Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221), 16 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 17 - 23 iunie 2011

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul dumneavoastră preferat,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona prin

Poşta Română (abonamente) şi la vânzare liberă din:

Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria Târgu-Mureş, Luduş,

Târnăveni, Sovata, Ungheni, CristeştiJudeţul Braşov - Chioşcurile Roşii Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, PredealJudeţul Covasna - Chioşcurile H-Press Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului Judeţul Harghita - Chioşcurile Adrimar Miercurea-Ciuc,

Topliţa, Gheorgheni, Bălan, Voşlăbeni

De n-aş fi om,aş vrea să fiuun tricoloruitat în Munţii Apuseni.

(Adrian Păunescu) 3

4

7

9

Mereu să ne rugăm „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”

Un proiect anticonstituţional, antiromânesc, antieuropean!

Hramul Sfintei Treimi şi Părintele Arsenie Boca au adus la Chichiş sute de credincioşi

Conducerea IPJ Covasna, în slujba separatismului teritorial pe criterii etnice?!

5

prof. Ilie Şandru (Topliţa)

Bucuriile trăite de un „european modern“ în Transilvania

Nu ştiu a câta oară mă tot întreb - şi întreb! - dacă a ajuns într-adevăr România un sat fără câini?! Se pare că aşa este, a ajuns! Şi nu de ieri, de alaltăieri, ci de multă vreme. Constatarea aceasta a devenit istori-că din moment ce şi deputatul libe-ral de Mureş, Emil Aurel Dandea, a ajuns la această concluzie, formulată în discursul rostit în Camera Depu-taţilor, în 1928, când a spus: „Ei - adică ungurii transilvăneni, n.n. - au văzut că în Statul Român se pot multe şi au ajuns la concluzia că este un sat fără câini!“. Au trecut de atunci mai bine de

opt decenii. Vremurile s-au schim-bat. S-au schimbat şi generaţiile, inclusiv cele ale ungurilor, care, în urma unui proces legic, impus de re-alitatea istorică, au trăit şi trăiesc pe pământul românesc al Transilvaniei, devenită parte integrantă a Români-ei, „stat naţional, suveran şi inde-pendent, unitar şi indivizibil“, în urma actului istoric din 1 Decembrie 1918, de la Alba-Iulia. Din păcate, nu s-au schimbat şi concepţiile, mai ales ale politicienilor unguri, „care s-au urcat azi în spa-tele lor“, cum spunea acelaşi Emil Dadea. Acel „azi“ de atunci se pare că a devenit ceea ce filologii numesc „prezentul etern“, fiindcă este tot atât de actual ca şi atunci, dacă nu cum-va mai mult chiar. Urmaşii celor de atunci trăiesc acum într-un stat demo-cratic, în care „libertatea gândirii şi a opiniilor şi libertatea credinţelor re-

ligioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă“ (Art. 29 (1) din Constituţia României), aşa că nu au nicio frică că li s-ar putea întâmpla ceva, astfel că profită din plin de drepturile demo-cratice pe care le au, cu atât mai mult cu cât aceeaşi Constituţie prevede că „Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţi-lor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea iden-tităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase“ (Art. 6 (1)). La toate acestea se mai adau-gă şi marea realizare din vremurile noastre, aceea de a trăi într-o Europă unită, în care popoarele au ales calea convieţuirii paşnice, uitând vechile dispute care au condus, numai în secolul trecut, la cele două mari con-flagraţii mondiale, cu zeci de mili-oane de vieţi omeneşti jertfite pentru dorinţele nesăbuite ale unor minţi

bolnave de mărire şi de stăpânire a lumii. Din păcate, asemenea minţi bol-nave, bântuite, mai ales, nu de glorie, ci de fantomele trecutului, pe care doresc, cu orice preţ, să le reînvie, chiar dacă ele au devenit de multă vreme nişte schelete îngropate în adâncurile istoriei, avem şi astăzi. Astfel, am citit, nu demult, în publi-caţia „Europai Ido“ (tradus „Tim-pul Europei“), nr. 10, mai 2011, care apare la Sfântu-Gheorghe, un titlu care m-a uluit: „FĂRĂ EVREI“.Nesemnat! Din conţinut, cititorul îşi poate da uşor seama că el apar-ţine unui individ (nu ştiu dacă este ziarist de profesie, sau poate doar unul ocazional) din Ungaria, călă-tor prin Transilvania, „mai exact pe Pământul Secuiesc“, ca mulţi alţii care se plimbă nestingheriţi pe-aici.

(continuare în pagina 3)

Adunarea Generală a Forumului Civic al Adunarea Generală a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi MureşRomânilor din Covasna, Harghita şi Mureş

Dorin Suciu, Dorin Suciu, noul preşedintenoul preşedinte

2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Învăţământ

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratori

prof. univ. dr. Petre Ţurleaprof. univ. dr. Ion Cojadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Funardr. Gheorghe Olteanudr. Vlad Hogeadr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măranprof. dr. Ion Rancaing. Nicolae Dorofteiprof. Ilie Şandruprof. Ligia Dalila Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Georgeta Ciobotăprof. Sanda Romana Feldioreanprof. ing. Maria Peligradprof. drd. Costel Cristian LazărPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăVasile GoteaLucilia DinescuDan TanasăMihai HorgaErich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Feldiorean

Redactori Andrei Mihai Braşoveanu Adrian Teacă

Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia Karda

Tiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte

Florin IgnatDirector executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

La 9 decembrie 1939, în co-muna Bilbor, aproape de poalele Călimanilor, a văzut lumina zilei Aurelia Ţifrea (foto), Trif pe nu-mele după soţ.

Primii ani din viaţă au fost mar-caţi de urgia războiului. Tatăl său, Ioan, s-a îmbolnăvit grav, şi pe când Aurelia avea 6 ani, i-a părăsit, lăsând în urma lui 8 copii. Aurelia era al patrulea, iar pierderea tatălui a marcat-o profund, i-a accentuat sensibilitatea, a pregătit-o pentru a înfrunta obstacolele ce urmau.

Mama sa, Maria, a învăţat-o, de la vârstă fragedă, să coasă, să ţeasă, să îngrijească de fraţii mai mici, să ştie să facă toate treburile gospodă-reşti. În acele vremuri grele, doar munca le-a scos la liman. A mers la şcoală la vârsta de 7 ani, după ce a muncit o iarnă întreagă ca să-şi cumpere tot ce-i trebuia. Trei ani mai târziu, mama se re-căsătoreşte cu Savu, un fierar pri-

ceput, un tată pentru 5 copii, între timp 3 dintre ei s-au stins din viaţă, un om deosebit ce oferea candoa-re, linişte şi siguranţă, cu dragoste de carte. Tatăl vitreg nu face nicio deosebire între cei 5 copii şi cei 6, care au început să vină unul după altul. În fiecare zi, în jurul mesei, se adunau 13 suflete, astăzi fiind în viaţă doar 7 fraţi. Faima de fată harnică i se duse-se în tot satul. Pe timp de vară, era mai tot timpul dusă la munca câm-pului, la plantaţii de puieţi de brad, deşi abia împlinise 12 ani, dar era şi ajutorul de nădejde al mamei în ceea ce priveşte creşterea copiilor, care o considerau „mama mică”. După ce a terminat 7 ani de şcoală, cu rezultate foarte bune la învăţătură, tânăra Aurelia a primit acordul părinţilor de a merge la Şcoala Medie Mixtă (liceu) din Gheorgheni. Dornică de cunoaştere, de im-plicare în problemele şcolii, încă din clasa a VII-a, alături de în-văţătorii din comună, pe cătune, participă la cursurile de alfabeti-zare, activitate desfăşurată şi în

timpul liceului. În anul 1957, tânăra absol-ventă cu diplomă de maturitate (bacalaureat), se întoarce în satul natal şi se angajează contabil la Consiliul Popular. Fiind nevoie de cadre didactice, i s-a oferit un post de învăţătoare în satul Fundoaia. Programul de lucru era de la 8 la 14, cu patru clase simultane şi tre-buia să parcurgă şi o distanţă de 5

km zilnic, pe jos. Ar fi fost greu şi pentru un învăţător cu experienţă, dar pentru o tânără ce nu avea nici calificarea necesară. Dar nimic nu este greu când îţi plac copiii, când sădeşti încredere în propriile posibilităţi de dezvolta-re şi afirmare, când eşti conştientă de forţele, aptitudinile şi capaci-tăţile personale şi când mai ai şi un model de urmat, instructorul de unitate, învăţătoarea Lia Şandru. După un an, Aure-lia Trif ajunge la şcoa-la din satul Răchitiş. Aici a fost primită cu neîncredere de locui-tori. A avut de „luptat” nu numai cu copiii, dar şi cu părinţii lor. Putea să plece de acolo, dar şi-a pus aşa o ambiţie să le arate că se în-şeală şi că poate munci bine. În acea perioadă s-a calificat la Cluj, la cursul fără frecvenţă al Ins-titutului Pedagogic, în urma exa-menului de stat obţinând diploma de învăţători. Din 1964, o găsim la şcoala ge-nerală din centrul comunei, unde reuşise prin concurs, o învăţătoare cu experienţă. Plecând de la ide-ea că învăţătorul este, de fapt, un dascăl de la care satul aşteaptă mai mult decât să-i înveţe pe copii să buchisească şi să scrie, Aurelia Trif îşi îndeplineşte cu abnegaţie şi 8 ani mandatul de deputat, iar un deceniu este şi secretar de partid al organizaţiei din şcoala unde lucra. Ar trebui un răboj prea lung pentru a consemna activitatea pe plan cul-tural-artistic: repetiţii, spectacole, succese, necazuri... Peste cinci ani pleacă de la Ră-chitiş, iar sătenilor le pare rău. Şi aveau şi de ce, pentru că învăţătoa-rea s-a dovedit a fi şi o pricepută artistă amatoare. Sub îndrumarea ei a luat fiinţă „Cercul de citit”, precum şi un ansamblu artistic ce l-a „învins” pe cel din centrul co-munei, luând locul întâi cu ocazia

unor concursuri şi schimburi de experienţă cu comunele din veci-nătate: Corbu, Tulgheş, deplasarea până acolo realizându-se cu săniile trase de cai. Din 1965, are alături un soţ de-osebit, un bun sfătuitor şi un prie-

ten: Gavril Trif. Bucuria cea mai mare a trăit-o atunci când au venit pe lume fiii săi, Gabriel, profesor de istorie în Mediaş, şi Adrian, ju-rist, actualmente ocupându-se de problemele turistice din cadrul So-cietăţii „Provitur” Miercurea-Ciuc, care-i încălzesc sufletul. Rodul muncii sale este răs-plătit, acordându-i-se Titlul de „ÎNVĂŢĂTOR EVIDENŢIAT”, în anii 1973 şi 1985, iar pentru activitatea desfăşurată primeşte Brevetul Consiliului de Stat prin Decretul nr. 480/1972 şi i se con-feră Medalia „25 de ani de la pro-clamarea Republicii”. Pentru asta a fost apreciată şi iubită atât de părinţi şi copii, cât şi de colegii care i-au recunoscut, în nenumărate rânduri, valoarea de dascăl. În prezenţa sa, te cuprinde o stare de linişte şi o atitudine de respect. Iar dânsa, dacă o întâlneşti, îţi va vorbi cu acelaşi entuziasm adolescentin despre copii, despre fluviul de dragoste ce trebuie să curgă spre ei, irigând în drumul său ogoarele cunoaşterii...

Institutor Maria Stan, Şcoala „O.C. Tăslăuanu” Bilbor

Portret de dascăl

(urmare din pagina 1)În timpul acelei preumblări, indivi-dul a avut parte numai de bucurii, trăite în urma unor constatări pe care nu a ezitat să le şi scrie, după cum nici cei de la „Europai Ido“ nu au ezitat de a le da publicităţii. Una dintre acestea este aceea că „nu am văzut nicăieri evrei. Am văzut unul singur, însă şi acela era turist la Lacul Ursu“. Cele scrise în continuare ne aduc în faţă imaginea unui antisemit în-răit, un individ cu mintea bolnavă, ancorată în ideologia rasistă, care a stat la baza politicii naţional-socia-liste a lui Hitler, unul dintre cei mai mari criminali ai lumii! „Şi din acest punct de vedere mi s-a întregit în minte imaginea: nu există evrei, ca atare nu îi divizea-ză nimeni pe maghiari. Nu există evrei, ca atare pătura maghia-ră conducătoare poate valida cu adevărat interesele maghiare. Nu există evrei, prin urmare nu există liberalism, nu există propagandă împotriva familiei şi a naţiunii. (…) Nu există evrei - nu are cine să-i în-tărâte pe maghiari; nu are cine să folosească holocaustul ca muniţie politică, nu are cine să-i fure.

Evreii nu se pot strecura prin-tre ei deoarece sistemul imunitar al comunităţii maghiarilor-secui este puternic. Nu se poate strecura vreun trădător printre ei deoarece îl recunosc imediat şi îl excomuni-că. (…) Visam la un moment dat ce frumos şi drept ar trăi Ungaria fără evrei. Presupuneam cât de bine s-ar valida interesele maghia-re dacă ar exista o hegemonie a maghiarimii, cât de direcţi şi fireşti ar fi oamenii unii cu alţii, cât de bine am putea trăi şi cât de bine am vedea lucrurile. Şi iată aici o mică Ungarie fără evrei: Pământul Secuiesc. Unde din venituri mai mici şi sub o presi-une naţionalistă românească, oa-menii trăiesc bine. Abia acum văd cu adevărat cât a distrus la noi şi printre noi puterea evreiască me-dia, economică şi politică. Acum văd cât de avansaţi am fi dacă nu ar exista evrei printre noi sau dacă cel puţin nu interesele lor s-ar vali-da peste tot.“ Asemenea idei nu pot să se nas-că decât dintr-o concepţie bolnavă, rătăcită, rămasă ancorată undeva în trecutul cel mai negru al Euro-pei moderne, când milioane de oa-

meni nevinovaţi au plătit cu viaţa apartenenţa lor la o anumită rasă, iar fumul furnalelor din „lagărele morţii“, precum Auschwitz-Birke-nau, anunţa lumii desfăşurarea cu succes a „soluţiei finale a proble-mei evreieşti în Europa“! Nu este singura bucurie pe care individul a trăit-o pe „pământul se-cuiesc“, acea „mică Ungarie fără evrei“, ce se află în mijlocul Ro-mâniei. Aici el a mai descoperit, cu satisfacţie, că secuii „au coloană vertebrală. Au conştiinţă naţio-nală, sentiment al solidarităţii. Se solidarizează şi dejoacă împreună autorităţile române. (…) Opresiu-nea română i-a unit“. Să ne mirăm oare că asemenea idei apar într-o publicaţie extremis-tă de limbă maghiară, în redacţia căreia trăieşte şi îşi desfăşoară ac-tivitatea nestingherit un adevărat „cuib de viespi“, care nu ezită să-şi expună în scris, în articolele scrise, ura sa împotriva „puterii române de ocupaţie“, ura sa faţă de „inva-datorii pământului secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi“, iar „asupritorii noştri îşi clădesc pla-nurile de nimicire a maghiarilor pe indiferenţa noastră“?!

Bucuriile trăite de un „european modern“ în Transilvania

3Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Opinii - Politic

Viaţa asta-i bun pierdutCând n-o trăieşti cum ai fi vrut!Şi-acum ar vrea un neam călău

S-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,

Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori!

Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moş îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să mori

Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând, De s-ar lupta şi-n primul rând,

Ei tot atât de buni ne parCa orişicare laş fugar!

Murmurul, azi şi orişicând, E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!Toţi morţii tac! Dar cine-i viu

Să râdă! Bunii râd şi cad!Să râdem, dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit şi-un chiu

Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârâu, Nebiruit e braţul tău

Când morţii-n faţă nu tresari!Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari

Când râzi de ce se tem mai răuDuşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, Zamolxe, c-un întreg poporDe zei, i-am întreba: ce vor?Şi nu le-am da nici lor pământ

Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!E rău destul că ne-am născut:

Dar cui i-e frica de războiE liber de-a pleca ’napoi, Iar cine-i vânzător vândut

Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!Voi braţele jurând le-aţi pusPe scut! Puterea este-n voiŞi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,

Că zeii sunt departe, sus.

