! Nu sunt, în zilele noastre, prefecţi, sub-prefecţi, primari, viceprimari, consilieri judeţeni şi locali, şefi ai serviciilor descentralizate din România? Sunt! Numai că ei visează la cu totul altceva. Vor autonomii teritoriale, pe criterii etnice, deci o parte a Ardealu-lui, pământ românesc, într-o altă Ungarie Mare! Aşadar, cu ce (şi prin ce?) sunt ei „discriminaţi”? De 20 de ani, au cerut şi au do-bândit, în România, numai pri-vilegii. Chiar şi mai mult decât lăcomia lor au pretins! Ce se mai stipula în Tratatul privind minorităţile, semnat de România, la Paris, la 9 decem-brie 1919? De pildă, folosirea limbii materne la tribunal şi în administraţia publică. Au acest drept! Numai că ei vor maghiara ca limbă oficială în stat, inco-modaţi de articolul 13 din Cons-tituţie. Tocmai ce nu se poate. Conform articolului 1 din Le-gea fundamentală, România este „stat naţional unitar”, nicidecum multinaţional! Şi mai era acolo o precizare absolut necesară: Guvernul român trebuie să facă „obligatorie predarea limbii ro-mâne în şcoli!”. Deci, şi în şco-lile din Harghita şi Covasna de azi, din care, prin stupida Lege a Educaţiei Naţionale, „operă” a ministrului cu 11 clase, Daniel Funeriu, Limba română, ofici-

ală în stat, şi Istoria Românilor au fost izgonite. Şi mai cuprin-de acel Tratat amintit, pe care ei îl invocă mereu, o precizare, un amănunt referitor la „auto-nomie”: este vorba doar despre „autonomia locală în ce priveşte chestiunile religioase şi şcolare”. Atât! Acolo nu-i vorba despre autonomie teritorială pe criterii etnice. Să fie clar! Numai că, în ce-i priveşte, aşa cum se spune, „diavolul se ascunde întotdeau-na în detalii”. Diavolul UDMR-ist se ascunde în pretenţii ab-surde, în privilegii, dezbinări, separatism şi în interpretări. Un mic comentariu aici se im-pune. Ei niciodată nu s-au mulţu-mit cu cât au. Şi, slavă Domnu-lui, au cu supra-măsură! Totul, în concordanţă cu planurile lor au-tonomiste. Au vrut o Lege a Edu-caţiei Naţionale pe placul lor? Au obţinut-o, prin miopie, incompe-tenţă şi trădare românească! Aşa s-a ajuns - cum declara, recent, şi academicianul Dinu C. Giu-rescu - că, „Potrivit Legii Educa-ţiei, 92 la sută din elevii români au mai puţine drepturi decât 8 la sută dintre elevii minorităţilor”. Conform legii amintite, cu stra-nii prevederi, Istoria şi Geografia României au fost date de pământ, iar Limba română este predată, în şcolile minorităţilor, ca limbă străină! O şcoală cu 15 elevi ma-joritari români este desfiinţată, în schimb, rămâne alta, cu cinci-şa-se elevi maghiari! Urmează, oare, spre deplina satisfacţie a UDMR, ca şi Legea Minorităţilor să fie trecută tot prin asumarea răspun-derii Guvernului Boc? Generoşii guvernanţi de până acum au dat (cedat!) totul! Majoritatea şan-tajabilă a trecut, în Senat, chiar şi noua regionalizare, un atentat la integritatea statală şi siguran-ţa naţională, în urma presiunilor UDMR, prin acceptare tacită, fără ca proiectul să fie supus unor dezbateri parlamentare, fără dis-cuţii publice, de o gravitate extre-mă pentru destinul statului naţio-nal unitar român! Pe guvernanţii oportunişti nu-i interesează decât Puterea, nu ţara, nu demnitatea! Noua re-gionalizare a României, dictată de UDMR, redesenând graniţa din 1940, de după Dictatul de la Viena, pune în pericol, în anumi-te zone ale României, identitatea naţională! Cu apucături de gheri-lă etnică, separatiştii câştigă, pas cu pas, tocmai ceea ce de 20 de ani urmăresc - cum preciza şi jur-nalistul Ion Longin Popescu - adi-că, „anularea, de facto, a Unirii Transilvaniei cu Ţara-Mamă, la 1 Decembrie 1918”. Nici măcar nu se mai feresc! Nu se jenează şi „lucrează” cu cărţile pe faţă. De 20 de ani la Putere sau în preajma

scaunului dregătoriilor, ei urmă-resc „decuparea ţării”, o destră-mare teritorială a României, „un nou stat pe teritoriul unui stat european”. După exemplul fostei Iugoslavii! Prin Macro-regiunea Nord, din noua regionalizare a României, de UDMR propusă, se urmăreşte, de fapt, „desprinderea de sub suveranitatea statului ro-mân” a unui teritoriu. Macro-re-giunea Nord ar urma să cuprindă judeţele Maramureş, Satu-Mare, Bihor, Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsă-ud, Mureş, Harghita, Covasna, pe „graniţa” desenată de Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. Mi-cro-regiunea dorită de ei urmează să fie formată din judeţele Mureş, Harghita, Covasna. Exact fosta Regiune Autonomă Maghiară! Deoarece iredentiştii, neore-vizioniştii, extremiştii maghiari mereu vor să ne arate „semnele iubirii frăţeşti”, prin provocări, matrapazlâcuri şi scenarii rocam-boleşti, ne simţim obligaţi să re-curgem la spusele acelui premier australian, Kevin Rudd, al unei ţări care, în istorie, nu are, nici pe departe, trecutul şi vechimea Ro-mâniei, în care sunt vorbite mai multe limbi: spaniola, libaneza, araba, chineza etc., engleza fiind cea oficială în stat. Pescuitorilor în ape tulburi, celor ajunşi acolo nechemaţi, nemulţumiţilor pro-vocatori, premierul Kevin Rudd le-o spune de la obraz: „Dacă do-riţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba! (n.n. - adică limba oficială a statului, engleza!). Băr-baţi şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine au fondat această naţiune. (...) Dacă Dum-nezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă par-te a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre. (...) Aceasta este Patria noastră, Pământul nostru, Stilul nostru de viaţă şi vă vom permite orice formă de oportuni-tate de a vă bucura de toate aces-tea. (...) Dar imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văicări şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de Crezul nostru creştin, de Stilul nostru de viaţă. Dacă nu, vă recomand, cu căldură, să profitaţi de o altă mare libertate australiană: LIBERTATEA DE A PLECA! Dacă nu sunteţi feri-ciţi aici, atunci plecaţi! Nu v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solicitat să fiţi aici. Aşadar, accep-taţi ţara pe care voi aţi dorit-o!”. Cât se poate de clar pentru mereu clămpănitorii şi doritorii de auto-nomii teritoriale pe criterii etnice în inimă de Românie, care refuză o stradă „Avram Iancu” la Sfân-tu-Gheorghe şi visează la „o pa-trie secuiască”. Dacă vă este mai bine şi mai drag în altă parte şi vă trage aţa, plecaţi acolo!

„TOLERANŢĂ” LA RECIPROCITATE PRIN „PATRIA SECUIASCĂ”?

3Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Dosarele istoriei

Cine a fost cu adevărat Urmanczy Nandor De ceva vreme se agită spiritele prin mu-nicipiul Topliţa, judeţul Harghita, în sensul necesităţii unei statui a lui Urmanczy Nan-dor. Nu cred că mai este nevoie să reprodu-cem aici lucrurile cunoscute despre baronul mai sus numit. În treacăt doar să spunem că unii apologeţi ai săi se arată tare vexaţi atunci când este numit grof. Poate ne ex-plică ei care este diferenţa, în mod concret, între o denumire şi alta. Sau ar putea să ne spună ce a făcut baronul după 1918, că din câte vedem în cererea de atribuire a unui loc central pentru statuie, „realizările” sale se opresc la 1918, deşi a trăit până în 1940! Pentru a face mai multă lumină asupra adevăratei feţe a fostului magnat local, vom apela la câteva documente, deoarece doar ele pot să ne dea o imagine edificatoare asupra celui de mai sus, şi nu poveştile de genul că datorită lui s-au făcut calea ferată, şcoala, biserica şi toarta la cană, într-un cu-vânt indiferent ce s-a făcut în zonă poartă neapărat pecetea sa. Ori documentele ne arată exact contra-riul celui preamărit de apologeţii săi. Un om care toată viaţa a militat pentru anularea Tratatului de la Trianon, creator al mişcării iredentiste din Ungaria, lucru certificat şi de inscripţia de pe mormântul său, şi un duş-man neîmpăcat a tot ce este românesc. Presa interbelică abundă de articole şi luări de poziţie ale sale, dintre care nu pu-tem să nu trecem în revistă câteva, pentru a vedea cui se vrea a se ridica o statuie. „Noi trebuie să reunim cei 15 milioane (de unguri - n.n.) într-un singur popor. În primul rând, trebuie să eliberăm fraţii din teritoriile ocupate provizoriu, după care să ne debarasăm de paraziţi. Mizerabilii tre-buie să dispară de pe pământul maghiar. În locul lor, al oamenilor lipsiţi de credinţă şi de recunoştinţă, în locul duşmanilor, să re-aducem în patrie fraţii nevoiţi să locuiască în străinătate, în America, în Asia, în insule şi păduri seculare... Ei vor pune bazele unui Imperiu ungar asemănător celui al lui Ludo-vic cel Mare şi al regelui Matei... Celelalte naţionalităţi trebuie să dispară de pe pămân-tul unguresc, care trebuie să rămână ungu-resc pentru totdeauna, după legile naturii” (Horia Brestoiu, L`incorigible obsession, în „Roumanie. Pages d`histoire”, XIVe annee, 1989, nr. 1, p. 132). La Budapesta, unde s-a refugiat la fi-nalul primului război mondial, Urmanczy Nandor a publicat, în ziarul „Pesti Hirlap”, un adevărat campion al presei iredentiste şi revizioniste, apărut în a patra serie în 1878, un organ al intoleranţei şi al şovinismului maghiar, de unde împroşca cu invective şi ameninţări nu numai asupra românilor, ci şi asupra altor naţiuni care potrivit concepţiei milenariste maghiare „sfâşiaseră” Ungaria la Trianon. Tot în capitala maghiară, groful (sau ba-ronul pentru cei mai avizaţi în genealogia nobiliară maghiară) a ridicat patru grupuri statuare, dezvelite la 12 ianuarie 1922, re-prezentând cele patru mari regiuni „rupte” de la sânul patriei mame maghiare. Statui iredentiste, revizioniste, menite să amin-tească mereu drama Ungariei „mutilate”. Deci nicio legătură conceptuală cu un „me-cena” al artei, aşa cum intenţionează unii să ni-l prezinte. Tot la iniţiativa lui Urmanczy Nandor, ziarul „Pesti Hirlap” a iniţiat o lis-tă publică de subscripţie pentru ridicarea unui aşa numit „steag al Trianonului”. Cu ajutorul acestor fonduri, s-a ridicat în Piaţa „Libertăţii” din Budapesta un soclu pe care e abordat drapelul Ungariei coborât în semn

de doliu, şi rămas aşa atâta timp cât va re-zista Tratatul de la Trianon. Acelaşi celebru cetăţean topliţean a ini-ţiat tipărirea de mii de cărţi poştale cu gra-niţele Ungariei vechi şi cu harta „mutilată” de Tratatul de la Trianon, împreună cu cele-brul slogan „nem, nem, soha”, în mai multe limbi de circulaţie internaţională. Aceasta este celebra „acţiune Urmanczy”. Mai mult de atât, Urmanczy Nandor a fost unul dintre creatorii „Gărzii revizionis-te”, organizaţie paramilitară care îşi propu-nea „să restabilească hotarele milenare ale Marii Ungarii”, aşa cum spunea cel de mai

sus în articolul din 9 noiembrie 1932 din acelaşi „Pesti Hirlap”. Dacă pentru autorii cererii de edificare a unei statui titlul de Cetăţean de Onoare este un argument, să analizăm şi acest aspect. Cine şi în ce condiţii a acordat acest titlu? Un primar numit de autorităţile horthyste, după ocuparea Ardealului prin Dictatul de la Vie-na. Act care a devenit automat caduc după retrocedarea Ardealului către România, ca multe alte legiferări ale statului maghiar din perioada ocupaţiei. Nicidecum nu are valoa-re juridică acest act, al unei persoane numite şi nu alese, cum de altfel nu încape compara-ţie cu statutul de Cetăţean de Onoare acordat de Consiliul Local al municipiului (organism ales) altor personalităţi. Am lăsat pentru ultima parte ceea ce noi considerăm a fi acuza cea mai gravă ce i se aduce lui Urmanczy Nandor: aceea de a fi unul dintre autorii (cel puţin moral) masa-crului de la Beliş, din noiembrie 1918. Pentru cei care nu cunosc despre ce este vorba, vom face o scurtă descriere a eveni-mentelor tragice ce s-au petrecut în localita-tea Beliş la sfârşitul primului război mondi-al, odată cu dezmembrarea dublei monarhii austro-ungare. În această localitate, avea domenii şi un castel fratele lui Nandor, Ur-manczy Janos. Despre situaţia ţăranilor pe moşiile grofilor maghiari, fie că se numeau ei grofi sau baroni, nu mai are rost să in-sistăm. Există o bogată bibliografie istorică despre aceste lucruri. După cum nu are rost să insistăm nici pe crearea acestor latifundii de mii de jugăre de pământ, prin spolierea obştilor ţărăneşti şi deposedarea lor de pă-mânt. Ideea este că, în vremurile acelea de la sfârşitul anului 1918, când monarhia şi întregul sistem politico-social sprijinit de ea se prăbuşeau, prizonierii de război români, sârbi, italieni, ruşi care munceau pe exploa-tările forestiere ale lui Urmanczy Janos, au intrat pe domeniul familiei Urmanczy de la

Beliş de peste 28.000 de jugăre şi au cerut alimente ca să poată pleca acasă. Proprieta-rul plecase la Budapesta de pe 3 noiembrie, de frica sclavilor de pe moşia sa. Vestea re-voluţiei ajungând şi la Beliş, muncitorii au dorit să plece acasă, dar la refuzul celor ră-maşi de a le da alimente, au distrus castelul, văzut evident ca o fortăreaţă a represiunii şi exploatării seculare. Urmarea a fost aceea că familia Urmanczy a organizat acţiuni re-presive, şi nu oricum. La „ordinul” fratelui Nandor, la Budapesta se constituie „batali-onul Urmanczy”, care urma să vină la Beliş şi să pedepsească ţăranii care se răsculaseră.

A urmat o baie de sânge nemaivăzută până atunci, atrocităţi care au uimit lumea civi-lizată şi care au dus la întreruperea tratati-velor româno-maghiare de la Arad. Cazul a fost ecranizat în 1980, filmul numindu-se „Capcana mercenarilor”. Comisia mixtă întrunită pentru a elu-cida împrejurările şi răspunderile pentru aceste oribile crime, a stabilit vinovăţia detaşamentului organizat de Urmanczy Nandor, precum şi amestecul autorităţilor de stat maghiare în toată această poveste. Căpitanul Dietrich recunoştea, în declaraţia sa, că autorizaţia Ministerului de Război a fost obţinută „la intervenţia deputatului Urmanczy”. Din lipsa spaţiului, nu putem reproduce aici tot Procesul Verbal, dar vom extrage din el câteva aspecte. La punctul 3 al Procesului Verbal, încheiat pe data de 14 noiembrie, se spune că „detaşamentul a îm-puşcat în mod statorial oamenii, deşi starea de asediu nu era proclamată”. Mai jos, la punctul 4, se spune că „la ordinul căpita-nului Dietrich, 20 de cadavre, între ele 3 femei, au fost puse pe rug pe jăratecul de-pozitului incendiat, cu scopul de a fi arse, şi aceasta în ziua de 12 noiembrie 1918, în timp ce comisia mixtă de anchetă se găsea la faţa locului, ardeau fumegând. Execuţia statorială s-a întâmplat în noaptea de 8”. Foarte importantă pentru speţa de faţă este implicarea directă a lui Nandor în constituirea batalionului de pedepsire. Fapt recunoscut de groful din Topliţa, care atunci se afla deputat la Budapesta. Ce poate fi mai edificator de-cât recunoaşterea publică a acestuia, în gazeta mai sus amintită, „Pesti Hirlap”, în numărul 268 din 15 noiembrie 1918: „Sub titlul de „Vărsări de sânge nejus-tificate la Beliş” şi sub alte titluri în ziarele de azi, au apărut diverse corespondenţe. Ca răspuns la acestea, vă rog să publicaţi urmă-toarea declaraţie: 1. Detaşamentul care a plecat în Ardeal,

compus din cei care s-au organizat de bu-năvoie la apelul meu (sublinierea noastră), a fost organizat, înarmat şi aprovizionat cu alimente şi echipament în cazarma din stra-da Falk Miksa, cu ştirea şi consimţământul Ministerului de Război. 2. La Bologa, Cionca şi la Belişul in-cendiat şi ars până la temelii, detaşamentul a întrebuinţat arma numai împotriva celor care au fost prinşi tâlhărind şi jefuind, ares-tându-i, şi împotriva celor care au rezistat cu arma în mână sau au atacat. Dintre sol-daţi, doi au fost răniţi. 3. Ioan Urmanczy nu a avut nicio cu-noştinţă despre organizarea şi trimiterea ajutorului militar. Timp de 5 zile el a fost asaltat de bande înarmate până ce, fiind în pericol de moarte cu familia, a fost silit să se refugieze înainte de a sosi ajutorul. 4. Comunicatele, desigur pornesc din sursă valahă, ca să se deruteze atenţia lumii de la infamiile pe care le-au comis în Ardeal împotriva ungurilor. În regiunile locuite de valahi, deja toate familiile ungureşti au fost jefuite. Au mânat animalele, au cărat cerea-lele, au jefuit şi distrus casele, au incendiat. Cei ce nu s-au refugiat, au fost asasinaţi. La Beliş au asasinat trei oameni. 5. Mă mir de ministrul Jaszi că se pro-nunţă în bază de informaţii unilaterale, fără a cunoaşte situaţia de fapt. Prin aceasta numai îngreunează restabilirea ordinii. În provincie anarhia este generală. Sute de mii jefuiesc, incendiază, asasinează. Prin teorii ştiinţifice, cuvântări şi afişe nu se poate re-stabili ordinea. Nandor Urmanczy, Budapesta, 14 no-iembrie 1918”. Declaraţia aceasta a deputatului Ur-manczy Nandor vine să lămurească mai multe aspecte: 1. Mentalitatea familiei care a stăpânit domenii întinse în Ardeal, care organizează expediţii militare de pedepsire, după model medieval, dispunând după bunul său plac de viaţa şi moartea supuşilor. 2. Detaşamentul care a acţionat la Beliş a fost organizat la chemarea şi îndrumarea directă a lui Urmanczy Nandor, cu ştirea Ministerului de Război de la Budapesta. Faptul este cu atât mai important cu cât ul-terior evenimentelor, autorităţile budapesta-ne au încercat să se spele pe mâini, printr-o declaraţie a ministrului Jaszi, publicată cu o zi înainte în acelaşi cotidian, şi prin care spunea că „din partea mea voi pretinde că nu numai făptuitorii direcţi, dar şi autorii morali să fie pedepsiţi în mod exemplar, lu-ându-se toate măsurile ca în viitor să nu se mai întâmple astfel de atrocităţi neomenoa-se” („Pesti Hirlap”, nr. 267 din 14 noiem-brie 1918”). 3. Declaraţia lui Urmanczy Nandor plină de îngâmfare feudală abundă în min-ciuni grosolane şi calomnii la adresa popo-rului român, ilustrând atitudinea sa faţă de români. Urmanczy Janos se găsea la Bu-dapesta când se pregătea detaşamentul de pedepsire a românilor, şi nicidecum nu era sechestrat la Beliş! Cât priveşte „infamiile românilor” în Ardeal, ele sunt simple năs-cociri menite a justifica procedeul barbar al detaşamentului. Nicăieri românii nu au masacrat comune întregi şi nu i-au ars pe rug pe locuitori, cum au făcut soldaţii ma-ghiari la Beliş şi cum s-a făcut în 1940 la Ip şi Trăznea. Dacă se mai îndoia cineva de complici-tatea „celui mai mare maghiar din Topliţa” la acest episod, probabil că acum se va gân-di de două ori când se va solicita o statuie în Topliţa. Asta doar în cazul în care nu se va dori a se aniversa la dânsa uciderea „opin-carilor valahi”...

