Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 21 - 27 ianuarie 2011

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul dumneavoastră preferat,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona prin

Poşta Română (abonamente) şi la vânzare liberă din:

Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria Târgu-Mureş, Luduş,

Târnăveni, Sovata, Ungheni, CristeştiJudeţul Braşov - Chioşcurile Roşii Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, PredealJudeţul Covasna - Chioşcurile H-Press Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului

De n-aş fi om,aş vrea să fi uun tricoloruitat în Munţii Apuseni.

(Adrian Păunescu)

2

7Dezvăluiri despre abuzurile instituţiilor statului

3PD-L a vândut România! Cumpărător: UDMR!!!

Sâmbătă, 15 ianuarie 2011, la Centrul Eparhial din Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, a avut loc Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghi-tei, moment de bilanţ anual des-făşurat potrivit rânduielilor bise-riceşti şi bun prilej de trecere în revistă a ceea ce s-a realizat în domeniile pastoral-misionar, so-cial, cultural etc..

Din rapoartele prezentate şi dis-cuţiile care au avut loc pe marginea acestora, dar şi din intervenţiile Înaltpreasfi nţitului Arhiepiscop Ioan (foto, centru), s-a conturat, şi cu această ocazie, rolul de excepţie pe care îl îndeplineşte Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei în misiunea sa sfântă de păstorire a credincioşilor români din Arcul In-tracarpatic şi în asigurarea dăinuirii şi afi rmării spiritualităţii ortodoxe şi identităţii româneşti în mediul multietnic şi pluriconfesional din această binecuvântată zonă din ini-ma României.

(continuare în pagina 12)

Lazăr Lădariu (Târgu-Mureş)

Ardeleanul se întreabă:

„Oare cine va fi mai rău - dracul, sau tatăl lui?”

Mi-au căzut sub ochi, absolut întâmplător, câteva secvenţe de la festivitatea udemeristă a decer-nării „Bradului de Argint”, care a avut loc, cu ceva vreme în urmă, cu prilejul CRU de la Târgu-Mureş. Câtă băţoşenie tipică! Ce mai ţâf-ne! Mă rog, treacă-meargă, fi ecare cu hachiţele lui. Moment în care, „onorat” fi ind şi ministrul Culturii actuale româneşti, Kelemen Hunor, candidat şi, probabil, viitor şef al

UDMR, am afl at şi care sunt „me-ritele” nemaipomenite care l-au îndreptăţit să intre în posesia „Bra-dului”! Cică, auziţi bine, pentru apărarea „pământului natal”! Adi-că, acel „pământ natal” pe care, tot după un CRU de la Târgu-Mureş, Marko Bela îl îndesa în traistele udemeriştilor care urmau să meargă la Parlamentul Europei. Bruxelles-ul nu putea fără traista udemeristă! Şi mai afl ăm ceva! De ce tocmai „Bradul” a fost ales de ei drept simbol şi trofeu? Gândul adânc „abscons” ni-l decodifi cau chiar ei. Este vorba despre pădurile grofi lor, pe care, în bună parte, urmaşi de

gradul al şaptelea le-au dobândit, ilegal de cele mai multe ori, prin încălcări de legi şi de bun-simţ! Iar dacă PD-L şi UDMR (cu care portocaliii guvernează) vor mai rămâne mult la putere, pădurile Ar-dealului, „coafate” de senatorul At-tila Verestoy - „Drujba Carpaţilor” - care, de când a ieşit de sub mâna Elenei Ceauşescu, vorbeşte tot mai prost româneşte - vor încăpea, toa-te, în mâinile unor năimiţi, ale unor moştenitori de-a şaptea spiţă, nouă, românilor, rămânându-ne doar spi-narea de cremene, golaşă, a Car-paţilor! O spun şi scriu de amar de vreme, dar nimeni nu are urechi de

auzit şi ochi de văzut. Atunci când se vor trezi guvernanţii români, să nu fi e, cumva, prea târziu! Şi ar mai fi ceva! Atunci când Mihai Tatulici şi Realitatea TV au decernat premiile la „Zece pen-tru România”, printre laureaţi s-au afl at, pe merit, şi maghiari: Boloni Ladislau şi Tompa Gabor, de pildă. Cum se face că, nici măcar o dată, din întâmplare, printre cei onoraţi de struţo-cămilă nu se afl ă vreun român? Exclusivişti, separatişti cum sunt, udemeriştii fac totul doar pentru ei, de parcă nu ar fi cetăţeni ai ţării numite România!

(continuare în pagina 9)

Dan Suciu, noul preşedinte interimar Dan Suciu, noul preşedinte interimar al PC Covasnaal PC Covasna

Secretarul general al PPE, Antonio Lopez Isturiz, îi strânge mâna lui Dan Suciu pe vremea când încă PD-L nu apucase să distrugă, aproape ireparabil, România

Adunarea Eparhialã a

Episcopiei Ortodoxe

a Covasnei ªi Harghitei

2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Politic local - Eveniment

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratoriprof. univ. dr. Petre Ţurleadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Funardr. Gheorghe Olteanudr. Vlad Hogeadr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măraning. Nicolae Dorofteiav. Ioan Solomonprof. Ilie Şandruprof. Ligia Dalila Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Mircea Bodnariprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Georgeta Ciobotăprof. Sanda Romana Feldioreanprof. ing. Adrian Moisoiuprof. ing. Maria Peligradprof. drd. Costel Cristian LazărPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Constantin IacobPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăDan TanasăMihai HorgaErich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Feldiorean

Redactori Andrei Mihai Braşoveanu Adrian Teacă

Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia Karda

Tiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte

Florin IgnatDirector executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

Democraţie totală în PNL… Aproape anarhie!

Consilierul local liberal Mă-dălin Guruianu (foto, centru) din Sfântu-Gheorghe, judeţul Co-vasna, a luat iniţiativă şi a decis că e musai să formeze împreună cu o platformă din cadrul UDMR ceea ce chipurile ar fi „un pol liberal de presiune”. Aşadar, omul a progra-mat deja o conferinţă cu udemeriş-tii în care să discute despre libe-ralism, cel mai sonor invitat fi ind nimeni altul decât consilierul pre-zidenţial Peter Eckstein Kovacs, cel care, recent, s-a declarat public un susţinător al autonomiei terito-riale. Deci, e cam clar încotro va merge dezbaterea „liberală”… Despre caracterul „academic” al dezbaterii, nu putem spune decât că Mădălin Guruianu este absol-vent de liceu, el urmând cursuri-le unei facultăţi de fi losofi e, dar nereuşind să le fi nalizeze cu o diplomă de licenţă. Consilierul

cu pricina anunţă că iniţiativa va consta într-o masă rotundă care să îi „apropie cumva” cu udemeriştii şi să „formeze un pol liberal” şi „nu neapărat o alianţă electorală”. Apropierea ideologică a consilie-rului local Mădălin Guruianu de anumite aripi ale UDMR este cu-noscută, acesta fi ind şi un apropiat al primarului autonomist din Sfân-tu-Gheorghe, Antal Arpad Andras, pe care l-a susţinut în campania electorală pentru fotoliul de pri-mar. Primarul din Sfântu-Gheor-ghe este de asemenea cunoscut pentru atitudinea sa ostilă la adre-sa românilor, acesta făcându-se remarcat printr-o declaraţie şocan-tă prin care ameninţa că românii din Harghita şi Covasna vor avea soarta sârbilor din Kosovo, în ca-zul în care nu se va acorda auto-nomie teritorială. Cam atât despre latura ideologică a acestei acţiuni a liberalului Guruianu! Curios este, însă, faptul că Mădălin Guruianu, membru al

Partidului Naţional Liberal, for-maţiune care a încheiat o alianţă

electorală cu Partidul Conserva-tor, formând Alianţa de Centru-Dreapta, se arată prin iniţiativa sa a fi contrar deciziei Delega-ţiei Permanente a PNL, care a anunţat ca obiectiv înlăturarea Guvernului PD-L - UDMR. Adi-că, la nivel central PNL luptă cu

UDMR, dar la Covasna liberalii se apropie de UDMR şi îi cur-

tează prin mese rotunde şi con-ferinţe ţinute împreună. Oare ce părere are Crin Antonescu des-pre astfel de membri ai PNL? Va reuşi oare PNL cu astfel de „liberali” să scoată de la guver-nare falimentara alianţă PD-L - UDMR? Rămâne de văzut…

Dintr-un comunicat remis mass-media, pe 18 ianuarie 2011, am afl at că noul preşe-dinte interimar al Filialei Covasna a Partidu-lui Conservator este Dan Suciu (foto). După ce fotoliul de preşedinte al Filialei a fost va-cant aproape trei luni, în urma demisiei fos-tului lider, Doru Decebal Feldiorean, Biroul Executiv Judeţean al PC Covasna l-a numit, pe 17 ianuarie 2011, în funcţia de preşedinte interimar pe Dan Suciu, fostul preşedinte al Organizaţiei de Tineret a PD-L Covasna. Despre noul preşedinte interimar al Fili-alei Covasna a PC, în comunicatul de presă amintit, se arată: „În vârstă de 33 de ani, Dan Suciu a devenit membru al PC după demi-sia din PD-L al cărui membru a fost timp de 15 ani. Fost preşedinte al Organizaţiei de Ti-neret a PD-L Covasna şi membru în Biroul

Permanent Naţional al OTPD-L, Dan Suciu s-a dovedit a fi un om integru şi respectat, fi ind validat ca cel mai credibil candidat al PD-L Covasna în urma alegerilor parlamen-tare din anul 2008”. În continuare, referitor la demi-sia din PD-L şi înscrierea sa în Partidul Con-servator, Dan Suciu afi r-mă: „Con-sider că guver-n a -rea

blestemată a PD-L în cârdăşie cu UDMR este în contradicţie fl agrantă cu aşteptări-le locuitorilor din judeţul Covasna, cu in-teresul general al societăţii, precum şi cu propria conştiinţă, motiv pentru care nu

doresc să legitimez cu numele meu această formaţiune coruptă, care i-a adus pe români la sapă de lemn. PC

Covasna este o organizaţie tână-ră, în care activează oameni de bună credinţă, curaţi, fi ind prac-tic o imagine a cetăţeanului sim-plu, care s-a săturat de corupţie. Numai luând atitudine şi impli-cându-ne cu toţii în demascarea corupţilor şi trădătorilor putem curăţa primăriile, consiliile lo-cale şi judeţene, guvernul şi parlamentul de indivizii care

nu reprezintă decât interesele de grup mafi ote”.

Dan Suciu, noul preşedinte interimar al PC Covasna Claudia Otilia Karda

(Sfântu-Gheorghe)

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

Sfântu-Gheorghe

Manifestări dedicate Zilei Unirii Principatelor Române

În zilele de 21 şi 24 ianuarie 2011, în municipiul Sfântu-Gheorghe, re-şedinţa judeţului Covasna, se vor desfăşura activităţi organizate cu ocazia sărbătoririi Zilei Unirii, la 152 de ani de la împlinirea marelui eveniment. Astfel, astăzi, 21 ianuarie, ora 14, la Cercul Militar va avea loc Simpozi-

onul cu tema „24 ianuarie - Unirea Principatelor Române”. Luni, 24 ia-nuarie, cu începere de la ora 11, la Grupul Statuar „Mihai Viteazul”, se va desfăşura un Ceremonial militar şi religios. Potrivit unui comunicat remis presei de către Garnizoana Militară Sfântu-Gheorghe, la ceremonial sunt invitate să participe personalităţile civile şi militare ale judeţului Covasna, reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai partidelor politice, instituţiilor culturale, ştiinţifi ce şi religioase, ai asociaţiilor, ligilor şi fun-daţiilor, cadrele militare în activitate, în rezervă sau în retragere, veteranii de război, elevii, reprezentanţii mass-media şi membrii societăţii civile.

Violeta Elena Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)

3Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)Politic

PD-L a vândut România! Cumpărător: UDMR!!!

Băieţii deştepţi şi cetăţeanul prost

Guvernarea PD-L înseamnă bani publici şifonaţi de no-menclatura portocalie prin lucrări publice care costă de 5, 10, 100 de ori mai mult decât preţul real. Terenuri achiziţio-nate de „băieţii deştepţi” cu câţiva eurocenţi metrul pătrat sunt revândute cu zeci de euro metrul pătrat către „şmeche-rii” care primesc 10 milioane de euro ca să facă un kilome-tru de autostradă, faţă de un milion de euro cu cât fi nali-zează bulgarii acelaşi kilometru. Patinoare pe care nemţii le construiesc pentru două milioane de euro, pedeliştii le fac cu 12 milioane de euro. Exemple mai sunt, dar întrebarea care se pune este cine fi nanţează acest jaf? Finanţatorul nu este nimeni altul decât cetăţeanul român, care plăteşte taxe şi impozite nou inventate sau mărite, asigurare obligatorie pentru locuinţă, TVA mărit, i se taie leafa, sporurile, pen-sia, precum şi indemnizaţia nesimţită a copilului nou-năs-cut. Cum nici aceşti bani nu le ajung portocaliilor, au luat împrumut de la fi nanţele internaţionale zeci de miliarde de euro, plătite tot de către cetăţeanul român. Pentru a rămâne

la putere şi a-şi asigura liniştea în cadrul acestor operaţiuni, PD-L a vândut ţara UDMR, cedându-i aproape toată puterea statală. Este revoltător faptul că de la vicepremierul Româ-niei până la ultimul funcţionar udemerist, cu toţii acţionează pe faţă pentru autonomia teritorială pe criterii etnice şi, unii, chiar pentru dezmembrarea României.