În România, pe lângă puţinii istorici români care au curajul de a afirma adevărul (însă, din păcate, fără să fie ascultaţi), a venit şi un american care scrie, negru pe alb, că ungurii vor Transilvania şi ruşii Basarabia. Cu acest profesor doctor ame-rican, pe numele său Larry L. Watts, au venit cu adevărat ame-ricanii aşteptaţi de români din septembrie 1944. El a venit şi cu o carte intitulată „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”, care ne deschide ochii şi ne luminează cu privire la adevăraţii adversari ai românilor. Arhivele cercetate spun clar. Adversarii noştri, aliaţi pentru un singur scop, acela de sfârtecare a României, sunt Unga-ria şi actuala Rusie. Noi simţeam, dar ni se punea căluşul în gură când aduceam la cunoştinţă lumii. Căluşul ne-a fost scos de ame-ricanul Larry L. Watts, profesor doctor, care pe bază de documente din arhive străine - atenţie, nu din România - confirmă ceea ce noi românii simţeam şi simţim pe pie-lea noastră, şovinismul acerb faţă de români practicat de unguri şi de ruşi în tandem indestructibil. Să nu uităm că românii au fost supuşi unui genocid de ruşi în Moldova de Est şi unor atrocităţi, greu de imaginat, de unguri, în te-ritoriile stăpânite de ei vremelnic,

în Transilvania, asociate cu o dez-naţionalizare asiduă care continuă şi astăzi sub diverse forme. Răz-boiul ascuns împotriva românilor este şi astăzi dus, de dragii noştri prieteni, ruşii şi ungurii aliaţi întru distrugerea românilor şi cucerirea pământului lor strămoşesc. De mai mult de 100 de ani se chinuie! Au avut unele rezultate, dar ro-mânul în veci nu piere, ci renaşte din propria cenuşă numai datorită credinţei sale ortodoxe. Să ne în-ţelegem; nu preoţii ne salvează, ci credinţa noastră în Sfânta Treime, în Maica Domnului nostru Iisus Hristos, în Biserica Fiului al cărei singur cap este El, de neînlocuit. Bunînţeles că numai cu ajutorul lui Dumnezeu drăguţul, care ne arată ce şi cum trebuie să facem, vom dăinui pe tot pământul lăsat. Bunînţeles că Maica Domnului, care ne-a dăruit grădina ei, ne va ajuta şi lumina cum să o păstrăm pentru ea şi pentru noi, unitară şi nedivizată, cei ce îi suntem supuşi slujitori. Papistaşii şi ereticii, des-prinşi din rândul lor, nu vor reu-şi să cucerească teritoriul ce din veac nu a fost al lor dacă noi, cu înţelepciune şi jertfă, vom apăra Grădina Maicii Domnului de do-rinţele lor nesăţioase. Drept măritori creştini orto-docşi, nu vă lăsaţi duşi cu vorba. După cum ştiţi, drumul spre iad e pavat cu bune intenţii! Udemeriştii şi acoliţii lor, m...lacheii, diverşii guru şi breji doresc, de fapt, să ne

adoarmă sentimentele noastre de neam. Ei ne mint, cu nonşalanţă, în faţă, doar, doar i-om crede că doresc binele actualei patrii. Lor li se ală-tură şi un simpatic, de altfel, între-prinzător particular, care pentru un bilet de avion Bucureşti - Bruxelles şi retur a dat posibilitatea ca Arpad Antal, un pragmatic, caracterizat aşa de ziarişti din presa naţională, să afirme cu veselie că din ce în ce mai mulţi români sunt de acord cu autonomia pe criterii etnice, ţelul udemeriştilor de când s-au înscris la tribunal ca ONG sub sigla UDMR. Inegalabilul întreprinzător particu-lar, distribuitor unic de băuturi agre-at în judeţul Covasna, e mai bun ca Iuda. Sărmanul Iuda a vândut ce era mai valoros, nu numai pentru el, pentru 30 de arginţi. Particularul nostru a obţinut mai mult! Valoa-rea unui bilet de avion dus-întors Bucureşti-Bruxelles, cazare şi mic dejun la hotel în capitala Uniunii Europene plus, probabil, şi o masă festivă cu paprică şi colaci cu gau-ră, lui oferindu-i-se gaura colacului spre desfătare. La atât a evaluat el România. Nu pot decât să-l felicit şi să-l întreb dacă crede că va mai apuca să trădeze şi UDMR-ul, şi la ce preţ? Nu de alta, dar să ne apu-căm de pe acum să strângem banii. Să fim pregătiţi când o fi momentul. Creştinii ortodocşi sunt interesaţi, dacă aşa se poate. Banii nu au contat pentru ei niciodată, ci doar idealul. Se pare că ne aşteaptă vremea muceniciei pentru apărarea ţării. Ne

aşteptăm la mai multe trădări! Nu ştim cine o să mai trădeze! Bănuim. Dar noi, trebuie să ne pregătim su-fleteşte pentru a zădărnici trădarea. Cum? Fiecare din noi trebuie să se gândească! Poate va fi nevoie de jertfă. Să o dăm fraţilor, dacă trebu-

ie. Copiii noştri vor trăi aşa cum do-rim, dacă noi ne jertfim cu adevărat. George Coşbuc, născut la Hordou, în Transilvania, cugeta în versuri - aşa, la vreme de restrişte - ce o fi zis Decebal către popor. Şi, iată ce cre-de că a zis:

Să luăm dar aminte! Doresc pace tuturor! Mulţumim lui Dumnezeu că l-a învrednicit pe americanul Larry L. Watts să scrie! Citiţi cartea sa „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”! Vă veţi lumina în multe privinţe!

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

UDMR nu şantajează, dar coaliţia scârţâie

UDMR nu practică şantajul po-litic, dar coaliţia scârţâie, deoarece cuvântul dat sau scris se respectă foarte greu în România, a declarat, marţi (14 iunie 2011 - n.n.), într-o conferinţă de presă, preşedintele UDMR Timiş, Halasz Ferenc. „Până acum am dovedit că în România coaliţia nu este ideea cea mai fericită, nu este sustenabilă, întrucât cuvântul dat şi cel scris se respectă foarte greu, fiind mai mult de domeniul abstractului”, a afirmat Halasz. Acesta a declarat că UDMR are, deocamdată, promisiuni ferme din partea partenerilor de guvernare că la Senat nu se va respinge predarea Geo-grafiei şi Istoriei în limba maghiară. „În momentul de faţă sunt trei probleme: votul în Senat în legătu-ră cu Legea Educaţiei, apoi, preşe-dintele UDMR, Kelemen Hunor, a dat un ultimatum ca legea mino-rităţii să fie votată până la finele acestei sesiuni parlamentare. Con-sider că acestea sunt condiţii de la care nu putem abdica, iar în ceea ce priveşte organizarea administrativă eu am convingerea că, deocamda-tă, nu se va întâmpla şi va fi amâ-nată”, a declarat Halasz. Potrivit acestuia, fără UDMR nu poate fi asumată răspunderea. Totodată, Halasz Ferenc a infor-

mat că procesul de consultare prin sondare a populaţiei maghiare din Transilvania continuă. „Subiecţii trebuie să răspun-dă la nişte chestionare care trebuie completate de către cei care doresc. Acest lucru se desfăşoară şi în jude-ţul Timiş, noi avem ca ţintă 2.000 de persoane în mediul extra timişo-rean, consultarea a început, iar pe zona Timişoara vom ţinti, în primul rând, personalităţile, oameni care lucrează în domeniul intelectual şi sunt lideri de opinie: învăţământ, cultură, cei care conduc bisericile istorice, la finele lui iunie trebuie să se finalizeze sondajul”, a spus lide-rul UDMR-iştilor timişeni. Chestionarele cuprind întrebări despre politica UDMR desfăşura-tă până acum, care ar trebui să fie cele mai importante priorităţi ale UDMR (sunt punctate 14 proble-me, de la cele sociale până la auto-nomia culturală), opinii despre cei care reprezintă UDMR în adminis-traţia locală şi cu cine vor vota ma-ghiarii în 2012, atât din UDMR, cât şi din celelalte partide ale maghia-rilor, dar şi opţiunile de vot pentru PSD, PNL, PDL, deoarece nu toţi maghiarii votează cu UDMR. La finele lunii iunie, sondajul ar trebui să se finalizeze.

(AGERPRES)

4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Eveniment

Trădare naţională marca PD-L ScripcaruTrădare naţională marca PD-L ScripcaruŢinuturile cu reprezentare: „Nu văd care ar fi problema dacă ŢINUTUL SECUIESC s-ar numi chiar aşa”

Cerinţa expresă a UDMR ca Harghita, Covasna şi Mureş să for-meze un judeţ de sine stătător în cadrul reorganizării administrative forţează PDL să ia în calcul modi-ficarea proiectului pregătit pentru

asumare. După ce în întâlnirea Co-aliţiei, de marţi dimineaţa (14 iunie 2011 - n.n.), nu au reuşit să ajungă la un compromis cu partenerii lor de guvernare, pedeliştii au discutat în cadrul Biroului Permanent va-rianta trasării unor microstructuri zonale în interiorul superjudeţe-lor. Concret, noile judeţe să conţi-nă anumite ţinuturi care, în ciuda faptului că nu ar avea personalita-te juridică, ar urma să primească drepturi de reprezentare la nivel naţional şi european. Ideea a fost lansată de către George Scripcaru

(foto, în dreapta), primarul Bra-şovului, oraş programat să devină capitala regiunii Centru, structură ce înglobează şi judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Practic, vicepre-şedintele democrat-liberal i-a spus

lui Emil Boc (foto, în stânga) că cea mai bună variantă de compro-mis este aceea de a accepta reunirea celor trei judeţe sub denumirea de „Ţinutul Secuiesc”, alături de alte zone precum „Ţara Bârsei” sau „Ţara Haţegului”, astfel încât orgo-liile maghiarilor să fie satisfăcute. Propunerea a fost confirmată pentru „Gândul” de către George Scripcaru, care a explicat cum anu-me vede rezolvarea diferendului pe care PDL îl are cu partenerul său de guvernare: „Nu cred că e un capăt de lume dacă se va acorda un anumit

grad de reprezentare celor trei judeţe. Trebuie să ţinem cont de specificul componentei culturale, de tradiţiile fiecărei zone. Personal, nu m-ar de-ranja dacă Ţinutul Secuiesc ar pri-mi un anumit drept de reprezentare,

fiind o zonă cu anumite tradiţii. Nu văd care ar fi problema dacă s-ar numi chiar aşa. Cred că prin dialog putem rezolva toate aceste probleme şi cel mai important lucru este faptul că administraţia va fi mai aproape de cetăţean”, a precizat pentru „Gân-dul” primarul Braşovului. Expunerea lui Scripcaru nu a fost primită cu prea multă căldură din partea premierului. Deşi nici nu a aprobat, nici nu a contrazis cele spuse de vicele PDL, Boc a dat de înţeles pe parcursul întâlnirii că nu este dispus să dea satisfacţie

UDMR-ului. „Am făcut destule concesii”, le-a spus primul minis-tru pedeliştilor care au ridicat pro-blema pretenţiilor colegilor de coa-liţie, conform surselor „Gândul”.

Dezbaterea numelor noilor judeţe - sarcină de la Boc

Denumirea noilor judeţe este un alt punct de discuţie printre mem-brii BPN-ului. Mai exact, liderii din teritoriu au primit termen două săptămâni pentru a dezbate în te-ritoriu problema numelui pe care îl vor purta noile structuri. Dacă în anumite cazuri, precum cel al regiunilor Vest, Sud şi Nord-Est nu există mari disensiuni, aces-tea urmând a fi denumite cel mai probabil Oltenia, Banat, respectiv Moldova, sau Moldova-Bucovina, este de aşteptat ca, în cazul regiu-nilor precum Nord-Vest şi Sud-Est, dezbaterile să fie aprinse. Nu doar şefii de filiale au primit, însă, sar-cini. Miniştrii au primit de aseme-nea misiunea de a face bilanţul în instituţiile pe care le conduc. Fie-care minister va demara în această săptămână evaluarea reducerii nu-mărului de deconcentrate şi struc-turi în teritoriu, astfel încât până la finalul acestei luni să poată fi făcu-tă o simulare la nivelul întregului

aparat guvernamental.

De ce vrea Boc asumare în sesiune extraordinară

Dincolo de discuţiile pe mar-ginea trasării noilor „graniţe” re-gionale, democrat-liberalii nu au reuşit să ia nicio decizie finală pri-vind modalitatea prin care „refor-ma” administrativă va fi aplicată. Deşi, iniţial, varianta asumării răspunderii în faţa Parlamentului era agreată de Boc, marţi, premi-erul nu a mai scos niciun cuvânt despre o nouă prezentare în faţa legislativului. Surse „Gândul” dau, însă, ca probabilă organiza-rea unei sesiuni extraordinare la începutul lunii iulie, imediat după ce preşedintele Traian Băsescu se va adresa Parlamentului. Tactica PDL vizează varianta de rezervă: în cazul în care nu ar cădea la pace cu UDMR şi nu ar beneficia de garanţia susţinerii uniunii în cazul unei moţiuni de cenzură, demo-crat-liberalii se vor baza pe faptul că opoziţiei i-ar fi mult mai greu să-şi mobilizeze parlamentarii la vot, dat fiind că o bună parte se vor afla în rolul de turişti.

(Articol, de Raul Florea, preluat de pe gandul.info,

din 14 iunie 2011)

„Dialogul este singura cale nor-mală de rezolvare a problemelor. UDMR a făcut din dialog princi-pala armă politică.” Acesta a fost singurul comentariu făcut astăzi (15 iunie 2011 - n.n.) de premierul

Emil Boc, după ce ieri preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Ta-mas Sandor (foto), vorbea, într-o declaraţie pentru „Gândul”, despre „nesupunere civică” în Secuime, dacă se impune proiectul de reor-ganizare propus de PDL.

„Mai exact, asta înseamnă că, în prima fază, vom ieşi în stradă paşnic, fără arme, cum am dove-dit în ultimii 20 de ani că ştim să facem. Apoi, dacă nu se rezolvă nici aşa, o să vedem…”, a susţinut

Tamas San-dor, pentru ca ulterior să revină asupra declaraţiilor făcute. Emil Boc a mai spus că, la nive-lul Coaliţiei, va continua dialogul pe m a r g i n e a proiectului de reorgani-zare admi-nistrativă a R o m â n i e i , în condiţi-

ile în care PDL vrea opt judeţe, iar UDMR 16, dintre care unul să grupeze Harghita, Covasna şi Mureşul.

(Articol, de Clarice Dinu, preluat de pe gandul.info, din

15 iunie 2011)

Boc spune că arma politică a UDMR a fost mereu dialogul

Am fost luaţi prin surprindere de declaraţia recentă a inspectorului-şef al Inspectoratului de Poliţiei Jude-ţean Covasna, comisar-şef dr. Ioan

Aron, potrivit căruia mesajul extre-mistului Csibi Barna, cum că „ţinu-tul secuiesc nu este România”, poate fi interpretat şi ca fiind corect. Nu am putut înţelege atunci cum un funcţionar al Statului Ro-mân, şef al unui inspectorat jude-ţean de poliţie, poate debita aseme-nea enormităţi. Am ajuns de curând să înţelegem, când am intrat în posesia fotografiei cu maşina personală a adjunctului domnului comisar-şef, doctor, Ioan

Aron, comisarul-şef de poliţie Jakab Albert Toth, maşină pe care este apli-cat un abţibild cu simbolurile aşa-zisului „ţinut secuiesc”. Este vorba de simboluri aprobate, undeva prin anul 2008, de către Consiliul Naţio-nal Secuiesc, organizaţie iredentistă şi naţionalistă neînregistrată legal în România. De la momentul aprobării lor, toate manifestările privind encla-vizarea judeţelor Covasna, Harghita şi parţial Mureş sub denumirea de „ţinut secuiesc” s-au făcut sub aus-piciile acestor simboluri (specifice doar statelor): drapel albastru auriu, stemă cu soarele şi luna, imn secu-iesc, indicativ SIC şi hartă (teritoriu). Aceste simboluri specifice doar statelor au fost însuşite şi promova-te de toţi adepţii scoaterii judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş de sub autoritatea Statului Român. Prin aplicarea acestui abţibild pe maşina personală, adjunctul dom-nului comisar-şef, doctor, Ioan Aron se plasează în rândul promotorilor separatismului teritorial pe criterii etnice, calitate incompatibilă şi in-admisibilă pentru un poliţist şi, cu atât mai mult, pentru unul cu funcţia domnului Jakab Albert Toth. Ce diferenţă este între harta Ro-mâniei mutilată de extremistul Csibi Barna şi harta afişată de Jakab Albert Toth pe maşina sa? Poate doar faptul că teritoriul lipsă din harta Români-ei imaginată de Csibi se regăseşte în harta „ţinutului secuiesc” afişată şi

promovată de Jakab. Cu un adjunct şi principal consili-er care desfăşoară activităţi de publi-citate şi marketing în favoarea sepa-ratismului teritorial pe criterii etnice, nu este de mirare că domnul comi-sar-şef, doctor, Ioan Aron, străin de meleagurile şi realităţile covăsnene, ajunge să creadă şi să afirme că poate fi corectă afirmaţia revizionist-extre-miştilor cum că „ţinutul secuiesc nu

este România”. Solicităm Ministerului Admi-nistraţiei şi Internelor ca cei doi funcţionari complici fenomenului separatist, incompatibili cu statutul poliţiştilor din punctul nostru de ve-dere, să fie avuţi în vedere în proce-sul de disponibilizare care urmează. Desigur, dacă cei doi, într-un gest de minimă onoare, nu îşi vor prezenta demisiile, aşa cum ar fi normal după asemenea declaraţii şi atitudini anti-statale şi antiromâneşti. Nota redacţiei: abţibildul cu pricina se distribuie, contra cost, de către organizaţiile politico-cultura-le-civice iredentiste şi unele chioş-curi de ziare controlate de membrii acestor organizaţii.

Conducerea IPJ Covasna, în slujba separatismului teritorial pe criterii etnice?!

Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)

5Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Eveniment

Adunarea Generală a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş

Dorin Suciu, noul preşedinte La sfârşitul săptămânii trecute, la Mănăstirea Doamnei din muni-cipiul Topliţa, judeţul Harghita, s-a desfăşurat Adunarea Generală a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCR-CHM), condusă de Înaltpreasfinţi-tul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Co-vasnei şi Harghitei şi preşedintele de onoare al Forumului. Adunarea Generală a dezbătut şi aprobat Raportul de activitate al Consiliului Director, al Comisiei de Cenzori pe anul 2010 şi Bilan-ţul contabil şi bugetul de venituri