prof. drd. Costel Cristian Lazăr (Topliţa)

Parcul central din municipiul Topliţa - locul în care se doreşte a fi amplasată, alături de bustul primului Patriarh al României, Dr. Elie Miron Cristea, o statuie a lui Urmanczy Nandor

4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Eveniment

Laureaţii românilor din „Am primit cu bucurie Premiul PRO URBE”„Am primit cu bucurie Premiul PRO URBE”Interviu cu Gheorghe Tatu, fost prefect al judeţului Covasna şi proaspăt premiat de către Consiliul Local Municipal

- Domnule Gheorghe Tatu, aţi revenit la Sfântu-Gheorghe pen-tru a primi distincţia cu care v-a onorat Consiliul Local Munici-pal cu prilejul ediţiei 2011 a Zile-lor municipiului. Premiul PRO URBE v-a fost înmânat duminică, 8 mai, într-un cadru festiv.- Da. Am primit cu bucurie de-cernarea acestui premiu care mă onorează şi-mi confirmă faptul că, ajuns la vârsta de 70 de ani, din care peste 42 i-am petrecut în acest areal geografic, demersurile mele de viaţă activă nu au rămas fără ecou. Cetă-ţenii municipiului, şi determinat de aceştia şi Consiliul Local Municipal, au convenit să-mi aducă în acest fel aprecierea pentru munca şi devoţiu-nea în folosul societăţii. Mă bucur cu atât mai mult cu cât distincţia mi-a fost acordată în cel de-al 20-lea an de organizare a „Zilelor Sfântu-Gheor-ghe”. Evidenţiez acest fapt pentru că, fără să fiu lipsit de modestie, m-am numărat printre iniţiatorii acestui act aniversar al urbei, ca o necesitate de deschidere a vieţii sociale şi-a con-vieţuirii într-o localitate deloc lipsită de convulsii şi tensiuni interetnice. Sfântul Gheorghe înseamnă pentru noi toţi, creştinii, indiferent de limba pe care o vorbim, învingătorul bala-urului şi triumful bună-voirii exis-tenţiale şi, ca atare, era personajul cel mai potrivit să ne aducă împreună într-un cotidian de normalitate şi de armonie. De fapt, ca o rezultantă a acestui efort este şi decernarea aces-tui premiu anual pentru personalităţi deopotrivă maghiare şi române, ar-gument că se poate şi astfel împărţi rezonabil mulţumirea civică.- Cum aţi perceput desfăşurarea festivităţii propriu-zise, dar şi în-

treaga ediţie din acest an a „Zilelor Sfântu-Gheorghe”?- Cu emoţie nedisimulată. Orga-nizatorii au ales pentru festivitate solemnitatea cadrului oferit de sala festivă a Bibliotecii Judeţene şi armo-niile inefabile ale muzicii lui Mozart. Numeroasa asistenţă a amplificat intensitatea emoţiei şi acest fapt m-a determinat ca la acorda-re să-mi îndrept gându-rile nu numai spre cei ce mi-au conferit distincţia, ci şi spre toţi locuitorii judeţului Covasna, pe care i-am servit în diver-se ipostaze în tot parcur-sul de viaţă petrecut aici. Cât priveşte organizarea „Zilelor Sfântu-Gheor-ghe”, efortul organisme-lor administrative a fost notabil, dar, din păcate, diminuat de timpul ne-favorabil care a limitat mult capacitatea de ex-primare a mesajului ani-versar, cu atât mai mult cu cât ediţia din acest an avea o dublă valoa-re jubiliară: 20 de ani ai Zilelor propriu-zise şi a 550 de ani de existenţă a localităţii Sfântu-Gheorghe.- În ultimul timp, prezenţa dum-neavoastră s-a făcut mai puţin simţită în judeţul Covasna…- Sunt mai multe aspecte legate de această remarcă. Odată cu vârsta, capacitatea de mişcare în cazul meu, după un binecunoscut accident ruti-er, s-a atenuat foarte mult, lucru pe care constat că l-aţi sesizat. În acelaşi timp, spre deosebire de anii trecuţi, când nu puteai să ai mai mult de o locuinţă, acum mă bucur că am moş-tenit în apropierea Sibiului, în oraşul

Avrig, casa străbunicului meu, unde perioade mai lungi sau mai scurte îmi petrec timpul în mod activ, fie lucrând împreună cu soţia grădina şi curtea, fie în dialoguri antrenante cu oameni de cultură marcanţi ai Sibiu-lui şi ai Avrigului. Ceea ce vreau să

vă spun, însă, este că nu am părăsit efectiv Sfântu-Gheorghe şi, cu atât mai mult, nu i-am părăsit pe oame-nii lui pentru care nutresc o afecţiune deosebită. M-am bucurat, în acelaşi timp, de legături perene cu societatea civilă a judeţului Covasna şi cu foarte multe persoane de care m-am legat, de-a lungul a peste patru decenii, în activităţile pe care le-am desfăşurat. Dacă este, totuşi, să am un regret, l-aş putea incrimina pe cel determinat de o atenuare a activităţii politice. Spre exemplu, eu nu mai sunt implicat di-

rect în această activitate nu atât din cauza mea, cât din cea a noii genera-ţii ce a venit la comandă în structuri-le politice. Cei tineri au considerat că noi, cei mai vârstnici, nu mai avem energia necesară implicării active în politică. Este, bineînţeles, vorba de

activitatea politică de la nivelul judeţului. În ceea ce priveşte implicarea în viaţa societăţii civile, ea a fost mai activă atât dato-rită Ligii Cultural-Creşti-ne „Andrei Şaguna”, cât şi Fundaţiei „Mihai Vi-teazul”.- Apropo de societa-tea civilă, în ce legături mai sunteţi cu cei care diriguiesc în continua-re interesele românilor din zonă din fruntea Forumului Civic al Ro-mânilor din Covasna, Harghita şi Mureş? Credeţi în utilitatea unei astfel de federaţii? Îşi are ea locul şi rostul în actualul context eu-ropean, întru apărarea românilor şi României chiar din inima ei?- Sunt în relaţii foarte bune cu reprezentanţii

societăţii civile româneşti din ju-deţ. În ceea ce priveşte continuita-tea unei astfel de federaţii, consider că e nevoie poate de o reevaluare şi reinventariere a paletei de structuri ale societăţii civile, pentru că, la un moment dat, poate să apară o disipa-re a capacităţii de efort şi, ca atare, o diluare a rezultatelor. În ceea ce priveşte Forumul, îl consider util, dar reînnoiesc sublinierea că poate acesta ar trebui să se manifeste mai energic în coagularea forţelor care îl alcătuiesc şi, prin aceasta, să ajungă

să-şi stabilească un subiect şi predi-cat al exprimării lui în ţinte precise, clare şi eficiente.- Ştim că locuiţi în preajma Pie-ţei „Mihai Viteazul”. Cum perce-peţi faptul că regăsiţi mereu scua-rul acesta simbol într-un stadiu tot mai avansat de degradare?- Aspectul actual e dezolant. Aceasta este nota pesimistă, dar, se ştie, eu sunt un optimist notoriu şi, în toată harababura actuală, se pot de-cela elemente dătătoare de speranţă. Deja sunt zone cu scările remonta-te, sunt borduri şi gradene care pot fi imaginate într-un final şi există, chiar dacă mai lent, şi un efort ge-neral de reabilitare a pieţei. Cunosc mai mult despre această piaţă, pentru că m-am implicat şi ca viceprimar al municipiului în perioada 1990-1992 şi ca prefect între anii 1997-2001, şi ştiu de dificultăţile pe care le ridică reabilitarea ei. Ca istoric, ea a fost amenajată într-un hei-rupism speci-fic etapelor premergătoare vizitelor de lucru ale fostului secretar general şi, ca atare, nu s-au aplicat măsuri tehnologice de drenaj şi stabilitate a solului, de fixare a elementelor de construcţie în soluţii definitive şi, în timp, aceste minusuri s-au exprimat în deteriorarea pieţei. Sub plăcile de marmură şi dalele de beton au apărut eroziuni, efecte ale activităţii pluvi-ale din amonte şi alte elemente de degradare care, de fapt, au generat aspectul nedorit al pieţei în aşa fel încât dintr-un scuar destinat manifes-tărilor civice şi culturale de amploa-re, a devenit un loc trist şi întristător. Cred, totuşi, că forurile de conducere locale vor continua reabilitarea Pieţei „Mihai Viteazul” şi o vor reda ca o piesă de rezistenţă în peisajul urban al municipiului Sfântu-Gheorghe.- Vă mulţumim.- Şi eu vă mulţumesc.

Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)

Cetăţeni de onoare ai comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe, anul 2011Cetăţeni de onoare ai comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe, anul 2011

Ioan Gheorghe Brânză - operator-electri-cian în domeniul telefoniei, veteran de război. S-a născut pe 1 decembrie 1925, în comuna Vâlcele, judeţul Covasna. A urmat cursurile şcolii primare şi gimnaziale în comuna natală. După cedarea Transilvaniei de Nord-Est, în urma Dictatului de la Viena, în perioada 1941-1943, s-a refugiat în România. În septembrie 1944, la vârsta de 19 ani neîmpliniţi, s-a înro-lat voluntar în Armata Română. În calitate de premilitar din localitatea Bod, a fost integrat în compunerea Regimentului de Vânători de Munte, fiind rănit în luptele de la Bandul de Câmpie, judeţul Mureş. Între anii 1947-1949, a satisfăcut serviciul militar, în cadrul trupelor de Jandarmi, din localităţile Orăştie, Miercu-rea-Ciuc şi Suceava. Între anii 1949-1985, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei de Poştă şi Telecomunicaţii Sfântu-Gheorghe, sectorul telefonie. În această perioadă şi-a completat studiile de cultură generală şi cele

profesionale, urmând cursuri de specialitate în domeniul întreţinerii şi exploatării instalaţiilor telefonice, în Bucureşti. În calitatea sa de veteran de război, a fost avansat la gradul de plutonier adjutant şi a pri-mit mai multe ordine şi medalii militare, prin-tre care Crucea Comemorativă. Este membru al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi vicepreşedinte al Filialei Covasna a amintitei organizaţii. Participă activ la toate manifestă-rile organizate cu prilejul marcării unor eveni-mente importante din istoria naţională şi locală şi la cele desfăşurate în cadrul Cercului Militar din Sfântu-Gheorghe. Este stimat şi respectat de foştii săi camarazi, de consătenii din comu-na Vâlcele şi de toţi cei care îl cunosc, atât din municipiul Sfântu-Gheorghe, cât şi de pe întreg teritoriul judeţului Covasna. Coriolan Crăciunescu - economist şi jurist. S-a născut pe 14 iunie 1928, în oraşul Vlăhiţa, judeţul Harghita. A urmat cursurile şcolii pri-mare în comuna Cărpiniş, judeţul Sibiu, pe cele liceale la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie şi a absolvit Facultatea de Drept din Iaşi, cursuri

fără frecvenţă, în anul 1974. După terminarea stagiului militar, a lucrat la SMA Odorhei, în funcţia de contabil principal, apoi ca secre-tar la Primăria Boroşneu-Mare (1956-1958), funcţionar în cadrul Serviciului Desfacere de la Fabrica de Zahăr Bod (1958-1961) şi contabil şef la CAP Hăghig, între anii 1961-1968. Din anul 1968, este locuitor al municipiului Sfântu-Gheorghe. În perioada 1968-1985, a îndeplinit funcţia de contabil şef la Oficiul Judeţean de Turism Covasna, contribuind, împreună cu întreaga echipă de conducere a societăţii, la dezvoltarea bazei turistice a judeţului Covas-na. Până la pensionare, între anii 1985-1987, a funcţionat ca inspector în cadrul Serviciului de Control Financiar Intern (CFI) din subordinea Consiliului Popular Judeţean Covasna. Valorificând vasta sa experienţă în do-meniile economic şi juridic, între anii 1991-1997, Coriolan Crăciunescu a fost principalul sprijinitor al Maicii Stareţe Serafima, contri-buind hotărâtor la strângerea fondurilor nece-sare construirii Mănăstirii Mărcuş. A străbătut ţara cu listele de colecţie, iar prin intermediul

copiilor săi, stabiliţi în SUA şi Austria, au fost atrase resurse financiare şi din aceste ţări. Până în anul 2007, a ţinut evidenţa contabilă a Complexului Monahal de la Mărcuş. Atât prin activitatea sa profesională, cât şi prin tru-da depusă pentru ctitorirea Mănăstirii Mărcuş, Coriolan Crăciunescu şi-a câştigat respectul şi preţuirea tuturor celor care îl cunosc. Ioan Negulici - profesor, publicist. S-a născut la 5 august 1941, în Petroşani, judeţul Hunedoara. După absolvirea şcolii primare în Braşov, a urmat cursurile Liceului „Andrei Şaguna” din acelaşi oraş, între anii 1955-1960. În anul 1965, a absolvit Facultatea de Filolo-gie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia limba şi literatura română. În peri-oada 1966-1968, a fost corector-şef şi redac-tor la revistele de cultură „Cronica” din Iaşi şi „Astra” din Braşov. Din anul 1968, face parte din echipa de publicişti care au redactat ziarul „Cuvântul nou”, publicaţia în limba română din judeţul Covasna cu cea mai lungă apariţie (1968- 2010). Timp de aproape patru decenii, s-a identificat cu destinul acestei publicaţii in-

