(2010) 'revista noastră' nr. 33-34

CUPRINSCUPRINSCUPRINSCUPRINSCUPRINSARGUMENTARGUMENTARGUMENTARGUMENTARGUMENT - Daniela Plãiaºu.................................................................................................p. 1STILSTILSTILSTILSTILStilisticã ºi stereotipieStilisticã ºi stereotipieStilisticã ºi stereotipieStilisticã ºi stereotipieStilisticã ºi stereotipie – Alexandra Alstanei .........................................................................p. 2Arhitecturã literarãArhitecturã literarãArhitecturã literarãArhitecturã literarãArhitecturã literarã – Ioana Alexandru ...................................................................................p. 4Împotriva stilului retoric ºi expresivistÎmpotriva stilului retoric ºi expresivistÎmpotriva stilului retoric ºi expresivistÎmpotriva stilului retoric ºi expresivistÎmpotriva stilului retoric ºi expresivist – Monica Olaru .................................................. ....p. 8În dulcele stil clasic În dulcele stil clasic În dulcele stil clasic În dulcele stil clasic În dulcele stil clasic – Elena Soare ..................................................................................... p. 10Demonism ºi divinitateDemonism ºi divinitateDemonism ºi divinitateDemonism ºi divinitateDemonism ºi divinitate – Oana Bogzaru .............................................................................p. 11Despre stilul barocDespre stilul barocDespre stilul barocDespre stilul barocDespre stilul baroc – Crina Capota .................................................................................. ...p. 14Statutul social al intelectualului în Evul MediuStatutul social al intelectualului în Evul MediuStatutul social al intelectualului în Evul MediuStatutul social al intelectualului în Evul MediuStatutul social al intelectualului în Evul Mediu – Cristian Vechiu ............................... ...p.16Prolegomene la stilProlegomene la stilProlegomene la stilProlegomene la stilProlegomene la stil – Toader Aioanei ...................................................................................p. 21Costumul românesc al sec. al XIX-lea între Orient ºi Occident Costumul românesc al sec. al XIX-lea între Orient ºi Occident Costumul românesc al sec. al XIX-lea între Orient ºi Occident Costumul românesc al sec. al XIX-lea între Orient ºi Occident Costumul românesc al sec. al XIX-lea între Orient ºi Occident – Daniela Mãlinoiu ....p. 26Conceptul de generaþie/stil în contextul literaturii ºaizecisteConceptul de generaþie/stil în contextul literaturii ºaizecisteConceptul de generaþie/stil în contextul literaturii ºaizecisteConceptul de generaþie/stil în contextul literaturii ºaizecisteConceptul de generaþie/stil în contextul literaturii ºaizeciste – Cristina Chiria............p. 30Exerciþii de lecturã Exerciþii de lecturã Exerciþii de lecturã Exerciþii de lecturã Exerciþii de lecturã - “Animalul inimii” de Herta Muller – Daniela Plãiaºu .............................p. 34Un magician al cinematografiei – Ingmar BergmanUn magician al cinematografiei – Ingmar BergmanUn magician al cinematografiei – Ingmar BergmanUn magician al cinematografiei – Ingmar BergmanUn magician al cinematografiei – Ingmar Bergman – Laura ªiu ....................................p. 37Strategii economice ºi în viaþa de zi cu ziStrategii economice ºi în viaþa de zi cu ziStrategii economice ºi în viaþa de zi cu ziStrategii economice ºi în viaþa de zi cu ziStrategii economice ºi în viaþa de zi cu zi – Andreea Avramescu ..................................p. 40AAAAA trãi cu stil din punct de vedere psihologic trãi cu stil din punct de vedere psihologic trãi cu stil din punct de vedere psihologic trãi cu stil din punct de vedere psihologic trãi cu stil din punct de vedere psihologic – Alina Vulpe ..............................................p. 42Arta pop, o formã de culturã media?Arta pop, o formã de culturã media?Arta pop, o formã de culturã media?Arta pop, o formã de culturã media?Arta pop, o formã de culturã media? - Maria Zgãbârdici .................................................p. 44Scrisoare cãtre generaþia iPODScrisoare cãtre generaþia iPODScrisoare cãtre generaþia iPODScrisoare cãtre generaþia iPODScrisoare cãtre generaþia iPOD - Marilena Oprea .............................................................p. 47DEBUTDEBUTDEBUTDEBUTDEBUTIsabell Coler ..............................................................................................................................p.48CONFIRMARICONFIRMARICONFIRMARICONFIRMARICONFIRMARIÎn faþa uºiiÎn faþa uºiiÎn faþa uºiiÎn faþa uºiiÎn faþa uºii – Cristian Vechiu ..................................................................................................p. 51Poezie Poezie Poezie Poezie Poezie - Ionela Anciu ..............................................................................................................p.57Înþelesul ºi importanþa noþiunii EU în romanul “Anthem” de Ayn Randnþelesul ºi importanþa noþiunii EU în romanul “Anthem” de Ayn Randnþelesul ºi importanþa noþiunii EU în romanul “Anthem” de Ayn Randnþelesul ºi importanþa noþiunii EU în romanul “Anthem” de Ayn Randnþelesul ºi importanþa noþiunii EU în romanul “Anthem” de Ayn RandAlexandra Alstanei....................................................................................................................p. 60PROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEViaþa unui deþinut politicViaþa unui deþinut politicViaþa unui deþinut politicViaþa unui deþinut politicViaþa unui deþinut politic – Elena Þicoiu ..............................................................................p. 62Din unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politic – Andrei Dudu ............................................................................p. 63Percepþia tinerilor asupra valorilor promovate de media din RomâniaPercepþia tinerilor asupra valorilor promovate de media din RomâniaPercepþia tinerilor asupra valorilor promovate de media din RomâniaPercepþia tinerilor asupra valorilor promovate de media din RomâniaPercepþia tinerilor asupra valorilor promovate de media din RomâniaCarmencita Culiþã ....................................................................................................................p. 66Simbolismul europeanSimbolismul europeanSimbolismul europeanSimbolismul europeanSimbolismul european – Maria Zgãbârdici ...........................................................................p. 71Atelier de scriere. O poveste fãrã început Atelier de scriere. O poveste fãrã început Atelier de scriere. O poveste fãrã început Atelier de scriere. O poveste fãrã început Atelier de scriere. O poveste fãrã început – Simona Noapteº ........................................p. 74Atelier de scriere. Un vis (povestire în ramã)Atelier de scriere. Un vis (povestire în ramã)Atelier de scriere. Un vis (povestire în ramã)Atelier de scriere. Un vis (povestire în ramã)Atelier de scriere. Un vis (povestire în ramã) – Andreea Milanovici ................................p. 76Atelier de scriere. Aburi de cafeaAtelier de scriere. Aburi de cafeaAtelier de scriere. Aburi de cafeaAtelier de scriere. Aburi de cafeaAtelier de scriere. Aburi de cafea – Leonard Enache .......................................................p. 77Despre cercul de lecturã “Final deschis” Despre cercul de lecturã “Final deschis” Despre cercul de lecturã “Final deschis” Despre cercul de lecturã “Final deschis” Despre cercul de lecturã “Final deschis” – Maria Zgãbârdici ...........................................p. 78Scrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-Frumos – Mircea Dinutz ......................................................................p. 80“Odã (în metru antic)” – o interpretare “Odã (în metru antic)” – o interpretare “Odã (în metru antic)” – o interpretare “Odã (în metru antic)” – o interpretare “Odã (în metru antic)” – o interpretare - Irina Chiriþã .......................................................p. 81AMINTIRI DE LA “UNIREA”AMINTIRI DE LA “UNIREA”AMINTIRI DE LA “UNIREA”AMINTIRI DE LA “UNIREA”AMINTIRI DE LA “UNIREA”Odã bucuriei Odã bucuriei Odã bucuriei Odã bucuriei Odã bucuriei – Dan Popoiu ...................................................................................................p. 82În oglinda timpuluiÎn oglinda timpuluiÎn oglinda timpuluiÎn oglinda timpuluiÎn oglinda timpului – Janet Popoiu .......................................................................................p. 83Crezul meu profesional Crezul meu profesional Crezul meu profesional Crezul meu profesional Crezul meu profesional – Aneta Popa .................................................................................p. 84O istorie fãcutã din amintiri O istorie fãcutã din amintiri O istorie fãcutã din amintiri O istorie fãcutã din amintiri O istorie fãcutã din amintiri - Ionuþ Nestor...........................................................................p. 85Amintiri de la “Revista noastrã”Amintiri de la “Revista noastrã”Amintiri de la “Revista noastrã”Amintiri de la “Revista noastrã”Amintiri de la “Revista noastrã” – Mircea Dinutz ................................................................p. 86CNU IN LUMECNU IN LUMECNU IN LUMECNU IN LUMECNU IN LUMETTTTTeatrul în limba englezã eatrul în limba englezã eatrul în limba englezã eatrul în limba englezã eatrul în limba englezã – Alexandra Alstanei ....................................................................p. 88SNAC – Gãlãciuc 2009SNAC – Gãlãciuc 2009SNAC – Gãlãciuc 2009SNAC – Gãlãciuc 2009SNAC – Gãlãciuc 2009 ........................................................................................................p. 89Un matematician român în ChinaUn matematician român în ChinaUn matematician român în ChinaUn matematician român în ChinaUn matematician român în China – Mihai Munteanu .........................................................p. 90Vis de ParisVis de ParisVis de ParisVis de ParisVis de Paris – Laura Canã .....................................................................................................p. 91PPPPPAGINAAGINAAGINAAGINAAGINA GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUISingura din zeceSingura din zeceSingura din zeceSingura din zeceSingura din zece – Beatrice-Maria Alexandrescu ................................................................p. 92PPPPPAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTORIE CNUORIE CNUORIE CNUORIE CNUORIE CNU“Dãruind, vei dobândi” “Dãruind, vei dobândi” “Dãruind, vei dobândi” “Dãruind, vei dobândi” “Dãruind, vei dobândi” – Romulus Buzãþelu ........................................................................p. 94Despre voinþa ºi puterea exempluluiDespre voinþa ºi puterea exempluluiDespre voinþa ºi puterea exempluluiDespre voinþa ºi puterea exempluluiDespre voinþa ºi puterea exemplului – Andra Rotaru ........................................................p.96CNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea Roºie – Cristina Roibu .....................................................p. 99“Atunci m-au omorât întâia oarã” “Atunci m-au omorât întâia oarã” “Atunci m-au omorât întâia oarã” “Atunci m-au omorât întâia oarã” “Atunci m-au omorât întâia oarã” – Cornel Noanã ............................................................p.100“Decembrie…, ultimul bal”“Decembrie…, ultimul bal”“Decembrie…, ultimul bal”“Decembrie…, ultimul bal”“Decembrie…, ultimul bal” – Liliana Grigoriu ......................................................................p.101“Uniriºtilor“Uniriºtilor“Uniriºtilor“Uniriºtilor“Uniriºtilor, cu dragoste”, cu dragoste”, cu dragoste”, cu dragoste”, cu dragoste” – Angela Sîrbu .............................................................................p.102The Irish Party The Irish Party The Irish Party The Irish Party The Irish Party – Luminiþa Ciocâldãu ...................................................................................p.105Un nou success în GALELE STEFUn nou success în GALELE STEFUn nou success în GALELE STEFUn nou success în GALELE STEFUn nou success în GALELE STEF – 2009 .......................................................................p.106Pe culmiie succesului: Viaþa de majoretãPe culmiie succesului: Viaþa de majoretãPe culmiie succesului: Viaþa de majoretãPe culmiie succesului: Viaþa de majoretãPe culmiie succesului: Viaþa de majoretã – Cristina Roibu ............................................p.107REZULREZULREZULREZULREZULTTTTTAAAAATE LATE LATE LATE LATE LA CONCURSURI ªI OLIMPIADE CONCURSURI ªI OLIMPIADE CONCURSURI ªI OLIMPIADE CONCURSURI ªI OLIMPIADE CONCURSURI ªI OLIMPIADE ............................................................p.119INTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIInterviu de la distanþã sau un altfel de dialogInterviu de la distanþã sau un altfel de dialogInterviu de la distanþã sau un altfel de dialogInterviu de la distanþã sau un altfel de dialogInterviu de la distanþã sau un altfel de dialog – Cristian Vechiu ...................................p. 112

REVISTREVISTREVISTREVISTREVISTAAAAA NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr nr nr nr.33/34.33/34.33/34.33/34.33/34 11111

ARGUMENTARGUMENTARGUMENTARGUMENTARGUMENT

Conceptul Revistei Noastre peConceptul Revistei Noastre peConceptul Revistei Noastre peConceptul Revistei Noastre peConceptul Revistei Noastre pe2010 este STIL, iar fundalul “istoric” este2010 este STIL, iar fundalul “istoric” este2010 este STIL, iar fundalul “istoric” este2010 este STIL, iar fundalul “istoric” este2010 este STIL, iar fundalul “istoric” estedat de împlinirea a 20 de ani de ladat de împlinirea a 20 de ani de ladat de împlinirea a 20 de ani de ladat de împlinirea a 20 de ani de ladat de împlinirea a 20 de ani de larevenirea la profilul teoretic a Liceuluirevenirea la profilul teoretic a Liceuluirevenirea la profilul teoretic a Liceuluirevenirea la profilul teoretic a Liceuluirevenirea la profilul teoretic a Liceului“Unirea”. Dorinþa de a face din aceastã“Unirea”. Dorinþa de a face din aceastã“Unirea”. Dorinþa de a face din aceastã“Unirea”. Dorinþa de a face din aceastã“Unirea”. Dorinþa de a face din aceastãaniversare o adevãratã sãrbãtoare vineaniversare o adevãratã sãrbãtoare vineaniversare o adevãratã sãrbãtoare vineaniversare o adevãratã sãrbãtoare vineaniversare o adevãratã sãrbãtoare vineîntr-un context în care aproape îþi vineîntr-un context în care aproape îþi vineîntr-un context în care aproape îþi vineîntr-un context în care aproape îþi vineîntr-un context în care aproape îþi vinesã-þi ceri scuze pentru ideea de a tesã-þi ceri scuze pentru ideea de a tesã-þi ceri scuze pentru ideea de a tesã-þi ceri scuze pentru ideea de a tesã-þi ceri scuze pentru ideea de a tebucura de ceea ce ai realizat în sistemulbucura de ceea ce ai realizat în sistemulbucura de ceea ce ai realizat în sistemulbucura de ceea ce ai realizat în sistemulbucura de ceea ce ai realizat în sistemulde învãþãmânt, darde învãþãmânt, darde învãþãmânt, darde învãþãmânt, darde învãþãmânt, dar, dacã am reuºit sã, dacã am reuºit sã, dacã am reuºit sã, dacã am reuºit sã, dacã am reuºit sãne creãm un st i l luptând contrane creãm un st i l luptând contrane creãm un st i l luptând contrane creãm un st i l luptând contrane creãm un st i l luptând contracurentului, nu vedem de ce n-am facecurentului, nu vedem de ce n-am facecurentului, nu vedem de ce n-am facecurentului, nu vedem de ce n-am facecurentului, nu vedem de ce n-am facela fel ºi în celebrarea stilului uniristla fel ºi în celebrarea stilului uniristla fel ºi în celebrarea stilului uniristla fel ºi în celebrarea stilului uniristla fel ºi în celebrarea stilului uniristnonconformist, dar serios, democratic,nonconformist, dar serios, democratic,nonconformist, dar serios, democratic,nonconformist, dar serios, democratic,nonconformist, dar serios, democratic,dar cu ºtaif academic.dar cu ºtaif academic.dar cu ºtaif academic.dar cu ºtaif academic.dar cu ºtaif academic.

Dacã se poate vorbi de unDacã se poate vorbi de unDacã se poate vorbi de unDacã se poate vorbi de unDacã se poate vorbi de unasemenea concept referitor la tot ceeaasemenea concept referitor la tot ceeaasemenea concept referitor la tot ceeaasemenea concept referitor la tot ceeaasemenea concept referitor la tot ceeace se întâmplã în viaþa unui colegiu,ce se întâmplã în viaþa unui colegiu,ce se întâmplã în viaþa unui colegiu,ce se întâmplã în viaþa unui colegiu,ce se întâmplã în viaþa unui colegiu,acesta nu poate fi rodul unei zile deacesta nu poate fi rodul unei zile deacesta nu poate fi rodul unei zile deacesta nu poate fi rodul unei zile deacesta nu poate fi rodul unei zile demuncã sau a unui singur om. Cel puþin,muncã sau a unui singur om. Cel puþin,muncã sau a unui singur om. Cel puþin,muncã sau a unui singur om. Cel puþin,muncã sau a unui singur om. Cel puþin,din punctul de vedere al semnatareidin punctul de vedere al semnatareidin punctul de vedere al semnatareidin punctul de vedere al semnatareidin punctul de vedere al semnatareiacestui articol, vorbim în primul rând deacestui articol, vorbim în primul rând deacestui articol, vorbim în primul rând deacestui articol, vorbim în primul rând deacestui articol, vorbim în primul rând deun cumul de voinþe ale unor copiiun cumul de voinþe ale unor copiiun cumul de voinþe ale unor copiiun cumul de voinþe ale unor copiiun cumul de voinþe ale unor copiideosebiþi, ale unor pãrinþi ce ºi-au doritdeosebiþi, ale unor pãrinþi ce ºi-au doritdeosebiþi, ale unor pãrinþi ce ºi-au doritdeosebiþi, ale unor pãrinþi ce ºi-au doritdeosebiþi, ale unor pãrinþi ce ºi-au doritalt tip de viaþã de elev decât au avut eialt tip de viaþã de elev decât au avut eialt tip de viaþã de elev decât au avut eialt tip de viaþã de elev decât au avut eialt tip de viaþã de elev decât au avut eiºi ne-au susþinut cu tot ce au putut atunciºi ne-au susþinut cu tot ce au putut atunciºi ne-au susþinut cu tot ce au putut atunciºi ne-au susþinut cu tot ce au putut atunciºi ne-au susþinut cu tot ce au putut atuncicând au vãzut cã proiectele noastrecând au vãzut cã proiectele noastrecând au vãzut cã proiectele noastrecând au vãzut cã proiectele noastrecând au vãzut cã proiectele noastrecorespund dorinþelor lor (ºi le mulþumimcorespund dorinþelor lor (ºi le mulþumimcorespund dorinþelor lor (ºi le mulþumimcorespund dorinþelor lor (ºi le mulþumimcorespund dorinþelor lor (ºi le mulþumimfoarte mult pentru asta). Nu în ultimulfoarte mult pentru asta). Nu în ultimulfoarte mult pentru asta). Nu în ultimulfoarte mult pentru asta). Nu în ultimulfoarte mult pentru asta). Nu în ultimulrând, e vorba de niºte profesori care, nurând, e vorba de niºte profesori care, nurând, e vorba de niºte profesori care, nurând, e vorba de niºte profesori care, nurând, e vorba de niºte profesori care, nuspun vorbe mari, ºi-au zidit tinereþea înspun vorbe mari, ºi-au zidit tinereþea înspun vorbe mari, ºi-au zidit tinereþea înspun vorbe mari, ºi-au zidit tinereþea înspun vorbe mari, ºi-au zidit tinereþea înacest liceu. Desiguracest liceu. Desiguracest liceu. Desiguracest liceu. Desiguracest liceu. Desigur, aici nu vorbim de, aici nu vorbim de, aici nu vorbim de, aici nu vorbim de, aici nu vorbim deun întreg ideal, ci de o majoritate …un întreg ideal, ci de o majoritate …un întreg ideal, ci de o majoritate …un întreg ideal, ci de o majoritate …un întreg ideal, ci de o majoritate …

ARGUMENTARGUMENTARGUMENTARGUMENTARGUMENT

Cei mai duri ºi neobosiþi critici aiCei mai duri ºi neobosiþi critici aiCei mai duri ºi neobosiþi critici aiCei mai duri ºi neobosiþi critici aiCei mai duri ºi neobosiþi critici ainoºtri am fost tot noi (asta la onoºtri am fost tot noi (asta la onoºtri am fost tot noi (asta la onoºtri am fost tot noi (asta la onoºtri am fost tot noi (asta la osângeroasã concurenþã cu mulþi) ºi lasângeroasã concurenþã cu mulþi) ºi lasângeroasã concurenþã cu mulþi) ºi lasângeroasã concurenþã cu mulþi) ºi lasângeroasã concurenþã cu mulþi) ºi lafel se va întâmpla º i acum. Cufel se va întâmpla º i acum. Cufel se va întâmpla º i acum. Cufel se va întâmpla º i acum. Cufel se va întâmpla º i acum. Cusiguranþã, sunt o mie de motive sãsiguranþã, sunt o mie de motive sãsiguranþã, sunt o mie de motive sãsiguranþã, sunt o mie de motive sãsiguranþã, sunt o mie de motive sãmenþinem flacãra pe mai departe ºimenþinem flacãra pe mai departe ºimenþinem flacãra pe mai departe ºimenþinem flacãra pe mai departe ºimenþinem flacãra pe mai departe ºisunt o mulþime de motive de îngrijoraresunt o mulþime de motive de îngrijoraresunt o mulþime de motive de îngrijoraresunt o mulþime de motive de îngrijoraresunt o mulþime de motive de îngrijorarepentru ceea ce este sau se poatepentru ceea ce este sau se poatepentru ceea ce este sau se poatepentru ceea ce este sau se poatepentru ceea ce este sau se poateîntâmpla între zidurile liceului ºi maiîntâmpla între zidurile liceului ºi maiîntâmpla între zidurile liceului ºi maiîntâmpla între zidurile liceului ºi maiîntâmpla între zidurile liceului ºi maiales în afara lorales în afara lorales în afara lorales în afara lorales în afara lor, dar e timp ºi pentru, dar e timp ºi pentru, dar e timp ºi pentru, dar e timp ºi pentru, dar e timp ºi pentruasta. Acum avem un scurt rãgaz deasta. Acum avem un scurt rãgaz deasta. Acum avem un scurt rãgaz deasta. Acum avem un scurt rãgaz deasta. Acum avem un scurt rãgaz de“Gaudeamus igitur”, de melancolice“Gaudeamus igitur”, de melancolice“Gaudeamus igitur”, de melancolice“Gaudeamus igitur”, de melancolice“Gaudeamus igitur”, de melancoliceamintiri sau de zgomotoase momenteamintiri sau de zgomotoase momenteamintiri sau de zgomotoase momenteamintiri sau de zgomotoase momenteamintiri sau de zgomotoase momenteale reîntâlnirilor cu absolvenþii noºtri.ale reîntâlnirilor cu absolvenþii noºtri.ale reîntâlnirilor cu absolvenþii noºtri.ale reîntâlnirilor cu absolvenþii noºtri.ale reîntâlnirilor cu absolvenþii noºtri.

Cât despre stil, la nivelul lumiiCât despre stil, la nivelul lumiiCât despre stil, la nivelul lumiiCât despre stil, la nivelul lumiiCât despre stil, la nivelul lumiinoastre de azi , în nebunianoastre de azi , în nebunianoastre de azi , în nebunianoastre de azi , în nebunianoastre de azi , în nebuniapostmodernistã a modelor ºi modelelorpostmodernistã a modelor ºi modelelorpostmodernistã a modelor ºi modelelorpostmodernistã a modelor ºi modelelorpostmodernistã a modelor ºi modeleloramestecate, refãcute, destructurate ºiamestecate, refãcute, destructurate ºiamestecate, refãcute, destructurate ºiamestecate, refãcute, destructurate ºiamestecate, refãcute, destructurate ºirestructurate, a translãrii dintr-unrestructurate, a translãrii dintr-unrestructurate, a translãrii dintr-unrestructurate, a translãrii dintr-unrestructurate, a translãrii dintr-undomeniu în al tu l a strategi i lordomeniu în al tu l a strategi i lordomeniu în al tu l a strategi i lordomeniu în al tu l a strategi i lordomeniu în al tu l a strategi i lor,,,,,structurilor ºi conceptelorstructurilor ºi conceptelorstructurilor ºi conceptelorstructurilor ºi conceptelorstructurilor ºi conceptelor, NIMIC nu, NIMIC nu, NIMIC nu, NIMIC nu, NIMIC nupoate fi mai fascinant.poate fi mai fascinant.poate fi mai fascinant.poate fi mai fascinant.poate fi mai fascinant.

TTTTTrãim într-o lume a c l ipeirãim într-o lume a c l ipeirãim într-o lume a c l ipeirãim într-o lume a c l ipeirãim într-o lume a c l ipeiatotstãpânitoare, a mutaþiilor de oriceatotstãpânitoare, a mutaþiilor de oriceatotstãpânitoare, a mutaþiilor de oriceatotstãpânitoare, a mutaþiilor de oriceatotstãpânitoare, a mutaþiilor de oricefel , a Noului înrobi tor º i chiarfel , a Noului înrobi tor º i chiarfel , a Noului înrobi tor º i chiarfel , a Noului înrobi tor º i chiarfel , a Noului înrobi tor º i chiardepersonalizator cãruia de multe oridepersonalizator cãruia de multe oridepersonalizator cãruia de multe oridepersonalizator cãruia de multe oridepersonalizator cãruia de multe oritocmai st i lul , sistemul închegat,tocmai st i lul , sistemul închegat,tocmai st i lul , sistemul închegat,tocmai st i lul , sistemul închegat,tocmai st i lul , sistemul închegat,dominantele, matricele personale suntdominantele, matricele personale suntdominantele, matricele personale suntdominantele, matricele personale suntdominantele, matricele personale suntsingurele care îi pot rãspunde în formesingurele care îi pot rãspunde în formesingurele care îi pot rãspunde în formesingurele care îi pot rãspunde în formesingurele care îi pot rãspunde în formecristalizate, în entitãþi perene.cristalizate, în entitãþi perene.cristalizate, în entitãþi perene.cristalizate, în entitãþi perene.cristalizate, în entitãþi perene.

Daniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela Plãiaºu

11111

STILISTICÃ SI STEREOTIPIESTILISTICÃ SI STEREOTIPIESTILISTICÃ SI STEREOTIPIESTILISTICÃ SI STEREOTIPIESTILISTICÃ SI STEREOTIPIE

AlexandraAlexandraAlexandraAlexandraAlexandraALSTALSTALSTALSTALSTANEIANEIANEIANEIANEI

clasa a XI-a Bclasa a XI-a Bclasa a XI-a Bclasa a XI-a Bclasa a XI-a B

“Prin orizonturile inconºtiente ºi prin matricea stilisticã, suntem,într-o mãsurã cum nici nu visãm, ancoraþi într-o viaþã anonimã.”

Lucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian Blaga - “Orizont ºi stil”Orizont ºi stil”Orizont ºi stil”Orizont ºi stil”Orizont ºi stil”

e vorbeºte adesea despreculturã, identitate sau valoriculturale. Cu toate acestea, rarse dezvoltã analogii pe bazaculturii ca entitate metafizicã.De aceea, Lucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian Blaga,pornind de la premisa cã “stiluleste mediul permanent în care

respirãm, chiar ºi atunci când nu ne dãmseama”, utilizeazã în analiza sa din “TTTTTrilogiirilogiirilogiirilogiirilogii”teoria lui SpenglerSpenglerSpenglerSpenglerSpengler. Conform acesteia, culturilear exista sub forma monadelor (unitãþi “fãrãferestre”), sub forma unor spaþii abisale carese diferenþiazã doar prin capacitatea lor detangenþã la o lume realã sau, cel puþin, la oproiecþie virtualã a realitãþii.

Lucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian Blaga contrazice aceastãipotezã, promovând teorii ºi dovezi psihologiceºi filosofice care atestã cã lumea nu estemodelatã de viziuni ºi existenþe globaleimplacabile, ci se individualizeazã pânã la celmai mic element formativ al sãu, ca urmare aexistenþei unui mãnunchi de categorii care seimprimã, din inconºtient, tuturor creaþiilorumane, chiar ºi vieþii datoritã însuºirii sale de afi modelatã prin spirit.

Bineînþeles, dupã cum acceptã ºiautorul, în “Cenzura transcendentalã”, cu oconºtientã ºi justã modestie, trãim într-unperpetuu mister al formei vitale. BlagaBlagaBlagaBlagaBlaga îlnumeºte “Marele Anonim” ºi înclinãm sãacceptãm aceastã denumire întrucât nu existãun “mai marele”, nu poate fi definit “anonimul”.Creatorul lumii este extramundan, dar seautocenzureazã în sensul existenþei sale ca oentitate atotputernicã pentru a menþinestabilitatea organizãrii lumii. Cenzura la carese autosupune Totul formeazã “diferenþialeledivine”. Acestea sunt “segmente minimalizate”ale “Totului divin”, substratul ultim, unitatea

structuralã fundamentalã care se aflã la bazaalcãtuirii cosmice. Diferenþialele divine vor avea, deasemenea un substrat absolut, fapt ce trimite cugândul la teoria lui HegelHegelHegelHegelHegel conform cãreia orice ideeîºi are rãdãcina în sine ºi astfel caracterul uneiexistenþe dovedeºte natura ei. Aºadar, cum omulîºi are rãdãcina existenþialã într-o entitate creatoare,are, de asemenea, capacitãþi creatoare, care la nivelpãmântean se constituie sub forma culturii.Problema pe care ºi-o pune BlagaBlagaBlagaBlagaBlaga provine dinexplicaþia datã de acesta fenomenului de “a crea”.Filosoful considerã procesul creaþiei, actul de arevela, un mister. În concluzie, omul are o existenþãcreatoare învãluitã în misterul propriei saleexistenþe.

Aceastã prezenþã a misterului în orizontuluman este datã de inconºtient, tãrâm exploratîndelung ºi încã nedescoperit în totalitate, însãcãruia i se acordã un înþeles fundamental. În acestsens, inconºtientul ºi-a pierdut statutul de “haos”sau simplã provenienþã conºtientã ºi a devenit sediulprincipal al potenþialului uman de existenþãsuperioarã. Analizându-l, se gândeºte organizarealui ca o matrice care ne caracterizeazãpersonalitatea, denumitã matrice stilisticã. Aceastareprezintã capacitatea creatoare, un grup decaracteristici ale spiritului, de valori, definit de cãtrecategoriile formative ale înaintãrii în orizontuldestinului (prin atitudinea anabasicã) ºi a retrageriidin acesta (prin atitudinea catabasicã) - “Dupã toatesemnele ºi indiciile istorice, ni se pare cã o foarteaccentuatã atitudine catabasicã trebuie s-o atribuimvechiului om egiptean. Egipteanul trãia inconºtientîntr-un orizont specific faþã de care el nu se simþeaînaintând, ci în retragere... Medicina egiptenilor faceminuni, dar mai ales în ceea ce priveºte conservareamorþilor. Egiptenii, oameni de pronunþatã practicitate,tehnicieni reci, gospodari calculaþi, devin lirici numaiîn faþa ultimei taine.”. De asemenea, alte elementeconstitutive ale matricei stilistice sunt considerateºi perspectivele spaþiale ºi temporale sau celeafirmative – negative care dau, de fapt,caracteristicile primare ale acesteia. Recunoaºterealor reprezintã prima “întâlnire” cu matricea stilisticã.

Clarificând acestea, filosoful îºi creeazãdrum spre “lãrgirea priveliºtii” ºi dinamizarea ideilorexistente despre stil - elementul diferenþial. Astfel,în “Orizont ºi stil” se dezvoltã trei teorii emise înlegãturã cu fenomenul cultural. Frobenius ºi

REVISTREVISTREVISTREVISTREVISTAAAAA NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr nr nr nr.33/34.33/34.33/34.33/34.33/3422222

STILSTILSTILSTILSTIL

3

Spengler aduc o viziune spaþialã asupra culturii,fie metafizicã sau pur fizicã, prin teoriasimbolismului spaþial. Lucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian BlagaLucian Blaga excludeideea conform cãreia matricea stilisticã ar fi pedeplin izvorâtã dintr-un orizont spaþial, încât sãfie consecinþã a unei viziuni spaþiale. Cu toateacestea, nu se poate nega plasarea acesteia într-o memorie colectivã naþionalã sau internaþionalã,însã conexiunile existã în acest caz, deºi nu suntsuficiente pentru a o genera.

Teoriile despre baza generatoare a stiluluisunt fundamentate, în special, pe discontinuitãþilefactorilor formativi ai matricei stilistice. De aceea,omul poate fi în acelaºi timp creator al stilului,dar ºi purtãtor al unei forme definite anterior ºipãstratã într-o memorie colectivã, sub formastereotipiilor sau principiilor, valorilor ºi ideilorcomune. Totuºi, stilul este o realitatesupraumanã, metafizicã, mai mult un fenomendecât o senzaþie. Dovada reiese din cazulartiºtilor care nu vor realiza niciodatã asemãnãrilede atitudine, de orizonturi sau accente dintreoperele lor. Stilul este o manifestare a existenþei,nu o consecinþã a ei.

Nu în ultimul rând se discutã teoria despresufletul culturii. Conform acesteia, “sufletul stilului”reprezintã un subiect mai presus de indivizi, ceeace la KantKantKantKantKant era “conºtiinþa în genere”, la FichteFichteFichteFichteFichte

“eul absolut”, la HegelHegelHegelHegelHegel “Ideea”, iar la JungJungJungJungJung“inconºtientul colectiv”.

Totuºi, “contaminarea” stilisticã esteevidentã adesea. De aceea, nu existã dovezi aleentelehialitãþii stilului ºi nici nu se poate închegao pãrere unanimã asupra sa. Pânã la urmã, în cemãsurã stilul este mai mult o stereotipie decât unfenomen? Poate doar la nivel conceptual, prinvalori, sentimente ºi viziuni. Dar chiar ºi aºa,perspectiva asupra acestora diferã: esterecunoscut exemplul lui PlatonPlatonPlatonPlatonPlaton pentru careAdevãrul ºi Binele sunt valori absolute, în timpce pentru lumea contemporanã, cultura lui esteanonimã.

În ciuda încercãrilor de a explica misteruldestinului uman, ºi implicit a actului creator, nuputem realiza o determinare perfectã a originilorºi semnficaþiilor acestora. Deºi suntem obiºnuiþizilnic cu o revelare a artei ca fiind o manifestarea frumosului, a exteriorului filtrat prin sentimenteºi viziuni, BlagaBlagaBlagaBlagaBlaga ne introduce ºi ne desluºeºte,cred eu, ca suficiente teorii ºi informaþii pentru aprivi “dincolo” cu mai mult respect ºi chibzuinþãºi pentru a “complica” existenþa oarecum facilãºi simplistã a omului. A ºti cã tot ce cunoºtiînseamnã nimic este, poate, cea mai mareprovocare a umanitãþii, iar încercarea de a desluºisecretul chiar dacã este o dovadã supremã derealizare a datoriei de om, este ºi un act totalirealizabil.

Irina Chiriþã - MUZICAIrina Chiriþã - MUZICAIrina Chiriþã - MUZICAIrina Chiriþã - MUZICAIrina Chiriþã - MUZICA

Irina Chiriþã - MANDALAIrina Chiriþã - MANDALAIrina Chiriþã - MANDALAIrina Chiriþã - MANDALAIrina Chiriþã - MANDALA



ARHITECTURÃ LITERARÃARHITECTURÃ LITERARÃARHITECTURÃ LITERARÃARHITECTURÃ LITERARÃARHITECTURÃ LITERARÃ

IoanaIoanaIoanaIoanaIoanaALEXANDRUALEXANDRUALEXANDRUALEXANDRUALEXANDRU

clasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a E

Irina Chiriþã - CASTELUL DIN VISIrina Chiriþã - CASTELUL DIN VISIrina Chiriþã - CASTELUL DIN VISIrina Chiriþã - CASTELUL DIN VISIrina Chiriþã - CASTELUL DIN VIS



unt locuri de obârºie, în care sepetrec copilãrii, locuri de tumultsau de refugiu, adãpost pentruiubiri fulgerãtoare sau crime, suntlocuri la care se viseazã sau lacare personajul se întoarceostenit la sfârºit de ispravã.Pentru cã prea rar poate cinevasã-ºi consume aventura fãrã sã

pãºeascã într-o casã, într-un han, într-un hotel,într-un bordei, locuinþele apar în literaturã la felde adesea ca ºi în viaþã, ºi, la fel ca-n realitate,interioarele vorbesc uneori pentru ele, pledândsau nu cauza celor care le trec printre ziduri. Oanalizã exhaustivã a caselor descrise este fãrãîndoialã o muncã demnã de Sisif. Suntem totuºiseduºi de cum aratã o camerã ce nu are legãturãdecât cu economia ºi pragmatismul textului,decoratã în virtutea unei acþiuni sau a unuicaracter, ne îndrãgostim de libertatea pe care oare proiectantul unei construcþii literare. Vorbimastfel despre acestea fãrã pretenþia rigoriiºtiinþifice, doar din fascinaþie pentru decor.

Fiecare casã fericitã este la fel. Dacã seva gãsi cineva care sã arunce o privire mai atentãcãtre imobilele, apartamentele, mansardele,camerele închiriate ºi subînchiriate în care îºiîmplinesc destinul personajele literare va vedeacã nu e descriere mai tulburãtoare decât cea ainteriorului celui sortit la nefericire. Sunt ºi locuinþecare existã fãrã sã rezoneze cu oameni sautimpuri, dar degradarea unei case ce a fostsomptuoasã, ce ar fi putut fi bogatã sau primitoareeste ceea ce ne intereseazã, “acel sentiment maicurând plãcut, poetic oarecum, de care sufletulnostru e cuprins chiar ºi în faþa celor mai cumpliteicoane ale dezolãrii ºi ale groazei.” (E. A. Poe)

O privire aruncatã prin camere esteimportantã în mãsura în care, descoperind stilulcasei, poate fi ghicit stilul locuitorului sãu. Datoritã

premeditãrii ºi, de aici, lipsei absolute deconjunctural, arhitectura literarã demonstreazãmai solid, dar mai complex decât realitatea teoriaaustriacului Hundertwasser despre casã ca a treiapiele a omului. Spunem mai complex pentru cãacest strat existenþial se poate desprinde depersonaj ºi îl poate controla, ca în cazul casei-casei-casei-casei-casei-actantactantactantactantactant, poate fi mediul în virtutea cãruia trãieºtesau împotriva cãruia luptã personajul – casacasacasacasacasaintrigãintrigãintrigãintrigãintrigã, sau poate, fãrã sã acþioneze, determinãexperienþe prin sine însuºi, ceea ce am numit aicicasa ca fir epiccasa ca fir epiccasa ca fir epiccasa ca fir epiccasa ca fir epic.

Cea mai spectaculoasã este casa-actantcasa-actantcasa-actantcasa-actantcasa-actantce apare cu precãdere în operele fantastice,sublimând exteriorul ºi transformând radical.Locuitorul acesteia este influenþat de locul undetrãieºte, nu pare creatorul interiorului, ci desprinsdin acesta, întruchiparea sa animatã. Þigãncilelui Mircea Eliade par a trãi într-un “adevãrat palat,

“Arhitectura pentru arhitecturã este o crimãArhitectura pentru arhitecturã este o crimãArhitectura pentru arhitecturã este o crimãArhitectura pentru arhitecturã este o crimãArhitectura pentru arhitecturã este o crimã.”HundertwasserHundertwasserHundertwasserHundertwasserHundertwasser

Irina Chiriþã - EVIrina Chiriþã - EVIrina Chiriþã - EVIrina Chiriþã - EVIrina Chiriþã - EVADARE DIN SEC. XXIADARE DIN SEC. XXIADARE DIN SEC. XXIADARE DIN SEC. XXIADARE DIN SEC. XXI


STILSTILSTILSTILSTILcu grãdini, cu nuci bãtrâni”. Eroul care începe sãcunoascã interiorul fantastic este întotdeaunastrãin, adesea înfricoºat. Bordeiul în care legãseºte pe cele trei fete este un avatar al caseicare se transformã. Interiorul din nuvelã este unulal textilelor, contrastând cu goliciuneapersonajelor; acesta se unduieºte, nimic nu estesolid, moliciunea sa captiveazã ca plasa unuipãianjen. Perdelele grele care acoperã ferestrele– falii cãtre lumea exterioarã – controleazã luminaºi, prin aceasta, cât de mult aflã Gavrilescudespre lãcaºul magic, ce se lasã descoperittreptat sau se ascunde independent de voinþapersonajului. Camera se modificã ºi îi dirijeazãreacþiile: paravanele ce par nesfârºite îl prind caîntr-un labirint, tavanul îºi schimbã forma,zgomotele sunt înºelãtoare. Când, disperat, vreasã o distrugã, vraja nu se lasã ruptã: “începu sãsimtã cã draperia îl trage, cu o putere crescândã,astfel cã puþine clipe în urmã se trezi lipit de pereteºi deºi încercã sã se desprindã lãsând draperiadin mâini, nu reuºi, ºi foarte curând se simþiînfãºurat, strâns din toate pãrþile ca ºi cum ar fifost legat ºi împins într-un sac.”

Strãin de locul unde i se va împlini destinuleste ºi Egor, invitat peste varã în conacul“Domniºoarei Christina”. Casa-actantCasa-actantCasa-actantCasa-actantCasa-actant a doamneiMoscu se manifestã subtil în manipularea treptatãa locuitoarelor sale de drept, începând sã îºidescopere latura magicã dupã ce invitaþii auplecat. Nucleele magice sunt încãperile atinse despiritul Christinei, dormitorul în care se aflãportretul sãu ºi caleaºca adusã de la Viena. Totce se aflã în salonul “cam deranjat” în care ceidoi bãrbaþi pot vedea tabloul lui Mirea exprimãconservarea perfectã a spiritului capturat înpicturã, miroase a “tinereþe opritã pe loc. [...] Parcãsoarele nu trecuse prin aceastã odaie ºi timpulnu mãcinase nimic. Nimic nu pãrea primenit,schimbat, de când murise domniºoara Christina.”Patul este mare, cu perdeluþe, dupã moda vremii,iar mobilele – acoperite cu pânzã albã, totul enepãtat. Oboseala ºi tristeþea sunt proprii acestuiinterior, ca ºi puterea de a o elibera pe doamnaMoscu de prezent ºi de a face simþite emoþiilefecioarei pictate. “Palpitã altfel, aici, viaþa” cãcicamera este adãpostul rupturii, al porþii prin carepãtrunde spiritul. În rest, casa este spaþioasã ºiîntunecatã; apare furtuna privitã prin fereastrã deEgor ºi Nazarie ca semn al declanºãriisupranaturalului ºi caleaºca îngrijitã de Simina casimbol al cãlãtoriei peste tãrâmuri. Conaculboieresc trebuie sã fie distrus odatã cu locuitoriisãi, iar focul purificã în final tot þinutul afectat demagie: “Las’ sa ardã. Sã piarã strigoiul.”

Edgar Allan Poe scrie despre o altfel deîntoarcere din morþi alimentatã de o iubireneîmplinitã în “Ligeia”. Eroul nu preþuieºte iubirea,

iar motivul ponegririi este reprezentat ºi de casaacestuia, o fostã mãnãstire “cu zidurile scorojiteºi-nverzite”. Un indiciu al importanþei luxuriantuluidecor interior este, ca ºi la Eliade, amintireaperfectã a acestuia. Descrierea abundã însimboluri ca pentagrama, fereastra dintr-un singurgeam, lumina înºelãtoare, sarcofagele din granitnegru, turnul. Imaginea patului nupþial este unsemn al sfârºitului Rowenei: dacã cel aldomniºoarei Christina era imaginea tinereþiineîmplinite, aici patul este “în manierã indianã,scund ºi sculptat în abanos masiv, avânddeasupra un baldachin ce-l fãcea sã semene maidegrabã cu un catafalc”. Autorul nu se fereºte sãdea indicii clare despre caracterul fantastic alcamerei: la Poe are o importanþã aparte curentulcare fluturã draperiile ce trãdeazã prezenþaspiritelor, iar aici descrierea tapiseriei esteimpresionantã, ea însãºi reprezentândsubiectivitatea, relativitatea ºi caracterul instabilal realitãþii: “Dar arabescurile nu apãreau decâtdacã le priveai dintr-un anume punct. [...] Din uºãpãreau niºte adevãraþi monºtri, dar, de cumînaintai, înfãþiºarea aceasta dispãrea treptat ºi,pas cu pas, de te miºcai prin camerã, te pomeneaiînconjurat de un ºir nesfârºit de alcãtuiri fantasticedin vechile legende normande, sau de închipuiri

Irina Chiriþã - FIrina Chiriþã - FIrina Chiriþã - FIrina Chiriþã - FIrina Chiriþã - FANTANTANTANTANTOMAOMAOMAOMAOMA UNEI EPOCI UNEI EPOCI UNEI EPOCI UNEI EPOCI UNEI EPOCI


STILSTILSTILSTILSTILce apar în vise cãlugãrilor urmãriþi de pãcate.Efectul acesta straniu era mãrit printr-un curentde aer ce trecea prin dosul draperiilor ºi care-mprumuta odãii o nefireascã ºi neliniºtitãînsufleþire.”