şi cheltuieli. De asemenea, s-a ales noul Consiliu Director al Forumului şi Comisia de Cenzori, după care s-a dezbătut şi aprobat strategia şi obiec-tivele principale ale Forumului pe anii 2011 şi 2012. Din Raportul de activitate al Consiliului Director al FCRCHM, în perioada martie 2010 - mai 2011, prezentat de dr. Ioan Lăcătuşu, pre-şedintele Forumului, am reţinut prin-cipalele preocupări în perioada men-ţionată: monitorizarea permanentă a cazurilor de discriminare a românilor de către autorităţile publice locale din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş; redactarea de către Centrul European de Studii Covasna-Harghi-ta a buletinelor bilunare ale „Revistei presei locale de limbă română şi ma-ghiară” şi postarea acestora pe site-ul FCRCHM (www.forumharghita-covasna.ro); redactarea unor pagini speciale referitoare la problematica românilor din Covasna, Harghita şi Mureş în publicaţii naţionale şi re-gionale, precum „Jurnalul Naţional” „Naţiunea”, „Axa”, „Dacoromânia” etc. şi a unor ştiri şi documentare preluate de redacţia de ştiri pentru românii de pretutindeni „Romani-an Global News”; întreţinerea unor legături cu românii din românitatea apropiată şi din diasporă; permanen-tizarea şi amplificarea relaţiilor cul-turale, spirituale, ştiinţifice şi civice cu Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva; sprijinirea cercetă-

rii Academiei Române şi difuzarea tuturor parlamentarilor şi reprezen-tanţilor mass-media a Raportului pe marginea Proiectului Legii Educaţi-ei Naţionale, privind situaţia mino-rităţilor din perspectiva egalităţii de şanse, întocmit în urma acestei cer-cetări; organizarea în Sala „Avram Iancu” din Parlamentul României a dezbaterii cu tema „Consecinţe-le adoptării statutului minorităţilor naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”. De asemenea, în cadrul Univer-sităţilor de Vară de la Izvoru-Mure-şului şi în programul „Zilelor Andrei Şaguna” au fost dezbătute teme des-

pre situaţia adevărată a românilor din cele trei judeţe. Menţionăm şi solicitarea adresată ministrului Afacerilor Externe, Teo-dor Baconschi, şi europarlamentari-lor români, în data de 15 mai 2010, pentru înştiinţarea autorităţilor fran-ceze despre caracterul instigator şi revizionist al adunării ce s-a desfăşu-rat, în 4 iunie 2010, la Versailles în organizarea Uniunii Mondiale a Ma-ghiarilor pentru a marca împlinirea a 90 de ani de la Tratatul de Pace de la Trianon. Legat de iniţiativa Consi-liului Naţional Secuiesc „Un milion de semnături pentru autonomia Ţi-nutului Secuiesc”, Consiliul Direc-tor al FCRCHM s-a adresat tuturor organelor centrale şi a propus luarea de măsuri pentru contracararea aces-tei iniţiative care urmăreşte interna-ţionalizarea problemei autonomiei aşa-zisului ţinut secuiesc, deziderat urmărit cu consecvenţă de maghiari, după 1 Decembrie 1918. Ca urmare a manifestărilor organizate la Mier-curea-Ciuc, în data de 11 septembrie 2010, de către organizaţiile de extre-mă dreaptă maghiare prin care s-au „celebrat” 70 de ani de la ocuparea Transilvaniei de Nord de armata fascistă condusă de Horthy Miklos, persoană condamnată de o instanţă internaţională pentru săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, principalul artizan al holocaustului împotriva românilor şi evreilor din Transilvania ocupată, FCRCHM a

protestat vehement împotriva orga-nizării şi avizării de către autorităţile române a manifestărilor prin care se face apologia ocupării teritoriului na-ţional românesc, a unei armate fas-ciste vinovate de masacre în masă, precum şi a principalului aliat al dic-tatorilor Hitler şi Mussolini. De asemenea, Consiliul Director al FCRCHM a luat în discuţie teme precum adoptarea Proiectului Le-gii Statutului minorităţilor naţionale şi a Proiectului Legii regionalizării României, iniţiativele privind mo-dificarea Legii alegerilor locale şi generale, noile demersuri ale Con-siliului Naţional Secuiesc vizând in-ternaţionalizarea problemei obţinerii

autonomiei teritoriale, implicaţiile şi consecinţele aplicării prevederilor Legii educaţiei şi Legii maghiare pri-vind acordarea dublei cetăţenii etc.. S-a specificat şi faptul că majori-tatea cerinţelor formulate la Aduna-rea Populară de la Topliţa din martie 2010 nu au fost luate în seamă de către politicienii aflaţi la guvernare, printre acestea numărându-se nea-doptarea cadrului legislativ care să asigure respectarea statutului limbii române ca singura limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale; nu au fost stabilite ga-ranţii în procesul de descentralizare, care să evite abuzurile şi discrimi-nările românilor de către autorităţile locale şi altele. Deşi ar mai fi multe de scris des-pre activitatea de un an a Comitetului Director al FCRCHM, ne oprim aici. Adunarea Generală a Forumu-lui Civic al Românilor din Covas-na, Harghita şi Mureş, întrunită la dată de 9 iunie 2011, în municipiul Topliţa, a ales şi aprobat noua com-ponenţă a Consiliului Director al FCRCHM: IPS Ioan Selejan - pre-

şedinte de onoare, Dorin Suciu - preşedinte executiv, prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop - vicepreşedin-te, prof. drd. Costel Cristian Lazăr - vicepreşedinte, Doru Decebal Fel-diorean - vicepreşedinte, prof. Ligia Ghinea - secretar general şi membri care sunt conducători ai ONG-uri-lor afiliate la Forum. Preşedinte al Comisiei de Cenzori al FCRCHM a fost aleasă şi aprobată doamna ec. Aurora Crina Pop. În cadrul Adunării, au luat cu-vântul şi au venit cu propuneri per-tinente privind activitatea viitoare a Forumului: IPS Ioan Selejan, Ioan Lăcătuşu, Florin Oproiescu, Lazăr Lădariu, Angela Bârsan… Urmare a analizei evoluţiilor pe-trecute în viaţa publică a Covasnei, Harghitei şi Mureşului, precum şi a consecinţelor asupra comunităţii româneşti din cele trei judeţe gene-rate de activitatea organelor centrale de conducere ale Statului Român şi având în vedere radicalizarea acţiu-nilor antiromâneşti şi antistatale ale unor formaţiuni politice şi civice maghiare, Adunarea Generală a Fo-rumului Civic al Românilor din Co-vasna, Harghita şi Mureş a aprobat iniţierea şi realizarea următoarelor acţiuni principale: a) Organizarea unei întâlniri a Consiliului Director al FCRCHM cu preşedintele, primul ministru şi

alţi demnitari ai României în sco-pul prezentării situaţiei reale din ju-deţele Covasna, Harghita şi Mureş privind disoluţia Statului Român, precum şi discriminarea, margina-lizarea şi asimilarea românilor din cele trei judeţe. b) Solicitarea înfiinţării unei Co-misii Parlamentare care să efectueze o anchetă în judeţele Covasna, Har-ghita şi Mureş pentru cercetarea: - b1. aspectelor referitoare la di-soluţia autorităţii Statului Român; - b2. discriminarea, marginaliza-rea şi asimilarea românilor din cele trei judeţe de către autorităţile admi-nistraţiei publice locale; - b3. constituirea de organizaţii maghiare de extremă dreaptă cu ca-racter rasist şi xenofob şi activitatea acestora, inclusiv finanţarea acţiuni-lor lor de către unele autorităţi locale; - b4. campaniilor din mass-me-dia de limbă maghiară de incitare la ură interetnică. c) Reluarea propunerii de ela-borare de către autorităţile române abilitate a unei strategii naţionale de salvgardare a caracterului multiet-

nic şi pluriconfesional al celor trei judeţe şi contracararea strategiilor organizaţiilor maghiare care urmă-resc, cu sprijinul strategic şi logistic al Republicii Ungare, instituţiona-lizarea separatismului teritorial pe criterii etnice. d) Determinarea înfiinţării unui grup de lobby, format din parlamen-tari şi europarlamentari reprezen-tând toate forţele politice, care să desfăşoare o acţiune coordonată şi consecventă menită să asigure spri-jinul românilor din cele trei judeţe în scopul stopării fenomenului părăsirii locurilor natale. e) Intensificarea activităţii de identificare şi contactare a organi-zaţiilor culturale şi civice româneşti din ţară şi străinătate în vederea co-optării acestora ca multiplicatori ai solidarităţii cu românii din cele trei judeţe şi încheierii unor parteneriate de colaborare. f) Formarea unui grup de lucru care să se ocupe cu promovarea problematicii specifice a românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pe internet: forumuri, reţele de sociali-zare, bloguri. g) Continuarea acţiunilor de mo-nitorizare a discriminării românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, a actelor şi faptelor nelegale ale administraţiei publice care pro-duc efecte antiromâneşti şi sesizarea, după caz, a autorităţilor legislative, executive şi judecătoreşti competen-te în vederea restabilirii legalităţii şi sancţionării autorităţilor, demnita-rilor şi funcţionarilor care se fac vi-novaţi de săvârşirea acestora. Sesiză-rile se vor face de către preşedintele FCRCHM, acesta urmând să prezin-te un raport anual în acest sens. h) Solicitarea modificării HG 1206/2001 în scopul reglementării precise şi imperative a modului de utilizare de către autorităţile admi-nistraţiei publice a limbii persoa-nelor aparţinând minorităţilor na-ţionale în spaţiul public, indiferent de forma de exprimare, precum şi a Legii 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice. i) Monitorizarea şi analizarea im-pactului Legii Educaţiei Naţionale asupra învăţământului în limba ro-mână din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. j) Solicitarea unui control tema-tic din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional privind monumentele de for public din ju-deţele Covasna, Harghita şi Mureş: actualizarea legislaţiei privind competenţele de autorizare a ridi-cării monumentelor. k) Iniţierea unor proiecte de legii privind susţinerea financiară, de la bugetul central de stat, a unor publi-caţii româneşti din judeţele Covas-na, Harghita şi Mureş şi continuarea demersurilor în vederea asigurării finanţării, de la bugetul central, a proiectelor culturale ale asociaţiilor, ligilor şi fundaţiilor membre ale Fo-rumului Civic al Românilor din Co-vasna, Harghita şi Mureş.

Vasile Gotea (Topliţa)

IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, încadrat de fostul şi de actualul preşedinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, Ioan Lăcătuşu şi respectiv Dorin Suciu (stânga)

6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Literatură

Epilog(Fragment din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, de Nicolae Filimon)

Nimic nu este mai periculos, pentru un stat ce voieşte a se re-organiza, decât a da frânele gu-vernului în mâinile parveniţilor, meniţi din concepţiune a fi slugi şi educaţi într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preţ...! Platon a zis, cu două mii de ani înainte de a lua noi pana în mână ca să descriem pe ciocoi, că un om, ca să poată deveni cetăţean onest, mai întâi de toate cată să fie născut bine, crescut în frica lui Dumnezeu şi din copilărie până la maturitate să trăiască înconjurat de oameni virtuoşi şi drepţi. Ciocoiul este, totdeauna şi în orice ţară, un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiu-ne nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunilor sale. Pepiniera în care cresc aceştiinamici ai onoarei şi ai tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai tot-deauna casa bogatului, şi mai cu seamă a bogatului parvenit. Aici vine ciocoiul umilit şi cere a ser-vi pe boierul pentru o bucată de pâne, o cameră de dormit şi un veştmânt ca să se apere de aspri-mea frigului. În anii dintâi, aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipo-crizie şi vicleşug pe cele cu patru picioare din fabulile lui Esop şi La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniţi în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenţiune, încât, la etatea de douăzeci ani, ei ştiu foarte bine cum se fură cloşca dupe ouă fără să cârâie; cu alte cuvinte, ştie cât să fure de la aprovizionarea din toate zilele, cât de la aprovizionă-rile cele mari, cât de la arendarea moşiilor şi alte mai multe tranzac-ţiuni ale casei boiereşti în care se

aflu servind. Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul dar îşi începe uneori cariera de la postul de rân-daş, iar alteori de la lacheu, ce se pune în coada trăsurei boierului; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier; şi cu toate că unii-alţii îi zic în deriziune „boier făcut”, copiii lui însă devin boieri şi fii de boieri. În timpul pe când ciocoiul îm-blă după trăsura boierului, el află toate slăbiciunile stăpânului său şi-l ajută cât poate ca să şi le îm-plinească în paguba lui şi în folo-sul său. Se întâmplă însă de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să între în capul şi-n inima cea triunghiulară şi îngustă a cio-coiului, plecat pe drumul de a de-veni om mare cu orice preţ. Ca sofragiu, se obicinuieşte atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Par-ma, salami de Verona, icre moi, conserve de Francia şi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Euro-pei. Astfel dar, când ciocoiul ajun-ge la gradul de vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte până la măduva oaselor. Înălţat la acest din urmă şi mai suprem grad al slugăriei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabinet…din Europa. Ideea ce-l preocupă ziua şi noaptea este de a afla metodul prin care să-şi facă stare. Diferite planuri i se prezintă în imaginaţiune, unu mai întunecos decât celălalt; le studia-ză pe toate şi, găsindu-le realizabi-le, le pune în lucrare fără mustrare de conştiinţă. S-a zis de mai mulţi filozofi şi

cărturari că cel mai aspru jude al criminalului este conştiinţa. O fi, nu tăgăduiesc: dar vătaful de cur-te cunoaşte secretul de a face din acest aspru judecător un consilier întocmai după cum îi trebuie lui.

El zice în sine: „Tot omul este creat de Dumnezeu cu dreptul de a se hrăni pe pământ; de ce dar unii oameni au mai mult decât le trebu-ie, când alţii nu au nici chiar mij-loacele necesarii spre a se susţine? De ce unii stăpânesc pământuri întinse, iar alţii nu au nici chiar pământul necesar spre a se în-mormânta? Aceasta este o stare de lucruri anormală - zice înţeleptul vătaf de curte - şi cată să o comba-tă din toate puterile”, adaogă el. Astfel dar, omul nostru mer-gând din raţionământ în raţionă-mânt şi din deducţie în deducţie devine comunist fără ştirea lui şi începe a pune în lucrare această doctrină, atât de frumoasă şi egali-tară în aparinţă cât este de hidoasă în fond. Nu trece mult, şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societăţii după un metod mult mai practic decât al adevăraţilor comunişti. Încercarea

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, atelie-re, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente).

Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Ungheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste betonate), spa-ţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi acces direct la E60.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797

Închirieri, la preţuri foarte avantajoase,

în judeţul Mureş

reuşeşte de minune; starea comu-nistului nostru se îmbunătăţeşte cu aceeaşi repeziciune cu care se rui-nează a stăpânului său. Îşi cumpă-ră moşioare (căscioare), vitişoare şi alte diminutive de acestea care fac viaţa lesne şi plină de plăceri. După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a lă-sat să piară de foame pe drumuri, şi după ce şi-a luat rangul de pi-tar, la care nu este vătaf de curte care să nu aspire, omul nostru ca-ută un pretext să părăsească casa stăpânului său tocmai atunci când acesta simte cea mai mare nevoie de dânsul. Este cunoscut că omul îmbogă-ţit prin furişag nu se satură nici-odată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci din contră, caută nouă mijloace de a-şi mări bogăţiile… Căsătoria dar devine pentru dân-sul o nouă mină de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fete-le bogate, trimite samsari de căsă-torie în toată ţara şi nu se însoară decât numai atunci când găseşte o zestre după placul lui, fără să se turbure cât de puţin dacă femeia cu care-şi leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine sau slută şi depravată. Omul ce se însoară numai pen-tru ca să-şi mărească starea nici-odată nu ia soţie bună. Ciocoiul o ştie şi aceasta, dar îi pasă foarte puţin, căci el nu are altă ţintă de-cât realizarea planurilor sale ce-lor ambiţioase. Soţia lui devine o Messalină; copiii se nasc Dumne-zeu mai ştie cum, cresc împreună cu slugile şi, tocmai când ajung la gradul cel mai înalt al corup-ţiunii, îi trimite în Francia ca să înveţe carte. Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din casa părinţilor, cum ajung la porţile Parisului, cad în mâinile femeilor şi junilor celor stricaţi, cari îi depravează şi mai rău, iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminele Europei civilizate, nu aduc decât viciul şi depravarea; sau, dacă vre-unul dintr-înşii reuşăşte a învăţa câte ceva, această cultură intelec-tuală, nefiind susţinută de un ca-racter real şi de o educaţiune mo-

rală, produce mai mult rău decât bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sânu-i asemenea vipere. Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nicio doctrină politică, nu se face adept credincios al niciunui partit, nu doară că are spiritul drept şi ne-părtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele şi partite-le în folosul său. Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiu-lui, pe care le rosteşte prin adu-nări publice şi private: dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât trep-tele scării pe care voieşte a se sui la putere şi uneori, când ele nu-i servă de ajuns, el aleargă la stră-ini şi primeşte de la dânşii posturi în ţara sa. Ajuns la gradul de mărire pen-tru care a comis toate mişeliile, a suferit toate umilinţele şi a decla-mat, fără a le simţi, toate virtuţile din lume, ciocoiul îşi ridică masca ipocriziei de la ochi şi se arată lu-mei în mizerabila şi urâcioasa nu-ditate a sufletului său celui mic. Inima lui, asprită de suferinţe-le, umilirile şi înjosirile prin care a trecut, devine incapabilă de orice simţământ frumos şi uman. Liber-tatea presei îl supără, căci desco-peră inichităţile vieţei sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particolari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poa-tă folosi mai bine de orânduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pânea nenorociţilor funcţionari. Iată tipul ciocoiului din toa-te ţările şi mai cu seamă din ţara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n-a răsipit încă norii cei groşi şi ai depravaţiunei. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la cio-coiul cu anteriu şi cu călămări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre.

7Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Opinii - Local

Un proiect anticonstituţional, antiromânesc, antieuropean!