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

5Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Eveniment

municipiul Sfântu-Gheorghetrate în istoria culturală a zonei. Ani de zile, a condus secţia de cultură a publicaţiei, sem-nând mii de articole, ştiri, reportaje referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească, naţională, regională şi locală, la personalităţi, evenimente, proiecte şi manifestări de artă tra-diţională şi modernă. După 1990, a fost redactor-şef şi redactor-şef adjunct al cotidianului „Cuvântul nou”, contribuind decisiv la asigurarea suportului financiar necesar apariţiei ziarului şi la impli-carea sa în problemele prioritare ale păstrării şi afirmării identităţii naţionale a românilor din judeţul Covasna. La rândul ei, soţia Dori-na Negulici, cercetătoare la Muzeul Judeţean Braşov, recunoscută pentru prestanţa sa pro-fesională, a fost o colaboratoare constantă a instituţiilor muzeale din judeţul Covasna. Nu-mele ziaristului şi omului de cultură Ioan Ne-gulici a intrat definitiv în galeria publiciştilor români din această parte de ţară, scrisul său reprezentând peste timp o mărturie concretă despre românitatea din Arcul Intracarpatic, la răscrucea dintre milenii. Vasile Man - economist, născut la 3 ianua-rie 1943, în satul Muşca, judeţul Alba. A urmat şcoala generală, între anii 1948-1955, în satul natal. Între 1956-1959, urmează cursurile Cen-trului Şcolar Agricol nr. 2 Turda, judeţul Cluj, după absolvire fiind repartizat la Fructexport Codlea, secţia Prejmer, unitate unde a lucrat până în 1965. Între timp, între 1961-1965 a frecventat cursurile Liceului seral din comuna Prejmer. În anul 1966, se mută în oraşul Sfântu-Gheorghe lucrând la Comitetul raional şi, apoi, judeţean UTC Covasna, până în 1973, după care la Consiliul Judeţean Covasna. În 1980, este transferat la Uniunea Judeţeană a Co-operativelor Agricole de Producţie (UJCAP) Covasna, unde lucrează până în 1982. În anul 1973, absolvă Academia de Studii Social-Poli-tice Bucureşti, la secţia fără frecvenţă, obţinând Diploma de Licenţă în economie mondială. În anul 1983, a fost numit director la Întreprin-derea Judeţeană de Legume şi Fructe Covas-na, apoi la SC Agrosol SA, iar după scindarea acestei societăţi, a fost numit director comer-cial la Horticom SA, de unde a ieşit în pensie în anul 2001. În contextul greutăţilor existente înainte de 1989 în aprovizionarea cu alimente a populaţiei, Vasile Man a contribuit la asigura-rea legumelor şi fructelor necesare consumuri-lor colective şi populaţiei din judeţul Covasna. Aceeaşi activitate benefică pusă în slujba bine-lui public a desfăşurat-o şi în cadrul societăţilor Agrosol şi Horticom, fiind cunoscut pentru dis-ponibilitatea sa de a ajuta cetăţenii municipiu-lui Sfântu-Gheorghe şi pe cei ai judeţului Co-vasna. Ca urmare a bunei sale imagini publice, după evenimentele din decembrie 1989, a fost ales membru în Consiliul Judeţean Covasna al Frontului Salvării Naţionale. Este căsătorit din decembrie 1968 cu Rita Man (născută Kraus), având doi copii, Christian-Vasile şi Christina-Rita, şi două nepoţele. Ioan Oliviu Niculiciu - medic veterinar, scriitor, născut la 2 octombrie 1943, la Mira-slău, judeţul Alba, din părinţii Ioan Niculiciu - preot şi Valeria Niculiciu - învăţătoare. A urmat primele şapte clase în comuna Tureni, judeţul Cluj, iar cursurile medii la Liceul Mihai Vi-teazul din Turda. Între anii 1961-1966, a fost student al Facultăţii de Medicină Veterinară din Iaşi. După absolvirea facultăţii, timp de aproape 40 de ani (1966-2005), şi-a desfăşurat activitatea exclusiv în judeţul Covasna, în ca-drul următoarelor unităţi: Laboratorul veterinar Sfântu-Gheorghe (1966-1970), Spitalul vete-rinar Sfântu-Gheorghe (1971-1982), Direcţia Sanitar-Veterinară Sfântu-Gheorghe (1983-2005). În toţi aceşti ani, a urmat o valoroasă carieră profesională, devenind unul din cei mai

buni specialişti în medicină veterinară din ju-deţul Covasna. Împreună cu ceilalţi colegi, sub îndrumarea Dr. Ioan Cerni, a publicat mai mul-te studii şi lucrări, în ţară şi străinătate. Dintre activităţile sale extraprofesionale menţionăm calitatea de membru în Adunarea Eparhială a Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi membru în Consiliul de Cultură al Mitropo-liei, în timpul păstoririi vrednicului de pome-nire Mitropolit-cărturar Antonie Plămădeală (1980-1990). A colaborat cu versuri, proză şi meditaţii la revista „Medici veterinari slujitori ai muzeelor” de la Timişoara şi „Anotimpuri printre cuvinte” de la Cluj. Este autor al căr-ţilor: „Dr. Ioan Cerni - spre neuitare”, Sfân-tu-Gheorghe, 2007; „Autumnalii”, Sfântu-Gheorghe, 2009 şi „Contrasensuri”, vol. I, 2011. Este căsătorit cu Rodica Niculiciu, spe-cialist în industria alimentară, are o fată, Ligia, studentă în anul IV la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. Gheorghe Dobriţa - colonel în rezervă, născut la data de 1 iunie 1944, în comuna Mă-gura, judeţul Buzău, din părinţii Dumitru şi Ana Dobriţa. A urmat cursurile şcolii generale în comuna natală, apoi a absolvit Liceul realist din comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, iar în 1962 a intrat la Şcoala de Ofiţeri de Miliţie nr.

2 Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1965. Între 1962 şi 1967, a urmat Facultatea de Drept Bu-cureşti, iar în 1976 a urmat cursuri postuniver-sitare la Facultatea de Drept din Cluj. A activat ca ofiţer la Direcţia Regională de Miliţie Braşov până în 1968, când a fost mu-tat la Miliţia judeţului Sibiu. La cerere, în anul 1970, s-a transferat la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Covasna, unde a activat până la pensio-narea din 30 iunie 1999, când a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel. Din cei 37 ani de militărie, în Sfântu-Gheorghe a activat peste 30 de ani, îndeplinind pe rând funcţiile: ofiţer teh-nic la poliţia rutieră, responsabil cu pregătirea profesională, militară şi fizică a cadrelor, coor-donator al activităţilor de evidenţă a populaţi-ei şi cea de pază şi ordine publică. Între 1992 şi 1997, a activat ca adjunct al şefului Poliţiei Municipiului Sfântu-Gheorghe. În plan personal, este căsătorit, din anul 1966, cu Maria Dobriţa, economistă. Dumne-zeu a binecuvântat familia Dobriţa cu două fete şi 4 nepoţi. Ca persoană publică implicată în viaţa cetăţii, locuieşte în acelaşi apartament din Sfântu-Gheorghe din 1971, fiind cunoscut pen-tru modestia şi corectitudinea sa, cât şi pentru preocuparea de a ajuta cetăţenii în soluţionarea problemelor care au depins de competenţa sa. Este membru al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi vicepreşedinte al Filialei Covasna a amintitei organizaţii. Dumitru Măciucă - economist, tehnician, născut la 1 noiembrie 1945, în comuna Zăbala, judeţul Covasna. A absolvit cursurile şcolii ge-nerale în comuna natală, liceul la Sighetul Mar-

maţiei şi, apoi, Şcoala Medie Tehnică Agricolă la Buzău. În anii 1964-1965, a fost profesor su-plinitor la şcolile din Zăbala, Zăbrătău şi Vama-Buzăului. După terminarea stagiului militar, a lucrat ca tehnician la Consiliul Raional Olteţ, azi Bălţeşti, judeţul Vâlcea. Odată cu desfiinţa-rea raioanelor, a fost repartizat la Centrul de Se-lecţie şi Reproducţie a Animalelor din Sfântu-Gheorghe, unde a activat ca tehnician-selecţie, între anii 1968-1975. În perioada 1975-1980,a fost şef birou personal la IAS Sfântu-Gheorghe, iar între anii 1980-1987, viceprimar în comunele Bodoc şi Vâlcele. Din 4 ianuarie 1987 (data înfiinţării Teatrului românesc în Sfântu-Gheorghe) şi până la pensionarea sa, în anul 2005, a fost angajatul Teatrului „Andrei Mureşanu”, mai întâi în funcţia de organizator spectacole, iar din 1992, a ocupat, timp de 13 ani consecutiv, funcţia de director economic, doi ani fiind şi director general interimar. În toţi aceşti ani, a desfăşurat o bogată ac-tivitate civică şi culturală, pusă în slujba co-munităţii. Astfel, în anul 1985, a contribuit la instalarea bustului lui Romulus Cioflec în faţa Şcolii Generale din satul Araci. Cu acel prilej, a organizat o amplă manifestare culturală la care au luat parte solişti din cadrul Cenaclului Fla-căra şi membri ai familiei Cioflec. În legislaţia

2000-2004, a fost ales şi a activat în calitatea de consilier local municipal la Sfântu-Gheorghe. În prezent, activează în următoarele organiza-ţii nonguvernamentale: Liga pentru Teatru, în cadrul căreia este organizat Festivalul Inter-naţional de Teatru ATELIER, ajuns la ediţia a XX-a (cel mai vechi festival de teatru din Ro-mânia, primele 12 ediţii având loc la Sfântu-Gheorghe). Prin acest festival, Teatrul „Andrei Mureşanu” s-a făcut cunoscut şi apreciat în ţară şi străinătate; Fundaţia socio-culturală „Ioana Crăciunescu”, prin care s-au acordat burse în Franţa pentru studenţi români, s-au organizat acţiuni culturale şi de creaţie literară, au fost re-abilitate vechi parohii săseşti cărora le-au fost date apoi întrebuinţări culturale şi s-au acordat ajutoare caselor de bătrâni etc.; Fundaţia „Mi-hai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe, fundaţie care, în anul 2009, l-a onorat prin acordarea unei diplome de excelenţă. Florea Şerban - colonel în rezervă, năs-cut la data de 16 decembrie 1932 în localitatea Suseni, judeţul Argeş. A urmat cursurile pri-mare şi gimnaziale, în perioada 1939-1946, în localitatea natală, iar pe cele liceale în peri-oada 1946-1950, în oraşul Piteşti. În perioa-da 1950-1952, a lucrat ca institutor. Între anii 1952-1955, a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi din Sibiu, arma infanterie. În 1955, şi-a început cariera de ofiţer la Regimentul 202 Vânători de Munte din Câm-pulung Muscel, iar între anii 1956-1960, a îndeplinit aceeaşi funcţie la Batalionul 23 Vâ-nători de Munte din Miercurea-Ciuc. În pe-rioada 1960-1979, în cadrul Batalionului de Vânători de Munte 22 „Cireşoaia” din Sfântu-

Gheorghe, a îndeplinit funcţiile de comandant Companie Antitanc, ajutor Şef Stat Major şi Şef Stat Major Regimentul 303 Pază şi Ordi-ne Sfântu-Gheorghe. În perioada 1979-1990, a fost ofiţer instructor la Statul Major Judeţean Covasna al Gărzi Patriotice - zona Întorsura-Buzăului. La 31 iulie 1990, a fost pensionat cu gradul de colonel în rezervă. Pentru acti-vitatea desfăşurată în întreaga carieră militară a fost recompensat cu ordine şi medalii. Este membru al Asociaţiei Cadrelor Militare în Re-zervă şi Retragere - Filiala Covasna. Aurora-Crina Pop (născută Vrămes-cu) - economist, născută la 26 noiembrie 1946, în Brăila, fiica lui Gheorghe şi Maria Vrămescu. Între anii 1953-1964, a urmat stu-diile preuniversitare la Liceul „George Baco-via” din Bacău, iar în perioada 1967-1971, a urmat cursurile Facultăţii de Economia Industriei, Construcţiilor şi Transporturilor din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Preocupată de perfecţionarea pregătirii profesionale, pe parcursul anilor, a urmat cursuri postuniversitare în specializă-rile: analist-programator, proiectare-imple-mentare programe informatice, organizarea şi conducerea întreprinderilor. Activitate profesională: profesoară suplini-toare la şcolile generale din comuna Geoseni, judeţul Bacău, şi comuna Doagele, judeţul Vaslui (1965-1967); economist la Uzinele „Steagul Roşu” Braşov (1972-1974); econo-mist la Exploatarea Materialelor de Construc-ţii „Bazaltul” (actualmente SC Terracota SA) Sfântu-Gheorghe (1974-1975); economist la Întreprinderea de Industrializarea Lapte-lui (actualmente SC Covalact SA) Sfântu-Gheorghe (1975-1978); economist, analist, şef atelier proiectare-implementare programe in-formatice la Centrul Teritorial de Calcul Elec-tronic Sfântu-Gheorghe (1978-1985); director adjunct la Întreprinderea de Spirt şi Amidon Ozun (1985-1986); economist, şef oficiu de calcul, director comercial la Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie (actualmente SC Mopa-co SA) Sfântu-Gheorghe (1986-1994); director economic la SC Torpi SRL Sfântu-Gheorghe (1994-2002); contabil-şef la SC Suinprod Leţ SA (2002 -2008); contabil-şef la SC „Moise” SRL Zagon (2008 până în prezent). Din 1 de-cembrie 1999, este pensionară pentru limită de vârstă şi vechime integrală. În cei 40 de ani de activitate în domeniul economic, Aurora Pop a obţinut performanţe profesionale deosebite: invenţii, inovaţii, ra-ţionalizări, în sectorul industriei alimentare şi al informaticii, din care amintim: crearea designului actualei embleme a SC Mopaco SA şi a altor produse de panificaţie; coordo-narea activităţii de creare şi implementare în întreprinderi a primelor programe informati-ce cu tehnica de calcul electronic din judeţ; participarea la elaborarea proiectului (calcu-lul economic) pentru construcţia statuii Os-taşului Român din Sfântu-Gheorghe ş.a.. În anul 1969, s-a căsătorit cu Pop Mihai-Petre, reprezentant de frunte al vieţii publice post-decembriste din judeţul Covasna. Dumnezeu a binecuvântat familia Pop cu patru copii: Crina-Mihaela, economist; Daniela-Rodica, coordonator transporturi; Alexandru-Florian, analist-programator; Ruxandra-Oriana, medic veterinar în Spania; şi doi nepoţi. În calitatea sa de membru fondator al Fundaţiei Culturale „Mihai Viteazul” şi al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” s-a implicat cu profesionalism şi dăruire în organizarea a numeroase manifestări cultu-rale, artistice şi civice, fiind cunoscută ca unul din cei mai activi reprezentanţi ai socie-tăţii civile româneşti din municipiul Sfântu-Gheorghe şi judeţul Covasna.

6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Eveniment - Opinii

O personalitate covăsneană omagiată de

Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului

Ajunsă la cea de-a V-a ediţie, în organizarea Episcopiei Caran-sebeşului şi sub înaltul patronaj al

Preasfinţitului Lucian, complexa manifestare aflată sub genericul „Zilele credinţei şi culturii în Ca-

raş-Severin”, a devenit tradiţio-nală şi de mare răsunet în rândul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, a oamenilor de artă, a spe-cialiştilor, cercetătorilor şi arhiviş-tilor din întreaga ţară, din Serbia şi

din Ungaria, atraşi de interesanta tematică propusă de gazde, cât şi de varietatea activităţilor.

Desfăşurate, în acest an, în perioada 1-8 mai 2011, manifes-tările duhovniceşti, cultural-artis-tice şi ştiinţifice au fost prilejuite de trei importante evenimente pe plan local şi naţional: sărbătorirea hramului noii Catedrale „Învie-rea Domnului” din Caransebeş; proclamarea de către Patriarhia Română a anului 2011 ca „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii” şi aniversarea a 70 de ani de la întronizarea Epis-copului Veniamin Nistor în scau-nul vlădicesc de la Caransebeş şi a 125 de ani de la naşterea sa. Desigur, interesate de promo-varea personalităţilor şi valorilor româneşti de pe aceste meleaguri, Centrul Ecleziastic de Documen-tare „Mitropolit Nicolae Colan” din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Arhivele Naţionale Covasna, Arhiva Mu-zeului Bisericii „Sfântul Nicolae” din Scheii Braşovului, au răspuns

invitaţiei, pregătind nu mai puţin de cinci comunicări ştiinţifice, în cea mai mare parte inedite prin informaţiile aduse şi un interesant montaj fotografic privind multi-plele aspecte ale vieţii şi activităţii Episcopului Veniamin Nistor, ale familiei sale şi satului său natal. Acestea au fost prezentate în ca-drul Simpozionului Internaţional „Taină şi mărturisire”, desfăşurat timp de două zile în sala de festivi-

tăţi „Episcop Elie Miron Cristea” a Centrului Eparhial Caransebeş. Alături de studiul cercetătoarei sibiene Ana Grama, „Activitatea

Episcopului Veniamin Nistor la Sibiu (1922-1941)”, prezentat de dr. Ioan Lăcătuşu, toate cele cinci comunicări s-au constituit în va-loroase contribuţii la cunoaşterea în mare măsură a vieţii ierarhului, în afara perioadei cât acesta a fost Episcop de Caransebeş - iunie 1941-februarie 1949 - perioade,

deloc sau foarte puţin cunoscute, „inedite”, din viaţa sa, după cum sublinia PS Macarie, Episcopul Ortodox al Europei de Nord. În acest sens, sunt sugestive temele abordate: „Episcopul Veniamin Nistor şi satul său natal Araci”, de dr. Ioan Lăcătuşu, prof. Va-sile Stancu; „Familia Episcopu-lui Veniamin Nistor”, de dr. Ioan Lăcătuşu, prof. Ilie Şandru; „Doi vrednici ierarhi din Araci, judeţul

Covasna: Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Veniamin Nis-tor”, de prof. Vasile Stancu; „As-pecte din activitatea Episcopului

Veniamin Nistor şi a familiei sale păstrate în fondul arhivistic «Pom-piliu Nistor» de la Muzeul Biseri-cii «Sfântul Nicolae» din Scheii Braşovului”, de dr. Ioan Lăcătuşu, prof. Vasile Stancu, muzeograf Nicolae Blaj; „Corespondenţa Episcopului Veniamin Nistor cu fratele său, medicul Pompiliu Nis-tor, în perioada 1950-1960” de dr. Ioan Lăcătuşu, prof. Vasile Stan-cu, muzeograf Nicolae Blaj. Aşa cum scriam şi cu altă oca-zie, valorificarea informaţiei is-torice locale şi a personalităţilor izvorâte din sânul oamenilor locu-lui, este o necesitate stringentă, ne-cesitate izvorâtă din poziţionarea la adevărata valoare a locuitorilor români ai acestor pământuri pe scara valorilor culturii, spiritualită-ţii şi ştiinţei naţionale şi universale. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât sindromul europenizării, invocat de unii numai şi numai în cazul românilor, şi implicit al diminuări identităţii naţionale, ne reduce tot mai mult şansele existenţei noastre ca Neam, ca Ţară, ca Stat. Pentru a ne cunoaşte înaintaşii acestor meleaguri şi faptele lor cu valoare de model, vom publica în numerele viitoare fragmente din studiile dedicate celui care a fost Episcopul Veniamin Nistor (1886 - 1963).

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

În data de 7 octombrie 2001, SUA şi aliaţii săi pornesc un nou război în Orien-tul îndepărtat care imită puţin războiul din Vietnam împotriva unei ţări sărace numită Afganistan. Cauza acestui război, după de-claraţiile Casei Albe, este evenimentul te-rorist de la 11 septembrie, când Turnurile Gemene din New York sunt lovite de două avioane de linie deturnate printr-un atac te-rorist. Scopul invaziei din Afganistan, de-clarat şi la vedere, este de a lupta împotriva terorismului arab, de a înlătura regimul tali-ban de la putere, de a-l captura pe teroristul numărul 1 al lumii, Osama Bin Laden, şi de a distruge organizaţia teroristă Al Quaida. Lupta împotriva terorismului este o um-brelă convenabilă pentru SUA şi aliaţii ei, de cotropire de noi teritorii valoroase, care este adevăratul scop al războiului din Afganistan.