O casã celebrã care serveºtedemonstraþiei noastre cã locuinþele suntadevãrate personaje este tot a lui Poe: uimitoareacasã Usher. Jucând un rol central pe tot parcursultextului, casa Usher are o atmosferã proprie. Maiexplicit decât în celelalte opere, aceastarestructureazã realitatea în jurul sãu, creând unmicrocosmos care îi induce protagonistului, ºi dedata aceasta un strãin, o jale de nesuferit de laprima privire. Casele-actantCasele-actantCasele-actantCasele-actantCasele-actant au, ca ºi eroii, oistorie, un trecut care sã le justifice prezentul, iarcasa Usher a fost cãminul unei familii nobile, darºubrede, de unde aspectul sãu fragil, deºi “nu sesurpase nicio pãrticicã a zidãriei”. Ferestrele sunt“orbite goale”, “ochi fãrã priviri”, semn cã nimicnu poate trece dincolo de micul univers îndescompunere. Totuºi, în momentul de maximãtensiune emoþionalã, acestea se deschid pentrua-l lãsa pe Roderick Usher, întocmai ca pe Egor,sã priveascã furtuna ce se abate peste þinut ºipeste destin. Vocea narativã nu descrie conaculca pe unul mãreþ, dar liniile accentuate ºi sumbre,detaliul sobru ºi spaþiul rece care dominãpovestirea creeazã imaginea unui castel pãrãsit.Ca în orice asemenea castel existã stucaturi petavane, sumbre tapiserii, podele negre caabanosul ºi draperii grele pentru delimitareaperfectã a spaþiului, pentru izolarea magicului.Deosebirile dintre imaginea criptei din subsol ºitabloul cavoului alb al lui Roderick trãdeazãlegãtura dintre casã ºi proprietar, faptul cã acestaare cu totul altã viziune a spaþiului. Trecereabruscã de la punctul culminant – apariþia luiMadeline – la deznodãmânt face ca firul tensionatsã nu se rupã (de fapt, tensiunea rãmâneconstantã pe tot parcursul nuvelei, fapt datoratconcepþiei lui Poe despre unitatea perfectã decompoziþie ºi viziune care trebuie sã existe într-o astfel de operã). Ca ºi Eliade, autorul distrugecasa care a adãpostit groaza ºi supranaturalul:“Mã cuprinse o ameþealã când vãzui puterniceleziduri prãvãlindu-se rupte în douã, deodatã. [...]La picioarele mele adâncul ºi sumbrul heleºteuîºi aduna apele, învãluind în tãcere ºi tristeþesfãrâmãturile Casei Usher.”

Spre deosebire de fantasticele case-actant, locuinþa Grandet este doar o casã, eaaparþine familiei ºi niciun strãin nu îi simte spiritul,nu este maleficã, nici binefãcãtoare. Balzacconstruieºte în “Eugenie Grandet” o casã-casã-casã-casã-casã-intrigãintrigãintrigãintrigãintrigã: chintesenþa mediului de la care porneºteºi în care se desfãºoarã acþiunea romanului, cãci

autorul, în demersul sãu de a recrea istoriamoravurilor de provincie, îºi derivã personajeleºi conflictele de la imaginea panoramicã a vieþiiîntr-un oraº ca Saumurul. De aceea, textul începeprin a focaliza pe locuinþa familiei ca o justificarea destinului acestora. Crezul literar al realistuluifrancez poate fi ilustrat prin citarea descrierii cedeschide romanul: detaliu realist, compoziþiapicturalã ºi adecvarea la adevãrurile timpuluidemne de un istoric al caracterlor, toate seregãsesc în imaginea strãzii ºi a casei domnuluiGrandet. Un laitmotiv al descrierii - ce revine peparcursul textului chiar dacã acesta nu se maiopreºte asupra imaginii locuinþei – este frigul casimbol al lipsei confortului. Lipsa cãldurii conferãdecorului sobrietate, dezvãluie absenþasentimentalismelor ºi rigurozitatea perceputã cavaloare-mijloc pentru pãstrarea averii. Nostalgiatranspare prin descrierea frumuseþii trecute:“Acest luxos decor [draperiile], atât de puþin înarmonie cu obiceiurile domnului Grandet, fusesecumpãrat odatã cu casa, ca ºi cadrul gotic,pendula, mobila tapisatã ºi colþarele de lemntrandafiriu.” Acum, casa este “ºtearsã, rece ºimutã”, reparatã temeinic, dar grosolan, în absenþaorcãrui reper estetic, totul existând doar în virtuteautilitãþii. Aºa cum Poe îºi comparã interioarele cusicrie ºi cavouri, pentru fata avarului din Saumur,

Irina Chiriþã - VIZIUNEIrina Chiriþã - VIZIUNEIrina Chiriþã - VIZIUNEIrina Chiriþã - VIZIUNEIrina Chiriþã - VIZIUNE


STILSTILSTILSTILSTILpentru mama ei ºi chiar pentru Nanon, casa- casa- casa- casa- casa-intrigãintrigãintrigãintrigãintrigã este o închisoare care le limiteazã, leghideazã destinele, o strictã ºcoalã a exempluluiale cãrei ziduri sunt conjuncturile nefaste ºiputerea obiºnuinþei. ªi aceastã vilã are o camerãinterzisã care nu adãposteºte spirite sau obiectemagice, dar conþine esenþa vieþii lui Grandet. Estevorba despre biroul acestuia unde ia deciziilefinanciare ºi unde se aflã seiful prea rar deschisal familiei. Descoperind casa, vãrul de la Parisare o imagine clarã a vieþii aici: “Când Charlesvãzu zidurile îngãlbenite ºi afumate ale cuºtii undescara cu balustradã putredã scârþâia sub paºiibãtrânului, dezmeticirea lui merse în rinforzando.[...] “Ce naiba m-a trimis tata sã fac aici?” seîntrebã în sine.” Casa-intrigãCasa-intrigãCasa-intrigãCasa-intrigãCasa-intrigã nu se distruge,este conþinutã de finalul acþiunii, se regãseºteoglinditã în deznodãmânt. Balzac alege sã opãstreze intactã, Eugenie ducând aceeaºi viaþãca mai înainte în aceleaºi camere friguroase,urmând exemplul pãrinþilor sãi: “Mama aveadreptate! suspinã printre lacrimi. Sã suferi ºi sãmori.”

Asemãnãrile dintre casa domnului Grandetºi cea a lui Constantin Giurgiuveanu suntintenþionate, dar nu poartã urma epigonismului.George Cãlinescu manipuleazã abilintertextualitatea pentru a construi într-o manierãoriginalã o frescã ce nu þine de perioadã sau de

loc. Începând tot cu o descriere a strãzii, de dataaceasta din Bucureºtii începutului de secol XX,autorul se opreºte asupra casei în aceeaºimanierã ca Balzac, accentuând aparentul gradavansat de deteriorare ºi soliditatea sfidãtoare aconstrucþiei. Kitsch-ul dominã anticamera în careintrã Felix, decoraþiile cu aspiraþii de antichitãþi ºieclectismul interiorului fiind afirmaþia statutului deburghez al lui moº Costache, statut cimentat derãposata soþie. Casa este neprimitoare aºa cumse aºteaptã de la un avar, dar se vede influenþabeneficã a Otiliei. Aceasta nu este nicidecum caEugenie, Cãlinescu se desprinde de modelulbalzacian pentru un altfel de deznodãmânt, faptreflectat ºi în casa-intrigãcasa-intrigãcasa-intrigãcasa-intrigãcasa-intrigã de pe strada Antim.Contrastând cu imaginea unitarã a imobiluluiAglaei, camera Otiliei ce rupe sobrietatea ºirãceala îi anticipeazã aventurile. Aceasta este un“ascunziº feminin” aglomerat, haosul este aiciatractiv prin delicateþe ºi eleganþã. Frumuseþeaneintenþionatã a interiorului trezeºte emoþie:oglinda, tapetul ºi lipsa de formalitate, micileobiecte pe care un tânãr nu este obiºnuit sã lepriveascã o caracterizeazã pe proprietarã fãrãriscul de a îi anula farmecul prin explicaþie. Otiliaare cãrþi ºi îl trezeºte pe Felix cântând la pian.Încãrcarea apãsãtoare a înaltului hol etransformatã în camera Otiliei în dezordinea cerelevã þesãtura unui suflet deloc simplu ce nu arfi putut urma exemplul tatãlui adoptiv ca ºiEugenie: “Felix se întinse din nou pe pat cu capulpe un morman de perne decorative fãrã sã sedezbrace. Era pregãtit sã nu se culce, ci numaisã se odihneascã, intimidat de acest interior carenu pãrea pregãtit sã-l primeascã.”

Vila San Girolamo în care îºi retrãieºtepovestea “Pacientul englez” nu este nici actant,nici intrigã. Canadianul Michael Ondaatjeconstruieºte prin descrierea progresivã a caseiun alt fir epicfir epicfir epicfir epicfir epic al romanului care dezvoltã ideeaprofanãrii, a pericolului ºi a împãcãrii cu exteriorul.Descoperirea ºi “cucerirea” fostei mãnãstiri estepentru Hana cãlãtoria iniþiaticã, mai puternicãdecât experiena rãzboiului. Deschise cãtrevegetaþie de obuze, camerele sunt încã împânzitede mine, de unde ºotronul atent prin bibliotecã ºiprin dormitoare murdare. Plantele purificãdistrugerea ºi durerea, transformând vila într-unmonument al trecutului, al libertãþii, al lipsei deconstrângeri: Hana foloseºte crucifixul dreptsperietoare, fântâna de piatrã drept cadã ºi rafturide cãrþi pe post de scãri. Lãcaºul pacientuluienglez sublimeazã realitatea ºi îºi alcãtuieºte oatmosferã proprie, dar nu explicit, ca în nuvelelefantastice, nu prin spirite sau magie, doar legând,aducând împreunã. Firul epicFirul epicFirul epicFirul epicFirul epic axat pe casã esteliantul poveºtilor celor patru personaje, contextulcare nu determinã. Pe un perete din camera

ÎMPOTRIVA STILULUI RETORIC SI EXPRESIVISTÎMPOTRIVA STILULUI RETORIC SI EXPRESIVISTÎMPOTRIVA STILULUI RETORIC SI EXPRESIVISTÎMPOTRIVA STILULUI RETORIC SI EXPRESIVISTÎMPOTRIVA STILULUI RETORIC SI EXPRESIVIST(sau Coincidenta la Hugo)(sau Coincidenta la Hugo)(sau Coincidenta la Hugo)(sau Coincidenta la Hugo)(sau Coincidenta la Hugo)

onceptul de “stil”, ca multedintre cuvintele-cheie dinestetica ºi istoria literarã, asuferit dintotdeauna deambiguitate. Se poate referi lacaracteristicile aparentesenþiale ale unei perioadeistorice preocupate de detaliu,opulenþã ºi intensitate

dramaticã ºi atunci îl numim stilul baroc. Poatedesemna conþinutul operelor care se ocupã cueroi mai scunzi, mai urâþi ºi mai lacomi decât noiînºine, caz în care vorbim despre stilul comic.Poate de asemenea descrie trãsãturile formaleale unui discurs, precum faimosul stil indirect liberîn care FlaubertFlaubertFlaubertFlaubertFlaubert reda gândurile eroilor sãi. Deºi

diferite, aceste definiþii ale cuvântului au în comunfaptul cã stilul este tratat ca un set de trãsãturiimitabile, repetabile, ce se înfãþiºeazã noilor autorisub forma unui manual care, urmat cu fidelitate,poate genera, dupã formulele potrivite, opere înstil baroc, comic, sau flaubertian. Aº numi drept“retoricã” aceastã abordare a ideii de stil, pentrucã, exact ca în retorica anticã, existã o artãstilisticã (un meºteºug stilistic) relativ uºor depredat ºi de reprodus, care genereazã obiecteartistice destinate unui public calificat stilistic.Astfel, cititorii de romane poliþiste sausentimentale continuã sã cumpere cãrþi lastandurile din aeroport, iar spectatorii detelenovele continuã sã priveascã seriale infinite,ambele categorii reînnoindu-ºi consumul în


STILSTILSTILSTILSTILcontelui este o frescã, iar biblioteca simbolizeazãnu culturã, ci conservarea experienþelor unei altelumi, poveºtilor ce parcã aparþin casei, fãrãcontinuitate sau importanþã pentru destinulpersonajelor sale. Ambianþa în vila italianã estede provizorat: “Fata prefera sã ducã un trainomadic în acea casã, cu aºternutul sau hamaculdupã ea, dormind uneori în camera pacientuluienglez, uneori pe hol, în funcþie de temperaturã,de vânt, de luminã”. În casa din romanul luiOndaatje fiecare personaj capãtã roluri: Hanaeste cea care curãþã ºi vindecã, Kip învingevestigiile rãzboiului ºi graniþele sentimentale,pacientul englez ºi Caravaggio îºi povestescdestinele, rãspunzând la întrebãri. Vila SanGirolamo nu se distruge, dar nici nu se conservãdupã ce este pãrãsitã; ea înceteazã sã existe înlipsa personajelor sale, nu mai trãieºte dinmomentul în care s-au descoperit adevãrul ºilimitele. Hana, Kip ºi David, toþi rãniþi de rãzboiîntocmai ca pacientul englez, pleacã din Italia cuputerea de a se reconstrui sau de a se

autodistruge; deznodãmântul destinelor nu maiþine de poveste. “Vila se cufundã în întuneric. Peculoar, lângã dormitorul pacientului englez, ardeultima lumânare, încã vie în noapte.”

Casa-actantCasa-actantCasa-actantCasa-actantCasa-actant, casa-intrigãcasa-intrigãcasa-intrigãcasa-intrigãcasa-intrigã ºi decorul cadecorul cadecorul cadecorul cadecorul cafir narativfir narativfir narativfir narativfir narativ nu sunt singurele categorii în care sepot aºeza locuinþele literare, exemplele detaliateaici nu sunt nici ele singurele, poate nu sunt nicicele mai reprezentative. Am vorbit despre Eliadeºi Poe, Balzac, George Cãlinescu ºi MichaelOndaatje din pasiune, iar casele au fost alese cumaximã subiectivitate. Sunt vile cu ferestre înalteºi holuri largi, cu scãri interioare ºi dependinþe.Sunt alese poate din dorinþa de cunoaºtere apoveºtilor din afara apartamentelor meschine, dinfascinaþia pentru case dãrãpãnate ºi din milapentru ruine, din sentimentul cã substanþialacontribuþie a acestora la bine-cunoscuta acþiuneeste trecutã cu vederea de cititori. Descriereaunei case poate spune mai multe decât o sutã deimagini.

Monica OLARUMonica OLARUMonica OLARUMonica OLARUMonica OLARU – elevã a CNU între 1990-1997olimpicã naþionalã la matematicã ºi englezã

admisã la Universitatea Bucureºti (lb. englezã)bursierã a Universitãþii New York

absolventã a Universitãþii Stanforddoctorand al Universitãþii Chicago

în specialitatea literaturã comparatã

virtutea unei bine-stabilite retorici vizuale ºiromaneºti.

La polul opus se aflã acea definiþie concisãa stilului pe care o moºtenim de la BuffonBuffonBuffonBuffonBuffon, care adeclarat în secolul XVIII cã “stilul este omul”. Stilulnu ar fi nici manierã superficialã de a reda undiscurs, nici predicatul unei perioade istorice, nicicalitatea esenþialã a unui gen literar precumtragedia, comedia sau poemul epic. Dupã aceastãdefiniþie, stilul ar fi acea esenþã inimitabilã a omuluiFlaubertFlaubertFlaubertFlaubertFlaubert, omului KafkaKafkaKafkaKafkaKafka, omului Herta MüllerHerta MüllerHerta MüllerHerta MüllerHerta Müller,care se exprimã în producþia lor literarã indiferentde formulele pe care le-ar urma sau le-ar înfrânge,fiind imposibil pentru aceºtia sã exprime altcevadecât propria lor esenþã. Aº numi drept“expresivistã” aceastã abordare a stilului, în modfundamental opusã celei “retorice” prininimitabilitatea care ar defini fiinþa profundã ascriitorului sau artistului.

Mult iubitã de romantici, aceastã idee aexprimãrii esenþiale a sinelui prin scriiturã esteînsã infirmatã de dovezile pe care le avem laîndemânã: scriitorii aceºtia inimitabili sunt de faptexpuºi pastiºei. Existã pastiºe extrem decompetente dupã ByronByronByronByronByron, DostoievskiDostoievskiDostoievskiDostoievskiDostoievski, FlaubertFlaubertFlaubertFlaubertFlaubert,sau, minunea-minunilor, dupã ProustProustProustProustProust. Or, dacãstilul ar fi omul în sensul precis al cuvântului,pentru cã unicitatea subiectului este dincolo deîndoialã, acesta nu ar fi imitabil, iar pastiºa ar fiîntotdeauna jalnicã ºi strãvezie.

Omul nu este imitabil, însã stilul sãu este.Minunatele pasaje flaubertiene ale lui ProustProustProustProustProust,atribuibile automatic lui FlaubertFlaubertFlaubertFlaubertFlaubert dacã nu amcunoaºte adevãratul autor, dovedesc din plinacest fapt. Mã declar deci împotriva abordãriiretorice, dar ºi a celei expresiviste, respingândºi repetabilitatea formulei, dar ºi mitul unicitãþiisubiective.

Închei cu o o notã despre Victor HugoVictor HugoVictor HugoVictor HugoVictor Hugo.Am recitit de curând Les Misérables ºi am fostsurprinsã de o trãsãturã stilisticã ce poate fi uºorimitatã, însã care va rãmâne pentru mine “stilulhugolian”. În nenumãrate episoade ale mareluiroman, naratorul reia povestea ca ºi cum aceastaar începe de la zero de fiecare datã. Iatã unexemplu din capitolul terminal “Suprema umbrã,suprema aurorã”: “Un om intrã [urmeazãdescriere fizicã; discurs direct]. Thénardier, cãcidespre el era vorba, fu foarte surprins” (etc). Estegreu de supra estimat de câte ori HugoHugoHugoHugoHugoreporneºte naraþiunea în termenii indefiniþi “unom”, “un prizonier”, “un agent de poliþie”, “oprostituatã”, “un copil al strãzii”, pentru a revelaapoi cã era vorba de Javert, Jean Valjean, Fantinesau Gavroche. Acest procedeu stilistic aºeazãîn faþa cititorului anonimatul primordial al

personajului, anihilând unicitatea sa subiectivã.Povestea pare a fi “doar” despre un om ºi nudespre X sau Y; începem cu o formulã, un individfãrã prezenþã unicã ºi nu cu un erou sau unprotagonist. Pornim din spaþiul sociologic în careun individ mãsoarã cât oricare altul ºi în careamândoi sunt supuºi determinismului claseicãreia îi aparþin, sexului sau vârstei. Dar scriitorulgenial nu se ocupã cu sociologia, ci cu arta greuimitabilã a romanului. Dupã un rãgaz în careanonimatul personajului se destramã cu fiecaredescriere ºi fiecare cuvânt rostit de el, naratorulne anunþã ceea ce ºtiam deja: “Thénardier, cãcidespre el era vorba...” ºi “Jean Valjean, cãci elera prizonierul cu pricina...” Iatã cã din anonimatse naºte individul unic. Din retoricã sociologicãse ridicã eroul romanesc.

Aceasta este una din funcþiile supreme aleromanului ºi marca stilului hugolian: cititorul esteantrenat de-a lungul actului lecturii sã sesizezeunicitatea ascunsã în indeterminare. “Un om” esteo simplã observaþie genericã ºi istoria a însemnatnenumãrate proiecte pentru binele “omului” cares-au destrãmat în crime împotriva unor oamenipreciºi, cu nume ºi feþe individuale. Or romanulne învaþã sã anticipãm cã “un om” va deveni prinapropiere, atunci când îi aflãm povestea, eroulJean Valjean. Ce coincidenþã magicã ºi câte efecteetice decurg din aceastã trãsãturã de stil.



Irina Chiriþã - RÂUL DIN BABILONIrina Chiriþã - RÂUL DIN BABILONIrina Chiriþã - RÂUL DIN BABILONIrina Chiriþã - RÂUL DIN BABILONIrina Chiriþã - RÂUL DIN BABILON

ÎN DULCELE STIL CLASICÎN DULCELE STIL CLASICÎN DULCELE STIL CLASICÎN DULCELE STIL CLASICÎN DULCELE STIL CLASICTIL-cuvânt polisemantic ºimultilingvistic, cu o evoluþie maimult decât interesantã, trimite lanumeroase domenii deactivitate, este prezent în atâtde multe expresii încât oabordare exhaustivã este sortitãeºecului. Etimologic vorbind el

aparþine, fãrã îndoialã, scrisului. Îl gãsim în greacaveche stylos ºi apoi în latinã stilus, denumind unbeþiºor lung, ascuþit la un capãt ºi plat la celãlalt(condei). Capãtul ascuþit se folosea la desenarealiterelor pe tãbliþele cerate tabellae cereae, iar celplat servea la ºtergerea acestora prin nivelareastratului de cearã. De aici îndemnul magistruluicãtre discipol “verte saepe stilum” (întoarce, dincând în când, condeiul!) pentru a-i atrage atenþiacã trebuie sã corecteze mereu textul pânã atingeexpresia cea mai potrivitã.

În antichitatea latinã, lui CiceroCiceroCiceroCiceroCicero, oratorcelebru dar ºi teoretician al elocinþei universale,îi revine meritul sã-i ofere cuvântului stilus sensulfigurat “fel de a scrie, modalitate proprie de a-ºiexpune opiniile”. În tratatele de retoricã De oratore(Despre orator) ºi Orator (Oratorul) abordeazãproblemele importante ale pregãtirii unui tânãr îndomeniul elocinþei, complexitatea acestui domeniuextrem de important într-un stat democratic,precum ºi portretul oratorului ideal. Eloquens -oratorul este cel care, în for sau la un procescausa va vorbi astfel încât sã aducã argumenteprobare, sã farmece auditoriul delectare, sãimpresioneze, sã convingã flectere. În discursargumentarea este o necesitate, delectareaadaugã plãcerea suavitas, iar dacã a reuºit sãimpresioneze victoria este sigurã. Prin urmare,valoarea unui orator este confirmatã în practicavieþii de numãrul adversarilor pe care i-a învinsîn dezbaterile publice sau în justiþie.

Cele trei îndatoriri ale oratorului enumeratemai sus reflectã o îmbinare mãiastrã întreargumentare (conþinutul ideatic) ºi aspectul formalcare pleacã de la nivelul sunetelor pânã la cel alfrazei ºi al pãrþilor unui discurs. Vorbitorul îºi vaselecta probatoriul conform dublei întrebãripragmatice quid cuique prodest? (la ce ºi cuifoloseºte). În ceea ce priveºte forma, lucrurile suntmult mai complicate. Oratorul desãvârºit îºi vaadapta discursul în funcþie de condiþiile concrete:

calitatea auditorului, a probelor ºi a argumentelor,devenind astfel un veritabil moderator almaterialului lingvistic.

CiceroCiceroCiceroCiceroCicero distinge trei stiluri oratorice generadicendi, genus grande (mãreþ, grandilocvent),tenue (subtil) ºi medium (de mijloc). Primul secaracterizeazã prin abundenþa figurilor de stil, pringrijã în alegerea cuvintelor, dar cei care-l practicãfãrã talent ajung, uneori, sã dea la ivealã frazemult prea lungi ºi lipsite de claritate. Oratorii subtili,îºi construiesc discursul bizuindu-se pe raþiune,pe argumentarea logicã ºi neglijeazã aspectulformal. Arpinatul nu neagã faptul cã în fiecaredintre aceste stiluri au strãlucit câþiva, dar atrageatenþia cât de uºor poþi eºua abuzând deaspectele unuia. Al treilea stil oratoric esteapreciat de Cicero ca fiind unul ce curge (fluid) înmod natural: Vorbirea lui curge, dupã cum sespune, mereu la fel, fãrã sã se distingã prin altcevadecât prin claritate ºi ordine, sau adaugã, ca la ocoroanã, unele panglici ºi coloreazã tot discursulcu câteva figuri de vorbire sau de cugetare.

Irina Chiriþã - AMBIENTIrina Chiriþã - AMBIENTIrina Chiriþã - AMBIENTIrina Chiriþã - AMBIENTIrina Chiriþã - AMBIENT



prof. Elena SOAREprof. Elena SOAREprof. Elena SOAREprof. Elena SOAREprof. Elena SOARE

DEMONISM SI DIVINITATEDEMONISM SI DIVINITATEDEMONISM SI DIVINITATEDEMONISM SI DIVINITATEDEMONISM SI DIVINITATEModalitãþi ale fantasticului în “Domniºoara Christina” de Mircea Eliade ºiModalitãþi ale fantasticului în “Domniºoara Christina” de Mircea Eliade ºiModalitãþi ale fantasticului în “Domniºoara Christina” de Mircea Eliade ºiModalitãþi ale fantasticului în “Domniºoara Christina” de Mircea Eliade ºiModalitãþi ale fantasticului în “Domniºoara Christina” de Mircea Eliade ºi

“Cãprioara din vis” de V“Cãprioara din vis” de V“Cãprioara din vis” de V“Cãprioara din vis” de V“Cãprioara din vis” de Vasile Vasile Vasile Vasile Vasile Voiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescu

Oana BOGZARUOana BOGZARUOana BOGZARUOana BOGZARUOana BOGZARUclasa a X-a Fclasa a X-a Fclasa a X-a Fclasa a X-a Fclasa a X-a F

ªi iatã cum s-a ajuns la principalacaracteristicã a clasicismului antic: echilibrulmodus, mãsurã, greu de atins, la care s-araportat ºi filosoful SenecaSenecaSenecaSenecaSeneca, acest CiceroCiceroCiceroCiceroCicero alsecolului I p, Chr., preocupat de stil-elocutio. Înunele dialoguri ºi în câteva scrisori (100, 114, 115),adresate discipolului ºi prietenului sãu LucilliusLucilliusLucilliusLucilliusLucilliusafirma cã modul de exprimare se schimbã mereuîn funcþie de felul de viaþã al cetãþii. ªi el considerãfoarte important conþinutul, mesajul pe carevorbitorul vrea sã-l transmitã, sfãtuindu-l peLucilliusLucilliusLucilliusLucilliusLucillius sã se preocupe mai mult de ce vrea sãspunã decât de cum va spune. Criticã vehementstilul preþios ºi decadent ce cultivã simetria ºiarmonia exageratã, îndepãrtându-se de echilibruldintre formã ºi fond. O astfel de scriiturã estecomparatã cu o coafurã extrem de sofisticatã,“aºezatã cu mâna” a unui tânãr de la care nu poþiaºtepta nimic serios, nimic puternic. Atunci cândconþinutul de idei este lipsit de consistenþã, întregdiscursul se prãbuºeºte, asemenea uneipersoane cãreia i s-a distrus coloana vertebralã.

Am folosit termenul discurs la modulgeneric, înþelegând, de fapt, orice acþiune în care

sunt folosite cuvinte. Poate este momentul sã-llãsãm pe CiceroCiceroCiceroCiceroCicero, dupã douã milenii, sã neaminteascã un lucru pe care se pare cã cei maimulþi l-am uitat ºi anume cã în orice acþiune trebuiesã ne raportãm la ceea ce se cuvine, etimologicdecenþã, de vreme ce în latinã verbul decetînseamnã se cuvine. “Dar ce este esenþial într-un discurs ca ºi în toate celelalte lucruri estedreapta judecatã (ratio). Cãci într-un discurs, caºi în viaþã, nu e nimic mai greu decât sã vezi cese cuvine (decet). Grecii numeau aceasta“prepon”, noi i-am putea spune foarte bine“decorum”; despre aceasta se dau multe regulifoarte bune ºi lucrul meritã sã fie foarte binecunoscut; necunoaºterea lui duce la multe greºeli,nu numai în viaþã, dar foarte adesea ºi în oratorie.”(CiceroCiceroCiceroCiceroCicero, Orator, XXI, 2)

În speranþa cã am deschis niºte pagini dereferinþã ale culturii universale, lãsãm pe seamaaltora descifrarea poeziei lui Nichita al cãrui titlune-am permis sã-l împrumutãm.

i rcea El iadei rcea El iadei rcea El iadei rcea El iadei rcea El iade ºi VVVVVasi leas i leas i leas i leas i leVVVVVoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescu sunt fãrã îndoialã doimari creatori de prozã fantasticãîn literatura româneascã, fiecarecreându-ºi propria concepþiedespre aceastã întrepãtrunderedintre real ºi ireal, sacru ºi profanºi nu în ultimul rând cotidian ºi

fabulos. Se cuvine sã începem cu o definiþie afantasticului, nu în ideea de a-l concretiza, cipentru a înþelege pe cât posibil acest flux

continuu de imaginaþie ºi mister. Jean FabreJean FabreJean FabreJean FabreJean Fabreconsidera cã tocmai realul duce la existenþafantasticului afirmând cã: “Fãrã realism nu existãfantastic”, pe când Tzvetan TTzvetan TTzvetan TTzvetan TTzvetan Todorovodorovodorovodorovodorov considerãcã “Fantasticul este ezitarea cuiva care nucunoaºte decât legile naturale pus faþã în faþã cuun eveniment în aparenþã supranatural.” ÎnsãEl iadeEl iadeEl iadeEl iadeEl iade ºi-a întemeiat propria definiþie afantasticului, afirmând cã acesta apare lainterferenþa dintre planul sacru ºi cel profan, ori“Domniºoara Christina” este un exempluconcludent pentru a observa aceastã teorie.

Nuvela se deschide cu imaginea familieiMoscu, o familie chiar ºi în aparenþã stranie,alcãtuitã din personaje neliniºtite, ce par cã ascundceva, domnul Nazarie afirmând despre doamnaMoscu: “cã ar fi suferi de o extenuare cronicã,asta ar însemna un fel de moarte opritã în loc...”.



Încã de la început atmosfera creatã este una deteamã cu o puternicã intensitate emoþionalã,cititorului fiindu-i creatã o stare de spaimã. Spredeosebire de aceasta, “Cãprioara din vis” începecu o replicã “De aceea eu cred în vise..” ceintroduce direct cititorul în miraculos, deºi peparcurs tinde sã devinã o discuþie ºtiinþificã asupratehnicii viselor si numeroaselor interpretãri aleacestuia. Astfel, atmosfera diferã în cele douãnuvele, cãci sentimentul de fricã devine tot maiproeminent de-a lungul lecturãrii “DomniºoareiChristina”, pe când “Cãprioara din vis” pãstreazão nuanþã de feeric ºi miraculos.

În punctul culminant al celor douã nuvele,atenþia este captatã de iubirea ce se înfiripã însufletul personajelor principale. În opera luiEliadeEliadeEliadeEliadeEliade, iubirea purã dintre Egor ºi Sanda esteîntreruptã, acaparatã de prezenþa seducãtoare aChristinei. Seducþia la cei doi autori se poateinterpreta prin etimologia cuvântului “seduco,seducere”, ce semnificã luarea de-o-parte,cãlãuzirea pe drumul artei, dar ºi în lumeafantasticului. Pe parcurs, aceastã seducþie vadeveni una misticã, menitã sã schimbe destinulpersonajelor. Însã Egor nu este sedus imediat deprezenþa Christinei, ci are loc o seducþiepremergãtoare realizatã de portretul ei. Tabloul

apare in nuvela lui E l iadeEl iadeEl iadeEl iadeEl iade ca simbol altranscenderii spre lumea demonicã a strigoiului,ce are puterea de a se regenera prin recreare.Pãtruns în acest real deformat, Egor primeºtesemne precise din partea strigoiului prin diferiteversuri din “Luceafãrul”: “Cãci eu sunt vie, tu eºtimort”, dar ºi prin basmul ce i-l povesteºte Simina.Artistul, la început, ezitã sã creadã în existenþastrigoiului “Sper sã nu crezi ºi d-ta acelaºi lucru,vorbi el cu oarecare ironie în glas...”, dar odatãcu apariþiile tot mai concrete ale Christinei renunþãla aceastã ezitare ºi odatã cu el ºi cititorul.

În “Cãprioara din vis” miraculosul îºi faceapariþia odatã cu deschiderea cerurilor deBoboteazã când Irina îl anunþã pe vânãtor: “Fiicu bãgare de seamã... mâine searã e ajunulBobotezei, când visele au tâlc. Þine minte ce þise aratã. Câteodatã e chiar ursita.” MirceaMirceaMirceaMirceaMirceaEliadeEliadeEliadeEliadeEliade amintea în lucrarea sa “Mitul eterneireîntoarceri”, cã în acel moment mitic (celedouãsprezece zile care despart Crãciunul deBoboteazã) existã speranþa cã abolirea timpuluieste posibilã, deoarece lumea este aneantizatãºi recreatã. În “Cãprioara din vis” are loc o astfelde abolire a timpului prin transcendereapersonajului în lumea miticã.

De-a lungul lecturãrii celor douã nuvelese observã apariþia acestei falii foarte bineconturate cu atât mai mult cu cât suntem introduºiîn sfera fanstaticului prin acelaºi procedeu ºianume: visul. Acesta devine un “vehicul” menitsã asigure transcenderea personajelor într-olume paralelã. Visul apare în nuvela luiVVVVVoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescu ca mijloc de realizare a fantasticului,iar interpretat din punct de vedere psihologic elcapãtã semnificaþii simbolice. Conform teoriei luiC.G.JungC.G.JungC.G.JungC.G.JungC.G.Jung, aceste vise sunt declanºate îninconºtientul colectiv ce existã nediferenþiat lafiecare om ºi care se manifestã într-un momentde cumpãnã în viaþa acestuia. În “Cãprioara dinvis” inconºtientul aduce prin intermediul visului,imaginea arhetipului care a descoperit artavânãtorii. Prin urmare, personajul lui VVVVVoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuia contact cu istoria lumii printr-o simplã imagineatemporalã ce îi reveleazã propriul destin. Înnuvela lui EliadeEliadeEliadeEliadeEliade visul se manifestã ca o profeþieîn care Prajan, prietenul decedat al lui Egor, îlavertizeazã: “pãzeºte-te bine, cãci eºti într-omare primejdie...”, ca apoi sã se transforme într-un mijloc de încãlcare a barierei dintre materie ºispirit.

Frumuseþea neobiºnuitã a portretuluiChristinei pune stãpânire pe Egor, realizându-se



Irina Chiriþã - NEVERMOREIrina Chiriþã - NEVERMOREIrina Chiriþã - NEVERMOREIrina Chiriþã - NEVERMOREIrina Chiriþã - NEVERMORE

o transcendere ce se sfârºeºte odatã cudistrugerea acestuia. Sentimentul de eliberare dinforþele maleficului este descris “ca o febrã care îlpurta ºi-l cobora din vis”. Astfel, în “DomniºoaraChristina” visul devine un instrument al voinþeimalefice pe când în “Cãprioara din vis” devineelementar. În timp ce EliadeEliadeEliadeEliadeEliade contureazã teamace pãtrunde în sufletul omului când este pus faþãîn faþã cu o fiinþã din altã lume, VVVVVasile Vasile Vasile Vasile Vasile Voiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuprezintã experienþa omului ce este transportat întimpul mitic pentru a fi iniþiat în arta vânãtorii la felcum a fost iniþat primul om de cãtre zeiþa Diana.Se creeazã în cititor ezitarea de a crede cã Irinaeste chiar zeiþa Diana, fiind ºi cea care îlavertizeazã pe sculptor cã va avea o experienþãunicã dacã este “cu bãgare de seamã”, la fel cumva exista în cititor ezitarea de a crede cãdomniºoara Christina a fost distrusã de cãtreEgor.

Întâlnim în cele douã nuvele motivul omuluicare “trebuie ales, care a fost ales”. Suntem puºiin situaþia de a ne gândi cã trebuie sã ºtii sãpriveºti cerurile când se deschid, cã trebuie sãºtii “sã simþi cum cineva se apropie de tine ºi sepregãteºte sã te asculte, cineva pe care nu-l vezi,dar a cãrui prezenþã o simþi în bãtaia sângelui ºio recunoºti în sclipirea ochilor vecinului tãu.” Stilul

aparent simplu al celor doi scriitori duce la apariþiaelementului fantastic doar prin expresii figurate,foarte curente, care desemneazã dacã suntînþelese literal, un eveniment supranatural, darcãrora le este subtil exploatat sensul conotativ.

Fantasticul în “Domniºoara Christina” secontureazã treptat, devenind evident cã în spateleacestei familii ciudate ºi a iubirii dintre Egor ºiSanda, se dã o luptã crâncenã între malefic ºidivin. EliadeEliadeEliadeEliadeEliade surprinde ezitarea omului întredemonism ºi divinitate, dar ºi puterile covârºitoareale acestora. Egor este ales datoritã sufletului sãude artist, dar este pus ºi în situaþia de a-ºi protejaiubita ºi totodatã de a se salva pe sine din gheareledemonului ce pusese stãpânire pe întreagamoºie. Astfel, forþa care îl împiedicã pe Egor de ase lãsa cu totul în voia Christinei este chiar iubireace i-o poartã Sandei. Aceastã fãrâmã de puritatece existã în sufletul sãu îl ajutã sã reziste în faþademonului, dar nu este suficientã pentru a o salvape Sanda, cãci ea poartã sângele Christinei. Pusfaþã în faþã cu dorinþa demonului de a avea o putereeternã ºi de a cãpãta nemurirea, Egor sefoloseºte de credinþa în Dumnezeu ºi încearcãsã distrugã lumea sacrã ce a tulburat-o pe ceaprofanã.

La VVVVVoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescu, natura, animalul capãtãsemnificaþii mitico-magice, pe când la EliadeEliadeEliadeEliadeEliadefantasticul irupe sub semnificaþiile superstiþiilor ºia coincidenþelor. Intrãm astfel într-o sferã apandeterminismului ce se manifestã în ambelenuvele prezentate aici, dar ºi în alte scrieri aleautorilor. Este de amintit faptul cã ºi VVVVVoiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescua prezentat într-una din nuvelele sale “Iubiremagicã”, strigoiul ce capãtã chip de femeie pentrua atrage ºi a fermeca omul. Acolo strigoiul se naºtedin magie ºi moare tot sub puterea covârºitoarea acesteia.

Un alt motiv pe care îl vom întâlni la ambiiscriitori va fi acela de sacralizare a omului, cãciatât Egor, cât ºi vânãtorul sunt purtaþi în lumilemitice când omul era pus în situaþia de a lupta cuispita, cu demonul ca mai apoi sã fie ajutat deforþa divinã, de zei, sã gãseascã calea cea dreaptãfie cã în “Cãprioara din vis” aceastã cãlãtorie sepoate realiza prin metempsihozã, sau ca în“Domniºoara Christina” într-o zonã aproapeizolatã, scoasã din timpul obiºnuit. Aparent,subiectul este simplu. Un vânãtor îºi aflãadevãrata vocaþie prin intermediul unui visprofetic. Aceastã aparentã simplitate seîmpleteºte cu supranaturalul, creând experienþafantasticã în universul nostru imaginar. Astfel



Irina Chiriþã - DEMONISMIrina Chiriþã - DEMONISMIrina Chiriþã - DEMONISMIrina Chiriþã - DEMONISMIrina Chiriþã - DEMONISM

ajungem în ipostaza de a afirma cã ceea ce neprezintã VVVVVasile Vasile Vasile Vasile Vasile Voiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescu în nuvela sa esteperfect real, iar tocmai acest real uluitor devinefantastic. Pentru cineva care nu crede în putereavisului sau a inconºtientului aceastã nuvelã vapãrea una fantasticã cu un subiect imaginar ºinu o imagine a ceea ce se petrece cu adevãratîn mintea omului datoritã unor forþe totalnecunoscute lui. Dacã VVVVVasile Vasi le Vasi le Vasi le Vasi le Voiculescuoiculescuoiculescuoiculescuoiculescudeschide o poartã prin intermediul inconºtientuluisuprizând macrocosmosul, Mircea EliadeMircea EliadeMircea EliadeMircea EliadeMircea Eliadetranscende barierele realului pentru a ne transferaîntr-un spaþiu atemporal la limita dintre sacru siprofan.

Fantasticul la Mircea EliadeMircea EliadeMircea EliadeMircea EliadeMircea Eliade apare multmai complex, cãci sunt introduse mult mai multeelemente simbolistice care declanºeazã misterul,existând ºi o strânsã relaþie între personaje.Strigoiul domniºoarei Christina estemetamorfozat într-o femeie cu o puternicã forþãde atracþie: “Incest, crimã, nebunie-amantã,sorã, înger, totul se aduna ºi se mistuia alãturide carnea aceasta incendiatã ºi totuºi fãrã viaþã”,un demon care distruge liniºtea cotidianã. Înacest spaþiu, cea care dominã este forþa maleficãºi nu cea divinã ca în “Cãprioara din vis”, o forþã

maleficã capabilã sã tulbure ºi puritatea unui copil.Aici sufletul de copil nu apare ca un remediuîmpotriva rãului, ci, din contrã, ca o forþã aacestuia. Uciderea Siminei se realizeazã chiarîn lumea demonului, cãci coborârea lui Egor înpivniþã echivaleazã cu coborârea în Infern. Copilulaparþine forþei malefice, iar stârpirea demonuluitrebuie sã aibã loc în lumea acestuia. Transpusîn universul demonic, omul se simte neputincios,simte apropierea pãcatului “Þi-e fricã de sânge,þi-e fricã de chiar viaþa ta, de destinul tãu demuritor”, cãci dacã vânãtorul trãieºte o recreaþiea artei, Egor este transpus într-o lume a haosului.Stilul fantasticului la cei doi scriitori nu este unulgrotesc, ci din contrã este un fantastic în caredominã lirismul ºi în care apar teme ce l-auneliniºtit dintotdeauna pe om. Existenþademonului, puterea acestuia de a poseda,pãtrunderea lui dincolo de credinþa noastrã,creaþia ce se realizeazã dincolo de realitateaoamenilor, descoperirea destinului în universulimaginar, toate acestea sunt întrebãri existenþialecãrora omul le-a cãutat rãspunsuri de-a lungulvieþuirii sale, iar fantasticul oferã propriul luirãspuns.

DESPRE STILUL BAROCDESPRE STILUL BAROCDESPRE STILUL BAROCDESPRE STILUL BAROCDESPRE STILUL BAROCarocul trebuie sã fie tratat ca unfenomen stilistic. El se manifestãdrept un curent artistic (într-uninterval cuprins între finelesecolului al XVI-lea - în unelezone chiar de la începutul aceluisecol - ºi mijlocul veacului al XVIII-

lea). Acesta este marele moment istoric albarocului. Barocul poate fi privit ºi ca tip artistic,din aceastã perspectivã dezvoltându-se de maimulte ori în decursul istoriei drept un fenomen deviaþã, un sentiment. Vom încerca sã abordãm maiales aceastã înþelegere ultimã a termenului.

Iatã câteva trãsãturi definitorii ale epocilorde facturã barocã: atmosfera strãlucitoare, de lux,somptuozitatea materialelor preþioase (drapajegrele, brocarturi bogate, dantele fine, stofe ºiþesãturi de artã, tapiserii, ceramicã, sticlãrie,oglinzi, aur, argint, fildeº, diamante, marmurã,pietre semipreþioase). Totul se caracterizeazãprin abundenþã, structurã arborescentã, extremãproliferare. Motivul central este perla, carereprezintã integral o valenþã esenþialã a barocului:

splendoarea compensatorie. Perfecþiunea ei senaºte din armonia contrariilor: strãlucire ºi paloaremelancolicã, precizie geometricã ºi topire prãfuitãa conturului, componenþã solidã ºi aparenþãlichidã, cãldurã ºi rãcealã (asemãnãtoare culacrima). Asocierea paradoxalã dintre strãlucireºi obscuritate este adevãratul punct de plecareal stilului. Se adaugã motivul lumii ca teatru saucel al vieþii ca vis.

Cãlãtorind în spaþiu ºi în timp, descoperimepoci de facturã barocã în care trãsãturilemenþionate mai sus sunt întâlnite cu prisosinþã.Fenicienii au inundat lumea veche cu produselelor legate de materia frumoasã, de mare preþ:aurul, argintul, purpura, parfumurile rare, sticlãriaartisticã. Fenicia a devenit astfel un focar alstrãlucirii materiale. India este un alt spaþiu carea oferit surse barocului. Arabii au adus prinnoþiunea de arabesc o uluitoare aglomerare aornamentelor, alãturi de: beþie, vis, voluptate,durere intensã, iniþiere în calea înþelepciunii. Asia,în general, reprezintã o permanentã dimensiunebarocã. În Europa, cultura elenisticã ºi romanã



remarcã caracterul teatral al timpului, cultivândmotivul lumii ca teatru, ca iluzie (impus de stoici).Momentul mare al barocului aduce o expansiunea stilului care îmbracã cele mai variate nuanþe ºiregistre dupã împrejurãrile mereu altele ale fiecãreiregiuni unde manifestãrile au fost sincrone:Portugalia, Spania, Þãrile de Jos, Italia, Anglia,Germania, Rusia. Numai acum, în acest mareinterval istoric (prezentat la începutul eseului), sepoate vorbi despre o expresie integralã abarocului. Prelungiri ale stilului baroc se constatãspre sfârºitul secolului al XIX-lea (fin de siécle)ºi în primele decenii ale secolului al XX-lea, ariamanifestãrii sale reducându-se însã numai lacâteva centre.

Putem aplica ideea de baroc la naturã,ilustrãrile trimiþând spre aceleaºi trãsãturi pe carele regãsim ºi în cadrul barocului artistic. Amurgulcare aduce culorile unui cer magnific, creator demelancolie, strãlucirea crepuscularã a toamneicare evocã splendorile baroce, cascada ºifântânile arteziene cãpãtând formã de orgã, decoadã de pãun, grãdinile în care armoniile vizualese împletesc cu cele olfactive întãresc ideeaexistenþei unui baroc ºi în naturã. Dintre cele patruelemente naturale, douã sunt baroce: apa ºi focul.Atributul comun al celor douã este strãlucirea.