Recent, în sala „Avram Iancu” a Palatului Parlamentului României, a avut loc (din iniţiativa lui Eugen Popescu, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, prof. univ. dr. Radu Baltasiu, director al Centrului Euro-pean de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, şi dr. Ioan Lăcătuşu, director al Centrului Eu-ropean de Studii Covasna-Harghita) dezbaterea pe tema „Consecinţele adoptării Legii Statutului minorităţi-lor naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş”. Lege organică, fundamentală - în cazul votării ei în Parlament - pentru prezentul şi viitorul României, ea a stârnit aprinse discuţii, peste trei ore, privind soarta naţiunii, impunân-du-se, din partea arcului guverna-mental actual, stoparea „continuării procesului de pierdere a autorităţii Statului Român pe o parte însem-nată din inima teritoriului său naţio-nal”, cu referire la judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Continuându-se politica actuală, antinaţională, se va ajunge, încetul cu încetul, la „re-nunţarea, de către Statul Român, la unele componente ale funcţiilor sale suverane în zonele unde etnicitatea este alta decât cea română”. Adică, treptat-treptat, Statul Român renunţă la autoritatea lui în „acele zone unde are deficit de reprezentare”. Astfel, asistăm astăzi la „curioase abando-nuri istorice şi la momentul în care statul se retrage din faţa propriilor răspunderi”. Mai altfel spus, este vorba despre „neputinţa Statului Ro-mân de a se proteja de el însuşi, să-şi mai îndeplinească funcţiile sale” - spunea prof. univ. dr. Radu Baltasiu. Legea minorităţilor, în actuala formă, instituie „un guvernământ al minorităţilor naţionale din România. Ca istoric, ca fiu al tatălui şi nepot al bunicului meu, nu-mi vine să cred că partidele politice româneşti nu pot să găsească o soluţie, împreună, ca să păstreze coeziunea Statului Român, să ofere independenţa naţională” - afirma, cu acel prilej, academicianul Dinu C. Giurescu. De ce ridică atâtea obiecţii pro-iectul Legii Statutului minorităţilor naţionale? O spune chiar un maghiar din România - scriitorul Hajdu Gyo-zo, preşedintele Asociaţiei Culturale de Prietenie „Egyutt - Împreună”: „Legea ar urma să confere legitimi-tate autocraţiei, dictaturii şi monopo-lului asupra minorităţilor naţionale din partea singurului partid etnic: Uniunea Democrată Maghiară din România”. Cum s-a născut acest ciudat, pe-riculos şi ameninţător proiect, cu un deceniu şi jumătate în urmă, năşit de către „politicienii-jurişti ai UDMR”? El a fost inclus, ca prioritate, „în pro-gramul de guvernare al Alianţei DA, ajunsă la putere în anul 2004”, sub guvernarea lui Călin Constantin An-ton Popescu Tăriceanu, în care, ca de obicei, UDMR avea reprezentanţi în scaunele înalte ale demnităţilor. Însă, dezbaterea şi adoptarea în Parlament nu au mai avut loc, Senatul elimi-

nând „din textul proiectului de lege prevederile referitoare la autonomia culturală, respingând, totodată, cu fermitate, întregul act normativ”. Din fericire, nici până acum Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor nu a introdus pe ordinea de zi acest proiect de lege, el nefiind nici măcar discutat în comisia de specialitate! Motivul? Foarte mulţi deputaţi con-sideră proiectul de lege anticonstitu-ţional, antiromânesc şi antieuropean! Deci, nu avem nevoie noi, românii, de orice fel de lege, la întâmplare, cu consecinţe catastrofale pentru unita-tea statală, ci una elaborată în spiritul normelor Comisiei de la Veneţia, al forului juridic al Unităţii Europene şi, bineînţeles, al Constituţiei Româ-niei! Se ştie - şi încă prea bine - că, după obiceiul cunoscut, cu prilejul negocierilor privind participarea la guvernare, UDMR, folosind obişnu-itul şantaj, a condiţionat includerea, obligatorie, a Legii Statutului mino-rităţilor în programul de guvernare. Deci, se urmăreşte adoptarea unui „act normativ” care „să legifereze, practic, seria de acţiuni şi provocări fără scrupule, săvârşite de 20 de ani, de către unii lideri din conducerea la vârf a UDMR, împotriva României şi a Constituţiei”. Acestora li se adaugă un susţinut război de imagine, dus împotriva României, de cei care ar dori mărirea Ungariei ciuntind din teritoriul româ-nesc! De ce nu corespunde „norme-lor europene, precum şi prevederilor Constituţiei şi legilor României” proiectul Legii Statutului minorită-ţilor naţionale? Suficient e, pentru a da un răspuns, să constaţi cine a ela-borat acest act normativ, cu ce scop şi, mai ales, cui slujeşte, în realitate, el! „Naşul” este UDMR, organizaţie ai cărei lideri refuză, cu încăpăţâna-re, „respectarea fundamentului de-mocraţiei constituţionale”, contând doar pe „monopolul acestei orga-nizaţii - uniune neconstituţională”, partid etnic neînregistrat nici până azi, „în mod legal, ca partid politic”, care încalcă, sistematic, prevederile fundamentale ale Constituţiei Ro-mâniei. Considerându-se „singura organizaţie legitimă a minorităţii maghiare din România”, invocând singurul argument că „deţine man-date în Parlament”, uniunea struţo-cămilă refuză recunoaşterea unei realităţi incontestabile, şi anume că „nu reprezintă, nici pe departe, în-treaga minoritate naţională maghiară din România”. Dovada? La alegerile locale din 2008 - recunoştea chiar preşedintele de atunci, Marko Bela - peste jumătate dintre maghiari „nu au votat UDMR”, confirmându-se că UDMR „nu reprezintă întreaga minoritate maghiară din România”, care nu recunoaşte uniunea, conside-rând-o „partid dictatorial”, având ca deviză un slogan stalinist: „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră!”. Neacceptând o alternativă po-litică, adepţi ai autocraţiei, liderii UDMR „se încurcă cu oricine, doar să ajungă la guvernare” şi „promo-vează o politică a prostituţiei”. Aşa că nu-i de mirare că, prin Legea Statutului minorităţilor, „UDMR încearcă legalizarea ei ca unic re-prezentant al minorităţii maghiare

din România”. O spun „mulţi zia-rişti de naţionalitate maghiară, cu o gândire raţională”. Totuşi, cum se face că Guvernul acceptă devierile struţo-cămilei, din moment ce chiar premierul Emil Boc clama, în toam-na anului 2008, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamen-tare: „Constituţia, în România, nu se discută, ci se respectă!”. Iar în mar-tie 2010, după hotărârea adoptată, la Sfântu-Gheorghe, de aşa-numita Mare Adunare a Aleşilor Locali din Ţinutul Secuiesc (?!), completa cele mai sus afirmate: „Constituţia Ro-mâniei nu constituie obiectul unor negocieri şi nici nu poate fi vorba despre eliminarea din Legea Funda-mentală a conceptului de stat naţio-nal unitar. Aşa cum nu poate fi vorba nici de modificarea limbii oficiale a statului şi nici de destrămarea unită-ţii teritoriale a ţării. Iar participarea la guvernare a UDMR nu înseamnă ca vom negocia toate aceste aspecte. Conceptul de stat naţional şi integri-tatea teritorială a ţării sunt considera-te prevederi constituţionale şi nu pot fi modificate”. Clar ca „Bună ziua!”. Numai că vicepremierul Marko Bela este cu totul de altă părere! Pe el nu-l interesează spusele premieru-lui, din moment ce vrea maghiara ca „limbă oficială regională”, clamând, cu obrăznicia-i ştiută, că „orice arti-col din Constituţie, chiar şi cel refe-ritor la limba oficială, trebuie să fie modificat!”. UDMR a dorit şi doreş-te mereu să ajungă - aşa cum scrie Hajdu Gyozo în articolul „Un proiect de lege inacceptabil, antieuropean şi antidemocratic” - la „borcanul cu miere”, pentru a ignora, în continua-re, Constituţia şi legile ţării. Spera s-o facă şi mai mult prin adoptarea Legii Statutului minorităţilor naţio-nale. Având „suprareprezentanţi” în Guvernul României, „în structurile administraţiei centrale şi locale”, UDMR încearcă revizuirea Consti-tuţiei, ignorând-o, considerându-se stat în stat. Printr-o lege contrară normelor europene, neconstituţiona-lă, UDMR urmăreşte „consolidarea totală şi definitivă a propriei puteri, acapararea drepturilor în luarea de-ciziilor, precum şi marginalizarea totală a opiniilor şi a ideilor altora”, privilegiată fiind ea şi minoritatea maghiară din România, nu celelalte minorităţi: albanezii, bulgarii, cehii, grecii, croaţii, polonezii, germanii, italienii, ruşii-lipoveni, rromii, ru-tenii, sârbii, slovacii, macedonenii, tătarii, turcii, ucrainenii şi evreii”! Obiecţiile serioase faţă de acest proiect de lege se referă, mai ales, la exercitarea autonomiei culturale, prin „transferul practic al unei părţi din atribuţiile decizionale ale Sta-tului Român către liderii politici ai UDMR”, asupra domeniilor educaţi-ei şi culturii minorităţilor, organizării şi administrării instituţiilor, numirii directorilor, numirilor în ministerele Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cel al Culturii şi Patrimo-niului Naţional. Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale (CNAC) devi-ne, astfel, un real pericol, prin supra-puteri date UDMR, CNAC putând dobândi „acte normative prin care i se pot delega competenţe în viaţa socio-culturală”, mergându-se până

la „modul de distribuire a fonduri-lor bugetare pentru minorităţi”. Sunt „năzuinţe discriminatorii, cu sco-pul de a sluji propriilor interese ale UDMR”, pe care le doreşte adoptate, cu orice preţ, până la sfârşitul sesiu-nii actuale, în Parlamentul Români-ei, apelând la şantajul politic. Dorita de ei Lege a Statutului minorităţilor „neagă prevederile de bază ale Cons-tituţiei”, prin care România-i definită „stat naţional unitar şi indivizibil”, centrându-se pe sintagma „comu-nităţi naţionale”, „nu pe individ sau persoană”, contravenind, astfel, dreptului internaţional care „exclu-de orice demers/iniţiativă de a obţine drepturi de natură colectivă”. Şi un amănunt demn de reţinut: lipsesc, din proiectul de lege, care prevede doar drepturi pentru minorităţi, „obligaţi-ile tuturor cetăţenilor români, loiali statului”. Or, minorităţile „nu pot beneficia de nicio excepţie, de niciun avantaj şi de niciun privilegiu”. Păs-trarea şi întărirea identităţii naţionale (culturale, de limbă şi de religie) a minorităţilor, armonia, consolidarea unităţii interetnice nu se pot reali-za printr-o astfel de lege, care, sub niciun motiv, nu trebuie adoptată în forma actuală. Este nevoie de o analiză temeinică, sub aspectul pre-vederilor Constituţiei şi al normelor europene, care să ducă la „o revizuire radicală a textului legii”, mergându-se până la o „respingere în întregime a proiectului”, fiind vorba de o lege „contrară, atât spiritului deschiderii europene, cât şi prevederilor legilor democraţiei noastre constituţionale”. Sunt, aşadar, suficiente argumen-tele ca Legea Statutului minorităţilor naţionale (de fapt, pentru o singură minoritate - cea maghiară!) să nu fie adoptată în Camera Deputaţilor în forma propusă de UDMR. Ea reglementează, aşa cum poate cons-

tata oricine, autonomia culturală şi drepturi colective. Folosind terito-rialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective, se urmăreşte, de fapt, crearea unor ins-tituţii etnice paralele cu cele ale Sta-tului Român, prin care să poată fi po-sibil „un transfer de suveranitate de la majoritate la minoritate”, ceea ce constituie un pas decisiv spre realiza-rea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Se impune, fiind vorba despre probleme de interes naţional, „care vizează prezentul şi viitorul Statului Român, integritatea şi suveranitatea sa”, ca proiectul Legii Statutului să nu treacă, în niciun caz, prin asuma-rea răspunderii Guvernului, ca urma-re a şantajului UDMR-ist! Este ne-cesară supunerea, cum este şi firesc, dezbaterii Parlamentului României, iar aceasta doar după „apariţia re-glementărilor unitare ale Uniunii Europene în problema minorităţilor naţionale”, ştiut fiind că UE nu agre-ează, în niciun caz, sub niciun motiv, soluţia drepturilor colective. Se mai impune ca, la dezbaterea proiectului, în cadrul Comisiei pentru Drepturi-le Omului şi Minorităţi, să participe şi reprezentanţii mediului academic şi ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Totodată, înainte de demersurile din Camera Deputaţilor, o comisie parla-mentară trebuie să facă o anchetă în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, „pentru a cerceta aspectele privind disoluţia Statului Român, discrimi-narea, marginalizarea şi asimilarea românilor în cele trei judeţe, precum şi activitatea organizaţiilor maghiare de extremă dreaptă, care acţionează nestingherite în spaţiul public româ-nesc”. Oamenii puterii actuale să nu uite că viitorul ţării „se află în faţa părţii responsabile a clasei politice româneşti”!

Lazăr Lădariu (Târgu-Mureş)

Consiliul Judeţean Harghita

Primarul din Târgu-Mureş, Dorin Florea, a comparat în data de 8 iunie 2011 o eventuală uniune între judeţul Mureş cu Harghita şi Covasna, cu situaţia cuiva care s-ar apuca să-şi „sape grădina cu doi handicapaţi”. „Judeţele Harghita şi Covasna sunt judeţe mici, limitate ca econo-mie. Doi handicapaţi (…). Exact aşa ar fi... să-ţi iei doi handicapaţi. E foarte important pentru noi românii şi maghiarii să avem o dezvoltare culturală, dar vocaţia economică trebuie să fie importantă. În primul rând, duşmanii nu sunt nici românii, nici maghiarii, ci oamenii limi-taţi care nu înţeleg ce înseamnă interesul naţional”, a declarat Dorin Florea. În legătură cu declaraţia lui Dorin Florea, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba a afirmat: „Am luat la cunoştinţă cu tristeţe, că primarul municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, nu vrea să se asocieze cu două judeţe secuieşti handicapate. Am con-vingerea, că am face o echipă pe cinste cele trei judeţe: Covasna, Harghita şi Mureş. Poate că noi, secuii, avem un handicap fizic, dar ne merge mintea iute, în timp ce domnul Florea are două mâini şi picioare sănătoase, are şi capul pe umeri, dar are anumite lipsuri în domeniul cunoştinţelor. Aşadar, în echipa comună noi ne-am pune mintea, iar el forţa, completându-ne reciproc”.

Miercurea Ciuc, 9 iunie 2011

„Am face o echipă pe cinste cele trei judeţe: Covasna, Harghita şi Mureş”

Reacţia lui Borboly Csaba la declaraţia primarului din Târgu-Mureş, Dorin Florea

8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Învăţământ

La sfârşitul lunii mai s-a fina-lizat, la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, pro-iectul de parteneriat educaţional „Mâini îndemânatice pe meleaguri transilvane”. În acest proiect, ală-turi de Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” (înv. Stela Matei, prof. Alina Coznean, prof. Liliana Lau-

renţiu), au mai fost implicate încă două instituţii de învăţământ, res-pectiv Şcoala cu clasele I-VIII din

Lunca Ozunului, judeţul Covasna (prof. Daniela Penciu), şi Şcoala cu clasele I-VIII „Ion Agârbicea-nu” din Alba-Iulia, judeţul Alba (înv. Viorica Rusu). Pe parcursul celor doi ani de parteneriat, s-a urmărit organiza-rea unor activităţi comune pentru cunoaşterea concretă, intuitivă, a elementelor de cultură, istorie şi geografie locală, a tradiţiilor şi obi-ceiurilor locale, poziţionate diferit geografic, şi implicarea elevilor în organizarea şi derularea unor acti-vităţi cu caracter extracurricular, formarea unui comportament civi-

lizat care să respecte valorile uma-ne comune, bazate pe deschidere şi acceptare a diversităţii.

În prima etapă, elevii din jude-ţul Covasna au vizitat şcoala par-

teneră din Alba-Iulia, unde învăţă-toarea Viorica Rusu şi colectivul de elevi al clasei I ne-au primit cu multă ospitalitate. Am vizitat îm-preună Muzeul Naţional al Unirii şi Cetatea Medievală. La muzeu, copiii au fost implicaţi în activităţi practice de pictură pe sticlă în ca-drul Atelierului de Icoane. Alba-Iulia, un oraş încărcat de istorie, ne-a copleşit cu eveni-mentele derulate în cele două zile ale vizitei. Căldura şi ospitalitatea gazdelor a făcut ca şederea noas-tră în Cetatea Unirii să fie deose-bit de plăcută şi interesantă. În a doua etapă a proiectu-lui, elevii şi cadrele didactice din

Alba-Iulia au poposit în judeţul Covasna. Ca semn de bun-venit,

elevii clasei a II-a şi a III-a au pre-zentat un scurt program artistic.

În ziua următoare, am vizitat îm-

preună oraşul Sfântu-Gheorghe şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni. Ac-tivitatea practică la care au parti-cipat copiii, în cadrul muzeului, a fost de modelaj în lut. A urmat vi-zitarea şcolii din Lunca Ozunului, unde învăţătoarea Daniela Pen-ciu i-a primit pe musafiri cu tra-diţionala pâine şi sare. Au vizitat „Natura Parc” şi herghelia de cai. Spre seară au revenit entuziasmaţi şi încântaţi de locurile vizitate şi activităţile desfăşurate. Faptul că elevii din cele două judeţe au putut să se cunoască şi să-şi dovedească măiestria prin activităţile practice la care au par-ticipat şi în care au fost implicaţi, a făcut ca acest proiect educaţio-nal să-şi atingă obiectivele. La finalul activităţilor, copiii au realizat un jurnal de reflecţie în care au notat ce i-a impresionat cel mai mult şi şi-au argumentat

propriile impresii.

„Mâini îndemânatice pe meleaguri transilvane” prof. Liliana Laurenţiu

(Sfântu-Gheorghe)

înv. Stela Matei (Sfântu-Gheorghe)

Moment de importantă sărbă-toare creştin ortodoxă s-a desfăşu-

rat, de Rusalii şi de hramul Sfintei Treimi, duminică şi luni, în comu-

na Chichiş, situată pe drumul naţio-nal 11 la limita ce uneşte judeţul Covasna de Braşov. Şi, mai mult decât atât, bucurie mare a însemnat pentru noi să vedem atâta puhoi de lume într-una din parohiile ortodo-xe relativ mici ale judeţului Covas-na. Credincioşii au venit, aşadar, cu mic cu mare, iar părintele paroh Ioan Gavrilă nu le-a rămas dator, pregătind, alături de familie şi de cei apropiaţi, un eveniment spiritu-al pe cinste celor prezenţi. Mai întâi, duminică, creştinii au participat la slujba Sfintei Litur-ghii, după care a urmat, chiar în Bi-serica Ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime”, „un moment deosebit pentru parohia noastră, deoarece astăzi va avea loc aici prima lan-sare de carte din istorie”, le-a spus părintele Ioan celor mulţi veniţi la Chichiş, la marginea cea mai sud-

estică a judeţului Covasna, adău-gând apoi: „Sper că este doar un început, şi vom mai avea de orga-nizat multe lansări de carte în bi-serica noastră”. După o introducere

făcută de părinte, atât despre autoa-re, cât şi despre carte, a venit rân-

dul Adrianei Istudor să vorbească în faţa mulţimii. Despre volumul ei, „Cununa Fiinţării”, Adriana, o

domnişoară scriitoare din Oneşti, dar care vieţuieşte acum în Capita-lă, a vorbit cu sfială, recomandân-du-le cititorilor ca, dacă nu îl vor înţelege, să persiste şi să îl reciteas-

că, asemenea şi altora, până când vor afla trăirile ei şi conexiunile cu Cel Atotputernic. Pe un lucru deo-sebit, am spune noi, s-a pus accent în prezentarea volumului, şi anume pe faptul că Adriana Istudor a des-coperit un triunghi energetic între Biserica Drăgănescu - Mănăsti-rea Prislop - Biserica din Chichiş. Adică locul unde a stat o vreme Părintele Arsenie Boca, locul (de pelerinaj) în care este înmormântat şi o micuţă biserică de ţară de la în-tretăierea meleagurilor covăsnene cu cele braşovene. Interesant, nu? A doua zi, de hramul Sfintei Tre-imi, un impresionant sobor de pre-oţi a venit la Chichiş, dar şi un mare număr de credincioşi, sosiţi din pa-rohie, din alte localităţi ale Covas-nei, din judeţe limitrofe ca Braşov şi Bacău, precum şi din Bucureşti. A fost o frumoasă sărbătoare, la care ne-a adunat, cu siguranţă, şi icoana

Maicii Domnului pictată de Părinte-le Arsenie Boca, şi care este situată

acum în Biserica din Chichiş. După Sfânta Liturghie, aşa cum este creştineşte, o agapă frăţească a avut loc la casa parohială. Mulţumim părintelui Ioan pen-tru invitaţia lansată cu căldură, ca

de fiecare dată, „Condeiului ar-delean”, mulţumim pentru clipele

frumoase petrecute alături de atâţia oameni deosebiţi, mai vechi şi mai noi cunoscuţi, şi îl asigurăm că îi vom fi aproape, cu ajutorul şi prin dragostea Bunului Dumnezeu, de fiecare dată când vom avea ocazia.

9Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Eveniment - Comunicat

Hramul Sfintei Treimi şi Părintele Arsenie Boca au adus la Chichiş sute de credincioşi Doru Decebal Feldiorean

(Sfântu-Gheorghe)

COMUNICAT DE PRESĂCOMUNICAT DE PRESĂ Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) respinge orice variantă de reîmpărţire administrativ-te-ritorială a României care să contureze înfiinţarea unei enclave etni-ce autonome sub forma aşa-zisului „ţinut secuiesc”. FCRCHM respinge, de asemenea, proiectul de reorganizare a re-giunilor de dezvoltare iniţiat de către UDMR care reconstituie vir-tual graniţele stabilite prin Dictatul de la Viena din 1940 şi solicită Camerei Deputaţilor respingerea acestuia în cel mai scurt timp. FCRCHM atrage atenţia că aplicarea unor principii moderne ale administraţiei publice, precum descentralizarea şi autonomia locală, au fost şi sunt utilizate cu rea-credinţă de autorităţile locale conduse de UDMR, în scopul epurării etnice a românilor din Arcul Intra-carpatic. În aceste condiţii, formarea unui judeţ care să înglobeze actualele judeţe Covasna, Harghita şi Mureş, după modelul stalinist al Regiunii Autonome Maghiare, va adânci discriminarea românilor din acest areal şi va constitui o etapă majoră în realizarea proiectu-lui hungarist de instituţionalizare a „ţării secuilor” şi de scoatere a acestuia de sub autoritatea Statului Român. Reorganizarea teritoriului României conform solicitărilor orga-nizaţiilor politice naţionaliste maghiare, dublată de adoptarea Statu-tului minorităţilor naţionale, prin care urmează să se confere drep-turi colective şi autonomie politică acestora, fac parte din strategia de obţinere a autonomiei teritoriale pe criterii etnice în această zonă din inima României. Acest fapt este cu atât mai primejdios pentru Statul Român, cu cât, în perspectivă, locuitorii de etnie maghiară ai enclavei „ţinutul secuiesc” vor deveni în viitorul apropiat cetăţeni ai Ungariei, conform de curând elaboratei legi de acordare a cetăţeniei ungare. FCRCHM condamnă declaraţiile publice iresponsabile şi inci-tările la nesupunere civică sau violenţă ca acelea lansate în ultimul timp de unii importanţi lideri politici maghiari, precum şi de forma-torii de opinie din mass-media de limbă maghiară. FCRCHM îşi exprimă nemulţumirea pentru faptul că discuţiile politice referitoare la judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, indife-rent de tema dezbaterii, ignoră existenţa, interesele, valorile şi aspi-raţiile celor 400.000 de români trăitori în cele trei judeţe. În cazul cedării în faţa presiunilor UDMR şi a luării unor decizii care privesc prezentul şi viitorul cetăţenilor români de naţionalitate română, locuitori ai judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, cu ignorarea intereselor şi voinţei acestora, FCRCHM este decis să se opună, folosind toate mijloacele legale, inclusiv organizarea de manifestări publice de amploare.

Biroul de presă 15 iunie 2011

FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞDIN COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞ

10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Local

Cluj

Alba

Covasna

Mureş

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

Horea Uioreanu: „Statul Român plăteşte zeci de

milioane de euro penalizări pentru autostrada Transilvania”

Un deputat PDL crede că ar trebui mutată capitala la Alba-Iulia

Antal Arpad: „Politicienii români nu sunt de acord cu ţinutul secuiesc din considerente electorale”

Dinu Socotar: „Nu cred că sub aspect economic o regiune Mureş - Covasna - Harghita este viabilă”

Deputatul PNL Horea Uioreanu susţine că Statul Român plăteşte zeci de milioane de euro pentru ne-respectarea termenelor prevăzute în contractul cu Bechtel, referitor la autostrada Transilvania (foto). Liberalul clujean a declarat, luni (13 iunie 2011 - n.n.), într-o conferinţă de presă, că potrivit da-telor sale, pe care le-a obţinut din interiorul companiei americane, penalizările respective se adaugă datoriilor curente pe care Statul Român le are către Bechtel.

„Sursele care mi-au furnizat o serie de materiale spun că e vorba de pierderi de zeci de milioane de euro numai pentru întreruperea lucrărilor. Şi aici nu ne referim la lucrări ne-plătite de către Statul Român către firma constructoare - acestea sunt în valoare de 111 milioane de euro -, ci la alte zeci de milioane de euro datorate neutilizării echipamentelor, degradării lucrărilor efectuate, întâr-zierilor de plată la lucrările efectua-te. Am dat numai trei din multiplele penalizări pe care Statul Român le plăteşte pentru diferite încălcări ale contractului cu Bechtel”, a precizat deputatul clujean.

Horea Uioreanu a mai spus că acest lucru dovedeşte, încă o dată, că autostrada Transilvania nu este o prioritate pentru Guvernul Boc şi pentru PDL. El a dat ca sigur faptul că în acest an nu se va mai lucra deloc la autostradă, aşa cum spune că nu s-a lucrat de şapte luni, adăugând că Bechtel şi-a relocat deja o parte a utilajelor în Kosovo. Premierul Emil Boc a afirmat, pe 8 iunie, la Cluj, că lucrările la autostradă vor continua şi că nu

ştie nimic de faptul că Bechtel şi-ar reloca utilajele. „Autostrada Transilvania mer-ge mai departe. În acest moment, aştept finalizarea negocierilor în-tre companie şi Ministerul Trans-porturilor cu privire la standardele de cost şi preţ. România are acum standarde de cost pe care nu le-a avut în trecut şi trebuie să se finali-zeze negocierile cu privire la preţul pe kilometrul de autostradă, preţ care trebuie să fie adaptat la ceea ce poate România şi la standarde-le noastre de cost, care ţin cont de ceea ce se lucrează în Europa şi în lume”, spunea Emil Boc.

Preşedintele UDMR Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, este de pă-rere că majoritatea politicienilor ro-mâni nu sunt de acord cu înfiinţarea regiunii „ţinutul şecuiesc” (?! - n.n.) din considerente electorale şi apre-ciază că 46 la sută din electoratul românesc este „antimaghiar”. Antal Arpad a declarat, mier-curi (15 iunie 2011 - n.n.), că poli-ticienii români ar trebui să izoleze acest segment şi să abordeze o ati-tudine europeană, menită să con-ducă la transformarea României într-o ţară modernă şi competitivă. În acelaşi timp, Antal Arpad a declarat că îl bucură poziţia pro-ţi-nutul secuiesc (?! - n.n.) adoptată, recent, de vicepreşedintele PDL

George Scripcaru (foto), primarul municipiului Braşov.

„Mă bucur că sunt din ce în ce mai mulţi cei care spun în public ceea ce spun şi în privat. Trebuie să ştiţi că majoritatea politicienilor români, de la toate partidele, în pri-vat sunt de acord cu ţinutul secu-iesc (?! - n.n.) şi numai din consi-derente electorale spun că nu sunt

de acord atunci când ies în faţa presei. E o bătălie pe un segment de 46 la sută din electoratul care se consideră a fi antimaghiar şi cred că e rău că politicienii români nu încearcă să izoleze pe aceşti 46 la sută şi să aibă un discurs pozitiv, pro-european pentru o Românie competitivă, care e a noastră, a tu-turor”, a declarat Antal Arpad. Potrivit unor declaraţii apărute în presa centrală, vicepreşedintele PDL George Scripcaru a spus că nu crede că ar fi un „capăt de lume” dacă se va acorda un anumit grad de reprezentare judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, care au un spe-cific etnic aparte, şi dacă acesta s-ar numi „ţinutul secuiesc” (?! - n.n.).

Preşedintele executiv al Filialei Mureş a Partidului Conservator (PC), Dinu Socotar, a declarat, miercuri (15 iunie 2011 - n.n.), într-o conferinţă de presă, că doleanţa UDMR de a avea o regiune formată din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna este „o chestiune emoţională”, în-trucât sub aspect economic nu este viabilă. „Ei (UDMR - n.r.) doresc o chestie care e emoţio-nală. Nu cred că sub aspect economic o regiune Mureş - Covasna - Harghita este viabilă. Fondul problemei în aceste regiuni este faptul că ele sunt prost desenate. Cum pot să fiu eu, judeţul Mureş, în aceeaşi regiune cu Alba, ce tradiţii economice cu judeţul Alba, dacă nu pot ajunge în Alba numai trecând pe un drum jude-ţean, nici măcar pe un drum naţional, decât dacă mă duc roată, pe la Turda. Nici măcar un drum naţional nu există între Târgu-Mureş şi Alba-Iulia. Asta este o clară dovadă a „strânselor legături economice care au existat între judeţul Mureş şi Alba”. La fel, nu ştiu cum se ajunge la Sfântu-Gheorghe. Ce legături am eu cu Covasna?”, a arătat Socotar. Acesta a arătat că judeţul Mureş are, în schimb, multe legături economice cu Clujul, Bistriţa Năsăud şi Harghita şi că împreună ar putea forma o regiune compactă economic. El a mai afirmat că, probabil, UDMR îşi va da seama că propunerea cu Mureş, Harghita şi Covasna nu este viabilă din punct de vedere economic. În privinţa ieşirii de la guvernare a UDMR şi ac-

ceptarea unei colaborări cu Uniunea Social Liberală, acesta se declară rezervat. „Există o scrisoare oficială pe care conducerea USL a înaintat-o UDMR, o invitaţie către UDMR. Eu personal nu agreez acest lucru, mie mi-a plăcut şi îmi place să colaborez cu UDMR, în schimb eu cred că au pierdut trenul. Asta e singura problemă. Acum vin la spartul târgului, ca să-şi prezerve eventual o viitoare poziţie favorabilă în următorii ani. Nu mi se pare corect, nu e etic ce fac. Acum ar trebui să rămână acolo, în garnitura pe care au ales-o cu bună ştiinţă”, a susţinut Dinu Socotar. Acesta a spus că apreciază competenţele miniştrilor UDMR, care „ar aduce un plus în guvernare”, însă nu consideră etic ca această formaţiune „să fugă de pe o barcă ce pare că se scufundă”. „Dar nu e etic să stai cu ăia (PDL - n.r.) care au fă-cut mult rău României, şi în ultimul moment, când simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare, să sari în altă barcă. Nu ar fi prima dată, nu-i corect”, a susţinut Dinu Socotar. În privinţa proiectului de regionalizare propus de Guvern, Socotar a afirmat că nu este de acord cu el. „Nu avem nicio raţiune, nu avem niciun motiv să fim de acord cu proiectul propus de Guvernul Boc, nu vedem nicio raţiune a desfiinţării judeţelor, care va crea un haos administrativ pe care nici nu-l putem anticipa, nici nu-l putem prevedea în adevărata lui dimensiune în acest moment”, a mai spus acesta.

Deputatul democrat-liberal Clement Negruţ a declarat, vineri (10 iu-nie 2011 - n.n.), într-o conferinţă de presă, că, dacă tot se discută despre modificarea Constituţiei şi de reorganizarea administrativ-teritorială, se gândeşte să depună un amendament de modificare a articolului 14 din Constituţie, prin care capitala României să devină Alba-Iulia. „Dacă discutăm de reorganizare teritorială, de modificarea Constitu-ţiei, eu cred că trebuie să dăm şi un semnal de genul acesta, că ar trebui să ne gândim şi la mutarea capitalei. (...). Bucureştii, eu cred că şi-au atins limita maximă a incompetenţei din punct de vedere al conducerii, atât politice, cât şi administrative”, a spus parlamentarul PDL de Alba. Clement Negruţ a subliniat că Alba-Iulia este capitala de suflet şi „nu putem să ne uităm istoria”. „Trebuie să ne luptăm ca Alba-Iulia să nu dispară din punct de vedere al identităţii. Că tot vorbim de tradiţii, de cultură, de istorie, dar încet, încet ne cam diluăm în regiunea asta mare care urmează a fi creată”, a adăugat deputatul democrat-liberal. Subiectul nu este unul nou, acesta fiind unul despre care s-a mai discutat în anii ‘90. Senatorul Alexandru Pereş, coleg de partid şi de organizaţie al depu-tatului Negruţ, a spus că va trebui documentată o asemenea propunere. „Rămâne ca un subiect interesant. Şi eu aş cupla la o asemenea proble-mă, dar sunt puţin mai precaut. Nu poţi, totuşi, să muţi atâtea instituţii”, crede senatorul PDL de Alba.

Maramureş

Conducerea Consiliului Judeţean vrea referendum pe tema regionalizării Vicepreşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Maramureş, social-democratul Călin Matei (foto), consideră că cetăţenii judeţului trebuie consultaţi prin referendum în privinţa reorganizării adminis-trativ-teritoriale. Acesta a declarat, marţi (14 iu-nie 2011 - n.n.), că, în cazul organi-zării unui referendum, chestionarul ar trebui să conţină două întrebări. Una să se refere la trecerea judeţu-lui Maramureş în subordinea unei regiuni administrate cel mai proba-bil de Cluj-Napoca, iar a doua tre-buie să-i chestioneze pe maramure-şeni dacă sunt de acord cu actuala formă administrativ-teritorială. „Judeţul Maramureş trebuie să

îşi păstreze identitatea, altfel riscă să se piardă ca brand la grămadă cu alte zone din Transilvania. Pro-iectul de regionalizare mi se pare o chestiune deplasată, nefolositoare, venită într-un moment economic neprielnic. Intenţia mea e să văd care sunt modalităţile legale pen-tru organizarea unui referendum în această problemă”, a declarat vice-preşedintele CJ Maramureş. Acesta este convins că localni-cii se vor declara împotriva reor-ganizării administrativ-teritoriale aşa cum a fost propusă de actuala guvernare, aceştia dorind să-şi sal-veze tradiţiile, obiceiurile şi istoria. Călin Matei crede că formula de reorganizare teritorială este în avan-

tajul PDL de a câştiga alegerile lo-cale şi parlamentare din anul 2012, dar şi de a mulţumi UDMR pentru susţinerea la guvernare. Vicepreşedintele CJ Maramureş a mai precizat că intenţia organiză-rii unui referendum e susţinută şi de preşedintele CJ, Mircea Man (PDL). Potrivit propunerii PDL, judeţul Maramureş ar urma să formeze o re-giune alături de judeţele Satu Mare, Sălaj, Bistriţa Năsăud, Bihor şi Cluj, având capitala în Cluj-Napoca.

11Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Traduceri

Traduceri din presa de limbă maghiară

www.forumharghitacovasna.ro

Jobbik insistă asupra încheierii unui parteneriat strategic cu repre-zentanţii PCM - a anunţat Szegedi Csanad, europarlamentar din cadrul formaţiei ungare calificate drept extremiste, cu ocazia deschiderii biroului său din Satu-Mare. Biroul europarlamentarului a fost amena-jat în sediul local al PCM, iar con-ducătorul interimar al biroului este Hegedus Pal, preşedintele filialei

din judeţul Satu-Mare a PCM. Szasz Jeno, preşedintele partidului civic, a declarat: condiţia colaborării lor o re-prezintă clarificarea de către Jobbik a relaţiilor cultivate cu Fidesz, având în vedere că aliatul politic firesc al PCM este guvernul ungar.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.283,

10.05.2011; Titlu: Parteneriat Jobbik - PCM

Reprezentanţii LMP susţin dobândirea autono-miei teritoriale a Pământului Secuiesc - a declarat Schiffer Andras, liderul fracţiunii partidului, cu oca-zia discuţiilor purtate vineri, la Budapesta, cu Izsak Balazs, preşedintele CNS. Reprezentanţii LMP s-au angajat faţă de libertatea la autodeterminare a comunităţilor. Apărarea patrimo-niului natural şi a celui cultural nu pot fi separate - a spus Schiffer, care consideră că înfăptuirea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc i-ar putea oferi lumii întregi un exemplu demn de urmat în privinţa validării fără violenţă a libertăţii la autodeterminare a comunită-ţilor naţionale. Izsak Balazs a subliniat în special faptul că CNS luptă cu mijloacele democraţiei şi ale dreptu-lui pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, adică pentru ca acest teritoriu locuit de maghiari ma-joritari să dispună de parlament şi guvern regionale. Liderul CNS şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că

şi guvernul ungar sprijină autonomia Pământului Secu-iesc, având în vedere că aceasta poate fi îndeplinită doar cu susţinerea socială deplină a ţării-mamă. Tocmai din acest motiv, CNS a iniţiat negocieri cu toate fracţiunile din cadrul parlamentului ungar şi, până în prezent, fie-care şi-a manifestat deschiderea în acest sens. În opinia lui Izsak, este indispensabilă adoptarea unor decizii la un nivel cât mai apropiat de oameni, respectând tradiţi-ile şi cultura comunităţilor. Preşedintele CNS a menţio-nat: Pământul Secuiesc îşi va dobândi autonomia dacă societatea română va înţelege că aceasta nu reprezintă un pericol la adresa ţării. În final, Schiffer a precizat: membrii partidului său au în vedere să cultive relaţii pe termen lung, în calitate de partener de rang egal, cu fie-care organizaţie maghiară de peste hotare.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.281, 07.05.2011; Titlu: LMP susţine autonomia

teritorială a Pământului Secuiesc

Atelierul Naţional Hunnia şi-a prezentat, de la schimbarea proprie-tarului, pentru prima dată produsele în faţa consumatorilor din Ţinu-tul Secuiesc, respectiv din Sfântu-Gheorghe, în cadrul Zilelor Sfântu-Gheorghe, organizate de Primărie. Cumpărătorii au putut alege dintr-o gamă mare de produse. Mai mul-te drapele ungare, secuieşti sau cu benzi arpadiene au fost realizate de exemplu de Csibi Matild din Ditrău. Atât opera lui Gardonyi Geza, Egri Csillagok, scrisă integral cu scri-ere runică, editată pentru prima dată de o editură apropiată Fundaţiei Rovas (Gravare - n.n.), cât şi cea de-a doua carte de acest gen, Het meg het magyar nepmese (Şapte plus şapte basme populare maghiare - n.n.), de Illyes Gyula, au figurat în rândul ofertelor, iar un afiş a atras atenţia asupra rolului important în politica naţională a scrierii runice. De asemenea, din oferte au făcut parte şi cele 12 caiete de Ştiinţe ale maghiarimii publicate până în prezent de Uniunea Mondială a Unguri-lor, tricourile pe care sunt tipărite solicitările de eliberare a lui Budahazy Gyorgy, patriotul încarcerat din motive politice, dar şi copiile abţibildu-rilor realizate de acesta (de menţionat că Budahazy a fost primul care a folosit harta Ungariei Mari pe abţibilduri). Ofertele diversificate ale Atelierului Hunnia nu au fost vizitate ex-clusiv de cumpărătorii de etnie maghiară şi secuiască, ci şi de câţiva români, probabil membri ai formaţiunii Noua Dreaptă cu orientări an-timaghiare şi antisecuieşti. Însă pentru a compensa situaţia, mai mulţi membri ai HVIM Sfântu-Gheorghe au venit la faţa locului. Mişcarea a avut şi un cort propriu în cadrul manifestării. Bineînţeles că şi autorităţile române au acordat o atenţie aparte cor-tului Atelierului Hunnia