Băsescu, Eckstein, îndureraţii şi autonomia teritorială

Preşedintele Traian Băsescu şi l-a „tras” consilier prezi-denţial pe Peter Eckstein Kovacs, care îl sfătuieşte în taină despre cum stă treaba cu minorităţile de pe la noi. Candi-dând la preşedinţia UDMR, consilierul prezidenţial şi-a dat arama pe faţă şi a declarat public că este un susţinător al autonomiei teritoriale. Măcar acum am afl at şi noi cu cine stă la taclale marinarul de la Cotroceni şi cine îi face agenda politică. Dacă n-ar fi fost de acord cu spusele consilierului său, Băsescu ar fi trebuit să facă cel puţin o declaraţie în care să se delimiteze de această atitudine. Oare ar putea vreo ac-ţiune civică organizată să-l facă pe preşedintele Băsescu să înţeleagă că e nevoie de o strategie ROMÂNEASCĂ a sta-tului şi nu una pedelistă sub şantaj UDMR? Probabil că nu, căci ar da aceeaşi replică pe care deunăzi a spus-o celor care îi cereau socoteală pentru lipsa strategiei naţionale: „Câte

un îndurerat de patrie se plânge că n-avem o strategie. Dacă ideea e să facem un colectiv să ne dăm ifose, nu voi pica în capcană”. Fără comentarii…

UDMR controlează România

PD-L a dat UDMR într-un singur an tot ce şi-a dorit în 20. Aproape în integralitate, aparatul de stat al Româ-niei este controlat de UDMR. Mai jos puteţi citi lista tu-turor membrilor UDMR afl aţi în posturi de conducere în guvern, în agenţii guvernamentale, în instituţii guverna-mentale, precum şi în structurile guvernului din teritoriu. La aceştia se mai adaugă o altă listă, la fel de lungă, cu funcţiile deţinute în teritoriu de UDMR în instituţiile de-concentrate ale administraţiei publice. Cu toţii sunt plătiţi din bani publici, adică ai noştri, iar ei acţionează pentru autonomia teritorială pe criterii etnice a unei părţi din Ro-mânia, ca „parteneri loiali şi extrem de corecţi” ai PD-L şi ai preşedintelui Traian Băsescu. Lista de mai jos este dovada vie a faptului că Traian Bă-sescu şi PD-L au cedat atâtea funcţii UDMR nu din convin-gere sau din raţiuni de stat, ci pur şi simplu pentru a menţine regimul politic autocratic instaurat de preşedintele Români-ei după decembrie 2009.

Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)

Guvernul RomânieiMarko Bela - viceprim-ministruTudor Veronka - consilier de stat, director de cabinet al viceprim-ministruluiNagy Zoltan - secretar de statBartha Ferenc Alpar - consilier Torok Annamaria - consilierPasztor Gabriella - consilier de statVeres Valer - consilierPeter Zsuzsanna - consilier de statPapp Erika - consilier Laszlo Szabolcs - consilier Kerekes Hajnalka - consilier Klein Josef - consilierAbraham Izabella - asistent guvernamentalMinisterul SănătăţiiCseke Attila - ministrul SănătăţiiRitli Laszlo - director de cabinet al ministruluiDeme Judit - consilierKinizsi Zoltan - consilierKozma Andras - consilierMolnar Geza - consilierRacz Eva - consilierSipos Emese - consilierVass Levente - consilierMinisterul Mediului şi PădurilorBorbely Laszlo - ministrul Mediului şi PădurilorPara Lorant - secretar general adjunctBorsos Orsolya - director de cabinet al ministruluiAndras Gabriella - consilierBiro Eva - consilierGaspar Istvan - consilierKelemen Marton - consilierLengyel Erika - consilierNyitrai Reka - consilierPeti Andras - consilierSzepessy Szabolcs - consilierSzocs Attila - consilierSzele Emese - secretarăMinisterul Culturii şi Patrimoniului NaţionalKelemen Hunor - ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional Porcsalmi Balint - director de cabinet al ministruluiBiro Eniko Katalin - consilierDebreczeni Hajnalka - consilier de presăEnache Radu - consilierHegedus Csilla - consilierMarko Magdolna - consilierNagy Emese - consilierMinisterul Economiei, Comerţului şi Mediului de AfaceriBorbely Karoly - secretar de statCsaka Jozsef - consilierSecretariatul General al

Guvernului RomânieiGati Istvan - secretar general adjunctNovak Levente - consilierMinisterul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuluiKiraly Andras - secretar de statSzocs Domokos - director generalNagy Eva - director cabinetBorsos Karoly Laszlo - consilierGuvernul României - Departamentul pentru Relaţii InteretniceMarko Attila - secretar de statJanosi Dalma - director de cabinetCsonta Agnes - consilierMinisterul Comunicaţiilor şi Societăţii InformaţionaleMoldovan Jozsef - secretar de statSzabo Andrea - consilierCsata Kinga - consilierMinisterul Afacerilor ExterneNiculescu Toni - secretar de statMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării RuraleTanczos Barna - secretar de statHaschi Andras - director de cabinet al secretarului de statLazar Zoltan - consilier al secretarului de statFleischer Hilda - consilier al secretarului de statMinisterul Culturii şi Patrimoniului Naţional - Direcţia Diversităţii CulturaleGrosu Magdolna - şef de direcţieMinisterul Dezvoltării Regionale şi TurismuluiOlosz Szabolcs - consilierMinisterul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală de Regim Silvic, Cinegetic şi Dezvoltare ForestierăSzabo Ilona - director general adjunctSecretariatul de Stat pentru CulteVamos Tibor - consilier juridic

Instituţii guvernamentale

Garda Naţională de MediuAbos Gabriel - adjunctul comisarului generalSocietatea Română de RadiodifuziuneAgoston Hugo - membru CAConsiliul Naţional pentru Combaterea DiscriminăriiAsztalos Csaba - preşedinteRegia Naţională a Pădurilor ROMSILVABalogh Sandor - director general adjunctConsiliul Comisiei de Supraveghere a AsigurărilorBiro Albin - membruConsiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiCsendes LaszloAutoritatea Naţională Sanitar-Veterinară

şi pentru Siguranţa AlimentelorCsutak Nagy Laszlo - vicepreşedinteAdministraţia Naţională „Apele Române”David Csaba - director generalEditura Didactică şi PedagogicăDane Karoly - director generalSocietatea Română de RadiodifuziuneDemeter Andras Istvan - preşedinteCentrul Naţional de Califi care şi Instruire FeroviarăDudas Anna-Maria - director general adjunctInstitutul Naţional de StatisticăGered Beatrix - vicepreşedinteAdministraţia Naţională a Îmbunătăţirilor FunciareIncze Zoltan - director generalAgenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în ZootehnieKocsis Andras - director generalDirecţia Naţională pentru Creşterea AnimalelorNagy Peter Tamas - directorAutoritatea Electorală PermanentăKovacs Csaba Tibor - secretar generalComisia Naţională a Valorilor MobiliareKralik Lorand - comisarJuhasz-Borsa Katalin Orsolya - consilierZolya Lehel - şef de cabinetGarda FinanciarăLadanyi Arpad Csaba - director generalAdministraţia Fondului Pentru MediuLorincz Csilla - directorCompania Naţională de InvestiţiiLukacs Vilmos - director general adjunctBanca Naţională a RomânieiNagy Agnes - membru CAAutoritatea Naţională de Reglementări în Domeniul Energiei - Departamentul Reglementare în Domeniul Efi cienţei EnergeticeNagy-Bege Zoltan - director generalArhivele Naţionale ale RomânieiNagy Mihaly - director adjunctAgenţia Naţională pentru Protecţia MediuluiNagy Jozsef - preşedinte Bogos Zsolt - director de cabinetIncze Reka - consilierConsiliul ConcurenţeiNemenyi Jozsef - consilierCurtea de ConturiPete IstvanAgenţia Naţională de Consultanţă AgricolăReman Domokos Gyorgy - director general Kerekes Melinda - director general adjunct

Societatea Română de TeleviziuneRostas Peter Istvan - membru CA Sebesi Karen Attila - membru CAAvocatul PoporuluiRucz (Dane) Erzsebet - adjunct al Avocatului PoporuluiConsiliul Naţional al AudiovizualuluiSzasz Attila - membruAutoritatea Naţională pentru Sport şi TineretSzell Lorincz - vicepreşedinte Juhasz-Borsa Robert David - consilierDirecţia Informare şi Programe pentru TineretGaj Nandor - directorLaboratorul Central pentru Controlul Calităţii SeminţelorZtankovszky Attila - director generalConsiliul Naţional de Soluţionare a ContestaţiilorTorok Erno - membruMinisterul Administraţiei şi Internelor - Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei PubliceTakacs Mihaly - directorSNGN Romgaz SAToth Ferenc - director general adjunctComisia Naţională pentru Controlul Activităţilor NucleareVajda Borbala - preşedinteCompania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din RomâniaVajda Zsombor - vicepreşedinteInspectoratul de Stat în ConstrucţiiVeress Edmund - inspector generalOfi ciului de Stat pentru Invenţii şi MărciVarga Gabor - director general

Prefecturi

Prefectura Judeţului HunedoaraDezsi Attila - prefectPrefectura Judeţului CovasnaGyorgy Ervin - prefectPrefectura Judeţului HarghitaLadanyi Laszlo Zsolt - prefectPrefectura Judeţului VasluiSzekely Levente - prefectPrefectura Judeţului SălajVegh Sandor - prefectPrefectura Judeţului BraşovAmbrus Karoly - subprefectPrefectura Judeţului MaramureşBondi Gyongyike - subprefect Prefectura Judeţului AradHorvath Levente Akos - subprefectPrefectura Judeţului Satu MarePataki Csaba - subprefect

la Lugoj, în Banat, între 1860 şi 1867, românii se clasau într-o pro-porţie de 70 la sută în raport cu ce-lelalte naţionalităţi.

Cauzele analfabetismului ţăranului român

Experienţa era de natură a în-grijora pe unguri. Românii erau un popor de analfabeţi, atâta timp cât le era refuzat învăţământul în limba maternă (până la începutul secolului al XIX-lea, românii tran-silvăneni n-au avut aproape nicio şcoală în limba românească). Li-beri de a se lumina în limba stră-moşilor lor, ţăranii transilvăneni depăşeau toate celelalte naţii con-locuitoare, în dorinţa lor de a se instrui şi, deci, de a se emancipa de sub jugul robiei milenare. Aceasta este raţiunea pentru care casta magnaţilor a ţinut ca ţăranul român să trăiască în întu-neric, iar atunci când, împotriva voinţei ungurilor, poporul român a început să întrezărească binefa-cerile luminii, conducătorii ma-ghiari s-au străduit din răsputeri să facă să pătrundă această lumină în conştiinţele românilor, deformată de legile maghiarizante ale conte-lui Apponyi. Istoriograful ungur Acsady nu

4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Istorie - Cultură

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de sufl et vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.” (Tudor Gheorghe)

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul

Carpatic în documente.” Cronologia acţiunilor budapestane şi

udemeriste (XXXVII)

Sz. A. - Cum se numeşte secretarul de stat? H.A.- Dr. Encz Geza, un adevărat domn (gentlemen), născut la Cluj. Al treilea canal este Uniunea Mondială a Maghiarilor… (pauză de în-registrare - nota tr.). Dacă reacţia nu e tocmai corespunzătoare, atunci spunem, mă rog, este de fapt o uniune, care vede altfel problematica maghiară; dar dacă există o bună disponibilitate în acest sens, atunci po-litica externă maghiară se clădeşte pe aceasta. Acesta-i al treilea canal. Al patrulea canal este Ministerul Culturii, unde există un serviciu inter-naţional aparte, care încearcă să dirijeze problemele culturii în general, să organizeze aprovizionarea cu publicaţii a teritoriilor ce-i aparţin. Aceste publicaţii au ajuns şi sub forma manualelor de istorie sau a hărţilor Ungariei ciuntite în clasele şcolilor maghiare din România, educându-i în spiritul iredentist cunoscut. Din păcate, caracteristic pentru toate e o fi nanţare defi citară, care defi neşte întreaga situaţie economică naţională ungară. Cred că aceste informaţii sunt sufi ciente pentru toată lumea. - Mulţumesc! Szabo Akos: - Intervenţia mea are de fapt trei puncte, toate privesc politica externă ofi cială a Ungariei. În primul rând, aş aminti faptul că guvernele maghiare, între cele două războaie mondiale, n-au formulat pretenţii revizioniste din timp. Încă din 1919, după ce trupele române, răspunzând solicitării for-ţelor conservatoare maghiare (Andrrassy, Vaszonyi etc.) şi ofensivei maghiare din 20 iulie (hotărâtă să restaureze vechile hotare), lichidea-ză focarul de infecţie comunistă a Europei şi se retrag din Budapesta, amiralul (fără fl otă) Miklos Horthy declară: „Inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru că ea este cea mai puternică dintre statele ve-cine. De aceea, pricipalul ţel al politicii noastre externe este rezolvarea problemelor cu România prin recurgerea la arme” (octombrie 1919) (Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, 1997). - „Ungurii au dezlănţuit o acţiune revizionistă extrem de intensă în ţările Occidentului...” „Nem! Nem! Soha!” (Nu! Nu! Niciodată!) era strigătul pe care-l repetau în cele patru colţuri ale lumii agenţii propagandei maghiare, strigăt care echivala cu o declaraţie de război împotriva aşezărilor de pace..“. „Sloganele revizioniste, iredentiste, şoviniste, împânzeau în-treaga Ungarie. Le întâlneai la fi ecare pas: în gări, în trenuri, în auto-buze, în tramvaie, pe hărţi, pe mărcile poştale, pe plicuri, pe tot felul de obiecte de uz comun etc.. Emblema maghiarismului iredent fl utura pe steaguri, era încrustată pe inele, pe sigilii, pe frontispiciul locuinţelor, era gravată pe broşe, pe ace de cravată, pe butoni de manşetă, era in-serată în cântecele noi sau intercalată în cele vechi. Sloganul pe care ungurul îl citea şi-l auzea de sute de ori în cursul zilei, era - reaminteş-te-ţi şi nu uita Trianonul! Credo-ul iredentiştilor unguri: Cred într-un singur Dumnezeu / Cred în reînvierea Ungariei, era repetat până la obsesie. Într-un cuvânt, timp de douăzeci de ani s-a întreţinut printr-o propa-gandă susţinută de zi la zi spiritul de revanşă.” (M.G. Lehrer, op. cit. p. 373-374).