Vom încheia demersul de faþã cu o scurtãprezentare a barocului românesc. Istoria culturiiºi a literaturii noastre oferã destule exemple de laNeagoe BasarabNeagoe BasarabNeagoe BasarabNeagoe BasarabNeagoe Basarab la Mircea CãrtãrescuMircea CãrtãrescuMircea CãrtãrescuMircea CãrtãrescuMircea Cãrtãrescu. Neoprim doar la câteva nume relevante: MironMironMironMironMironCost inCost inCost inCost inCost in, Dimi t r ie CantemirDimi t r ie CantemirDimi t r ie CantemirDimi t r ie CantemirDimi t r ie Cantemir, Ion Budai -Ion Budai -Ion Budai -Ion Budai -Ion Budai -

DeleanuDeleanuDeleanuDeleanuDeleanu, Mihai EminescuMihai EminescuMihai EminescuMihai EminescuMihai Eminescu, AlexandruAlexandruAlexandruAlexandruAlexandruMacedonskiMacedonskiMacedonskiMacedonskiMacedonski, Mihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail Sadoveanu, Mateiu I.Mateiu I.Mateiu I.Mateiu I.Mateiu I.CaragialeCaragialeCaragialeCaragialeCaragiale, TTTTTudor Argheziudor Argheziudor Argheziudor Argheziudor Arghezi. Istoria HieroglificãIstoria HieroglificãIstoria HieroglificãIstoria HieroglificãIstoria Hieroglificãa lui Dimitrie CantemirDimitrie CantemirDimitrie CantemirDimitrie CantemirDimitrie Cantemir barochizeazã totul, dela mãºtile specifice stilului pânã la volutele baroceale frazei: “Iarã deasupra temeliii, pânã suptstreºinele cele mai de gios, patru pãreþi din patrumarmuri de porfirã încheiaþi era, adecã fietecarepãrete dintr-un marmura sta ºi încheietura încolþuri, pe unde, sau cum s-au împreunat, nuochiul muritoriu, ce aºeºi mai ºi cel nemuritoriu,precum n-ar fi putut alege îndrãznesc a dzice.Tot pãretele de sus pânã gios neted ºi decâtdiamantul mai luciu era, atâta cât dzua luminasoarelui ca printr-un prea curat criºtal înluntrupãtrundea ºi lumina dinluntru cu cea dinafarã unasã fãcea, atâta cât nu mai puþinã luminã în capiºtedecât în aer era”.

Eminescu aduce în GlossãGlossãGlossãGlossãGlossã o viziune tipicbarocã: ideea lumii ca teatru, prezenþa mãºtilorcare defileazã în carnavalul amãgitor al vieþii, odeosebitã ingeniozitate în realizarea poeziei cuformã fixã: “Alte mãºti, aceeaºi piesã,/ Alte guri,aceeaºi gamã,/ Amãgit atât de-adese/ Nu speraºi nu ai teamã”. În poemul Noaptea deNoaptea deNoaptea deNoaptea deNoaptea dedecembriedecembriedecembriedecembriedecembrie, Alexandru MacedonskiAlexandru MacedonskiAlexandru MacedonskiAlexandru MacedonskiAlexandru Macedonski descrieBagdadul cu mult fast, cu rafinament, imaginilefiind luxuriante: „Bagdadul! Bagdadul! ºi el eemirul... –/Prin aer, petale de roze plutesc…/Mãtasea-nfloritã mãritã cu firul/ Nuanþe, ce-n

Maria Magdalene - CaravaggioMaria Magdalene - CaravaggioMaria Magdalene - CaravaggioMaria Magdalene - CaravaggioMaria Magdalene - Caravaggio

Fata cu cercel de perlã - Johannes VFata cu cercel de perlã - Johannes VFata cu cercel de perlã - Johannes VFata cu cercel de perlã - Johannes VFata cu cercel de perlã - Johannes Vermeerermeerermeerermeerermeer



umbrã, încet, veºtejesc... –/Havuzele cântã... –voci limpezi ºoptesc…/ Bagdadul! Bagdadul! ºiel e emirul”. Tot în Asia, eminamente barocã, esteBizanþul strãlucitor care ascunde semneledeclinului, aºa cum apare prezentat de cãtreMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail Sadoveanu în romanul “Creanga de“Creanga de“Creanga de“Creanga de“Creanga deaur”aur”aur”aur”aur” : „Pãunii cei vii, suiþi pe trepte de piatrã, înunghiurile grãdinilor, pãreau ºi ei pãzitori ai tãceriide sarã. De la o vreme, urechea lor se deprinseºi cu susurul moale al tufiºurilor înflorite ºi alapelor care curgeau în havuzuri”. În “Craii de“Craii de“Craii de“Craii de“Craii deCurtea-VCurtea-VCurtea-VCurtea-VCurtea-Veche”eche”eche”eche”eche”, Mateiu I. Caragiale Mateiu I. Caragiale Mateiu I. Caragiale Mateiu I. Caragiale Mateiu I. Caragiale prezintão lume coloratã, crepuscularã, moºtenire aBizanþului într-un Bucureºti decadent: „La

belºugul de abanos ºi de mahon, de mãtãsãrii,de catifele ºi de oglinzi – acestea de toatãfrumuseþea, fãrã ramã ºi cât peretele – iubirea deflori a chiriaºului, împinsã la patimã, adãoga onebuneascã risipã de trandafiri ºi de tiparoase[...]” ªi romanul OrbitorOrbitorOrbitorOrbitorOrbitor al lui Mircea CãrtãrescuMircea CãrtãrescuMircea CãrtãrescuMircea CãrtãrescuMircea Cãrtãrescueste sub semnul splendorii baroce, atât în ceeace priveºte viziunile onirice, motivele, cât ºi prinrafinamentul frazei.

În concluzie, se poate afirma cã baroculeste un fenomen complex, încercarea de faþãpropunând sã atragã atenþia asupra acestui lucru.

prof. Crina CAPOTÃprof. Crina CAPOTÃprof. Crina CAPOTÃprof. Crina CAPOTÃprof. Crina CAPOTÃ

STATUTUL SOCIAL AL INTELECTUALULUISTATUTUL SOCIAL AL INTELECTUALULUISTATUTUL SOCIAL AL INTELECTUALULUISTATUTUL SOCIAL AL INTELECTUALULUISTATUTUL SOCIAL AL INTELECTUALULUIÎN EVUL MEDIUÎN EVUL MEDIUÎN EVUL MEDIUÎN EVUL MEDIUÎN EVUL MEDIU

Cristian VECHIUCristian VECHIUCristian VECHIUCristian VECHIUCristian VECHIUstudent alstudent alstudent alstudent alstudent al

Facultãþii de FilosofieFacultãþii de FilosofieFacultãþii de FilosofieFacultãþii de FilosofieFacultãþii de Filosofie

Universitatea BucureºtiUniversitatea BucureºtiUniversitatea BucureºtiUniversitatea BucureºtiUniversitatea Bucureºti

roblematica rolului ºi a funcþieiexercitate de intelectual în perioadaEvului Mediu în Europa s-a impusca un subiect de referinþã pentru ogamã largã de studii ºi cercetãriistorice, sociologice, filosofice,antropologice, etc. Fie cã aduc în

prim plan figura umanistului sau a spirituluirenascentist, acestea emit o interogaþie cuvaloarea aproape holisticã asupra societãþiimedievale ºi a raporturilor social-politice ce oguvernau. Ancorat în acest angrenaj, intelectualuldevine variabilã dependentã, înlesnind în acelaºitimp prin studiul sãu o “privire” criticã asuprarelaþiilor dintre instanþele dominante (papalitate ºimonarhie). Prezenta lucrare îºi propune sãrealizeze o succintã analizã asupra eºeculuiparþial al intelectualului universitar în a se constituiîn o “corporaþie” autonomã faþã de influenþele ºipresiunile instanþelor dominante. Misiuneaasumatã nu este aceea de a dezvolta un studiuexhaustiv, ci de a propune ºi iniþia o scurtã temãde reflecþie, ce poate fi ulterior amplificatã. Astfel,principalele aspecte care au fost punctate, seconcentreazã pe explicarea terminologieiîntrebuinþate, pe identificarea momentului istoric

în care intelectualul îºi face apariþia pe scenamedievalã ºi pe raporturile de congruenþã ºi derupturã specifice triadei universitar-papalitate-monarhie. Nu în ultimã instanþã, acest demerspoate contura problematici care au rãmas actualelumii intelectuale, þinând cont cã tipologia aceastaa fost în contiunã cãutare pentru a-ºi gãsi un locîn societate. Pentru aceasta, plec de lapresupoziþia cã problematicile anterioare potexplica, determina ºi influenþa problematiciulterioare. Am preferat sã nu punctez în mod directceea ce apropie intelectualul de azi de cel alperioadei descrise aici ºi nici ce ne desparte.Cititorul este liber sã regãseascã, sã întrevadãde unul singur asemãnãrile ºi deosebirile.Motivaþia pentru o asemenea soluþie stã poate ºiîn faptul cã de prea mult timp omul (post)modernîºi clameazã unicitatea, originalitatea,autenticitatea, uitând, ignorând sau pur ºi simplunecunoscând cã nici nu a inventat el roata, nicinu a descoperit el focul...

Clarificãri conceptualeClarificãri conceptualeClarificãri conceptualeClarificãri conceptualeClarificãri conceptualePentru o mai bunã înþelegere a subiectului

propus, trebuie sã avem în considerare în primulrând care este semnificaþia termenului intelectualîn Evul Mediu. De fapt, din ce moment intrã-n uzacest termen ºi cum este folosit el în primãinstanþã? Conform cu ceea ce ne spuneMariateresa Fumagalli Beonio Brocchieri, “un omnãscut între anii 1000 ºi 1400 ar fi înþeles termenii“femeie” (mulier), “cavaler” (miles), “cetãþean”(urbanus), “negustor” (mercator), “sãrac”(pauper)- la care eu aº adãuga ºi pe cei de cleric(clericus) ºi monarh (dominus)- dar n-ar fi priceput



însã semnificaþia cuvântului “intelectual”(intellectualis)”. Cu toate acestea nu putem vorbidespre noþiunea de “intelectual” ca fiindinexistentã; în perioada Evului Mediu timpuriu seutilizeazã frecvent adjectivul “intelectual” înlegãturã cu diverse substantive, precum“substanþã”, “cunoaºtere”, “plãcere”, “virtute” sau“spirit”. Aºadar, prin “intelectual” nu se desemnao categorie de persoane, aºa cum vor procedamodernii începând cu a doua jumãtate a secoluluial XIX-lea, ci o calitate. Însã cui i se adresaaceastã calitate ºi dupã ce criterii? Atribuind unuimedieval calitatea de intelectual de fapt identificãmîn principiu activitatea sa, fiindcã acesta este untip special de individ care practicã o profesieaparte. El nu este angrenat asemenea majoritãþiioamenilor din perioada respectivã în “munca cumâinile”, ci el lucreazã cu mintea ºi cuvântul. Unastfel de individ este fãrã îndoialã conºtient demarea deosebire dintre el ºi ceilalþi oameni, aºacum ºi ceilalþi îi recunosc prin atribuirea calitãþiide intelectual un statut aparte, chiar dacã existauºi opinii negative ºi discreditorii la adresa lui.Astfel, nu se poate obiecta cã întrebuinþareatermenului de intelectual ar fi anacronicã atuncicând ne referim la perioada Evului Mediu, devreme ce era înrãdãcinatã, poate chiar din timpuldomniei carolingiene, conºtiinþa cã existã o“categorie de oameni” (impropriu spus) care sedistinge în raport cu celelalte clase sociale: pede o parte cu feudalii, aristocraþia ºi clerul (deºiîn special la începuturi, dar ºi mai apoi,intelectualul este la origini un reprezentant alBisericii), iar pe de altã parte cu cei care fãceauparte din rândurile plebei (negustori, meºteºugari,comercianþi, þãrani). Unitatea acestei clase esteînsã infirmatã de diferiþii termeni ºi conotaþiileaferente acestora prin care sunt desemnaþi ceicare se îndeletnicesc cu “munca minþii”,instituindu-se un tip de ierarhizare. Noþiunea deintelectual este ºi un indicator privind raporturilecu celelalte clase sociale, dar ºi gradul deautoritate sau independenþã faþã de cele douãputeri ale vremii, Biserica ºi monarhia. Astfel,pentru a desemna intelectualul, se puteau utilizatermeni ca: magister ºi professor, în cazul în carese fãcea referire la cineva care preda ºi aveastudiile finalizate, erudit ºi doct, atunci când seaveau în vedere persoane ce au citit mult, dar auºi studiat, fãrã sã predea însã, filosof, prinraportare la indivizi ce aveau o culturã clasicã(aºadar aplecare cãtre studiul anticilor) ºi carede obicei nu fãceau parte din rândul clerului,oameni ai ºtiinþei (viri scientifici), pentru aceia careerau preocupaþi îndeosebi de studiul unor domeniica medicina, fizica, geografia, dreptul, ºi care, larândul lor, aparþineau de cele mai multe ori laicilor,ºi litterati prin care nu se numea prea clar o

activitate specificã, ci mai degrabã era un termence îngloba mulþimea tuturor celor care ºtiau binesã scrie ºi sã citeascã, fiind capabili sã þinãdiscursuri, oratorii, lecþii, predici. Aceºtia din urmãsunt cei mai numeroºi dintre intelectuali, iar figuralor se confundã cu cea a clericului.

Intelectualul medieval - apanajulIntelectualul medieval - apanajulIntelectualul medieval - apanajulIntelectualul medieval - apanajulIntelectualul medieval - apanajulOccidentuluiOccidentuluiOccidentuluiOccidentuluiOccidentului

Apariþia intelectualului pe scena societãþiimedievale este un specific al Europei Occidentaleºi e strâns legatã de douã fenomene: pe de o partecel al dezvoltãrii urbane, fiindcã aºa cum observaºi Jaques Le GofJaques Le GofJaques Le GofJaques Le GofJaques Le Goffffff “o datã cu apariþia oraºelor,se naºte în Occident ºi intelectualul”, iar “evoluþiaºcolii se înscrie în revoluþia urbanã a secolelorX-XIII-lea”, ºi pe de altã parte de activitateaBisericii. Dar aceastã activitate s-a dovedit în timpa fi nu întotdeauna beneficã, astfel încât, printendinþa de laicizare se ivesc conflicte greu deconciliat între intelectualul vremii ºi cler. E greude contestat influenþa majorã pe care clerul aexercitat-o în legãturã cu dezvoltareaînvãþãmântului ºi cea culturalã, îndeosebi înprimele veacuri de dupã secolul al VII-lea, dar,treptat, se înregistreazã o rupturã între învãþatulbisericesc ºi cel laic, ceea ce a condus în modinevitabil la un sentiment de incongruenþã întreidealurile ºi valorile lor. Organizareaînvãþãmântului în universitãþi a fost decisivã în



foto: Georgiana Nedelcu (XI F)foto: Georgiana Nedelcu (XI F)foto: Georgiana Nedelcu (XI F)foto: Georgiana Nedelcu (XI F)foto: Georgiana Nedelcu (XI F)

acest sens, întrucât universitarii vor pãrãsiinteresul pentru cãrþile ºi învãþãtura sfântã, înfavoarea studiului filosofic, ºtiinþific sau artistic.Între traducãtorul care lucra în scriptorium precumun meseriaº sau acel magister de pe lângã omãnãstire ori de la curtea regelui franc Carol ICarol ICarol ICarol ICarol I ºiprofesorul de Universitate din secolul al XIII-leaeste o deosebire semnificativã.

Universitarul nu mai manifestã intenþia dea recunoaºte autoritatea episcopilor locali ori amonarhului, ci doreºte sã îºi organizezecorporaþia din care face parte în mod autonom.Intelectualul universitãþilor nu este interesat sã seidentifice cu clerul ºi misiunea acestuia, el esteîn cãutarea unei identitãþi proprii. Astfel, o mãrturiedin secolul al XIII-lea ne relevã faptul cã “uneoriorice litterati este numit în mod impropiu cleric,pentru faptul cã toþi clericii trebuie sã fie litterati”.Observãm cã Biserica încearcã, aºadar, sãpãstreze acest raport de echivalenþã întreintelectual ºi cler. Reacþiile însã nu au întârziatsã aparã. Pânã în secolul al XII-lea, mãnãstirileºi episcopii locali decideau în bunã parteorganizarea socialã în comunitãþile de careaparþineau. Dupã acest secol însã, începdisensiunile între autoritãþi: atât monarhii erauinteresaþi sã treacã în subordonarea lorprincipalele centre de învãþãmânt, deoarece ar fibeneficiat prin asocierea cu numele acestora de

prestigiu ºi ar fi avut în acelaºi timp de unde sãrecruteze funcþionari capabili, cât ºi episcopiile,fiindcã era înrãdãcinatã credinþa confrom cãreia“învãþãmântul este o funcþie a bisericii”. Anterior,cele douã puteri (spiritualã ºi profanã)colaboraserã pentru crearea ºi administrareaunor centre de învãþãmânt, cel mai elocventexemplu fiind perioada carolingianã, când lacurtea regelui, dar ºi în jurul unor mari mãnãstiridin apropierea acesteia, se manifestã primeletendinþe pre-intelectuale, menite sã asigure“coeziunea ideologicã a imperiului” ºi o unitateareligioasã ºi culturalã. Dar din a doua jumãtate asecolului al XII-lea ºi în special în secolul XIII, eleîºi vor disputa autoritatea asupra centrelor maride învãþãmânt, precum Paris, Bologna, Oxford,Padova, Cluny. Sprijin va gãsi intelectualul în modsurprinzãtor din partea papalitãþii. Astfel, cuajutorul decretelor unor papi ca Bonifaciu, Celestinal III-lea, Inocenþiu al III-lea ºi Grigore al IX-lea,se pun bazele primelor universitãþi. Corporaþiileuniversitare îºi primesc de la aceºti pontifi dreptulla autonomie ºi la liberã organizare. Numai cãacest sprijin al Sfântului Scaun nu era unul totaldezinteresat, pentru cã prin eliberareaintelectualilor de jurisdicþia monarhului ºi aepiscopilor locali, se urmãrea trecerea lor subcontrolul papalitãþii, astfel încât sã fie integrateordinele cãlugãreºti cerºetoare (franciscani,cistercieni, dominicani) în corporaþii leuniversitare. De asemenea, pontifii îºi doreau sãtransforme universitãþile în centre de combaterea ereziilor (ºi, dupã cum remarca Etienne GilsonEtienne GilsonEtienne GilsonEtienne GilsonEtienne Gilson,una din principalele þinte le constituiau averroiºtiidin cauza modului de a îl interpreta pe Aristotel)ºi totodatã de a avea peste tot în Occident agenþipontificali, care sã regleze ºi sã arbitreze raportulmonarh-papalitate. Dar cum se puteauuniversitarii împãca cu o astfel de situaþie?

Asaltaþi din toate pãrþile, fãrã sãreuºeascã sã-ºi contureze clar o imagineindependentã de orice altã clasã socialã,intelectualii se vãd “oscilând neîncetat între douãtendinþe contradictorii: una dintre ele ar fi dus lacrearea unui centru de studii pur ºtiinþifice ºidezinteresate, iar a doua a cãutat sã supunãaceste studii unor scopuri religioase ºi sã le punãîn slujba unei adevãrate teocraþii intelectuale”.Reacþiile sunt prompte ºi presupun chiar ºiconflicte interne ale corporaþiilor universitare. Încãdinainte ca papalitatea sã intervinã au existatmanifestãri puternice contra mediului social ceexercita presiuni asupra centrelor de învãþãmânt.Dintre acestea trebuie consemnate cu prisosinþãdouã: goliarzii ºi ºcoala de la Chartres. Goliarziiau dat naºtere aºa-zisului “vagabondajintelectual”. Aceºtia erau de obicei studenþi cuorigini orãºeneasti, þãrãneaºti ºi rareori nobile,Irina Chiriþã - ETERICIrina Chiriþã - ETERICIrina Chiriþã - ETERICIrina Chiriþã - ETERICIrina Chiriþã - ETERIC



însã din familii ce-ºi pierduserã protecþiamonarhului. Ei constituie un tip aparte deintelectual în secolul al XII-lea, caracterizându-se prin nestatornicie în ce priveºte centrul destudiu, “migrând” adesea de la un colegiu la altul,de la o corporaþie la alta. Este adevãrat cã în timpimaginea goliardului a ajuns sã se confundeadesea cu indivizi fãrã mari veleitãþi intelectuale,scandalagii ºi lipsiþi de moralitate, porniþi încãutare de aventuri ºi dorind sã-ºi “procure”protecþia unui binefãcãtor generos. Însã “goliarziinu alcãtuiesc o clasã”, nici între ei nu existã ocoeziune, fiecare având þeluri diferite ºimanifestându-se în funcþie de acestea.Caracteristic pentru toþi goliarzii este totuºi criticaasprã a societãþii din care fac parte, poeme ironiceºi satire care vizeazã viaþa de la curtea regilorsau conduita promiscuã a unor clerici, dar ºiavariþia negustorilor ºi comercianþilor sau lipsa decivilizaþie a þãranului. În fond, criticile parîndreptãþite pentru ceea ce se petrece în perioadarespectivã, ºi au un rol parþial constructiv, dar nuºi eficient. Odatã cu gruparea centrelor deînvãþãmânt în corporaþii universitare, aceºtiadispar, pentru cã devine mult mai dificil acel“vagabondaj intelectual” pe care îl practicau. Însãun alt factor ce a contribuit la dispariþia lor a fostºi marginalizarea la care, treptat, au fost supuºi,la aceasta contribuind nobilii care au renunþat sã

le mai ofere protecþie, clerul prin diverseexcomunicãri, dar chiar ºi universitãþile carerefuzau sã îi primeascã. De remarcat, cã dinrândul goliarzilor se desprind poate cei maiînsemnaþi intelectuali al secolului al XII-lea,AbélardAbélardAbélardAbélardAbélard, Jean de MeungJean de MeungJean de MeungJean de MeungJean de Meung, RutebeufRutebeufRutebeufRutebeufRutebeuf.

Pe de altã parte, ºcoala de la Chartres areprezentat la rândul ei un mediu aparte, ce asuscitat multe controverse. Jacques Le GoffJacques Le GoffJacques Le GoffJacques Le GoffJacques Le Goffsusþine cã în jurul acesteia s-a constituit un spiritºi o atmosferã specifice, încurajând naºtereaintelectualului ce se doreºte om de ºtiinþã sausavant. De asemenea, ºi Etienne GilsonEtienne GilsonEtienne GilsonEtienne GilsonEtienne Gilson susþinecã în secolul al XII-lea ºcoala de la Chartres asimbolizat “centrul intelectual cel mai activ”,considerându-l primul centru ºtiinþific alOccidentului. Aici se dezvoltã douã spirite ce vormarca pentru totdeauna istoria gândiriioccidentale: spiritul de cercetare ºi investigaþie,în opoziþie cu cel raþional. În acelaºi timp, ºcoalade la Chartres se remarcã printr-o lipsã de interesfaþã de studiul teologiei ca ºtiinþã, intelectualiii deaici acordând foarte mare atenþie celor ºapte arteliberale, dar ºi ºtiinþei greco-arabe, din care sevor desprinde treptat studiul medicinei, dreptului,fizicii sau geografiei. Chartres, aºadar, ca centrude învãþãmânt, scapã influenþei clericilor locali,dar ºi a Sfântului Scaun, scandalizând, princunoºtinþele pe care le promoveazã, petradiþionaliºtii vremii. Mãrturie pentru aceasta estescrisoarea lui Guillaume de Saint-ThierryGuillaume de Saint-ThierryGuillaume de Saint-ThierryGuillaume de Saint-ThierryGuillaume de Saint-Thierry cãtreSfântul BernardSfântul BernardSfântul BernardSfântul BernardSfântul Bernard: “Ei încearcã sã explice origineaprimului om nu de la Dumnezeu, ci de la naturã,duhuri ºi stele”. O parte din spiritul de la Chartresva rãzbate în timp, dar imaginea intelectualuluica homo faber ºi “meseriaº al cãrþilor” va suportadiverse transfigurãri.

Dupã naºterea universitãþilor, intelectualuleste pus în noi dificultãþi: universitarii trebuie sãdecidã dacã acceptã sau nu influenþa SfântuluiScaun, iar prin introducerea ordinelor cerºetoareîn corporaþiile universitare decizia devine cu atâtmai grea. Astfel, unele dintre universitãþi sereîndreaptã spre sprijinul monarhilor, în timp cealtele sunt nevoite sã înfrunte dificultãþile iscate.Intelectualii din Paris ºi Oxford se simþeauîndatoraþi prea mult papalitãþii pentru intervenþiaacesteia în grevele ºi protestele din anii 1230-1240, astfel încât acceptã sã primeascã întrerândurile lor ordinele cerºetoare, cu care vor aveaconflicte nenumãrate din punct de vedereideologic, urmând ca treptat sã se disocieze deele. Implicarea Scaunului Sfânt existã ºi la alt nivelînsã, pontiful dorind sã impunã ceea ce ar trebuistudiat în universitate, prin urmare papa Grigoreal IX-lea îi consilia în 1231 pe profesorii de teologie“nec philosphos se ostentent”, adicã “sã nu facãpe filosofii”. Pentru o perioadã, papalitatea, prin

Irina Chiriþã - ESENÞA VIEÞIIIrina Chiriþã - ESENÞA VIEÞIIIrina Chiriþã - ESENÞA VIEÞIIIrina Chiriþã - ESENÞA VIEÞIIIrina Chiriþã - ESENÞA VIEÞII



Grigore al IX-leaGrigore al IX-leaGrigore al IX-leaGrigore al IX-leaGrigore al IX-lea ºi Alexandru al IVAlexandru al IVAlexandru al IVAlexandru al IVAlexandru al IV-lea-lea-lea-lea-lea,considera Universitatea din Paris drept “centrulintelectual al întregii creºtinãtãþi”. Nu poate fiignorat faptul cã mulþi dintre universitari erau încãclerici, dar chiar ºi aºa ei vor resimþi nevoia sãse individualizeze în raport cu Sfânta Bisericã.Pentru început profesorii vor fi preocupaþi sã-ºicreeze o organizare internã exemplarã, astfelîncât nu oricine poate sã devinã la rândul luiprofesor, iar apoi sã impunã o metodã de lucruvaloroasã, eficientã, iar aceasta va fi scolastica.

Însã, intelectualul Evului Mediu nu esteexpus doar unor presiuni din partea celor douãputeri, odatã cu învãþãmântul instituþionalizat eltrebuie sã se gândeascã ºi la cum poate beneficiade sprijin material. În funcþie de relaþiile care existãîntre corporaþiile universitare ºi monarhie,respectiv Bisericã, intelectualul îºi va soluþionaproblemele materiale. De vreme ce profesorii numai sunt cãlugãri ca la începuturi, ei nu maibeneficiazã de întreþinere. În acelaºi timp, viaþasecolului al XIII-lea a devenit mai costisitoare, ºinu toþi studenþii îºi mai permit sã-ºi plãteascãprofesorul. Pe de altã parte, dacã se acceptasalariul drept câºtig material, ºi nu beneficiul,atunci intelectualul era în mare mãsurãcondiþionat de puterea civilã. Iar ca tabloul sã fiecomplet, existau ºi universitãþi (precum cea dinParis) care se bucurau de protecþia papalitãþii (înacest sens fiind date o serie de decrete favorabileprofesorilor). Pânã ºi Universitatea din Bologna,care a fost încã de la înfiinþare independentã deforþele civile ori bisericeºti, remarcându-se înspecial prin studiul dreptului, este nevoitã spresfârºitul secolului al XIII-lea sã apeleze la sprijinexterior. Iar apelul general la cele douã puteri dela începutul secolului al XIV-lea, va transformacategoric universitãþile. Compromisul estesingura soluþie pentru a ieºi din încurcãturã.Intelectualul Evului Mediu târziu, se va orienta maidegrabã cãtre ajutorul acordat de curtea regalãdin douã motive: în primul rând, puterea politicãnu era interesatã sã se implice în problemele demetodologie ori ideologie ale universitãþilor, spredeosebire de Bisericã, ce manifestase dintotdeauna interes în a le subordona unuiînvãþãmânt religios, iar în al doilea rând, beneficiilece veneau din partea curþii regale erau maiînsemnate decât cele ale papalitãþii, a cãrei forþãeste în descreºtere.

Dar ce se va mai pãstra din imagineaintelectualului dornic sã se punã în slujba raþiunii,care sã nu dea socotealã faþã de nimeni, sã nudepindã de niciun fel de mecena? Într-un felverticalitatea de care au dat dovadã anterior mariprofesori ca AbélardAbélardAbélardAbélardAbélard, John de SalsburyJohn de SalsburyJohn de SalsburyJohn de SalsburyJohn de Salsbury,Bernard de ChartresBernard de ChartresBernard de ChartresBernard de ChartresBernard de Chartres, Sieger din BrabantSieger din BrabantSieger din BrabantSieger din BrabantSieger din Brabant oriRoger BaconRoger BaconRoger BaconRoger BaconRoger Bacon se va pierde. Putem afirma cã

dispare vechiul tip de intelectual, “iar un personajnou va ocupa prim-planul scenei culturale:umanistul”. Conform lui Jacques Le GoffJacques Le GoffJacques Le GoffJacques Le GoffJacques Le Goff, însuºiintelectualul Evului Mediu se face vinovat dedispariþia sa din peisaj, tocmai princompromisurile multiple pe care le-a fãcut,nereuºind niciodatã sã se despartã definitiv deasocierea cu Biserica sau puterea politicã.

Umanistul va întruchipa eºeculintelectualului de a se grupa într-o clasã socialãde sine stãtãtoare; obiectivele umanistului suntde a fi recunoscuþi drept o parte a aristocraþieisau chiar de “a stabili o echivalenþã între ordinulcavalerilor ºi ºtiinþã, de a i se acorda drepturi caale unui cavaler”. Umaniºtii nu mai sunt atât deimplicaþi în viaþa activã a societãþii precum vechiiintelectuali, de altfel, ei preferã mai mult sã steadeparte de agitaþia oraºelor ºi de problemelecomunitãþii din care fac parte. Umanistulbeneficiazã de protecþia regelui, ºi ca figurãcentralã a sfârºitului de Ev Mediu, pe el nu-l mairegãsim în universitãþi, ci mai degrabã la curtearegalã. Profesorii din corporaþiile universitare încãutare de titluri nobiliare ºi avere îºi pierd dinimportanþã la nivel social, iar figuri semnificative,cu câteva excepþii (Nicolaus CusanusNicolaus CusanusNicolaus CusanusNicolaus CusanusNicolaus Cusanus de pildã),nu prea mai apar. Umanistul preferã sã lase atâttreburile religioase, cât ºi cele despre orânduirea




ºi bunul curs al societãþii în grija Bisericii ºimonarhului. El este un inadaptat, un retras,concentrat mai mult înspre reflecþie ºicontemplare. Nu e mai puþin adevãrat cã acesttip de intelectual va precede omul renascentist, îiva fi precursor, dar pânã în perioada iluministãintelectualul îºi pierde din autoritate la nivel public,devenind mai mult un specialist în domeniul pentrucare expune interes.

ConcluziiConcluziiConcluziiConcluziiConcluziiPentru aceastã stare de fapte de la

sfârºitul Evului Mediu aº aprecia cã rãspunzãtorise fac nu doar intelectualii înºiºi, care ºi-au pierdutpe parcurs idealurile ºi sistemul de valori ºi careau optat pentru alegeri compromiþãtoare, dar


STILSTILSTILSTILSTILîndeosebi cele douã puteri ale timpului: Bisericaºi monarhia, care au supus unor presiuni înfuncþie de propriile interese corporaþii leuniversitare, neînþelegând de fapt întru-totul rolulimportant al acestora ºi ideea cã ar trebui sã existeo relaþie de cooperare ºi susþinere reciprocã, ºinu una de subordonare, fãrã sã intervinã îndesfãºurarea activitãþii acestora. IntelectualulEvului Mediu a trebuit, prin urmare, sã seconfrunte cu o “permanentã ºi dureroasã [...]conºtiinþã de a nu se gãsi în locul sãu natural, dea fi altundeva, “nelalocul” lui, unde nu-i esteîngãduit sã-ºi exprime plenar inteligenþa”, chiarºi atunci când se aflã în atelierul sãu, numitUniversitate.

PROLEGOMENE LA STILPROLEGOMENE LA STILPROLEGOMENE LA STILPROLEGOMENE LA STILPROLEGOMENE LA STILespre stil se poate vorbi la nesfârºit.Vom încerca sã subliniem câtevagânduri. Termenul provine din lat.stilla, strop, picãturã (ca ºi stiria, ºigutta, ex. Gutta cavat lapidem –picãtura gãureºte piatra) sau styllus,condei, stilou, cel ce lasã urme,

amprenta pe un suport cerat. Stiria (strop), stilladau stella (stea, ca strop luminos), stereos (relief(-at), steartos – sterlici, “steluþe” de grãsime pesuprafaþa apei. Sidus, sideris – înstelat. Opicãturã luminoasã de suflet se imprimã originalpe un suport de hârtie. Styllus a dat ºi stâlp (cusens de coloanã) în greceºte, adicã suporþii uneicupole de templu închipuind Cerul, iar stâlp netrimite cu gândul ºi la numeroºii stâlpnici, sfinþice se izolau de lume pe un stâlp înalt, celebrifiind Sf. Simion Stâlpnicul sau Sf. Alipie, Sf.Daniil, Sf. Serafim de Sarov ºi alþii, ce erau maiaproape de cerul înstelat ºi unde stãteau fãrãîntrerupere zeci de ani. Coloane spre cer,adevãrate axis mundi, monosii, dar ºi… stilou!Expresie a unei individualitãþi sau colectivitãþiumane. Presupune cel puþin trei abateri de lanorma comunã (3A), adicã originalitate, dar ºi ofuncþie, x=f(y,z), unde x, stilul personal, este ofuncþie de y, stil individual, ºi z, stilurile colective,la care se conecteazã stilul individual, în funcþiede împrejurãri. Urmã, amprentã, pecete,expresie pregnante, ca prezenþã vie a sensuluisemnificat în imaginea semnificantã. Amprentãsufleteascã, structurã de un anumit tip, “matricestilisticã”, cu coordonate spaþio-temporale saucronotopi (cronos & topos). Un cronotopinteriorizat ca amprentã energo-informonicã, vaprefigura anumite contururi de relief sufletesc,cu “ecosistemul” sãu implicit, o topografie saucrono-topografie spiritualizatã, centrând (saudescentrând!!) într-un anume fel sufletul. Niºtedominante ale unui spaþiu-timp, ce vor da relieful

sufletesc al unui neam de-a lungul vecilornesfârºiþi. Un suport arhetipal, NumitorulComun, se reactiveazã în mod diferenþiat prinfeedback-ul (dialogul) ce se angajeazã între elºi lume.

Orice persoanã angajeazã un dialogpersonal cu lumea, dând seamã lui Dumnezeu,de Legea, Verbul numitor comun ce a creat-o.Salvarea?! Prin forþa creaþiei (stil!), amprentanoastrã substanþialã de ultimã orã, apogeticã,care se va concentra în laserul întregii fiinþefocalizat pe ultimele redute ale Naturii, dislocândnoi structuri, reactivându-le. Mutatis mutandis,acel individ este valoros care reuºeºte sã seobiectiveze în creaþii ne-stereotipe, autentice,unicate, substanþiale, adicã conectate laarhetipuri. Creaþiile care nu dau seamã de Fiinþãsunt lovite de spectrul mediocritãþii ºi efemeritãþii.În DS a lui Camil sunt pagini întregi asuprastilului, cu care nu suntem de acord, deoarecereduce stilul la manierã tehnicã de creaþie ºi nula harul sau talantul divin cu care am fostînzestraþi. Dupã noi, stilul este mult mai multdecât ars poetica, este poiesis, creaþie dinCreaþie, luminã din Luminã! Stilul se resoarbeîn valoare, substanþa apãrând pe prim-plan, caidee, eclipsând “mãiestria” stilisticã sau artisticã!Astfel stilul devine, din funcþionalitate în sine,stereotipã, automatã, inelarã, manieristã,formalã, seacã, tautologicã etc., un aparatdislocator de noi structuri, cu condiþia sã-ºifocalizeze spotul luminilor sale reactivate peultimele redute ale esenþei substanþiale. Trece,de la relieful vãzut dinafarã, prin straturilenebuloase de mister ale ideilor tainice, întruadevãrul absolut al arhetipurilor. Realitatea încare trãim poate fi: accesibilã nouã, accesibilã, darneaccesatã sau inaccesibilã limitelor noastrecognitive. Stilul devine forþa de deschidere a“inelelor” în “spiralã”, creator de noi structuri



substanþiale valoroase. Cãci, ºtim, creaþia nueste invenþie, ci eliberarea de noi structuriesenþiale! Stilul este amprenta mea substanþialãde ultima orã, la apogeul ei, e ºi caracter(consecvenþa cu structurile substanþiale adâncireactivate), ºi temperament (energie propulsoaredisponibilã); nu cunoºtinþele mele, ci configuraþiastructuralã reactivatã de ele, deci asimilate, eavangarda mea în evoluþie perpetuã, “relieful”piscurilor mele apogetice din “harta holograficã”.Aici e forþa creaþiei cuiva! Stilul numai când estesusþinut de un puternic temperament sedeschide din inel în spirã ºi nu rãmâne închis,sclerozat în automatismele cercurilor. ªi culturilesunt ciclice.

Credem cã sunt “defriºãri” necesare îngãsirea de sine ºi a adevãrurilor... Ca ºi în cazulstilului sau tradiþiei, ºi în culturã trebuie evitatãcantonarea definitivã în tipare, maniere, mode,stiluri, curente, con-formarea servilã, pierdereaoriginalitãþii ºi de sine, evitând persistenþa înaceleaºi tipare stereotipe, conformarea,sclerozarea... Suntem de acord cã “specializarea[strictã] este moartea inteligenþei”, dar o culturãdureazã prin ce are mai viu. “Tendinþa [comodã]a gândirii, din originea ei biologicã, este spredialectic ºi spre sistem” (DS-I,350),conservatorism în subspecie. Emanciparea de stilse poate face prin “pãstrarea autenticitãþiisubstanþei”, cãci tot ce este stereotip, mecanicface parte din subspecie: ritualuri, ceremonii,tradiþii, motive, simboluri, toate-s repudiate deautor, “ele nu pot fi considerate… moduri decunoaºtere “(Camil Petrescu, “Doctrinasubstanþei”- I,355). Antipatia sa faþã de stil este,de fapt, faþã de stilul înþeles ca manierism,ornament exagerat, preþiozitate, automatizareaunei însuºiri particulare, opus autenticitãþiisubstanþiale.: “Stil ºi ritm automat, pitoresc ºipreþiozitate apar în operele fãrã talent, o formã deevoluþie în subspecie”. Dar oare “autenticitateastructuralã a creaþiei” nu este stil, ca amprentãstructuralã devolutivã ºi nu instantaneu mort? Numanierã, stereotipie, ci e o raportare liberã la oidee autenticã vie. Substanþa, la Camil, e ceamai bunã aproximare a arhetipului, de ultimã orã,în zborul sufletului spre Dumnezeu; intervaluldintre suprafaþa lucrurilor acestei lumi ºiCuvântul Arhetip, suport sau temei, esteaproximat metaforic prin idei, pãreri, opinii,ipoteze, culturã, în genere. Accesul nostru laSinele autentic este prin aproximareaParadisului pierdut ºi uitat prin cãdere, oaproximare ideaticã, cu finalitate soteriologicã,dacã...

Singurul om demn de admiraþie, dupãEinstein, este cel liber de egoism. Cultura poateelibera pe om, dar nu este o garanþie, dimpotrivã!Doar cultura ce ne conduce spre arhetipuri, întrurecuperarea arhetipurilor pierdute prin cãdere,destramã ghemul pietrificat al egoismului. Nu nee deloc indiferent sã ºtim ce fel de tipare

imprimãm în noi. De cele mai multe ori,amprentele din noi sunt ºi efemere, ºi inutile, ºistrãine, balast ce ne împovãreazã ºi ne striveºtesub greutatea lui. Hulitã, dar nerezolvatã,supraîncãrcare sau explozia ºi inflaþiainformaþionalã ce distrug fiinþa umanã …

Inutil ºi strivitor balast! Energii parazitarece erodeazã sufletul cu “probleme” inutile. Dacãstilul ne este arhetipul, atunci nu putem ezitaspunând cã stilul este Verbul, Logosul -Cuvântul! Întru El trebuie aspirat. Egoismul estegroaza cã amprentele structurale ce-l facposibil, ca focar aparent, sunt efemere, ceea ceeste adevãrat, de unde disperarea de a leconserva cu orice preþ. De aici, ºi nostalgianemuririi, a tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi a vieþii fãrãmoarte, toatã tragicomedia obþinerii nemuririi cuorice preþ. Noi murim prin ego ºi toate cele ceþin de el! Cultura autenticã începe cu reprimareainstinctelor, or, instinctele sunt bodyguarziitrupescului, celui adaptat unui mediu anume, îngenere “þinutul natal”, care modeleazã ºimoduleazã nu doar trupescul, ci ºi matriceastilisticã. O pecete strãinã imprimatã fiinþeinoastre, care ne frustreazã de universal,particularizându-ne. Cu aceastã pseudo pecetestilisticã lupta Camil, care la Blaga era matriceastilisticã. Este prima care iese la ivealã, se vede,ºi prima care apare ºi-n operele de artã ce nuau ca scop suprem cãutarea paradisului pierdut,a sensurilor primordiale! Ea nu este rea în sine,cu condiþia derobãrii de ea, a conºtientizãrii eiºi a þinerii la respect, adicã la locul cuvenit! Artrebui sã fie ultima noastrã grijã! ªi nu angoasãexistenþialã, care ne mutileazã îngrozitor fiinþa.A fi tu însuþi, a locui în Arhetipul tãu adânc! Nute lãsa “prins” în tot felul de plase ideologice, de“isme” doctrinare, de “mituri” care te mint ºi teschilodesc, cãci nu-s în consens cu DuhulAdevãrului.