Site-ul www.csibibarna.info, 10.05.2011; Titlu: Cortul groazei - Zilele Sfântu-Gheorghe 2011, Semnează: Csibi Barna

Nu putem spune lucruri bune despre SZDSZ, protagonistul dis-părut din viaţa politică. Xenofobia instinctivă a liderilor a fost atât de mare încât nu au făcut niciun com-promis tactic în vederea interesu-lui naţional. În loc de conceptul naţiune culturală au insistat asupra noţiunii de naţiune republicană, ceea ce îi exclude pe maghiarii de peste hotare. În domeniul politicii externe, sub titulatura de încrede-re anticipată, s-au grăbit să pro-moveze autocapitularea totală, au învelit servirea colonizatorilor ţă-rii în sloganuri europene. I-au îm-brăţişat pe socialişti încă din anul 1994. Le-au luat partea slovaci-lor în privinţa decretelor Benes, iar în campania din 2004 au fost împotriva maghiarilor de peste hotare. În cadrul alegerilor PE, la întrebarea cine să fie a treia putere

- SZDSZ sau adepţii drapelelor ar-padiene -, societatea ungară a dat un răspuns frapant, şi acest lucru a dus la eşuarea partidului. În momentul intrării în parla-ment, noul personaj politic, LMP, a fost considerat drept o reîncar-nare a SZDSZ. Şi nu întâmplător: atitudinea în mai multe subiecte, dar mai ales în problema ţiganilor a semănat şi seamănă în mod halu-cinant cu manifestările predeceso-rilor săi. Totodată, este o realitate şi faptul că în problemele esenţia-le de strategie naţională au acţio-nat altfel decât a făcut-o SZDSZ. Acesta a luptat cu încăpăţânare împotriva extinderii cetăţeniei un-gare, LMP a votat-o. SZDSZ nu ar fi ascultat în linişte Imnul se-cuiesc în parlamentul ungar cum a făcut-o LMP. Liderii SZDSZ nu ar fi stat în faţa camerelor de luat

vederi cu preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Izsak Balazs, şi nu l-ar fi asigurat de sprijinul politic în vederea obţinerii auto-nomiei secuieşti. Diferenţa poate fi un simplu şi-retlic politic, însă probabil că sun-tem mai aproape de adevăr dacă presupunem că din LMP lipseşte xenofobia instinctivă şi că libera-lismul fluturat mai mult ca un steag de către SZDSZ este luat în serios de ei. Iar liberalismul - cu toate că nu avem motive să ne placă siste-mul de concepte contrare religiei şi comunităţii - cuprinde autonomia secuiască bazată pe principiul au-todeterminării interne.Cotidianul „Szekely hirmondo”

(Covasna), nr. 90, 11.05.2011; Titlu: LMP şi

autonomia secuiască, Semnează: Borbely Zsolt Attila

În cadrul unei conferinţe de presă, Izsak Balazs, preşedintele la nivel naţional al CNS, a prezentat o publicaţie specială. Caietul intitulat Mic catehism privind autonomia secuiască a apărut sub îngrijirea Fundaţi-ei Comunitare din Trei Scaune, Asociaţiei Sepsireform şi Consiliului Secuiesc din Scaunul Sepsi şi potrivit declaraţiilor lui Izsak este un în-drumar pentru cei care vor să înţeleagă autodeterminarea Pământului Secuiesc. Conform planurilor, astfel de publicaţii, cum este caietul sus menţio-nat, apărut în 500 de exemplare şi distribuit gratuit - care conţine expli-caţiile celor mai importante noţiuni - vor mai fi publicate, deoarece toate organizaţiile scăunale vor publica câte una. Distribuirea este asigurată de birourile consiliului.

Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 91, 12.05.2011; Titlu: Mic catehism privind autonomia de la CNS

Prezenţa lui Csibi Barna - devenit faimos în urma spânzurării unui manechin cu chipul lui Avram Iancu - la târgul organizat de Zilele Sfântu-Gheorghe, a făcut zarvă mare în municipiul reşedinţă de judeţ, dar şi în presa naţională. Csibi a pus în vânzare produse cu sim-boluri maghiare şi secuieşti. Acesta din urmă a fost ve-rificat de poliţie şi garda financiară, nu au fost depistate

nereguli în ceea ce priveşte avizul de însoţire a mărfii sau documentele care confirmă originea produselor. Ieri, cei de la poliţie le-au confirmat ziariştilor că Csibi nu a comis niciun fel de infracţiune sau contravenţie.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.284, 11.05.2011; Titlu: Totul a fost în

regulă în cazul lui Csibi

Încă nu poate fi demarată acţi-unea - iniţiată de CNS - de strân-gere a celor 1.000.000 de semnă-turi în rândul cetăţenilor europeni, în vederea asigurării de către Par-lamentul European a dreptului la autodeterminare al minorităţilor indigene europene. Deşi, în urma deciziei adoptate în decembrie anul trecut de PE e asigurată posi-bilitatea realizării acestui obiectiv, ţările-membre trebuie să elabo-reze normele juridice adecvate, să creeze condiţiile care nu sunt deloc simple - a declarat Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), în ca-drul conferinţei de presă susţinute ieri, la Sfântu-Gheorghe. Totuşi, stabilirea de către PE a unor ter-mene stricte creează o situaţie fa-vorabilă. Până în 1 aprilie 2012, în fiecare stat-membru al UE trebuie asigurate condiţiile necesare deru-lării acţiunii de strângere a semnă-turilor - a subliniat liderul CNS. Nu e vorba despre adoptarea

unor legi simple, e deosebit de complicat, de exemplu, sistemul online de vot, de acordare a sem-năturilor - a menţionat preşedin-tele CNS. Până la crearea condi-ţiilor adecvate, vor insista asupra edificării, extinderii relaţiilor lor, vor căuta susţinători peste tot în Europa, astfel promovarea ini-ţiativei va deveni mai simplă - a spus Izsak. A avut loc, recent, o întâlnire cu fracţiunile parlamen-tului ungar şi fiecare a promis sus-ţinere. Szabo Vilmos a subliniat, în numele socialiştilor, că nu vor lansa atacuri la adresa guvernului ungar pe marginea niciunei deci-zii adoptate de acesta referitoare la Pământul Secuiesc. Totodată, partidele din ţara-mamă şi-au ofe-rit sprijinul, manifestă deschide-re faţă de partidele înfrăţite din Europa, îi pun la dispoziţia CNS sistemul lor de relaţii şi vor insis-ta asupra recrutării susţinătorilor cauzei autonomiei - a spus Izsak Balazs. Negocierile purtate cu cei

din Ungaria sunt importante şi din următorul motiv: dacă guver-nul va percepe importanţa cauzei, poate că acolo vor fi elaborate mai repede legile impuse de UE. Liderul CNS a mai menţionat: intenţionează să strângă semnături în cel puţin şapte ţări europene, mizează nu numai pe susţinerea partidelor politice, vor apela la acele organizaţii europene care reprezintă grupuri etnice care se confruntă cu probleme similare cu cele ale maghiarimii de pe Pămân-tul Secuiesc. Prin iniţiativa lor do-resc să susţină nu numai înfăptu-irea autonomiei de pe Pământul Secuiesc, dar şi dobândirea drep-turilor altor minorităţi.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.285,

12.05.2011; Titlu: Un milion de

semnături pentru autonomie / CNS caută susţinători,

Semnează: Farkas Reka

Spectrul politicii din Ungaria sprijină autonomia Pământului Secuiesc - a declarat la Sfântu-Gheorghe, Izsak Balazs, preşe-dintele CNS. Acesta a afirmat că au demarat o serie de consultări cu fracţiunile parlamentului un-gar în vederea prezentării aspi-raţiilor la autonomie. S-a reu-şit crearea unui consens, toate fracţiunile sprijină autonomia Pământului Secuiesc. În cadrul discuţiilor cu reprezentanţii Par-tidului Socialist Ungar (MSZP) s-a stabilit că opoziţia nu va ata-ca parlamentul ungar şi partidul parlamentar în cazul în care vor fi abordate probleme care vizea-ză Pământul Secuiesc, ba chiar mai mult sunt dispuşi să facă paşi practici în vederea sprijinirii ca-

uzei. Izsak Balazs a declarat că, în urmă cu câţiva ani, s-au întâl-nit cu fracţiunile parlamentare din România şi Ungaria. Potrivit lui Izsak Balazs, în răspunsurile date în trecut de politicienii un-gari exista mereu o condiţie, un mesaj către Bucureşti şi UDMR, şi anume că sprijină autonomia însă prin intermediul dialogului cu majoritatea sau prin menţine-rea unităţii maghiarimii. În ca-drul dezbaterilor actuale, aceste condiţii nu au fost menţionate - a declarat preşedintele CNS. Izsak Balazs a accentuat că vor contac-ta autoguvernările ungare şi pe primari pentru ca toată ţara-ma-mă să le fie alături.

Postul „Slager Radio”, 12.05.2011

Reflexul maghiarizării numelor se păs-trează până azi: „Petre Sascu Pădureanu din Săbăoani, ţăran cu preocupări cărtură-reşti, a scris în româneşte două articole des-pre satul său natal. Ajunse la conf. Istvan Imreh de la Cluj, acesta le traduce, le com-pletează şi publică, în 1978 şi 1982, în două publicaţii maghiare, sub numele de Erdos (de la pădure) Szaszka Peter. Din 1981, Er-dos Szaszka Peter figurează în „Romaniai magyar irodalmi lexikon” (Lexiconul scri-itorilor maghiari din România). Pe vremea omnipotenţei comuniştilor maghiari, în-tre 1948 şi 1952, are loc o nouă ofensivă de maghiarizare, prin învăţători maghiari, nereuşită deoarece „ceangăii” refuză şco-larizarea maghiară. Ultima ofensivă începe imediat după „Revoluţie” şi este în plină desfăşurare, condusă de UDMR, cu spriji-nul Budapestei şi al Uniunii Europene, dar şi cu concursul indiferentei, ignorantei şi incompetentei clase politice româneşti. Wirth: - Caut tot timpul, dar nu o găsesc. Îmi pare rău domnilor… H.A.: - O să le caut şi vi le trimit, asta nu-i o problemă. Certificatul nostru este cuprins în Scrisoarea Sfântului Ştefan către prinţul Imre… Se referă la următorul pasaj al scriso-rii Regelui Ştefan al Ungariei către fiul său Imre, urmaşul desemnat la tron (mort însă în 1031, înaintea regelui - 1038): „Oaspe-ţii şi noii veniţi aduc atâtea foloase încât cu cinste pot sta în al şaselea rând al graţiei regale. Doar aşa la început s-a mărit impe-riul roman, aşa au fost înălţaţi şi-au devenit glorioşi împăraţii romani, că mulţi nobili şi înţelepţi s-au adunat la ei din diferite părţi. (…) Pentru că ţara cu o singură limbă şi-un singur obicei este slabă şi pieritoare.

De-aceea îţi poruncesc ţie, fiule, să te în-grijeşti cu bunăcredinţă de cei ce vin şi să-i respecţi, ca la tine să se ţină cu mai mare plăcere, decât să locuiască altundeva” (tra-ducerea mea). Wirth: - Cunosc! H.A.: - Acum nu aş putea indica date exacte câte sute de mii au reprezentat, în anul 1920, naţionalitatea germană. (Din partea participanţilor se indică două cifre: 1.400.000 pe ţară şi 800.000 în Ardeal, fără specificarea anului - nota trad.) Eu nu pot lega această idee de două cifre. Eu ştiu un singur lucru, că în decursul celor 11 unităţi de timp, practic, prin sporirea numărului lor, în mod constant, se poate dovedi că sub dominaţia coroanei maghiare germanitatea a prosperat în decursul celor 11 unităţi de timp, şi în decurs de o singură unitate de timp, românii i-au „exterminat”. (Chiar şi în ghilimele - nesemnalate de vorbitor - este o afirmaţie iresponsabilă faţă de România - nota trad.) În urma pactului de neagresiune ger-mano-sovietic, din 23 august 1939, au fost „repatriaţi” în Reich germanii din Basara-bia, Bucovina de Nord şi Herţa. Mai târziu, conform unui acord germano-român, s-a convenit „repatrierea” germanilor din Do-brogea, Bucovina de Sud şi Vechiul Regat, în total 214.000. Acordurile din februarie 1942 şi mai 1943, cu Ungaria şi România, permiteau Germaniei înrolarea germanilor din cele două state în unităţile SS. Alţii au fost înrolaţi în Organizaţia Todt, alte unităţi ale armatei germane, sau folosiţi în indus-tria de război. Cca. 15 la sută din ei au căzut pe front. În retragerea lor, trupele germane, după 23 august 1944, au evacuat cu ele sate întregi germane. Au urmat deportarea în la-gărele de muncă din Uniunea Sovietică şi discriminarea întregii comunităţi germane, deşi numai o parte a ei a fost adeptă a naţio-

nal-socialismului german. Statutul minori-tăţilor, care prevedea egalitatea în drepturi, îi excepta, şi, până în 1950, n-au avut nici drept de vot. Prin reforma agrară din martie 1945 şi-au pierdut atât pământurile cât şi casele, tot inventarul, toate bunurile. După moartea lui Stalin, situaţia lor s-a îmbună-tăţit, cei deportaţi s-au putut întoarce trep-tat acasă, o parte a bunurilor lor fiindu-le înapoiate. Viaţa lor s-a normalizat în mă-sura în care era posibil în epoca comunistă. Şcolile germane au fost şi sunt cele mai bune din Europa de Est. Dacă în 1941 alcătuiau 4 la sută (542.000) din totalul populaţiei României, în 1956 reprezentau doar 2,2 la sută (384.000), numărul lor scăzând treptat, mai ales după stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Ro-mânia şi R.F. Germană. Dacă între 1950-1967 repatrierile în Germania nu treceau de 900 pe an, între 1968 şi 1973 cresc la cca. 3.400, iar până în 1977 la cca. 7.200 anual. După vizita cancelarului Helmuth Schmit în România, se ajunge la o înţelegere prin care România se obliga să permită între 12.000 şi 16.000 emigrări anual. După „revoluţia” din ’89, în decurs de 6 luni, au emigrat pes-te 111.000 de germani, acest proces, chiar dacă mai lent, continuînd până astăzi. Aşa se face că din cei 332.000 (1,54 la sută) în 1977 mai rămăseseră doar 119.000 (0,54 la sută) în 1992 şi 60.000 în 2002. Aceste cifre relevă una din dramele istoriei Româ-niei contemporane, de care se fac vinovaţi toţi deţinătorii puterii în România de după „revoluţie”. Germanii au fost aproape în-totdeauna, oriunde au ajuns, în Europa sau pe alte continente, un factor de civilizaţie, stabilitate şi progres. Imaginea Ardealu-lui, dar şi a Banatului, pe care au marcat-o inconfundabil, nu poate fi concepută fără contribuţia lor. Saşii ardeleni au adus şi au dezvoltat, în cei peste 850 de ani ai vieţui-

rii lor în Transilvania, o cultură specifică, ce i-a influenţat şi pe vecinii lor, maghiari sau români, inspirându-i şi îmbogăţindu-i. Ei sunt primii în Europa care au legiferat şcolarizarea întregii comunităţi, fiecare sat fiind obligat să întreţină o şcoală. De ace-ea, nu este de mirare că doi dintre pioni-erii tehnicii zborului cu racheta, au fost saşi din Ardeal (Conrad Haas în secolul XVI şi Hermann Oberth în secolul XX). În momen-te decisive ale istoriei Ardealului, ei au fost alături de români (în 1848, când împreună cu românii au refuzat uniunea cu Ungaria şi în 1919, când s-au alăturat hotărârii uni-rii Ardealului cu România). Dispariţia, se pare ireversibilă, a acestei comunităţi dato-rită lipsei de perspectivă în România, este o pierdere a cărei importanţă clasa politică românească nu a înţeles-o. Dacă politicienii români s-ar fi gândit să le ofere garanţii de viitor suficiente pentru a-i convinge să nu emigreze, Germania ar fi investit masiv în dezvoltarea lor, creând zone de prosperitate ce ar fi iradiat şi impulsionat întreaga ţară. Pentru Germania ar fi fost mai avantajoase aceste investiţii decât cele inerente integră-rii germanilor imigranţi. Pentru mulţi din-tre aceştia, cu excepţia celor foarte tineri şi uşor adaptabili, Germania, în ciuda bunăs-tării materiale, mai mult sau mai puţin rea-lizate, nu a reprezentat un vis împlinit. Îm-prăştiaţi şi lipsiţi de siguranţa comunităţii tradiţionale, rupţi de pământul sfinţit prin dăruirea părinţilor lor, în visurile lor „aca-să” a rămas Ardealul sau Banatul. (Şvabii sătmăreni, aflaţi într-un stadiu avansat de maghiarizare, au plecat într-un număr mai mic.) Din nefericire, satele germane, cu cele mai numeroase şi frumoase biserici-cetăţi din Europa, după plecarea acestora, s-au degradat vizibil, atât din cauza guvernanţi-lor, cât şi a administraţiei locale.

(va urma)

12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Istorie - Cultură

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic în documente.“ Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (LVII)

dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.“ (Tudor Gheorghe)

Calvarul evacuării Basarabiei şi Nordului Bucovinei sub Calvarul evacuării Basarabiei şi Nordului Bucovinei sub presiunea intrării imediate a armatei sovietice (III)presiunea intrării imediate a armatei sovietice (III)

Răspunsul Guvernului român, înmânat a doua zi, propunea înce-perea de tratative între cele două state: „...Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţi-unea amicală şi de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la Guvernul sovietic. În consecinţă, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica lo-cul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop”. Specific că suprafaţa Basarabi-ei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, care nu aparţinea niciuneia din cele două provincii istorice ro-mâneşti, ci era parte integrantă a României antebelice, era de 50.762 km p, din care Basarabia - 44.422 km p. Populaţia număra 3.915.000 locuitori, din care Basarabia peste 3 milioane de locuitori.