(va urma)

dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

Din activitatea Ligii Antirevizioniste Române

În anul 1935, Primăria Sfântu-Gheorghe primeşte oferta de abo-nare la revista „Antirevizionis-mul”, în care se spune: „Acţiunea revizioniştilor de la Budapesta ia forme tot mai serioase de luptă pentru dărâmarea tratatelor de pace. Aceste tratate, pentru noi românii, au consfi nţit drepturi istorice, pe care le-am recuce-rit prin martiraj milenar şi prin enorme sacrifi cii de sânge. Am înfi inţat un „Birou de studii şi do-cumentare” cu un bine organizat şi redactat organ de publicitate intitulat „Antirevizionismul”, cu sediul în Bucureşti. În felul acesta şi după un program care a întru-nit aprobările celor mai eminente personalităţi ale vieţii nostre po-litice, am început o mare acţiune de luptă şi de combatere a revi-zionismului atât în ţară, cât şi în străinătate”. Comitetul Ligii Antirevizionis-te din judeţul Treiscaune, împreu-nă cu Comitetul Despărţământului Judeţean al Astrei, a organizat o mare „întrunire de protestare” la Sfântu-Gheorghe, pe data de 1 de-cembrie 1936. În afi şul manifestării, se men-ţionează: „Fraţi Români! În aces-

te momente, când de pretutindeni se aud cuvinte duşmănoase, care încearcă să ne conteste drepturile noastre eterne asupra graniţelor însemnate pe harta Europei cu adânci dâre de sânge, în aceste clipe când voci de renegare se aud chiar de la fraţi de sânge, care ală-turi de noi au luptat, nu de mult, în numele principiului naţionali-tăţilor, ca să dărâme acel anacro-nism istoric, care-şi trăia viaţa din împilarea popoarelor din Europa Centrală, se cade ca în ziua de 1 Decembrie, ziua unirii cu patria mamă a Ardealului cel râvnit de duşmani, să veniţi cu toţii la MAREA ÎNTRUNIRE DE PRO-TESTARE ce va avea loc în sala teatrului orăşenesc, orele 10 a.m., pentru ca glasul nostru al tuturor să capete răsunetul adânc şi pu-ternic al unui popor ce nu înţelege să se lase a fi jefuit pe pământul pe care a robit secole altă dată, a unui popor care a supravieţuit tu-turor împilărilor şi tuturor sugru-mărilor de conştiinţă şi care sin-gur, prin vitalitatea moştenită de la strămoşii lui şi prin vitejia sa neclintită, a ştiut să desăvârşească unitatea etnică, pe care nicio în-cercare nu i-o va putea sfărâma. Fraţi Români, În această zi când popoarele prietene îşi trimit solii lor, ca să ne aducă omagii şi

afi rmări de solidaritate în lupta în care suntem angajaţi, se cuvine ca, cu toţii, în frăţie deplină, să dăm imaginea unui popor „UNIT ÎN CUGET ŞI SIMŢIRI”, a unui popor încrezător în destinele sale şi pe care nici ameninţările ver-bale, nici furtunile vieţii nu-l vor clinti din loc! Fraţi Români, prezenţa voas-tră, a tuturor, la această mani-festare naţională, este o sfântă datorie pe care veţi ştii, desigur, a o îndeplini cu acea evlavie ce o pretinde preamărirea eroilor, care au creat România Mare. Veniţi cu toţii să jurăm, că vom ştii să apă-răm cu jertfa vieţii noastre!” În anul 1937, Primăria oraşu-lui Sfântu-Gheorghe primeşte ur-mătoarea oferta din partea Ligii Antirevizioniste din Cluj: „Avem onoarea a Vă face cunoscut, că Liga Antirevizionistă Română a cumpărat pentru întrunirile sale publice un megafon puternic cu difuzoare de cea mai nouă fabrica-ţie, sufi cient pentru întruniri publi-ce până la 100.000 oameni. Având în vedere că el ne-a costat o sumă foarte importantă pe care trebuie să o amortizăm, ne-am decis a-l închiria pentru întruniri, serbări, festivităţi sportive etc., în Cluj ori în provincie, unde există curent electric alternativ de orice voltaj”.

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

„Departe de a se gândi să sa-tisfacă aspiraţiile culturale ale ro-mânilor, pătura conducătoare un-gurească nu ştia ce măsuri să mai inventeze pentru a înăbuşi aceste aspiraţii. Întreaga opinie publică maghiară supraexcitată de o presă şovină şi de o întreagă literatură pătimaşă, îmbrăţişa cu frenezie măsurile de deznaţionalizare pe care le luase Apponyi, văzând în ele un pas hotărâtor pe calea în-făptuirii idealului Ungariei unitare şi omogene. Lovind în şcoala româneas-că, ungurii ştiau, de altfel, că dau românilor o lovitură de graţie. Într-adevăr, în scurtul interval de timp de la înăbuşirea revoluţiei kossuthiste şi până la inaugurarea erei dualiste, românii au dat dova-

dă cu prisosinţă de modul în care au ştiut să se folosească de fărâma de libertate pe care monarhul Aus-triei le-o oferise în dar, pentru a zăgăzui forţa ameninţătoare pentru Coroană, a ungurilor revoluţionari. În regiunile în care adminis-traţia ungurească n-a putut deveni tiranică din cauza preponderen-ţei elementului saxon în funcţi-ile publice şi din cauza imediatei vecinătăţi cu regatul României, românii s-au dedat cu adevărată frenezie studiului în limba mater-nă, care le fusese refuzat pe o scară întinsă până atunci. „Atât de puternic a fost acest curent către luminile instrucţiei, spune profesorul Silviu Dragomir, încât nu se găseşte exemplu ana-log în istoria niciunui alt popor.” La Sibiu, de pildă, în această epocă, din numărul total al ele-vilor, 50 la sută erau români, iar

ARDEALULO carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- CXXVII -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

se sfi eşte să recunoască această împrejurare. „Nobilimea Transilvaniei , spune el, nu încetează să tremure de frica pe care le-o inspiră şerbii români. Ea a fost extrem de iritată când, în urma unirii cu catolicii, s-au clădit şcoli pentru români. Nobilii se temeau că românii vor refuza să suporte sclavia lor în ziua în care vor începe să se instruiască şi când vor avea şefi mai cultivaţi. De aceea, ei nu au admis funcţio-narea şcolilor pentru săraci (iată aspectul real al mult lăudatei de-mocraţii ungureşti - n.n.). Vechiul

sistem economic a devenit astfel un factor cu totul anticultural: pentru a salva interesele imaginare ale câtorva sute de familii de mari latifundiari, un popor întreg a fost condamnat să suporte ignoranţa perpetuă, întunericul spiritului, mizeria materială şi spirituală”. Paralel cu măsurile şcolare ale contelui Apponyi, alţi politi-cieni, maghiarizanţi a outrance, preconizau începerea unei ofen-sive de maghiarizare în toate compartimentele vieţii sociale şi economice.” (va urma)

După Unirea de la 1 Decembrie 1918, românii stabiliţi în localită-ţile Arcului Intracarpatic au fost priviţi ca o ameninţare la schimba-rea compoziţiei etnice a „blocului compact secuiesc”, fi ind denumiţi „cotropitori”, „venetici” etc. şi inventându-se pericolul „români-zării ţinutului secuiesc”. În acest mod, liderii populaţiei maghiare din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş comit o gravă ingratitudine faţă de românii de peste Carpaţi, în mod deosebit faţă de moldoveni, adică faţă de cei a căror înaintaşi le-au oferit găzduire generoasă, în momente dramatice ale istoriei co-mune (vezi Sicilicidium). Din oa-menii cei mai apropiaţi, vecini şi

parteneri de nădejde, la bine şi la greu, în ultimii 90 de ani, pentru o bună parte din elita maghiară, ro-mânii au devenit „inamicul public numărul 1”. Toate relele din „ţi-nutul secuiesc” vin de la români: sărăcia, neacordarea autonomiei, militarizarea zonei etc.. Soluţia la toate problemele cu care se con-fruntă locuitorii zonei este autono-mia teritorială. Susţinătorii înfocaţi ai auto-nomiei pe baze etnice a „ţinutu-lui secuiesc” nu menţionează şi nici nu ţin cont de faptul că, fără sprijin fi nanciar de la bugetul central de stat, instituţiile publice din cele două judeţe, şi peste 80 la sută din administraţiile publi-

ce locale, nu pot funcţiona. S-a ajuns până acolo încât, prezentând cu obstinaţie faptele „antimaghia-re” ale românilor, să nu fi e eviden-ţiate cauzele reale ale unor mari provocări cu care se confruntă co-munităţile locale maghiare, şi care nu sunt cauzate de români, precum: îmbătrânirea populaţiei, depopula-rea localităţilor rurale monoetnice maghiare, procentul peste media pe ţară al sinuciderilor, creşterea pon-derii populaţiei de romi (ţigani) în multe localităţi ş.a.. Solicitând obţinerea drepturilor colective, liderii populaţiei ma-ghiare doresc, practic, controlul exclusiv al resurselor zonei şi eli-minarea, sau limitarea, accesului la

puterea locală a românilor. În rea-litate, populaţia de etnie maghia-ră din România în general, şi cea din sud-estul Transilvaniei în mod deosebit, dispun de toate dreptu-rile consfi nţite de sistemul demo-cratic românesc postdecembrist. În Covasna, Harghita şi parţial Mureş, cei care au nevoie de dis-criminare pozitivă sunt cetăţenii de naţionalitate română, numeric inferiori în aceste judeţe. În rela-ţia cu românii, din partea liderilor maghiari se poate observa existen-ţa unor comportamente şi nivele de aşteptare, diferenţiate, ca să nu spunem duplicitare: din partea ro-mânilor trăitori în afara „ţinutului secuiesc”, promotorii separatismu-

lui etnic aşteaptă respect şi preţui-re, în timp ce faţă de românii care locuiesc „pe pămînt secuiesc” se comportă cu aroganţă şi intoleran-ţă. Sensibili faţă de istoria şi valo-rile proprii, liderii maghiari, şi o parte a populaţiei zonei, manipulată de mass-media şovină, nu respectă valorile şi simbolurile româneşti. Pentru a evidenţia „puritatea” ma-ghiară a „ţinutului secuiesc”, este sacrifi cat adevărul istoric referitor la relaţiile cu românii, la convie-ţuirea şi interferenţele stabilite cu aceştia, în decursul istoriei.

În numele organizatorilor,dr. Ioan Lăcătuşu

(va urma)

5Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)Istorie - Cultură

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)

Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Sfântu-Gheorghe Asociaţia Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş” din Moldova, Bacău

Un nou semnal de alarmă pentru prevenirea, până nu este prea târziu, a creării unei „enclave etnice” în inima României (III)

Relaţiile româno-bulgare din ultimul secol au fost, fără îndoială, dominate de diferendul privind Ca-drilaterul, o temă despre care istori-ografi a comunistă s-a ferit să se pro-nunţe răspicat, dar rămasă ca o rană deschisă în conştiinţa publică din întregul areal balcanic. Istoric, terito-riul denumit aleatoriu Cadrilater (cu trimitere la termenul militar sugerând un ţinut în formă de pătrat) a intrat în componenţa României în baza Trata-tului de Pace de la Bucureşti (10/23 august 1913), încheiat în urma celui de-al doilea Război Balcanic. În fapt, ideea „recompensării“ României, ca urmare a pierderii Basarabiei, cu spa-ţiul dobrogean de la Gurile Dunării şi până în sud, în apropiere de Bal-cic, inclusiv cu acordarea Insulei Şerpilor, a apărut încă din perioada tratative-lor pentru Conferinţa de Pace de la Berlin, 1878, fi ind adesea blocată de spiritul revanşard al naţionalismului bulgar. Aşadar, tema Cadrilaterului s-a accentuat la nivel balcanic prin presiunile exercitate de Macedonia şi Grecia în legătură cu popularea acestui spaţiu de către etnici aro-mâni. Problema nu s-a stins odată cu Pacea de la Paris, fi ind invocată periodic în scop revanşard şi ireden-tist de autorităţile bulgare. În acest sens, apropierea Sofi ei de cercurile de dreapta de la Berlin, Roma şi Bu-dapesta au determinat reevaluarea cererii Bulgariei de cedare a Cadri-laterului, acţiune survenită prin Tra-tatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, semnat de Carol al II-lea la presiunea Berlinului. Vorbind despre anul 1940 ca „an al pătimirii noastre“, nu putem să nu evocăm, odată cu pierderea Ardealu-lui de Nord, Bucovinei şi Basarabiei, şi a Cadrilaterului, teritoriu locuit în principal de etnici români, dar şi de aromâni strămutaţi ca urmare a acor-durilor între statele balcanice.

Operaţia militară şi administrati-vă de evacuare a Cadrilaterului este analizată pe larg, cu ample referiri arhivistice, în cartea istoricilor mili-tari general (r) dr. Ion Crînguş şi col. (r) prof. univ. dr. Ion Giurcă (Ceda-rea şi evacuarea Cadrilaterului în anul 1940, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 2010, 410 p. cu il.), în fapt o contribuţie istoriografi că cu totul originală şi nece-sară în con-

t e x -tul geo-s t r a t e g i c actual. Fără a intra în detali-ile exercitării actului de administrare a Cadrilaterului, autorii se opresc cu insistenţă asupra operaţiunilor deru-late în lunile august-septembrie 1940, privind evacuarea. Cum această acţi-une a revenit în principal Armatei Române şi Jandarmeriei, prin unităţi-le şi subunităţile dislocate în regiune, autorii insistă asupra operaţiilor mili-tare derulate. Atunci, ca şi astăzi, Jan-darmeria era o structură având sarcini multiple şi care trecea - la rândul ei - prin ample eforturi de reorganizare. Totuşi, printr-o mobilizare exempla-ră, operaţiunea de evacuare a decurs în condiţii relativ normale, fără efecte negative majore, depăşind condiţiile

inerente de tensiune şi stres specifi ce acelor vremuri. O analiză completă a evenimente-lor de acum 70 de ani relevă că, la ni-vel de concepţie şi execuţie, autorită-ţile se afl au, ca de obicei, nepregătite. În cadrul Rezidenţei Regale a Ţinu-

tului „Ma-rea“,

cupr in-zând judeţele Constanţa, Ialomiţa, dar şi cele din sudul Dobro-gei, Durostor şi Caliacra, planurile de evacuare erau superfi ciale, fi ind concepute în pripă, şi numai sub pre-siunea evenimentelor politice. Astfel, „Studiul asupra evacuării judeţelor Durostor şi Caliacra“ a fost fi nalizat abia la 8 august 1940, cu puţin timp înainte de aplicarea lui propriu-zisă. Întreaga responsabilitate revenea, în aceste condiţii, autorităţilor militare, care au stabilit şi principalele trasee de evacuare, precum şi zonele de re-grupare a populaţiei strămutate. Totodată, Armata Română a pus la dispoziţia strămutaţilor şi

mijloacele fi zice de transport, toate cheltuielile fi ind suportate de Statul Român. În acest sens, au fost luate măsuri de întrerupere a lucrărilor agricole, amenajare a căilor de trans-port etc.. Politica Statului Român a fost aceea de a evacua întregul avut al etnicilor români, fără a se apela la rechiziţii de la populaţia bulgară din Cadrilater. A fost creat în acest scop „Serviciul evacuării“, care a coordo-nat efectiv toate măsurile întreprinse de autorităţile române, îngrijin-du-se inclusiv de moralul populaţi-