Ideile autentice duc la Omul autentic;restul, pleava “ismelor”, a mãºtilor schiloditoare,ce aratã cât de mult poate fi sluþitã materiaplasticã, nu însã ºi arhetipul uman. Toateconflictele Terrei de aici au plecat: neidentificareade Sine, ca arhetip autentic, lupta mãºtilorefemere, a monstruosului din omul înstrãinat,alienat sau alterat. Cu ºantajul efemeridei cesuntem trupeºte: durerea ºi ne durarea noastrã,care este moartea, cu plãcerile trecãtoare deaici, din lumea noastrã, uitând ce imense bucuriisunt cele ale spiritului. Ca sã ºtiu cine eºti,spune-mi unde locuieºti! În primul rând, dacã telocuieºti pe tine însuþi ºi nu eºti risipit în lucruri.Apoi, dacã nu eºti confiscat ºi robit de “mituri”sau de “isme”, cãci orice instalare în pseudoarhetipuri este înºelare, este minciunãdevoratoare. Cea mai importantã este instalareaîn Adevãr, deloc comodã egoismului, nu ºisufletului nemuritor. În viaþã, poþi fi copleºit de“mituri”, sufocat, asfixiat chiar! Salvarea este înacelaºi Adevãr, în sinceritate, bunã credinþã, bun



simþ, bun gust, dreaptã mãsurã. Adevãrulpragmatic (teoria lui Newton, de pildã), deºiimperfect, te poate duce pe Lunã, dar nu te duceîn Ceruri! Important este sã ºtii, sã ai putereasã spui albului alb ºi negrului negru, sã nu joci“alba-neagra”! Albina “vede” o floare înultraviolet, liliacul o “vede” în ultrasunete, noi, înspectrul luminii, dar cu toþii suntem de acord, înconsens, cã-i aceeaºi floare! ªi motivarea esteextrem de diferitã, peste ¾ din ce vedem este…pãrere, opinie personalã, presupunere…empaticã! Trãim din pãreri, ba ne ºi mândrimnevoie mare cu “pãrerea mea”! Vederile, pãrerilenoastre sunt modulate de straturile arhaice alecreierului, creierul reptilian, al funcþiilor vitale,creierul limb, al animalelor, cel responsabil deinstincte, emoþii, afecte, abia neocortexul de tipuman încearcã sã le struneascã,“domesticeascã”, îmblânzeascã, prin raþiune,cunoaºtere, vorbire! Greu sã lupþi cu aluviunide milioane de secole, sã le disciplinezi, sã le ºicivilizezi! Ei bine, acele sute de milioane de aniau cizelat ºi fortificat ºi egoismul cu care luptãmnoi ºi cãruia trebuie sã-i înþelegem ºirecunoaºtem uriaºa inerþie ºi… forþã stihialã!Luptãm cu “stilul de viaþã” egoist configuratarhaic, de aceea, suntem obligaþi sã “jucãmroluri” în structuri de tip teatral sau sportiv,“nejucându-ne” propriul rol, cel adevãrat. Jucãmteatru, nu ne jucãm viaþa! Ne prefacem cã trãim,alegând varianta cea mai comodã, a minimeirezistenþe, or, cu asta nu învingem inerþiimodelate în ere de milioane de secole sau demilenii! Asta au înþeles abia sfinþii, ce-au luptatîn pustiuri cu propriile instincte, puþini reuºindsã le înfrângã cerbicia! Instincte ce ºi-au creatstructuri, reþele, în care, cel mai adesea, suntemrobi; nu cãdem în plasã, ne naºtem de-a gata înplase …

Legaþi precum Prometeu pe stânca dinCaucaz! Iatã de ce stilul de viaþã este cardinal.Suntem limitaþi de hotare ce nu-s insurmontabile,dacã înþelegem cã nu pentru aceste structuritrebuie sã luptãm, ci cu aceste structuri, pentrucele esenþiale, autentice, nemuritoare. Dacãlumea-i un joc, ia-þi viaþa în serios ºi ieºi dinsituaþii ce nu te reprezintã, dar care teacapareazã vorace. Nu te lãsa jucat, gândit,simþit, vorbit de alþii! Fii tu însuþi, urmãrindfeedback-ul cu Sinele profund; acesta-i stilulautentic de viaþã! Existã pericolul “iubirii sinelui”fals, al egoului! Confundat cu sinele autentic,adevãrat. Din aceastã dilemã, nu poþi ieºi decâtprin clara distincþie dintre structurile autentice,arhetipale ºi cele false, aparente, ideileintermediare, pãrerile sau opiniile, care, ºtim,sunt peste ¾ motivate empatic: aºa am dori sãfie, nu sunt într-adevãr! Viaþa toatã este opermanentã redefinire a geografiei interioare,cãci suntem turiºti prin domenii diferite, actoriamatori ce jucãm roluri de circumstanþã, n-avemun înþelept care sã ne ajute sã ne regãsim hartaholograficã a structurii noastre esenþiale ºi nu a

structurilor aparente: haina de împrumut. Cineajunge sã se locuiascã pe Sine cel autentic,adevãrat? Abia atunci stilul tãu te reprezintã ºi-l reprezinþi, nu-þi este de împrumut. A fi tu însuþi.Carcerele “miturilor” pot fi distruse, poþi refuzarolurile nepotrivite, ce ai fost obligat sã le joci,retragerea în sinele tãu cel mai adânc ºi maiadevãrat numindu-se modestie sau smerenie.“Amprentãrile” vieþii sunt foarte importante, caºi “re-amprentãrile”, dar învãþul de-o viaþã e maiuºor decât dezvãþul. Marcat profund ºi aparentdefinitiv de viaþã, nu doar schimbarea mediuluite face alt om, ci, mai ales, schimbarea stiluluide viaþã în stilul adevãrat al Sinelui autentic, cândegoismul este abolit! Uºor de zis, infernal de greude atins! De aici, jertfa sau sacrificiul, supremajertfã de atins fiind cea a egoului. “Ce estesacrificiul, dacã nu jertfa egoului?”. Jertfirea desine nu înseamnã moartea, ci înfrângereacerbiciei reptilei sau animalului din noi.

Sufletul nostru este o suprapunere dehãrþi holografice, aflate în disputã! O structurãholisticã de structuri neadecvate, aflate înconflictul nepotrivirilor cu structurile subtile,esenþiale, durerea sfâºietoare de-a fi în lume ºinu în Logos! Cãci structurile sunt ale acesteilumi, peste 80% pãreri, amãgiri ºi foarte puþinadevãr în ele. Lume diluatã de adevãr, lumeamãgitoare, este “rentabil” sã trãieºti în ea?! Poþifi nonconformist, sustrãgându-te legiloraparenþelor ºi încredinþându-te legilor esenþialeale Logosului. Creatoare de formã este ºi ideeaarhetipalã, dar ºi aparenþa proiectatã în peºteraplatonicianã, cu care s-a luptat, de fapt, CamilPetrescu. Doar opiniile, pãrerile… aparente suntdureroase, adevãrul divin nu e dureros. AvemLegea “înscrisã în carnea inimii” ºi legeaexterioarã a subspeciei lumii, imperfectã, cãreianoi îi suntem robi; stilul, în sensul sãu cel mailarg, ar fi compromisul exprimãrii Legii încrustateîn inimã ºi a legii imperfecte a lumii; Legeasculptor interior ºi legea modelator amatordinafarã, a simulãrii creaþiei prin simulacrele celuice nu cunoaºte Legea. Stilul ar mai putea fi locul

Irina CHIRIÞÃ - CREDINÞÃIrina CHIRIÞÃ - CREDINÞÃIrina CHIRIÞÃ - CREDINÞÃIrina CHIRIÞÃ - CREDINÞÃIrina CHIRIÞÃ - CREDINÞÃ



comun dintre putinþã ºi voinþã, desenat foarteaproximativ de “formula proporþiilor numerice”,armonica fiinþei cu rezultanta diferenþialã amediului natural ºi cosmic: armonia fractalului.“Doctorul cel atotputernic are deopotrivã atâtaputere câtã voire are”. Dorinþa umanã e o uriaºãgroapã de potenþial dintre voinþa noastrã ceamãruntã, adecvatã ignoranþei, ºi putinþa ºi maimãruntã a împlinirii ei. Hristos ne invitã sã ieºim,cu Legea Sa, întru Legea Sa. Ei bine, stilul estefelul rãspunsului pe care-l dãm noi acestorprobleme acute ce se nasc în aceastã groapãde potenþial. Dorinþa poate fi setea noastrã deDumnezeu, cel care împlineºte aceastã lipsãsau ar putea-o complini. Dorul, dorinþa, estedistanþa dintre noi ºi Dumnezeu. Dacã metaforaeste transfer de sens pe baza unei analogiisubînþelese dintre obiºnuit ºi neobiºnuit,simbolul este imagine emblematicã a unui sensreprezentativ, ideea este imagine cinematicã aaceluiaºi sens fluid. Toate sunt intermediare,punþi, în vederea aceluiaºi arhetip de dincolo,pentru care ele sunt predestinate! Metaforã!Purtãtoare întru dincolo, urmãrind sensibilizareasensului “prins”! Imaginea artisticã autenticã,asta ar trebui sã fie: cartografierea sensului,“idee manifestatã în materie sensibilã”,plãsmuitã. Metafora, figurare a non figuratului, ainformalului. Dar ea nu este doar relevantã, ci ºirevelatorie. Metafora sugereazã necunoscutulprin cunoscut, surprinde filonul aurifer al sensuluiîntru dincolo.

În acest sens, întreaga culturã ar trebuisã fie o metaforã, avangarda cunoaºterii, nu doarcea culticã! Înaintarea întru vag, nedefinit ceredefinire. Cu ce? Cu ce se ºtie deja! Mimesisulnaºte întrebarea, este o interogare a sensuluiascuns sã iasã la luminã. Impresia dinafarãinduce mirarea/interogarea, cheia înaintãriiomului în mister, ambiguu, în inefabilul ce trebuieexprimat prin metafora revelatorie/simbol, învederea sensurilor autentic-arhetipale. Cultura,ca joc, presupune plasarea omului în situaþiilemaximei sale competenþe, din perspectivãumanã, prefigureazã apogeul reliefului

competenþei sale în drumul sãu cãtre absolut,piscurile sau limitele de sus, e ºi expresia vizibilãa mutaþiilor ontologice ale omului, din necesitateîn expresie, substanþial, pregnant exprimatã.Cultura-metaforã, dislocând noi structuri înmister întru arhetipuri, prin idee. Sensul fãcutsensibil, expresiv, ca prezenþã vie asemnificatului în semnificantul–imagine, Ideileexprimând “întru” noician, eterna alergare aumanitãþii întru orizont ºi stil, zariºtea fugitivã aculturii. Orizontul stilului este însãºi substanþalui Camil, ca întrezãrire a Nousului “doldora” dearhetipuri. Cultura scafandru/ sondor/ minerscotoceºte în Naturã, iar destinul este calea spredestinaþia autenticã a eternelor baleieri ºiaproximãri ale sensului autentic prin structuriintermediare (substanþiale), întru Nous. “Chipuldestinului”, idol de aburi înºelãtori! De aceea, enecesar sã se facã temeinic ºi cu acribieradiografia coloanelor de negurã, pentru a nu fiînºelaþi de iele sau de sirene, de utopii. În culturã,se baleiazã, scaneazã sau radiografiazãnervurile structurilor ce urmeazã a fi dislocateºi adjudecate de om. Omul plãsmuieºte idei, leverificã autenticitatea, apoi le “ucide”.

Ideile vii proteice, jucãuºe, niciodatã nusunt ultimele, ele sunt substanþa în evoluþie sprenous. Putem spune: mutaþia ideilor proteice.Omul dezleagã (rezolvã) taine ale lumii, scalar,patosul zborului luceafãrului printre formenãscânde, în constituire tumultoasã, “Cãciunde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre acunoaºte/ ªi vremea încearcã în zadar/ Dingoluri a se naºte”. Creaþia ºi cunoaºterea suntsmulgerea de noi structuri secrete Naturii ºiasimilarea lor de omul ce le cautã resorturidivine. Spiritualizarea autenticã noeticã, nuideologia (dogmatismul “ismelor” procustiene).“Natura se manifestã prin forme plastice, miºcãripline de viaþã, dincolo de care se aflãurphänomen [fenomen originar (arhetip)bipolarizat: cuvânt plus duh, Duhul Adevãrului],ce nu poate fi surprins decât prin intuiþie” ºivedere noosicã, ar adãuga, la aserþiunea luiBlaga, ºi Camil. Revenind, stilul este sonda deavangardã ce depãºeºte imediatul, salt în nonimediat (mediat), prefigurãrile stilistice fiindaproximãri ale arhetipalului, dar ºi limitãri strictepe orizontalã (“frâne transcendente”), cãci nuse reactiveazã tot tezaurul arhetipal, ci tematic,pe anumite sensuri, trasee dominante, stilul estesuprema demnitate a omului cunoscãtor ºicreator. Stilul e astfel metaforã sau Arcã noeticãîntru metafizic ºi metanoic, rostul, tâlculrelativismului plãsmuirilor umane, ce nu-s chiarniºte inutilitãþi de lux sau artã pentru artã, gratuitã.Omul se situeazã în avangardã, pe linia frontuluidintre aici ºi dincolo, adicã în apogeul devoluþieisale substanþiale pure spre nous. “Destinuluman e pus în slujba creaþiei ºi transcendenþei”,adicã a regãsirii de Sine, a Sensului absolut.Fiecare om ºi neam îºi are un cuantum, unfoto: Roxana Neagu (X F)foto: Roxana Neagu (X F)foto: Roxana Neagu (X F)foto: Roxana Neagu (X F)foto: Roxana Neagu (X F)



prof. Tprof. Tprof. Tprof. Tprof. Toader AIOANEIoader AIOANEIoader AIOANEIoader AIOANEIoader AIOANEI

pachet de teme de rezolvat, talanþii sãi, din caretrebuie sã scoatã maximum de sens.

Altfel… Idealul unui om este realizareacompletã a posibilitãþilor ce zac ascunse însinele derivat, ceea ce nu e de nerealizat într-osingurã viaþã (fiecãruia i se dã cât poate duce:crucea lui). De aici, ºi absurditateametempsihozei! Metafora prefigureazã sensuride dincolo de perdeaua ce ascunde.Prefigureazã relieful sensurilor de dincolo,structuri întrevãzute, ca “figurã(figurantã!) destil”. Hermeneutica este ºtiinþa metaforei;descifrezi sensuri, descifrându-te, desþelenindsolul bãtãtorit al straturilor sufletului–grãdinã. Defapt, înaintezi în tine (Sine), înaintând, odatã cuArca Noeticã a Culturii, în Naturã. Dogma, casintezã pe alt plan, când e prea departe,descurajeazã, inhibã, mai ales când e declaratãabsolutã! Fiind “formulã a absolutului”, cuceritde noi treptat, e necesarã frâna “cenzuriitranscendente”. Ideile vii previn dogmatizareaprematurã, încremenirea ideilor în ideologiimoarte, doctrine, “isme”, doar ideile viitatoneazã ºi aproximeazã îndeaproapearhetipurile, sonare ale reliefului amfibiu. Noi nelãmurim, lãmurind hermeneutic. Sinele nostruautentic este partea ce exprimã întregul, celulã-mãdular a Sinelui Christic. Asta e cultura:cãutarea Paradisului pierdut, prefigurat în noi;anamnesisul lui “nu m-ai cãuta, de nu m-ai figãsit deja” ºi care este deja, deºi n-a mai venit!În noua împãrãþie a spiritului, nu se poate intradecât anonim, aºa cum ne-a învãþat folclorul,cãci acolo suntem celule spirituale, orice peceteultimã se varsã în arhetip, care este impersonal,n-are nimic din persoana umanã, dar ePersoanã Divinã, crede Blaga.

O altã eroare metafizicã blagianã, cãcicreºtinismul susþine categoric faptul cã înÎmpãrãþia lui Dumnezeu, care nu se identificãcu Acesta, fiecare îºi pãstreazã individualitatea,ca persoanã! Altfel, nu s-ar justifica Judecatade Apoi! Fiecare vom fi luaþi la rost cum ne-amrostuit sufletul cu talanþii sãi în viaþã! Viaþa e loculjertfei sinelui derivat(cãzut), cu focar aparent,egoul, în vederea Sinelui Absolut. Are locjertfirea individualitãþii ca individualitate ºiprefacerea în forþã pusã în slujba unui gând careo întrece ºi o asumã, omul-idee, flacãrãhristophoricã. Eonii neamurilor întru hyperaionuldivin. Unitatea datã de Eon, ca idee eternã, catemã de rezolvat întru Hyperaion. Ideea e uncomplex de semnificaþii de la un moment dat,configuraþie sau sistem referenþial la care neraportãm, în funcþie de care ne plasãm în lumeadevenirii noastre întru Luminã. Stilul unei culturiîntregi e “o gamã amplã de semnificaþiiconfigurative”, întru întâmpinarea Logosului, eo modalitate de a te raporta la Logos. Atitudineafaþã de Logos. Pecetea sau matricea stilisticãau ca determinare esenþialã metaforicul,transferul de sens, adicã înaintarea în sensul

tainic, prin mijlocirea metaforei. Nãzuinþaformativã este, de fapt, nãzuinþã cognitivã, cãcine zidim prin cunoaºtere, ne naºtem princunoaºtere. Plãsmuind metaforic, ne aflãm într-un perpetuu salt revelatoriu dincolo, ceea ce nuse întâmplã cu civilizaþia intereselor vitaleimediate, metafora este a mediaþiei, pe verticalahyper-eonicã a Firii, nu pe orizontala mioriticã.

Timpul apare ca înaintarea arderii, flãcãriispiritului ce converteºte materia, pe fruntariilestilului, întru mistuirea ºi asimilarea, conversiacâmpului energoinformonic în spiritul pur, esenþapurã a arhetipurilor. Lãmurirea prin arderitemperate temporale. Matricea stilisticã conþinetotalitatea categoriilor modelatoare de culturã,sculptorul interior ce modeleazã expresiv, cecucereºte intensiv, dintru impregnare întrupregnanþã. Revolta inconºtientului colectiv etocmai întru lãmurirea noosicã, întruspiritualizare, prin decelarea de noi structurisubstanþiale. ªi ne putem lãmuri doar prindevoluþie spiritualã pe cont propriu ºi niciodatãprin surogatele din subspecia dialecticã, prinexperienþele altora! De aceea, nici nu credemminunile personale, când cineva a avut o astfelde experienþã; ele sunt unicate! Exemplu – cazulTanacu! Nu prin asimilarea a ce au eºuat alþii,aici e eroarea, amãgirea fundamentalã: nimeninu ne poate suplini propria experienþã aDivinului! Tot ce este conºtientizat este fixat ºimai spiritualizat. Cucerirea eternitãþii estestãpânirea esenþialitãþii: esse – en – theos.Smerenia este supunere la substanþã, pe frontulde undã al arderii temperate, care, ca oriceardere, nu e deloc comodã! Dar necesarã.

merenia este ardere mocnitã, examen alrãbdãrii, al cãlirii, al toleranþei. E rãbdareaîncãlecãrii pe culmea valului de înaintare întru.De aceea, viaþa este o suferinþã, cãci este omistuire, o ardere, fie ea ºi de ordin metabolic.“Elanul vital” al “fenomenului originar” dintrustratul mumelor nãscânde de “pruncii” ideilorproteice, care oricând ar putea fi pruncul perfect“stilizat”, când energiile se resorb în Idee:maximum de structurã esenþialã cu minimum deenergie creatã à 0. “Fiþi hristoºi aºa cum euînsumi sunt”. Mumele zãmislind, sublimând ideistilizate arhetipal, noologia abisalã ieºind laLuminã din abisul tenebrelor mumelor, ma-terrei!Dumnezeu e-n noi ca hiperconºtiinþã arhetipalã,eclipsatã, cenzuratã de mâzga, cenuºa stelarã,zgura, funinginea, lava energoinformonicãrezidualã a inconºtientului colectiv, cu toateentitãþile larvelor monstruoase, a duhurilor“neisprãvite” ºi geloase pe cel ce deþine imperialîntreaga “corolã de minuni a lumii”, pe care-lîmpiedicã disperate sã ºi-o desfãºoare. NuDumnezeu, ci Marele Anonim (MareleArhitect?!), cu toatã escorta, îl cenzureazã peom… Cãci numai el se teme de Om!



COSTUMUL ROMÂNESC AL SECOLULUI AL XIX-LEACOSTUMUL ROMÂNESC AL SECOLULUI AL XIX-LEACOSTUMUL ROMÂNESC AL SECOLULUI AL XIX-LEACOSTUMUL ROMÂNESC AL SECOLULUI AL XIX-LEACOSTUMUL ROMÂNESC AL SECOLULUI AL XIX-LEAÎNTRE ORIENT SI OCCIDENTÎNTRE ORIENT SI OCCIDENTÎNTRE ORIENT SI OCCIDENTÎNTRE ORIENT SI OCCIDENTÎNTRE ORIENT SI OCCIDENT

ãrile Române, la cumpãna dintreveacurile al XVIII-lea ºi al XIX-leaau prezentat unul dintre cele maiinteresante momente ale istorieiuniversale a costumului. Aici, “laPorþile Orientului” avea loc unspectaculos proces de prefacere,

de modernizare a aspectului exterior al societãþii.De-a lungul evului mediu costumul suferã o dublãinfluenþã: pe de o parte occidental, pe de altã partebizantinã. Materiale somptuoase, mãtase,brocart, blana ºi bijuteriile de mare valoare purtateatât de bãrbaþi cât ºi de femei sunt emblemeleluxului în aceastã perioadã. Croiala este amplã,dând hainelor amploarea menitã sã impunãrespect. Perioada fanariotã aduce clar influenþeorientale ºi un costum al marii boierimi strãlucitorºi impunãtor. Toþi oaspeþii strãini care au traversatPrincipatele ºi-au notat impresiile, fi indimpresionaþi de opulenþa materialelor, deacordurile cromatice insolite ºi de formele ampleale pieselor componente.

În general, piesele care alcãtuiaucostumul feminin erau urmãtoarele: ºalvarii,pantalonii lungi, foarte largi, cu rãscroialã micã,strânºi la gleznã; bluza, din materiale uºoare, fine,aproape transparente ºi îmbogãþitã cu broderii;mânecile erau largi la vârf ºi puteau ajunge pânãla genunchi, o centurã la mijloc sau un batic decaºmir legat cât mai interesant. Deasupra acestorpiese se poartã diferite articole: un halat bogatcolorat numit uneori ciupag, o malotea (hainãcãptuºitã cu blanã scumpã ºi marginile tivite cuaceeaºi blanã) o fermenea (hainã scurtã pânã întalie confecþionatã din catifea sau postav întonalitãþi stinse dar mult împodobitã pe piept,mâneci ºi pe spate cu broderii având motivefitomorfe, geometrice, linii, spirale ºi bordatã cublanã). În picioare purtau ciorapi din bumbac fin,ajuraþi, legaþi cu o jartierã de panglicã. Pesteciorapi se purtau mesi (încãlþãminte din pielesubþire fin argãsitã), iar mesii intrau în papuci.Papucii aveau vârfurile în sus: erau de catifea ºibrodaþi cu perle. Când era frig, se purtau cizmuliþede piele. Papucii ºi cizmuliþele erau lãsate lângãsofa atunci când frumoasele doamne se aºezauturceºte pe aceasta. Pãrul doamnelor din înaltasocietate era împodobit cu multã grijã ºi cu variateacoperãminte. O micã batistã de muselinã(testemel) diferit coloratã ºi bogat brodatã cu care

îºi acopereau capul în mai multe feluri. Autodeauna grijã sã li se vadã pãrul ºi ca un nodelegant fãcut din acea micã batistã sã punã învaloare frumuseþea nuanþei naturale a acestuia.Larg rãspândit era ºi portul fesului (acoperãmântpentru cap fãcut din pâslã sau postav ºi împodobitcu un ciucure) sau al turbanului (acoperãmântformat dintr-o bandã din diverse materiale textileînfãºuratã de mai multe ori în jurul capului.

Costumul era întotdeauna completat detoate felurile de bijuterii: cercei, coliere,medalioane, inele, ornamente de mare valoare,nu doar datoritã aurului cu pietrelor preþioase, ciºi monturilor deosebite sau modelelor. Fiecareboier ºi cucoanã erau nedespãriþi de mãtãnii, alecãror mãrgele erau fãcute din diamant, perle, coral,fildeº sau, cel mai modest, din lemn de trandafir

(ele puteau fi folosite inclusiv pentru transmitereamesajelor galante între îndrãgostiþi).

Bãrbaþii aveau în aceastã perioadãcostumul chiar mai spectaculos decât femeile. Înorice caz, peisele erau mai numeroase. Pestecãmaºã se îmbrãca un anteriu de cetarea (stofãfinã, vãrgatã) în nuanþe de roºu, vernil, bleu, violet,


STILSTILSTILSTILSTILgalben-auriu. Acesta era lung pânã în pãmânt ºipe laturi, în partea de jos, avea douã crestãturide 25-30 de centimetri care uºurau mersul.Anteriul se suprapunea peste piept ºi pântecpentru a fi încins, la brâu, cu un ºal de caºmir demare valoare, numit taclit. Decorul floral alacestuia, mãrunt ºi delicat, crea un joc foarteplãcut cu dungile anteriului.

Drept pantaloni erau purtaþi ºalvari sauceacºiri, de obicei roºii, largi, comozi carepermiteau statul turceºte pe sofa. ªalvãrii eraudin mãtase sau stofã finã, iar ceacºirii din postavgros, pentru vreme rece. Peste anteriu se îmbrãcao hainã scurtã pânã în talie, numitã ca ºi la femei,fermenea. Fermeneaua bãrbaþilor eraconfecþionatã din catifea sau postav în tonalitãþistinse, dar împodobitã pe piept, pe mâneci, pespate cu broderie de fir ºi bordatã cu blanã. Pespate, decorul era înscris într-o formã generalãtriunghiularã. Peste fermenea se punea giubeauade pambriu (stofã de lânã merinos), grea,îmblãnitã, cu guler ºi manºetã de blanã scumpã.Iarna peste toate acestea se lua binisul, contosul,tãtarca, haine ample, îmblãnite cu mâneci largicare asigura cãldura purtãtorului, fie în exteriorfie în interioarele reci lipsite de sobe sau cãmine.

Încãlþãminte, mesii, de piele subþire ºimoale purtaþi ca niºte ciorapi. Peste meºi sepuneau papuci sau cizme solide de piele groasã.Din brâul de ºal de la mijloc nu lipseau hangerulcu mânerul ºi teaca de pietre scumpe, care eramai mult decorativ decât funcþional. Fiecare boier,în funcþie de rang, purta barbã, latã, lungã, îngrijitspãlatã, pieptãnatã ºi parfumatã cu persistenteesenþe asiatice.

Acoperãmântul pentru cap era variat ºi el,la fel ca barba, reflecta rangul pe care îl aveaboierul. Domnitorul purta pe cap un gugiuman desamur de forma tronconicã a cãrui bazã era însus ºi avea o cutã verticalã în faþã; aceasta eraîmpodobitã pe dreapta cu un surguci de diamantecare þinea un mãnunchi de pene. Fundul acesteiimpozante cãciuli era de postav alb, nuanþarezervatã doar domnului ºi familiei sale. Un altprivilegiu domnesc era acela de a aveaîncãlþãmintea cãptuºitã cu roºu.

ªi boierii de rangul I purtau gugiuman, darfãrã surguci ºi egretã, iar postavul cu care eraacoperit era de culoare roºie. În rest, pe cap boieriipurtau iºlic, un acoperãmânt pe care un cãlãtorstrãin îl compara cu o parã de mari dimensiuni,gata sã nimiceascã persoana care îl purta. Înrealitate nu era deloc greu, fiind confecþionat dincarton pe care se lipeau pielicelele a câte 7-8 mieide Astrahan. Iºlicul sau calpacul era cu atâta maiînalt cu cât rangul boierului era mai mare. De bunãseamã, doi bioeri de rangul I cu greu puteau

încãpea într-o singurã trãsura. (din vanitate,boierii posedau iºlice de diferite dimensiuni pecare le purtau în funcþie de ocazie. În cadru intim,se împopoþonau cu iºlice enorme, la care nuaveau dreptul, dar le arborau sfidândregulamentul). Capul boierului era de obicei rasºi creºtetul era acoperit cu o calotã roºie, carenu era scoasã niciodatã. Peste ea se aºeza iºliculsau gugiumanul.

Toatã aceastã þinutã fastuoasã era extremde scumpã; pe la 1820 îmbrãcãmintea unui boiercosta între 3000 ºi 4000 de franci.

Pãtrunderea vestimentaþiei occidentale seface la început nesigur ºi cu mari rezerve. Femeileau fost din nou primele care au optat pentru modaapuseanã, iar primul articol asimilat a fost rochiaEmpire, amintind chitonul grecesc prin pliurile eimoi. Acest model nu era prea îndepãrtat demodelul constantinopolitan purtat pânã atunci,care lasã vizibile formele naturale. Mai mult acesterochii uºoare se pretau la poziþia favoritã adoamnelor pe sofa, cu picioarele sub ele. Sepoate astfel vedea cã amestecul de veºminte eraevident: rochiile de mãtase franþuzeascã fãcuteprobabil la Viena împreunã cu baºlikul ºi papuciiturceºti; alãturi de coafurile occidentale, turbanul.De exemplu în pictura lui Iosef August Schoefftdoamna poartã o rochie de mãtase galbenã carelasã umerii goi ºi are mâneci bufante (a gigot).Pe umeri are un boa din blanã scumpã; pe capare un turban din ºal alb de caºmir înflorat. Poartã


STILSTILSTILSTILSTILnumeroase bijuterii, pe fiecare deget câte unulsau douã inele, la gât un colier din cinci ºiraguride diamante încheiat cu o stea, tot de diamant, înmijloc cu un mare smarald. Cerceii sunt fireºtedin aceeaºi garniturã de diamante cu smaraldeºi are mai multe broºe în pãr.

În toamna anului 1806 izbucneºte rãzboiulruso-turc ºi în timpul ocupaþiei ruseºti aPrincipatelor a fost generalizat portul costumuluioccidental. Boieroaicele o luaserã cel puþin cu ogeneraþie înaintea bãrbaþilor lor. Alecu RussoAlecu RussoAlecu RussoAlecu RussoAlecu Russoremarca: “În toate þãrile femeile sunt mobilulrevoluþiilor mai ales în ceea ce priveºte moda”.ªi tot el spunea: “ideea ºi progresul au ieºit dincoada fracului ºi din buzunarul jiletcii; repegiunearevoluþiei fu mãreaþã, furioasã, dãrâmând înstânga ºi în dreapta, bunul ºi rãul, clãtinând toateobiceiurile ºi toate credinþele oamenilor”.

Dar doar femeile optaserã pentru modaapuseanã. Bãrbaþii continuau sã poarte cumândrie bãrbile ºi straiele orientale ale funcþiei lor.Cei care au adoptat mai repede au fost tinerii,boierii din treptele de mai jos. Ei nu aveau cepierde pentru cã nu aveau de renunþat la hainecare sã le exteriorizeze rangul. Boierii cei marirenunþau cel mai greu. La ei haina fãcea pe om,adicã indica rangul în societate. O egalizare întreclasele sociale tradiþionale prin democratizareaveºmântului era deocamdatã de neconceput(boierii nu puteau fi privaþi de plecãciuni ºi

respectul care li se cuvenea). De aici tot felul dereacþii care mai de care mai interesante. Tot AlecuRusso relateazã cu umor dilema unui vizitiu carenu ºi-a recunoscut stãpânul îmbrãcat în hainenemþeºti. Vestita cucoana Chiriþã, a lui VVVVVasileasileasileasileasileAlecsandriAlecsandriAlecsandriAlecsandriAlecsandri, spunea: “acu toþi îs îmbrãcaþi intruunfel... ºi nu poþi alege care-i boier care-i coþcar”.Pe de altã parte, l-a pus pe proaspãtul ispravnicBârzoi sã poarte haine nemþeºti. Grigori Bârzoiot Bârzoieni declara astfel cu nãduf: “Ardã-lefocul de strae nemþeºti cã-mi vin de hac. Apoidã!... de când m-ai scos din minte ca sã mãschilodeºti în strae strâmte, pun câte douã ceasuripânã mã-mbrac ºi ean priveºte cu ce seamãn...cu bumbii iºti mari. Parcã-s un negustor defarfurii!” Chiriþa îi rãspunde: “Ean mai taci, taci cade’o mie de ori te prinde mai bine aºa decât cuanteriu ºi giubea. Încalþe mai semeni a ispravnic!”.Pentru bãrbaþi era încã prea devreme ca aceastãîmbrãcãminte europeanã sã fie folositã de toþi.Prinþul Anatole de Demidoff îºi consemneazãimpresiile despre promenada bucureºteana: “Înaceeaºi trãsurã în care vedeþi femei ale cãrortoalete ºi maniere fac totul sã semene cu eleganþãºi cochetãria vienezã, puteþi remarca niºte figurivenerabile de boieri cu barbã ºi cu boneta în formãde dom, greu acoperãmânt importat de la greciidin Fanar. Schimbarea costumului masculin a fosto realã revoluþie, cu toate reacþiile ºi represaliile



prof. Daniela MÃLINOIUprof. Daniela MÃLINOIUprof. Daniela MÃLINOIUprof. Daniela MÃLINOIUprof. Daniela MÃLINOIU

aferente, nu neapãrat din partea autoritãþilor, câtmai ales din partea opiniei publice, ivireapantalonului în Principate fu mai întâi ruºinoasã,râsã, hulitã ºi batgiocoritã. Vãtafii din curþi râdeau,rândaºii ºi þiganii s-ar fi ruºinat sã-þi ieie cãciulaînaintea unui frac. Boierii cei mari, netezindu-ºibãrbile mari ºi stufoase dupã rang ºi cin îi strigauspre hazul tuturor, Mai neamþule!”

Elementele orientale se mai regãsesc încostum pânã în preajma Unirii din 1859, dupã careîncet, încet atotstãpânitoare devin elementelecostumului occidental. Dar care sunt elementelecostumului de la 1835-1840? În primul rând fustaera aºezatã pe un jupon prevãzut cu oase debalenã la fiecare cutã pentru a nu-ºi pierde forma;un alt cerc de mari dimensiuni era plasat jos subtiv. Pe la 1850 juponul avea forma emisfericãdatoritã cercurilor metalice, 9 cercuri uºoare demetal peste care se aºezã direct fusta. Iniþialjuponul s-a numit crinolinã ºi mai apoi, din cauzastructurii metalice colivie. Dupã 1860 fusta nu maieste circularã, ci secþiunea ei se modificã înoblong, volumul se orienteazã spre spateteminându-se cu o trenã maiestoasã. În timpulzilei, decolteul dispãrea ºi pieptul era în întregimeacoperit. O doamnã care se respectã trebuia sãaibã în garderoba sã toalete pentru fiecaremoment al zilei ºi pentru fiecare activitate. Erainadmisibil sã apari în public nepotrivit îmbrãcatã:prea decorat pentru dimineaþa, prea sobru pentruseara.

La plimbare doamnele purtau totdeaunapãlãrie ºi aveau umerii ºi braþele acoperite. Þinutapentru vizite era bogatã, dar sobrã cromatic ºiea diferã în funcþie de felul vizitei: mondenã, deplãcere, între prieteni ºi rude sau vizitaprotocolarã, de prezentare. Când era fixatã ovizitã de politeþe la o persoanã de rang înalttrebuiau alese nuanþe stinse ºi, pentru cã eledurau puþin (câteva minute), pãlãria ºi ºalul nutrebuiau scoase, întrucât nu era timp de aranjarea coafurii în holul de la intrare. Existau variaþii ºiîn þinuta de plimbare în funcþie de cum se fãceaea în trãsurã sau pe jos. În primul caz, rochia eralungã în cel de-al doilea era scurtã pânã la gleznepentru a nu incomoda mersul. Cu îmbrãcãminteade oraº se admiteau a fi fãcute vizite, dar toaletade vizitã era de neconceput la plimbare. Pentruvizite erau preferate materialele grele, împodobitecu dantele ºi chiar era permis decolteul mic. Acestdecolteu era permis la vizitele de searã ºi erapurtat pe sub o pelerinã. Pentru plimbãri se cereauculori potolite, dar era neapãrat necesar sã existearmonie între culorile rochiei, pelerinei ºi pãlãriei.Foarte ºic era ca mãnuºile sã fie în ton cu rochia,dar puþin mai deschise. Pentru toaletele de searã

existau diferite specificãri: pentru teatru, operã,dineuri serate erau mai sobre, decolteurile eraumici, umerii acoperiþi ºi ornamente din floriartificiale sau naturale. Pentru dineuri de galã ºibaluri erau foarte luxoase, din stofe bogate, cudantele, panglici, mult decoltate ºi garnisite cubijuterii de mare preþ. Nuanþele se intensificau înfuncþie de vârstã; tinerele purtau roz, galben,citron, vernil, bleu ºi mult alb, femeile maturealbastru intens, roºu, verde china, violet, iar celeîn vârstã negru. La ieºirea de la bal sau spectacolse lua pe umeri un mantou amplu numit sortie debal. Accesorii nelipsite erau mãnuºile, evantaiulºi lornionul iar pentru serate dansante carneþelulde bal.

În alegerea îmbrãcãminþii potrivite odoamnã trebuie sã dea dovadã de mult tact ºi demãsurã spre a nu cãdea în ridicol. Se pare cãromâncele nu prea þineau cont de asemenealucruri ºi doreau sã-ºi afiºeze bogãþia ºi statutulprin culori stridente, costume încãrcate cu multebijuterii. Aceastã plãcere de a epata îºi aveaoriginile în veacul fanariot, care nu apusese decâtcu vreo 40 de ani în urmã, iar amintirilevestimentaþiei strãlucitoare prin care se citea dedeparte statutul purtãtorului erau încã vii în minteamultora dintre elegantele vremii.

n contextul opiniilor variate dinrândul criticii literare, respectiv aoamenilor de litere privind“chestiunea unei noi generaþiiliterare” - interesul faþã de stilulscriitorilor care debuteazã editorialdupã 1990 se impune, cu atât mai

mult cu cât, faþã de literatura postbelicã din epocatotalitarismului comunist, profund marcatã decontextul social-politic (evident chiar ºi în cazulformulelor alegorice ºi parabolice practicate descriitori) publicarea nouãzecistã se face într-uncontext al libertãþii, cel puþin la nivel ideologic.

Definirea generalã a termenului degeneraþie, mai curând de succesiune ageneraþiilor, o face Paul RicoeurPaul RicoeurPaul RicoeurPaul RicoeurPaul Ricoeur în primul volumdin TTTTTemps et récitemps et récitemps et récitemps et récitemps et récit (Edition du Seuil, 1983),bazându-se pe contribuþiile lui KantKantKantKantKant, Max WMax WMax WMax WMax Weberebereberebereber,MannheimMannheimMannheimMannheimMannheim, SchutzSchutzSchutzSchutzSchutz. Noþiunile utilizate deRicoeurRicoeurRicoeurRicoeurRicoeur sunt: vârsta biologicã, experienþã,orientare, ideal, tipicitate, coexistenþa straturilorde vârstã, anonimat etc. Cum definirea conceputãde RicoeurRicoeurRicoeurRicoeurRicoeur este, mai curând, valabilã pentrusociologie, conceptul de “generaþie literarã”impune o adaptare la contextul artistic (literar).Noþiuni ca: vârstã biologicã, experienþã comunã(ori presupus comunã) devin relative, impunându-se idealul estetic, orientarea în viaþa literarã,originalitatea care detaºeazã atât de predecesori,dar ºi de succesori.

O astfel de încercare face RaduRaduRaduRaduRaduVVVVVoinescuoinescuoinescuoinescuoinescu dorind sã rãspundã “chestiuniiexistenþei unei noi generaþii literare” - pusã peseama literaturii de dupã 2000: “O generaþieliterarã (artisticã în genere) reprezintã o reþea depersoane care se situeazã în interiorul aceleiaºivârste biologice, împãrtãºesc acelaºi idealestetic, ataºat unei experienþe care este, în liniimari, comunã sau presupusã ca fiind comunã,practic aceeaºi orientare în viaþa literarã ºi sedelimiteazã programatic sau numai în virtuteaimpulsurilor cãtre originalitate de predecesori caºi de succesori”.

În “Istoria literaturii franceze de la“Istoria literaturii franceze de la“Istoria literaturii franceze de la“Istoria literaturii franceze de la“Istoria literaturii franceze de la1789 pânã în zilele noastre”1789 pânã în zilele noastre”1789 pânã în zilele noastre”1789 pânã în zilele noastre”1789 pânã în zilele noastre”, (1930), AlbertAlbertAlbertAlbertAlbertThibaudet Thibaudet Thibaudet Thibaudet Thibaudet introduce un element esenþial îndefinirea unei generaþii literare: “generaþia careavea 20 de ani în 1789”, folosind formularea ºipentru anii 1820, 1850, 1885, 1914 etc. Obervaþialui ThibaudetThibaudetThibaudetThibaudetThibaudet se aplicã ºi literaturii noastre, avândîn vedere cã, majoritatea ºaizeciºtilor aveau, ladebut, 20 de ani (oricum vârste cuprinse între 20ºi 30 de ani). Preluând argumentele lui ThibaudetThibaudetThibaudetThibaudetThibaudetºi pe cele ale lui Pierre de BoisdeffrePierre de BoisdeffrePierre de BoisdeffrePierre de BoisdeffrePierre de Boisdeffre din OOOOOistor ie vie a l i teratur i i f ranceze de aziistor ie vie a l i teratur i i f ranceze de aziistor ie vie a l i teratur i i f ranceze de aziistor ie vie a l i teratur i i f ranceze de aziistor ie vie a l i teratur i i f ranceze de azi,Laurenþiu UliciLaurenþiu UliciLaurenþiu UliciLaurenþiu UliciLaurenþiu Ulici, Radu ÞeposuRadu ÞeposuRadu ÞeposuRadu ÞeposuRadu Þeposu, Alexandru PiruAlexandru PiruAlexandru PiruAlexandru PiruAlexandru Piruse folosesc de criteriul generaþionist cu scopulconturãrii tabloului evolutiv al literaturii. Operspectivã interesantã aparþine lui LaurenþiuLaurenþiuLaurenþiuLaurenþiuLaurenþiuUliciUliciUliciUliciUlici care foloseºte termenul de promoþie,referindu-se la un interval de 10 ani ºi delimiteazãpromoþiile ’60, ’70, ’80, ’90, în contextul literaturiipostbelice. Ritmul acesta de 10 ani a fost, în modevident, impus de schimbãrile istoriei de dupãrãzboi.

O abordare cu tendinþe exhaustive araporturilor literaturii cu propaganda se regãseºteîn lucrarea lui Eugen NegriciEugen NegriciEugen NegriciEugen NegriciEugen Negrici, “Literatura“Literatura“Literatura“Literatura“Literaturaromânã sub comunism”românã sub comunism”românã sub comunism”românã sub comunism”românã sub comunism”, unde autorul propuneoricui doreºte înþelegerea literaturii de dupã 1948sã þinã cont de influenþa factorului politic, pentrucã dincolo de aparenþele concesii (fãcute din cândîn când) literatura a fost consideratã de cãtreregimul politic dictatorial un instrument al acestuia.Dupã corespondenþa literaturã-propagandã, fazeifundamentaliste a regimului comunist îicorespunde literatura agitatoricã (proletarã,



CONCEPTUL DE GENERATIE / STILCONCEPTUL DE GENERATIE / STILCONCEPTUL DE GENERATIE / STILCONCEPTUL DE GENERATIE / STILCONCEPTUL DE GENERATIE / STILIN CONTEXTUL LITERATURII SAIZECISTEIN CONTEXTUL LITERATURII SAIZECISTEIN CONTEXTUL LITERATURII SAIZECISTEIN CONTEXTUL LITERATURII SAIZECISTEIN CONTEXTUL LITERATURII SAIZECISTE

Irina Chiriþã - CENZURA SUNETELORIrina Chiriþã - CENZURA SUNETELORIrina Chiriþã - CENZURA SUNETELORIrina Chiriþã - CENZURA SUNETELORIrina Chiriþã - CENZURA SUNETELOR

militantã) a cãrei esenþã trebuie raportatã la scopulei: schimbarea mentalitãþii, fãurirea omului nou.Autorii acestei literaturi se constituie într-ogeneraþie de dublã provenienþã: cei de obedienþãmoscovitã (Mihai NovicovMihai NovicovMihai NovicovMihai NovicovMihai Novicov, Mihai Rol lerMihai Rol lerMihai Rol lerMihai Rol lerMihai Rol ler,Nicolae MoraruNicolae MoraruNicolae MoraruNicolae MoraruNicolae Moraru) ºi cei de coloraturã naþionalistã(Dumitru PopescuDumitru PopescuDumitru PopescuDumitru PopescuDumitru Popescu, Eugen FlorescuEugen FlorescuEugen FlorescuEugen FlorescuEugen Florescu, MihaiMihaiMihaiMihaiMihaiUnghianuUnghianuUnghianuUnghianuUnghianu). Nu se poate vorbi deci de o nouãgeneraþie literarã, în condiþiile în care la revisteleliterare ale vremii (“Viaþa Româneascã”, “Tânãrulscriitor”) numãrul semnatarilor era destul de mic,aparþinând unor interbelici care nu au intrat înatenþia criticii, respectiv numele unor tineri careurmãreau un salt direct (ºi nemeritat) spre vârfulierarhiei literare.

Etapa urmãtoare este una a “concesiilortactice” când se “mimeazã dezgheþul”,destalinizarea, situatã la jumãtatea anilor 50, cândopoziþia era anihilatã, iar structura regimului eraconsolidatã. Aceastã slãbire, fie ea ºi formalã acenzurii, care prefera în aceastã perioadã oideologie camuflatã mult mai discret în literaturã,a favorizat alãturi de activitatea cenaclurilorliterare (“Luceafãrul” condus de Miron RaduMiron RaduMiron RaduMiron RaduMiron RaduParaschivescuParaschivescuParaschivescuParaschivescuParaschivescu; revistele “Steaua”; “Povesteavorbei”, “Echinox” Cluj) apariþia unei noi generaþiiliterare, generaþia ºaizecistã. Noua generaþie decritici reuºeºte sã creeze un curent de opiniiestetizant, ºi dupã cum se va dovedi dupã multãvreme, ireversibil ºi estetizant.

Peisajul pestriþ pe care îl oferã prozaacestei generaþii (proza, mai ales, a fost aleasãpentru a reflecta-cu preþul coborârii niveluluiestetic-dorinþele partidului) este direct legat deenunþatul context politic, faþã de care fiecarescriitor în parte a cedat mai mult sau mai puþin(pactizarea îmbracã forme idividuale, distincte).Astfel, unii dintre prozatori vor rãmâne ºi dupã

’60 fideli regimului socialist, gravitateacompromisului scriitoricesc devenind vizibilã încazul prozatorilor consacraþi înainte de rãzboi:Mihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail SadoveanuMihail Sadoveanu (Pãuna MicãPãuna MicãPãuna MicãPãuna MicãPãuna Micã - 1948; MitreaMitreaMitreaMitreaMitreaCocorCocorCocorCocorCocor - 1949; Aventurã în lunca DunãriiAventurã în lunca DunãriiAventurã în lunca DunãriiAventurã în lunca DunãriiAventurã în lunca Dunãrii -1954) Eusebiu CamilarEusebiu CamilarEusebiu CamilarEusebiu CamilarEusebiu Camilar (TTTTTemeliaemeliaemeliaemeliaemelia - 1951); CezarCezarCezarCezarCezarPetrescuPetrescuPetrescuPetrescuPetrescu (Oameni de azi ºi de ieriOameni de azi ºi de ieriOameni de azi ºi de ieriOameni de azi ºi de ieriOameni de azi ºi de ieri, OameniOameniOameniOameniOamenide mâinede mâinede mâinede mâinede mâine - 1955).