A doua notă ultimativă sovieti-că înmânată ambasadorului român la Moscova, pe 28 iunie 1940, ora 12 seara, suna astfel: „Guvernul URSS consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca impre-cis, deoarece în răspuns nu se spune direct, că el primeşte pro-punerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al Guvernului Regal al României în-semnează accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul so-vietic, primind această explicaţie a domnului Davidescu, propune: 1. În decurs de 4 zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teri-toriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti. 2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul Basarabiei

şi partea de nord a Bucovinei. 3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe urmă-toarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Albă. 4. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteri-orarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, în-treprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului. 5. Să se numească o comisiune alcătuită din reprezentanţi ai Gu-vernelor român şi URSS, câte doi de fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi insti-tuţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerile sus-men-ţionate nu mai târziu de 28 iunie, ora 12 ziua (ora Moscovei)”. Răspunsul de acceptare al gu-

vernului de la Bucureşti era ur-mătorul: „Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschi-derea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic. Guvernul român ar dori, totuşi, ca termenele de la punctele 1 şi 2 să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de adus la îndeplinire în 4 zile, din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stri-cat căile de comunicaţii. Comisia mixtă instituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezol-va această chestiune. Numele reprezentanţilor ro-mâni în această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei.” La ora 13, a aceleiaşi zile, au fost numiţi ca membri ai „Comisiei Mixte Sovieto-Române pentru so-luţionarea problemelor în legătură cu evacuarea trupelor române de

pe teritoriul Basarabiei şi nordului Bucovinei”, generalul de divizie Alexandru Aldea şi colonelul în re-zervă Hagi-Stoica. Misiunea încre-dinţată lor, era de a stabili împreună cu reprezentanţii sovietici, genera-lul-locotenent Kozlov D.T. şi ge-neralul-maior Bodin R.I., liniile pe care urmau să se găsească trupele în zilele de 30 iunie şi 1 iulie 1940 şi înlesnirea evacuării teritoriilor pretinse de URSS. În acest sens, problemele evacuării erau deosebit de complexe. Se viza, în principal, evacuarea Armatei Române, a ad-ministraţiei, funcţionarilor şi fami-liilor lor, a cetăţenilor români care doreau să se evacueze în România, a materialelor de război, a bunu-rilor statului şi cetăţenilor români aflate pe teritoriile cedate URSS-ului. Sediul Comisiei a fost stabilit la Odesa, unde delegaţia română a sosit în seara zilei de 29 iunie. Ea şi-a desfăşurat lucrările în perioada 29 iunie - 24 noiembrie 1940. (va urma)

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

Între anii 1949-1963, perioadă în care a fost stareţ al Mănăstirii Sfânta Treime (Cate-drala Reîntregirii din Alba-Iulia), Episcopul Veniamin Nistor a redactat un caiet cu pagini etnografice şi folclorice referitoare la satul natal Araci. Studiul etnografic şi folcloric pri-vind localitatea Araci a intrat în fondul Cen-trului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu-Gheorghe, jude-ţul Covasna, prin amabilitatea preotului Ioan Pleşa, consilier cultural al Episcopiei Orto-doxe din Alba-Iulia, fiind publicat în anuarul „Angvstia” al Centrului şi al Muzeului Naţio-nal al Carpaţilor Răsăriteni.

Cunoscând monografia aşezării, publicată de profesorul Gheorghe Rafiroiu, la Salonta, în anul 1939, Vlădica Veniamin abordează, în stu-diul său, teme care nu au fost tratate în volumul menţionat, insistând asupra descrierii locuinţei, anexelor gospodăreşti, inventarului agricol, portului bărbaţilor şi al femeilor, interferenţe-lor româno-maghiaro-germane. În final, sunt prezentate producţii folclorice locale (strigă-turi, colinde, „cântece lumeşti”) şi câteva surse documentare referitoare la satul Araci. Fără a avea valenţele unui studiu etnografic riguros, notele etnografice şi folclorice ale Episcopului

Veniamin Nistor redau într-un limbaj local, de o surprinzătoare bogăţie şi autenticitate, uni-versul socio-cultural al satului Araci, cu speci-ficul său de localitate cu populaţie etnic mixtă, cuprinzând aspectele definitorii ale etnografiei şi folclorului românesc local. Deşi era plecat din satul natal de peste 50 de ani, Episcopul Veniamin Nistor dovedeş-te o profundă cunoaştere a stilului de viaţă a ţăranului din Araci, a modului cum acesta îşi construieşte locuinţa şi cele trebuincioase tra-iului cotidian, a vieţii sale economice, cultu-rale şi spirituale. Autorul surprinde îmbinarea elementelor tradiţionale cu cele specifice ci-vilizaţiei urbane, cât şi interferenţele culturale rezultate din convieţuirea românilor şi ma-ghiarilor din sat, cu cea a saşilor din localităţile învecinate. Notele etnografice ale Episcopului Veniamin Nistor constituie astfel o importan-tă sursă documentară ce poate oferi informaţii

utile, multe dintre ele inedite, etnografilor, so-ciologilor şi tuturor celor care studiază viaţa sa-telor din sud-estul Transilvaniei. Culegerea de folclor a Episcopului Veniamin Nistor cuprin-de 23 de strigături, opt colinde şi două cântece lumeşti. Majoritatea colindelor sunt culese de la cantorul Parohiei Ortodoxe Constantin Cio-flec, tatăl scriitorului Romulus Cioflec. O parte din producţiile folclorice prezentate se regăsesc şi în volumele menţionate: „Poezii populare culese de Dimitrie Cioflec”, „Poezii populare din Transilvania” de I.G. Bibicescu, Bucureşti 1893, cât şi în monografia comunei Araci în-

tocmită de G. Rafiroiu. Pline de culoare locală sunt poreclele, diminutivele şi prescurtările nu-melor de botez. Apoi, sunt redate principalele nume de familie din satul Araci, cât şi denumi-rile derivate din limba maghiară şi germană. În final, sunt redate o serie de date istorice despre localitatea Araci, cu indicarea sursei, din care redăm două exemple. „Tot din cronica lui Io-sef Tentsch la anul 1683, 29 mai găsim: Ma-rele Chan Tătar a venit cu o armată de 1.000 de inşi prin Buzău. În drumul lor - după cum spune cronica - au pustiit şi stricat mult sau au furat multe poame şi vite (...) şi s-au ars mai multe sate, şi s-au dat foc, mai ales din satele româneşti Stupini, Vlădeni, Tânţari... Arpătac. De aici se vede că şi Arpătacul era considerat ca sat românesc, cel puţin în 1683 avea majori-tate românească. (...) În timpul revoluţiei de la 1848, ungurii s-au refugiat spre centrul secui-mii, iar care nu, s-au ascuns prin pivniţi, gropi etc.. Alţii au început să înveţe tatăl nostru, să-şi pună icoane româneşti prin case ca să nu fie omorâţi, ci să treacă drept români. Ruşii încă au fost pe aici şi poporul ştie de frica „Muscalului”.” Având în vedere valoarea documen-tară a notelor etnografice şi folclorice ale Episcopului Veniamin Nistor privind localitatea Araci, redăm extrase din stu-diul respectiv, aşa cum a fost publicat în anuarul „Angvstia”. În semn de cinstire a memoriei iluş-trilor fii ai Araciului - Mitropolitul Ni-colae Colan, Episcopul Veniamin Nis-tor şi fraţii săi Aurel şi Pompiliu Nistor, în anii 1993 şi 1996, au fost montate două plăci comemorative, cu următoa-rele texte: „În această casă a trăit şi creat Nicolae Colan, Mitropolit al Ar-dealului, Crişanei şi Maramureşului, membru al Academiei Române, fiu al satului Araci, născut la 28.11.1893”; şi „În acest loc, în fosta casă parohia-lă, au trăit Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963), Protopopul Aurel Nistor (1863-1961) şi medicul Pompiliu Nis-tor (1883-1961), personalităţi ale spiri-tualităţii româneşti”. Placa de pe casa parohială din Araci a fost dezvelită şi sfinţită în timpul unor ceremonii care s-au desfăşurat în cadrul programului „Zilelor Nicolae Colan”, ediţia a IV-a, la Araci, în 8 decembrie 1996, manifestări la care au participat înalte personalităţi

bisericeşti şi laice, în frunte cu vrednicul de pomenire Antonie Plămădeală, Mitropoli-tul Ardealului (foto, centru), PS Laurenţiu Streza, la vremea respectivă, Episcopul Ca-ransebeşului (foto, dreapta) şi PS Ioan Se-lejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei (foto, stânga), cu sprijinul căruia au fost reparate şi renovate casa parohială şi capela ortodoxă din localitate. În cadrul aceluiaşi program, în data de 7 decembrie 1996, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfân-tu-Gheorghe a avut loc vernisajul Expoziţiei documentare dedicată împlinirii a 110 ani de la naşterea Episcopului Veniamin Nistor. Din păcate, la fel ca şi alte aşezări rurale ro-mâneşti, în prezent, localitatea Araci cunoaşte un accentuat procent de depopulare şi îmbătrâ-nire a populaţiei româneşti şi maghiare, popu-laţia rromă (ţigănească) devenind majoritară, cu toate consecinţele cunoscute asupra vieţii materiale, culturale şi spirituale a localităţii.

13Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Istorie - Cultură

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)

Demersuri pentru ridicarea Monumentului „Andrei Mureşanu” în oraşul Sfântu-Gheorghe, în anul 1939

În anul 1939, primarul oraşu-lui Sfântu-Gheorghe, dr. Nicolae Crăciun, lansează public un apel pentru strângerea fondurilor ne-cesare ridicării unui bust al căr-turarului ardelean Andrei Mure-şanu. În documentul menţionat, se fac următoarele precizări: „Stimate Domn, Din iniţiativa Domnului Cpt. EUGEN FRĂŢI-LĂ, s-a constituit un comitet de conducere pentru ridicarea mo-

numentului Andrei Mureşanu, în Sfântu-Gheorghe. Importanţa unei astfel de opere istorice, este prea bine cunoscută de toată lu-mea, mai ales aici în judeţul Trei-scaune, unde pe lângă vitregia populaţiei localnice, trebuie să recunoaştem că este singurul ju-deţ în care nu se găseşte nici cel mai modest monument naţional (cu excepţia bisericii ortodoxe înălţată în anul 1790 şi a clăririi în care a funcţionat prima şcoală confesională ortodoxă construită în anul 1799 - n.n.).

Fac apel la inima Dvs. de bun român şi vă rog să ne daţi preţiosul sprijin pentru înfăptuirea planului propus. Pentru strângerea fondu-rilor necesare, Comitetul a tipărit poemul istoric „Bătrâna Dunăre” oferit de iniţiator, urmând a se distribui câte un exemplar fiecă-rui bun român din acest judeţ. În convingerea că Dvs. şi de această dată veţi răspunde din toată inima la apelul nostru, îndreptat senti-mentului Dv. naţional, îmi place a crede că acest apel nu va rămâne fără răsunet. Sfântu-Gheorghe, la

25 februarie 1939, Primarul oraşu-lui, dr. Nicolae Crăciun”. Apelul adresat „bunilor ro-mâni” din judeţul Treiscaune este însoţit de următoarea Delegaţie: „Noi, dr. Nicolae Crăciun, pri-marul oraşului Sfântu-Gheorghe, delegăm pe domnii Radu Ioan şi Muică Ion să distribuie din par-tea primăriei broşura „Bătrâna Dunăre” şi să încaseze veniturile realizate din contribuţiunea pu-blică pentru ridicarea monumen-tului Andrei Mureşanu, în Sfântu-Gheorghe”. (Fond Primăria Sfân-

tu-Gheorghe, Dos. nr. 198/1939) Consecinţele dramatice ale Dictatului de la Viena, din toamna anului 1940, nu au permis insta-larea monumentului, care era ter-minat, în zona centrală a oraşului Sfântu-Gheorghe. O târzie, dar îndreptăţită reparaţie morală, o re-prezintă acordarea denumirii „An-drei Mureşanu” secţiei române a Teatrului din Sfântu-Gheorghe, devenită, după decembrie 1989, instituţie distinctă, cu personali-tate juridică, în subordinea Consi-liului Local Sfântu-Gheorghe.

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

Localitatea Araci, satul natal al familiei Nistor (V) dr. Ioan Lăcătuşu

(Sfântu-Gheorghe)

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

Eminescu ne adună-n Dor,Când Luceafăr peste lumi veghează,

Codrii Ipoteştilor coborCandelabre ce ne luminează.

Peste ţară, iarăşi e prăpăd,Precum îl ştiam odinioară,

Dintr-un veac la geamul serii-l văd,Cum îşi moaie gându-n călimară.

Pasul său mai stăruie-n poteci,Ce adună neamul într-o limbă,Flori de tei îl străjuiesc pe veci,

De un nor, seninul când se schimbă.

Eminescu ne adună-n vers,Ceterând în tainice-nţelesuri,

Pe când timpu-i arde peste mers,De se-aprinde iarna în eresuri.

Eminescu suie în statui,Nu-l întreabă nimeni de ce tace,Dar amurgul, străjuind sâlhui,

Îi înalţă meterezi de pace.

EMINESCU NE EMINESCU NE ADUNĂ-N DORADUNĂ-N DOR

Lucilia Dinescu(Arad, judeţul Arad)

14 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Timp liber

Nisipeanu, Liviu-Dieter (2662) - Ivanchuk, Vassily (2776) [C67]Kings Tournament 5th edition (3),13.06.2011

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 Varian-ta berlineză a Partidei Spaniole, care se bucură de reputaţia unei solidităţi aparte. Cum Dieter mai avea „antecedente“ în partidele cu Ivanchuk, învingându-l pe marele jucător ucrainean când acestuia îi era lumea mai dragă, alegerea vari-antei pare logică. 4.0-0 Cxe4 5.d4 Cd6 6.Nxc6 dxc6 7.dxe5 Cf5 8.Dxd8+ Rxd8 9.Cc3 Ce7 O mutare la modă, dar nici continuările 9...h6 sau 9...Nd7 nu sunt rele. 10.Ce4 Mutarea cea mai activă. 10...Cg6 11.b3 Re8 12.Nb2 c5 Comen-tatorii de la faţa locului au remarcat că jucătorul ucrainean a jucat foarte repede aceste mutări, dovada clară a faptului că avea totul pregătit de acasă. Mutarea din partidă este în acelaşi timp şi o noutate teoretică. Într-o partidă relativ recentă, negrul a jucat aici 12...Nf5, albul obţi-nând avantaj după 13.Tfe1 Cf4 14.g3

Ce6 15.Ch4 Ng4 16.f3 Nh5 17.f4 Td8 18.f5 Cc5 19.Cf2, Gashimov, V (2730) - Onischuk, A (2684)/Poikovsky 2009. 13.Cfd2 h5 14.Cc4 b6 15.f4 Mai devre-me sau mai târziu, majoritatea de pioni de pe flancul regelui trebuie să se pună în mişcare. 15…Ce7 16.Ce3 Cf5 17.Cd5 Nb7 18.Tfd1 Mai slab era 18.Cxc7+ Rd7 19.Cd6 Nxd6 20.exd6 Tad8, după care albul pierde pionul d6 fără nicio compensaţie. 18...Nxd5 Principala com-

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei:

Problemã propusã pasionaþilor de ºah

MACH JULIUS ZDENEKVynalezy a Pokroky, 1907

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)

O miniatură spectaculoasă a problemistului polonez, cu o „cheie” nu prea difi cilă.

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

BAZNA 2011BAZNA 2011pensaţie a negrului pentru avantajul di-namic şi structura de pioni superioară deţinute de alb consta în perechea de ne-buni, care dispare acum. 19.Txd5 a5 În comentariile sale, marele maestru Şubă consideră această mutare „prea ambiţi-oasă“, deoarece acum „avantajul albului devine clar. Trebuia jucat ceva mai pru-dent, 19...Ce3; 19...Ne7 sau 19...Td8. În toate aceste variante albul stă mai bine, dar avantajul nu este decisiv“ 20.Te1 Td8 21.Cf6+! „Frumoasă mutare care pe-depseşte peregrinarea regelui negru prin centrul tablei“. (Şubă) 21...Re7 Greşit este 21...gxf6, deoarece după 22.exf6+ Ce7 23.Txd8+ Rxd8 24.fxe7+ albul câş-tigă. 22.e6! O continuare energică, după care negrului nu-i este chiar atât de uşor să se apere. 22...Txd5 23.Cxd5+ Rd6 24.exf7! Rxd5 25.Te5+. Rd6 26.Txf5 Re6 27.Tg5 Rxf7 Negrul şi-a recupe-rat pionul pierdut, dar dificultăţile abia acum încep.. 28.Ne5! c4! Apărarea pa-sivă ar fi dus la o moarte lentă şi ne-grul alege cea mai bună şansă practică. 29.Nxc7 Nc5+ 30.Rf1 Tc8 31.Ne5 g6 32.f5! „Această simplificare este cheia avantajului de final al negrului. Datorită pionului liber şi departat „h“, albul poate şantaja cu schimburi pe care negrul nu le poate accepta. În cazul unui joc mai pa-siv, turnul negru s-ar putea infiltra în po-ziţia albului şi crea contrajoc suficient“. (Şubă) 32...gxf5 33.Txh5 Td8 34.Nc3 cxb3 35.cxb3 Rg6 36.Th8 Td3 37.Th3! Ne3?? O greşeală după care negrul ar fi trebuit să piardă imediat. Rezistenţă opu-nea doar 37...Td1+ 38.Re2 Tg1, deşi şi în acest caz după 39.Tg3+ albul îşi men-ţine avantajul. 38.Ne1? În criză de timp, Dieter nu vede mutarea 38.Ne5! care l-ar fi obligat pe negru să cedeze. 38...f4 39.Re2 Td8 40.g3 Tc8 41.gxf4 Scă-pat acum de teroarea crizei de timp, albul va juca foarte bine acest final instructiv.

Puternicul turneu de la Bazna, desfăşurat în sistem închis, tur-retur, a început. Printre invitaţi, promi-ţătorul norvegian Mag-nus Carlsen, numărul doi mondial, ucraineanul Vasili Ivanciuk, ameri-canul Nakamura. Repre-zentantul nostru este, de-sigur, Dieter Nisipeanu (foto). Prezentăm mai jos partida sa cu Ivanciuk, în care Dieter obţine o vic-torie de prestigiu.