Să ne amintim că-n urmă cu mulţi ani, prin anii ‚77-‘78, URSS, pe atunci o mare super-putere, atacă şi ea Afganistanul şi începe un război de durată, de aproximativ 10 ani, care va ţine până în 1989, când „marele om în-semnat”, Mihail Gorbaciov, îi pune capăt. În acest război, mor 2 milioane de afgani şi peste 200 de mii de soldaţi ruşi şi basarabeni, care atunci erau sub ocupaţie sovietică. Să nu uităm că în acest război SUA şi preşedin-tele Ronald Regan, personal, ajută Afganis-tanul şi pe mujahedin care rezistă cu succes împotriva agresiunii sovietice. Atunci pentru SUA mujahedinii, viitorii talibani, erau nişte eroi naţionali care luptau pentru independen-ţa ţării şi pentru credinţa islamică împotriva puterii de la Kremlin, împotriva ţarului roşu. Talibanii erau acei orfani ai războiului cu credinţă sinceră în Islam, mari patrioţi care luptau pentru independenţa ţării. Cum s-au putut transforma după nici 20 de ani aceşti mari eroi naţionali sprijiniţi de

SUA în etapa actuală, în mari terorişti? Este greu de înţeles acum, când agresorul nu mai este URSS, ci SUA. Până în prezent, în acest război au murit 1445 de soldaţi, dintre care 869 soldaţi americani şi restul aliaţi, printre care şi soldaţi români. Care sunt interesele României în acest război? În primul rând, dovada de seriozitate, pentru a fi un partener de încredere pentru NATO, oprirea teroris-mului şi, de ce nu, antrenarea trupelor ro-mâneşti? Sigur sunt şi aceste argumente, dar pentru soldaţii români prost plătiţi în ţară, cu familii mari care vor să se realizeze, ţinta ră-mâne solda de 2.400 euro pe lună. Însă, dacă gândim profund, vedem că principala cauză a războiului, marele ade-văr care nu se poate spune, dar care iese la iveală din studii geologice făcute şi de ruşi, şi de americani, şi de chinezi, sunt bogăţi-ile incomensurabile ale acestei ţări aride, cu oameni săraci şi bolnavi prin grotele căreia sălăşluiesc talibanii. Care sunt aceste bogă-

ţii? Dintre minerale, litiu este un element important din care se fac telefoanele mobi-le, laptop-urile, roboţii industriali şi navele cosmice. Sunt nişte zăcăminte de peste un trilion de dolari, Afganistanul întrecând Bo-livia, care era pe primul loc în deţinerea de litiu. Un alt element important este cuprul, zăcămintele depăşind 300 de milioane de tone. Mai avem fier, uraniu şi miobiu, care este un metal rar şi foarte uşor, folosit în ali-aje pentru oţelurile super-conductoare din componenţa navelor cosmice. Zăcămintele de cărbune sunt de peste 400 miliarde de tone, gaze naturale peste 150 de milioane de metri cubi. Ce ţară din lume mai are astfel de bogăţii? Se confirmă faptul că adevărata cauză a războiului este pentru cucerirea de resurse şi Afganistanul, după cum vedeţi, are aceste resurse. Deci, se presupune că in-direct războiul nu se va opri curând, aşa că nu putem spune ca şi romancierul american Hemingway, adio, arme!

dr. Mircea Frenţiu (Blaj, Mica Romă)

Minciună și adevăr despre războiul din Afganistan

7Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Social - Eveniment

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, atelie-re, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente).

Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Ungheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste betonate), spa-ţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi acces direct la E60.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797

Închirieri, la preţuri foarte avantajoase,

în judeţul Mureş

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

„Ţara Iancului - Iubirea Mea”, o asociaţie ce trebuie cunoscută de orice român

De curând, pe adresa Forumu-lui Civic al Românilor din Covas-na, Harghita şi Mureş (FCRCHM) a sosit o interesantă epistolă prin care Asociaţia „Ţara Iancului - Iu-birea Mea” invită liderii ONG-uri-lor componente ale Forumului de a participa la Simpozionul Naţional cu tema: „Naţiunea română multi-milenară din Ardeal numeric ma-joritară, în drepturi încă minoritară - la 600 de ani de la atestarea docu-mentară a comunei Crişcior; Lupta şi armele sale din trecut, prezent şi viitor”. Manifestarea ştiinţifică mai sus numită este prevăzută a avea

loc în cadrul unor ample acţiuni desfăşurate la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Cultural-Patriotic „Ţara Crăişorului”, care se va des-făşura, în zilele 19-20 mai 2011, la Panteonul Naţional de la Ţebea şi, desigur, în localitatea multisecula-ră aniversată, Crişcior… În mod firesc, dorinţa de a afla ce este şi pe cine reprezintă această organizaţie, cu un nume de mare rezonanţă şi semnificaţie istorică şi înaltă afec-

ţiune naţională, ne-a trezit curiozi-tatea. Pentru mijloacele moderne, aflate astăzi la dispoziţia „curioşi-lor”, nimic mai simplu. Internetul, site-ul, presa electronică, telefonul, mijloacele de transport, contactul nemijlocit şi disponibilitatea spre comunicare a partenerului, satisfac eficient şi rapid setea de informa-ţie. Ne-a trebuit mai puţin de o săp-tămână, nouă celor invitaţi, pentru a ne întâlni, pentru a ne cunoaşte, a afla ceea ce ne uneşte, a stabili participarea noastră la lucrările simpozionului, cât şi la proiecte de parteneriat interesante privind vi-itoarele noastre acţiuni de promo-vare a valorilor istorice, culturale şi spirituale româneşti, în spaţiul pe

care în conştiinţa şi inimile noastre îl receptăm şi-l definim ca fiind „Ţara Iancului”. Am aflat, totodată, de la pre-şedintele fondator, inginerul Ioan Paul Mărginean, şi din revistele editate până în prezent, de scurta sa existenţă, dar şi de numărul impre-sionant de evenimente proiectate, organizate şi desfăşurate în „spa-ţiul Iancului” de această organiza-ţie non-profit şi apolitică, cu parti-

ciparea a sute şi mii de români de toate vârstele. Înfiinţată, cu aproape patru ani în urmă, Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” şi-a propus în sta-tutul său, cuprinzând 7 capitole, cu 28 de articole, scopul, obiectivele, mijloacele, metodele şi formele de acţiune, organele de conducere, cine poate deveni membru, patri-moniul - în general tot ce prevede legislaţia actuală pentru funcţiona-rea legală a unei organizaţii apo-litice şi non-profit. Nu voi reda în continuare toate acestea. Statutul poate fi sintetizat, după cum ne mărturisea preşedintele asociaţiei, în câteva fraze, redate, în 20 de rânduri, de Avram Iancu. Acestea

reprezintă, în fapt, testamentul său, întocmit la Câmpeni în ziua de 20 decembrie a anului 1850, intitulat „Ultima mea dorinţă”, devenit tot-odată un preţios document istoric şi îndrumar pentru generaţiile vi-itoare, pe care-l redăm mai jos: „Unicul dor al vieţii mele fi-ind ca să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acu-

ma cu întristare văd, că speran-ţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiin-ţarea unei academii de drepturi, tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drep-turile naţiunii mele. Câmpeni, 20 decembrie 1850, Avram Iancu m.p. Avocat şi prefect emerit”. Ioan Paul Mărginean a avut amabilitatea să ne explice modul în care conducerea şi membrii Asoci-aţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” înţeleg fiecare cuvânt sau sintagmă testamentară a Iancului, precum şi maniera de aplicare reflectată în programele concrete ale organiza-ţiei. De complexitatea acestor pro-grame ne-am putut da seama din bilanţul acţiunilor care au avut loc în anul trecut: - 27-28 februarie 2010 - Festi-valul Cultural-Patriotic „Ţara Cră-işorului” cuprinzând: Simpozionul Naţional dedicat comemorării a 225 de ani de la martiriul lui Horia, Cloşca şi Crişan; concursuri cu ele-vii; schimburi de experienţă didac-tice; dezvelirea şi sfinţirea plăcilor comemorative de la Ţebea, Abrud, Horea, Vadul Moţilor; depuneri de coroane la mormintele eroilor; pa-rastase în localităţile Horia, Vadul Moţilor şi Albac; primirea de noi „crăişori” în organizaţiile copi-ilor din Brad, Ribiţa, Baia de Criş, Vaţa, Albac, Scărişoara şi Arieşeni; - 21 mai 2010 - Ţebea - Sim-pozionul Naţional cu tema „Şcoa-la Românească din Ardeal până la 1848”, dezvelirea şi sfinţirea plă-cii, depuneri de coroane, parastas cu participarea a 12 unităţi şcolare din judeţele Hunedoara şi Arad; - 25-26 septembrie 2010; 6-7 noiembrie 2010 - excursii tematice la Ip, Trăznea, Porolissum, Şimle-ul Silvaniei, Cluj-Napoca, Ciucea,

Mesteacăn, Abrud, Zlatna, Alba-Iulia, Târnava de Criş, cu partici-parea „crăişorilor” şi profesorilor de la şase unităţi şcolare; concursul „Micii aurari de la Buceş - Stăni-ja”; cursuri teoretice şi practice cu „crăişorii” pentru învăţarea obţi-nerii aurului prin metode tradiţio-nale; participarea la depunerea de coroane cu ocazia Zilei Eroilor sau a serbărilor naţionale de la Ţebea. O asociaţie foarte tânără care-şi propune ceea ce Statul Ro-mân, prin instituţiile sale speciali-zate în domeniul învăţământului, educaţiei, sportului, turismului, le-au uitat, sau, pur şi simplu, le-au şters din îndatoririle lor de instru-ire şi educare cultural-patriotică a acestui neam, potrivit îndemnului adresat acestui popor: „Cui nu-i convine să plece. Atâta poate statul român la ora actuală”. Nu plecăm domnule x-ulescu-le! Sau escule! Sau neica nimeni, ce vei deveni pentru Istoria Naţio-nală! Nu plecăm! Mai sunt români care iubesc această Ţară, poporul din rândul căruia s-au ridicat şi al căror „unic dar al vieţii” lor „este de a-şi vedea naţiunea fericită”. Îi găsiţi la Deva, Brad, Ţebea, Crişcior, în toată „Ţara Iancului” şi mai mult decât atâta! Dar voi, x, y, z, nu aveţi nevoie de ei. Dar nici acest popor de voi! Poporul are nevoie de cât mai mulţi români cu iubire de neam şi ţarină. Asemenea membrilor şi li-derilor Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, cărora le mulţumim pentru munca neobosită şi dezinte-resată pusă în slujba acestui popor! P.S. Despre participarea şi co-municările susţinute de mai mulţi lideri ai Forumului Civic al Ro-mânilor din Covasna, Harghita şi Mureş la simpozionul naţional şi acţiunile desfăşurate la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Cultural-Patriotic „Ţara Crăişorului” de la Ţebea, Brad, Crişcior şi Deva, vă vom relata într-o ediţie viitoare.

Sâmbătă, 14 mai 2011, ora 11, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Editura Eurocarpatica are onoarea de a vă invita la lansarea volumului Contra-punct şi disonanţe al profesorului braşovean Stelian Ră-ducanu, care a fost, timp de mai mulţi ani, dascăl de slovă românească în localităţi din Depresiunea Întorsurii-Buză-ului. Cartea va fi prezentată de profesorii Maria Stoica şi Vasile Stancu.

Centrul European de Studii Covasna-Harghita

Lansare de carte

Reprezentanţii intelectualităţii din Covasna şi Harghita: dr. Ioan Lăcătuşu (stânga), prof. Ilie Şandru (centru stânga) şi prof. Vasile Stancu (dreapta), alături de hunedoreanul ing. Ioan Paul Mărginean

8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Eveniment

De urâtă aniversare a avut parte munici-piul din judeţul Covasna ce poartă numele Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă! Sărbătoarea, la 550 de ani de ates-tare documentară, a fost prilejul unui iarma-roc iredentist-şovin, organizat de UDMR, PCM, PD-L şi Mădălin Guruianu. Prin ban-nere şi alte mijloace vizuale, limba oficială a statului, în care se află localitatea, a fost batjocorită. Prin materiale de propagandă,

într-o limbă străină, şi-au vărsat veninul toţi cei ce doresc să ne supună, să ne deznaţio-

nalizeze, să ne sfârtece ţara. Comunitatea a avut parte de un festin al antiromânismului desfăşurat deşănţat şi cu trufie, în dispreţul dorinţei ei de bună înţelegere, de convieţui-re în respect reciproc a membrilor săi. Toate acestea au avut loc sub atenta su-praveghere şi protecţie a prefectului Ervin Gyorgy şi a şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna. Dezideratul lor, afirmat şi public, a fost ca nu cumva să existe me-diatizare excesivă a acţiunilor ilegale, anti-constituţionale ale organizaţiilor extremis-te, xenofobe, iredentist-şovine, antisemite,

de sorginte fascistă, precum HVIM (Mişca-rea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comi-

tate), Garda Maghiară... Dacă s-a întâmplat să fie mediatizate, nu-i nimic, noi, doctori

în explicaţii ce nu au nici sens şi nici acope-rire legală, vom aiuri oamenii, astfel încât să lăsăm impresia că ne-am făcut datoria, ne-am respectat fişa postului şi i-am apărat pe participanţi de Noua Dreaptă. Ei, domnule comisar-şef, doctor, nu pu-teţi să ne aiuriţi pe toţi; şi, ca atare, dacă prin absurd presupunem că nu ştiţi, vă in-formăm noi. OUG nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate

de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, prevede următoarele:

CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Pentru prevenirea şi combaterea inci-tării la ură naţională, rasială sau religi-oasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, pre-zenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

Standul lui Csibi Barna, cu steaguri, hărţi şi tricouri ilegale,iredentiste şi antiromâneşti

Vestitul Csibi Barna, cel care l-a spânzurat, în urmă cu două luni, pe Avram Iancu la Miercurea-Ciuc, în judeţul Harghita

9Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Eveniment

ART. 2 În sensul prezentei ordonanţe de urgen-ţă: a) prin organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane,

care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ide-ilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violen-ţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xeno-fobie, recurgerea la violenţă pentru schim-barea ordinii constituţionale sau a institu-ţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organi-zaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndepli-nesc cerinţele prevăzute la prezenta literă; b) prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emble-mele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ide-ile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a); CAP. 2 Infracţiuni şi contravenţii ART. 3 (1) Constituirea unei organizaţii cu ca-racter fascist, rasist sau xenofob se pedep-seşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi inter-zicerea unor drepturi; (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionea-ză şi aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi spri-jinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter; (3) Tentativa se pedepseşte. ART. 4 (1) Confecţionarea, vânzarea, răspândi-rea, precum şi deţinerea în vederea răspân-dirii de simboluri fasciste, rasiste ori xeno-fobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi; (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionea-ză şi utilizarea în public a simbolurilor fas-ciste, rasiste sau xenofobe. Iată că avem de a face cu infracţiuni. HVIM intră sub incidenţa art. 2, lit. a) şi art. 3. Societatea comercială a domnului Csibi Barna, conform art. 2, lit. a), b), săvârşeşte, alături de el şi prin el, o infracţiune. Oare Csibike, drăguţul, şi membrii HVIM, care expuneau şi ofereau spre cumpărare drape-

le cu dungi arpadiene (expl. drapelul cu dungi roşii şi albe orizontale, utilizat de fascişti - mai exact drapelul adepţilor lui Ferenc Szalasi, dictatorul nazist al Unga-riei după 15 octombrie 1944; în prezent steagul Gărzii Maghiare, organizaţie de

extremă dreaptă desfiinţată prin hotă-râre judecătorească în Ungaria, acum 2 ani), nu pot fi încadraţi juridic de ordonanţa la care facem referire? Să continuăm pe tărâmul juridic care reglementează şi sancţionează cele întâm-plate la Sfântu-Gheorghe sub ochii celor învestiţi cu apărarea legii şi ordinii publice, a Constituţiei României. Codul Penal cuprinde: ART. 166^1 Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în peri-col sub orice formă ordinea constituţiona-lă, caracterul naţional, suveran, indepen-dent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta de a îndemna publicul la săvârşi-rea faptelor prevăzute în alin. 1 se pedep-seşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a îndemnat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Prin mesajele sale iredentiste, Csibike, nu îndemna publicul la iniţierea de acţiuni care să modifice ordinea constituţională? HVIM, prin comercializarea „Micului ca-tehism al autonomiei”, acţiona pentru con-solidarea actualelor graniţe ale României şi pentru respectarea cu mai multă convingere a art. 1 din Constituţia României?

Ofensa adusă unor însemne ART. 236 Orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României se pe-depseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Manifestarea prin care se exprimă dis-preţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se pedepseşte cu în-chisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. Prin faptul că Csibi Barna comerciali-za tricouri ce aveau inscripţionate drapelul României pe harta ei ciuntită, acesta nu ma-nifestă dispreţ faţă de însemnele naţionale ale ţării noastre? Propaganda naţionalist-şovină ART. 317 Propaganda naţionalist-şovină, aţâţa-rea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art.

166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 324 Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. Prin materiale iredentiste, nu se îndeam-nă chiar la nerespectarea Constituţiei?