ei afectată de aceste măsuri. Simultan, autorităţilor româ-

ne le revenea şi misiunea de a păzi populaţia de atacurile grupurilor

înarmate ale rezi-denţilor bulgari puşi

pe jafuri. Totodată, erau evacuate şi forţele

militare, care, în urma lor, încheiau frontul. A fost o

operaţie de anvergură, la care au participat Divizia

9 Infanterie, Divizia 1 Gră-niceri, Brigada 7 Cavalerie, totul

sub comanda generalului Gheor-ghe Mihail. Deplasarea populaţiei, a for-ţelor militare, ca şi a convoaielor cu bunuri şi a turmelor de animale s-a efectuat pe culoarul Hârşova - Slobozia - Urziceni. Simultan, avea loc şi un schimb de popu-laţie. Astfel s-au repatriat aproxi-mativ 78.000 de români şi 60.000 de turci, şi au părăsit România 42.000 de bulgari. Din analiza documentelor de arhivă rezultă că populaţia bul-gară nu s-a manifestat ostil contra Armatei Române, având în vedere comportamentul militarilor noştri. Timp de 27 de ani, cât a durat au-toritatea românească în Cadrilater, nu au lipsit în schimb incidentele locale, la nivel uman. Ca o concluzie la studiul

domnilor Ion Crînguş şi Ion Giur-că, reţinem ideea că evacuarea po-pulaţiei româneşti, a bunurilor şi a efectivelor armate din Cadrilater se încadrează în ceea ce s-ar numi con-fruntarea de tip „război rece“, când acţiunile şi starea de spirit a popu-laţiei sunt cel mai greu de stăpâ-nit. Astăzi, când în lume se produc frecvent operaţiuni de strămutare, evacuare şi schimb de populaţii, ca urmare a numeroaselor războaie locale, lecţiile desprinse din opera-ţiunile militare din 1940 ar trebui evaluate cu mai multă răspundere. A găsi vinovaţi doar în spaţiul ro-mânesc este o eroare, câtă vreme decizia politică a cedărilor teritoria-le şi, implicit, a generării de suferin-ţe populaţiei afectate s-a luat peste hotare, independent de voinţa româ-nilor. Lecţia Cadrilaterului ar putea fi evitată dacă rezolvarea confl icte-lor geopolitice s-ar face exclusiv în plan diplomatic, iar nu în teatrele de operaţii. (CRONICAR)

Paznic la Vatră

Iată-l atingând cerullângă veşnicia

ivită la sat!hangerul şi drujba

la pământ nu l-au culcat.

Crengile cele mai joaseating izvorul în murmur

spre a fi limpezit,el şi în vremuri furtunoaserămâne cu fruntea-n zenit.

Gorunul Gorunul transilvantransilvan

Părintelui Gavril Todea, de la Parohia Malnaş-Băi

Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele

O carte necesară - Condiţiile și efectele cedării Cadrilaterului

6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Opinii

Cu îngăduinţa dumneavoastră, vă supun atenţiei articolul de mai jos împreună cu o fotografi e din Deltă. Astă-vară le-am dus unor prieteni de-ai mei, pescari din Gorgova, câteva exemplare din „Condeiul ardelean”. După ce le-au citit mi-au zis: „... despre noi când o să scrie cineva în ziarul acesta adevărat românesc?”. Nu le-am promis nimic. Acum vă trimit dumneavoastră ce am scris despre ei. Să auzim de bine! (Nicolae Vereş)

Crivăţ peste fluviu...Crivăţ peste fluviu...

Ne scrieþi, vã publicãm:

Iarnă... Peste Deltă şuieră „ivan-crivăţan” rostogolind dinspre Nord cohorte de nori vineţi, grei de ploi reumatice şi de viscolite zăpezi pola-re... Peste ghioluri şi japşe, stârnind valurile fumurii ale stufărişurilor şi crengile desfrunzite ale pădurilor de sălcii, fâlfâie amintirea zdrenţui-tă a trecutului sezon turistic estival. Statisticile indică o scădere cu apro-ximativ 50 de procente a numărului celor care au vizitat Delta în 2010, comparativ cu lunile de vară ale anu-lui anterior. Vremuri „de criză”... Au apărut şi aici, agăţate de ulucile unor pensiuni, anunţurile - De vânzare! Pescarii şi-au adunat vintirele din baltă punându-le la adăpost. Braconierii „recoltează” prin lo-curi ferite, numai de ei ştiute, preţi-oasa „mazăre” de ştiucă. Bageacurile torc fuioare de fum coliliu, parcă ar deşira poveşti despre peştii şi gologanii de altădată... Altfel, viaţa merge înainte! În puţinele zile însorite, băltăre-ţii din Gorgova se adună ciotcă de-a lungul digului, în preajma „maga-zinelor” sau a cherhanalei, locuri în care, decorticând seminţe de sun fl ower, pufăind papiroase ori secând pet-uri cu bere, comentează politică, unii înjurând, alţii fi ind satisfăcuţi că

la alegerile „alea” a ieşit „piratul”, care, zbanghiu cum e, i-a momit cu preşul, aducându-i azi în situaţia de a târî lotca vieţii lor pe uscat! Evdachim speră să nu-i ia Dumnezeu prea curând zilele, ca să poată prinde mult aştepta-tul dar mereu amânatul moment când agenţi necoruptibili, curaţi la cuget mai ceva decât preacuvi-oşii înrămaţi pe icoanele bisericii cu hramul Sfântul Dumitru, vor cotrobăi prin uriaşele lăzi frigori-fi ce ale pensiunilor burduşite cu fi leu de crap recoltat „tehnologic” tocmai în perioadele de prohibiţie şi, de aceea, la preţuri derizorii. În prohibiţie Delta doboară toate recordurile de productivitate! - ar-gumentează el. Tudorache doreşte să ştie când vor da socoteală stăpânii „escadrelor” bărcilor cu „turişti undiţari” pentru pescuitul sălbatic practicat de aceştia de-a lungul şi de-a latul Deltei, pentru tonele de momeală cu feromoni, adusă din „ecologicul” şi, mai ales, „civiliza-torul”. Occident european, momea-

lă care asfi xiază peştii blocându-le branhiile. Cine o să dea cu „subsem-natul” pentru înzestrarea localnicilor cu aparate de pescuit electric sau cu

ultrasunete, „unelte” care, pe lângă dezastrul imediat, conduc, pe termen lung, la distrugerea faunei piscicole

Motto: „Mamaliga moloko, Europa daleko…”(folclor lipovenesc contemporan din Deltă)

prin sterilizare. Dispariţia alarmantă a peştelui în Deltă, crede el, se dato-rează, în cea mai mare măsură, aces-tor practici pustiitoare care umplu cu euroi buzunarele „cormoranilor” veniţi aici de aiurea să se pricop-sească, sfi dând orice lege şi cel mai elementar bun simţ. Peştele împuţi-nându-se de la o zi la alta, pescarii, ajunşi în pragul înfometării (peşte nici la undiţă, mămăliga-n râşniţă! - metaforizează ei cu amărăciune), îşi

părăsesc îndeletnicirea moştenită din tată în fi u şi o „taie” către alte meleaguri în căutare de muncă ori se transformă în iscusiţi braconieri cu solide legături de afaceri, aran-jate prin telemobil, până în chiar „centrul” Bucureştilor. Victor vrea să fi e puse ferm în aplicare măsurile promise vizând limitarea cailor-putere ai motoa-relor „rapidelor” barosanilor care circulă haotic prin Rezervaţie, „bastimente” care le aruncă Du-nărea în lotci, au distrus vegetaţia submersă de pe lângă malurile canalelor, din ghioluri şi din jap-şe, alungând peştii către naiba ştie care locuri de adăpost şi hrană. Ignat visează să-şi poată iar con-duce turiştii în zonele coloniilor de pelicani, lebede, gâşte, raţe sălba-tice etc., zburătoare care aproape

că au dispărut. Explicaţia este sim-plă - unde nu mai este peşte, nu mai poposeşte nici păsăretul acvatic...

Omul modern a intervenit inconşti-ent şi brutal în acest lanţ trofi c, iar consecinţele deja se văd - fi losofea-ză cunoscătorul. Trifan socoate că ar fi bine de ştiut în ce fel au devenit multe ti-nere băltăreţe dame de companie la curţile anumitor pensiuni, cu sau fără margarete, de ce platformele de gunoi şi apa potabilă există în satele Deltei doar ca deziderate. Ar vrea să mai ştie „sociologul” nostru cât de sudate şi de mascate sunt legăturile dintre „braconier” şi „policier” etc. etc.... Chiril îndeamnă la răbdare - Creatorului i-au trebuit şase zile pen-tru a zidi Lumea... Noi suntem doar muritori neputincioşi, cădelniţează pravoslavnicul, după care îşi îneacă privirea în muţenia fl uviului... Oare să-şi fi întors Dumnezeu faţa de la Delta noastră? - întreabă un gând al ei babusia Fenia, care, sprijinindu-şi bătrâneţea şubredă în toiag, trece pe lângă bărbaţii gura-livi spre magazin să se dumirească dacă, aşa cum se aude, s-au scumpit uleiul, făina şi zahărul şi, mai ales, dacă jupânul mai aduce de la Tulcea pâine pe datorie...

Pricop & Mihei,foşti pescari, azi şomeri,

mâine (poate!) braconieri,pentru conformitate

Nicolae Vereş(Sfântu-Gheorghe)

Mănăstirea Saon din Delta Dunării

Scrisoare din Delta Dunării

7Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)Actualitate

Deşi toate instanţele de judecată i-au dat câştig de cauză, Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei nu poate benefi cia încă de fostul sediu al BNR din Sfântu-Gheorghe pentru că LEGEA NU SE RESPECTĂ şi pentru că n-au chef nişte şefi de instituţii ale Statului Român. Nu-i nimic, sfârşitul poveştii e aproape… (Redacţia)

Deoarece în legătură cu situaţia imobilului situat în municipiul Sfân-tu-Gheorghe, str. Kossuth Lajos, nr. 10, judeţul Covasna, s-au spus mul-te de-a lungul timpului, începând cu 2005, consider că cel mai bine este să aduc la cunoştinţa publicului con-ţinutul Sentinţei nr. 87/F a Curţii de Apel Braşov, prin care s-a soluţionat Dosarul nr. 214/F/CA/2006. În acest proces, Episcopia Ortodoxă Română

a Covasnei şi Harghitei a cerut ca în urma probelor administrate să se cons-tate nulitatea H.G. 1485/2005 prin care imobilul respectiv a fost abuziv luat Episcopiei şi dat spre administra-re Consiliului Judeţean Covasna. Din Sentinţa care se întinde pe cinci pagini, redau concluziile reţi-nute pe fond de instanţă, dar pentru cei interesaţi menţionez că vor găsi la redacţia săptămânalului „Con-deiul ardelean” textul integral al documentului. Pe fond, Instanţa reţine vezi

facsimil 1. Aşa cum era de aşteptat şi în mod corect, Consiliul Judeţean Covasna înaintează recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentin-ţei 87/F /29 mai 2009. Redau din decizia 513/3 februarie 2010, hotă-rârea Înaltei Curţi afi şată la pagina 5. (Textul integral al Deciziei 513 se afl ă la sediul redacţiei săptămânalu-lui „Condeiul ardelean”). Curtea constată vezi facsimil 2. Din acest moment, Sentinţa 87/F/CA Braşov devine defi nitivă, irevo-cabilă şi investită cu titlu executor. A se vedea, în acest sens, cele menţio-nate de instanţă pe prima şi ultima pagină a Sentinţei. Cu toate acestea, niciuna din ins-tituţiile Statului implicate în această poveste nu reacţionează în vederea îndeplinirii celor hotărâte de justiţie. Deopotrivă, Consiliul Judeţean Co-vasna şi Ministerul Administraţiei şi Internelor abuzează folosind o cale extraordinară de atac, înaintând (fi e-care în parte) contestaţie în anulare. Afi rm că au abuzat pentru că motivele şi argumentele prezentate nu au motivat acţiunea pentru sim-plul fapt că acestea erau identice cu cele prezentate la judecarea pe fond a cazului. Oricum, în amândouă cazurile, Înalta Curte respinge contestaţia ca nefondată (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4262/12.10.2010 şi respectiv, 5407/03.12.2010). Voi continua această relatare în-tr-o ediţie viitoare, pentru a scoate în eviden-ţă mo-dul cum instituţii ale Sta-t u l u i , locale şi centrale, înţeleg să res-pecte Legea şi adevărul.