41...Nxf4 42.Tc3 Te8+ 43.Rd1 Td8+ 44.Rc2 Te8 45.Ng3 Ne3 46.Rd3 Nc5 47.Rc4 a4 48.Rb5 axb3 49.axb3 Te2 50.Nc7 Te6 51.b4 Ne7 52.Tc4 Rf5 53.Nxb6 Nd6 54.Nc7 Cei doi pioni în plus şi fap-tul că realizarea avantajului este relativ simplă, îl determină pe negru să cedeze. 1-0

1.De5! (Cu ameninţarea 2.Dxg7#) 1...gxh6 [ Sau a) 1...Rxh6 2.Dh5#; b) 1...Rg6 2.Dxg7#] 2.Nf5# 1–0

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Mare iritare, mare, la fi nal de lună mai, în șe-dinţa Consiliului Local Zăbala, judeţul Covas-na. Motivul? Păi, cică un consilier local PCM și-a dat demisia, urmat de un alt coleg se pare (nu știm dacă s-au răzgândit), din cauza unui indicator de intrare în localitate (con-fecţionat în 2008) care ar fi costat o avere Consiliul. Zice el - Guvernul român e de vină, că i-a forţat, că nu ei ar fi comandat o tablă pe care - nu-i așa - apare și un steag al Un-gariei mult iubite... Aţi înţeles - un fel de ajutor viol, nu săriţi că-mi pla-ce.

Şi tu

ne

poţi

trim

ite p

oze:

info

@co

ndei

ular

dele

an.r

o

Imaginea

săptămânii

15Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221)Cultură - Mica publicitate

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Auto

Imobiliare

Servicii

Diverse

Efectuăm cosmetică canină, în judeţele Covasna şi Braşov, pregătire pentru expoziţie etc. Tel: 0757-439.612, 0735-816.697 Efectuez transport de mobilă cu echipă de mutare în Sfântu-Gheorghe şi în alte localităţi din ţară. Tel: 0743-061.798

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în vederea vinifi cării. Capacitate de depozita-re 30.000 de litri. Eventual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0727-020.339, 0237-633.072

judeţul Covasna. Tel: 0763-643.202

Vând apartament 2 camere în Sfântu-Gheorghe, în zona gării, vizavi de lac. Preţ: 30.000 Euro sau 33.000 Euro tot cu mobilă în stare foarte bună. Aer condiţio-nat. Tel: 0743-540.000 Vând apartament cu trei came-

Vând Daewoo Cielo, an fabricaţie 1996, motor 1.5, AC, geamuri electrice, MP3 player. Preţ 1.600 Euro. Tel: 0728-225.765

re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi, suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500 Euro. Tel: 0743-061.798

Vând în staţiunea Covasna apar-tament cu două camere, etaj 2, încălzire centrală proprie. Liber şi pregătit pentru mutare ime- diată. Tel: 0745-045.731 Închiriez, în Sfântu-Gheorghe, apartament în vilă unei singure persoane. Chirie 350 lei. Tel: 0744-758.884 Vând apartament cu două came-re în Sfântu-Gheorghe, str. Spor-turilor, et. 4. Tel: 0729-025.711 Vând apartament de lux în Sfân-tu-Gheorghe bloc din cărămidă liber la vânzare, gresie, faianţă, uşi şi geamuri termopan, centra-

Închiriez spaţiu comercial (parter), 80 mp, super-reno-vat, cu toate utilităţile, în Sfântu-Gheorghe, bulevar-dul Grigore Bălan, nr. 34, bl. 10 (vizavi cu Cosys). De preferinţă pentru farmacie, cabinet medical, societate de asigurări. Tel: 0723-272.406

lă proprie toate noi. Preţ: 12.500 Euro. Tel: 0723-538.501

Vând teren intravilan în satul Arcuş, judeţul Covasna, 12 ari în zonă liniştită. Preţ ne-gociabil. Tel: 0721-289.856 Vând apartament 3 camere în Sfântu-Gheorghe, respec-tiv garsonieră confort 1. Preţ: 65.000 lei respectiv 60.000 lei. Tel: 0741-957.224 Vând casă în comuna Hăghig,

IMOBILIARE PRIELAVINDE SAU SCHIMBĂ ÎN

SFÂNTU-GHEORGHE

Apartament cu 4 camere ultra-central, cu 3 camere zonele: Nicolae Iorga, Grigore Bălan, Crângului, plus diferenţa. Tel: 0744-337.596

Anul acesta, pe 17 iunie, ar fi împlinit 71 de ani. S-a născut pe Valea Someşului sălăjan, la Lem-niu, la graniţa cu Maramureşul is-toric din care-şi trăgea rădăcinile, prin mama sa, originară din satul Mesteacăn. După terminarea stu-diilor elementare în satul natal, urmează Liceul Clasic din Cluj şi Facultatea de Filologie de la Uni-versităţile din Timişoara şi Cluj. După o scurtă perioadă petrecută

la catedră, va trece în domeniul publicisticii, unde va fi, timp de opt ani, redactor responsabil al paginii culturale a cotidianului judeţean „Informaţia Harghitei”. Din 1976, se stabileşte la Sibiu, unde va lucra la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare până în 1987, când devine redactor la revista „Transilvania”. Apoi, în 1990, devine redactor-şef al cotidianu-lui sibian „Dimineaţa”, iar în anul următor, şef de secţie şi secretar de redacţie la revista „Continent”. În anii 1994-1996, este redactor-şef al săptămânalului „Opinia publică” al Consiliului Judeţean

Sibiu, iar în anii 2000-2001 este, din nou, redactor la revista „Tran-silvania”. Începând cu anul şcolar 1994/1995, desfăşoară şi activita-te didactică, la catedra de Jurna-listică a Universităţii „Lucian Bla-ga” din Sibiu. În anul 1998, obţine doctoratul în filologie, specializa-rea etnologie, la Universitatea din Bucureşti, cu teza „Mit şi religie în tradiţia românească”. În luna mai a anului 2002, este primit în rândul membrilor corespondenţi ai Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. Ca scriitor, publică poemul transcedental „Elegiile Orhideei” (1980), romanul „Spirala” (1987), piesele de teatru „Depărtarea albă” (1987) şi „Roata stelelor” (1988), lucrările de antropologie „Cons-telaţia magicului - o viziune ro-mânească asupra misterului exis-tenţial” (1994) şi „Creştinismul cosmic - o paradigmă pierdută? Mit şi ortodoxie în tradiţia româ-nească” (1999), volumul de poe-zii „Cărţile Eptimahice” (1996), redactează capitolele „Gândirea arhaică” şi „Gândirea creştină”, la cererea Institutului de Filozofie al Academiei Române, pentru pri-mul volum din „Istoria filozofiei româneşti” (2002). Activitatea sa creatoare i-a fost întreruptă brusc de o boală care nu iartă. În zorii zilei de 12 decembrie 2002, s-a stins din viaţă la Sfânta Mănăstire Nicula, unde este şi înmormântat. Au rămas, în manuscris, mai mul-te lucrări literare şi ştiinţifice, pe care, iubitoarea sa soţie, Felicia Avram, cu o perseverenţă demnă şi mari sacrificii materiale, s-a zbătut şi se zbate să le publice. Astfel au apărut volumele postu-me: „Călătoria de sâmbătă. Poe-zii” (2004), „Interviu transfinit. Mircea Ivănescu răspunde la 286

de întrebări ale lui Vasile Avram” (2004), „Elegiile Orhideei. Poem transcedental” (2004), „Fiul apo-crif” (2005), „Chipurile divinită-ţii. O hermeneutică a modelelor teofanice în spaţiul sud-est euro-

pean-ortodox” (2006), „Elegiile din Duino” (2007), „Terra Mira-bilis. Publicistică” (2010), „Roa-ta stelelor” (2010). Se mai află

în pregătire un volum cuprinzând piese de teatru. Reproduc părerea scriitorului şi bunului său prieten, Mircea Tomuş, despre omul şi scriitorul care s-a considerat întotdeau-

na fiul Maramureşului: „Vasile Avram a fost, înainte de toate, ceea ce se numeşte un cărturar deplin, în cuvintele de acum, un

intelectual înzestrat cu lecturi, informaţii şi interes cum foarte puţini sunt în apropierea noastră imediată. Curiozitatea lui conver-tită, până la urmă în studiu, s-a întins pe domenii vaste şi felurite, de la antropologia generală, prin diferitele ei ramuri şi discipline, până la etnologie, etnografie şi folcloristica specializată. De aici, la literatura română, şi apoi la cultura generală. Într-un cuvânt, a fost ceea ce se numeşte îndeobşte, un spirit luminat”. În final, fragment din „Dor de Maramureş”, de Vasile Avram: „Am, acum când scriu, două inimi. Una bate la Sibiu, printre turle sfâşiate de ceaţa timpului, alta pe sub codrii Maramureşului, unde zac şi oasele strămoşilor mei mutaţi în voievozi. Sunt un cava-ler al nostalgiilor. Oricât aş rătă-ci pe străzile baroce înzăuate în piatră, oricât m-aş odihni într-un vers de Radu Stanca, gândul mă duce fără să vreau spre obârşii: un colţ de cer risipit printre dealuri, o poartă care a ademenit soarele în braţele ei, o «coridă» vestind cumpăna vremilor. Mi-e dor de cuşma Gutâiului şi de Piatra lui Pintea, de toaca bisericilor de lemn sfidând infinitul, de răsufla-rea verde a poienilor de munte şi de rugăciunea apelor pe sub mu-guri de brad. Mi-e dor de oamenii Maramureşului, de prietenii mei cu gustul veşniciei pe buze, cei care închid moartea în cuvânt şi întorc prin cântec timpul înapoi, spre origini. Mă trezesc câteodată fredonând împreună cu ei versuri care şi-au înfipt atât de adânc ră-dăcinile în carnea mea încât îmi călăuzesc singure paşii spre acel colţ de lume unde doarme puiul Fiinţei. «Drumu-i lung, pe drum mă duc...»”.

In memoriam

Să nu-l uităm pe profesorul,

jurnalistul și scriitorul Vasile Avram prof. Vasile Stancu

(Sfântu-Gheorghe)

Iubiţi fraţi în Hristos, ne aflăm în prima duminică după Rusalii, zi în care Biserica face pomenirea tuturor sfinţilor cunoscuţi şi, mai ales, a celor care au rămas necu-

noscuţi - al căror nume şi urme s-au pierdut în timp, dar sunt cu-noscuţi de Dumnezeu. Pomenirea acelor oameni care, prin credinţa lor neclintită, harul mântuitor şi lucrarea faptelor de iubire într-un mod dezinteresat, s-au făcut bine-plăcuţi lui Dumnezeu - iar acum, duc o viaţă fericită în Rai sau în Biserica triumfătoare. Originea acestei sărbători este în Răsărit, probabil înainte de seco-lul al IV-lea; pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur face referire la aceas-tă sărbătoare într-una din omiliile sale. Sărbătoarea aceasta cunoaşte o dezvoltare mai mare abia în se-colul al IX-lea, în vremea împăra-tului Leon al VI-lea cel Înţelept. Acesta ridică la Constantinopol o biserică, în cinstea împărătesei Te-ofana, mutată la Domnul, despre care, credea el, s-a făcut bineplă-cută lui Dumnezeu, prin viaţa trăi-tă (Sinaxarul sărbătorii). Patriarhul nu acceptă aprecierea împăratului, întrucât Teofana trăise „sub ispita înfumurării şi a desfătării împără-teşti”. De aceea, împăratul închi-nă biserica ridicată de el cinstirii

tuturor sfinţilor, spunând: „Dacă Teofana este (înaintea lui Dumne-zeu) sfântă, să fie şi ea socotită (şi cinstită) cu toţi sfinţii”. Cinstirea sfinţilor are următoare-

le temeiuri, după cum vom vedea. 1. Întruparea Fiului lui Dum-nezeu, Jertfa şi Învierea Sa, dă posibilitatea omului răscumpărat din păcat şi moarte, sau omului restaurat, să realizeze asemănarea cu Dumnezeu şi viaţa veşnică de comuniune veşnică în iubire cu El. De aceea, Dumnezeu ne adresea-ză chemarea: „Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levitic 19, 2), sau „Fiţi de-săvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc, desăvârşit este” (Matei 5, 48); aceasta este condiţia cu care omul poate realiza asemănarea cu Dumnezeu şi mântuirea. Fapt pen-tru care, Sfântul Apostol Petru îi numeşte pe creştini „neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 9) - oameni ce au deschisă posibilitatea dobândirii Împărăţi-ei lui Dumnezeu, încă din această viaţă, prin calea sfinţeniei. Cu pre-cizarea că în Împărăţia lui Dumne-zeu nimic necurat nu poate intra. 2. În al doilea rând, sfinţii stau faţă-n faţă cu Hristos Mirele ceresc pe care L-au iubit şi mărturisit, prin cuvânt şi faptă. De aceea, pe sfinţi îi

cinstim şi prin rugăciunile aduse lor; pentru că ei, la rândul lor, au posibi-litatea de a mijloci prin rugăciunile aduse Milostivului Dumnezeu. Aşa ne spune Sfântul Apostol Pavel că:

„În toate rugăciu-nile mele, mă rog pentru voi toţi cu bucurie” (Filipeni 1, 4), iar Sfântul Apostol Iacov că: „Mult poate rugăciunea stărui-toare a dreptului” (Iacov 5,16). Sau Sfântul Apostol Ioan în Apoca-lipsă: „Am văzut sub jertfelnic, su-fletele celor înjun-ghiaţi pentru cu-vântul lui Dumne-zeu şi pentru măr-turia pe care au dat-o” (Apocalip-sa 6, 9) şi că „ru-găciunile tuturor sfinţilor” sunt pri-mite de Dumne-zeu precum tămâ-ierea adusă de în-geri în ceruri (Apo-calipsa 8, 3-4). 3. În al treilea rând, îi cinstim pe sfinţi prin po-menirea vieţii lor. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel face cea mai frumoasă prezentare a sfin-ţilor Vechiului Testament, de-a dreptul într-un mod fascinant, în capitolul XI din

Epistola sa către Evrei, unde spu-ne: „Prin credinţă (sfinţii) au biru-it împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor. Au stins puterea fo-cului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau

(A Tuturor Sfi nţilor)

16 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 186 (221) Viaţa creştină

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA

SFINŢIISFINŢIICăutând mereu pe Domnul, meditând la rostul vieţii,

Urmăm pilda grăitoare a sfinţilor Bisericii.Prin viaţa lor aleasă, prin fapte de excepţie,

Strălucesc pe bolta lumii, fiind eroii credinţei.

Păzind poruncile divine, trecând prin multe suferinţe,Cu rugăciune, post şi muncă, au ajuns la sfinţenie.

Prieteni ai lui Dumnezeu, apărătorii dreptăţii,Sunt buchetul cel de flori din patria desăvârşirii.

Martiri, mărturisitori, ierarhi, drepţi şi cuvioşi,Pentru toţi cei credincioşi sunt parfum cu bun miros.

Avându-i mijlocitori între noi şi Creator,Vom fi recunoscători pentru sacrificiul lor.

Duminica 1 dupå RusaliiDuminica 1 dupå Rusaliis-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor învi-aţi. Iar alţii au fost chinuiţi, nepri-mind izbăvirea, ca să dobândească mai bună învierea; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sa-bia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpătu-rile pământului. Şi toţi aceştia măr-turisitori fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dum-nezeu rânduise pentru noi (întregul neam omenesc) ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea” (Evrei 11, 33-40). Şi acest îndemn, Sfântul Apostol Pavel îl face primi-lor creştini, tocmai pentru a urma credinţa şi viaţa sfinţilor, precizând însă că voi, cei contemporani, „în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge” (Evrei 12, 4). De aceea, tot el face îndemnul: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri (mai mari în cre-dinţă) care v-au grăit vouă cuvân-tul lui Dumnezeu; priviţi cu luare

aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7), sau „Fiţi următori mie, precum şi eu sunt lui Hristos” (I Corinteni 11, 1). Deci, sfinţii ne sunt pilde de vieţuire; de aceea, noi trebuie să-i imităm, urmându-le viaţa şi credin-ţa neclintită în Dumnezeu. Iubiţi fraţi, în duminica trecută, a Rusaliilor, Biserica a prăznuit pe Prea Sfânta Treime. Pentru că, prin Pogorârea şi rămânerea Duhului Sfânt peste Apostoli în Ziua Cinci-zecimii, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită Se descoperă şi ne cheamă şi pe noi să prânzim în Ziua cea neînserată a Împărăţiei Sale. Icoana Sfintei Treimi, prezentată sub chipul celor Trei Îngeri care stau la masă cu Avraam şi Sarra, sugerează nu numai unitatea, ega-litatea şi de-o-fiinţimea Treimii, ci şi chemarea lui Dumnezeu de a fi şi noi părtaşi cu sfinţii la Ospăţul Îm-părăţiei Sale. De aceea, cinstindu-i astăzi pe toţi sfinţii, care acum şi în veci se bucură de vederea feţei lui Dumnezeu, ne arătăm şi noi dorin-ţa de a fi împreună-moştenitori cu ei în Rai, locul de negrăită bucurie.

Pr. Florin AntonescuParohia Calea Bucureşti, Braşov

ROMÂNIA

Postul Sfinþilor Apostoli Postul Sfinþilor Apostoli Petru ºi PavelPetru ºi Pavel

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de luni vom în-cepe postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Acest post are o durată variabilă, putând ţine doar câteva zile sau, cel mai mult, o lună, fiind în strânsă legă-tură cu data Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Acest post este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli şi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde vreo lucrare mai im-portantă. După Pravila cea mare şi Învăţătura despre cum se ţin posturile din Ceaslovul cel Mare, aflăm că Luni, Miercuri şi Vineri se mănâncă legume fără unt-delemn, Marţi şi Joi legume cu untdelemn (şi vin), iar Sâmbăta şi Duminica se dezleagă şi la peşte. Când în această perioadă cade sărbătoarea vreu-

nui sfânt cu doxologie mare în zilele de Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică, se dezleagă la peşte, vin şi untdelemn, iar dacă sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare cade Miercuri sau Vineri se dezlea-gă doar la untdelemn. De Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi de hramuri se dă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii ar cădea. După Tipicul cel Mare, Luni, Miercuri şi Vineri se mănâncă mâncare uscată după Vecernie. Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi, să ne învrednicească să ne apro-piem cu credinţă de Trupul şi Sângele Său, prin mijlocirile voastre. Amin!

Pr. Nicolae Iulian BotaParohia Belin, ROMÂNIA