Pe lângã interbelicii amintiþi, un val nou deprozatori dornici de afirmare acceptã pervertirea:Alexandru JarAlexandru JarAlexandru JarAlexandru JarAlexandru Jar, Ion IstrateIon IstrateIon IstrateIon IstrateIon Istrate, ªerban Nedelcuªerban Nedelcuªerban Nedelcuªerban Nedelcuªerban Nedelcu,Dragoº VDragoº VDragoº VDragoº VDragoº Vico lico lico lico lico l, Francisc MunteanuFrancisc MunteanuFrancisc MunteanuFrancisc MunteanuFrancisc Munteanu, VVVVV.E..E ..E ..E ..E .GãlanGãlanGãlanGãlanGãlan, Aurel MihaleaAurel MihaleaAurel MihaleaAurel MihaleaAurel Mihalea.

Dintre cei care au reuºit “perfecþionarea”literaturii de propagandã printr-o ideologieimplicitã, amintim pe Zaharia StancuZaharia StancuZaharia StancuZaharia StancuZaharia Stancu în “Dulãi”“Dulãi”“Dulãi”“Dulãi”“Dulãi”,Marin PredaMarin PredaMarin PredaMarin PredaMarin Preda în nuvelele: “Ferestre întunecate”“Ferestre întunecate”“Ferestre întunecate”“Ferestre întunecate”“Ferestre întunecate”ºi “Desfãºurarea”“Desfãºurarea”“Desfãºurarea”“Desfãºurarea”“Desfãºurarea”, Eugen BarbuEugen BarbuEugen BarbuEugen BarbuEugen Barbu în “Gloaba”“Gloaba”“Gloaba”“Gloaba”“Gloaba”,“Oaie ºi ai sãi”“Oaie ºi ai sãi”“Oaie ºi ai sãi”“Oaie ºi ai sãi”“Oaie ºi ai sãi”, Petru DumitruPetru DumitruPetru DumitruPetru DumitruPetru Dumitru în “Drum fãrã“Drum fãrã“Drum fãrã“Drum fãrã“Drum fãrãpulbere”pulbere”pulbere”pulbere”pulbere”, “Pasãrea furtunii”“Pasãrea furtunii”“Pasãrea furtunii”“Pasãrea furtunii”“Pasãrea furtunii”.

În cadrul acesta derutat pentru scriitori,cele cinci romane (publicate dupã moartea luiStalin) deschid un culoar prozei autentice în luptacu ideologia, iar recucerirea esteticã (produsã înanii ’60) oferã scriitorilor talentaþi posibilitateatipãririi textelor fãrã concesii politice. În schimbullibertãþii, scriitorilor li se impun câteva miciinterdicþii, cum ar fi aceea de a se ocupa dedefectele structurale are regimului comunist saude a se lãsa atraºi de chestiunea libertãºii ºiînstrãinãrii. Bietul Ioanide deschide calearomanului citadin ºi a celui tipologic; Moromeþiieste romanul care în proza postbelicã se dedicalumii statului ºi ignoratei complexitãþi sufleteºti aþãranului; Groapa reprezenta proza pitoreascã,de mediu exotic; Toate pânzele sus prozã deaventuri.

Dupã 1964 deschiderea deja creatã vaoferi posibilitatea scriitorilor de a diversificatematica, paleta stilisticã ºi formulele narative, seva dezvolta proza fantasticã, parodicã,experimentalistã, S.F., eseistica, meditativ-problematizantã. Astfel, “cu strategia ºi cu micileconcesii pe care le-au fãcut, scriitorii ºaizeciºtiau reuºit în câþiva ani sã sã îngroape realismulsocial ºi sã desãvârºeascã procesul renaºteriiliteraturii”.

O altã caracteristicã a prozei ºaizecisteeste debutul cu prozã scurtã, observaþia fiind cuatât mai necesarã cu cât în viziunea critici “seopereazã cu o ierarhie a genurilor”. EugenEugenEugenEugenEugenSimionSimionSimionSimionSimion întãreºte observaþia explicând prinimpresia creatã de “sentimentul cã cine n-a scris



Irina Chiriþã - INSPIRAÞIEIrina Chiriþã - INSPIRAÞIEIrina Chiriþã - INSPIRAÞIEIrina Chiriþã - INSPIRAÞIEIrina Chiriþã - INSPIRAÞIE

mãcar un roman nu poate fi un prozator serios;îndatã ce un nuvelist trece la roman, opera luidinainte intrã în umbrã, indiferent de calitatea luiesteticã”.

La Fãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº Neagu, de exemplu, succesulromanului “Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”, a împiedicat sãse mai vorbeascã despre nuvelistica, de altfelsuperioarã, încât “Cantonul pãrãsit”“Cantonul pãrãsit”“Cantonul pãrãsit”“Cantonul pãrãsit”“Cantonul pãrãsit” (1964) atrecut aproape neobservat. Nuvelele ca “Dincolo“Dincolo“Dincolo“Dincolo“Dincolode nisipuri”de nisipuri”de nisipuri”de nisipuri”de nisipuri”, “Acasã”“Acasã”“Acasã”“Acasã”“Acasã”, “V“V“V“V“Vara buimacã”ara buimacã”ara buimacã”ara buimacã”ara buimacã”, anunþãstilul “realismului atroce ºi fabulos discret; prozade observaþie exactã, ambiguitate, dialoguriparalele, lumea fãnuºianã în care fabulosul ºitragicul sunt cei doi poli ai existenþei”.

George BãlãiþãGeorge BãlãiþãGeorge BãlãiþãGeorge BãlãiþãGeorge Bãlãiþã publicã, înainte deromanele care l-au impus ca prozator, trei cãrþide povestiri ºi nuvelele, proza simbolicã despreuniversul infantil ºi dezalienarea individului: þãraniisunt suciþi, euforici, iar copiii curioºi, impenetrabili.Volumul “Conversând cu Ionescu”“Conversând cu Ionescu”“Conversând cu Ionescu”“Conversând cu Ionescu”“Conversând cu Ionescu” (1966) indicão înnoire a tipologiei ºi a tehnicii epice.

Nicolae BerbanNicolae BerbanNicolae BerbanNicolae BerbanNicolae Berban, însã, publicã în revistecâteva schiþe ºi nuvele care n-au convins, în timpce volumul de nuvele “De ce zboarã vulturii”“De ce zboarã vulturii”“De ce zboarã vulturii”“De ce zboarã vulturii”“De ce zboarã vulturii”(1966) este apreciat de critica literarã prin interesulîndreptat spre psihologia izbânzii ºi a eºecului înmediile elementare.

Romanul ºaizecist se orienteazã(scriitori înþelegând necesitatea) spre cele douãfiloane interbelice: tradiþionalism ºi modernism.Tematic, romanul ºaizecist se orienteazã spretradiþia interbelicã pe care o recupereazã ºi o“cucereºte”, în care satul (de exemplu) esteredescoperit ca univers arhetipal: la Sorin TSorin TSorin TSorin TSorin Titelitelitelitelitelîn “Þara îndepãrtatã”“Þara îndepãrtatã”“Þara îndepãrtatã”“Þara îndepãrtatã”“Þara îndepãrtatã” (1974), “Pasãrea ºi“Pasãrea ºi“Pasãrea ºi“Pasãrea ºi“Pasãrea ºiumbra”umbra”umbra”umbra”umbra” (1977), “Clipa cea repede”“Clipa cea repede”“Clipa cea repede”“Clipa cea repede”“Clipa cea repede” (1979),“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu” (1983); Fãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº Neaguîn “ Îngerul a s t r igat ”“ Îngerul a s t r igat ”“ Îngerul a s t r igat ”“ Îngerul a s t r igat ”“ Îngerul a s t r igat ” (1968); ªtefanªtefanªtefanªtefanªtefanBãnulescuBãnulescuBãnulescuBãnulescuBãnulescu în “Iarna bãrbaþilor”“Iarna bãrbaþilor”“Iarna bãrbaþilor”“Iarna bãrbaþilor”“Iarna bãrbaþilor” (1965).

Tema trecerii de la “lumea veche” la“lumea nouã” (prezenþa la toþi romancierigeneraºiei ºaizeciste) cãreia i se asociazã ºi operspectivã mitizantã dezvãluie o lume dizlocatãdin tiparele ei ancestrale (Eugen Simion).

Tema satului ca lume rãsturnatã, opusãcelei dintâi, înfruntã utopia prezentului propusãde proletcultism se regãseºte la D.R. PopescuD.R. PopescuD.R. PopescuD.R. PopescuD.R. Popescuîn “F“F“F“F“F.”.”.”.”.”; “Vânãtoarea regalã”“Vânãtoarea regalã”“Vânãtoarea regalã”“Vânãtoarea regalã”“Vânãtoarea regalã”; “O bere pentru“O bere pentru“O bere pentru“O bere pentru“O bere pentrucalul meu”calul meu”calul meu”calul meu”calul meu”; “Împãratul norilor”“Împãratul norilor”“Împãratul norilor”“Împãratul norilor”“Împãratul norilor”; “Ploile de“Ploile de“Ploile de“Ploile de“Ploile dedincolo de vreme”dincolo de vreme”dincolo de vreme”dincolo de vreme”dincolo de vreme”. Formulele diferã însã, astfelca la Fãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº NeaguFãnuº Neagu, în “Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat”“Îngerul a strigat” seconstatã o “adiþiune de episoade, fiecarepersonaj are o poveste a lui, dar pe care o spuneprozatorul sai alt personaj”. Datinile prezente(care au o sevã pãgânã) n-au nimic din ostentaþia



Irina Chiriþã - SECERAIrina Chiriþã - SECERAIrina Chiriþã - SECERAIrina Chiriþã - SECERAIrina Chiriþã - SECERA

Irina Chiriþã - CIOCANULIrina Chiriþã - CIOCANULIrina Chiriþã - CIOCANULIrina Chiriþã - CIOCANULIrina Chiriþã - CIOCANUL

etnograficã, miza scriitorului fiind sã creeze undestin dintr-o biografie banalã.

Dupã modelul lui Joyce, George BãlãiþãGeorge BãlãiþãGeorge BãlãiþãGeorge BãlãiþãGeorge Bãlãiþãdescrie douã zile din existenþa lui Antipa (“Lumea“Lumea“Lumea“Lumea“Lumeaîn douã zile”în douã zile”în douã zile”în douã zile”în douã zile”) dovedind cã nu e nevoie sãreconstituie întreaga existenþã a unui personajpentru a da un indiciu despre destinul acestuia.Memoria unei zile e încãrcatã de memoria zileloraniterioare, rezultând o suprapunere de texte(confesiuni). “Francisca”“Francisca”“Francisca”“Francisca”“Francisca” (1965) lui BerbanBerbanBerbanBerbanBerbanpropune combinarea mai multor metode narative:o prezentare (a unui mediu) fãcutã din punct devedere al unui personaj, adãugând ficþiuneanaratorului care comenteazã liber evenimentele,dar, mai ales eseul, sub forma reflecþiei morele ºisociale.

Romanul parabolic ºaizecist (“Lunga“Lunga“Lunga“Lunga“Lungacãlãtorie a prizonierului”cãlãtorie a prizonierului”cãlãtorie a prizonierului”cãlãtorie a prizonierului”cãlãtorie a prizonierului” a lui Sorin TSorin TSorin TSorin TSorin Titelitelitelitelitel;“Viaþa pe un peron”“Viaþa pe un peron”“Viaþa pe un peron”“Viaþa pe un peron”“Viaþa pe un peron” a lui Octavian PalerOctavian PalerOctavian PalerOctavian PalerOctavian Paler)construieºte imaginea istoriei ca Mecanism caretransformã cãlãi în victime ºi invers, prinsurprinderea unui destin exemplar în spaþiiarhetipale. Astfel, gara pustie situatã între omlaºtinã ºi un deºert, se constituie într-un spaþiulabirintic în care rãtãcesc niºte indivizi fãrã nume(victima ºi cãlãi) ºi ale cãror profiluri se suprapun.

Romanul alegoric ºi simbolic (în generalvorbind despre criza individului într-o lumedegradatã) propune o varietate mimeticã,dezvãluindu-ºi mecanismele de funcþionare;“scriitura aventurii” e dublatã de “aventurascriiturii”. Se apeleazã la jurnalul de scriiturã,uneori în varianta autoparodicã (“Lumea în douã“Lumea în douã“Lumea în douã“Lumea în douã“Lumea în douãzi le”z i le”z i le”z i le”z i le” de George Bãlã i þãGeorge Bãlã i þãGeorge Bãlã i þãGeorge Bãlã i þãGeorge Bãlã i þã) la dezvãluireaconvenþiilor tehnicilor, a codului de scriiturã(“Galeria de viþã sãlbaticã”“Galeria de viþã sãlbaticã”“Galeria de viþã sãlbaticã”“Galeria de viþã sãlbaticã”“Galeria de viþã sãlbaticã”, “Femeie, iatã fiul“Femeie, iatã fiul“Femeie, iatã fiul“Femeie, iatã fiul“Femeie, iatã fiultãu”tãu”tãu”tãu”tãu”, “Buna vestire”,“Buna vestire”,“Buna vestire”,“Buna vestire”,“Buna vestire”, “Don Juan”“Don Juan”“Don Juan”“Don Juan”“Don Juan”, “Vânãtoarea“Vânãtoarea“Vânãtoarea“Vânãtoarea“Vânãtoarearegalã”regalã”regalã”regalã”regalã”). Autoreflexivitatea, înþeleasã camodalitate a autocomentãrii, are drept rezultat“aducerea” autorului în text-în calitate de lector alpropriei ficþiuni (Buna vest i reBuna vest i reBuna vest i reBuna vest i reBuna vest i re). Prezenþastrategiilor transgresive (metalepsã) în romaneca: “Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”, “Galeria cu viþã“Galeria cu viþã“Galeria cu viþã“Galeria cu viþã“Galeria cu viþãsãlbat icã”sãlbat icã”sãlbat icã”sãlbat icã”sãlbat icã”, “Don Juan”“Don Juan”“Don Juan”“Don Juan”“Don Juan”, “Buna vest i re“Buna vest i re“Buna vest i re“Buna vest i re“Buna vest i re,”anticipeazã experimentul literar optzecist. În“Buna vestire”“Buna vestire”“Buna vestire”“Buna vestire”“Buna vestire”, vocea narativã atrage atenþia,deopotrivã asupra talentului unor personaje,strategii, pune în discuþie convenþiile romanuluirealist, pentru cã, în capitolul al VIII-lea dialogulnarator-naratar (cu valoarea autoparodicã) sãsubmineze pretenþia de verosimilitate: “Ce fel deautor mai e ºi ãsta care ne pune sã urmãrim 400de pagini, o istorie galantã contemporanã, ca

tocmai când ne apropiem gâfâind de final, sã ni-lfure de sub ochii, sã ne frustreze de final?!”.

În “Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”“Femeie, iatã fiul tãu”, un dialog,având la bazã acelaºi procedeu al autoreflexivitãþiiîn care vocea naratorului (auctorial) relateazãnaratorului vizându-i competenþele “cititoruluimodel”, capabil de a recunoaºte cliºeeleprezentate în manierã parodicã: “Unii ar putea sãspunã cã le-am cam adus din condei (...)”.Punerea în abis a istoriei povestite din romanullui Constantin Þoiu (“Galeria cu viþã sãlbaticã”“Galeria cu viþã sãlbaticã”“Galeria cu viþã sãlbaticã”“Galeria cu viþã sãlbaticã”“Galeria cu viþã sãlbaticã”,“ Însoþ i toru l ”“ Însoþ i toru l ”“ Însoþ i toru l ”“ Însoþ i toru l ”“ Însoþ i toru l ”, “Obl igado”“Obl igado”“Obl igado”“Obl igado”“Obl igado”) constã înconsemnarea “aventurii unor romane posibile”,temele specifice parabolei postbelice sunt puseîn legãturã cu strategiile scriitorului.

În “Însoþi torul”“Însoþi torul”“Însoþi torul”“Însoþi torul”“Însoþi torul”, Mega îi povesteºtediscipolului sãu o parabolã despre vocaþia utopicãa intelectualului, refugiul în estetism, ca formã derezistenþã în faþã presiunii politice: “Era ca o cetateradioasã a lor, a somonilor, utopia lor, mã rog, fiindcã utopia (...) e înscrisã în structurile celei mai deseamã a biologiei”. Povestea Karlei (caredobândeºte prin moarte o demnitate metafizicã)relevã convertirea Istoriei la Ficþiune, punându-ºiîn evidenþã modelele: “Povestea, basmul, loculîn care ne situãm fericirea, lumea mai bunã pecare o credem pe mãsura viselor noastre”.

Scos din contextul epocii care l-a generat,romanul parabolic ºaizecist ar putea sã parã oformulã caducã, dacã nu se þine seama de faptulcã problematica acestor romane nu trebuieaplicatã limitativ spaþiului românesc, ci abordatãprin profunzimea semnificaþiilor general-umane.Vocaþia experimentalã a romancierilor ºaizeciºtiasigurã acestor scriitori o poziþie incontestabilãîn contextul generaþiei optzeciste.



prof. Cristina CHIRIACprof. Cristina CHIRIACprof. Cristina CHIRIACprof. Cristina CHIRIACprof. Cristina CHIRIAC

Irina Chiriþã - DUALISMIrina Chiriþã - DUALISMIrina Chiriþã - DUALISMIrina Chiriþã - DUALISMIrina Chiriþã - DUALISM

EXERCITII DE LECTURÃEXERCITII DE LECTURÃEXERCITII DE LECTURÃEXERCITII DE LECTURÃEXERCITII DE LECTURÃ“ANIMALUL INIMII”“ANIMALUL INIMII”“ANIMALUL INIMII”“ANIMALUL INIMII”“ANIMALUL INIMII” DE HERTA MULLER DE HERTA MULLER DE HERTA MULLER DE HERTA MULLER DE HERTA MULLER

te obiectiva în faþa acestei cãrþica ºi cititor dedicat numaiplanului estetic ºi critic axiologicatunci când ai trãit în þara în careºi-a petrecut o mare parte dinviaþã singura câºtigãtoare apremiului Nobel pentru literaturadin România, când aproape ai

respirat acelaºi aer, când eºti român, intelectualde aceeaºi formaþie ºi cu multe experienþeasemãnãtoare în perioada comunistã, chiar dacãbeneficiind de o stea mai blândã, e o misiuneaproape imposibilã. Iar când aceasta se complicãºi cu o similitudine în ceea ce priveºte atitudineapoliticã, obsesia ratãrii ca destindinainte scris, pentru cã te-ainãscut unde te-ai nãscut ºi pentrucã ai fost blestemat sã fiicontemporan cu niºte ipochimenice au un sistem de valori ciudat,în care e valorizatã ca aur curatoprimarea celor diferiþi de modelulpromovat de sistemul totalitar,trebuie sã treci întâi deobsedantul sentiment desacrilegiu ca sã scrii liber, poatecritic, poate ironic.

A vorbi despre “Animalul inimii”“Animalul inimii”“Animalul inimii”“Animalul inimii”“Animalul inimii” deHerta MullerHerta MullerHerta MullerHerta MullerHerta Muller este pentru mine în primul rând unexerciþiu de libertate ºi de izbãvire, un lucru careîmi aratã, la 20 de ani de la Revoluþie, cã, dinpunctul meu de vedere cel puþin, fiecare act delibertate este sisific de greu ºi dureros, ca efortulunui nevrotic de a simula normalitatea la fiecarevizitã a celor dragi. Când C.G. JungC.G. JungC.G. JungC.G. JungC.G. Jung analizademenþa nazistã ca boala psihicã a maselor,puncta, fãrã sã ºtie ºi un diagnostic al maselorce au trãit teroarea comunistã. Numai cã aiciboala se camufleazã mai bine, imitând ºi tipul deteroare la care e supusã mulþimea: una insidioasã,perfidã, de lungã duratã ºi cu multã propagandãce simuleazã raþiunea ºi normalitatea, dar sebazeazã pe aceleaºi elemente ale nazismului: uraºi frica. ªi altã diferenþã uluitoare e cã mulþi înnazism îºi pun acut problema libertãþii, pe câtãvreme în comunism foarte mulþi uitã sã mai fieliberi, pentru totdeauna.

În primele zeci de pagini, romanul estraniu. Dacã ai prejudecata cã un autor de Nobel

e un stilist ieºit din comun, atunci cel puþin acestroman al Hertei MullerHertei MullerHertei MullerHertei MullerHertei Muller nu e un roman de Nobel,deºi unii critici susþin cã acesta e cea mai bunãcarte a ei. Stilul începutului de roman e al unuipoem în prozã stângaci, cu un gust ciudat de“Uliþa copilãriei”“Uliþa copilãriei”“Uliþa copilãriei”“Uliþa copilãriei”“Uliþa copilãriei” a lui Ionel TIonel TIonel TIonel TIonel Teodoreanueodoreanueodoreanueodoreanueodoreanu, ometaforizare copilãreascã, o inserþie a naraþiuniisimple, liminare, într-o þesãturã poeticã, numai cãsubstanþa e a abjectului, estetica oribilului sefoloseºte de o recuzitã stilisticã paradoxalã. Apoiîþi dai seama cã tot acest lirism al mizeriei e aºafeminin ºi presãrat cu atâtea parfumuri ºi nimicuripentru cã e poate un poem închinat sinucigaºei

Lola, personaj contradictoriu,studenta fluºturaticã ce e violatã deprofesorul de sport, cel care voteazãprimul înfierarea ºi excludereapostmortem a studentei din partid -dupã ce e gãsitã spânzuratã înºifonierul de la cãminul studenþesc.ªi Lola e doar deschizãtoareadrumului celorlalþi care-ºi vor punecapãt zilelor sau poate vor fiasasinaþi de Securitate pe parcursuldesfãºurãrii naraþiunii. Paradisultinereþii e presãrat cu orori.

Dacã, pe de altã parte, crezicã un autor de Nobel are o viziune filosoficã,socialã, de anvergurã, scrie acel tip de naraþiunecare dã iluzia întregului ºi dã soluþii realului, atuncicartea dezamãgeºte din nou: nu are forþainterpretãrii, sintetizãrii sau analizãrii sistemului,nici mãcar a simbolurilor integratoare ºirevelatoare. Dar naratoarea ºi prietenii ei, Kurt,Edgar ºi Georg sunt fii de foºti soldaþi SS ºi înacelaºi timp aceºti tineri sunt militanþianticomuniºti. Sunt cei patru cavaleri aiApocalipsei secolului douãzeci prinºi între celedouã mari blesteme al secolului. Sunt prizonieriprin naºtere ai unui sistem de “închisori”necruþãtoare: sunt stigmatizaþi prin prezenþamartorilor terorii naziste în propria familie, suntcetãþenii unei þãri comuniste, represive, un sistemconcentraþionar în care tot ce e dincolo de graniþese numeºte “Afarã”, dincolo de Dunãre elibertatea, dincoace e frica. Sunt aparþinãtori uneiminoritãþi pe care o resimt ca pe o condamnare(personajele se jignesc sistematic cu acestapelativ “ºvab” sau cu defecte care au la coadã



adjectivul “ºvãbesc”, deºi toþi patru prieteni facparte din aceastã minoritate). Sunt intelectualiîntr-o dictaturã a proletariatului ºi sunt suspecþiprin ceea ce fac (recitã o poezie care li se paresubversivã miliþienilor, se întâlnesc pe furiº într-o casã la þarã, unde vorbesc despre dincolo,despre cei ce mor împuºcaþi în timp ce trecDunãrea ºi despre bolile dictatorului care îi facsã creadã cã au ºanse sã-i supravieþuiascã.Sunt demni ºi curajoºi într-o lume a laºitãþii ºi aipocriziei.

Într-o confesiune recentã, Herta MullerHerta MullerHerta MullerHerta MullerHerta Mullerspunea cã în România se simte nemþoaicã, decinu se simte acasã, iar în Germania econsideratã româncã, aºadar ea nu e nici acoloacasã. Alienarea e o linie foarte puternicã aacestui roman. Cred cã ar fi surprinsã sã vadãcã ºi un român get-beget ca mine înþelege foartebine paradigmele înstrãinãrii... O altã linie fortea operei e ratarea. Ca profesor de literaturã numã pot abþine sã nu remarc referinþele culturaleromâneºti: versurile lui Gellu NaumGellu NaumGellu NaumGellu NaumGellu Naum, cânteculpopular “Cine iubeºte ºi lasã”, dar ºi complexulcamilpetrescian al intelectualului inadaptat,victima societãþii prost alcãtuite, ratareaprocustian determinatã a individului cu principiiînalte, complex dus însã la absurd de o

societate absurdã. Sinuciderea, foarte desrãspunsul personajelor lui Camil la mizeriasocietãþii, în “Animalul inimii” e, în logica terorii,perfect superpozabilã asasinatului. Ambiguitateaîntre sinucidere ºi asasinat te paralizeazã ºi euna din oglinzile unui regim al crimei.

Poate, ca ºi cititor al lui CãrtãrescuCãrtãrescuCãrtãrescuCãrtãrescuCãrtãrescu sauadmirator al scriitorilor estetiºti în general, ai vreaceva mai “lucrat”, ceva precum Gorgoneleacoperiºurilor din Bucureºti sau chiar ºi ochestiune plastic abjectã precum profanareabisericilor din satul bulgãresc din OrbitorOrbitorOrbitorOrbitorOrbitor, deexemplu. Poate þi-ai dori o complexitate studiatãa personajului negativ, cum e tripleta procuror,anchetator, torþionar din “Animale bolnave”“Animale bolnave”“Animale bolnave”“Animale bolnave”“Animale bolnave” deBrebanBrebanBrebanBrebanBreban sau poate, un plan mistic, sacru,integrator, precum se întâmplã în “Noaptea de“Noaptea de“Noaptea de“Noaptea de“Noaptea deSânziene”Sânziene”Sânziene”Sânziene”Sânziene” sau “Pe strada Mântuleasa”“Pe strada Mântuleasa”“Pe strada Mântuleasa”“Pe strada Mântuleasa”“Pe strada Mântuleasa” deMircea El iadeMircea El iadeMircea El iadeMircea El iadeMircea El iade. Nimic din toate acestea.Personajul - unealtã a totalitarismului e fie tatãl,fost soldat SS, acum un bãtrân beþiv, ratatul total,fie un mizerabil ofiþer Piele cu un câine care poartãacelaºi nume ca ºi ºeful sãu cu douã picioare fieniºte anonimi supraveghetori, mâncãtori de pruneverzi luate din copacii de pe stradã ori, de ce nu -lumea nu are niciun zãgaz moral - cea mai bunãprietenã care, bolnavã de cancer, vine sã oviziteze în Germania ºi dã cele mai intime dateSecuritãþii din þarã despre cea de caremãrturiseºte cã-i era foarte foarte dor. Sau apardoar produsele minþiilor bolnave: ameninþãrile cumoartea la telefon sau în scrisori.

Cât despre instanþa naratorului, ea nu arenimic din sofisticatul angrenaj narativ al naratorilormultipli din romanul lui EliadeEliadeEliadeEliadeEliade sau cel al luiBrebanBrebanBrebanBrebanBreban, protagonista nu se aflã între faliile ceunesc sacrul ºi profanul, nu e Viziru sau Antipa -personajul antologic al lui BãlãiþãBãlãiþãBãlãiþãBãlãiþãBãlãiþã din “Lumea în“Lumea în“Lumea în“Lumea în“Lumea îndouã zile”douã zile”douã zile”douã zile”douã zile”, e doar o tânãrã studentã ce locuieºteîntr-o cazonã camera de cãmin, în pãtrat, cumzice ea, e prietenã cu alte fete ºi cu niºte bãieþi,merge la croitoreasã, recitã poezii, se plimbã pestrãzi, scrie scrisori ºi primeºte scrisori. Dar într-o zi aceastã fatã îºi gãseºte colega de camerãspânzuratã cu cordonul de la rochia ei, asistã laºedinþa publicã în care moarta e exclusã din partidpentru cã nu avea valori morale sãnãtoase, epusã sã cânte la Securitate o parodie idioatã aunor versuri dragi, iar când se întâlneºte cuprietenii inventariazã morþii trecerii ilegale afrontierei ºi-ºi pregãteºte un fel de moarte careeste pãrãsirea fãrã voie a patriei, orice ar fiînsemnând ea. Când are o slujbã, e aruncatã peculoar fãrã motiv ºi apoi afarã din fabricã, izolatã

Irina Chiriþã - Irina Chiriþã - Irina Chiriþã - Irina Chiriþã - Irina Chiriþã - PSIHANALIZÂNDU-LPSIHANALIZÂNDU-LPSIHANALIZÂNDU-LPSIHANALIZÂNDU-LPSIHANALIZÂNDU-L PE F PE F PE F PE F PE FAUSTAUSTAUSTAUSTAUST



prof. Daniela PLÃIAªUprof. Daniela PLÃIAªUprof. Daniela PLÃIAªUprof. Daniela PLÃIAªUprof. Daniela PLÃIAªUºi ostracizatã pentru cã ea e altfel, e elementulduºmãnos, alienul cel mai urât de sistemulcomunist; când are o prietenã, aceasta e oinformatoare a Securitãþii, când are o cheie dela un cufãr sau de la o casã, cheia nu încuienimic, nu poate ascunde, proteja nimic. Cândea scrie prietenilor, mamei, ea scrie mai întâiSecuritãþii ºi dacã Securitatea vrea, aceastãtânãrã poate, pentru preþul unui timbru, sãbeneficieze de servicul poºtei þãrii ei sã ducãvorbele fetei la mama sau la prietenii ei. E atâtde simplu. Brutal ºi exclus din livrescul pe careo pleiadã de autori români contemporani autoarei“Animalului inimii”“Animalului inimii”“Animalului inimii”“Animalului inimii”“Animalului inimii” îl cultivã cu încrâncenare!

E adevãrat cã repetiþia motivului frunzelor,mãruntaielor de animale, al ierburilor rele, oilorde tinichea cu picioare roºii ºi al pepenilor delemn, definirea animalului inimii, metaforavorbelor ºi a tãcerii structureazã o oarecaresimfonie stilisticã, dar impresia de nereuºitã, decarte de raftul doi nu te pãrãseºte, dar nici nu teface sã laºi volumul din mânã. Dimpotrivã,frazele scurte, tensionate, stilul simplu, avalanºaororii pure, necomentate, creeazã o tensiune cutotul specialã, te fidelizeazã tipului acestuia descriiturã, neglijent ºi în acelaºi timp pretenþios,

chiar preþios pe alocuri, fãrã sã poatã cãdea înartificial vreo clipã.

Magnetice sunt impresia de cãlãtoriestranie, aºteptarea ca sã se întâmple mai repedeinevitabilul: emigrarea sau moartea ºi grija,tensiunea cã personajele acestea, ce parcã devintransparente (ca bãrbatul pe care naratoarea îlvede lângã frigiderul în care Lola îºi pãstramãruntaiele de animale pe care le primea de laiubiþii pasageri de la abator), sã nu clacheze, sãfie atenþi ºi sã pãrãsescã România vii ºi întregicu paºaport în regulã. Edgar moare la puþin timpdupã ce emigreazã legal în Germania,aruncându-se sau împins fiind pe o fereastrã dela un etaj superior al unei clãdiri din Frankfurt, Kurtcere din þarã fotografiile ºi ele ajung în Româniadupã ce Kurt e gãsit spânzurat.

Într-un interviu, autoarea mãrturisea cã nuºi-a propus niciodatã sã fie scriitoare ºi cã scriefiindcã nu poate altfel. Herta MullerHerta MullerHerta MullerHerta MullerHerta Muller scrie curatãrile, mizeriile, limitele umane, cu bolile,cuvintele grele pe care mama ei Ie spuneneînþelegând-o, cu delirul bunicii ei atinse dedemenþã senilã, cu penibilele umilinþe la care osupune securistul sãu, cu neputinþa rãzbunãrii,scrie cu ea însãºiscrie cu ea însãºiscrie cu ea însãºiscrie cu ea însãºiscrie cu ea însãºi ºi asta e de Nobel.

Irina Chiriþã - CONªTIENTIZAREIrina Chiriþã - CONªTIENTIZAREIrina Chiriþã - CONªTIENTIZAREIrina Chiriþã - CONªTIENTIZAREIrina Chiriþã - CONªTIENTIZARE

Irina Chiriþã - ENTITÃÞIIrina Chiriþã - ENTITÃÞIIrina Chiriþã - ENTITÃÞIIrina Chiriþã - ENTITÃÞIIrina Chiriþã - ENTITÃÞI



UN MAGICIAN AL CINEMATOGRAFIEI:UN MAGICIAN AL CINEMATOGRAFIEI:UN MAGICIAN AL CINEMATOGRAFIEI:UN MAGICIAN AL CINEMATOGRAFIEI:UN MAGICIAN AL CINEMATOGRAFIEI:INGMAR BERGMANINGMAR BERGMANINGMAR BERGMANINGMAR BERGMANINGMAR BERGMAN

Laura ªIULaura ªIULaura ªIULaura ªIULaura ªIUclasa a XII-a Fclasa a XII-a Fclasa a XII-a Fclasa a XII-a Fclasa a XII-a F

ngmar Bergmanngmar Bergmanngmar Bergmanngmar Bergmanngmar Bergman este unul dintreregizorii canonici, cel mai de seamã alcinematografiei suedeze, precursorulcurentului nouvelle vague din prezent,creând piese de teatru ºi capodoperecinematografice, având ca teme relaþiaomului cu divinitatea, rolul femeii ºi

reacþia omului în faþa morþii, toate acestea fiindinspirate din propria lui lume interioarã, acest lucrufiind peremptoriu observat în toate filmele sale.

Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergman s-a nãscut în 1918 înUppsala, Suedia. Temperamentul aproapedespotic al tatãlui sãu, Erik BergmanErik BergmanErik BergmanErik BergmanErik Bergman, pastorluteran, adeptul unei educaþii rigide ºi aproapesufocante, l-a fãcut pe viitorul regizor sã seîndepãrteze de tatã ºi sã se apropie de mamã,Karin BergmanKarin BergmanKarin BergmanKarin BergmanKarin Bergman, care îi va fi cel mai bun prietenºi cea mai apropiatã fiinþã. O parte din voinþaputernicã a mamei se pare cã i se transmisese ºifiului, dar în egalã masurã relaþia tensionatã dintrepãrinþi l-a marcat ºi avea sã îi inspire subiectulunora dintre peliculele ºi piesele sale de teatru.La vârsta de 9 ani, Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergman a fãcut unschimb care îi va marca restul vieþii: o cutie desoldaþi de plumb în schimbul unei lanterne magice,jucãrie care îl va fascina ºi îi va deschide gustulpentru lumea spectacolelor. În cartea saautobiograficã, Lanterna MagicãLanterna MagicãLanterna MagicãLanterna MagicãLanterna Magicã (1988) acestapovesteºte cum era închis de tatãl sãu în diferiteîncãperi întunecate, singura sursã de luminã fiindo lanternã, în acest mod reuºind sã creeze omultitudine de scenarii. De asemenea, tot dincarte aflãm cum acesta a fost închis din greºealã,în vremea copilãriei, într-o morgã, unde se aflacadavrul unei femei ce l-a fascinat ºi totodatã l-amarcat pe viaþã. Acesta declara: “Cavalerul joacãºah cu Moartea. Moartea doboarã Arborele vieþii,un om amãrât s-a aºezat în vârful copacului ºi îºifrânge mâinile. Moartea conduce dansul înspreÞara Întunericului. Ea þine secera ca un drapel ºicredincioºii o urmeazã într-o lungã sarabandã la

capãtul cãreia se aflã bufonul. Diavolii întreþinfocul, pãcãtoºii se aruncã cu capul în flãcãri.Adam ºi Eva au descoperit cã sunt goi. OchiulDomnului priveºte fix din spatele pomului cufructul interzis. Unele biserici sunt precumacvariile: nu existã în ele nicio parte care sã nufie împodobitã. Peste tot trãiesc ºi prosperãoameni, sfinþi, profeþi, îngeri, diavoli ºi demoni.Viaþa de aici ºi cea de dincolo se înalþã ca niºtenori de fum de-a lungul zidurilor ºi arcadelor.Realitatea ºi imaginaþia s-au contopit într-un aliajputernic: Pãcãtosule, priveºte-þi opera, vezi cete aºteaptã dupã colþ, uitã-te la umbra din spateletãu!”. Acest pasaj reprezintã ºi tema filmului AAAAAºaptea peceteºaptea peceteºaptea peceteºaptea peceteºaptea pecete (1957) ºi de asemenea, aceeaºiperspectivã se regãseºte ºi în filmul PersonaPersonaPersonaPersonaPersona(1966), ambele fiind considerate inovaþii alecinematografiei, abordând teme îndrãzneþe pentruacea epocã ºi folosind cadre lungi ºi mijloacetehnice nemaiîntâlnite pânã atunci, evitând întotalitate folosirea zoom-ului pentru a creaintensitatea imaginilor.

În urma unor acuzaþii de evaziune fiscalãla care BergmanBergmanBergmanBergmanBergman nu a avut nicio contribuþie,acesta spunând cã este absolut inutil în ceea cepriveºte capitolul finanþe ºi dupã o scurtã perioadãde detenþie într-un spital deoarece acesta a suferitde o foarte puternicã depresie, Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergmanpãrãseºte Suedia, se mutã în Germania, undecontinuã sã producã filme. Deºi a jurat cã nu seva mai întoarce în þara sa pe care în fapt o adora,în special insula Faarö, ce reprezenta pentru elparadisul pe pãmânt, insula Faarö fiind ºi loculunde a realizat numeroase filme, IngmarIngmarIngmarIngmarIngmarBergmanBergmanBergmanBergmanBergman se întoarce în Suedia dupa



INGMAR BERGMANINGMAR BERGMANINGMAR BERGMANINGMAR BERGMANINGMAR BERGMAN

soluþionarea problemelor. De altfel, a murit ºi afost îngropat pe insula Faarö, petrecându-ºi ultimaparte a vieþii citind, meditând ºi vorbind la telefoncu prietenii.

Filmul Fragii sãlbateciFragii sãlbateciFragii sãlbateciFragii sãlbateciFragii sãlbateci, numele în originalfiind SmultronstalletSmultronstalletSmultronstalletSmultronstalletSmultronstallet, realizat în anul 1957, îl arepe celebrul regizor suedez Victor SjöströmVictor SjöströmVictor SjöströmVictor SjöströmVictor Sjöström înrolul principal. BergmanBergmanBergmanBergmanBergman foloseºte aicireprezentãri ale halucinantului ºi oniricului pentrua evidenþia zbuciumul interior al personajelor ºipentru a pãtrunde în subconºtientul acestora. Seprezintã un voiaj copleºit de coºmaruri, vise ºireveniri în trecut, al unui venerabil profesor însoþitde nora sa, cãtre Universitatea care-i decerneazãtitlul de Doctor Honoris Causa. Traseu exteriorcare se intersecteazã cu un labirint interior, voiajîn timp ºi în imaginar, bilanþul unei existenþe, filmatcu o libertate de limbaj ºi miºcare ce taierespiraþia, operã capitalã de introspecþie, meditaþiedespre farmecul senectuþii. Extrem de neplãcutulsentiment de irealitate, de care vorbeºtepovestitorul, este în permanenþã supravegheat deo stare activã de cenzurare a visului nocturn ºi aviselor cu ochii deschiºi. Cu o extraordinarãlibertate ºi îndrãznealã, BergmanBergmanBergmanBergmanBergman combinã într-un fel de sintezã genialã nu numai temele salepreferate, nu numai toate marile curente alecinematografului (expresionism, realism poetic ºichiar neorealism), ci reuºeºte sã pãstreze operfectã unitate de ton ºi sã nu repete nimic dinoperele anterioare. Primind numeroase premii,precum Premiul Bafta, Ursul de Aur la Berlin ºi onominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bunfilm strãin, Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergman a creat o operãfascinantã, ce rãmâne ºi astãzi unul din cele maibune filme.

Un alt film reprezentativ pentru opera sacinematograficã este PersonaPersonaPersonaPersonaPersona, realizat în 1966.În legaturã cu propria creaþie, Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergmandeclara : “Cu diferite ocazii, am spus ca Personami-a salvat viaþa - ºi aceasta nu este o exagerare.Dacã nu aº fi avut curajul de a face acest film, aºfi fost probabil total devastat. Un lucrusemnificativ, pentru prima datã nu mi-a pãsat dacãrezultatul va fi un succes comercial.” Filmultrateazã relaþia dintre douã femei, Elisabet, oactriþã care înregistrase numeroase succeseanterioare unui spectacol al piesei Electra, întimpul cãreia devine mutã, ºi Alma (care semnificãsuflet în spaniolã ºi portughezã), sora medicalãdesemnatã îngrijirii condiþiei sale. De asemenea,filmul începe prin cadre lungi ce prezintã diferitesecvenþe cu filme mute, scene din film ceilustreazã o oaie ce este omorâtã cu un cuþit saudiferite imagini cu trupuri neînsufleþite învelite în

cearceafuri albe. Totul se încheie cu un cadru încare un copil stã pe un pat de spital, citind o cartea lui Mihail Lermontov ºi apoi punându-ºi mânape o imagine înceþoºatã a unei feþe de femei. Dupãcare apare genericul. A aduce o imagine pe ecranînseamnã a fi exclus de la o prezenþã. Rezultânddin supraimpresiunea, reculul, din repunerea lorîn loc, din înaintarea lor, doar animareafotografiilor le dã o aparenþã de viaþã. În modinevitabil, în acest cadru al dorinþei, gestul bãiatuluiînspre imaginar nu poate atinge, încã o datã, viii.Realul nu poate fi posedat decât prin atingere, nuºi prin vãz. Acþiunea se petrece pe insula Faarö,filmul bazându-se pe tema dificultãþii adevãrateicomunicãri între oameni ºi esenþialmente naturaegocentristã a artei. Filmul creºte în intensitatepe mãsurã ce asistenta îºi povesteºte viaþadramaticã, apoi observându-se reacþiile celordouã protagoniste la cele povestite sauîntâmplate.

Unii critici au interpretat filmul ca fiindinspirat din piesa Cel [mai ] putern icCel [mai ] putern icCel [mai ] putern icCel [mai ] putern icCel [mai ] putern ic adramaturgului suedez August Str indbergAugust Str indbergAugust Str indbergAugust Str indbergAugust Str indberg.Persona Persona Persona Persona Persona este considerat, de cãtre numeroºicritici ºi realizatori de filme, ca fiind unul dintrecele mai importante filme realizate vreodatã.Eseista ºi scriitoarea Susan SontagSusan SontagSusan SontagSusan SontagSusan Sontag este unuldin criticii de film care a scris extensiv despreacest film, numindu-l “capodopera lui Bergman”.Un alt critic a caracterizat Persona Persona Persona Persona Persona ca “fiind unadintre cele mai mari opere de artã ale secolului20”. Publicaþia de specialitate Sight and SoundSight and SoundSight and SoundSight and SoundSight and Sounda cotat filmul, într-unul din sondajele sale deopinie, ca fiind al cincilea dintr-o listã scurtãdesemnând primele zece filme ale tuturortimpurilor.

Tot în cartea sa autobiograficã, LanternaLanternaLanternaLanternaLanternaMagicãMagicãMagicãMagicãMagicã, BergmanBergmanBergmanBergmanBergman ne oferã propria definiþieasupra filmului, ºi anume: “Filmul ca vis, filmul camuzicã. Nicio altã artã nu reuºeºte aºa cum facecinematograful sã ocoleascã conºtiinþa noastrãdiurnã ºi sã se îndrepte direct spre sentimentelenoastre, în profunzimea casei crepusculare asufletului. O uºoarã convulsie a nervului nostruoptic, un efect de ºoc: douãzeci ºi patru de cadreluminate pe secundã, cu spaþii întunecate întreele, pe care nervul optic este incapabil sã leînregistreze. Când mã aflu la masa de montaj ºiderulez filmul, parcurgându-l cadru cu cadru, mãmai simt încã stãpânit de acel sentiment pe careîl simþeam deseori în copilãrie: în întunericul dinºifonier derulam încet cadru dupã cadru, vedeamschimbãrile abia perceptibile, apoi derulam mairepede: o miºcare.”




STILSTILSTILSTILSTILAºadar, Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergman a realizat unele din

cele mai importante pelicule ale secolului trecut,stabilindu-ºi poziþia inevitabilã ca unul dintre cei mai buniregizori, dar ºi ca unul dintre cei mai buni scenariºti,acesta scriindu-ºi propriile scenarii ale filmelor. Dupãvizionarea unui film de al sãu este aproape imposibil sãnu rãmâi marcat de ceea ce se deruleazã în faþa ta,imaginile cãpãtând viaþã, acaparând realul ºihalucinantul.

Este imposibil de cuprinsîntreaga operã a lui Ingmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar BergmanIngmar Bergmanîn câteva pagini ºi este de-a dreptulaberant sã afirm cã se rezumã numai lacele scrise mai sus. Opera sa esteextrem de vastã, fiecare film avândparticularitatea sa, dar toate conducândspre fiinþa interioarã ce se regãseºte înfiecare dintre noi, în acest mod, pentrucâteva ore ce sunt necesare derulãriifimului, se contureazã o întâlnire cuimaginaþia genialã a ilustrului BergmanBergmanBergmanBergmanBergman,dar nu în ultimul rând o întâlnire cupropriul Eu.