Pr. Prot. Florin Tohănean (Întorsura-Buzăului)

Facsimil 1

Dezvăluiri despre abuzurile instituţiilor statului

D i t t i t ţ l d j d tă i d t â ti d ă E i i O t d ă R â ă C i i H hit i t b fi i î ă d f t l di l BNR di Sfâ t

Facsimil 2

8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Actualitate

„Să fi m atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fi m atenţi la aşa-numitele „autonomii”, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul” lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.” (David Prodan, Memorii, 1993)

De curând, a apărut la Topliţa lucrarea „De la Tapolcza la Marosheviz sau monografi a Topliţei”, scrisă şi editată de Czirjak Karoly. Fără îndoială că este un lucru binevenit apariţia oricărei cercetări despre Topliţa, cu atât mai mult cu cât vedem că ea preocupă tot mai mulţi oameni, unii mai avizaţi, iar alţii mai puţin. Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea unele reproşuri pe care i le făceam acribicului nostru concitadin şi în articolul nostru anteri-or. În primul rând, este vorba de spiritul cri-tic. Atunci când doreşti să scrii istorie, mai ales când este vorba de o comunitate populată în majoritate de români, nu poţi să te referi aproape în exclusivitate doar la populaţia ma-ghiară. Sau poţi, dar atunci studiul tău se va numi „O monografi e din perspectivă exclusiv maghiară a Topliţei”. Recunoaştem că nu am reuşit să parcur-gem în integralitate lucrarea domnului Czir-jak, necunoscând limba maghiară, ci doar câteva pasaje traduse prin intermediul unor cunoscători ai limbii maghiare. Dar cu toate acestea, ceea ce am citit ne-a umplut de mira-re, dacă ar fi să folosim o expresie îndulcită. Să o luăm cu începutul. Autorul scrie, inclusiv pe copertă, nume-le său şi titlul lucrării cu rune, pe care la pa-gina 12 le consideră astfel: „Se cunoaşte şi se confi rmă că începând cu 1821 ne falsifi că istoria noastră, cu toate că actualmente tot mai mulţi recunosc istoria străveche. Este un lucru ştiut că scrierea runică secuiască ma-ghiară este una din cele mai vechi scrieri din lume, care poate fi găsită cu circa 30.000 de ani în urmă, în timp ce în bazinul carpatic cu 8-9 mii de ani în urmă”. Cred că pentru autor ar trebui să se instituie premiul Nobel pentru istorie, deoarece a găsit o scriere mai veche decât cea sumeriană, mai mult decât atât, ve-che de 30.000 de ani. Aţi citit bine, 30.000 de ani. Cred că protocroniştii se răsucesc în mormânt de invidie, iată unul care ne depă-şeşte cu mult. Nu merită să ne ocupăm în detaliu de această aberaţie, fi indcă orice elev mai conştiincios de clasa a noua cunoaşte că „veşnicia nu s-a născut la secui”, ca să-l para-frazăm pe Lucian Blaga. Ceea ce ne frapează şi subliniam şi cu altă ocazie, este faptul că autorul are numai certitudini pe care încearcă să le inoculeze şi cititorilor săi, făcând afi r-maţii absolut gratuite, pe care le livrează ca fi ind adevăruri revelate. Câteva exemple: „Se cunoaşte şi se confi rmă că începând cu 1821 ne falsifi că istoria noastră”, „Este un lucru ştiut că scrierea runică secuiască maghiară este una din cele mai vechi scrieri din lume”, „Nenumărate biserici şi din judeţul Harghita conţin caractere / însemne runice” (toate la pag. 12). Mai departe, autorul pomeneşte de piatra de la 17 km de Topliţa, pe care afi rmă că ar fi însemne runice: „La aproximativ 17 km de centrul Topliţei se afl ă o asemenea piatră. Cu toate că piatra este cunoscută mai demult, nu i-a fost acordată nicio importanţă, în timp ce în 2004 ea a fost inventariată de lucrătorii muzeului din Topliţa. Iar când le-am spus că sunt pe ea caractere runice au spus că nu văd aşa ceva. Piatra mai sus amintită are 1 metru şi jumătate, iar pe partea superioară se pot vedea o scriere runică, iar sub ea două cruci. Stânca de andezit poate fi găsită pe un vârf de deal de unde se poate privi în satele din împrejurimi. Pe faţa estică a stâncii se poate observa şi o faţă umană de 0,75 cm. Conform muzeologului bistriţean dr. Chintăuanu scri-

erea runică are minim 2.800-3.000 de ani. Pe această piatră pot fi recunoscute cinci ca-ractere runice ce se găsesc şi azi în alfabetul runic: I, P, T, O, SZ. După părerea mea sem-nele ce apar pe piatră sunt opera mai multor generaţii, deoarece dacă literele ar avea cam 3.000 de ani, crucile de sub ele sunt mult mai „tinere”. După cum spune proprietarul tere-nului, domnul Tompea, le-a sculptat el însuşi în 1985. Totodată, pe vârful pietrei într-un cadru pătrat sculptat se afl ă o cruce de piatră care după părerea mea este din secolul XIX, când acestea erau „la modă”. Pe dâmbul în-vecinat se afl a cetatea Sangidava amintită de Ptolemaios”. Unul din „lucrătorii muzeului din Topliţa” este şi subsemnatul, şi spre marea mea ruşine nu am absolvit facultatea de litere runice, ca să pot distinge aşa ceva pe piatră. Cei care au căpătat o fi xaţie pentru runele de acum 30.000 sau doar 3.000 de ani, se pare că văd rune pes-te tot. Totuşi, ar fi interesant de ştiut unde erau secuii acum 3.000 de ani. Trecem peste faptul că inscripţiile pot fi recente, după cum chiar autorul afi rmă că ar fi spus proprietarul tere-nului despre cruci. Ar fi fost cam mult chiar şi pentru domnul Czirjak să afi rme că simbolul crucii a fost brevetat de secui. Eu îl invit pe autor la Voşlobeni, unde, în copilăria mea pre-şcolară, se pare că am produs destule rune cu prietenii pe pereţi şi pietre, încât are material de studiu pentru câţiva ani. Iar afi rmaţiile domnului Chintăuanu nu au nicio trimitere: în ce publicaţii, la ce simpozi-on, sau poate la o cafea cu autorul. Repetăm, sunt lacune metodologice care poate unui profan în ale istorie îi scapă, dar nu pot trece neobservate de un public avizat. Chestiunea este destul de serioasă totuşi, în prezent reprezentând o adevărată fobie a minţilor mai înfi erbântate ale protocroniştilor secui, dar fără a avea un fundament ştiinţi-fi c. Vorbind despre acest alfabet numit „runic secuiesc”, istoricul maghiar Elek Benko se arată circumspect asupra originii lui. „Dis-punem de relativ puţine date şi documente scrise despre scrierea runică secuiască din Evul Mediu. În prezent nu avem încă o imagi-ne coerentă în ce priveşte perioada şi împre-jurările istorice ale apariţiei acestei forme speciale de scriere”. Cercetătorul Ioan Lăcătuşu afi rmă: „Nu înţeleg de ce toată lumea se preface că nu ştie despre ce este vorba. Originea alfabetului se-cuiesc trebuie căutată chiar în cronicile medi-evale maghiare. E clar că alfabetul secuiesc nu e, de fapt, secuiesc. El exista deja când au venit ungurii în Europa. Noi am publicat unele poziţii ştiinţifi ce pe această temă... Nu vorbim despre o scriere maghiară, ci una se-cuiască. Asta înseamnă că, unu, ori secuii nu sunt maghiari, ori că, doi, scrierea secuiască nu e secuiască. Vă reţin atenţia cu un prim argument. Singurele informaţii concrete des-pre aşa-zisul alfabet secuiesc au rămas de la Janos Kajoni / Ioan Caioni / Căianu (1629-1687), adică un român din Covasna, şi de la Mihai Moga, un alt român. Deci, numai ro-mânii aduc descrieri oarecum concrete des-pre această scriere zisă runică”. Se poate cita şi un pasaj din cronica „Ges-ta Hunnorum et Hungarorum”, a ungurului Simon de Keza, scrisă pe la 1283: „Căci aceşti secui sunt resturile hunilor şi când au auzit că ungurii au venit de-a doua oară în Pannonia ieşiră întru întâmpinarea celor ce se întorceau, la hotarele Ruteniei şi, totoda-tă, Panonia fi ind cucerită, câştigară şi ei o parte într-însa, dar nu în Câmpia Pannoniei, ci duseră viaţa împreună cu blackii în munţii graniţei. De unde amestecându-se cu blackii se zice că se folosesc de literele lor” - spune

cronicarul ungur. Dar să lăsăm runele deoparte. Are cine să-şi bată capul cu ele. Interesant este că autorul a localizat şi ce-tatea dacică Sangidava, „pe dâmbul învecinat se afl a cetatea Sangidava amintită de Ptole-maios”. Din câte ştim noi, cetatea nu a fost încă localizată, ştiindu-se doar că era pe Mu-reşul superior. Autorul consideră, mai departe, că numele Topliţa „este de origine maghiaro-slavă” (p. 17). Şi noi care credeam că este slavă... La pagina 35, autorul afi rmă că „deja în 1861 în instituţiile publice, alături de limba maghiară era obligatorie deja şi limba româ-nă, totodată celelalte naţionalităţi, în cazul nostru şi românii aveau propria şcoală, unde puteau învăţa fi ecare materie în limba mater-nă. Iar acum, în 2010, în instituţiile publice de la Topliţa limba maghiară nu este obli-gatorie, în şcoala de limbă maghiară fi ind obligatorie predarea Istoriei şi Geografi ei în limba română”. Ceea ce uită să precizeze este că aceste drepturi au fost efemere, şi anulate după ins-tituirea dualismului în 1867. Despre şcolile româneşti în timpul dualismului şi vexaţiuni-le la care ele au fost supuse cred că este de prisos să mai pomenim. Cât priveşte istoria şi geografi a în limba maternă, iată că, între timp, visul minorităţii maghiare s-a înfăptuit. Să mergem mai departe: „În toamna lui 1918 „au dispărut” toate înscrisurile primă-riei, documentele şi vechile hărţi. Toate aces-tea se afl au într-o imensă ladă de lemn. În decembrie statul maghiar a asigurat gratuit trenul fi ecărui român, care dorea să se depla-seze la Alba-Iulia la Marea Adunare Naţio-nală românească, adunare la care 1.228 de delegaţi au decis ca Ardealul să se alipească Regatului România” (p. 69). Arhivele au fost prădate de autorităţile ma-ghiare şi în 1918 şi în 1940, iar despre trenu-rile puse la dispoziţie de autorităţile maghiare cred că nu are rost să vorbim. De aceea s-au dus românii din Topliţa şi din împrejurimi la Alba-Iulia prin munţi, ocolind defi leul unde ar fi fost seceraţi de mitraliere... „După terminarea celui de-al doilea răz-boi mondial Topliţa a intrat sub dominaţie românească, apoi începând cu 4 iunie 1920, Dictatul de la Trianon a acordat de drept Ar-dealul regatului român, desigur şi Topliţa. Singura consolare a locuitorilor maghiari a fost că în conformitate cu declaraţia de la Alba-Iulia se pot bucura de autonomie, deoa-rece şi asta era stabilit prin declaraţie. Din păcate, asta nu s-a întâmplat nici până în ziua de azi.” (ibidem) Nu ne miră că tratatul de la Trianon este considerat de Czirjak dictat. Ceea ce ne miră este că nu cunoaşte textul declaraţiei de la Alba-Iulia, unde nu se pomeneşte ni-mic de „autonomie”. Singurul loc unde se pomeneşte acest cuvânt este în art. III alin. 2: „Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confe-siunile din Stat”. Deci, autonomia cultelor religioase. Lucru care s-a şi realizat şi care se realizează şi astăzi. „Din 30 august 1940, Ardealul a fost rea-lipit patriei mamă. Trupele maghiare au sosit la Topliţa joi, pe 12 septembrie, venind de la Reghin şi intrând fără niciun fel de opunere. Pe podul peste râul Topliţa din centru îi aştep-ta o poartă ofi cială pregătită cu o seară îna-inte de Siklodi Ferenc, Siklodi Antal, Siklodi Janos, Szep Jozsef şi Forro Ferenc. Casele şi vitrinele magazinelor din centru s-au umplut de steaguri roşu-alb-verzi. Prima dată a sosit pe calea ferată o garnitură plină de soldaţi maghiari. Conform spuselor martorilor trenul

era aşa de împodobit cu fl ori încât nu putea fi văzut.” (p.76) Ai crede că toată Topliţa (care în perioada interbelică era denumită Topliţa Română) a murit de dorul armatei maghiare şi s-a înghe-suit să îi iasă în cale cu fl ori... Dar aici ar merita să facem o paranteză mai amplă şi să vedem cine erau cei care au construit poarta ofi cială de intrare a trupelor maghiare. Iată ce spune un document din Ar-hivele Statului Bucureşti: „Insp. Jand. Tg. Mureş Legiunea Jand. Mureş NOTĂ INFORMATIVĂ Nr. 367 din 31 august 1945 La marginea comunei Topliţa, jud. Mureş [în judeţul Harghita de astăzi], este Cimitirul Eroilor din războiul mondial, unde a fost ri-dicat şi un monument al eroilor din războiul 1916-1918, în amintirea celor căzuţi pentru dezrobirea Transilvaniei. După cedarea Ar-dealului de Nord din 1940, mai mulţi unguri, la îndemnul inginerului Molnar Francisc din comuna Topliţa, au mers la Cimitirul Eroi-lor şi au distrus lăcaşurile unde erau depuse osemintele ofi ţerilor eroi, le-au spart plăci-le, au aruncat osemintele, iar craniile le-au pus în pari, unde se văd şi azi. Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era stema ţării, indivizii Simon Andrei, Pentz Leon şi Siklo-di Janos au dus-o în comună şi au pus-o ca podea la grajdul vitelor, unde a fost găsită la cercetările făcute. Plăcile mai mici cu emble-ma ţării au fost îngropate în pământ, spunând românilor că au îngropat România pe veci. Au distrus tot cimitirul şi gardurile din jurul acestui cimitir. Măsuri luate: S-au dresat acte de trimi-tere în judecată Tribunalului Poporului Cluj contra inginerului Molnar Francisc, Simon Andrei, Pentz Ioan şi Siklodi Janos, cerceta-rea fi ind dusă în continuare pentru a se dovedi toţi cei ce au luat parte la profanarea cultului eroilor. Comandantul Legiunii Jand. Mureş Căpi-tan [indescifrabil] Comunicat: Insp. Gen. al Jand., Insp. Jand. Mureş, Prefect. Mureş (Arh. St. Bucu-reşti, Inspectoratul General al Jandarmeriei, dos. 25/1945, f.73)”. Iată, deci, cine era Siklodi Janos, şi ce alte mari fapte de vitejie a făcut după ce a termi-nat de ornat poarta de primire a soldaţilor ma-ghiari. Dar aşa se întâmplă când istoria este privi-tă unilateral, deşi autorul scrie că s-a străduit să relateze o istorie imparţială. Cât de impar-ţială a scris-o, se poate vedea. Credem că titlul cel mai corect era „De la Tapolcza la Maros-heviz sau monografi a Topliţei din perspectivă maghiară”. Desigur că o monografi e a Topliţei nu ar putea să fi e decât un lucru bun, dar ar trebui ca ea să fi e scrisă fără ură şi părtinire şi, mai ales, cu deontologie profesională şi spirit cri-tic. Ce fel de spirit critic poate avea un au-tor care vorbeşte de „invazia” românilor din 1918 şi 1944, de atrocităţile comise de români fără a pomeni nimic de cele maghiare, care jeleşte dărâmarea statuii honvedului maghiar din Topliţa dar nu sufl ă o vorbă de profanarea mausoleului de la Secu, care deplânge soarta familiilor nobiliare dar nu se interesează de soarta sutelor de familii ale iobagilor români? În încheiere, considerăm utilă şi documentată cartea domnului Czirjak doar în ceea ce pri-veşte partea populaţiei maghiare a Topliţei, eludând aproape complet contribuţiile ro-mâneşti, atunci când nu distorsionează de-a dreptul adevărul istoric. Dar am mai spus-o: hârtia suportă orice.