Dar, să mai aducem argumente folosin-du-ne şi de Ultrajul contra bunelor moravuri şi tul-burarea liniştii publice ART. 321 Fapta persoanei care, în public, săvâr-şeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte mani-

festări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Csibi Barna şi membrii HVIM vând în public materiale cu caracter iredentist, fas-cist, xenofob şi sunt cunoscuţi ca exponenţi ai extremei drepte. Este de notorietate că vânzarea este un act şi o manifestare. Dacă iredentismul, fascismul, xenofobia sunt bune moravuri, atunci art. 321 nu se apli-că. Deci, domnul doctor, comisar-şef, şef al IJP Covasna, consideră, per a contrario, că toate cele enumerate mai sus sunt bune moravuri. Ah! Încă ceva. Scandal public nu a fost în sens de bătaie în public. Dar in-dignare publică a fost, exprimată chiar de un consilier local al municipiului Sfântu-Gheorghe, doamna Rodica Pârvan. Indig-

narea a ajuns şi în presa făcută la Bucureşti şi în alte localităţi. Indignarea publică a fost exprimată şi de organizaţii civice. Ce doriţi mai mult, domnule comisar-şef, doctor? Şi încă ceva: ultrajul asupra bunelor moravuri este în formă continuată atât la domnul Barna, cât şi la membrii HVIM, făcând să crească indignarea publică. Toată indigna-rea opiniei publice se revarsă acum şi către dumneavoastră, deoarece lăsaţi clar să se înţeleagă că ascultaţi de comandă politică udemeristo-pedelistă, iar echidistanţa poli-tică pe care o clamaţi este un basm care face copiii să plângă, nemaivorbind de adulţi. Dacă nu sunteţi în stare să-i convingeţi cu argumente juridice pe şefii dumneavoas-tră de faptul că ce s-a petrecut, cu ocazia sărbătoririi a 550 de ani de atestare docu-mentară a localităţii Sfântu-Gheorghe, ju-deţul Covasna, este un destul de lung şir de ilegalităţi şi manifestări anticonstituţionale, atunci ne putem pune mai multe întrebări. Să le enumerăm: 1. Ascultaţi comanda po-litică a UDMR pentru că uniunea şi-a dat acordul de numire în funcţie şi vreţi să o păstraţi?; 2. Doriţi ca uniunea să nu se opu-nă înaintării la gradul de chestor?; 3. La şcoala de poliţie nu se studiază infracţiunile comise de organizaţiile extremiste, ireden-tiste?; 4. Dacă se studiază, înseamnă că aţi lipsit de la aceste lecţii?. Ervin Gyorgy poate raporta, cu mândrie, că şi de data asta a reuşit să împiedice res-pectarea Constituţiei şi a legilor României în judeţul Covasna. E verde la săpat, în con-tinuare, la temelia Statului Român. Oricum, ce credem noi nu contează. Iar legea se aplică, nu-i aşa, numai noi, ăşti-lalţi, nu putem percepe, că nu depindem de UDMR!

Foto: Dan Tanasă

Foto: Dan Tanasă

Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că în mandatul primarului Antal Arpad limba maghiară a devenit ofi cială, fi ind inscripţionată mai peste tot cu caractere mari şi deasupra limbii române, trecută cu caractere mici, adică în mod secundar

Steagul arpadian, de vânzare la mare cinste...

Oaspeţii din ţara vecină, Ungaria, vând produse alimentare, fără vreo reţinere, la tarabe inscripţionate numai în limba maghiară

10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Local

„Să fim atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fim atenţi la aşa-numitele „autonomii“, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul“ lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.“ (David Prodan, Memorii, 1993)

Muzeul Naţional de Istorie a României a înapoiat documente vechi Eparhiei

Reformate din Ardeal

Bartolomeu Anania şi Papa Ioan Paul al II-lea vor deveni nume de locuri publice

Autobuzul supraetajat, din nou la dispoziţia turiştilor

PSD reclamă pasivitatea autorităţilor faţă de materialele iredentiste vândute la Sfântu-Gheorghe

Cluj

Cluj

Braşov

Covasna

Mai multe documente, vechi de câteva sute de ani, au fost înapoia-te, de Muzeul Naţional de Istorie a României Eparhiei Reformate din Ardeal. Arhivistul-şef al Eparhiei Reformate din Ardeal, Sipos Gabor, a declarat, marţi (10 mai 2011 - n.r.), într-o conferinţă de presă, că re-prezentanţii Eparhiei au încercat, timp de 40 de ani, recuperarea docu-mentelor, care a fost posibilă abia luna aceasta. El a adăugat că retro-cedarea documentelor constituie „remedierea unei erori a regimului comunist”, în condiţiile în care acestea au fost duse la Bucureşti în anii 1970-1971, dar nu au fost expuse niciodată. „Şase documente din secolele XVI şi XVII care au aparţinut Epar-hiei Reformate din Ardeal au fost retrocedate săptămâna trecută de la Muzeul Naţional de Istorie a României, după ce au fost transportate în anii 1970 - 1971 la Bucureşti, odată cu înfiinţarea instituţiei. Nu au fost expuse niciodată, transportarea fiind doar o demonstraţie de forţă a sta-tului totalitar. Retrocedarea acestor documente constituie remedierea unei erori a regimului comunist. Documentele vor putea fi folosite de cercetători şi urmează să fie expuse într-un muzeu”, a spus Sipos. Potrivit acestuia, cele şase documente, care au făcut parte dintr-un fond arhivistic al Eparhiei Reformate din Ardeal, au fost păstrate în condiţii bune. „Cel mai vechi şi valoros document datează din anul 1518 şi re-prezintă un brevet transcris al Papei Leon al X-lea în care se conferă ordinului dominican drepturi similare altor ordine. Transcrierea a fost făcută de cardinalul Hieronimus de Ghinuctys. Are şi un sigiliu speci-fic Cancelariei Papale. Mai avem o diplomă veche, din 28 decembrie 1587, a principelui Ardealului, Sigismund Bathori, în care se fac dona-ţii şcolii reformate din Târgu-Mureş, şi o altă diplomă a altui principe al Ardealului, Gabriel Bethlen, din 31 octombrie 1615”, a precizat ar-hivistul şef al Eparhiei Reformate din Ardeal. Acesta a mai spus că în perioada următoare va fi organizată şi o ex-poziţie privind trecutul Bisericii Reformate din Ardeal, în cadrul căreia vor fi expuse şi documentele retrocedate.

Numele Papei Ioan Paul al II-lea şi al fostului Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramure-şului, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania (foto stânga), ar urma să devină şi numele unei pieţe şi al

unui lăcaş de cultură, în urma iniţiativei deputatului Mircia Giurgiu şi a directorului Direcţiei pentru Cul-tură şi Patrimoniul Naţional Cluj, Leonard Horvath. Deputatul Mircia Giurgiu a declarat, duminică (8 mai 2011 - n.r.), într-o conferinţă de presă, că se va consulta cu conducerile bisericilor în cauză şi apoi va face propunerea către Consiliul Local Cluj-Napoca. „Pregătim un material convingător care să arate personalitatea Mitropolitului Bartolomeu şi propu-nem ca în viitor Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca să poarte numele de Bartolomeu Valeriu Anania, drept pentru care eu şi domnul director Leo-nard Horvath o să discutăm cu conducerea Bisericii Ortodoxe. (...) Există o piaţă cu numele unei persoa-ne care nu a avut de-a face cu Clujul şi propunem ca aceasta să fie numită Piaţa Papa Ioan Paul al II-lea, dar să avem şi sprijinul bisericilor Greco-Catolice şi Romano-Catolice”, a menţionat Mircia Giurgiu. La rândul său, Leonard Horvath a declarat că nu-

mele de acum al pieţei respective este al unui co-munist german şi că Papa Ioan Paul al II-lea (foto dreapta), când a vizitat România, ar fi dorit să fie prezent la Cluj, nu la Bucureşti. „Ne-am axat pe ideea ca instituţia de cultură clu-jeană a studenţilor să poarte numele lui Bartolomeu Anania mai cu seamă datorită faptului că în tinereţe acesta a fost preşedintele Societăţii Studenţeşti „Petru Maior”, care cred că a fost cea mai veche organizaţie studenţească din ţară, înfiinţată la 1881. În calitate de

lider al acestei organizaţii - care a avut personalităţi marcante, cum au fost Iuliu Maniu, Octavian Goga - în anul 1946 a organizat greva studenţilor de la Cluj împotriva Guvernului Groza şi a instaurării comunis-mului în România. (...) Legat de piaţa Karl Liebnecht, dorim să-i schimbăm numele în Piaţa Papa Ioan Paul al II-lea; Liebnecht a fost un socialist german care nu are nimic de a face cu Clujul, iar Papa Ioan Paul al II-lea ca personalitate mondială marcantă şi luptător împotriva regimului comunist a fost primul papă care a vizitat România ca ţară majoritar ortodoxă, iar prin-tre altele dorinţa iniţială a fost să viziteze Clujul, nu Bucureştiul”, susţine Leonard Horvath.

Autobuzul supraetajat achi-ziţionat, în urmă cu 3 ani, de Consiliul Judeţean Braşov şi-a reînceput, vineri, programul de

plimbare pentru turiştii care vizi-tează oraşul. Autobuzul efectuează câte două curse în zilele de joi şi vi-neri, la orele 12.00 şi 14.00, iar sâmbăta şi duminica câte patru curse, prima la ora 10.00, apoi la ora 12.00, 14.00 şi ultima la ora 16.00. În zilele ploioase, autobu-zul nu este la dispoziţia turiştilor. Traseul este acelaşi ca şi anul trecut. Plecarea se face de pe Aleea

de sub Tâmpa - strada Lungă - Bi-serica Sfântul Bartolomeu - zona Belvedere de pe drumul spre Poia-na Braşov - Piaţa Unirii - Biserica

Sfântul Nicolae - Strada Mureşe-nilor - Aleea de sub Tâmpa. Preţul unui bilet este de 5 lei atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. „Grupul de turişti trebuie să fie format din minimum 10 per-soane pentru ca autobuzul supra-etajat să poată pleca pe traseu”, a declarat Dan Leonard, directorul societăţii Consilprest, subordona-tă Consiliului Judeţean.

Reprezentantul PSD în Consi-liul Local al municipiului Sfântu-Gheorghe, Rodica Pârvan (foto), a reproşat, luni, autorităţilor locale faptul că i-au permis harghiteanu-lui Csibi Barna să comercializeze materiale cu caracter iredentist în

târgul organizat la sfârşitul săptă-mânii trecute cu prilejul Zilelor oraşului, susţinând că ea a fost cea care a sesizat Poliţia în acest caz. Rodica Pârvan a declarat luni, în plenul şedinţei Consiliului Lo-cal Municipal, că, din păcate, nici Poliţia nu şi-a făcut aşa cum tre-buie datoria, pentru că, după cum susţine ea, ar fi trebuit să confişte

imediat marfa şi nu să o lase la vânzare pe tarabă, timp de trei zile. „Csibi Barna şi-a luat liberta-tea de a comercializa sub nasul nostru tricouri cu trupul ţării mu-tilat. (...) Toţi îl tratăm cu indife-renţă şi el ne sfidează. Să ştiţi că eu am sunat la 112 să vină Poliţia. Mă aşteptam să-i confişte marfa, dar nu s-a întâmplat aşa”, a afir-mat Rodica Pârvan. În replică, primarul municipiu-lui, Antal Arpad, a precizat că au-torităţile locale nu aveau de unde să ştie ce fel de produse urmau să fie puse în vânzare sub denumirea firmei care a închiriat cortul. „Fiecare comerciant răspunde pentru marfa pe care o vinde. Nu mai suntem în perioada comunistă ca să controlăm marfa din baga-je”, a declarat Antal Arpad, adă-ugând că „nu există nicio lege în vigoare care să interzică vânzarea unor astfel de materiale”. Edilul a menţionat că, pe par-cursul celor trei zile de târg, zona a fost ţinută sub supraveghere pentru a se evita potenţialele dis-pute şi conflicte. Totodată, el s-a exprimat îm-potriva extremiştilor de orice fel, indiferent cărei etnii aparţin, menţionând în context că la fel de

deranjantă a fost şi prezenţa repre-zentanţilor Noii Drepte la Sfântu-Gheorghe, în urmă cu câţiva ani. Antal Arpad a opinat că lucru-rile trebuie „cântărite cu aceeaşi unitate de măsură”, dar mai ales cu foarte multă raţiune şi calm. Deputatul PSD de Covasna, Horia Grama, a declarat, la rândul său, luni, că a fost sesizat în legătu-ră cu acest caz şi că intenţionează să facă o interpelare în Parlament către ministrul Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş. „Consider că autorităţile loca-le i-au dat apă la moară lui Csibi Barna, favorizând apariţia dispu-telor interetnice. (...) Legea inter-zice şi prevede pedepse în Codul Penal pentru vânzarea de produse care incită la violenţă, ură sau dis-criminare şi dacă nu ştiu le arătăm noi capitolul unde scrie acest lu-cru”, a spus Horia Grama. Harghiteanul Csibi Barna, care în luna martie a spânzurat public o marionetă cu chipul lui Avram Iancu la Miercurea-Ciuc, a fost prezent la sfârşitul săptămânii tre-cute la târgul organizat de Zilele municipiului Sfântu-Gheorghe cu un stand în care comercializa di-verse materiale şi obiecte cu ca-racter revizionist şi iredentist.

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

11Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Traduceri

Traduceri din presa de limbă maghiară

www.forumharghitacovasna.ro

Ca bagaj de cunoştinţe istorice şi politice, ultima bătălie (Beder Tibor: Ultima bătălie, Editura Pro Print, Miercurea-Ciuc, 2011) este o evaluare în care cititorul se confrun-tă şi cu experienţele unei vieţi anevoioase. Beder Tibor arată că în Ţara Transilvaniei, maghiarii, secuii, românii, saşii şi armenii au găsit, de-a lungul istoriei, un cămin comun, însă câte limbi vorbeau, în atâtea feluri au interpretat lumea înconjurătoare. În regatul ungar de odinioară, în perioada voievodatu-lui, pe pământul principatului ungar de mai târziu şi apoi sub domnia habsburgilor, vizi-unea despre viaţă, dar şi limba s-au schimbat de la o generaţie la alta. Secole de-a rândul, în această regiune a Europei, cuvântul defi-nitoriu a fost cuvântul maghiar, în regiunile locuite de saşi - cuvântul în limba saşilor, iar în oraşele armene - cuvântul armean. Oda-tă ce românii au început să câştige teren, pe câmpurile lingvistice de luptă maghiara a în-ceput să fie împinsă treptat în plan secund, iar armeana şi limba saşilor au dispărut. După 1920, aşa-numitele state naţionale au declanşat în regiunile maghiare rupte o luptă crâncenă pentru desfiinţarea poporului maghiar şi a limbii maghiare, deoarece ştiau că proprietarul legitim al teritoriilor acapa-rate prin dictatul de la Trianon era maghia-rimea întemeietoare de stat. Maghiarimea a devenit prigonită pe teritoriile rupte deoare-ce din cauza simplei sale existenţe, a limbii, istoriei şi apartenenţei sale la naţiunea ma-ghiară, jefuitorii de teritorii îşi simţeau pe-riclitată domnia şi ştiau că ajunseseră în po-sesia acestor teritorii nu prin referendum, nu printr-un acord, ci prin dictat, profitând de situaţia istorică favorabilă. În urma frustrării, a sentimentului de minoritar, statele succe-soare nu s-au străduit să creeze un climat de convieţuire paşnică, nu au acceptat maghia-rimea ca pe o conaţiune de rang egal, ci s-au străduit să o desfiinţeze. Şi au obţinut rezul-tate, deoarece au românizat majoritatea ora-şelor maghiare, le-au slovacizat, le-au trans-format în oraşe majoritar sârbe. Milioane de maghiari s-au văzut nevoiţi să îşi părăsească pământul natal, să-şi schimbe naţionalitatea. Dacă lucrurile vor continua aşa, nu sunt prea multe speranţe de dăinuire. Prin deznaţiona-lizare, prin falsificarea istoriei şi a culturii,

poporul nostru ar putea ajunge precum indi-vidul fără memorie. Beder consideră că isto-ria poporului maghiar este şi istoria luptelor duse fără încetare pentru dăinuire, iar această luptă decurge şi azi cu toate forţele. Spălarea creierelor a fost atât de reuşită încât maghiarimea din ţara ciuntită a fost, într-un mod fără precedent în istoria univer-sală, mobilizată să-şi renege fraţii, unitatea naţiunii maghiare şi să-şi înfiereze prin vot pecetea ruşinii. Credinţa lui Beder Tibor în dăinuirea maghiarimii este precum stânca, însă el se străduieşte în acelaşi timp să arate şi greşe-lile poporului nostru. Autorul volumului, la fel ca şi semnatarul acestor rânduri, nu crede că savanţii, profesorii de istorie şi ceilalţi pe-dagogi ai noştri s-ar retrage de pe câmpul de bătălie. Însă în lupta noastră pentru dăinuirea limbii maghiare şi a naţiunii avem nevoie şi de aliaţi. Primul trebuie înfiinţat în societatea maghiară, al doilea împreună cu grupurile et-nice indigene în celelalte ţări europene, care împărtăşesc aceeaşi soartă, iar la nivel glo-bal, împreună cu Turcia şi celelalte popoare turce înrudite. Toţi maghiarii se află în faţa unei schim-bări. Se poate adera la unul din cele trei gru-puri maghiare schiţate de Wass Albert. Dintr-unul fac parte cei care îi slujesc pe cei aflaţi la putere şi care, în speranţa unui ciolan mai mare, devin mai turbaţi decât câinele turbat. Din al doilea fac parte cei care procedează exact invers, care îşi apără dreptul la acest pământ care este patria lor. Îl apără atâta timp cât simt că este al lor. Luptă şi pentru libertatea altora. Iar în final, al treilea grup: poporul care bate în retragere, care aşteaptă. Nu este nici erou, nici trădător. Nimeni şi ni-mic. O masă. O turmă. Suportă orice, gata să se aplatizeze din nou dacă situaţia o impune. Fiecare palmă de pământ din Transilva-nia reflectă trecutul nostru. Prin el suntem nu doar locuitori, ci şi moştenitori şi proprietari ai acestor meleaguri. În baza dreptului istoric, pământul Transilvaniei este şi al maghiarilor. Însă prin declararea statului naţional român unitar şi indivizibil, constituţiile româneşti nu recunosc dreptul istoric al maghiarilor, statutul lor naţional identic pe acel pământ pe care au trăit înaintaşii lor. De la constituţia