Secvenþã din filmul FRAGII SÃLBASecvenþã din filmul FRAGII SÃLBASecvenþã din filmul FRAGII SÃLBASecvenþã din filmul FRAGII SÃLBASecvenþã din filmul FRAGII SÃLBATICITICITICITICITICI

Secvenþã din filmul PERSONASecvenþã din filmul PERSONASecvenþã din filmul PERSONASecvenþã din filmul PERSONASecvenþã din filmul PERSONA

Secvenþã din filmul A ªAPTEA PECETESecvenþã din filmul A ªAPTEA PECETESecvenþã din filmul A ªAPTEA PECETESecvenþã din filmul A ªAPTEA PECETESecvenþã din filmul A ªAPTEA PECETE

STRATEGII ECONOMICESTRATEGII ECONOMICESTRATEGII ECONOMICESTRATEGII ECONOMICESTRATEGII ECONOMICESI ÎN VIATA DE ZI CU ZISI ÎN VIATA DE ZI CU ZISI ÎN VIATA DE ZI CU ZISI ÎN VIATA DE ZI CU ZISI ÎN VIATA DE ZI CU ZI

“A gândi strategic înseamna sã ai capacitatea de a gândi ceea ce este de negândit”“A gândi strategic înseamna sã ai capacitatea de a gândi ceea ce este de negândit”“A gândi strategic înseamna sã ai capacitatea de a gândi ceea ce este de negândit”“A gândi strategic înseamna sã ai capacitatea de a gândi ceea ce este de negândit”“A gândi strategic înseamna sã ai capacitatea de a gândi ceea ce este de negândit”Herman KahnHerman KahnHerman KahnHerman KahnHerman Kahn

n lumea afacerilor de azi, competiþiajoacã un rol foarte important ºi deaceea fiecare individ sau organizaþieadoptã o anumitã strategie pentru a-ºi atinge scopul, obiectivul vizat. Darcum afecteazã aceste strategii peceilalþi participanþi la viaþa

competiþionalã?Rãspunsul la aceastã întrebare îl vom afla

cu “teoria jocurilor” care ne dã posibilitateaanalizãrii impactului deciziilor celorlalþi asuprapropriilor decizii ºi rezultate. Teoria jocului ne aratãcum sã alegem strategii optime într-un conflict.Pionierii acestei teorii sunt consideraþi John vonJohn vonJohn vonJohn vonJohn vonNewmannNewmannNewmannNewmannNewmann ºi Oscar MoegensternOscar MoegensternOscar MoegensternOscar MoegensternOscar Moegenstern, ºi a fostutilizatã în planificarea strategiilor în cel de-aldoilea Rãzboi Mondial.

Vom exemplifica aceastã teorie prin studiuljocurilor “de sumã zero”, cu 2 jucãtori (deci avemdouã pãrþi) ca de exemplu, negocierile dintrepatronat ºi sindicate, cu privire la majorãrilesalariale. Dacã în urma negocierilor, însumãmcâºtigurile ºi pierderile celor 2 jucãtori (sindicatºi patronat) rezultatul va fi întotdeauna zero, nul,motiv pentru care acest tip de joc se numeºte“de sumã zero”.

JJJJJohn Forbes Nash Jrohn Forbes Nash Jrohn Forbes Nash Jrohn Forbes Nash Jrohn Forbes Nash Jr ..... este unmatematician american, care lucreazã în teoriajocului, geometria diferenþialã ºi ecuaþii diferenþialeparþiale, în calitate de Cercetãtor MatematicianSenior la Princeton University. Laureat alPremiului Nobel pentru Economie (1994), NashNashNashNashNasheste de asemenea subiectul principal în filmulprodus la Hollywood, A beautiful mindA beautiful mindA beautiful mindA beautiful mindA beautiful mind (“O mintesclipitoare”), care a fost nominalizat pentru 8Premii Oscar, din care a câºtigat 4.

Pelicula biograficã se concentreazã înjurul vieþii acestui geniu al matematicii care, deºilovit de schizofrenie, a reuºit sã îºi continuecariera academicã cu succes. Celebrul caz alsavantului care a avut puterea sã lupte cu o boalãpsihicã incurabilã ºi agresivã a miºcat o întreagãcomunitate academicã. ªi mai impresionant încã,genialul John NashJohn NashJohn NashJohn NashJohn Nash ºi-a conºtientizat afecþiunea

ºi a dominat-o. Cu toate acestea, el nu s-avindecat. La 21 de ani a scris o lucrare în care aexpus pentru prima datã soluþia sa în cazuljocurilor strategice necooperative, ceea ce deatunci s-a numit “echilibrul lui Nash”. Punctul deechilibru al lui NashNashNashNashNash este o situaþie în care niciunuldin jucãtori nu simte tentaþia schimbãrii strategieideoarece orice schimb ar implica o diminuare asumelor lor. VVVVVon Neumannon Neumannon Neumannon Neumannon Neumann ºi OskarOskarOskarOskarOskarMorgensternMorgensternMorgensternMorgensternMorgenstern oferiserã deja o soluþie similarã dardoar pentru jocurile de sumã zero. Pentrudescrierea formalã a problemei ºi soluþia sa, NashNashNashNashNasha utilizat funcþiile celui mai bun rãspuns ºi teoremapunctului fix ale matematicienilor BrouwerBrouwerBrouwerBrouwerBrouwer ºiKakutaniKakutaniKakutaniKakutaniKakutani.

Teoria jocurilor utilizeazã 3 ipotezefundamentale: jucãtorii se comportã raþional;fiecare ºtie cã ceilalþi sunt raþionali; toþi jucãtoriicunosc regulile jocului. Jucãtorul care are uncomportament raþional are anumite preferinþe, ºide aceea va alege acea acþiune care îi vasatisface cel mai bine preferinþele sale. Regulilejocului indicã modul în care jucãtorii iau decizii ºiordinea acestora. Un jucãtor este raþional dacãva cãuta sã-ºi maximizeze satisfacþia în raportcu ceilalþi jucãtori. În cadrul jocului, existã omulþime de strategii care pot fi aplicate ºireprezintã mulþimea strategiilor tuturor jucãtorilor:

S= S1 x S2 x…..xSnStrategia optimalã este acea strategie care

maximizeazã câºtigul jucãtorului indiferent de



foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)

strategiile alese de ceilalþi. Echilibrul lui NashNashNashNashNash esteobþinut atunci când fiecare jucãtor maximizeazãcâºtigul, cunoscând strategia aleasã de oponent.

Strategia care asigurã maximizareacâºtigului jucãtorului în raport cu strategiile jucatede ceilalþi jucãtori, se mai numeºte “cel mai bunrãspuns” (best response) al jucãtorului iiiii lastrategiile alese de ceilalþi. iiiii*****

Cu alte cuvinte, s * i = arg max u i ( s 1 *,.. s * i - 1 , s i , s * i + 1 ,.., s *I ).

Vom spune cã un echilibru NashNashNashNashNash esteputernic (strict)puternic (strict)puternic (strict)puternic (strict)puternic (strict) dacã fiecare jucãtor are un celmai bun rãspuns la strategiile oponenþilor unic(adicã s * este un echilibru NashNashNashNashNash puternic (strict)dacã ui( )( ) s * i , s - *i > u i s i , s - *i ) oricare arfi jucãtorul i.

Un echilibru NashNashNashNashNash este slab (nestrict)slab (nestrict)slab (nestrict)slab (nestrict)slab (nestrict)dacã el nu este unic. În cazul echilibrului obþinutprin eliminarea iterativã a strategiilor dominante,acesta este un echilibru Nash puternic, deoareceeste unicul echilibru al jocului, iar strategiile alesede jucãtori sunt cel mai bun rãspuns posibil(deoarece le-am eliminat pe toate celelalte carenu sunt rãspunsuri acceptabile).

Sã considerãm acum un joc celebru ºianume “bãtãlia sexelorbãtãlia sexelorbãtãlia sexelorbãtãlia sexelorbãtãlia sexelor”.....

Acest joc constã în urmãtoarele: într-ofamilie, soþul ºi soþia trebuie sã decidã unde vormerge într-o searã pentru a se distra, având deales între a merge la un meci de fotbal ºi a mergela teatru. Dintre aceste variante, soþul preferã sãmeargã la fotbal, iar soþia la teatru. Dacã unul dinei cedeazã, atunci cel care cedeazã va aveacâºtigul 2, iar cel care nu cedeazã, va câºtiga 4.În cazul în care niciunul nu cedeazã, atunci vorrãmâne acasã, iar câºtigul fiecãruia va fi 0.

Matricea jocului este urmãtoarea: Soþie FT F 4,2,0,0 Soþ T 0,0,2,4

Sã determinãm care este echilibrul NashNashNashNashNashal acestui joc, prin algoritmul maximizãriicâºtigurilor relative: dacã soþul alege sã meargãla fotbal, atunci cel mai bun rãspuns al soþiei estesã cedeze, (deoarece dacã nu cedeazã câºtigã0, în timp ce dacã va ceda va câºtiga 2). Dacãsoþul alege sã meargã la teatru, evident, pentrusoþie este optim sã aleagã aceeaºi strategie.Raþionând analog ºi pentru soþie, observãm cãîn cazul acestui joc, avem douã echilibre NashNashNashNashNash



în strategii pure, adicã (F,F), respectiv (T,T), cucâºtigurile (4,2), respectiv (2,4).Definiþia echivalentã a echilibrului NashNashNashNashNash pentruun joc cu 2 jucãtori: presupunerile fiecãrui jucãtorîn privinþa alegerii fãcute de adversar sunt corectefiecare jucãtor alege strategia care maximizeazãcâºtigul sãu considerând cã oponentul va aplicastrategia presupusã de el.Fiecare jucãtor se va gândi la o strategiemaximizantã pentru adversar, ºtiind cã celãlaltjucãtor este inteligent ºi raþional. Dupã gãsireaacestei strategii, jucãtorul va cãuta cea mai bunãstrategie pentru a contracara strategiaadversarului.

În termenii teoriei jocurilor, negocierea înspaþiul economic poate fi descrisã ca un joc cusumã pozitivã. Spre deosebire de jocurile cusumã nulã (jocurile strategice, de exemplu unconflict militar) în care ceea ce câºtigã una dinpãrþi, pierde cealaltã parte, în jocurile cu sumãnenulã pãrþile îºi împart, în anumite proporþii, uncâºtig comun, care se realizeazã numai dacã eleau cãzut de acord. În acest context se impunenecesitatea încrederii ºi cooperãrii întreparticipanþi.

foto: Dora Damian (XI C)foto: Dora Damian (XI C)foto: Dora Damian (XI C)foto: Dora Damian (XI C)foto: Dora Damian (XI C)

Andreea AAndreea AAndreea AAndreea AAndreea AVRAMESCUVRAMESCUVRAMESCUVRAMESCUVRAMESCUclasa a XII-a Bclasa a XII-a Bclasa a XII-a Bclasa a XII-a Bclasa a XII-a B

A trãi cu stil din punct de vedere psihologic… sau...A trãi cu stil din punct de vedere psihologic… sau...A trãi cu stil din punct de vedere psihologic… sau...A trãi cu stil din punct de vedere psihologic… sau...A trãi cu stil din punct de vedere psihologic… sau...de ce sã ne mai obosim sã fim fericiþi?de ce sã ne mai obosim sã fim fericiþi?de ce sã ne mai obosim sã fim fericiþi?de ce sã ne mai obosim sã fim fericiþi?de ce sã ne mai obosim sã fim fericiþi?

“Ai grijã cu ce-þi stropeºti visele! Stropeºte-le cu griji ºi teamã, ºi vor creºte“Ai grijã cu ce-þi stropeºti visele! Stropeºte-le cu griji ºi teamã, ºi vor creºte“Ai grijã cu ce-þi stropeºti visele! Stropeºte-le cu griji ºi teamã, ºi vor creºte“Ai grijã cu ce-þi stropeºti visele! Stropeºte-le cu griji ºi teamã, ºi vor creºte“Ai grijã cu ce-þi stropeºti visele! Stropeºte-le cu griji ºi teamã, ºi vor creºteburuieni care vor sugruma viaþa din ele. Stropeºte-le cu optimism ºi soluþii, ºi veiburuieni care vor sugruma viaþa din ele. Stropeºte-le cu optimism ºi soluþii, ºi veiburuieni care vor sugruma viaþa din ele. Stropeºte-le cu optimism ºi soluþii, ºi veiburuieni care vor sugruma viaþa din ele. Stropeºte-le cu optimism ºi soluþii, ºi veiburuieni care vor sugruma viaþa din ele. Stropeºte-le cu optimism ºi soluþii, ºi veicultiva succesul. Cautã mereu cãi pentru a transforma problemele în oportunitãþi.cultiva succesul. Cautã mereu cãi pentru a transforma problemele în oportunitãþi.cultiva succesul. Cautã mereu cãi pentru a transforma problemele în oportunitãþi.cultiva succesul. Cautã mereu cãi pentru a transforma problemele în oportunitãþi.cultiva succesul. Cautã mereu cãi pentru a transforma problemele în oportunitãþi.Cautã mereu moduri de a-þi hrãni visele!”Cautã mereu moduri de a-þi hrãni visele!”Cautã mereu moduri de a-þi hrãni visele!”Cautã mereu moduri de a-þi hrãni visele!”Cautã mereu moduri de a-þi hrãni visele!” (Lao Tzu)(Lao Tzu)(Lao Tzu)(Lao Tzu)(Lao Tzu)

deea cã gândirea pozitivã estefactorul declanºator al sentimentelorde fericire ºi împlinire este cusiguranþã vetustã ºi destul deprezentã la nivelul simþului comun. Cutoate cã oamenii ºtiu cã a gândipozitiv reprezintã soluþia optimã

pentru a depãºi problemele personale ºi pentru afi fericiþi, mulþi dintre aceºtia se întreabã cumanume poþi ajunge sã gândeºti pozitiv atunci cândeºti un pesimist convins? Din fericire, cercetãrilede ultimã orã din domeniul psihologiei pozitiveoferã acestei întrebãri rãspunsuri irefutabile. Cao parantezã, psihologia pozitivã este o orientarerecentã ce îºi propune sã studieze fericirea ºiafectele pozitive, care a apãrut ca o reacþieîmpotriva faptului cã, timp de un secol, psihologiaa fost preocupatã în exclusivitate de douãsubiecte : problematica tulburãrilor mentale ºitratamentul acestora.

Înainte de a argumenta cum anume esteposibil totuºi sã ajungi sã gândeºti pozitiv atuncicând existã tendinþa de a gândi mai degrabãpesimist, este necesar sã menþionãm faptul cãstudiile experimentale au arãtat cã viaþaemoþionalã a indivizilor este puternic determinatãgenetic. Consecinþa acestor descoperiri este cãse pare cã avem un “cârmaci” genetic care neindicã un curs al vieþii emoþionale. Dacãrespectivul curs nu trece prin experienþe plãcute,conform teoriei, nu prea se poate face nimicpentru ca oamenii sã se simtã fericiþi într-o mãsurãmai mare. Singurul lucru pe care-l pot face aceiindivizi care sunt mai degrabã pesimiºti este sãaccepte realitatea, cã sunt mai reci din fire, darsã caute frecvent sã se angajeze în experienþece îi vor determina sã trãiascã emoþii pozitive.De ce anume sã caute acest lucru ºi nu altceva?Rãspunsul la aceastã întrebare este oferit de unadin teoriile ce-ºi propun sã explice relaþia dintreemoþie ºi cogniþie. Paradigma Paradigma Paradigma Paradigma Paradigma afectului caafectului caafectului caafectului caafectului cainformaþieinformaþieinformaþieinformaþieinformaþie susþine cã trãirea subiectivã a

situaþiilor-stimul (situaþii de viaþã) reprezintã unfeedback despre relevanþa personalã acircumstanþelor respective (Forgas, 2001). Deexemplu, atunci când simþim cã trãim o emoþienegativã, suntem informaþi despre faptul cã unanumit lucru din mediul înconjurãtor constituie oameninþare ºi cã trebuie sã acþionãm rapid pentrua ne proteja. Teoria respectivã susþine cã emoþiileau rolul de a oferi feedback afectiv care ghideazãraþionamentul, luarea deciziilor ºi procesareainformaþiei (Clore ºi Ortony, 1999).

Pornind de la paradigma menþionatã maisus, Barbara Fredrickson (1998, 2001, 2002)susþine, prin teoria sa recentã cu privire la funcþiaemoþiilor pozitive, denumitã TTTTTeoria extinde-ºi-eoria extinde-ºi-eoria extinde-ºi-eoria extinde-ºi-eoria extinde-ºi-clãdeºte,clãdeºte,clãdeºte,clãdeºte,clãdeºte, cã emoþiile au drept urmare anumiteimpulsuriimpulsuriimpulsuriimpulsuriimpulsuri, pe care le-a denumit tendinþe detendinþe detendinþe detendinþe detendinþe degândire ºi acþiunegândire ºi acþiunegândire ºi acþiunegândire ºi acþiunegândire ºi acþiune. Aceasta considerã cã, încazul emoþiilor negative, tendinþele de gândire ºiacþiune sunt foarte restrânse, în sensul cã eledeterminã impulsuri puternice de a acþiona doarîn anumite moduri: de a fugi când ne este fricã ºide a riposta când suntem furioºi. În schimb,emoþiile pozitive au un efect complementar, ºianume acela cã ele extind gama posibilitãþilorindividului de gândire ºi acþiune ºi îl ajutã pe acestasã devinã mai creativ, mai jucãuº, mai curios ºisã se apropie mai mult de cei din jurul sãu(Fredrickson, 1998). Bucuria creeazã impulsul dea se juca, interesul – dorinþa de explorare,mulþumirea – dorinþa de a savura momentul ºiiubirea – un ciclu recurent din fiecare dintre acesteimpulsuri.

Dupã cum aratã autoarea mai sus citatã,emoþiile pozitive au un scop mult mai profund decâtsã ne ajute sã ne simþim mai bine pe moment.Deºi sunt trãiri afective de scurtã duratã, ele potavea efecte durabile asupra individului uman,întrucât, extinzând paleta de gândire ºi acþiune,acestea favorizeazã descoperirea noului, ideilorºi acþiunilor creative ºi extinderea reþelei socialea individului (Fredrickson, 2000, 2003). Ceea ce



este esenþial, este faptul cã efectele benefice aleemoþiei pozitive dureazã foarte mult timp dupã ceemoþia iniþialã a dispãrut ºi, în acest fel, emoþiilepozitive amplificã resursele interioare la careindividul poate recurge în momentele dificile:resurse fizice (sãnãtatea ºi o bunã funcþionare asistemului imunitar, Smith et al. 2005), resurseintelectuale, resurse psihologice (o perspectivãoptimistã asupra vieþii) ºi resursele sociale(persoane la care putem recurge pentru ajutoratunci când ne confruntãm cu dificultãþi).

Pentru a verifica experimental acesteafirmaþii, Barbara Fredrickson a realizat un studiu,publicat în 2008, în care a demonstrat cã subiecþiide la o firmã IT care au participat la un programde meditaþie religioasã pe tema iubirii ºi a bunãtãþii(ce avea ca scop inducerea de emoþii pozitive),ºi-au îmbunãtãþit semnificativ resursele sociale,psihologice, cognitive ºi fizice. Persoanele dingrupul experimental au fost mult mai mulþumitede calitatea vieþii lor decât cele din grupul decontrol, care nu au participat la programulrespectiv de meditaþie. Astfel, emoþiile pozitiveemoþiile pozitiveemoþiile pozitiveemoþiile pozitiveemoþiile pozitivepot face mai multe pentru noi decât credempot face mai multe pentru noi decât credempot face mai multe pentru noi decât credempot face mai multe pentru noi decât credempot face mai multe pentru noi decât credemde obiceide obiceide obiceide obiceide obicei : amplificã starea de bine psihologicã,

resursele cognitive ºi sãnãtate, satisfacþia asupravieþii ºi au ca urmareau ca urmareau ca urmareau ca urmareau ca urmare, pe termen lung,longevitatea longevitatea longevitatea longevitatea longevitatea (s-a demonstrat cã oamenii carese focalizeazã pe aspectele pozitive ale vieþiitrãiesc în medie cu 10 ani mai mult decât aceiacare exprimã emoþii negative).

Aceastã abordare nouã dovedeºteºtiinþific, ºi nu doar la nivel de afirmaþii, cã fericireapoate fi resimþitã chiar ºi de persoanele pesimiste,iar acest lucru nu este decât o chestiune demotivaþie ºi voinþã. Ceea ce avem de fãcut înacest sens este sã valorificãm la maximum aceleemoþii pozitive care ne fac viaþa mai frumoasã,fie cã este vorba de scurte momente de bucuriepentru lucruri mãrunte, fie cã este vorba desentimentul de încredere în viitor ºi de mobilizareîn faþa tuturor obstacolelor despre care bãnuimcã ne vor ieºi cândva în cale. Este esenþialãconcentrarea pe momentele de bucurie si plãcereºi savurarea acestora. De regulã, suntem atât defocalizaþi pe trecutul nefericit sau ingrijoraþi deprovocãrile viitorului, incât uitãm sã ne bucurãmde prezent, în care putem trãi, dacã dorim, omultitudine de emoþii pozitive. Este neplãcut sãnu putem vedea lumina prezentului, care, esteadevãrat, are ºi reflexe întunecate uneori, ºi esteun mare pãcat sã privim realitatea printr-un geamde temeri ºi neîncredere, în loc sã o înfruntãmaºa cum este ºi sã trãim clipa. Cea mai bunãsoluþie este sã fim deschiºi ºi flexibili, sã invãþãmsã apreciem orice pãrticicã bunã a realitãþii de zicu zi, decât sã ne chinuim sã descifrãm marelesens al vieþii.

Aºadar, perceperea de cãtre individ alumii sale interioare sau a vieþii în ansamblu cafiind fericitã sau nefericitã, reprezintã de faptreflectarea propriei stãri emoþionale. A învãþa sãevaluãm fiecare eveniment, indiferent de naturalui, ca pe o experienþã de învãþare ºi dezvoltarepersonalã, constituie cu siguranþã o cale prin careputem sã interpretãm pozitiv momentele decumpãnã ale vieþii noastre. Depinde doar defiecare persoanã în parte dacã alege sã priveascãîn continuare partea plinã sau partea goalã apaharului...

Asigurã-þi doza zilnicã de emoþii pozitiveabonându-te la site-ul wwwwwwwwwwwwwww.ozibuna.net.ozibuna.net.ozibuna.net.ozibuna.net.ozibuna.net,,,,, cãci cãci cãci cãci cãciemoþiile pozitive sunt în trend...emoþiile pozitive sunt în trend...emoþiile pozitive sunt în trend...emoþiile pozitive sunt în trend...emoþiile pozitive sunt în trend...

prof. Alina VULPEprof. Alina VULPEprof. Alina VULPEprof. Alina VULPEprof. Alina VULPE




ARTA POP,ARTA POP,ARTA POP,ARTA POP,ARTA POP,O FORMÃ DE CULTURÃ MEDIA?O FORMÃ DE CULTURÃ MEDIA?O FORMÃ DE CULTURÃ MEDIA?O FORMÃ DE CULTURÃ MEDIA?O FORMÃ DE CULTURÃ MEDIA?entru a putea rãspunde la aceastãîntrebare trebuie sã lãmurim celedouã concepte: culturã media ºiarta pop.

Cultura media are unpronunþat caracter comercial, fiindprodusã pentru profit ºi diseminatã

sub formã de bunuri de larg consum. Culturamedia înglobeazã artefacte care sã nu ofensezemarele public ºi care sã atragã un numãr maximde clienþi. Ea trebuie sã rezoneze cu experienþasocialã, sã atragã un public numeros ºi sã ofereastfel produse care sã ºocheze, sã spargãconvenþiile, sã se înscrie în critica socialã sausã articuleze idei. Cultura media conduce, aºacum afirmã Douglas KellnerDouglas KellnerDouglas KellnerDouglas KellnerDouglas Kellner, la “colonizarea”timpului liber, impregnând ºi dominând cotidianul,modelându-l prin centralitatea consumului maiales televizual. Este astãzi cultura dominantã,caracterizându-se prin accesibilitate ºi prin forþade socializare.

Se observã faptul cã formele vizuale ºiaudio ale culturii media înlocuiesc formele livreºtiºi necesitã un nou tip de “alfabetizare” media învederea decodãrii acestor noi forme culturale.Trãim astãzi ceea ce numeºte Bogdan GhiuBogdan GhiuBogdan GhiuBogdan GhiuBogdan Ghiu“Evul Media”, o perioadã caracterizatã printr-unbombardament informaþional care sufocã Planeta,consecinþa fiind mai degrabã non-comunicarea,interacþiunea comunicativã slãbind tot mai evident.Fenomenul mediatic, deschizând accesul “lalume”, transformã realitatea în “fenomendiscursiv”, fabulatoriu, scenarizat,spectacularizat.Cultura media devine, aºa cum afirmã AdrianAdrianAdrianAdrianAdrianDinu RachieruDinu RachieruDinu RachieruDinu RachieruDinu Rachieru, “comercialã, epidermicã,culinaristicã, propunând, pe suportul high-tech, unºuvoi de modele ºi imagini ghid, sfârºind prin ainfantiliza publicul, îndobitocit prin soap-operas ºipublicitate stupidã”. Animalul media sau “omulterminal” (Bogdan GhiuBogdan GhiuBogdan GhiuBogdan GhiuBogdan Ghiu) este “o maºinã de privit”,captiv al culturii media, de rang mediu ºi deextensie planetarã. Spectacolul mediatic, subaparenþa omogenizãrii, ne condamnã lasedentarizare. Amintim doar “sindromul deduminicã” (Guy DebordGuy DebordGuy DebordGuy DebordGuy Debord).

În 1955 Paul RicoeurPaul RicoeurPaul RicoeurPaul RicoeurPaul Ricoeur afirma: “Civilizaþiae universalã” ºi probabil, niciodatã mai acut ca înzilele noastre omenirea n-a avut senzaþia de“întreg”, de corp unic. Cultura media se dovedeºteun eficient agent al globalizãrii. Sub umbrelauniversalului, prin transferabilitate ºi accesibilitate,cultura media pare a submina nevoia deapartenenþã (protejând identitatea). Globalizareamediaticã (ca “industrializare secundã”, cum a fostea numitã) înseamnã, într-un sens, întoarcereala tribalism. Satul planetar existã deja ºi rolul mediaeste decisiv. Putem spune cã mass-media nureprezintã doar un vehicul cultural, ci chiar produco nouã culturã. Rãmâne doar întrebarea - grea ºichiar “dureroasã” - dacã va înlocui ea (fraudulos)Cultura.

Arta pop (pop art) apare în anii cincizeci,ca fiind opusã iniþial “ artei academice”. Apariþiacurentului Pop art este în mare mãsurã legatã decreaþia a doi artiºti neodadaiºti: Jasper JonesJasper JonesJasper JonesJasper JonesJasper Jones ºiRobert RauschenbergRobert RauschenbergRobert RauschenbergRobert RauschenbergRobert Rauschenberg. Aceºti artiºti introduc înartã obiecte de uz cotidian, în mod direct sau doarimaginea lor. Jones realizeazã sculpturi de bronzcare imitã cutii de conserve sau alte obiecte uzate.Rauschenberg este inventatorul aºa numitelor“combined paintings”, care constau în amesteculdiverselor obiecte (firme, sticle, fotografii etc) peIrina Chiriþã - PEISAJ SONORIrina Chiriþã - PEISAJ SONORIrina Chiriþã - PEISAJ SONORIrina Chiriþã - PEISAJ SONORIrina Chiriþã - PEISAJ SONOR



suprafeþe pictate, rezultând un fel de colajetridimensionale.

În Anglia, apariþia artei popÎn Anglia, apariþia artei popÎn Anglia, apariþia artei popÎn Anglia, apariþia artei popÎn Anglia, apariþia artei pop este legatãde “Independent Group”, din care au fãcut parteRichard HamiltonRichard HamiltonRichard HamiltonRichard HamiltonRichard Hamilton ºi Eduardo PaolozziEduardo PaolozziEduardo PaolozziEduardo PaolozziEduardo Paolozzi (pictor),Reyner BanhamReyner BanhamReyner BanhamReyner BanhamReyner Banham (istoric ºi critic de artã), PeterPeterPeterPeterPeterSmithsonSmithsonSmithsonSmithsonSmithson (arhitect) etc. Sunt organizate în modregulat întâlniri în timpul cãrora se discutã despreteme trecute cu vederea pânã atunci, ca deexemplu automobilele, cibernetica sau rock-and-rollul. Expoziþia de la “Whitechapel Art Gallery”(1956) intitulatã “This is Tomorrow”, în care seprofileazã temele fundamentale ale Pop-artului,reclama ºi mijloacele de informare în masã, va ficonsideratã momentul naºterii noii direcþii. Estevizibilã dorinþa de amalgamare a diverselordiscipline artistice ºi mijloace de expresie. În timpulexpoziþiei, critica a acordat o atenþie deosebitãcolajului lui Richard Hamilton, “Just What is ThatMakes Today´s Homes so Different, soAppealing?” care prezintã într-un interior moderno pereche stereotipã, un culturist care þine în mânão acadea uriaºã, pe care observãm inscripþia “pop”ºi o stripteuzã pe o canapea. Apar elementespecifice artei pop ºi anume tehnica (magnetofon,aspirator) ºi reclama, aluziile la sfera sexualã,atracþia cãtre stereotipuri, sãli de spectacole ºibenzi desenate, colajul susþinând astfel tehnicafolositã, colajul, prin amestecul de genuri ºi specii.Urmeazã alte valuri de artiºti pop, dintre careamintim pe Richard SmithRichard SmithRichard SmithRichard SmithRichard Smith, Patrick CaulfieldPatrick CaulfieldPatrick CaulfieldPatrick CaulfieldPatrick Caulfield,Peter PhilipsPeter PhilipsPeter PhilipsPeter PhilipsPeter Philips etc.

Arta pop americanãArta pop americanãArta pop americanãArta pop americanãArta pop americanã apare la începutulanilor ºaizeci, exact în momentul în care versiuneaenglezeascã, victimã a propriei bogãþii ºi apropriului succes, începe sã intre într-o fazã dedeclin. Temele ºi motivele culturale sunt inspiratetot din cotidian, din domeniul tehnicii, al producþieiîn serie. Sub influenþa lui John CageJohn CageJohn CageJohn CageJohn Cage, elementuldeterminant al artei pop americane este la început“happeningul”. În 1960, cea mai notabilã figurã popart, Andy WAndy WAndy WAndy WAndy Warholarholarholarholarhol, iniþiazã seria “Sticlele de Coca-Cola” ºi “Cutiile de conserve”, reprezentãri aleobiectelor de uz casnic, produse industriale saumotive de reclamã. El reproduce ºi obiecte îndimensiunile lor adevãrate. Andy WAndy WAndy WAndy WAndy Warholarholarholarholarhol aplicãtehnica seriografiei, care permite multiplicarearepetatã a motivului, portrete ale unei stele decinema, scene inspirate din evenimente actuale,o floare etc. Primele expoziþii ale Pop art-uluiamerican declanºeazã o reacþie negativã apublicului, care, cu timpul însã, începe sã tratezecu seriozitate aceastã direcþie, mai ales dupãexpoziþia dedicatã colajului de la Museum ofModern Art din New York.

Pop art-ul francezPop art-ul francezPop art-ul francezPop art-ul francezPop art-ul francez se desfãºoarã subnumele de noul realism. În iunie 1961, la galeria

“Rive Droite” din Paris, are loc expoziþia intitulatã“Noul realism la Paris ºi New York”, iar înoctombrie 1962, la “Sidey Janis Gallery” din NewZork, expoziþia “The new realists”. Criticul PierrePierrePierrePierrePierreResteneyResteneyResteneyResteneyResteney adunã în jurul sãu artiºti precumRaymond HainsRaymond HainsRaymond HainsRaymond HainsRaymond Hains, Martial RaysseMartial RaysseMartial RaysseMartial RaysseMartial Raysse, DanielDanielDanielDanielDanielSpoerriSpoerriSpoerriSpoerriSpoerri, Jean TJean TJean TJean TJean Tinguelyinguelyinguelyinguelyinguely etc. care recurg deseoriîn creaþiile lor la comprimarea, îngrãmãdirea ºiîmpachetarea obiectelor de uz cotidian sau laprezentarea caricaturalã, monstruoasã a unorpersonagii omeneºti.

Arta pop are ca obiectiv introducereacotidianului în artã din dorinþa de a realiza odeschidere cât mai mare cãtre public. Are locceea ce se numeºte coborârea artei în stradã,în mijlocul oamenilor, lucru care se poate întâmplacel mai uºor folosind aspectele vieþii de zi cu zi,de la obiecte pânã la trãiri ºi sentimente. Reacþiaîmpotriva artei academice lanseazã “lupta” contraelitismului cultural, în sensul cã arta, cultura, îngeneral, devine un domeniu accesibil tuturor. Sepãstreazã în arta pop ideea de originalitate aviziunii artistice, dar aceastã weltaanchaung seplaseazã în imediatul cotidian. Parcã au strigatdin nou dadaiºtii “Jos cu arta!”, numai cã, de dataaceasta, arta a rãmas jos, din punct de vederecultural. Arta îºi pãstreazã doar una dintre funcþiileei importante ºi anume aceea de a distra,pierzând dimensiunile esteticã ºi catharticã. În



Alexandra Nedelcu - FOTOMODELAlexandra Nedelcu - FOTOMODELAlexandra Nedelcu - FOTOMODELAlexandra Nedelcu - FOTOMODELAlexandra Nedelcu - FOTOMODEL

acest punct arta pop se întâlneºte cu ceea cenumim cultura media.

Este ciudat cã astãzi totul este numit artã,orice îndemânare este o artã, exagerând puþinpânã ºi alesul pantofilor a devenit o artã. ªi toateaceste aspecte sunt promovate prin massmedia,din dorinþa de a se regãsi în aceste faþete ale vieþiicotidiene cât mai mulþi consumatori de media.“Realitatea compozitã” (Philippe QuéauPhilippe QuéauPhilippe QuéauPhilippe QuéauPhilippe Quéau, 1993)creatã prin reality-show-uri concureazã lumearealã. S-a instalat astfel o mitologie simplistã ºiomul este redus la instinct ºi portofel.

De-a lungul secolelor s-a vorbit în culturaeuropeanã, mai ales, despre omul Renaºterii(secolele XV-XVI), ilustrând tipul umanistului,despre omul clasic (secolul al XVII-lea), carevaloriza mãsura, ordinea ºi claritatea, despre omulLuminilor (secolul al XVIII-lea), tipul uman carese închinã puterii Raþiunii, despre omul romantic(prima jumãtate a secolului al XIX-lea), omul caredã glas sentimentelor personale, care esterevoltat sau visãtor, despre omul realist (a douajumãtate a secolului al XIX-lea), legat de mediulsocial în care trãieºte ºi de ereditatea sa. Ajungemastfel în secolul al XX-lea, secolul modernismuluiºi postmodernismului, care începe bulversant cucele peste o sutã de “-isme”, dintre care preapuþine au rezistat timpului, deoarece nu au reuºitsã se impunã prin valoarea esteticã a operelorartistice. Cultura a început sã “moarã” puþin câtepuþin odatã cu apariþia televizorului, pentru cainternetul sã o “îngroape” de tot, fiind înlocuitã decontemporana culturã media. Fenomenul esteexplicabil. Atunci când cultura era în impas, artiºtiiau vrut s-o salveze coborând-o în rândurilemulþimii ºi au transformat-o într-un cotidian vãzut

prof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICI

prin ochii, imaginaþia ºi talentul unoroameni care nu au vrut sã renunþe lastatutul lor de artiºti.

Cultura media a format ºi aupromovat aºa numitele “icons” ale lumiicontemporane. Observãm astãzi cã,dintre toate artele, cele mai “gustate”sunt muzica ºi filmul, cea de-a ºapteaartã, cum a fost numit, fiind cele maiaccesibile din toate punctele de vedere.Exemple de icons din lumea muzicii:MadonnaMadonnaMadonnaMadonnaMadonna ºi cântãreþii rap 2Pac2Pac2Pac2Pac2Pac ºi mainou TTTTTimberlandimberlandimberlandimberlandimberland, ca modele de oamenicare au reuºit ºi au câºtigat respectulmilioanelor de fani din lumea întreagã.Cât despre lumea filmului, s-au impusactorii cu muºchi (Douglas KellnerDouglas KellnerDouglas KellnerDouglas KellnerDouglas Kellnervorbeºte despre “supremaþia hardbodies” ºi despre “efectul Rambo”) ºifemeile care se înscriu în anumite

mãsuri ale corpului, care sunt în contrast maximcu mãsurile femeii obiºnuite din orice þarã. Înprivinþa actriþelor se observã cã, începând cu aniinouãzeci, topul celor mai frumoase se modificãde mai multe ori într-un an, în timp ce acumcâteva decenii erau una sau douã actriþe carecreau o imagine, gen Marilyn MonroeMarilyn MonroeMarilyn MonroeMarilyn MonroeMarilyn Monroe, RachelRachelRachelRachelRachelWelchWelchWelchWelchWelch etc. În primele filme cu James Bond,actriþele care erau “femeile lui Bond” deveneauadevãrate staruri, astãzi un film Bond este doaro pistã de lansare a tinerelor actriþe foartefrumoase. Ceea ce vreau sã subliniez cu acesteexemple extrem de la îndemânã este cã, treptat,treptat, talentul a fost înlocuit de o imagine, fondula lãsat locul doar formei. A fi sexy, un concept deluat în seamã în toate domeniile culturii media, adevenit condiþia sine qua non a succesuluicomercial. Existã ºi efectul invers, în sensul cãsunt artiºti, mai ales actriþe, care se simt la unmoment dat nedreptãþiþi ºi consideraþi superficiali,nefiindu-le apreciat talentul actoricesc. De aceea,actriþe precum Nicole KidmanNicole KidmanNicole KidmanNicole KidmanNicole Kidman sau CharlizeCharlizeCharlizeCharlizeCharlizeTheronTheronTheronTheronTheron au acceptat sã joace roluri de femei urâte(Nicole Kidman - Virginia Woolf) sau chiarmonstruoase (Charlize Theron - The Monster)pentru a-ºi demonstra talentul, apreciat de criticiide specialitate.

În concluzie, arta pop este o parte aculturii media, dominantã astãzi, prin dorinþa dea face mesajul artistic foarte accesibil unui publiccât mai numeros, prin tratarea unor teme ºi motiveculturale din concretul imediat, din cotidian,exploatând obsesiile contemporane ale omuluicare, în secolul XXI, nu-ºi mai regãseºte parcãnatura sa umanã, spiritualã.



foto: Roxana Mancaº (XI B) - TRIBUTE MJfoto: Roxana Mancaº (XI B) - TRIBUTE MJfoto: Roxana Mancaº (XI B) - TRIBUTE MJfoto: Roxana Mancaº (XI B) - TRIBUTE MJfoto: Roxana Mancaº (XI B) - TRIBUTE MJ

Scrisoare cãtre generatia iPODScrisoare cãtre generatia iPODScrisoare cãtre generatia iPODScrisoare cãtre generatia iPODScrisoare cãtre generatia iPOD

prof. Marilena OPREAprof. Marilena OPREAprof. Marilena OPREAprof. Marilena OPREAprof. Marilena OPREA

n momentul în care Revis taRevis taRevis taRevis taRevis taNoastrãNoastrãNoastrãNoastrãNoastrã a lansat invitaþia sã scriemdespre stil legat de domeniul în carepredãm, primul gând a fost sã vãprezint o lecþie clasicã de stiluriCSS în Web design. Pentru ceicare nu cunosc conceptul, puþini dealtfel, deoarece

studiem realizarea de pagini WEB laclasa a IX-a, CSS-ul a fost inventatpentru a separa conþinutul de design,de a controla toate elementele dintr-un site cu unul sau mai multe fiºiereCSS externe. CSS-ul nu este oopþiune a profesioniºtilor în web, ciun standard obligatoriu de lucru încazul în care dorim o optimizare decea mai bunã calitate a unui site.Internetul oferã resurse consistenteîn exemplificarea utilizãrii acesteitehnici, aºa cã am sã mã rezum în avã recomanda douã tutoriale: http://w w w . s o f t p a g e i n t e r n e t . r o /manual_html/Capitole/Cuprins.htmhttp://html-ro.appspot.com/.

Mai interesant mi s-a pãrutînsã sã comentez câteva stiluri de exprimare viaInternet ºi asta deoarece recunosc cã generaþiaiPOD, cãreia mã adresez acum, are la îndemãnãºi practicã mult mai multe modalitãþi decomunicare ºi reprezentare individualã decâtgeneraþiile altor epoci.

Referitor la exprimarea vestimentarãatitudinalã ca prim element descriptiv alpersonalitãþii fiecãruia, Internetul abundã de siteuriºi bloguri care studiazã istoricul, evoluþia ºitendinþele modei. Dar cele maiinteresante, din punctul meu devedere, sunt cele ce studiazã stilulvestimentar stradal ca lumefascinantã ºi resursã permanentãpentru designeri, sociologi, psihologi.Cele mai pitoreºti siteuri în acest senssunt cele japoneze ºi totuºi vãrecomand ca punct de plecare pentruo lecturã de acest gen blogul http://thesartorialist.blogspot.com/, pentrucã fiecare fotografie expusã aicireprezintã practic o biografie.Personajul este cetãþeanul simplucare s-a remarcat din peisajul stradalprin stil vestimentar, dar ºi prinatitudine, prin ceea ce aratã, dar ºisugereazã.

Din stradã pe Internet, dar ºiinvers. Existã ºi stiluri care sunt preluate dincomunitãþile virtuale în stradã, mai ales în rânduladolescenþilor precum stilul eroic - MangaMangaMangaMangaManga,

sensibil - EmoEmoEmoEmoEmo, haios-combinativ pentru cei sub18 ani - HarajukuHarajukuHarajukuHarajukuHarajuku. În ceea ce priveºte stilul ChatChatChatChatChatca modalitate de comunicare ºi exprimare aemoþiilor, simbolurile, abrevierile, emoticoanelesunt unelte uzuale ale generaþiei iPOD. Lefolosesc zilnic cu virtuozitatea unor profesioniºti,dezvoltând, astfel, un stil de interacþiune umanã

bazatã pe un limbaj departe destilurile literare, determinat exclusivºi favorizat de tehnica actualã. Esteinutil sã interzici sau sã te opui unuilucru intrat în cotidianul utilizatorilorde Internet, evident al generaþieiiPODiPODiPODiPODiPOD. Dar trebuie sã analizãm cepierdem ºi ce câºtigãm. În cemãsurã acest stil inoveazã? Poatesã coexiste, sã adauge, sãcompleteze sau înlocuieºte, trece îndefinitiv în uitare stiluri clasice?

Ce înseamnã x în limba românã?o simplã literã. Ce înseamnã :Xpentru generaþia iPodiPodiPodiPodiPod? un sentimentputernic netradus în cuvinte. Cumam face transcrierea? :X = Romeounduindu-ºi glasul sub balconulunde Julieta suspinã, uºor (teatral)

sau tristeþea unei inimi ce pluteºte ca un puf descaiete suflat peste iarba de sub copaci(melancolic)… continuãm? Încercaþi ºi voi... acestexerciþiu de traducere. În dorinþa de a fi cât maiprezenþi în comunitatea de prieteni ºi de a fi câtmai apreciaþi de cei din jur, vã postaþi cele maireuºite fotografii, avataruri, iconuri peMessengerMessengerMessengerMessengerMessenger, Hi5Hi5Hi5Hi5Hi5, FaceBookFaceBookFaceBookFaceBookFaceBook, TTTTTwitterwitterwitterwitterwitter, blogulpersonal mizând pe sloganul zilelor noastre “oimagine face cât o mie de cuvinte”. Foarte

adevãrat, din asta unii îºi construiescîntreaga viaþã, cariera, familia, stilulde viaþã. De ce ar trebui sã încercaþiînsã ºi puterea cuvintelorputerea cuvintelorputerea cuvintelorputerea cuvintelorputerea cuvintelor? Înprimul rând o imagine prelucratãdigital sau nu, un film, un desen suntprodusul imaginaþiei ºi experienþeivoastre individuale.

Însã o frazã spusã partenerului dediscuþie îi stimuleazã acestuiaimaginaþia, dându-i astfel libertateasã aleagã, sã recreeze situaþia pebaza propriei sale experienþeanterioare, este pânã la urmã oformã de curtoazie ºi respect pentrucel de lângã tine. ªi de ce nu, îþiacorzi ºi þie privilegiul de a afla maimulte despre celãlalt, despre celcare te intereseazã. Încercaþi,

combinaþi, exersaþi, comunicaþi!



Alexandra NedelcuAlexandra NedelcuAlexandra NedelcuAlexandra NedelcuAlexandra NedelcuGENERAÞIIGENERAÞIIGENERAÞIIGENERAÞIIGENERAÞII

Alexandra NedelcuAlexandra NedelcuAlexandra NedelcuAlexandra NedelcuAlexandra NedelcuEMOEMOEMOEMOEMO


O prospeþime de zãpadã abia aºternutã, o preciziece denotã subtile ºi multe lecturi, o durere sfâºietoare înniºte bijuterii lirice moderne, dar cu destule trimitericlasice, poezia Isabellei ColerIsabellei ColerIsabellei ColerIsabellei ColerIsabellei Coler trebuie cititã aºa cumpriveºti un cristal cu multiple faþete, toate perfecte, toateatrãgãtoare ºi misterioase. Chiar dacã inflexiunile esteticiiurâtului “o coastã din trupul putrezit”, “hârcile mele”(Sisteme de credinþã), “câinii în cãlduri” (Canicular)puncteazã angoasele ºi sfâºierile lãuntrice ale autoarei,chiar dacã bacovienele deziluzii îi înnegureazã orizontullirici. “Sunt ude peroane nemãturate / Sunt ude cuvinteîn tine uitate” (Oprire) sau baudelerianul motan: “motanulmare, negru […] Alerg cu mâna peste tine – Sãlbatic,

negru” (Motan) îi plasticizeazã visele, universul poetic al Isabellei ColerIsabellei ColerIsabellei ColerIsabellei ColerIsabellei Coler este unulprofund original exprimat în construcþii de o surprinzãtoare maturitate poeticã.