Consideraţii despre o încercare de monografi e a Topliţei prof. drd. Costel Cristian Lazăr

(Topliţa)

9Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)Cultură - Editorial

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, ateliere, magazii şi depozite (cu condiţii de par-care aferente). Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Un-gheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste be-tonate), spaţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi acces direct la E60.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797

Închirieri, la preţuri foarte avantajoase,

în judeţul Mureş

Cu nemărginită durere în sufl et părinţii MARIA şi EUGEN LAZĂR anunţă dispariţia fulgerătoare departe de ţară, în urma unui cumplit accident de muncă, a adoratului lor fi u CIPRIAN-CRISTIAN în vârstă de doar 31 de ani. Am fost şi vom rămâne cu sufl etul alături de tine, până la sfârşitul zilelor noastre şi vom păstra veşnic în amintire imaginea ta de copil, adolescent şi de tâ-năr în căutarea unui destin mai bun. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 22 ianuarie 2011, ora 12 00, la Cimitirul Ortodox din strada Vara-di Jozsef (Biserica din Deal). Condoleanţele se primesc vineri după ora 1700 şi sâmbătă între orele 1100-1200.

Părinţii nemângâiaţi

Colegii din Forumul Civic al Românilor din Co-vasna, Harghita şi Mureş sunt alături de familia EUGEN şi MARIA LAZĂR din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, în greaua suferinţă cauzată de dis-pariţia fulgerătoare a fi ului CIPRIAN-CRISTIAN. Dumnezeu să-i întărească!

(urmare din pagina 1) Aşadar, printre laureaţi s-a situat şi Kelemen Hunor, ministrul Culturii şi Cultelor, posibil ur-maş al lui Marko Bela la cârma struţo-cămilei, şi - de ce nu? - chiar viitor vicepremier, din moment ce calcă pe urmele înaintaşului într-o funcţie care, prin grija PD-L, a lui Traian Bă-sescu şi a lui Emil Boc, pare să se moştenească prin molipsire. Este momentul să afl ăm şi ce porumbel i-a mai zburat din gură, atunci când gândul l-a dus pe culturalul ministru spre şefi a udemeristă. Se ştie că ministrul Culturii este un adept înfocat al aşa-zisului ţinut secuiesc, al autonomiei teritoriale pe criterii etnice, bu-curos că, la Târgul Internaţional de Turism de la Budapesta, autorităţile (preşedinţii consili-ilor judeţene) din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, au organizat un stand comun, separat de cel al României, tot aşa cum, sub acest „brand”, au procedat şi la Târgul de Turism Romexpo, de la Bucureşti! Topit de emoţie, Kelemen Hunor declara, în cadrul unui interviu: „Categoric, vom ob-ţine autonomie teritorială!”. Zău? Ia auzi! Cel care se laudă că, timp de 18 ani, a „crescut” alături de Marko Bela, e hotărât, ca ucenic ascultător, să continue opera iredentisto-se-paratisto-şovino-extremistă şi antiromânească a „maestrului”. Ei, cică, nu mai suportă „uni-

formitatea” traiului împreună cu românii, aşa că - după Kelemen Hunor - ei „nu mai sunt de acord cu abordarea autonomiei doar ca «ză-hărel» fl uturat”. Ei s-au hotărât - aşa declară - să pună piciorul în prag. Cică asta-i „dorinţa sinceră a comunităţii, care nu atentează nici la independenţa, nici la integritatea teritorială şi nici la suveranitatea statului”! Ei clamează că nu iau nimic de la nimeni! Atunci, cum rămâne cu autonomia teritorială, domnule ministru? De ce, oare, se zbate atâta UDMR să scoată din Constituţie, Legea funda-mentală a Ţării, articolul 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi in-divizibil”?! Asta, doar aşa, de fl orile mărului?! Pe cine mai păcălesc ei? Şi-i dă înainte cu au-tonomia Tirolului de Sud, o stupizenie care, în cazul nostru, se potriveşte exact ca nuca-n pere-te! Stupidele afi rmaţii ale ministrului udemerist au stârnit vii, vehemente reacţii şi comentarii în rândurile românilor, revoltaţi de provocările udemeriste. Nu le redăm aici, dintr-o necesară decenţă şi o reţinere explicabile, tocmai din mo-tivele reale, pe care cu toţii le intuiţi! Se vede că singura problemă serioasă a ministrului Kele-men Hunor şi a UDMR, în criza pe care o par-curgem, nu-i decât autonomia teritorială. Atât! Aşa că acele reacţii au fost perfect îndreptăţite. Cităm, din multitudinea lor, doar una singură:

„Când greierele va cânta: «Surke! Surke!», atunci vor avea ăştia autonomie!”. Pseudogre-ierul să fi e, oare, acest Kelemen Hunor? Din păcate, pe ei, alde Tokes Laszlo, Marko Bela, Kelemen Hunor şi alţii, nu-i interesează, deloc, faptul că oamenii, indiferent că-s români sau maghiari, evrei sau ţigani / romi, nu au ce pune pe masă. Asta-i cu totul altă poveste, altă problemă, pentru cei mulţi, nu pentru cei ajunşi la ciolan. Pentru ei, mahării udemerişti, nu are nicio importanţă că dreptul la viaţă, precum şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, conform articolelor 22 şi 53 din Constituţie, sunt încălcate! Pe ei, udemeriştii afl aţi la guvernare, îi preocupă, nu criza, nu găsirea unor soluţii pentru ieşirea la liman, ci doar autonomia teritorială! O obsesie! O boa-lă sâcâitoare! Noi, îşi spun în sinea lor, oricum, nu am votat Constituţia României. Aşa că ne permitem s-o încălcăm oricând şi cum vrem! Nu articolele amintite mai sus îi interesează, ci doar demolarea altora: 1 şi 13! Nu sărăcia ro-mânilor şi, deopotrivă, a ungurilor îi preocupă, ci cum să demoleze, mai ales, articolul 1 şi să dea brânci Constituţiei. Nicidecum faptul că sunt, românii şi ungurii deopotrivă, şomeri, că au rămas, oameni cu familii, pe drumuri în prag de Sărbători. Ei au în cap şi pe buze doar cu-vântul autonomie! Teritorială, bineînţeles! Unii

şi-au stabilit chiar şi termene pentru înfăptuirea aberaţiei. Totul, toate demersurile lor se trans-formă într-o sfi dare a României şi a românilor, a Constituţiei şi a legilor Ţării! Acesta-i adevărul gol-goluţ! Şi când te gândeşti că, la 19 decembrie 2009, domnul Traian Băsescu, preşedinte al României, îi decerna lui Tokes Laszlo, pus să distrugă cam tot ce-i românesc prin Ardeal, pământ strămoşesc, românesc, înaltul Ordin „Steaua României”! Pentru ce merite, domnule preşedinte, care, la fel ca şi alţi demnitari, îl nu-meaţi (ce eroare!) pe Tokes „simbol al Revolu-ţiei”? Aşadar, care sunt meritele? Pentru că, din capitala Ungariei afl at, la Budapesta, cerea, toc-mai la 1 Decembrie, Ziua Naţională a României (pe care el o consideră zi de doliu!), autonomie teritorială pe criterii etnice? Pentru atentatul la Constituţia României? Pentru dorinţa lui arză-toare de a deveni maghiara a doua limbă ofi ci-ală în stat? Pentru că româna, pe care refuză să o înveţe şi s-o vorbească unii etnici de-ai lui, îl deranjează la culme? Nu aveţi sufi ciente dovezi şi motive, domnule preşedinte, să-i retrageţi, cum s-ar cuveni, Ordinul „Steaua României”? Aşadar, Kelemen Hunor în locul lui Marko Bela? Posibil! Nu poţi, însă, să nu te întrebi, ca ardeleanul: „Oare cine va fi mai rău - dracul, sau tatăl lui?”.

Ardeleanul se întreabă:

„Oare cine va fi mai rău - dracul, sau tatăl lui?”

15 ianuarie - Ziua Naţională a Culturii Române

BINE-AI VENIT ÎN JILŢUL TĂU, MĂRIA TA!

Strălucirea LUCEAFĂRULUI a străpuns drapa neagră a nimicniciei de astăzi, aşa cum a făcut-o şi în vremea sa, pentru că harul cu care Dumnezeu l-a înzestrat a călcat cu semeţia peste moarte şi l-a trecut în eternitate. „… nu nutrea nicio aspiraţie pen-tru sine, ci numai pentru poporul din care făcea parte, fi ind prin aceasta mai mult un exponent decât un individ” (George Călinescu). Steaua acestui „exponent” ne lumi-nează calea pe care păşim prin lume, unde convingem despre vibraţia sufl e-tului românesc, despre culorile plaiului mioritic, despre tăria braţului vitejesc al românilor, despre profunzimea gândirii unui neam care şi-a proclamat dreptul

la demnitate. Ce eşti tu, Americă democratică, cu largul său caleidoscop etnic, cu toată tehnica ta cosmică, dacă n-ai un Eminescu? Eminescu românescul stă alături de un Shakespeare, de un Balzac şi Corneille, de un Schiller şi Goethe, de un Dante, de un Puşkin. De acolo, de sus, Eminescu trimite raza lui as-trală asupra rotundului ţării şi spune: iată România mea! - cu „fl oare-albas-tră”, cu „miros de tei adormitor”, cu susur de izvoare şi cântec de tulnic, cu trăgănarea Doinei care plânge du-rerea poporului „De la Nistru pân’ la Tisa”, cu tânguirea înstrăinatului al cărui sufl et „arde de dor nemărgi-nit”, o Românie cu „braţele nervoase, arma de tărie” care i-au conferit „fală şi mândrie” ca „ţară de glorii”.

Acesta era EMINESCU, cel care ne poartă stindardul şi deţine sceptrul pe care înaltul for cultural ştiinţifi c al ţării, Academia Română, i l-a conferit, recunoscându-i supremaţia prin institu-irea datei de naştere a poetului ca Ziua Naţională a Culturii Române. „Bine-ai (re)venit în casa noastră!” Să mulţumim academicianului pra-hovean Eugen Simion că a încununat strădania de a ni-l reda pe Eminescu cu această recentă izbândă! Pentru cei ce mai au obrăznicia de a mai spune vorbe denigratoare despre Eminescu, e rău că s-au născut, deoare-ce „putrejunea” îi va şterge de pe răboj. Să mergem, în această zi, la Panteo-nul Eminescu şi să depunem fl ori recu-noştinţei! Cântaţi-l, poeţi, ilustraţi-l, pictori, pe domnitorul Culturii Române!

prof. Georgeta Ciobotă (Sfântu-Gheorghe)

10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Sudoku - Şah

Carlsen, Magnus (2814) - Giri, Anish (2686) [D76]73rd Tata Steel GMA Wijk aan Zee NED (3), 17.01.2011

1.d4 Carlsen, care este un jucător plu-rivalent, poate juca atât 1.e4, cât şi 1.d4. 1...Cf6 2.c4 g6 3.g3 Ng7 4.Ng2 d5 După 4…d6 se intră în Indiana regelui. Muta-rea din partidă, face trecerea în Apărarea Grünfeld, apărare recomandată de fostul campion mondial Mihail Botvinnik doar „jucătorilor care calculează foarte bine variantele“. 5.cxd5 Cxd5 6.Cf3 Cb6 7.Cc3 Cc6 8.e3 0-0 9.0-0 Te8 Una din alternativele bune ale continuării uzuale 9...e5. 10.Te1 a5 11.Dd2?! (Vezi dia-grama 1) Noutate teoretică! Sunt curios dacă mutarea din partidă a fost o idee de mo-ment sau rodul unor analize de laborator. Poziţia negrului este foarte elastică şi din acest motiv albul trebuie să fi e atent la ori-ce nuanţă. Plasarea damei la d2 ni se pare nefi rească şi din acest motiv apreciem că mai naturală este continuarea 11.b3, de

exemplu: 11...e5 12.Cxe5 Cxe5 13.dxe5 Nxe5 14.Nb2 c6 15.Dc2 a4 16.Cxa4 Cxa4 17.Nxe5 Txe5 18.bxa4 Da5 19.Ted1 Te8 20.Td4 Nf5 21.Db2 cu mic avantaj pentru alb, ca în partida Karpov, A - Xie Jun / Monte Carlo 1996 11...e5 Negrul atacă imediat în centru, semn că Anish Giri este familiarizat cu ideile tematice ale deschi-derii. 12.d5 Cb4 13.e4 c6 Continuând consecvent atacul asupra centrului ad-vers. 14.a3 După 14.dxc6 Dxd2 15.Nxd2

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei:

Problemã propusã pasionaþilor de ºah

GEMMELL JohnThe Problemist Supplement, 1993

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)Aşezarea curioasă a fi gurilor (toate pe coloana

„a“!) produce o impresie estetică deosebită.Soluţia nu este, însă, difi cilă.