discriminatorie, privatoare de drepturi şi de la formularea de ţară unilingvă, uninaţiona-lă, porneşte şi acea situaţie absurdă, în care colonizaţii pe Pământul Secuiesc nu trebuie să cunoască limba majorităţii maghiare. Nu pentru că ea nu ar putea fi învăţată, ci pentru că în statul naţional român, limba maghiari-lor nu este oficială nici măcar pe pământul lor natal, iar maghiarimea nu este considera-tă o comunitate făuritoare de stat. În Transilvania se poate observa că ma-ghiarimea îşi poate păstra cultura şi limba doar acolo unde este majoritară. Autorul ara-tă că statul român nu insistă asupra utilizării limbii maghiare la nivel local, însă nici nu interzice acest lucru. Statul român lasă acest lucru în seama maghiarimii, a conştiinţei maghiare, deoarece ştie bine că maghiarul, secuiul iresponsabil îşi impune singur limi-te lingvistice, iar acest lucru este în favoarea limbii române. Asta înseamnă că în locali-tăţile locuite de maghiari, primarii maghiari comunică în limba română cu membrii ma-ghiari ai comunităţilor lor. Se pare că secuii care trăiesc compact nu vor, nu pot crede că în decurs de câţiva ani, câţiva zeci de ani, ocupanţii de patrie din epo-ca modernă ar putea ajunge să fie majoritari. Deşi exemplul oraşului Târgu-Mureş, care nu de mult era locuit de secui, atenţionează asu-pra acestui lucru! Nu degeaba arată Beder Ti-bor că ajungerea limbii maghiare şi a maghia-rimii în plan secund este o consecinţă directă a modificării procentajului etnic. Wass Albert scria astfel: nu trebuie să mi-zăm doar pe Dumnezeu, Attila, stat şi poli-ticieni pentru dăinuirea poporului nostru, ci trebuie să şi acţionăm. Se poate alege! Se poate trăi şi ca ma-ghiari, secui care acţionează! Nu este uşor să ai coloană vertebrală, să lupţi pentru drep-turile noastre atunci când naţiunile statelor succesoare cresc cu predarea unei istorii mincinoase, falsificate. Nu ştiu nimic despre noi, maghiarii, şi de aceea nu ne înţeleg şi ne urăsc. Este şi de datoria ta - scrie Beder Tibor - să fii portavocea cauzei maghiare în cercul cunoscuţilor tăi români. Prin prezentarea detaliată a luptelor pentru apărarea patriei, autorul atenţionează că dacă teama, sentimentul nesiguranţei pun stăpânire

pe noi, trebuie să căpătăm noi puteri din lup-tele înaintaşilor noştri, deoarece nu avem voie să pierdem ultima bătălie - cea pentru viitorul limbii noastre, al poporului nostru. Maghiarul secui are un singur loc pe lu-mea asta, în care el şi limba lui se pot simţi ca acasă, iar acest loc este Pământul Secu-iesc. Regiunea secuiască încă mai pare a fi unitară, puternică, însă nu este permis să nu observăm că noii ocupanţi de patrie îi ţin sub asediu aripile nordică şi sudică. La Târ-gu-Mureş şi împrejurimi, schimbarea rapidă a procentelor etnice este vizibilă cu ochiul liber! Sfântu-Gheorghe şi linia de graniţă sudică a zonei Trei Scaune sunt în curs de românizare, se cumpără terenurile, limba străină se extinde, şcolile maghiare sunt în curs de desfiinţare... Actuala situaţie a maghiarimii şi istoria ei pot fi asemănate cu istoria evreilor, a armeni-lor şi a kurzilor, care şi-au fondat o patrie tot în regiuni bătute de vânturi. Vânturile care au bătut în ultimii 90 de ani în Bazinul Carpatic nu i-au fost favorabile maghiarimii. Ultima luptă trebuie purtată separat, de fiecare ma-ghiar şi secui care îşi respectă într-un fel sau altul caracterul. Noi trebuie să decidem dacă vrem sau nu să rămânem maghiari. Este o victorie dacă ne păstrăm credinţa, obiceiuri-le şi sărbătorile, dacă ţinem la limba noastră maternă, ne înscriem copiii la şcoli maghia-re, dacă nu le vindem străinilor pământurile şi imobilele. Citind volumul lui Beder, trebuie să cre-dem că patria noastră nu este Mica Ungarie, ci întreg teritoriul Bazinului Carpatic, pe care, indiferent de hotarele politice create artificial, naţiunea maghiară devine mai pu-ternică şi va fi capabilă să-i elimine din tru-pul naţiunii pe toţi cei care nu merită numele maghiar. Volumul Ultima bătălie ne atenţionează că nu putem renunţa la lupta dusă pentru dăi-nuire. Să luăm în mână acest volum, să-l citim, să ne purtăm propria bătălie, pentru că altfel nu putem fi decât membrii unei turme.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.265, 16.04.2011; Titlu: Ultima

bătălie care se duce pentru limba noastră, Semnează: Kadar Gyula

Se desfăşoară, la Sfântu-Ghe-orghe, ciclul de instruiri organizat de către Mişcarea de Angajament Civic, susţinut de Colegiul de Edu-caţie şi Instruire din cadrul Fondu-lui Pământul Natal. Proiectul Folo-sirea limbii maghiare în Protecţia copilului şi în Asistenţa socială este parte organică a programului nostru Bilingvism. Proiectul a fost elaborat cu scopul conştientizării şi informă-rii populaţiei cu privire la cadrul juridic ce reglementează folosirea limbii maghiare la nivelul insti-tuţiilor de stat şi în administraţie, pe de o parte, iar pe de altă parte doreşte să contribuie activ la utili-zarea largă şi practică a formula-relor bilingve aflate în vigoare în instituţii. Partener al prezentului proiect este Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Co-pilului Covasna. Parteneriatul s-a format pe baza unor discuţii şi acorduri pre-

liminare. Scopul instruirii este ca, împreună cu angajaţii instituţiei, să elaborăm o reglementare pro-cedurală a problemelor, care să contribuie la utilizarea formulare-lor bilingve în trei domenii foarte importante. Aceste trei domenii sunt următoarele: 1. Comunicarea între cetăţeni şi instituţie. 2. Prezentarea în limba maghia-ră a unor informaţii cu privire la dezbaterea problemelor oficiale şi elaborarea unor formulare în acest sens. 3. Informarea opiniei publice în limba maghiară. Deci, în cadrul acestui program va fi modificată practica scrisă fo-losită până în prezent de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna (într-o singură limbă: română), respectiv utilizarea practică a formularelor bilingve care s-au elaborat deja. Principalul instrument al pro-

gramului este organizarea instruiri tematice. Scopul instruirilor este, pe de o parte, conştientizarea im-portanţei folosirii limbii materne/maghiare, în primul rând, în cazul documentelor oficiale scrise, pre-cum şi în administraţie, respectiv elaborarea unei enciclopedii ştiin-ţifice şi realizarea unei magazii de instrumente, prin utilizarea cărora participanţii vor avea posibilitatea de a cunoaşte documentele bilin-gve aflate în vigoare, încă din anul 2008, respectiv vor putea însuşi experienţa practică ce se leagă de documentele bilingve. Instruirile se grupează în două domenii tematice distincte: - Unul dintre domeniile temati-ce este prezentarea cadrului juridic lingvistic, respectiv conştientiza-rea importanţei folosirii drepturilor lingvistice. - Cel de-al doilea domeniu te-matic îl reprezintă elaborarea unor formulare bilingve, respectiv a

unei reglementări procedurale. Pe lângă toate acestea, paralel cu instruirile, specialiştii CEMO, împreună cu angajaţii DGASPC, vor elabora, pe baza unor consul-taţii personale şi telefonice, o stra-tegie care să contribuie la folosi-rea bilingvismului. La elaborarea acestei strategii vor fi folosite informaţiile obţinute şi prelucrate pe parcursul instruirilor, respectiv activităţile şi proiectele grupurilor de specialişti şi ai angajaţilor Di-recţiei, participanţi la proiect. Grupul ţintă al instruirilor îl re-prezintă: - funcţionarii Direcţiei Genera-le de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna; - specialiştii (psihologi, psiho-pedagogi, logopezi, asistenţi soci-ali) Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Co-vasna; - angajaţii administrativi ai Di-recţiei Generale de Asistenţă Soci-

ală şi Protecţia Copilului Covasna. DGASPC Covasna are atribu-ţii în domeniul protecţiei persoa-nelor cu dizabilităţi, respectiv în domeniul protecţiei copilului. În cazul acestei instituţii, folosirea bilingvismului are un rol deose-bit, întrucât clienţii instituţiei sunt copii aflaţi într-o situaţie deosebit de grea, persoane cu dizabilităţi, respectiv persoane în vârstă, care sunt membri ai unor grupuri so-ciale vulnerabile. Necunoaşterea limbii române (la un nivel cores-punzător) este generală în rândul acestora, iar folosirea ei în soluţi-onarea problemelor împiedică în mare măsură obţinerea unor infor-maţii reale şi are ca rezultat doar o soluţionare provizorie, cu durată de câteva ore. Transformarea pe care am dori s-o vedem în lume să fim noi înşine. GANDHI

Site-ul www.erdely.ma, 18.04.2011; Titlu: Program

de bilingvism

Din 1880 începe maghiarizarea masivă a numelor de localităţi, a toponimiei şi a numelor de persoane, asupra acestora din urmă presiunea crescând continuu, vizând cu deosebire funcţionarii. Ministerul de In-terne trimite tuturor comitatelor o lucrare cu titlul „Cum să ne maghiarizăm numele” (1898), cu ordinul ca funcţionarii să răs-pândească în cercuri cât mai largi această mişcare de însănătoşire. Moto-ul lucrării era „Nu numai nobleţea, ci şi numele obli-gă”. Rostul ei era prezentat astfel: „Aşa cum prin botez omul devine creştin şi câş-tigă drept de cetate în societatea creştină, tot astfel prin maghiarizarea numelui, prin acest botez naţional, reuşeşte persoana maghiară cu nume străin să fie acceptată definitiv în societatea maghiară, între ade-văraţii fii ai naţiunii”, sau „maghiarizarea numelui face maghiari, şi astfel ne măreşte încrederea reciprocă, înlesneşte egalitatea, într-un cuvânt are un rol etic important în unificarea naţiunii”. Angajaţilor, ofiţerilor, funcţionarilor li se cerea maghiarizarea numelor sub ameninţarea pierderii locului de muncă. Având protecţia statului, nenu-mărate asociaţii de maghiarizare, deghiza-te în asociaţii culturale, acţionau peste tot, pentru deznaţionalizarea nemaghiarilor. („Societatea centrală de maghiarizare a numelor de persoane” fiinţa din 1881). La începutul anilor ’30 maghiarizarea numelor ia un nou avânt, aşa încât în 1933 ajunsese la 100.000 pe an. Şi asta pentru că în 1930, pe lângă germanii înregistraţi ca atare, mai existau 1,8 milioane de „maghiari” cu nume de familie germane. Conform unui or-din secret al Ministerului de Interne, centre-le administrative erau obligate de două ori pe an să trimită rapoarte despre progresele maghiarizării (ziarul „Nation und Staat“, Viena, 1936). Când în 1935, într-un discurs electoral, Franz Basch, una din personali-tăţile germanilor din Ungaria, s-a exprimat,

destul de reţinut, împotriva acestor acţiuni, a fost condamnat la şase luni închisoare şi trei ani pierderea funcţiei şi a drepturilor politice. Motivul era „defăimarea naţiu-nii maghiare”, deoarece „Maghiarizarea numelor este o problemă na-ţională. Cine se împotri-veşte, luptă împotriva năzuinţelor statului” (Johann Weidlein, op. cit. p. 45-46). Faptul că, după 1989, o serie întreagă de persona-lităţi politice, miniştrii de externe, prim-miniştri, preşedinţi ai republi-cii, poartă încă nume germane (Horn, Madl etc.), dovedeşte că şi aceştia pot deveni maghiari pur sânge. Expli-cabil, dacă ne reamin-tim că timp de peste o sută de ani ger-m a n u l a fost întruchipa-rea duşmanu-lui, urât şi dispreţuit cu patimă. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Thaly Kalman, uneori cu ajutorul lui Arany Janos (foto) (unul din poeţii de vârf ai clasicismului maghiar), a falsificat cântecele curuţilor, pentru a-şi exhiba ura faţă de germani. Deşi aceste falsuri au fost demonstrate, ele nu şi-au pierdut din popularitate, multe dintre ele fiind învăţate pe de rost şi cântate în şcoli, ca autentice produse populare. Iată părerea lui Thaly despre germani: „Germanul este un vierme învăţat. Că este învăţat nu poa-te fi contestat, dar nici că, în acelaşi timp, este un vierme, căci târâtul îi face plăce-re”. Arany Janos scria, în primăvara anului

1849, după victoria armatei revoluţionari-lor, în „Este oare o astfel…”: „L-am mătu-rat afară pe neamţ, / acest gunoi de trei sute de ani”. Illyes Gyula, alt poet renumit ma-ghiar, spunea în 1938: „În trecut maghiari-mea a fost o naţiune în măsura în care a fost duşmană germanităţii”. Szabo Dezso, „ma-rele formator al sufletului maghiar”: „Cei

o mie de ani ai vieţii maghiare în Europa au fost o unică, grozavă luptă împotriva dizolvantei, inumanei, ucigătoarei cu

arme şi cu drogul otrăvitor de suflet al cuceririi germane” (Szabo Dezso, originar din Ardeal, este şi cel care

în primul său roman - „Satul distrus”, din 1919, aduce vehemente acuzaţii

conducătorilor maghiari pentru că au pierdut

ocazia, în 1917, după « î n f r â n g e r e a

României», să-i alun-ge pe lo-c u i t o r i i români ai Tran-silvani-ei). De-o a re c e

în Ungaria „az iro a vezeto, nem a po-

litikus” (scriitorul este conducătorul, nu poli-ticianul), să-l mai cităm pe Babits Mihaly - „poeta doc-tus” al literaturii maghiare, în 1933: „Există oare o mai mare primejdie şi un mai vechi blestem pentru ma-ghiari ca germanul?”. Desigur, nici politicienii nu s-au lăsat mai prejos. Imre Kovacs (membru fon-dator şi secretar general al Partidului Naţional Ţără-nesc): „Istoria maghiară este o unică, mare luptă de

eliberare împotriva celui mai tenace, ne-înduplecat şi detestat duşman al nostru, împotriva germanităţii”; Bela Varga, vice-preşedinte al Partidului Micilor Agrarieni şi preşedinte al Parlamentului, spunea că el este un maghiar cu un sigur ţel - „slu-jirea poporului meu, a rasei mele, până la moarte”, iar în 25 mai 1945, „ne-a distrus teroarea germană şi aliata ei mârşavă, tră-dătoare de patrie, şvăbimea maghiară”. În 1947, se refugiază în Germania negând rolul său în expulzarea germanilor din Un-garia: „Niciun singur maghiar cins-tit n-a fost de acord cu gândul expulzării vreunui cetăţean ungur de limbă germană” etc. etc..

(va urma)

12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Istorie - Cultură

mâno-ungară depăşeşte şi pe aceas-tă hartă frontiera politică stabilită în 1920 la Trianon. Masa românească atingea în spaţiul unguresc sate-le Vekerd şi Szaka, care aparţin azi Ungariei, iar localitatea Gyula constituia punctul extrem de pene-traţiune românească pe teritoriul atribuit în 1920 statului ungar. Această hartă n-a fost de fel pe placul ungurilor, care porniseră o campanie furibundă pentru dezna-ţionalizarea elementului românesc din Transilvania. Prezenţa românilor pe teritoriul unguresc propriu-zis nu era deloc încurajatoare pentru parti-zanii statului maghiar „unitar ungu-resc”. Ei s-au grăbit, deci, să interzi-că, printre multe alte lucrări tot atât de puţin periculoase pentru ordinea de stat ungară, accesul hărţii lui Kie-pert pe teritoriul Transilvaniei, ca şi când prin acest fapt s-ar fi putut opri din mers conştiinţa naţională româ-nească în plină accensiune! Opera de deznaţionalizare făcea în timpul acesta progrese însemna-te. Statisticile ungureşti încorporau în rândurile ungurilor pe toţi cei trecuţi la o confesiune maghiară

sau pe cei vorbind ungureşte, deşi de apartenenţă română. Hărţile etnografice ungureşti urmăresc îndeaproape statisticile dresate în aceste condiţiuni, fiind o copie fidelă a operei nefaste de ma-ghiarizare. Totuşi, din această luptă purtată, pe de-o parte, de românii de la marginea de apus a Transilva-niei, şi pe de altă parte, de metodele periferice de deznaţionalizare, ro-mânii ies victorioşi. Ne-o dovedesc lucrările lui P. Balogh despre naţio-nalităţile Ungariei de la începutul secolului al XX-lea, care deşi uti-lizează operaţiunile recensământu-lui din 1900, delimitează frontiera etnică româno-ungară după traseul unei linii care, pe alocuri, depăşeşte frontiera politică din 1920. Studi-ile lui Balogh privitoare la frontiera lingvistică dintre români şi unguri sunt extrem de instructive, întrucât din ele se poate vedea că frontiera politică româno-maghiară stabilită în 1920 se găsea înlăuntrul fronti-erei lingvistice dintre limbile româ-nă şi ungară. Hărţile ungureşti din vremurile mai noi au rezolvat, în mod radical

şi după vechea metodă ungureas-că, problema românilor din apusul Transilvaniei. Ele au desfiinţat, pur şi simplu, masele compacte de români din acea regiune, reprezentând ţinu-turi întregi (şi în special cele muntoa-se) ca fiind cu desăvârşire nelocuite. Este una dintre nenumăratele meto-de ungureşti de inducere în eroare a străinătăţii. Populaţia românească a Ardealului este, într-adevăr, răspân-dită în mod armonios pe întregul te-ritoriu al provinciei; Transilvania nu cunoaşte absolut nicio terra deserta. Domnul Manciulea, un vrednic cercetător al frontierei de apus a Transilvaniei, scrie în această pri-vinţă: „Studiile recente au stabilit în mod indubitabil că nu poate fi vorba în România de o zonă mun-toasă nelocuită; viaţa omenească este intensă în Carpaţii noştri din primele momente ale sosirii primă-verii până târziu în toamnă. Poporul român este legat de munţii ţării, si-tuaţiunile care este atât de bine ex-primată în vechiul dicton românesc „codru-i frate cu românul” (La frontiere ouest de la Roumanie).”

(va urma)

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic în documente.“ Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (LII)

dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

„În 1857, Karl F. v. Czornig ti-păreşte la Viena, ca anexă la mo-nografia intitulată Ethnographie der Osterreichischen Monarchie, o hartă în care frontiera etnică româno-maghiară de la vestul României coincide aproape pe întreaga ei întindere cu frontiera româno-ungară din 1920. În regi-unea Bihorului ea depăşeşte fron-tiera politică din 1920 şi, urmând cursul Crişului Negru, ajunge până în satele Szaka şi Dorgoş de pe teritoriul unguresc. Pe harta publicată în 1860 de Dr. A. Ficker, ca anexă la studiul său

despre „Locuitorii Monarhiei Aus-triece”, constatăm, de asemenea, prezenţa românilor - e drept cu un procent minuscul - în departamente-le Szabolcs, Ugocsa şi Bereg, situate toate dincolo de frontiera din 1920 a României. Opera de maghiariza-re îşi produsese de acum, în 1860, efectul. Prezenţa românilor dincolo de linia de demarcaţie care avea să fie aceea a Tratatului de la Trianon, se diminua văzând cu ochii. În 1869, apare la Berlin harta etnografică a lui Kiepert (Volker und Sprachenkarte von Osterreich und Unterdonaulander, zusammen-gestellt von H. Kiepert), stabilită pe baza datelor recensământului aus-triac din 1869. Frontiera etnică ro-

ARDEALULO carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- CXLII -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.“ (Tudor Gheorghe)

Paznic la Vatră

Mă poartă gândul spre zarea de aur şi lumină,Spre piscul armoniilor cereşti, mângâitoare,Unde-nfloresc petalele de dragoste divinăSub cântecul serafic al vieţii viitoare.

Mă poartă gândul lângă hrisov de milă, de-ndurareCe-aşterne-n ochii lăcrămând sclipiri de fericire,Cupa durerii s-o azvârl în neagra depărtareSorbind din plin mireasma faptelor de mântuire.

Mă poartă gândul sub aripa cucernicieiPlecând genunchii în smirna rugăciunilor fierbinţiCerşind cu mâinile de lut argintul bucurieiDin slăvile de unde ştii, Tu, Doamne, să ne-alinţi.

Mă poartă gândul lângă Tine, Doamne, mai aproape,Primeşte robul istovit de drum ce Te-a aflat,Deşertăciunea lumii uitarea s-o îngroapeŞi Tu, Părinte, în suflet şi în gând fii lăudat.

Mă poartă gândulMă poartă gândulMântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat a treia zi din morţi

Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele

13Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Istorie - Cultură

Avram Iancu şi Vasvari Pal

„Cele petrecute în casa Iancu-lui le-am descris eu în «Memoriul» meu («O lacrimă fierbinte»), pag. 48, dar fiindcă acel dialog are nu numai o însemnătate istorică, ci acela este o parte semnificativă din biografia lui Vasvari şi a lui Iancu, voi reproduce aici un pasagiu: ... Abia am sosit şi abia au făcut cunoştinţă cei doi tineri şi în cinci minute s-a încins o dispută foar-te înfocată între ei. Credeai că nu acum se vedeau pentru prima oară, ci că sunt doi antagonişti, care de mult aşteptau unul după altul, ca să-şi continue o dispută nefinită. După prânz ni se aduseră caii ca să plecăm la munte. Ne-am luat ziua bună de la căseni; Iancu şi Vasvari au ieşit până în curte discutând. Când era să încalece Vasvari, Ian-cu îi zise: «- Ştii ce domnule, dacă m-ai onorat cu vizita dumitale nu mă mulţămesc cu o jumătate de zi, ră-mâi până mâine şi dacă nu vrei să te mai întorci pe aici, îţi dau eu un conducător, care te va duce peste munţi pe la Fântânele». Vasvari n-a aşteptat să-i zică a doua oară; ne-am întors în casa unde s-au încercat amândoi să se capaciteze. Eu i-am lăsat în pace, privindu-i, ambii erau înalţi, blon-dini, înfocaţi, exaltaţi, oratori buni, în etate, unul de 22, celălalt de 24 de ani, talentaţi; nu se puteau capa-cita deloc. Pe urmă ieşi Vasvari pe faţă şi zise: «- Ce a greşit dieta din Cluj (adică ignorarea petiţiunii din Câmpul Libertăţii a românilor), va îndrepta cea din Pesta, dar „uni-unea” se va face dacă nu altcum, prin puterea armelor». La auzul acestor cuvinte Iancu sări de pe scaun drept în sus, ca şi când l-ar fi muşcat un şarpe, s-a fă-cut palid ca moartea şi răcni într-un ton de şi eu m-am speriat de el:

«- Să nu vă împingă infernul la acest pas, căci atunci v-a cântat co-coşul. Să ştii că eu sunt nepotul lui Horia care a crescut în casa aceasta, unde ne aflăm noi, care a murit ca martir pe roată, iar trupul i-a fost aruncat în toate părţile lu-mii. Sunt gata a-i urma lui, dar „uniunea necondiţiona-tă” n-o primesc. - Ei bine, ce vreţi să opu-neţi puterii maghiare, cu care sunt însoţiţi toţi românii, slovacii, germanii din Unga-ria? - întrebă Vasvari. - Braţele noastre - îi răs-punse Iancu - coasele şi fie-rul de la plug, şi vai de ace-la, care ar încerca să supună aceşti munţi, acela va muşca pământul». Văzând eu că de capaci-tate nu poate fi vorba, m-am interpus şi am pus capăt dis-putei, promiţându-mi ambii că nu vor mai politiza. În ziua următoare Vasvari a plecat. La despărţire zise: «- Să ne revedem în dieta din Pesta, ca deputaţi. - Mai degrabă ne vom întâlni în luptă, decât acolo - răspunse Iancu. - Atunci da! - l-a întrerupt Vasvari. Dându-şi mâna s-au despărţit». La această scenă a fost de faţă şi domnul Vasile Moga, protopretor în pensiune şi dl. Iosif Nistor, jude regesc în pensie, ambii în viaţă. Noi împreună am însoţit pe Vasvari până ce a trecut munţii. Când am ajuns la Fântânele, Vasvari a excla-mat: «- Ce locuri admirabi-le! Aici parcă eşti mai aproape de Dumnezeu. Dacă aş fi un englez bogat, aş lăsa ca după moarte aici să mă înmormânteze». - Ce viziune! Întors la Pesta, Vasvari, în luna lui iulie 1848, fu numit secreta-rul lui Kossuth. În curând, însă, a

schimbat masa verde cu câmpul verde. Aducându-şi aminte, proba-bil, de promisiunea dată lui Iancu, a organizat o legiune maghiară, numind-o «Bosckai csapat» (Ceata lui Bosckai) şi a pornit contra lui

Iancu, ca să cucerească munţii. - La 6 iulie 1849 s-a dat lupta între Vasvari şi tribunul Corcheş la «Fântânele». Întreaga legiune a lui Vasvari a fost nimicită. Arme, tunuri, 100 de boi s.a. au căzut în mâna moţilor. Vasvari a luptat în fruntea legiunii, cu un rar curaj,

deşi era grav rănit, lupta în fruntea oastei sale îndemnând-o la atac. În urmă a căzut mort de pe cal, lovit de lancea lui Todor Gavrilă. Astfel i s-a împlinit dorul de a fi înmormântat la «Fântânele».

De pe inelul cu inscripţiunea „15 martie 1848” am recunoscut eu, mai târziu, că viteazul coman-dant maghiar a fost Paul Vasvari. Când i-am spus lui Iancu, îmi zise cu durere: «- Aşi fi dat 10 ani din viaţa mea, să-l fi putut mântui. Pagubă

de el ce tânăr talentat a fost». Lui Vasvari i s-a ridicat un mo-nument la «Fântânele», unde în tot anul preoţi români au ţinut parastas pentru cei căzuţi în luptă, fără deo-sebire de naţionalitate.

«- La acel parastas - zice tribunul Nicolae Corcheş -, am luat şi eu parte, ca fost comandant, şi totdeauna am vărsat

o lacrimă în onoarea ce-lor căzuţi în bătălia aceea pentru patrie şi drepturile lor, ca membri ai patriei şi buni patrioţi. Dar domnul ministru de Interne a oprit anul tre-cut colecta pentru monu-mentul lui Iancu, numin-du-l pe Iancu «căpitan de bandiţi». Vasvari, însă, fu drept şi generos faţă de Iancu. El zise către mine: «- Iancu acesta e un om extraordinar, e un tânăr simpatic cu bune maniere, ospital, talentat, cu sânge rece, dar când vorbeşte despre suferinţele naţiunii sale, atunci e fanatic, îi scânteie ochii şi vezi în ei făclia revoluţiunii aprin-să». Dacă Vasvari ar fi ajuns viu în mâna lui Iancu, sunt sigur că „biografia” lui Iancu, scrisă de cele-brul scriitor Vasvari, ar fi constatat mai presus de orice îndoială, că Iancu a fost cel mai loial şi ge-neros inamic şi ar fi re-comandat maghiarilor ca să respecteze în persoana Iancului simţul de onoare, iubirea de neam şi bravu-

ra căpitanului. Le-am însemnat acestea, ca un semn caracteristic al timpului ce-l străbatem. Posteritatea îl va co-menta negreşit după cuviinţă, iar eu doresc ca să intre în «Enciclopedia populară» ca o pagină din «biogra-fia» acestor doi rivali celebri.”

Adevărata imagine a Craiului Iancu, în mărturiile contemporanilor săi (X)

dr. Ion Ranca (Târgu-Mureş)

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)

Câteva aspecte referitoare la starea generală a localităţilor judeţului Treiscaune, în anul 1923

Dintr-un raport înaintat Minis-terului de Interne, în anul 1923, de către Prefectura judeţului Treiscau-ne, referitor la situaţia administra-tivă, economică şi socială a locali-tăţilor judeţului, prezentăm câteva aspecte generale. „Deşi unii dintre funcţionari se luptă şi azi cu greutăţi din cauza ne-

cunoaşterii pe deplin a limbii statu-lui - se menţionează în documentul citat - aceştia îşi dau toată silinţa să şi-o însuşească şi să satisfacă ordo-nanţele primite. Pentru uşurarea în-suşirii limbii române am luat iniţia-tiva de a-i trimite pe câte una-două luni, în comune româneşti. Au fost luate măsuri corespunzătoare asu-pra funcţionarilor care au săvârşit abuzuri sau neglijenţe. Starea ma-terială a comunelor din judeţ este

mulţumitoare; avem intenţia de a pune bazele mai multor coopera-tive în localităţile rurale. Recolta agricolă a fost mediocră din cauza înmulţirii şoarecilor de câmp: În mai multe localităţi ale judeţului, au fost organizate expoziţii de vite şi au fost premiate vitele „cele mai apte de reproducţie”. Pădurile, atât cele comunale, particulare sau ale composesoratelor, din lipsa de în-credere a personalului de pază „se

devastează în mod îngrozitor”. Pentru a da un avânt mai mare în-văţământului şcolar am luat iniţia-tiva de a înfiinţa vreo 40 de şcoli de stat, mai ales în acele comune unde o parte a populaţiei, cu de-osebire a celei româneşti, a fost lipsită de şcoli. Pentru dezvoltarea „moralului în locuitori, care în de-cursul războiului s-a slăbit foarte tare, zdruncinând chiar viaţa socia-lă - am luat iniţiativa de a se înfiinţa

prin comune case culturale, biblio-teci poporale, unde prin ţinerea de şezători sperăm a ajunge la rezulta-te frumoase. Am pus accent deose-bit pe creşterea coresponzătoare a copiilor din azile şi a orfanilor de război. Starea sanitară în judeţ este în general mulţumitoare. În comu-nele aparţinătoare Buzăului Arde-lean o parte a populaţiei suferă de sifilism.” (Fond Prefectura Treisca-une, dos. nr. 222/1923)

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

Din Arhiva Bisericii Sfântul Nicolae,

Scheii Braşovului

14 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Timp liber

Ognean, Mihnea-Ionuţ - Dylag, JanCampionatul mondial şcolar - O7, Cracovia, Polonia, 05.05.2011

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Cf6 Jocul celor doi cai, o deschidere frecvent în-tâlnită în concursurile de copii. Unul din motivele pentru care antrenorii recoman-dă această deschidere la vârste mici este acela că permite o dezvoltare rapidă a figurilor. Nu sunt de neglijat nici numă-rul mare de curse în care poate cădea adversarul şi nici motivele combinative care apar în diversele variante şi care contribuie la formarea simţului tactic. Negrul are la dispoziţie şi o altă conti-nuare bună, 3...Nc5, după care se intră în Partida italiană. 4.d4 Angajează imediat lupta în centru. 4...exd4 5.0–0 Un sacri-ficiu de pion care permite dezvoltarea rapidă. 5...Ne7 O continuare puţin mai

pasivă, dar care nu ar fi trebuit să ducă totuşi la dezavantaj. Mai energică este continuarea 5...Cxe4 care conduce la un joc animat în care şansele negrului nu sunt rele, de exemplu: 6.Te1 d5 7.Nxd5 Dxd5 8.Cc3 Da5 9.Cxe4 Ne6 10.Nd2 Dd5 11.Ng5 Nd6 12.Nf6 0–0 13.Cxd4 Cxd4 14.Dxd4 1/2–1/2 Sveshnikov, E (2565) - Beliavsky, A (2615) / Bled 1996. 6.e5 Ce4 7.c3 Întinzând una din cursele caracteristice variantei. 7...dxc3? ...şi în care negrul cade. Continuarea corectă este 7...d5, după 8.Nb3 Cc5 9.cxd4 Cxb3 10.Dxb3 Tb8 11.Cc3 Ne6 şansele părţi-lor fiind aproximativ egale, Kupreichik, V (2580) - Beliavsky, A (2615) / Frunze 1981 8.Dd5! Atacul dublu asupra câmpu-lui f7 şi asupra calului din e4 stă la baza cursei întinse de alb. Pentru a para ma-tul negrul trebuie să renunţe la calul din e4. 8...0–0 Forţat. 9.Dxe4 cxb2 10.Nxb2

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei:

Problemã propusã pasionaþilor de ºahPANKRATIEV Alexander N.

Telescacco 92

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)

O problemă doar aparent simplă. Prin „cheie“ albul realizează plasa de mat.

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

MIHNEA-IONUŢ OGNEAN, MIHNEA-IONUŢ OGNEAN, CAMPION MONDIAL ŞCOLAR!CAMPION MONDIAL ŞCOLAR!

Negrul are doi pioni pentru figură, dar posibilităţile de atac ale albului oferite de poziţia foarte activă a figurilor, anihilea-ză palida compensaţie oferită de cei doi pioni. 10...Cb4? Încă o pierdere de tem-po! 11.a3 Cc6 Din acest moment albul va conduce ireproşabil atacul. 12.Nd3 Cu ameninţarea directă 13.Dxh7#. 12...g6 Forţat. 13.Nc4! După ce l-a obligat pe ne-gru să slăbească poziţia rocadei prin mu-tarea anterioară, nebunul alb se reîntoarce pe importanta diagonală a2-g8. 13...Te8? O mutare fără sens care permite albului să-şi aducă dama, cu tempo, pe flancul regelui. Ceva mai bine era 13...d5, deşi nici în acest caz negrul nu are compen-saţie pentru figură, după 14.Dxd5 Dxd5 15.Nxd5. 14.Df4! Atacul asupra câmpu-lui f7, îl obligă practic pe negru la mu-tarea următoare. 14...Tf8 15.Dh6 Acum ameninţările de mat devin concrete. 15...Te8 Cu speranţa unei iluzorii repetări de mutări. (Vezi diagrama)

16.e6!! Lovitura de berbec care sfă-

Campionatul mondial şcolar, desfăşurat în perioada 29 aprilie - 8 mai 2011, la Cracovia (Polonia), ne-a adus o mare bucurie. Campionul naţional en-titre la grupa de vârstă 8 ani (deşi a împlinit abia 7) a cu-cerit şi titlul mondial şcolar! Cu un parcurs de excepţie (8 puncte din 9 posibile!), el a devansat participanţi mult mai bine cotaţi, precum rusul Yagan Alikhan sau polonezul Jan Dylag. Ionuţ a început concursul cu… stângul, pierzând în prima rundă la polonezul Jo-nasz Baum. Aş pune această înfrângere pe seama oboselii acumulate după călătorie, având în vedere locul ocupat de polonez în clasamentul final. Din păcate, condiţiile materiale nu ne permit să ajungem la o competiţie de o asemenea importanţă măcar cu două zile mai devreme de începerea ei, aşa încât re-cuperarea fizică să fie făcută în timp util. Mihnea este, însă, un luptător desăvârşit şi în continuare a realizat o serie aproape incredibilă, 8 puncte din 8 posibile, adjudecându-şi astfel titlul mondial. Nu-l vom uita nici pe cel care a şlefuit acest talent, profesorul Baratoşi Iosif Ga-vril, de la Clubul Sportiv Şcolar Târgu-Mureş, un om de o rară modestie şi un foarte priceput antrenor. Din acest colţ de pagină, le adresăm celor doi sincerele noastre felicitări!

râmă porţile cetăţii regelui negru. După deschide-rea diagonalei a1–h8, atacul combinat al figurilor albe nu mai poate fi oprit. 16...dxe6 Nu salva nici 16...f6, la care albul ar fi continuat cu 17.exd7+ Rh8 18.Cg5!!, după care ameninţarea 19.Dxh7# devine imparabilă. 17.Dg7# 1–0

1.Cd5 ! (Acum regele negru are două câmpuri de refugiu, dar nu este sufi cient) 1…Re4 [ Sau a) 1...Rd6 2.Dc7#; b) 1...f4 2.Dxf4#] 2.De3# 1–0

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Volumul Lumini și Umbre în Neamul lui Eminescu, semnat de colaboratorul nostru Pr. Ioan Tămaș Delavâlcele, a fost premiat, de curând, cu Oscarul din imagine de sculptorul Daniel Colcer din municipiul Reghin. Fotografi a a fost realizată în curtea Bisericii Ortodoxe „Sfântul Teodor Stratilat“ de la Vâlcele, judeţul Covasna.