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

SURPRIZĂ DE PROPORŢII LA WIJK AAN ZEESURPRIZĂ DE PROPORŢII LA WIJK AAN ZEEbxc6, jocul bun de fi guri obţinut de negru compensează slăbiciunile structurii sale de pioni. 14...cxd5!? O mutare intere-santă, prin care negrul încearcă să profi te de poziţia damei nu prea naturală a damei albe. 15.axb4 axb4 16.Txa8 bxc3 17.bxc3 Cxa8 18.exd5? Prea optimist! Albul se ba-zează pe forţa pionului liber „d“, dar ega-litatea se putea menţine cu 18.Dxd5 Dxd5 19.exd5 18...Cb6 19.Td1 e4! Jocul ener-gic al negrului este demn de admirat. De-loc impresionat de renumele adversarului şi de diferenţa de Elo, negrul trece la atac şi presiunea psihologică îşi spune cuvân-tul: Carlsen gafează!! 20.Cg5? Mai bine era 20.Cd4 Dxd5 21.De2, desi şi în acest caz după 21…Dc4 poziţia negrului este de preferat. 20...e3! (Vezi diagrama 2)

Acest „berbec“ sparge zidul cetăţii albe. 21.Db2 Degringolada albului se confi rmă! Singura modalitate de a opune rezistenţă era 21.Dd3 şi chiar dacă după 21...Dxg5 22.Nxe3 Df6 23.d6 Cd7! 24.c4 Td8 25.c5 Ce5 negrul păstrează avantajul, pentru a obţine victoria el trebuie să învingă une-le difi cultăţi de natură tehnică. 21...Dxg5 22.Nxe3 Pierde şi 22.Dxb6, la care urmează

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fi ecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fi ecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefi ind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Difi cultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Şi tu ne poţi trimite poze:info@condeiulardelean.ro

1.Dd5! Cb3+ (negrul, afl at în zugzwang, nu-şi poate permite decât un şah de răzbunare) [ Sau 1...C~ (cal oriunde) 2.Db5#] 2.axb3# 1–0

Tradiţionalul turneu de la Wijk aan Zee (Olan-da) se bucură de prezenţa în turneul principal a pri-milor patru jucători de top din lista Elo, apărută la 1 ianuarie 2011: norvegianul Magnus Carlsen (foto)(2814), actualul campion mondial indianul Viswa-nathan Anand (2810), armeanul Levon Aronian (2805) şi fostul campion mondial, rusul Vladimir Kramnik (2784). Organizatorii şi-au rezervat drep-tul de a permite accesul în această grupă de elită pentru trei reprezentanţi ai ţării gazdă: olandezul de origine indiană Anish Giri (care are doar 16 ani şi este al doilea în Top 20 Juniors), Erwin L’Ami (căsătorit, recent, cu marea maestră ro-mâncă Alina Moţoc) şi Jan Smeets. Una din surprizele de proporţii a fost victoria obţinută în runda 3-a de tânărul Giri la Magnus Carlsen, după o partidă în care a reacţionat exemplar la noutatea teoretică a norvegianului. Să urmărim partida:

Imaginea

săptămânii

Clădirea Romarta din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, în timpul săr-bătorilor de iarnă (2010 - 2011). Iată cum îi discriminează pe români (pu-nând un imens banner numai în limba maghiară) domnul Antal Arpad Andras, membru UDMR - bineînţeles, european până la ultimul fi r de păr. Ştiţi care Antal Arpad Andras, nu? - acela care, în urmă cu vreo câţiva anişori, îi şi ameninţa pe români, în Ţara lor, că vor avea soarta sârbilor din Kosovo. Oh nu, staţi liniştit, domnul Antal n-a păţit între timp nimic; el este, bine merci, primul gospodar al urbei. European desigur, după cum am stabilit.

22...e2! 23.Te1 Dxc1 24.Txc1 e1D+ 25.Txe1 Txe1+ 26.Nf1 Nh3, variantă în care aparent inofensivul pion “e” al negrului se dovedeşte mai puternic decât pionul liber “d” al albului. 22...Dg4! Ultima fi neţe tactică. Atacul asupra turnului alb permite negrului să câştige o fi gură. La 23.f3 urmează 23…Cc4. Albul cedează. 0-1

11Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)Traduceri

www.forumharghitacovasna.ro

Traduceri din presa de limbă maghiară

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normalMica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.

Auto

Imobiliare Servicii

Diverse

Efectuăm cosmetică canină, în judeţele Covasna şi Braşov, pregătire pentru expoziţie etc. Tel: 0757-439.612, 0735-816.697 Efectuez transport de mobilă cu echipă de mutare în Sfântu-Gheorghe şi în alte localităţi din ţară. Tel: 0743-061.798

Angajãri Agenţie de recrutare şi plasare forţă de muncă în Israel caută pentru îngrijire de bolnavi la domiciliu femei cu vârsta în-tre 28-55 ani. Cunoaşterea de limbi străine constituie avantaj (engleză, franceză, maghiară). Tel: 0740-365.850

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în vederea vinifi cării. Capacitate de depozita-re 30.000 de litri. Eventual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0727-020.339, 0237-633.072

Vând Skoda Fabia 2003, în sta-re impecabilă, ABS, servo di-recţie etc. fără aer condiţionat, 134.000 KM reali, primul pro-prietar. Preţ: 3.650 Euro. Tel: 0745-753.643

ţei. Tel: 0766-448.338, 0745-062.795 Vând / închiriez apartament

cu 4 camere, parter, în Sfântu-Gheorghe, zona Nicolae Colan, centrală termică, trei băi, ter-mopane, izolat termic nou, preţ 52.000 Euro negociabil. Tel:

0740-682.785 Vând garsonieră în Sfântu- Gheorghe. Preţ: 55.000 lei. Tel: 0744-364.387 Vând casă în Sfântu-Gheorghe, şi teren 3,30 ha, la 500 m înspre Ilieni cu posibilitatea de, teren de fotbal, tenis, parcare, cazino. Tel: 0747-840.359. Preţ 8 euro/mp - teren, casa negociabil. Vând garaj în Sfântu-Gheorghe, str. Crângului. Preţ 2.500 euro. Tel: 0740-682.785 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-tament cu două camere, etaj I, zona gării complet renovat şi ex-terior la soare. Preţ 22.000 Euro. Tel: 0743-061.798 Vând apartament cu trei came-

Închiriez spaţiu comercial (parter), 80 mp, super-reno-vat, cu toate utilităţile, în Sfântu-Gheorghe, bulevar-dul Grigore Bălan, nr. 34, bl. 10 (vizavi cu Cosys). De preferinţă pentru farmacie, cabinet medical, societate de asigurări. Tel: 0723-272.406

Vând teren intravilan în satul Arcuş, judeţul Covasna, 12 ari în zonă liniştită. Preţ ne-gociabil. Tel: 0721-289.856 Vând teren 3.890 mp, situat la 18 km de staţiunea Balvanyos, judeţul Covasna, la şosea, ca-dastru, apă, gaz. Preţul pie-

re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi, suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500 Euro. Tel: 0743-061.798

Vând garsonieră în Sfântu-Gheor-ghe zona Simeria lângă facultate, etaj 1, bloc de cărămidă cu centra-lă şi termopan. Preţ 12.500 Euro. Tel: 0743-061.798

Noul volum semnat de istoricul din Sfântu-Gheorghe, Kadar Gyu-la, redactorul revistei Tortenelmi Magazin, se intitulează La graniţa Pământului Secuiesc. Prin prisma mesajului pe care îl transmite, volumul poate fi apreciat drept biblia luptei pentru autonomie, el contribuind la aprofundarea cunoş-tinţelor noastre de istorie şi refl ectând asupra sentimentelor generate de si-tuaţia de minoritari. Semnatarul este convins că trebuie conştientizate ne-cesitatea şi importanţa autoguvernă-rii locale. Istoricul evidenţiază că în Transilvania, drepturile maghiarimii nu trebuie comparate cu cele de care dispun imigranţii din Europa. Dacă datorită cursurilor de istorie derulate în şcoli, un copil maghiar sau secui creşte cu convingerea că este un ve-netic pe acest pământ, efi cienţa lup-tei pentru autonomie este lipsită de speranţe - susţine Kadar Gyula, adă-ugând: dacă un popor îşi cunoaşte ră-dăcinile, trecutul, este conştient şi de drepturile care i se cuvin. Semnatarul apelează la toate mijloacele posibile pentru a ne transmite convingerea sa. În interesul confi rmării importanţei luptei pentru autonomie, pe lângă is-toriografi e, este aplicată şi informarea politică, îmbinată cu publicistica. Borna de hotar Cunoscând vociferările prezente pe scena politică şi în presă, înţele-gem şi semnifi caţia titlului La graniţa Pământului Secuiesc. Semnatarul, originar din localitatea Ilieni, ana-lizează şi atmosfera ostilă generată în urma adoptării stemei satului său natal şi încearcă să ne explice pon-derat că borna de hotar de pe stema comunei situate la graniţa dintre Pă-mântul Secuiesc şi Ţara Bârsei, care a fost transpusă din simbolul secular în stema actuală a unităţii adminis-trative, nu simbolizează destrămarea

unităţii statale, ci refl ectă asupra unui fapt istoric: indică graniţa Pământului Secuiesc, pe care o marcase şi atunci când România nu exista ca stat. Patria secuiască Kadar Gyula nici nu caută răs-punsul la întrebarea: unde este patria secuiască? Prin deducţie logică, el oferă un răspuns, ca urmare, întreba-rea nu e retorică. De ce este dureroasă pentru un secui defi nirea noţiunii de patrie? Deoarece el trăieşte pe Pământul Secuiesc, pe un teritoriu care, în baza principiului autodeterminării, ar fi dat dreptul la o statalitate in-dependentă, însă constituţia româ-nă şi şirul tratatelor internaţionale nu sunt dispuse să ia la cunoştinţă acest lucru - scrie Kadar Gyula. Secuii trebuie să audă deseori cum sunt făcuţi bozgori care-şi deschid briceagul, sau apatrizi, iar cei din ţara ciuntită îi numesc români sau valahi. Şi toate acestea se întâmplă în condiţiile în care ei au casă, pa-trie, viaţă, pământ natal. Nicăieri în lume nu există un alt grup etnic care să pomenească de pământul său, de gospodăria sa ca de propria sa viaţă. Unde se afl ă patria secuiască? Pământul Secuiesc este patria ma-ghiarilor secui, istoria şi cultura întreg Bazinului Carpatic reprezin-tă sufl etul lor, limba maghiară este limba lor maternă. Maghiarii secui trăiesc într-un spaţiu vital a cărui is-torie se leagă de ei, într-un spaţiu în care se simt acasă. Ei nu pot simţi că România este patria lor, pentru că, în această ţară, (şi) denumirea de Pământ Secuiesc este stigmati-zată. De asemenea, nu poate fi o pa-trie nici ţara ciuntită a cărei popu-laţie a votat în defavoarea gândirii într-o naţiune maghiară unitară. Secuilor nu le-a rămas altă pa-trie decât pământul lor natal, Pă-

mântul Secuiesc, pentru a cărui dăinuire trebuie să lupte în fi ecare zi, pentru că acesta este destinul lor, nu au cum să procedeze altfel. Pot benefi cia de condiţii materiale bune, limba şi cultura lor se pot lan-sa liber doar în propria lor viaţă, în casa-patria lor, într-o patrie în care ei sunt stăpânii. Îşi pot imagina au-todeterminarea internă, autonomia lor, şi în cadrul României, doar să li se permită să-şi trăiască viaţa! Popor, nu doar naţionalitate Prin prezentarea datelor istorice, semnatarul încearcă să dovedească faptul că în cazul secuimii nu este vorba doar despre o naţionalitate, ci despre un popor. Se poate afi rma ferm că poporul secui nu va renunţa la dreptul său la autodeterminare. În Europa medievală, unde se instaura-se feudalismul, doar poporul secui dispusese de o astfel de independenţă unică. Tocmai pentru acest motiv tră-im cu convingerea că secuimea nu va renunţa la dreptul la autodeterminare teritorială. În opinia noastră, în seco-lul al XXI-lea, nu e nevoie de modi-fi carea graniţelor, deoarece în Europa regiunilor poate fi înfăptuită autode-terminarea poporului secui, autode-terminare care, depăşind graniţele, îi va asigura posibilitatea de a-şi păstra identitatea în cadrul României, ca părtaş al limbii şi culturii maghiare - susţine Kadar Gyula. Autonomie Analizând importanţa autono-miei, semnatarul precizează: doar astfel îşi poate păstra poporul secui identitatea, doar astfel poate inter-veni în stabilirea propriului destin, doar astfel va fi asigurat în cadrul instituţiilor publice principiul sime-triei. Bilingvismul poate fi realizat în baza intereselor reciproce. Solu-ţia din Tirolul de Sud pare a fi un model posibil de urmat. Printre al-

tele, acest lucru înseamnă că dacă cineva îşi dă silinţa să-şi însuşeas-că o altă limbă, este îndreptăţit să primească un spor de cunoaştere a limbii, de 10% din venitul realizat. Scopul semnatarului este conş-tientizarea cititorilor maghiari din Transilvania de faptul că li se cu-vin, ca şi unui popor indigen, ace-leaşi drepturi ca şi românilor. Însă pentru a benefi cia de drepturi egale, maghiarimea are nevoie de un sis-tem instituţional şi o administraţie corespunzătoare. Acestea pot fi realizate printr-o oarecare formă a autoguvernării locale, culturale şi teritoriale. Pentru maghiarii care trăiesc disparat, cadrul optim va fi asigurat de autonomia culturală, în cazul celor care trăiesc în majorita-te într-o anumită aşezare, de auto-nomia locală, iar în unele regiuni ale Pământului Secuiesc şi din Par-tium, de autoguvernarea teritorială. Indiferent de limbă şi cultură, fi eca-re are nevoie de adoptarea la nivel local a deciziilor, având în vedere că doar în cunoştinţa potenţialului local pot fi întreprinse măsurile co-respunzătoare. E important ca fi e-care să simtă că pământul pe care

trăieşte este al său - precizează Ka-dar Gyula. Credem în învierea Pământului Secuiesc La fi nalul volumului, semnatarul îşi manifestă convingerea fermă că în această regiune istorică, poporul secui va fi capabil, bazându-se pe propriile sale tradiţii, să-şi reorgani-zeze viaţa în aşa fel încât şi membrii comunităţilor româneşti colonizate în oraşele secuieşti şi stabilizate, în secolele precedente, în zona peri-ferică a Pământului Secuiesc, să se simtă ca acasă. În vreme ce româ-nii revendică Transilvania în baza dreptului majoritar, iar maghiarimea o pretinde invocând dreptul istoric, Pământul Secuiesc este (şi) al se-cuilor, în baza proporţiei numerice a populaţiei şi a dreptului istoric. Acesta e motivul pentru care cre-dem în învierea Pământului Secu-iesc! Credem că acest lucru se poate înfăptui şi în cadrul României.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.165, 16.12.2010;

Titlu: La graniţa Pământului Secuiesc / Biblia luptei

pentru autonomie, Semnează: Szekeres Attila

Consiliul local din oraşul Covasna a adoptat proiectul de hotărâre prin care ziua de 15 martie va deveni sărbătoare locală ofi cială. Pro-iectul de hotărâre a fost înaintat de Ferencz Botond, consilier PCM. Surprinzător, cu ocazia dezbaterii proiectului de hotărâre, consi-lierii români nu prea şi-au manifestat opoziţia. Ei au avut o singură propunere: în varianta iniţială a proiectului de hotărâre se menţionea-ză că ziua liberă de 15 martie trebuie recuperată ulterior, însă acest articol ar trebui eliminat. Solicitarea lor a fost acceptată. Ţinând cont de interesele comunităţii româneşti, ar putea urma stabilirea unei alte zile libere - a precizat primarul Lorincz Zsigmond. Membrii comisiei juridice şi secretarul nu au fost de acord cu proiectul de hotărâre, însă acesta a fost adoptat cu zece voturi pentru.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.164, 15.12.2010; Titlu: Covasna / Ziua de 15 martie va fi

sărbătoare ofi cială, Semnează: Bokor Gabor

12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Viaţa creştină

Duminica a 31-a dupÅ RusaliiMinunea vindecării orbului din Ierihon (Luca 18, 35-43)