Şi tu

ne

poţi

trim

ite p

oze:

info

@co

ndei

ular

dele

an.r

o

Imaginea

săptămânii

15Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)Sport - Mica publicitate

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Auto

Imobiliare

Servicii

Diverse

Efectuăm cosmetică canină, în judeţele Covasna şi Braşov, pregătire pentru expoziţie etc. Tel: 0757-439.612, 0735-816.697 Efectuez transport de mobilă cu echipă de mutare în Sfântu-Gheorghe şi în alte localităţi din ţară. Tel: 0743-061.798

Angajãri Agenţie de recrutare şi plasare forţă de muncă în Israel caută pentru îngrijire de bolnavi la domiciliu femei cu vârsta în-tre 28-55 ani. Cunoaşterea de limbi străine constituie avantaj (engleză, franceză, maghiară). Tel: 0740-365.850

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în vederea vinifi cării. Capacitate de depozita-re 30.000 de litri. Eventual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0727-020.339, 0237-633.072

Vând apartament 3 camere în Sfântu-Gheorghe, respectiv gar-sonieră confort 1. Preţ: 65.000 lei respectiv 60.000 lei. Tel: 0741-957.224

Vând casă în comuna Hăghig, judeţul Covasna. Tel: 0763-643.202 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-

Vând Skoda Oktavia 2007, 1.9 TDI, consum mic, km reali 93.400, ABS, AC, servodirecţie, pachet drumuri grele, geamuri electrice, airbag, oglinzi electrice încălzite, computer bord, volan re-glabil, scaun reglabil pe înălţime, senzori ploaie, discuri frână faţă spate, cotieră faţă. Preţ: 7.300 euro negociabil. Tel: 0740-104.440

tament cu două camere, etaj I, zona gării complet renovat şi exterior la soare. Preţ: 22.000 Euro. Tel: 0743-061.798 Vând apartament cu trei came-re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi, suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500 Euro. Tel: 0743-061.798 Vând în staţiunea Covasna apartament cu două camere, etaj 2, încălzire centrală pro-prie. Liber şi pregătit pentru mutare imediată. Tel: 0745-045.731 Închiriez, în Sfântu-Gheorghe, apartament în vilă unei singure persoane. Chirie 350 lei. Tel: 0744-758.884 Vând apartament cu două came-

Închiriez spaţiu comercial (parter), 80 mp, super-reno-vat, cu toate utilităţile, în Sfântu-Gheorghe, bulevar-dul Grigore Bălan, nr. 34, bl. 10 (vizavi cu Cosys). De preferinţă pentru farmacie, cabinet medical, societate de asigurări. Tel: 0723-272.406

re în Sfântu-Gheorghe, str. Spor-turilor, et. 4. Tel: 0729-025.711 Vând apartament de lux în Sfân-tu-Gheorghe bloc din cărămidă liber la vânzare, gresie, faianţă, uşi şi geamuri termopan, centra-lă proprie toate noi. Preţ: 12.500 Euro. Tel: 0723-538.501

Vând teren intravilan în satul Arcuş, judeţul Covasna, 12 ari în zonă liniştită. Preţ ne-gociabil. Tel: 0721-289.856

CLASAMENT

Liga Campionilor Europa League Retrogradare

M V E I GOL P A 1 Oţelul Galaţi 32 19 7 6 43-24 64 +16 2 FC Timişoara 32 16 15 1 58-35 63 +153 FC Vaslui 32 16 11 5 46-26 59 +11 4 Rapid 32 14 11 7 40-21 53 +55 Dinamo 32 15 8 9 64-47 53 +56 Steaua 32 14 9 9 40-26 51 +37 Gaz Metan Mediaş 32 12 13 7 36-29 49 +18 CFR Cluj 32 11 12 9 47-39 45 -39 FCM Târgu-Mureş 32 12 9 11 34-38 45 -310 „U“ Cluj 32 12 8 12 45-52 44 -411 Astra Ploieşti 32 9 15 8 33-29 42 -612 FC Braşov 32 9 13 10 31-37 40 -813 Pandurii Târgu-Jiu 32 9 10 13 34-42 37 -1114 Gloria Bistriţa 32 8 10 14 33-46 34 -14 15 „U“ Craiova 32 7 8 17 33-45 29 -19 16 Unirea Urziceni 32 6 7 19 22-55 25 -2317 Victoria Brăneşti 32 4 10 18 32-58 22 -2618 Sportul Studenţesc 32 6 2 24 31-53 20 -28

Televizări

etapa

a XXXIII-aVineri, 13 mai

Unirea Urziceni - Astra Ploieşti(GSP TV - 18:00)

Gaz Metan Mediaş - CFR Cluj(GSP TV - 20:30)

Sâmbătă, 14 mai„U“ Cluj - Rapid

(Digi Sport - 20:00)

Duminică, 15 maiFC Braşov - Pandurii Târgu-Jiu

(GSP TV - 16:00)FC Vaslui - Sportul Studenţesc

(GSP TV - 18:00)Oţelul Galaţi - FC Timişoara

(Digi Sport - 20:00)

Luni, 16 maiGloria Bistriţa - „U“ Craiova

(Digi Sport - 18:00)Steaua - FCM Târgu-Mureş

(Antena 1 - 20:00)Dinamo - Victoria Brăneşti

(Digi Sport - 21:45)

Rezultateetapa

a XXXI-aMiercuri, 4 mai

U. Urziceni - Victoria Brăneşti2 - 1

FCM Tg. Mureş - Pandurii Tg. Jiu1 - 0

FC Braşov - Astra Ploieşti0 - 3

Steaua - Rapid0 - 1

Joi, 5 maiGloria Bistriţa - Gaz Metan M.

0 - 0„U“ Cluj - Sportul Studenţesc

2 - 0FC Vaslui - FC Timişoara

1 - 1Oţelul Galaţi - „U“ Craiova

2 - 1

Vineri, 6 maiDinamo - CFR Cluj

1 - 2

Rezultateetapa

a XXXII-aSâmbătă, 7 mai

Rapid - FCM Târgu-Mureş1 - 1

Duminică, 8 maiSportul Studenţesc - FC Braşov

1 - 2Pandurii Târgu-Jiu - „U“ Cluj

2 - 0Gaz Metan Mediaş - Steaua

0 - 0

Luni, 9 maiCFR Cluj - Gloria Bistriţa

2 - 2Victoria Brăneşti - Oţelul Galaţi

1 - 2FC Timişoara - Unirea Urziceni

3 - 1„U“ Craiova - Dinamo

0 - 2Astra Ploieşti - FC Vaslui

1 - 1

Liga I

Oţelul a redevenit lider şi are, cu două etape înainte de fi nal, prima şansă la titlu

ReturMiercuri, 20 aprilie

FC Braşov - Steaua1 - 1 (tur 0 - 0)

Joi, 21 aprilieDinamo - Gloria Bistriţa*

(2 - 0)

*Partida s-a terminat după închiderea ediţiei.**Finala competiţiei se va disputa pe data de 25 mai 2011, pe Stadionul Tineretu-lui din Braşov.

Cupa României Semifinale

Sporting Braga - Benfica - 1 - 0 (1 - 2)

- Villarreal - FC Porto3 - 2 (1 - 5)

Joi, 5 mai 2011

Semifinale

Cu două runde înainte de înche-ierea sezonului competiţional 2010-

2011, puţine necunoscute ne-au mai rămas în Liga I. În mare se cam ştie

cine a retrogradat (Sportul, vicecam-pioana Urziceni şi Brăneştiul sigur, iar Craiova aproape sigur) şi cine va merge în cupele europene (Ga-laţiul, Timişoara şi Vasluiul sigur,

iar Rapid, Dinamo şi Steaua aproa-pe sigur, una dintre ultimele două

Finala campionatului

datorită participării în finala Cupei României). Cea mai mare necunos-cută care a rămas, este cine va câş-tiga campionatul. Dar, şi acest lucru se va decide, în mare măsură, după finala campionatului ce va avea loc duminică seara la Dunăre: Galaţi - Timişoara. Deşi ambele formaţii au meciuri destul de grele şi în ultima etapă, această partidă va cântări enorm, cel mai sigur decisiv, la câş-tigarea titlului de campioană.

*Finala Europa League va avea loc în data de 18 mai 2011, la Dublin (Irlanda).

Andrei Mihai Braşoveanu (Sfântu-Gheorghe)

Jucătorii de la malul Dunării (în culoare închisă) au prima şansă la câştigarea actualului sezon al

Ligii I. Depinde numai de ei cum o vor fructifi ca...

Iubiţi fraţi în Hristos, prime-le patru versete din Evanghelia

acestei zile cu siguranţă că le-aţi mai auzit a fi citite de nenumărate ori la săvârşirea slujbei de sfinţi-re a apei sau a aghiasmei mici. Şi ceea ce trebuie precizat încă de la bun început, este faptul că minu-nea acestei zile, ca şi cele care vor urma până la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, nu sunt arătări ale Mântuitorului înviat (aşa cum s-a făcut până acum), ci sunt fapte mi-nunate ale Mântuitorului, săvârşi-te până la Învierea Sa şi care vor să demonstreze clar adevărul, că Iisus Hristos este Fiul lui Dumne-zeu întrupat - Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Unul din Sfânta Treime, Care Se face Om, rămâ-nând, în acelaşi timp, Dumnezeu adevărat. Faptele minunate ale

Mântuitorului, prezentate de Bi-serică în această perioadă de după

Înviere, ne pregătesc pentru Praz-nicul Pogorârii Duhului Sfânt, care mai este numit şi al Sfintei Treimi. Iubiţi fraţi, Mântuitorul se afla în Ierusalim, aproape de Poarta Oilor, unde era o scăldătoare ce se numea, pe evreieşte, Vitezda. Împrejurul acestei scăldători, care nu era altceva decât un bazin cu apă ce avea cinci pridvoare, se aflau mulţi oameni bolnavi, care aşteptau vindecarea lor în chip minunat. Sfântul Apostol şi Evan-ghelistul Ioan precizează faptul că „un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi după tul-burarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut” (Ioan 5, 4).

Practic, orice boală ar fi avut cel suferind, era vindecat în chip mi-nunat de îngerul Domnului, prin apa scăldătorii care era tulbura-tă. Aceasta îi determina pe mulţi suferinzi, nu numai să privească boala cu resemnare, ci şi să se în-armeze cu răbdare şi să se aşeze cât mai aproape de scăldătoare, în speranţa ca imediat după tulbu-rarea apei, să poată intra în scăl-dătoare şi să fie vindecaţi. Şi nu puţini erau cei care înţelegeau că trebuie să profite de această şansă, fie ea cât de mică, astfel încât, de jur-împrejurul bazinului, „zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei” (Ioan 5, 3). În acest loc al plângerii, în care fiecare neputincios aştepta vinde-carea minunată a lui Dumnezeu, se afla şi un „slăbănog”, sau para-litic, care era ţinut în infirmitatea sa fizică de 38 de ani. Mântuitorul îl vede pe acest slăbănog. Fiind Dumnezeu Atotştiutor, cunoştea situaţia şi starea psiho-motorie a acestui bolnav. Ştia că de multă vreme este încercat de această ne-putinţă, se apropie de el şi-l întrea-bă: „Voieşti să te faci sănătos?”. Bolnavul Îi răspunde: „Doam-ne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se co-boară înaintea mea” (Ioan 5, 7). Cu alte cuvinte, nu mai îndrăznea să ceară ajutorul cuiva, aşteptân-du-L parcă în chip miraculos pe Însuşi Dumnezeu, să-i dea Omul şi vindecarea. Cred că tocmai pentru această aşteptare, care presupune credinţă şi nădejde, Mântuitorul vine la acest paralitic să-i arate că, dacă nu ai omul care să-ţi fie me-reu aproape în ajutor, întotdeau-na Îl ai pe Dumnezeu. Pentru că imediat după ce paraliticul spune „nu am om”, Mântuitorul săvâr-şeşte minunea vindecării, adresân-du-i-se: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă” (Ioan 5, 8). Evanghelis-tul continuă cu precizarea că „în-dată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla” (Ioan 5, 9). Fapta minunată săvârşită de Mântuitorul continuă, apoi, cu re-acţia imediată a iudeilor. Aceştia s-au şi repezit să-i atragă atenţia celui ce fusese vindecat că nu-i este îngăduit să-şi ducă patul într-o zi de sâmbătă. Fapta minuna-tă a Mântuitorului întărea încă oda-tă adevărul că Dumnezeu n-a făcut omul pentru această zi de odihnă, ci sâmbăta a făcut-o pentru om; că se cuvine a face bine şi a tămădui pe cel aflat în suferinţă, mai ales în ziua de odihnă închinată lui Dum-nezeu - căci fiecare om în parte poartă în sine „chipul” nemuritor al Lui - faţă de care, El mai întâi, îşi arăta iubirea manifestată vizavi de făptura umană pe care a zidit-o.

După săvârşirea minunii, Mân-tuitorul îl găseşte pe cel vindecat în templu. Putem crede că pentru a-I aduce mulţumire lui Dumne-zeu; în felul acesta îşi arată recu-noştinţa faţă de Dumnezeu pentru binefacerea de care cel vindecat s-a bucurat (fapt pentru care unii copişti ai textului Evangheliei după Ioan, au găsit potrivit să co-recteze numele scăldătoarei din Vitzata, cum este în original, în Vitsaida, care înseamnă „Casa milei” - amănunt care nu este de-

loc lipsit de importanţă, întrucât în acel loc Dumnezeu şi-a arătat ma-rea Sa milostivire faţă de toţi cei aflaţi în suferinţă). Şi acum, Mân-tuitorul se apropie de cel vindecat şi-i spune: „Iată, te-ai făcut sănă-tos. De acum să nu mai păcătu-ieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14). Cuvinte care arată clar că boala şi suferinţa acestui om, de aproape 40 de ani, era ca-uzată de boala păcatului. Păcatul nu este numai înstrăinarea omului de Dumnezeu, ci şi răul care se localizează în zidirea Lui, adu-

când suferinţa, uneori de ani, ce se sfârşeşte de cele mai multe ori cu moartea - fiindcă „plata păcatului este moartea”. Tocmai de aceea, Mântuitorul îi atrage atenţia celui vindecat să nu mai păcătuiască, pentru ca suferinţa lui să nu fie şi mai mare decât a fost până în acel moment. Şi ce suferinţă poate să fie mai mare decât cea de a fi ne-putincios vreme de aproape 40 de ani? Evident, suferinţa din viaţa de dincolo de moarte, în chinurile iadului. Şi, totuşi, care este cea mai mare suferinţă pe care paraliticul o duce cu resemnare, în cei aproa-pe 40 de ani de suferinţă? Sufe-rinţa însingurării. Paraliticul, la Scăldătoarea din Vitezda, nu are pe nimeni - nici rudă şi nici mă-car un prieten care să-i înţeleagă neputinţa şi să-l ajute. Apoi, toţi cei bolnavi aflaţi la scăldătoare, trăiau aceeaşi suferinţă a singură-tăţii, întrucât fiecare era preocupat numai de propria-i salvare. Până când? Până într-o bună zi, când paraliticul aude pe Cineva, Care i se adresează. Aceasta-i marea minune, că atunci când nimeni nu se mai sinchiseşte să-şi facă timp pentru tine, şi nici măcar să se gândească la tine, nu eşti uitat şi de Dumnezeu. Că Dumnezeu îşi aminteşte de tine. De aceea, închei aceste câteva rânduri cu un cuvânt al Sfântului Marcu Ascetul, care spune: „Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciu-nea ta, ca atunci când vei uita de El, (El) să-şi amintească de tine”; sau, parafrazând acest îndemn, „ca atunci când toţi vor uita de tine, Dumnezeu să-şi amintească de tine”.

Pr. Florin AntonescuParohia Calea Bucureşti, Braşov

ROMÂNIA

16 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Viaţa creştină

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA

BISERICĂ BISERICĂ SFÂNTĂSFÂNTĂ

Maică bună şi aleasă, tu eşti nava lui Hristos,Ce ne porţi prin valuri grele, spre limanul prea frumos.

Eşti cetate întărită, stâncă de nebiruit,Lăcaş sfânt plin cu iubire, de Iisus însufleţit.

Ispite, dureri, necazuri, la sânul tău ne-au adus,Dar ne-ai izbăvit din toate cu puterea lui Iisus.

Pe cărări nestrăbătute, sub oblăduirea ta, Vom fi garda de onoare ce te va reprezenta.

Adevărul şi dreptatea, mila, pacea şi răbdarea, Sunt izvoarele curate ce-aduc lumii alinarea.

Trecând prin tumultul vieţii către veacul viitor,De Biserica străbună vom fi ocrotiţi mereu.

(A Slăbănogului de la Scăldătoarea Vitezda)Duminica a 4-a dupÅ PaßtiDuminica a 4-a dupÅ Paßti

Duminica a 4-a după Paşti, sau Duminica Slăbănogului de la Scăldătoarea

Vitezda, este ziua când Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat un slăbănog în zi de sâmbătă.