Iubiţi fraţi în Hristos, pericopa evanghelică a acestei zile ne pune înainte minunea vindecării orbului din Ierihon. Minunea aceasta este pre-zentată şi de ceilalţi doi evanghelişti sinoptici, Marcu şi Matei, cu deose-birea că: Marcu prezintă vindecarea orbului la ieşirea din Ierihon (Marcu 10, 46-52), Matei prezintă vindecarea a doi orbi, la ieşirea din Ierihon, iar Luca prezintă vindecarea unui orb, mai înainte de intrarea Mântuitorului în Ierihon. Probabil că evangheliştii Marcu şi Luca prezintă vindecarea numai a unui orb, pentru că numai unul dintre ei s-a făcut remarcat prin mărturisirea de credinţă că Iisus Hris-tos este Fiul lui David sau Mesia, aşa cum vom putea observa mai departe. Mântuitorul se îndrepta către Ie-rusalim în ultimul Său drum spre patimile, moartea şi Învierea Sa. Ocolise Samaria, străbătând valea Iordanului până la Ierihon, de unde avea să urce spre Ierusalim. Mântui-torul era înconjurat nu numai de uce-nicii Săi, ci şi de mulţi pelerini, care se ataşaseră grupului din curiozitatea de a-L vedea şi a-L auzi pe proorocul din Nazaretul Galileii. Şi iată că, mai înainte de intrarea Mântuitorului în Ierihon, este întâmpinat de strigătul unui orb, care stătea pe marginea dru-mului şi cerşea. Zgomotul mulţimii care înainta spre Ierihon a fost auzit şi de acest orb. Orbul aude mulţimea

trecând. Întrebă apoi ce se întâmplă. Şi răspunzându-i-se că trece Iisus Nazarineanul, începe a striga: ,,Ii-suse, Fiul lui David, fi e-Ţi milă de mine!”(Luca 18, 38). Nevăzând, nu putea aprecia distanţa dintre el şi Ii-sus, motiv pentru care striga din ce în ce mai tare, ca să fi e auzit. Cei care-L însoţeau pe Mântuitorul pe cale, ,,îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fi e-Ţi milă de mine!”(Luca 18, 39). Mesia, sau Hristos, era prevestit în Vechiul Testament prin expresia ,,Fiul (Ur-maşul) lui David”. Expresie care desemna nu numai că Mesia va fi descendent din seminţia lui David, ci şi că va avea ,,tronul lui David, părin-tele Său” (Luca 1, 32), după cum fu-sese prezentat de Arhanghelul Gavriil încă de la Buna Vestire. Aclamaţia de acum, ,,Fiul lui David”, pregătea sce-na intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim, când copiii vor striga: ,,Osana, Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Dom-nului” (Matei 21, 9). Mântuitorul aude strigătul şi chemarea orbului. Evanghelistul Marcu ne dă şi numele orbului, acesta fi ind numit Bartimeu, adică fi ul lui Timeu. Şi că, atunci când unii din mulţime i-au spus: ,,în-drăzneşte, scoală-te. Te cheamă” (Marcu 10, 49), ,,orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi

a venit la Iisus”. ,,Ce voieşti să-ţi fac”, l-a întrebat Mântuitorul, pen-tru că putea să ceară bani sau ceva de mâncare. Cu siguranţă avea ne-voie de toate acestea. Dar orbul I-a răspuns: ,,Doamne, să văd!” (Luca 18, 41), având credinţa că Prooro-cul Iisus îi poate dărui vederea. În ,,Diatesaronul” lui Taţian, care este o compilaţie a celor patru evanghe-lii din secolul al II-lea, în cererea orbului Bartimeu adresată Mântu-itorului Hristos, apare pronumele personal ,,Te”, sau ,,Doamne, să Te văd”, ceea ce înseamnă că voia nu numai să primească vederea, ci şi să-L vadă pe Cel ce este ,,Lumina lumii”. Şi ce poate fi mai frumos şi de dorit în viaţa unui om, decât să-L vadă pe Hristos, pe Cel care este Lumina cea adevărată. Dorinţă pe care vameşul Zaheu o va avea şi el, şi pe care, deşi păcătos fi ind, Mân-tuitorul o va răsplăti cu vederea şi apoi schimbarea vieţii sale în bine. Mântuitorul îi răspunde acum orbului: ,,Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” (Luca 18, 42). Moment în care i s-au deschis ochii; prima vedere fi ind chiar Chipul Mântuito-rului Hristos. După această minune săvârşită de Mântuitorul, Bartimeu devine şi el ucenic al lui Hristos, evanghelistul Marcu precizând că: ,,îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale” (Marcu 10, 52).

Iubiţi fraţi în Hristos, am fost în-zestraţi de Dumnezeu cu trei feluri de vederi: o vedere fi zică, cu ochii trupeşti - cu care să vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru; o vedere intelectuală, luminată de raţiune sau gândire - cu care să putem vedea în trecut sau să ne imaginăm în viitor; şi, în fi ne, o vedere duhovnicească, luminată de credinţă, sau luminată de Dumnezeu, ca urmare a credinţei. Cât de grea este orbirea fi zică, dar cu cât mai mult cea spirituală, a inimii, întunecată de necredinţă. Şi acum, gândiţi-vă că fi ecare din-tre noi avem şansa nespus de mare de-L întâlni sau reîntâlni pe Hristos în lungul drum al vieţii noastre. Îl putem descoperi mai întâi în se-menii noştri, care ne cer ajutorul în momentele grele sau ,,împrejurări-le concrete ale vieţii” - cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dar trebuie să ne punem întrebarea: Îl recunoaştem sau nu?! Cu siguranţă că şi astăzi la Sfân-ta Liturghie, Hristos ne-a vorbit şi

nouă. Se repetă, ca şi atunci, dialogul Mântuitorului cu cel orb. Noi, cerem să vedem. Şi într-adevăr, Dumnezeu ne dă puterea să vedem sau să ne vedem pe noi înşine mai bine - aşa cum suntem şi aşa cum ar trebui să fi m; aşa cum Zaheu se vede mai în-tâi pe sine păcătos, şi în această stare de smerenie reuşeşte să-L vadă şi pe Hristos; iar din momentul vederii lui Hristos, îşi ia angajamentul să repare orice nedreptate făcută în viaţă. Şi aşa putem înţelege că vederea lui Hristos înseamnă o totală schimbare a vieţii în bine, o stare de permanentă pocă-inţă, pe care Hristos ne-o cere fi ecă-ruia dintre noi. Şi acum, făcându-ne un examen de conştiinţă, trebuie să ne punem întrebarea: în întâlnirea noastră cu Hristos ni se vor deschide ochii şi-L vom putea vedea, sau ni se vor închide de tot datorită îndărătni-ciei noastre, pentru că n-am înţeles să ne vedem pe noi înşine mai întâi?!

Pr. Florin AntonescuParohia Calea Bucureşti, Braşov

ROMÂNIA

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA

IZVORUL DRAGOSTEIIZVORUL DRAGOSTEIIisuse drag, Te chem cu dor

De tine însetat mereu,Tu eşti al dragostei izvorIisuse, Dumnezeul meu.

Zadarnic caut mângâieriDeparte de iubirea Ta,

Căci sufl etul mai trist mi-l simtŞi mai pustie inima.

Adapă-mi sufl etu-nsetatIisuse de iubirea Ta,

Să pot oricând şi-n orice locSă Te slăvesc prin viaţa mea.

Doresc cu tot sufl etul meuSă Te iubesc şi să Te ascult,Şi-o singură răsplată aş vrea:

Să-mi dai să Te iubesc mai mult.

(urmare din pagina 1) A ieşit, din nou, în evidenţă pu-ternica implicare a Episcopiei Or-todoxe a Covasnei şi Harghitei în viaţa cetăţii, respectiv în a celor 132 de parohii ortodoxe, opt mânăstiri şi două schituri din cadrul protopopia-telor Miercurea-Ciuc, Topliţa, Sfân-tu-Gheorghe şi Întorsura-Buzăului, precum şi aceeaşi îmbinare fericită între dimensiunea duhovnicească, spirituală şi de mare profunzime teologică şi cea pragmatică, mana-gerială, atât de bogată în împliniri a pastoraţiei Vlădicului Ioan. Prezenta-rea celor mai importante evenimente din viaţa Eparhiei a evidenţiat paleta bogată, cuprinzătoare şi complexă a prezenţei IPS Ioan în viaţa publică românească naţională, regională şi locală, participarea Înaltpreasfi nţi-ei Sale la numeroase manifestări de spiritualitate creştină şi cultură naţio-nală, din ţară şi străinătate, întâlnirile cu numeroase personalităţi laice şi bisericeşti, dar şi o mare apropiere faţă de oameni şi faţă de problemele existenţei lor materiale şi sufl eteşti. La altarele tuturor parohiilor din Eparhie se ofi ciază Sfi ntele Liturghii şi celelalte slujbe rânduite. Familiile preoţilor au asigurate condiţii decen-te de trai. Prin grija Vlădicului Ioan, acum, accentul este pus pe latura ca-litativă a personalului clerical, respec-tiv pe perfecţionarea pregătirii teolo-

gice, culturale şi ştiinţifi ce a acestuia. Astfel, în prezent, din cadrul Eparhiei sunt 32 de studenţi la facultăţile de te-ologie, 14 urmează cursurile de mas-terat şi 9 de doctorat, doi preoţi având titlul de doctor, alţi doi afl ându-se în stadiul fi nal de susţinere a tezei de doctorat. Pe cuprinsul Eparhiei func-ţionează peste 40 de cercuri pastora-le, iar în posturile mari sunt săvârşite

masluri de obşte - ceea ce reprezintă o mare bucurie pentru ierarhul locului. Hramurile mănăstirilor din Episco-pia Covasnei şi Harghitei reprezintă adevărate evenimente în viaţa comu-nităţilor locale, la ele participând nu-meroşi credincioşi din Eparhie şi din întreaga ţară, expresie binecuvântată a solidarităţii şi trăirii în comuniune a fraţilor întru credinţă şi neam. Viaţa culturală s-a desfăşurat pe aceleaşi coordonate de promovare a

valorilor naţionale, a istoriei şi cultu-rii româneşti din Arcul Intracarpatic. Au fost editate pastoralele IPS Ioan, foaia de spiritualitate ortodoxă „Grai Românesc”, studii şi articole în presa de specialitate şi cea cotidiană. Au vă-zut lumina tiparului mai multe apariţii editoriale, din care se detaşează volu-mul „O candelă în Carpaţi” - amplă cronică a vieţii ortodoxe şi româneşti

din această parte de ţară, apărut sub coordonarea IPS Ioan, la împlinirea a 15 ani de la înfi inţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, şi „Pe cărarea raiului”, convorbiri du-hovniceşti cu Înaltpreasfi nţitul Ioan, de Luminţa Cornea. De consemnat şi cele trei volume apărute în anul 2010 sub semnătura preoţilor Dumitru Pa-naite din Bălan, Emil Pop din Miercu-rea-Ciuc şi Ioan Tămaş din Vâlcele. Dintre expoziţiile organizate s-a re-

marcat expoziţia „Valori de cultură şi artă ortodoxă din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei”, care a fost vernisată, în toamna anului 2010, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti. Cu toate efectele negative ale crizei economice, şi în anul 2010 au continuat lucrările de construcţie, re-paraţii şi pictură la bisericile şi casele parohiale din Eparhie. Timp de peste 100 de ani - a afi rmat IPS Ioan - la majoritatea lăcaşurilor de cult orto-dox nu vor mai fi necesare lucrări majore de construcţii, în afara celor de întreţinere curentă. În prezent, mai există doar trei biserici ortodoxe în construcţie: Sfântu-Gheorghe - Pa-rohia nr. 4, Întorsura-Buzăului - în preajma sediului Protopopiatului, şi Araci - biserica nouă. În acest cadru, au fost menţionate protocoalele de colaborare cu Inspec-toratele pentru Situaţii de Urgenţă şi primăriile din judeţele Covasna şi Harghita în vederea gestionării conse-cinţelor unor evenimente nedorite din viaţa comunităţilor locale, proiectele comune desfăşurate cu profesorii de religie, demersurile pentru prevenirea abandonului şcolar - „proiect în care implicarea statului este încă greoaie”, ajutorarea sinistraţilor din celelalte regiuni ale ţării cu importante sume de bani şi materiale de construcţie, numeroasele acţiuni de asistenţă so-

cială de sprijinire a celor afl aţi în ne-voinţă. Referindu-se la acest ultim aspect, Vlădica Ioan a ţinut din nou să ne amintească faptul că acţiunile de caritate nu se fac numai cu bani, ci şi cu cuvinte de mângâiere. Un exemplu emoţionant l-a constituit in-tervenţia salutară a IPS Ioan prin care a convins-o pe învăţătoarea Cristiana Anghel să renunţe la greva foamei, după aproape 70 de zile. În fi nal, au fost formulate mai multe priorităţi pentru anul 2011, dintre care menţionăm: realizarea obiectivelor stabilite de Patriarhia Română în cadrul Anului omagial al Sfântului Botez şi al Sfi ntei Cununii, lansarea site-ului Episcopiei, editarea micromonografi ilor unor parohii, ela-borarea criteriilor de evaluare pentru stabilirea valorii lăcaşelor de cult în vederea asigurării lor conform no-ilor reglementări legale, depunerea formularelor prin care se virează în contul parohiilor 2 la sută din venitu-rile realizate de salariaţi, organizarea de celule de criză pentru situaţii de urgenţă, amenajarea de aşezăminte sociale în parohii, atenţia acordată cazurilor sociale extreme, familiilor şi persoanelor rămase fără niciun mij-loc de existenţă, ajutorarea acţiunilor de integrare a comunităţilor de romi, sprijinirea noii Asociaţii Sofi ana şi a activităţii Forumului Civic al Româ-nilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

Adunarea Eparhialã a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei ªi Harghitei

O binecuvântată implicare a Bisericii Ortodoxe în viaţa comunităţilor româneşti din Arcul Intracarpatic