Prof. Daniela PlãiaºuProf. Daniela PlãiaºuProf. Daniela PlãiaºuProf. Daniela PlãiaºuProf. Daniela Plãiaºu

DEBUTDEBUTDEBUTDEBUTDEBUT

Cad primele frunze.Cad primele frunze.Cad primele frunze.Cad primele frunze.Cad primele frunze.Iulie. Se leagãnã pierduteIulie. Se leagãnã pierduteIulie. Se leagãnã pierduteIulie. Se leagãnã pierduteIulie. Se leagãnã pierdutePrimele mamePrimele mamePrimele mamePrimele mamePrimele mameÎºi leagãnã copiiiÎºi leagãnã copiiiÎºi leagãnã copiiiÎºi leagãnã copiiiÎºi leagãnã copiiiDin prima iubireDin prima iubireDin prima iubireDin prima iubireDin prima iubireNu a rãmas decât nevoiaNu a rãmas decât nevoiaNu a rãmas decât nevoiaNu a rãmas decât nevoiaNu a rãmas decât nevoiaDe a iubi. Se pierdeDe a iubi. Se pierdeDe a iubi. Se pierdeDe a iubi. Se pierdeDe a iubi. Se pierdePrintre adevãratele frunzePrintre adevãratele frunzePrintre adevãratele frunzePrintre adevãratele frunzePrintre adevãratele frunzeCe aºteaptã. Iulie.Ce aºteaptã. Iulie.Ce aºteaptã. Iulie.Ce aºteaptã. Iulie.Ce aºteaptã. Iulie.E liniºte în soareE liniºte în soareE liniºte în soareE liniºte în soareE liniºte în soareE liniºte în circul pãrãsitE liniºte în circul pãrãsitE liniºte în circul pãrãsitE liniºte în circul pãrãsitE liniºte în circul pãrãsitSe bucurã pe trotuareSe bucurã pe trotuareSe bucurã pe trotuareSe bucurã pe trotuareSe bucurã pe trotuareDoar câinii în cãlduri –Doar câinii în cãlduri –Doar câinii în cãlduri –Doar câinii în cãlduri –Doar câinii în cãlduri –ªi ei ºtiu a iubi.ªi ei ºtiu a iubi.ªi ei ºtiu a iubi.ªi ei ºtiu a iubi.ªi ei ºtiu a iubi.

Sisteme de credinþãSisteme de credinþãSisteme de credinþãSisteme de credinþãSisteme de credinþã

Mi-am clãdit chilieMi-am clãdit chilieMi-am clãdit chilieMi-am clãdit chilieMi-am clãdit chilieSã-mi pot închina gânduri unor femei-icoane,Sã-mi pot închina gânduri unor femei-icoane,Sã-mi pot închina gânduri unor femei-icoane,Sã-mi pot închina gânduri unor femei-icoane,Sã-mi pot închina gânduri unor femei-icoane,Sã-mi pot bate mãtãniiSã-mi pot bate mãtãniiSã-mi pot bate mãtãniiSã-mi pot bate mãtãniiSã-mi pot bate mãtãniiÎn râncede fluide corporale,În râncede fluide corporale,În râncede fluide corporale,În râncede fluide corporale,În râncede fluide corporale,Sã te ating, doamne, în realitate,Sã te ating, doamne, în realitate,Sã te ating, doamne, în realitate,Sã te ating, doamne, în realitate,Sã te ating, doamne, în realitate,În mine mai presus – cãci jos sunt toate.În mine mai presus – cãci jos sunt toate.În mine mai presus – cãci jos sunt toate.În mine mai presus – cãci jos sunt toate.În mine mai presus – cãci jos sunt toate.Mi-am construit sisteme de credinþãMi-am construit sisteme de credinþãMi-am construit sisteme de credinþãMi-am construit sisteme de credinþãMi-am construit sisteme de credinþãÎn care te stârpesc,În care te stârpesc,În care te stârpesc,În care te stârpesc,În care te stârpesc,TTTTTe ademenesc în delirul bahic,e ademenesc în delirul bahic,e ademenesc în delirul bahic,e ademenesc în delirul bahic,e ademenesc în delirul bahic,Îþi sorb puterea ºi te ascund în hârcile mele.Îþi sorb puterea ºi te ascund în hârcile mele.Îþi sorb puterea ºi te ascund în hârcile mele.Îþi sorb puterea ºi te ascund în hârcile mele.Îþi sorb puterea ºi te ascund în hârcile mele.Mi-am ºoptit blestemeMi-am ºoptit blestemeMi-am ºoptit blestemeMi-am ºoptit blestemeMi-am ºoptit blestemeCare mã aduc mai aproapeCare mã aduc mai aproapeCare mã aduc mai aproapeCare mã aduc mai aproapeCare mã aduc mai aproapeDe cerul tãu corupt – iadul nedefinit.De cerul tãu corupt – iadul nedefinit.De cerul tãu corupt – iadul nedefinit.De cerul tãu corupt – iadul nedefinit.De cerul tãu corupt – iadul nedefinit.Nu mai sunt o coastã din trupul putrezit.Nu mai sunt o coastã din trupul putrezit.Nu mai sunt o coastã din trupul putrezit.Nu mai sunt o coastã din trupul putrezit.Nu mai sunt o coastã din trupul putrezit.

CanicularCanicularCanicularCanicularCanicular

graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)



Simt imensitatea gândului tãu –Simt imensitatea gândului tãu –Simt imensitatea gândului tãu –Simt imensitatea gândului tãu –Simt imensitatea gândului tãu –Mã striveºte.Mã striveºte.Mã striveºte.Mã striveºte.Mã striveºte.OrbeºteOrbeºteOrbeºteOrbeºteOrbeºteTânjesc dupã mãrginireaTânjesc dupã mãrginireaTânjesc dupã mãrginireaTânjesc dupã mãrginireaTânjesc dupã mãrginireapierdutãpierdutãpierdutãpierdutãpierdutãÎn ochii omului.În ochii omului.În ochii omului.În ochii omului.În ochii omului.ªi-mi cântãªi-mi cântãªi-mi cântãªi-mi cântãªi-mi cântãGenele unui apus atât deGenele unui apus atât deGenele unui apus atât deGenele unui apus atât deGenele unui apus atât desumbru,sumbru,sumbru,sumbru,sumbru,Unui preludiu,Unui preludiu,Unui preludiu,Unui preludiu,Unui preludiu,Unui requiem,Unui requiem,Unui requiem,Unui requiem,Unui requiem,O aripã de fluture cãzutãO aripã de fluture cãzutãO aripã de fluture cãzutãO aripã de fluture cãzutãO aripã de fluture cãzutãAsemeni sufletuluiAsemeni sufletuluiAsemeni sufletuluiAsemeni sufletuluiAsemeni sufletuluiDesfãcut, nenãscut –Desfãcut, nenãscut –Desfãcut, nenãscut –Desfãcut, nenãscut –Desfãcut, nenãscut –Îmi sunt încã un pruncÎmi sunt încã un pruncÎmi sunt încã un pruncÎmi sunt încã un pruncÎmi sunt încã un pruncnecunoscut.necunoscut.necunoscut.necunoscut.necunoscut.

Ai fost cerAi fost cerAi fost cerAi fost cerAi fost cer.....Într-un tablou,Într-un tablou,Într-un tablou,Într-un tablou,Într-un tablou,Pânzã decoloratã,Pânzã decoloratã,Pânzã decoloratã,Pânzã decoloratã,Pânzã decoloratã,Desprinzi vopseaua roºieDesprinzi vopseaua roºieDesprinzi vopseaua roºieDesprinzi vopseaua roºieDesprinzi vopseaua roºieDe cea albastrã.De cea albastrã.De cea albastrã.De cea albastrã.De cea albastrã.Din stânga îþi ieseDin stânga îþi ieseDin stânga îþi ieseDin stânga îþi ieseDin stânga îþi ieseUn tub,Un tub,Un tub,Un tub,Un tub,Din dreapta douã fire,Din dreapta douã fire,Din dreapta douã fire,Din dreapta douã fire,Din dreapta douã fire,Clipeºti abstractClipeºti abstractClipeºti abstractClipeºti abstractClipeºti abstractªi spui cã nu e bine,ªi spui cã nu e bine,ªi spui cã nu e bine,ªi spui cã nu e bine,ªi spui cã nu e bine,Cã ai mai vreaCã ai mai vreaCã ai mai vreaCã ai mai vreaCã ai mai vreaªi cuiele din mineªi cuiele din mineªi cuiele din mineªi cuiele din mineªi cuiele din mineªi ace sã-mi smulgi lacrima,ªi ace sã-mi smulgi lacrima,ªi ace sã-mi smulgi lacrima,ªi ace sã-mi smulgi lacrima,ªi ace sã-mi smulgi lacrima,Un fir de pãrUn fir de pãrUn fir de pãrUn fir de pãrUn fir de pãr,,,,,Doar gura mea.Doar gura mea.Doar gura mea.Doar gura mea.Doar gura mea.TTTTTu mereu eºti acolou mereu eºti acolou mereu eºti acolou mereu eºti acolou mereu eºti acoloÎngropat în lacrimile mele,Îngropat în lacrimile mele,Îngropat în lacrimile mele,Îngropat în lacrimile mele,Îngropat în lacrimile mele,Înnodat în degetele mele,Înnodat în degetele mele,Înnodat în degetele mele,Înnodat în degetele mele,Înnodat în degetele mele,Predispus tãcerii.Predispus tãcerii.Predispus tãcerii.Predispus tãcerii.Predispus tãcerii.Neschimbat, îmi deseneziNeschimbat, îmi deseneziNeschimbat, îmi deseneziNeschimbat, îmi deseneziNeschimbat, îmi deseneziChipuri noi din careChipuri noi din careChipuri noi din careChipuri noi din careChipuri noi din careÎþi compui zâmbetul.Îþi compui zâmbetul.Îþi compui zâmbetul.Îþi compui zâmbetul.Îþi compui zâmbetul.Ne vom feri mereu privireaNe vom feri mereu privireaNe vom feri mereu privireaNe vom feri mereu privireaNe vom feri mereu privireaDin calea oamenilorDin calea oamenilorDin calea oamenilorDin calea oamenilorDin calea oamenilor,,,,,Adormiþi între bine ºi rãu,Adormiþi între bine ºi rãu,Adormiþi între bine ºi rãu,Adormiþi între bine ºi rãu,Adormiþi între bine ºi rãu,Realul meu ºi imaginarul tãu.Realul meu ºi imaginarul tãu.Realul meu ºi imaginarul tãu.Realul meu ºi imaginarul tãu.Realul meu ºi imaginarul tãu.

Am rãsãrit pustieAm rãsãrit pustieAm rãsãrit pustieAm rãsãrit pustieAm rãsãrit pustieDin laptele tãuDin laptele tãuDin laptele tãuDin laptele tãuDin laptele tãuCare nu mai e negru.Care nu mai e negru.Care nu mai e negru.Care nu mai e negru.Care nu mai e negru.Un punct integruUn punct integruUn punct integruUn punct integruUn punct integruDin capul rãuDin capul rãuDin capul rãuDin capul rãuDin capul rãuRisipit în vecie.Risipit în vecie.Risipit în vecie.Risipit în vecie.Risipit în vecie.ªi þi-am simþitªi þi-am simþitªi þi-am simþitªi þi-am simþitªi þi-am simþitPalpitând mânaPalpitând mânaPalpitând mânaPalpitând mânaPalpitând mânaDeasupra mea.Deasupra mea.Deasupra mea.Deasupra mea.Deasupra mea.Neprotectoare,Neprotectoare,Neprotectoare,Neprotectoare,Neprotectoare,Mi-ai îmbrâncitMi-ai îmbrâncitMi-ai îmbrâncitMi-ai îmbrâncitMi-ai îmbrâncitConºtiinþa în realConºtiinþa în realConºtiinþa în realConºtiinþa în realConºtiinþa în realªi mi-ai schimbat loculªi mi-ai schimbat loculªi mi-ai schimbat loculªi mi-ai schimbat loculªi mi-ai schimbat loculCu cel din imaginarCu cel din imaginarCu cel din imaginarCu cel din imaginarCu cel din imaginar.....

Gene, pleoape adunate,Gene, pleoape adunate,Gene, pleoape adunate,Gene, pleoape adunate,Gene, pleoape adunate,Fire, vene înnodate,Fire, vene înnodate,Fire, vene înnodate,Fire, vene înnodate,Fire, vene înnodate,Sânge, clocot, tropot,Sânge, clocot, tropot,Sânge, clocot, tropot,Sânge, clocot, tropot,Sânge, clocot, tropot,SingurSingurSingurSingurSingur, suflet, mort., suflet, mort., suflet, mort., suflet, mort., suflet, mort.Inspiri, te arde,Inspiri, te arde,Inspiri, te arde,Inspiri, te arde,Inspiri, te arde,Simþi, te doare,Simþi, te doare,Simþi, te doare,Simþi, te doare,Simþi, te doare,Unghii, rece, carne,Unghii, rece, carne,Unghii, rece, carne,Unghii, rece, carne,Unghii, rece, carne,Buze, ºoapte, doarme.Buze, ºoapte, doarme.Buze, ºoapte, doarme.Buze, ºoapte, doarme.Buze, ºoapte, doarme.Nervi, pulsaþii, scâncet,Nervi, pulsaþii, scâncet,Nervi, pulsaþii, scâncet,Nervi, pulsaþii, scâncet,Nervi, pulsaþii, scâncet,Mâini ºi degete, durere,Mâini ºi degete, durere,Mâini ºi degete, durere,Mâini ºi degete, durere,Mâini ºi degete, durere,Sar scânteie, spui te doare,Sar scânteie, spui te doare,Sar scânteie, spui te doare,Sar scânteie, spui te doare,Sar scânteie, spui te doare,Sãrut ºi stai.Sãrut ºi stai.Sãrut ºi stai.Sãrut ºi stai.Sãrut ºi stai.

MamãMamãMamãMamãMamã

MãrginireMãrginireMãrginireMãrginireMãrginire

Un momentUn momentUn momentUn momentUn moment

DinamicãDinamicãDinamicãDinamicãDinamicã



Sã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiDin ochiul tãu spre lume,Din ochiul tãu spre lume,Din ochiul tãu spre lume,Din ochiul tãu spre lume,Din ochiul tãu spre lume,VVVVVedea-voi neclintitã,edea-voi neclintitã,edea-voi neclintitã,edea-voi neclintitã,edea-voi neclintitã,Pe pleoape-a ta minunePe pleoape-a ta minunePe pleoape-a ta minunePe pleoape-a ta minunePe pleoape-a ta minuneDin care se risipãDin care se risipãDin care se risipãDin care se risipãDin care se risipãNemãsurate gânduri,Nemãsurate gânduri,Nemãsurate gânduri,Nemãsurate gânduri,Nemãsurate gânduri,Nesfinte, netãcute.Nesfinte, netãcute.Nesfinte, netãcute.Nesfinte, netãcute.Nesfinte, netãcute.

Sã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiSã mã rãsfrâng visa-voiDin ale tale braþeDin ale tale braþeDin ale tale braþeDin ale tale braþeDin ale tale braþeCãtre nescrise forme,Cãtre nescrise forme,Cãtre nescrise forme,Cãtre nescrise forme,Cãtre nescrise forme,VVVVVedea-voi noi cuvinte.edea-voi noi cuvinte.edea-voi noi cuvinte.edea-voi noi cuvinte.edea-voi noi cuvinte.

Mi-ai lipsit noaptea –Mi-ai lipsit noaptea –Mi-ai lipsit noaptea –Mi-ai lipsit noaptea –Mi-ai lipsit noaptea –Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Aterizai din copac,Aterizai din copac,Aterizai din copac,Aterizai din copac,Aterizai din copac,Pe pervaz – ochi ºi gheare.Pe pervaz – ochi ºi gheare.Pe pervaz – ochi ºi gheare.Pe pervaz – ochi ºi gheare.Pe pervaz – ochi ºi gheare.Alerg cu mâna peste tine –Alerg cu mâna peste tine –Alerg cu mâna peste tine –Alerg cu mâna peste tine –Alerg cu mâna peste tine –Sãlbatic, negru. Profund felinã.Sãlbatic, negru. Profund felinã.Sãlbatic, negru. Profund felinã.Sãlbatic, negru. Profund felinã.Sãlbatic, negru. Profund felinã.Mã chemi în fereastrã –Mã chemi în fereastrã –Mã chemi în fereastrã –Mã chemi în fereastrã –Mã chemi în fereastrã –Cu lunã plinã, rece, umedã –Cu lunã plinã, rece, umedã –Cu lunã plinã, rece, umedã –Cu lunã plinã, rece, umedã –Cu lunã plinã, rece, umedã –ªi am obrajii aprinºi,ªi am obrajii aprinºi,ªi am obrajii aprinºi,ªi am obrajii aprinºi,ªi am obrajii aprinºi,Buze sãrutate – îþi cautã rana.Buze sãrutate – îþi cautã rana.Buze sãrutate – îþi cautã rana.Buze sãrutate – îþi cautã rana.Buze sãrutate – îþi cautã rana.Sunt pentru tine –Sunt pentru tine –Sunt pentru tine –Sunt pentru tine –Sunt pentru tine –Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.Motanul mare, negru.

Plouã la garã ºi e udã ºina,Plouã la garã ºi e udã ºina,Plouã la garã ºi e udã ºina,Plouã la garã ºi e udã ºina,Plouã la garã ºi e udã ºina,Sunt ude peroane nemãturate.Sunt ude peroane nemãturate.Sunt ude peroane nemãturate.Sunt ude peroane nemãturate.Sunt ude peroane nemãturate.Sunt ude cuvinte în tine uitate,Sunt ude cuvinte în tine uitate,Sunt ude cuvinte în tine uitate,Sunt ude cuvinte în tine uitate,Sunt ude cuvinte în tine uitate,

E frig ºi îngheaþã în mine lumina.E frig ºi îngheaþã în mine lumina.E frig ºi îngheaþã în mine lumina.E frig ºi îngheaþã în mine lumina.E frig ºi îngheaþã în mine lumina.

Plouã la garã, oprite sunt trenuri,Plouã la garã, oprite sunt trenuri,Plouã la garã, oprite sunt trenuri,Plouã la garã, oprite sunt trenuri,Plouã la garã, oprite sunt trenuri,Plouã vagoane pierdute în zare.Plouã vagoane pierdute în zare.Plouã vagoane pierdute în zare.Plouã vagoane pierdute în zare.Plouã vagoane pierdute în zare.E noapte, se minte nerostitã luna,E noapte, se minte nerostitã luna,E noapte, se minte nerostitã luna,E noapte, se minte nerostitã luna,E noapte, se minte nerostitã luna,

La garã au oprit lumina.La garã au oprit lumina.La garã au oprit lumina.La garã au oprit lumina.La garã au oprit lumina.

Mi-au ºoptit în vis:Mi-au ºoptit în vis:Mi-au ºoptit în vis:Mi-au ºoptit în vis:Mi-au ºoptit în vis:Asta e realitatea...Asta e realitatea...Asta e realitatea...Asta e realitatea...Asta e realitatea...ªi m-au lãsat sã mor poate,ªi m-au lãsat sã mor poate,ªi m-au lãsat sã mor poate,ªi m-au lãsat sã mor poate,ªi m-au lãsat sã mor poate,Poate în vis sau, poate,Poate în vis sau, poate,Poate în vis sau, poate,Poate în vis sau, poate,Poate în vis sau, poate,În realitate.În realitate.În realitate.În realitate.În realitate.Dar pentru asta ai plãtit, nu?Dar pentru asta ai plãtit, nu?Dar pentru asta ai plãtit, nu?Dar pentru asta ai plãtit, nu?Dar pentru asta ai plãtit, nu?Nu am plãtit nimic...Nu am plãtit nimic...Nu am plãtit nimic...Nu am plãtit nimic...Nu am plãtit nimic...Atunci considerã cã esteAtunci considerã cã esteAtunci considerã cã esteAtunci considerã cã esteAtunci considerã cã esteUn vis gratuit.Un vis gratuit.Un vis gratuit.Un vis gratuit.Un vis gratuit.

OprireOprireOprireOprireOprire

MotanMotanMotanMotanMotan Vis gratuitVis gratuitVis gratuitVis gratuitVis gratuit

RefracþieRefracþieRefracþieRefracþieRefracþie

ÎN FATA USIIÎN FATA USIIÎN FATA USIIÎN FATA USIIÎN FATA USIIAlegorie scenicã într-un act cu trei tablouriAlegorie scenicã într-un act cu trei tablouriAlegorie scenicã într-un act cu trei tablouriAlegorie scenicã într-un act cu trei tablouriAlegorie scenicã într-un act cu trei tablouri

Moto:Moto:Moto:Moto:Moto:“un teatru fãrã gardieni, trecãtori ºi bãtrâni.”“un teatru fãrã gardieni, trecãtori ºi bãtrâni.”“un teatru fãrã gardieni, trecãtori ºi bãtrâni.”“un teatru fãrã gardieni, trecãtori ºi bãtrâni.”“un teatru fãrã gardieni, trecãtori ºi bãtrâni.”

PersonajePersonajePersonajePersonajePersonaje:Primul gardianAl doilea gardianUn trecãtorUn bãtrân

Cristian VECHIUCristian VECHIUCristian VECHIUCristian VECHIUCristian VECHIU

Actul IActul IActul IActul IActul I

Primul tablouPrimul tablouPrimul tablouPrimul tablouPrimul tablouLa colþul unei strãzi dintr-o zonã

mãrginaºã a unui oraº. Cei doi gardieni stau înpoziþie de drepþi într-un capãt al scenei. Dincelãlalt capãt se apropie Trecãtorul, cu obocceluþã în spate, bine dispus ºi cam zdrenþuros.TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (vãzându-i pe cei doi gardieni):-Bunã ziua, domnilor! (nu i se rãspunde, momentprelung de pauzã în care îi scruteazã rapid): Da’ºtiþi cã pãreþi serioºi ?! (le imitã poziþia, apoi, pentrucã nu a avut nici un efect, pocneºte din degete):Poate cã nu m-aþi auzit. Sã nu fi vorbit de ajunsde tare ? Doar eram cunoscut pentru vocea meastridentã, eram insuportabil! (priveºte un momentîn gol, ca ºi cum ºi-ar aminti ceva, dupã carezâmbeºte ºi strigã): Bunã ziua, domnilor! Sunteþicumva din Londra ? Am auzit cã numai acolo segãsesc de ãºtia ca de-al de dumneavoastrã, muþiºi drepþi. Cum e la Londra vremea, ploioasã?Ursuz oraº, cu oameni ursuzi. Voi sunteþi plãtiþipentru asta? (cei doi gardieni nu schiþeazã niciun gest): bine, bine, glumii un piculeþ… (schimbarede ton): Da’ tot nu voiþi a-mi spune ce se petrece?Atunci, voi începe eu cu prezentãrile: de meseriecãlãtor prin lume, zisei sã preumblu ºi eu prinhârtoapa asta mare, omenirea ºi, dupã cumvedeþi, acum am dat de voi. (în continuare nici oreacþie; cãtre public): Hei, dar bãieþii ãºtia chiarnu vorbesc… te pomeneºti cã or fi chiar muþi or’surzi, or’ poate chiori, sã nu mã vadã... Poate astaºi e problema lor: nici nu m-au vãzut ºi normalnu ºtiu cine le vorbeºte… (îi priveºte atent, umblãprin faþa lor, îi pipãie, îi ciupeºte, apoi sceptic):Mai degrabã muþi ºi surzi decât chiori. (îi suflã înureche primului gardian, pe urmã þipã): Domnule,nu m-auzi, eºti cumva surd? (nici un rãspuns,dezolat) : Mãcar de-aº fi avut ecoul cu mine, num-aº mai fi simþit aºa singur… (þipã iarãºi) : Bãisurzea, vorbim aceeaºi limbã? (nimic): Mã luaþipeste picior? Cum vã numiþi? Aveþi vreun nume?(scãrpinându-se în cap, încã mai are rãbdare, nuºi-a pierdut definitiv încrederea) : Voi doi,

vlãjganilor, sunteþi ceva de speriat, pe bune, eacesta vreun joc? Nu de alta, da’ aº vrea sã-l jocºi eu, ºtiþi, mie îmi plac jocurile… (nimic, le ridicãmâinile, ei ºi le coboarã, asta de trei ori la rând; ledã câte un bobârnac, gardienii nu reacþioneazãînsã, îi ciufuleºte ºi tot nimic): Se pare cã-mi pierdvremea… (zâmbeºte): Da’ cum nu tre’ s-ajungnicãieri, pot sã pierd în continuare timp cu voi doi,mofluzilor! (se aºeazã lângã cei doi, pe trotuar;cautã în bocceluþã, scoate vreo trei cârpe, gãsindpânã la urmã un sandviº, apoi pune cârpele laloc; mâncând, vorbeºte repede cu gura plinã): ºiziceþi voi cã acolo la Londra aia e ceaþã? Cât dedes plouã? Am avut un prieten care a fost plecatprin strãinãtãþuri ani în ºir, iar când s-a întorsacasã, uitase frumuºelul de el sã mai vorbeascã,adicã limba, mã-nþelegeþi, nu? Cred ºi eu, deatâtea frumuseþuri rãmâi mut, uiþi pânã ºi cum techeamã; zicea el cã e o boalã cu uitatul limbii:sterilitate lingvisticã indusã de ceea ce nu credeai


CONFIRMARICONFIRMARICONFIRMARICONFIRMARICONFIRMARI

foto: Irina Chiriþã (XII E)foto: Irina Chiriþã (XII E)foto: Irina Chiriþã (XII E)foto: Irina Chiriþã (XII E)foto: Irina Chiriþã (XII E)

cã poate exista, orice va fi însemnând asta…,deºi am auzit pe la colþuri cã alþii îi zic amneziafãloºilor… oamenii oricum parcã vorbesc fiecareîntr-o limbã proprie, aproape cã o fac intenþionat,numai sã nu-i priceapã altu’ existenþa… da’ euiubesc pãlãvrãgeala ºi, din partea mea, nu-i baisã mã cunoascã lumea, pentru asta am plecat:experiment de cunoaºtere ºi aprofundarereciprocã, aºa i se zice fenomenului meu. (aterminat de mâncat sandviºul ºi scotoceºte dinnou în bocceluþã; scoate o sticlã cu apã, bea ºi opune la loc; dintr-un buzunar scoate o scobitoare,dã sã o foloseascã, dar se opreºte; se ridicã,surâde cãtre public cu subînþeles, ºi dupã ce-iaruncã unuia dintre gardieni câteva priviri, îlînþeapã în picior cu scobitoarea, nicio reacþie):Da’ cine v-a fãcut pe voi, din piatrã v-a fãcut! Marinesimþitori, vorba aia: frecþie la un picior de lemn!(se ridicã, se scuturã de eventualele firmituri, batecu piciorul de douã ori ºi dã sã plece): Ce mai,mofluzilor, ziua bunã! Cu voi ca la nebuni(schimonosindu-se): puuu, puuu, puuu…(chicotind): Dracu’ sã vã ia de muþi...Vrea sã plece, aproape cã a ieºit din scenã, dar:Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (calm ºi serios în acelaºi timp):- Pardon, dar v-aþi scãpat scobitoarea.

Al doilea tablouAl doilea tablouAl doilea tablouAl doilea tablouAl doilea tablou

TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (se întoarce perplex, holbându-se lagardieni, apoi mijind un surâs victorios în colþulgurii): Iatã dom’le, cum îi faci sa vorbeascã fãrãsã vrei. Nu degeaba a zis cine-a zis cã excesu’de zel stricã… (se întoarce ºi îi bate pe umeri pecei doi gardieni, triumfãtor): Aþi vãzut cã se poate?Cu toate cã e cam aiurea, ce sã mai fac eu cuscobitoarea acum? Aþi luat-o de pe jos… e, n-area face, acuº însã tre’ sã-mi spuneþi, pentru ce v-aþi tot prostit în acest rãstimp? Cã m-am prostit ºieu, nu-i de mirare, numai cã aºa îmi e firea, pecând pe voi vã gãsesc oameni cu mintea la cap,

nu de alta, da’ nu cred cã v-aþi jucat. (chicoteºte):Pãreaþi aºa tâmpiþei, cu tot respectu’, în oricecaz…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (degajat): - Nici nu e de mirarecã þi-am stârnit curiozitatea. Ceea ce facem noiaici nu e tocmai accesibil, aºa, tuturor. Treabaasta e dificilã ºi necesitã…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …multã rãbdare. Crezi cã tueºti singurul care s-a oprit pe ziua de azi ca sãne întrebe ce facem ? Zilnic, cel puþin ºapte inºise intereseazã de activitatea noastrã. Dupã cumai auzit, din pãcate, accesul e cam limitat, avemºi noi regulile noastre, pe care, dacã nu lerespectãm…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …suntem penalizaþi. E oadevãratã îndeletnicire ce facem noi aici, aºîndrãzni sã spun chiar artã. Vezi tu, ca sã teîmpovãrezi cu o asemenea sarcinã, îþi trebuievocaþie, vocaþie de artist, numai un artist ar puteasã se supunã unui asemenea chin…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …poate cã e totuºi un picexagerat. În fond, nici meseria, dar nici noi nuavem vreo legãturã cu arta. Toatã frumuseþeaartisticã îi revine mecanismului dupã care neghidãm activitatea. Sã fim sinceri, fãrã exacerbãri,misia noastrã ar fi una banalã, dacã lumea n-ar ficum este…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …de altfel, vã ºi suntemrecunoscãtori tuturor celor curioºi ºi ignoranþi înacelaºi timp, tuturor celor care nu ºtiþi, dar vreþisã ºtiþi, nefãcând nimic însã pentru a ºti, pentrucã, de fapt, nu vreþi sã ºtiþi, fiindcã, dacã aþi ºti,aþi fi nefericiþi ºi preferaþi sã nu aflaþi, prefãcându-vã cã vã intereseazã, cã aveþi absolutã nevoie,imperios, ca de aer, unic scop al vieþii sã aflaþi…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (încurcat, neînþelegând nimic, cu oexpresie aiuristicã, între a râde sau a se smiorcãi):- Dar, bine, opriþi-vã un minuþel, mofluzilor, turuiþide parcã aþi fi niºte roboþei! Sunteþi obositori, chiarºi pentru unul ca mine. Cine sã vã înþeleagã?Adineauri nu scoteaþi nici un “pâs” ºi acu’ aþi datdrumu’ la robinetu’ cu vorbãrie… (privindu-i fix):nu mai bine aþi face voi dacã mi-aþi spune ce gâºtepãziþi pe aici? Cred cã aºa am lãmuri situaþia: sunteu dornic de a afla care vã era motivul tãcerii, da’nici sã mã pierd în detalii… uite, alt motiv pentrucare am ºi plecat în pribegia mea: prea simþeamcã mã pierd în detalii. Aveam mereu impresia cã-mi scapã taman esenþialul, mã tot bãtea gândulºtreangului. Printre atâtea detalii þi se adunã îngagolie întrebãri stupide de o iei razna. Acu’ nu-inevoie sã mai ºtiu nimic despre rostu’ vieþii... Deaia, lãsând la o parte puchinele de palavre, vãîntreb: mai exact, ce faceþi voi ?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (ca ºi cum ar împãrtãºi cel maimare secret posibil): - Pãzim! Noi oficial ne numimuºieri, dar preferãm sã ni se spunã gardieni.




Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: - E mai aproape de adevãraºa, cãci uºi nu s-au mai deschis de mult.TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (priveºte încã odatã în jur): - ‘i ceanume pãziþi, dacã sunteþi gardieni?Cei doi GardieniCei doi GardieniCei doi GardieniCei doi GardieniCei doi Gardieni: (uitându-se unul la celãlalt,amuzaþi de întrebarea Trecãtorului; în cor): Uºa,fireºte!TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: - Uºa? Da, mi se pare normal, uºieriipãzesc uºi. Ce altceva? (îºi pierde firea): Bã,voi drept cine mã luaþi? Omul vrea sã intre învorbã cu voi, sã facã un pic de conversaþie, sãmai destindã atmosfera asta londonezã ºi voivã bateþi joc de el? Ce carambol mai e ºi ãsta?Vã place chiar aºa sã luaþi peste picior logicaomului? Hai, nu zãu, pãziþi uºi? Care uºi, cã euoi fi fiind chior de nu vãd nici una?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (cât se poate de natural): - Defapt, aici nu-i decât o uºã…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …ºi e cât se poate de mare,numai cã þi-am zis cã-i cu tâlc povestea asta:nu prea pot sã priceapã toþi, uºa noastrã eaccesibilã doar unora…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …în realitate fiecare om arepropria lui uºã: o uºã pentru fiecare, nu cã-iminunat? În rest, mereu oamenii deschidaceleaºi uºi; dar ia fii mai atent la ce-þi voi spune:orice uºã deschisã de tine, imposibil sã nu o fideschis-o ºi altu’ înaintea ta sau s-o deschidãdupã. De ce sã nu aibã fiecare o uºã a lui, pecare sã o deschidã doar el ºi sã o închidã când

pofteºte? Þi s-a întâmplat pânã acum sã descuinumai tu o uºã? Ia gândeºte-te!TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (cãzut subit în meditaþie; pãlind):Nicicând. De altfel, cu uºile am avut mereuprobleme: mereu le lãsau alþii descuiate dupã mineori, mai rãu, mi le trânteau în nas. Da’ uºã pentrumine, doar o uºã a mea, n-am avut niciodatã…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (zâmbind): - Pricepi acum?Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: - Nu-i vorba aºadar de nici ofestã la mijloc, ba dimpotrivã, lucruri serioase sepetrec pe aici. E normal sã fii surprins…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (revenindu-ºi din meditaþie; mult maiarþãgos ca înainte): - Bã, voi vã bateþi joc de mine.Precis sunteþi de la vreun balamuc ceva, nu maibine vã denunþ chiar acum? Pãi dacã aveþi peaici o uºã, eu de ce n-o vãd?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: - Chiar ne cerem scuze, daruitasem, uitasem esenþialul…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …dupã cum ziceam ºi tu ai ouºã a ta, ca tot omul, una numai pentru tine.Astãzi, spre exemplu, suntem însãrcinaþi sãpãzim uºa unui bãtrân ce mai are puþintel ºi-ºi dãduhu’. Suntem în aºteptarea lui de azi-noapte, dela orele 0 fix. De atunci îl aºteptãm cu uºa… noiþinem deschis 30 de ore, aºa ne e programul, 30de ore pentru fiecare uºã, apoi… (în acelaºi timpgesticuleazã ºi el ºi primul gardian: în coramândoi): …Pac! Am încuiat uºa.TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (vrãjit de gestica celor doi) ªi facechiar aºa, pac?!Ambii gardieniAmbii gardieniAmbii gardieniAmbii gardieniAmbii gardieni: - Chiar aºa, pac!TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: - ‘i dacã a întârziat ºi un singur minuþel,nu-l mai lãsaþi sã deschidã uºa?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (categoric): - Nu! Programul eprogram. Pe tine nu te dãdeau afarã de la oredacã întârziai?TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: - Cam da…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: - Trebuie sã te-ncadrezi în timp.E ca la garã, numai c-alt tren aici nu mai ai…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …de vreme ce-ai ratatoportunitatea, la revedere! Uºa-i numai una, timpde 30 de ore. Adicã e treaba ta când vrei sã oînchizi, conteazã doar s-o gãseºti deschisã, cã,de obicei, nimeni nu-i aºa prost sã o mai ºiînchidã. Timpul te priveºte, asta dacã ajungi latimp…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …mai mult nu putem da. Eoricum, credem noi, prea îngãduitor mecanismul.Apoi, nu te mai mira cã nu vezi uºa, doar celuicare îi e rezervatã, adicã bãtrânelului de care þi-am pomenit, ºi, bineînþeles, nouã ne e permis s-ovedem. ªi apropos, e chiar în spatele nostru. Cã,de! Noi pãzim pânã ºi descuiem dupã ce nesoseºte muºteriul. Astfel cã, dragul nostru curios,dacã tot ai vrut sã afli, ai aflat. Poþi sta liniºtit, teaºteaptã ºi pe tine o uºã, numai cã în altã zi…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (schimbare totalã de stare: febril,frecându-ºi mâinile, privind peste cei doi gardieni,




ca ºi cum ar cãuta ceva cu privirea): - Trebuie,trebuie, am nevoie, e tot ceea ce-am cãutat…trebuie… (respirã cu greu, apucat de un tremuratnervos): asta e! Trebuie sã am, sã deschid, sãintru… (îºi pierde controlul, zbiarã ºi se aruncãîn cei doi gardieni): Daþi-vã, lãsaþi-mã înãuntru,eu trebuie sã intru, nu înþelegeþi? Daþi-vã la o parte,uºa-i a mea!Cei doi gardieni îl opresc, speriaþi la început;treptat îºi revin ºi încearcã sã-l calmeze peTrecãtor.Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: - Uºurel, uºurel, nu ai voie, nuai voie, nu cumva sã strici…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …eºti lovit de ciumã? Ce-ai?Pe aici nu ai voie, sã nu faci vreo dandana…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …cã ai putea sã-l lipseºti…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (febril, inconºtient, dând din mâini): -Nu-mi pasã, nu-mi pasã, eu tre’ sã intru, de cândtot caut uºi, asta am cãutat mereu. Da, da, vreausã descui, e uºa mea, lãsaþi-mã, trebuie, nupricepeþi, acolo, trebuie, dacã au toþi, asta amcãutat… am umblat fãrã noimã, de-aia am plecat,trebuie… e a mea…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (þinându-l de mâini): - Potoleºte-te! O sã-þi parã rãu, habar n-ai, greºeºti, doar þi-am zis cã ºi tu…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …puþinã rãbdare de-ai aveaºi þi se va descuia ºi þie, vei fi ºi tu aºteptat, þi seva da de ºtire sã te prezinþi la timp…

Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …potoleºte-te îþi zic, sã nu daicu bâta-n…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (smucindu-se din strânsoare ºifãcându-ºi vânt, se aruncã peste cei doi gardieniºi îi culcã la pãmânt): O sã trec, descuiaþi-mi…Cei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieni: (cu vocile sugrumate): -Fereºte-te, nenorocirea te paºte ºi nenoroceºtipe un altul!TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (se ridicã privind dispreþuitor în jos,la cei doi gardieni): - Ferice de cel ce cuteazã,ferice de mine, cãci sãtul sunt de atâta vorbit înpilde! Ferice de mine, cãci uºa larg se deschide.(hipnotizat, turbat, cu braþele deschise): vãd uºa,se deschide pentru mine! Vin uºo, vin! (se aruncãînainte ºi cade în genunchi)Cei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieni: - Anathema sit! Blesteme pecapul tãu, tocmai ai lãcãtuit uºa bãtrânului.TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (neînþelegând ce se petrece,disperat, asemenea unei fiare rãnite): - Dar cumde e posibil? Unde mi-este uºa? De ce nu sedeschide? În lãturi adineauri am vãzut-o, iaracum, acum unde este uºa? Sã se deschidã,poruncesc! (uitându-se neputincios în jur): Ce soide truc mai e ºi ãsta? (spre cei doi gardieni): eradeschisã, aþi vãzut ºi voi… ori cumva mi-aþizãvorât-o? Deschideþi doarã, trebuie sã intru! (setânguie asemenea unui copil): Uºa, unde-i uºa?Cei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieni: (dezolaþi): - Mare neghiobie,doar þi-am spus sã nu te-azvârli. N-ai priceputnici acum?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: - Oricine vrea sã intre pe uºaaltuia nu poate nici în o mie de ani. În schimb, maie un legãmânt la mijloc, spre lauda mecanismului,cel care va dori sã intre pe uºa altuia nu va putea,dar va zãvorî ºi uºa pentru totdeauna, aºa încâtnici mãcar cel cãruia îi fusese destinatã sã numai poatã intra vreodatã, de-aia nici nu prea s-aumai deschis multe uºi în ultimul timp…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: (cu furie): - Mulþumit acu’ detine? Nu mai bine îþi vedeai de-ale tale ºi ne lãsaiîn plata Domnului? A trebuit sã-þi scapi tuscobitoarea neroadã; dacã þi-ai fi vãzut de-aletale…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: … ºi cum n-ar fi de-ajuns, celuicare pãºeºte strâmb i se încuie ºi lui uºadefinitiv…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (strãpuns parcã de zeci de sãgeþi,fãrã sã mai aibã forþa pentru a geme, trezit dinstarea anterioarã, sfârºit): - Uºa mea! (cu mâinileîn aer, gesticulând un gest de mângâiere):Frumoasa mea uºã, te-ai închis! (spre cei doigardieni): Definitiv, ºi-a mea, ºi-a lui?Cei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieni: - Definitiv!

Al treilea tablouAl treilea tablouAl treilea tablouAl treilea tablouAl treilea tablou

Îºi face apariþia Bãtrânul. Prost îmbrãcat,dezorientat, neîncrezãtor, are în mânã o bucatã



foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)foto: ªtefana Ioneanu (IX A)

de hârtie mototolitã, la care se uitã cu multãprecauþie.BãtrânelulBãtrânelulBãtrânelulBãtrânelulBãtrânelul: (privind succesiv în hârtie ºi în jurulsãu; voce tremurândã): - Nu ºtiþi voi, domnilor,dacã asta e strada, strada la care am fostchemat? Am fost chemat pe o stradã cu uºã, darcare e aceea anume? Sã fie asta?!Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (întorcându-se spre cel de-aldoilea gardian): - Mai rãu nici cã se putea! De nus-ar fi mai prezentat, situaþia era mai simplã.Acum avem de întreprins ºi procesul verbal.Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: (întorcându-se spre Trecãtor,care a cãzut în muþenie odatã cu venireaBãtrânului): - Cum îþi place, bãgãciosule? Pedeplin satisfãcut? Uf, cât ne complicã meseriaaccidentele din acestea, cu dintr-aceºtia care vorsã cunoascã ei! (spre primul gardian): Cumprocedãm? O explicaþie canonicã ori procesverbal cu precizãri speciale: evenimenteinoportune, greºealã de procedurã…BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (neînþelegând prea multe, doar cã seface referire la ceva ce-l priveºte): - Scuzaþi-mã,domnilor, dar chiar asta e adresa, voi m-aþichemat? Aici e strada cu uºã? De azi dimineaþão tot caut ºi am fost trimis ºi pe la balamuc, s-arzice cã delirez…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (spre Bãtrân, încercând sã-ºipãstreze calmul): - Regretãm nespus incidentul,se mai întâmplã uneori…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …chiar adesea în ultimultimp…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …vina însã nu ne aparþine întotalitate…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …de fapt, nici nu prea avemvreo vinã, doar am procedat corect, am fãcutavertismentele de rigoare..Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …în asta ºi constã minunãþiamecanismului: noi nu trebuie sã fim vinovaþinicicând de nimic, e interzis…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …e obligatoriu sã fie aºa,altfel dacã ne-am culpabiliza ar însemna sãculpabilizãm mecanismul, ceea ce e inadmisibilºi imposibil…BãtrânelulBãtrânelulBãtrânelulBãtrânelulBãtrânelul: (descumpãnit, smiorcãindu-se): - Darchiar, ce se petrece aici? Mã speriaþi, domnilor!Nu vã jucaþi aºa cu mine, nu se cade… De ºtiþiceva de uºa aceea spuneþi-mi, vã rog, de azidimineaþã tot umblu, ºtiþi voi cât de mult înseamnãasta pentru mine? De azi dimineaþã…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (ºi-a recãpãtat nonºalanþa): -Înþelegem, dar noi nu facem alta decât sãrespectãm regulamentul. E foarte clar stipulatacolo cã în asemenea cazuri se apeleazã ladivagaþii interminabile pentru a pregãti terenul…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: …astfel încât vestea sã numai aibã nici un efect asupra receptorului ei, sã oprimeascã plictisit, indiferent de…

Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …situaþia în care se gãseºte ºiadevãrul cã misia asta le întrece pe toate celelalteîn greutate…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: (spre Trecãtor): - ‘i în oriceeventualitate, necazul sã cadã pe alþii…BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (privindu-l pe Trecãtor): - Doamnesfinte, aºa cred cã arãt ºi eu acu’, dacã nu mairãu! (spre cei doi gardieni): Rogu-vã a mia oarã,nu mã mai fierbeþi, asta-i strada cu uºã?Cei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieni: (în cor): - Da!TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (dând din cap, deconectat de la celediscutate pânã atunci): - Uºa?! Da, da, aici era atuturor, a mea, ºi-a ta…BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (speriat): - A mea? Ce era a mea?(cãtre cei doi gardieni): ‘i uºa atunci unde-i?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (zâmbind): - Nu mai e!Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: - A ferecat-o…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: …veºnic închisã va fi…Al doi lea gardianAl doi lea gardianAl doi lea gardianAl doi lea gardianAl doi lea gardian: …incidentul de n-ar fiexistat…Primul gard ianPr imul gard ianPr imul gard ianPr imul gard ianPr imul gard ian: …aþi fi deschis acum,bineînþeles, o uºã-n plus…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: ... ºi nu oricare uºã...Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: ...ci pe cea mai vrednicã însprea fi deschisã...Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: ...dintre toate câte existã...BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (izbucneºte, neputând sã-ºi maiastâmpere nici tremurul, nici teama): - ‘tiam cãnu-i de bine, ºtiam de la început! Prea era bizarãinvitaþia aia: “stradã cu uºa ta”, prea aducea anegru, prea nu-mi suna armonios, preadiavolicesc era scris, prea mic biletu’, prea urâtmi-a fost adusã în miezul nopþii, pe la 0 fix, preade toate avea în ea, prea nimic nu-mi spunea,prea, prea, prea…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (cu nimeni): - Prea mult ai trãit pentrumomentul acesta; e vremea visãrii…Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (dã semne de plictisealã):-Parteafrumoasã în treaba asta e mecanismul, noi nutrebuie sã fim vinovaþii, aºadar, dumneata, bãtrâneeºti înºtiinþat oficial cã þie uºa þi s-a închis!




BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (fãrã nici un control ºi nici o capacitatede a mai pricepe ce i se spune; aruncând hârtiadin mânã): - Blestem pe capul meu de-unchieº,blestem cã prea suna prea-prea, de uºi nu maiînþeleg nimic, blestem…Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: (cãtre primul gardian): - Încãunul pe lista cu nepoftite consecinþe, ar fi mai sprefolosul nostru sã nu mai continuãm cu…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (râs prostesc, se ridicã, euforic, îl iade mâini pe Bãtrânul paroxist ºi se învârtamândoi, unul hohotind, celãlalt blestemând, pânãcând Bãtrânul e ºi el apucat de stareaTrecãtorului): - Povestea cu uºa, a mea, ºi-a ta,trebuia sã ºtii, eu, tu, uºa pentru toþi, povestea c-o uºã, în lãturi deschisã, apoi zãvorâtã, povesteacu uºa…TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul ºi BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (în cor): - Povestea cuuºa ºi pupezele ori nebunii ori sticleþii ori pitpalaciifac: puuu, puuu, puuu, ca la nebuni: puuu, puuu,puuu…Cei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieniCei doi gardieni: (imobili, fãrã chef): - În realitate,bãtrâne, uºa dumitale a fost trântitã de parteneruldumneavoastrã de dans. (chicotind): Doi nu secade sã intre pe aceeaºi uºã!Moment de pauzã; Trecãtorul ºi Bãtrânul seopresc din învârtit, scrutându-se unul pe altul.Trecãtorul e apucat de tremurat, asemenea ºiBãtrânul. Trecãtorul îºi duce mâna la ochi,asemenea ºi Bãtrânul. Trecãtorul cade îngenunchi þipând, Bãtrânul îºi smulge pãrul, apoiprivindu-l cu urã îl scuipã, cãzând la rându-i îngenunchi, lângã el.TTTTTrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorulrecãtorul: (îºi pleacã în mâini capul, încolãcindu-se la pãmânt): - Puuu, puuu, puuu, ca la nebuni…BãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânulBãtrânul: (în poziþie de cerºit, îºi plimbã gâtul înfaþã, în spate): - Puuu, puuu, puuu, ca la uºileînchise, aºteptând în faþa uºii, sã se deschidã…puuu, puuu, puuu…

Cei doi gardieni, care în tot acest timp au fost ºiei la podea, în celãlalt colþ al scenei, se ridicã, sescuturã cu multã atenþie, privesc indiferenþiîmprejur ca ºi cum nimic nu s-a petrecut; vorbescpânã la ieºirea din scenã, iar pe cât înainteazãspre ieºire de-abia se mai aude ce vorbesc:Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: (destul de apatic): - Pãi, cât eceasu’?Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: (cu chef): - Dupã câte separe e amiazã, adicã pân’ la ºase dimineaþa avemliber… Ce zici sã facem?Primul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardianPrimul gardian: - Eu ºtiu? N-am avut nicicândatât timp liber. Urmãtoarea uºã e la Londra. Zicsã plecãm mai degrabã; dacã nu-i vreme bunã?Sã ne gãsim vreun adãpost, ceva..Al doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardianAl doilea gardian: (înveselindu-se): - Capul sus,nu dezarmãm! Londra ne aºteaptã! ªtiu o groazãde cântece englezeºti, unele vechi de prinsecolele trecute. Vrei sã-þi cânt unu’? E cu ziuacea lungã, care nu se mai sfârºeºte, ºi cu sticlade gin ºi...

Cei doi gardieni ies din scenã ºi nu se maiaud. Trecãtorul zgribulit se leagãnã dintr-o parteîn alta, Bãtrânul apucat de friguri mormãie înneºtire, în vreme ce cortina cade pe ritmul unuicântec englezesc vesel de crâºmã.Cade cortina.

Sã ne fereascã Domnul de sistemul cene închide uºi!



foto: Roxana Mancaº (XI B)foto: Roxana Mancaº (XI B)foto: Roxana Mancaº (XI B)foto: Roxana Mancaº (XI B)foto: Roxana Mancaº (XI B)




Ionela ANCIUIonela ANCIUIonela ANCIUIonela ANCIUIonela ANCIU

ZaleZaleZaleZaleZaleTe-ndepãrtezi... umbrã...Mereu mai departe de mine.Mereu te-nvãlui în aurã, umbrã,Te-apropii, dispari alãturi de mine.

Praful din ochii tãi reci... –Oare tu nu-nþelegiCã nu exiºti, nu simþi, n-auzi, umbrã...Cât de mult mi-aº dori o clipã...!

ªi nu-ndrãznesc sã ies din ceaþãCu faþa asta tulbure, miratã;Vãd conturul pleoapei pale, de gheaþãªi sãgeata mã atinge... neajutoratã...

ªi mã-ndepãrtez din nou în umbrã.Cu braþul pe obrazul transparent de mãtaseFixez lumina stelei ce-a cãzut...În noi... nu mai existã EU...

PrafPrafPrafPrafPrafSã exiºti... sã mori...Sã fii... sã dispari...Spiritualitate efemerã;Nimic concret. Doar o dilemã.Distanþa compactãDintre trup ºi suflet-În de-ajuns de limitatãPuterea unui sunet;

Sã vii... sã dispari...Sã pleci... sã apari...O concepþie pãtimaºãDespre iluzia vieþii...Clepsidrã. Vânt. Orologiu stricat.Rãzboi cu morile de vânt... ratat-“my lyrics are falling asleep”E ultimul sonet pierdut...

NuNuNuNuNuSã fii parte din mine?Sã vii, sã pleci,Sã dispari, sã revii,Sã mã priveºti în ochi,Sã mã strãfulgeri cu simþul.Nu...Ai fost, cândva, o muzã,Un cânt hipnotizant;O adiere, într-o iarnã de ploi...Nu... ºi totuºi eºti...Copil nenãscut... înger din Iad...Avatar...Nu... parte din mine...ªi totuºi DADADADADA, eºti!

graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)graficã: Irina Chiriþã (XII E)



CompactCompactCompactCompactCompactCad... fãrã sã mã rãnescDe stânca de care mã sprijin.În gol... haotic, printre scame,Mã izbesc de întuneric. Aºtept.

Priveºti... mã prãbuºesc în iris –Ajung pe râul viselor.Te închini unui idol – PierziSperanþa realitãþii, simþul; vis...

Te afunzi în culmea imbecilitãþiiTu? Idolul meu? Omul perfectDecade din dumnezeire în mizeria lumii...Tu? Amicul meu de undeva –

Din conºtiinþa sacrã,Sacrificatã fiinþã amarã –Prilej de transformare, camuflareÎn absurd. Îþi induci eºecul în suflare.

CenuºiuCenuºiuCenuºiuCenuºiuCenuºiuDedic vântului toate lacrimile...Închin aceleaºi stele visului...Eternitate pustie ºi rece,Fumul iritã din nou sufletul...

Desprinde o parte din mine...Lumina invadeazã intimitatea negrului...Te sfãrâmi... te-mprãºtii în nimic.Caut cioburile ºi oglinda spartã aratã adevãrul...Amuleta nu-ºi mai face efectul.

Mã rup, mã desprind de humã ºi cad,Mã transform în cenuºã, ard ºi mã stâng.Arde în eternitate focul privirii opace. Vag...Lupta continuã cu adversari diferiþi...

Neon albastruNeon albastruNeon albastruNeon albastruNeon albastruDoar tu... ºi-o umbrã-nvineþitãPe banca umedã din parc;Sub salcia veche, - mbãtrânitã,Sub cerul negru, fumuriu,La colþ de stradã solitarãMai trece ºi-azi un om pustiu...

Iar tu... înþepenit pe bancã,Aspiri pierdut la visul tãu...ªi vântul negru îþi adieÎn liniºte, o altã ºoaptã,O altã doinã învechitã,Un alt cântec strãmoºesc;

Peste trista ta fiinþã,Peste ochiul adormitCe priveºte-n gol la tinePrintre genele lipite,Iar, un greier îþi îngânãCântecul de… “Noapte bunã!”

Oglindã vieOglindã vieOglindã vieOglindã vieOglindã vieDe mii de ori te-ai înãlþatªi-ai coborât de tot atâtea;Tu vii, Satanã, luminat,În lumea mea din umbrã.

Te dispersezi, larg, în cruzimeªi îþi pleci Firea-n faþa mea;Mã-mbii... ºi îmi supui privireaÎn faþa lumii de metal.

O scenã veche de cristal...În ochiul tãu de sticlã vie...Tu, actor pe piedestal,Eu, o vampã de hârtie...



Moment artisticMoment artisticMoment artisticMoment artisticMoment artisticLiniºte...Doar cuvintele discursului tãuSe mai propagã în întuneric;Sala goalã...Umbrele spectatorilor muþiStau cãþãrate sãlbatic pe tavan...Talentul lipseºte...Miºcarea condusã de statui –Stane umblãtoare pe scenã…Devine staticã ºi ea.Lumini moarte, sunet surd,Doar cortina arunc-un zâmbetÎnnegrit de umbra lunii...Nu mai vine... nu mai pleacã...Nu mai intrã nimenea,Deschizând portalul receSpre piesa jucatã ieri.Liniºte...ªi taci ºi tu...!Sala toatã-ncremenitã,Ascultând necontenitGlasul mut, actoricesc,Într-un lung momentTârziu... aºternutPeste gândul de ieri...

GriGriGriGriGriEcoul vocii taleªi urma de pe pragN-au dispãrut nici astãziDupã aproape-un veacDe adâncã... cugetare-Rãtãcesc din nou pe strãzi...

O noapte mult prea neagrãªi-un întuneric prea adâncÎþi evocã spiritulPrãfuit, învechit de timpul...O emoþie mult prea stearpã –Melancolia-mi dominã gândul...

Zidurile-mi vorbesc:Îþi ascult vocea ºoptindu-miCuvinte banale, fãrã înþeles;Apar ca ºoapte de iubire ce roiescCa un refren divers în minte;Cuvinte printre care se-ntreþesGândurile tale nespuse-n vreun vers...

Chiar ºi ultima simþireO-nnãbuºi în tãcere...Amândoi ºtim bine:Acea gândire nu-þi aparþine!Umbre înºelãtoare ale cuvântului,De ce înveninaþi jurãmântul?!

Alexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTANEIANEIANEIANEIANEI

Întelesul si importanta notiunii “EU”Întelesul si importanta notiunii “EU”Întelesul si importanta notiunii “EU”Întelesul si importanta notiunii “EU”Întelesul si importanta notiunii “EU”în romanul “Anthem” de Ayn Randîn romanul “Anthem” de Ayn Randîn romanul “Anthem” de Ayn Randîn romanul “Anthem” de Ayn Randîn romanul “Anthem” de Ayn Rand

“Conºtiinþa de sine este însãºi o necesitate ºi are la bazã, nemijlocit, universalul.”Jean PiagetJean PiagetJean PiagetJean PiagetJean Piaget

“Suntem nevoiþi mereu sã mergem peacelaºi drum”, iar lumea este formatã din noi ºiaccepþiile noastre, uneori cu aspecte deparalogism, dar... lumea din jurul nostru o formãmnoi, prin noi înºine. Caracterul ei este mai multdecât interpretativ, nefiind posibile douã accepþiistrict identice asupra ei sau asupra vreunui altelement formativ.

Sub acest aspect, al particularitãþii lumii,se enclitizeazã pe formele antagonice ale vieþiiromanul scriitoarei Ayn RandAyn RandAyn RandAyn RandAyn Rand - “Anthem”. Acestaeste, însã, mai mult decât simplã manifestare acurentului obiectivismului, este o luptã, dar nu înformã ei brutã, este o luptã gradualã a ideilorimpuse de cãtre existenþa realã cu cele impusede cãtre o existenþã colectivã. Dacã în lumeatrãitã de noi suntem condamnaþi sã comparãmoameni, evenimente, experienþe, întreagaîntindere de fenomene la care suntem expuºi cuceea ce cunoaºtem, apoi sã ajungem sã judecãm,ºi prin aceasta, sã cunoaºtem nelimitat, absolut,etern, pentru a putea înþelege “Anthem” trebuiesã ne raportãm exact la datele contrare aleexistenþei noastre. S-ar putea vorbi chiar despreo anti-posibilitate de comparare, o anti-cunoaºtereºi, implicit, o anti-judecatã.

Ceea ce uimeºte în primul rândîn operã este limbajul. Autoareaelucideazã natura organizãrii sociale prinînlocuirea voluntarã a cuvântului “EU”prin cuvântul “NOI”, act de mare curaj,care aºeazã opera pe o treaptã înaltã aierarhiei mondiale, chiar dinainte de a fiapreciatã acþiunea ei.

Prometeu (întâlnit în roman ºi cãEgalitate 7 - 2521), personajul principalaparþine unui stat care are ca prioritatecomunitatea înaintea individualitãþii.Acesta trimite cãtre utopiile marxiste,atingând stabilitatea supremã, absolutã:toþi locuitorii sunt egali, cu un rol binestabilit, fiecare gãsindu-ºi rolul în

societate, dar mai ales se considerã a fi fericiþi.Bineînþeles, aici avem de a face mai mult cu oresemnare, o fericire aparentã indusã ca o regulã.

Conducãtorii societãþii lui Egalitate 7 -2521 încearcã sã descurajeze chiar ºi realizareaconºtiinþei de sine; pânã ºi psihicul uman (unic)este înlocuit de o conºtiinþã comunã, artificialã.Dorinþa autoritãþilor este de a ºterge din naturaumanã toate gândurile de individualitate ºi, înconsecinþã, toate elementele vieþii personale.Nimeni nu are un nume personal, fiecare loc esteetichetat cu generale concepte de colectivism,cum ar fi Egalitatea, Internaþional, Solidaritatea ºiaºa mai departe. Aceastã încercare de a distrugetoate elementele de individualitate explicã de cefiecare persoanã are un numãr de recunoaºtereataºat de mâna dreaptã. Pentru cã statulconsiderã individualitatea nefondatã, niciopersoanã nu este unicã sau nu are capacitãþiînalte, fiinþele umane sunt interschimbabile, pãrþiale unui ansamblu mai mare. Acesta este atentcontrolat în fiecare moment ºi pentru fiecareacþiune, iar decizia lui Prometeu de a realiza cevadin propria dorinþã este un act revoluþionar. Elstudiazã ºi experimenteazã într-un vechi tunel de



foto: Andra Noanãfoto: Andra Noanãfoto: Andra Noanãfoto: Andra Noanãfoto: Andra Noanã

metrou, rãmas “din timpurile nemenþionate”,urmându-ºi propriile idei ºi nu pe cele impuse decãtre societate. De aceea el nu poate exista laacelaºi nivel cu cei care ascultã regulile fãrã sãîºi punã întrebãri; Egalitate fuge sub pãmânt ºiacolo îºi spune: “Noi, singurii dintre miile caremerg pe pãmânt, noi, singuri, în acest momentrealizãm ceva ce nu are scop, ci e doar voinþanoastrã.” (de reþinut faptul cã “noi” se referã la osingurã persoanã). El recunoaºte cã ideile venitedin propria sa minte sunt valabile în ºi pentru sine,corespunzând propriei sale dorinþe ca o aspiraþiede drept ºi cã el poate acþiona singur, fãrã ajutorulsau compania “fraþilor oameni.”

În cele din urmã Prometeu realizeazã cãviaþa lui clandestinã producãtoare reprezintã celmai înalt scop al existenþei sale. La creareabecului, obiect superior capacitãþilor tehnologiceale statului, însuºi simbolul iluminãrii, al trezirii larealitate, Prometeu se întreabã “Noi suntemmândri de aceastã bucatã de metal sau de mâinilenostre care au fãcut-o? Sau existã o linie ce leuneºte pe acestea douã?”. Întrebarea lui neîndeamnã sã vedem foarte clar legãtura dintreforþa creatoare ºi creaþie; unicitatea “bucãþii demetal” înglobeazã toate caracteristicile geniuluilui Egalitate ºi, de aceea, este inextricabil legatãde propria lui fiinþã.

În calitate de mijloace suplimentare faþãde uitare, de individualitate, statul a interzisprietenia ºi dragostea, fiind considerate exemplede abuz de preferinþã. Cu toate acestea,eliberându-se de povara lanþurilor lui “NOI”, elînvaþã sã se vadã ca o persoanã unicã atât înfiinþã, cât ºi în existenþã. Momentul poate figeneralizat ca triumful întregii omeniri, deoareceeste anunþat ca o sentinþã pentru viaþa “EU sunt.EU gândesc. EU vreau.”; este poate cea maisimplã, dar concludentã definiþie datã vreodatãomului. Notabil este faptul cã recunoaºterea euluide cãtre individ se face numai prin intermediulexistenþei duale. În ciuda obligaþiei de “a iubi toþifraþii oameni”, Egalitate se defineºte ca expresiea genialitãþii, împãrtãºindu-ºi experienþele cuLibertate ºi Internaþional, iubita, respectiv,prietenul sãu. Astfel, autoarea nu promoveazãnumai triumful individului, ci ºi valorile ce îldefinesc (iubirea, prietenia, cunoaºterea). El seelibereazã de imperativul moral al statului conformcãruia existenþa lui este doar pentru bunãstareacelorlalþi ºi pentru buna funcþiune a statului ºiîncepe a-ºi construi propria lume realã, amodelelor, a schemelor, a corespondenþelor ºi a

interpretãrilor. El reuºeºte, din iubire, sã îºi împartãviaþa cu Libertate, confirmând faptul cã toatevalorile umane reale ºi chiar ºi substratulconstitutiv al lumii impun prezenþa dualismului.“NOI” devine o dihotomie pozitivã, ce cuprindeatât esenþa individualitãþii, cât ºi uniformitatea ºiechilibrul existenþei în doi, nu pentru bunul mersal organizãrii lumii, ci din propria dorinþã.

Am pornit totuºi de la ceea ce spuneaPiagetPiagetPiagetPiagetPiaget despre conºtiinþa de sine, însã nu amamintit deloc de aceasta pe parcursul eseului.Consider cã a fost necesarã aceastã incursiuneprin romanul scriitoarei Ayn RandAyn RandAyn RandAyn RandAyn Rand pentru aexplica “înþelesul ºi importanta noþiunii EU”deoarece privilegiul de a avea libertate deexistenþã, cunoaºtere, simþire, alegere este atâtde împãmântenit în vieþile noastre actuale, încâtnu i se mai acordã înþelesul ºi valoarea pe carele are cu adevãrat. Acest lucru nu este deloccondamnabil, întrucât natura umanã estepredispusã obiºnuinþei ºi uitãrii, de aceea, e binetotuºi sã zãbovim mãcar o clipã asupra lucrurilorbanale ale vieþii, asupra a ceea ce credem cã nise cuvine pe drept ºi sã încercãm, de asemenea,sã ne bucurãm mai mult de valorile pe care ea nile oferã.



foto: Andra Noanãfoto: Andra Noanãfoto: Andra Noanãfoto: Andra Noanãfoto: Andra Noanã

VVVVViaþa unui deþinut politiciaþa unui deþinut politiciaþa unui deþinut politiciaþa unui deþinut politiciaþa unui deþinut politicÎn România, dupã instalarea regimului

comunist, s-au constituit numeroase grupuri departizani anticomuniºti. Partizanii erau oamenisimpli care nu erau de acord cu noul regim.Aceste grupuri s-au retras în zonele montane,rezistând pânã în anul 1962. Autoritãþile audesfãºurat forþe violente pentru prindereapartizanilor. Mulþi dintre eiau murit în confruntãrile cuautoritãþile, unii au fostprinºi ºi executaþi fãrãproces, alþii au fostcondamnaþi la moarte ºiexecutaþi, doar câþiva auprimit pedepse mai mici ºiau reuºit sã rezistedetenþiei. Mulþi dintresusþinãtorii grupurilor, ceicare îi ajutau cu alimente,haine, informaþii, au fostarestaþi, ca de altfel ºi mulþialþii doar pentru a se creao atmosferã de teroare. Însutele de procese care auavut loc au fost pronunþatesentinþe de la câþiva ani deînchisoare pânã lacondamnarea la moarteurmatã de execuþie.

Unul dintre ceicare au rezistat detenþiei este Neculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai Mândrudin Soveja care a fãcut parte din “Organizaþia VladÞepeº 2”. Acesta a fost încorporat în 1942 înregimental 29 infanterie. În 1943 a plecat pe frontîn Cehoslovacia, prin Munþii Tatra, în Rusia pânãla terminarea rãzboiului. În 1950 a intrat în“Organizaþia Vlad Þepeº 2” unde erau oameni dinmai multe comune din Vrancea, Bârseºti, Nereju,Paltin, dar ºi din Râmnicu Sãrat. Au fostdescoperiþi ºi arestaþi.

Neculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai Mândru a fost arestat în datade 12 septembrie 1950. “Au venit doi securiºti,m-au legat cu sârmã, m-au dus în Dragoslovenila casa Gheorghe Popescu ºi m-au bãgat într-omagazie. Pe la ora 4 a venit o maºinã ºi m-a dusla Focºani la Securitate. Acolo m-au þinut legatpânã la ora 11. Când mi-au dat drumul aveam

mâinile vinete, nu le mai puteamaduce în faþã, nu mai circulasângele.”

A fost apoi bãgat lacercetãri. A intrat chiar pe mânacomandantului securitãþii “M-aschingiuit ãla 2-3 ore. În fiecarenoapte timp de o sãptãmânã mãscotea la ora 12 la cercetãri. Telua din somn ca sã nu mai aiputere de judecatã. Dupã ce m-au schingiuit timp de osãptãmânã, n-am mai suportatºi am scris aproape ce-au vrutei ca sã-ºi punã stele pe umãr”.Dupã ce i-au fãcut dosarul, l-au mutat la penitenciar laFocºani unde a stat vreo lunã.Apoi a fost mutat la Galaþi undel-a “întâmpinat” comandantulGoiciuGoiciuGoiciuGoiciuGoiciu. “Tu pentru ce eºticondamnat? Tu pentru ce?...”Eu se întâmplase sã stau lângã

un medic din Mãrãºeºti, doctorul MarolaMarolaMarolaMarolaMarola carefusese la CFR Galaþi. L-a întrebat: “Tu nu cumvaai fost doctor la CFR?” “Ba da”, spune doctorul.“Aici îþi rãmân oasele”! Când a ajuns la mine, dupãce i-am spus de organizaþia în care am fost, mi-azis “Pe tine asta te-a bãgat aici, ãºtia, intelectualiite-au bãgat în puºcãrie”. “Nu, nu m-au bãgat ei”,am spus “eu am intrat pentru cã nu mi-a plãcutsistemul.” “Ãã... nu-þi place sistemul comunist”,zice el “lasã cã te aranjez eu ºi pe tine”.


Problematica regimurilor comuniste ºi istoria comunismului din România oferãprofesorului de istorie ºi elevilor posibilitãþi nebãnuite de documentare, investigare,interpretare a unui complex fenomen contemporan, ale cãrui consecinþe marcheazã ºi astãzisocietatea româneascã. Interesul pentru perioada comunistã sporeºte atunci când “actorii”suntem noi, familiile noastre sau membrii comunitãþii din care facem parte. Aºa s-a întâmplatîn anul ºcolar 2008-2009 când am aflat despre tragedia, trecutã dar nu uitatã, din familiaelevei mele Mirabela IstrateMirabela IstrateMirabela IstrateMirabela IstrateMirabela Istrate ºi a altor familii din comuna Bârseºti-Vrancea. Rezistenþaþãranilor din Bârseºti, Soveja, Vadu-Roºca, Suraia faþã de colectivizarea impusã de Moscovaprin intermediul Partidului Comunist, ajuns la putere în România datoritã lui Stalin ºi ArmateiRoºii, impresioneazã ºi meritã atenþia noastrã.

Articolele din acest numãr al “Revistei noastreRevistei noastreRevistei noastreRevistei noastreRevistei noastre” sunt rezultatul muncii unui grup deelevi ai clasei a XII-a E, originari din zona Soveja, care s-au angajat în valorificarea mãrturiilorsupravieþuitorilor evenimentelor din anii ̀ 50, dovedind iniþiativã, creativitate, perseverenþãiniþiativã, creativitate, perseverenþãiniþiativã, creativitate, perseverenþãiniþiativã, creativitate, perseverenþãiniþiativã, creativitate, perseverenþãºi, de ce nu, un sentiment pe care mulþi îl contestã considerându-l desuet, patriotism.patriotism.patriotism.patriotism.patriotism.

Prof. Carmen AtarcicovProf. Carmen AtarcicovProf. Carmen AtarcicovProf. Carmen AtarcicovProf. Carmen Atarcicov

PROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICE

Dupã interogatoriu au fost bãgaþi în celule“câte 10 persoane într-o celulã de 2m pe 3 m.Eram înþepeniþi acolo, fãrã paturi, fãrã rogojinã jos.Iarnã din ’51 am fãcut-o pe ciment. Puneam lacap gamela ºi bocancii. Dimineaþa când netrezeam eram ameþiþi. Ne rezemam de perete casã ne venim în fire ºi apoi ne mai miºcam... doarcã nu aveam unde”. Pe 21 mai 1951 a fostjudecat. A fost condamnat la 10 ani de închisoareºi trimis la Peninsulã. A stat un an la canal la obrigadã CFR. Apoi a fost trimis la Dorobanþu ºiapoi la Gherla. “Eram într-un vagon cam 100 dedeþinuþi. Era august, o cãldurã îngrozitoare. Apanu ne-a dat pânã am ajuns la Gherla. Ne-a dat200 g de pâine ºi o bucatã de telemea. Am crãpatde sete pe cãldura aia. Se încãlzise ºi vagonul(vagon de marfã)”. Aici a lucrat în fierãrie. “ªi dacãs-ar filma ºi n-ar putea crede nimeni cum se lucraacolo. Eram vreo 30 de ciocãnari, 4 forje electricela care se lucra numai cu cocs, un cuptor cuinjector cu motorinã. Era un fum infernal. Cel carestãtea sub cuptor se cocea acolo. În luna ianuarielucrãm dezbrãcaþi, aºa era de cald.” Nu a rezistatdecât vreo 6 luni cãci s-a îmbolnãvit de icter. “M-au internat în infirmierie. Acolo am þinut regimstrict. Beam 5 litri de ceai de cozi de cireºe pe zi.Ca mâncare îmi dãdea dimineaþa 2 kg de cartoficopþi pentru toatã ziua. Am þinut regimul ãsta vreo6 luni.” La Gherla a stat 5 ani dupã care a trecut ºiprin închisorile din Jilava, Aiud ºi Caransebeº.

Dupã 10 ani de închisoare, NeculaiNeculaiNeculaiNeculaiNeculaiMândruMândruMândruMândruMândru a fost trimis sã locuiascã în Bãrãgan, încomunã Rãchitoasa. “Nu aveam nimic. Eram cumâinile în buzunar”. I-au dat o casã “cu trei pereþi”pe care a reuºit sã o refacã ajutat de un cunoscut.Au venit sã locuiascã apoi cu el soþia ºi copilul.Soþia nãscuse când el era arestat. Nu ºi-a vãzutcopilul pânã la vârsta de 10 ani. Pe 9 mai 1962,

dupã un an de locuit în Rãchitoasa, i s-a spus cãtrebuie sã plece. În zona se cultiva orez ºidirectorul ieºise cu deficit, iar motivaþia a fost lipsaforþei de muncã. A fost mutat în comuna Lãteºti.Pentru cã prima casã era de nelocuit pentru ofamilie care are ºi un copil, omul a insistat sã i serepartizeze altã casã. “Casa asta era învelitã cupaie. Aveam o cãmãruþã ºi o bucãtãrie. Nu aveauºi, ferestre. Înãuntru erau ºanþuri foarte adânci”.Traiul era extrem de dificil aici. “Nu aveam undelucra. Nu aveam ce mânca. M-am interesat lasecþie la Burduºani dacã au ceva de lucru. Mi-au zis cã au la secþie la Fãcãieni de prãºit cartofi.Am plecat cu femeia acolo. Ne-a plãtit 12 lei pezi, aºa era atunci. 8 lei ne oprea masã, mairãmâneau 4 lei.” Fiind recunoscut ca un om foartepriceput, Neculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai Mândru a fost recomandat sãlucreze la Fãcãieni unde s-a ºi dus.

Neculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai MândruNeculai Mândru a fost 3 ani la rãzboi,10 ani în închisoare ºi alþi 3 ani în Bãrãgan. “Amavut 16 ani de gamela în viaþa mea. Am trãit oviaþã foarte zbuciumatã. În închisoare am trecutprin bãtãi, schingiuieli, mâncare nu ne dãdea. Noiam fost sortiþi distrugerii, nu vroiau sã mai revenimîn societate. Foarte mulþi oameni au murit, înspecial persoane în vârstã, intelectuli care nuerau obiºnuiþi cu munca. Eu am rezistat cã amfost tânãr.”

“Dupã ce am venit acasã eram vãzut calupul între oi. Nu aveam pe unde lucra. Unde mãduceam, toþi mã considerau bandit, aºa erasistemul comunist. M-au þinut sub observaþie pânãla revoluþie. Miliþianul din comunã mereu era cuochii pe mine. Se interesa unde lucrez, cu cinestau de vorbã, unde mãnânc, cu cine mãnânc.Pânã la revoluþie, am fost suspectat în continuu.”

Elena ÞICOIUElena ÞICOIUElena ÞICOIUElena ÞICOIUElena ÞICOIUclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a E

Instaurarea regimului comunist înRomânia s-a produs prin falsificarea voturilor ºiera de aºteptat ca o mare parte a populaþiei sãnu accepte un regim de acest tip. Mulþi s-au temutde mãsurile ce se puteau lua împotriva lor, dacãnu respectau conducerea, mai ales cã trupeleArmatei Roºii au fost prezente în þara noastrã pânãîn 1956.

În Vrancea, judeþul Putna pe atunci, aexistat o grupare de partizani condusã deParaginãParaginãParaginãParaginãParaginã-MãlãcescuMãlãcescuMãlãcescuMãlãcescuMãlãcescu, ambii având studiisuperioare, motiv pentru care au fost probabilsusþinuþi de profesorii de la mai multe licee, printrecare ºi liceul Unirea. În august 1949, a avut loc omiºcare anticomunistã formatã din elevi de la maimulte licee. Dupã relatãrile din jurnalul lui DumitruDumitruDumitruDumitruDumitru

MãlãcescuMãlãcescuMãlãcescuMãlãcescuMãlãcescu, unul dintre elevii liceului nostru,totodatã fiul unuia dintre conducãtorii partizanilor,miºcarea a început în Staþiunea Soveja ºi s-abucurat de un mare sprijin al turiºtilor veniþi acolopentru tratament.

Având în vedere cã majoritatea copiilorerau în clasa a ºasea, a ºaptea, (dupã sistemulactual ar fi clasele a X-a ºi a XI-a – nota redacþiei)tind sã cred cã nu erau conºtienþi de urmãrileacþiunii lor. Acþiunea s-a încheiat cu depunereaunui jurãmânt la Schitul Lepºa. Ion ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon Paraginã atrecut toate numele elevilor prezenþi într-un carnetce-l avea în permanenþã asupra sa. Acel carneþela fost gãsit în buzunar când a fost arestat ºi, aºacum spune ºi Dumitru MãlãcescuDumitru MãlãcescuDumitru MãlãcescuDumitru MãlãcescuDumitru Mãlãcescu, pentruSecuritate “a fost o simplã formalitate”. A urmat


Din unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politicDin unirist, deþinut politic


un val de arestãri în rândul elevilor ºi probabil ºiîn rândul profesorilor, aºa cum era de aºteptat.Majoritatea au sfârºit prin închisorile de la Gherla,Aiud º.a., torturaþi, bãtuþi sau beneficiind de o“spãlare de creier” în stil sovietic.

Nu ºtiu dacã profesorii care au luat partela acþiune trebuie blamaþi pentru cã au bãgat înînchisoare circa 40 de elevi, având în vedere cãau primit acceptul pãrinþilor acestora, care ulterior,aºa cum este precizat în jurnal “regretau cã ºi-au lãsat odraslele sã ia parte la astfel de acþiune,conºtienþi fiind de urmãri”. Probabil aceºtia sebazau pe faptul cã, având o vârstã destul de micã,vor fi lãsaþi în pace de Securitate.

Ne este cunoscut faptul cã îndoctrinareas-a fãcut încã din grãdiniþã, însã nu trecuserã nicimãcar doi ani de la instaurarea regimului, iar copiiierau destul de mari, aºa cã ei nu îl venerau încãpe Gheorghe Gheorgiu-Dej, pentru cã nu le-a fostimplementatã, încã de mici, ideea cã nu existãnimic mai bun decât comunismul.

Oricum, aceastã acþiune, dacã nu ar fi fostconsemnatã într-un oarecare jurnal, ar fi fost cusiguranþã necunoscutã.

Iatã mai jos câteva fragmente din jurnalullui Dumitru Mãlãcescu, fost elev al liceului Unirea.

Capitolul IICapitolul IICapitolul IICapitolul IICapitolul II...Pe 2 iunie 1949, elevii de la liceele “Unirea”,

Liceul de fete din Focºani ºi “D.A. Sturza” din Tecuci,au organizat o excursie de documentare pe dealulOnicere de lângã oraºul Panciu, dupã care vor vizitain continuare grupurile de rezistenþã “Vrancea”, condusede ParaginãParaginãParaginãParaginãParaginã-MãlãcescuMãlãcescuMãlãcescuMãlãcescuMãlãcescu. Aceºti liceeni vor facejoncþiunea cu cei de la Liceul “Ioan Slavici” din Panciu,condus de profesorul Aristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide Zdru, un înflacãrat patriotpentru þarã ºi neam, deºi îºi trage seva dintr-o familieonorabila de macedoneni din Munþii Pindului. Eu n-amvrut sã iau parte la aceastã excursie, cu substratsubversive, dat fiind faptul cã dãdeam ochii cu tata ºinu acceptam aceastã întâlnire în condiþii ca acestea.Capitolul III - Jurnal de cãlãtorieCapitolul III - Jurnal de cãlãtorieCapitolul III - Jurnal de cãlãtorieCapitolul III - Jurnal de cãlãtorieCapitolul III - Jurnal de cãlãtorie

În ultima orã de curs, elevii de la liceele“Unirea”, Liceul de fete din Focºani, Liceul “Ioan Slavici”din Panciu ºi Liceul “D.A. Sturza” din Tecuci au hotãrâtsã întreprindã un periplu, în perioada 1-9 august 1949,la locul de obârºie unde a vãzut lumina zilei distinsulom de culturã, profesorul universitar Simion MehedinþiSimion MehedinþiSimion MehedinþiSimion MehedinþiSimion Mehedinþi,la mausoleul ridicat în memoria eroilor cãzuþi pentruapãrarea patriei în Primul Rãzboi Mondial 1916-1918,ºi la Mãnãstirea Soveja care a fost ziditã de domnulMunteniei, Matei Basarab la 1645, pentru a consfinþipacea încheiata cu Vasile Lupu, domnul Moldovei.Periplul se va încheia cu un pelerinaj la locul deînchinãciune pentru drept credincioºi, de la Schitul“Lepºa”, lângã Cascada Putnei, pe coama muntelui cuacelaºi nume.

Începând cu prima zi din luna august,autobuzul care mergea la Staþiunea Soveja, eraîncãrcat mai mult cu liceeni ºi universitari din toatecolþurile judeþului Putna, care îºi puseserã de gând sãpetreacã câteva zile din “vacanþa mare”, în frumoasaºi pitoreasca Staþiune Soveja care se gãseºte la circa

600m altitudine. Împreunã cu concetãþeanul meu IonelIonelIonelIonelIonelªonþuªonþuªonþuªonþuªonþu din satul Oleºeºti, elev in clasa a VIII-a la Liceul“Unirea” din Focºani, am plecat cu autobuzul din Panciula ora 16:15 minute. Trecem prin Crucea de Sus,Strãoane de Sus, Muncelu, Varniþa, Rãcoasa, Câmpuri.Aici autobuzul face un popas de jumãtate de orã, pentrucã are o micã defecþiune la motor. Ne distrãm puþin cuacordeonul unei colege evreice din Focºani, RashelaRashelaRashelaRashelaRashelaLeihoviciLeihoviciLeihoviciLeihoviciLeihovici…

În staþia din Câmpurii de Sus ne aºteaptãcolegul nostru de clasã, Nicuºor ButnaruNicuºor ButnaruNicuºor ButnaruNicuºor ButnaruNicuºor Butnaru, care s-ahotãrât sã meargã ºi el la Soveja. Se va întuneca de-a binelea pânã vom ajunge în Staþiunea Soveja. Aºa aºi fost. Un aspect puþin sinistru ni-l dãdea drumulcamuflat, de o parte ºi de alta de brazi înalþi ºi stufoºi,în liniºtea înserãrii. Printre rãriturile de copaci pãtrundeauneori câte o raza de lunã ce ne bãtea cu plãcere îngeam. Nu trece mult timp ºi apar primele case din satulRucãreni ºi ne îndreptãm pieptiº cãtre centrul comuneiSoveja.

La “Cooperativa” autobuzul face un popas decâteva minute ºi ne continãm drumul înspre parc. Aicibecurile de pe stâlpi lumineazã feeric. Muncitorii veniþiîn pãdure, de la lucru, stau la masã ºi se cinstesc“nemþeºte”. În faþa Cazinoului, autobuzul ajunge la capde linie ºi ne aºteaptã o mare de lume, care mai decare dornicã de a vedea “pe viu”, cine a mai venit dintrecunoscuþi, în Statiunea Soveja. Printre curioºidistingem figurile a trei colegi de clasã: Gicu ManeaGicu ManeaGicu ManeaGicu ManeaGicu Manea,Aurel CercaruAurel CercaruAurel CercaruAurel CercaruAurel Cercaru ºi Guriþã LupuºorGuriþã LupuºorGuriþã LupuºorGuriþã LupuºorGuriþã Lupuºor. Cu multã îndemnarese opintesc în bagajele noastre ºi ne conduc la vilaprietenului meu Gelu ConstantinescuGelu ConstantinescuGelu ConstantinescuGelu ConstantinescuGelu Constantinescu, care îºi arereºedinþa în vale, în partea opusã Cazinoului. Cei treicolegi de clasã care ne-au ajutat la cãratul bagajelorºi-au cerut scuze cã ne abandoneazã tam-nesam, însãsunt invitaþi la masã la prietena lor, Nuþa MehedinþiNuþa MehedinþiNuþa MehedinþiNuþa MehedinþiNuþa Mehedinþi.Eu cu prietenul meu IonelIonelIonelIonelIonel, mâncãm ceva fugar dinrucsacuri ºi din cauza drumului lung, adormim penegândite.

A doua zi dis-de-dimineaþã, ne spãlãm pânã labrâu în apa rece ºi clara în pârâul Valea Boului, în timpce bãieþii ne-au pregãtit câte ceva d-ale gurii. Tot încursul zilei de azi, Nicuºor ButnaruNicuºor ButnaruNicuºor ButnaruNicuºor ButnaruNicuºor Butnaru ºi Gicu ManeaGicu ManeaGicu ManeaGicu ManeaGicu Maneaau fãcut o excursie pe “Scutarul”, de unde s-au întorsa doua zi cu un alt prieten, Otto FormicaOtto FormicaOtto FormicaOtto FormicaOtto Formica.

Dupã masã, ieºim cu toþii în parc pentru a neîntâlni cu sora mea, LigiaLigiaLigiaLigiaLigia, care trebuia sã vinã cuautobuzul de la Panciu. N-a venit; în schimb ne-amîntâlnit cu Lenuþa Mustaþãcu Lenuþa Mustaþãcu Lenuþa Mustaþãcu Lenuþa Mustaþãcu Lenuþa Mustaþã ºi Nuþa MehedinþiNuþa MehedinþiNuþa MehedinþiNuþa MehedinþiNuþa Mehedinþi. Dupão jumãtate de orã au mai sosit Olguþa NegoiþãOlguþa NegoiþãOlguþa NegoiþãOlguþa NegoiþãOlguþa Negoiþã, VVVVValeriaaleriaaleriaaleriaaleriaGãuroiuGãuroiuGãuroiuGãuroiuGãuroiu ºi cu prietena mea, Florica CosorFlorica CosorFlorica CosorFlorica CosorFlorica Cosor. Am statîn parc ºi am ascultat muzicã, iar o parte din fete sedistrau jucând popice. Am stat pânã s-a întunecat de-a binelea, iar rãcoarea s-a aºternut peste întreagaStaþiune Soveja. A trebuit sã ne retragem fiecare pe lacasa lui, cu pãrere de rãu în suflet.

A doua zi dupã noi a sosit un grup numeros deelevi de la Liceul “Ioan Slavici” din Panciu, în frunte cuprofesorul de limba latinã, Aristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide Zdru. Cei sosiþi înStaþiune ºi-au gãsit cazare pentru zilele cât þine “micadistracþie”, pe la rude, colegi de ºcoalã, la vile ºi nu înultimul rând, la Cazinoul din centrul Staþiunii Soveja.Cei care au pus suflet pentru “reuniunea de clasã” aufost profesorul Aristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide Zdru, de la liceul pãncean ºiIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon Paraginã, licenþiat al Faculãþii de litere ºi filosofie



din Bucureºti, unul dintre conducãtorii grupurilor departizani “Vrancea” din munþii Vrancei.

Profesorii Aristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide Zdru ºi Ion ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon Paraginã austabilit dimpreunã cu liceenii declanºarea unei amplemanifestaþii anticomuniste în ziua de 6 august 1949,care corespunde cu o mare sãrbãtoare pentru creºtiniiortodocºi din þara noastrã, Schimbarea la Faþã aDomnului. Locul cel mai potrivit pentru pregãtireamâncãrii s-a ales o poieniþã din miezul pãdurii. LenuþaLenuþaLenuþaLenuþaLenuþaMustaþãMustaþãMustaþãMustaþãMustaþã, Florica ParaginãFlorica ParaginãFlorica ParaginãFlorica ParaginãFlorica Paraginã, Ligia MãlãcescuLigia MãlãcescuLigia MãlãcescuLigia MãlãcescuLigia Mãlãcescu, TingaTingaTingaTingaTingaParaginãParaginãParaginãParaginãParaginã, Florica CosorFlorica CosorFlorica CosorFlorica CosorFlorica Cosor, Lil i MarinaºLili MarinaºLili MarinaºLili MarinaºLili Marinaº, OlguþaOlguþaOlguþaOlguþaOlguþaNegoiþãNegoiþãNegoiþãNegoiþãNegoiþã ºi altele se îndeletniceau cu preparareamâncãrii; Lili MarinaºLili MarinaºLili MarinaºLili MarinaºLili Marinaº ºi Tinca ParaginãTinca ParaginãTinca ParaginãTinca ParaginãTinca Paraginã, în schimberau meºtere la mestecatul mãmãliguþei. Câtevalocalnice, Lenuþa MustaþãLenuþa MustaþãLenuþa MustaþãLenuþa MustaþãLenuþa Mustaþã, Olguþa NegoiþãOlguþa NegoiþãOlguþa NegoiþãOlguþa NegoiþãOlguþa Negoiþã ºi LiliLiliLiliLiliLiliMarinaºMarinaºMarinaºMarinaºMarinaº, s-au îngrijit sã aducã veselã pentru toatãadunarea din pãdure. Bãieþilor în schimb, le reveneasarcina sã aducã vreascuri uscate din pãdure ºi sãîntreþinã focul; de asemenea, sã aducã apã proaspãtãîn cofe de brad, de la un izvor de sub deal. Majoritatealiceenilor care nu aveau de-a face cu bucãtãria, ajutaþide profesorul Aristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide ZdruAristide Zdru ºi de Ion ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon Paraginã, seîndeletniceau cu confecþionarea ºi scrierea lozincilor.

ªi iatã cã a sosit ziua de 6 august 1949, careva fi pentru noi, cei care ne-am implicat în aceastãamplã manifestaþie cu caracter anticomunist,condamnarea noastrã la ani grei de închisoare.

Era 8:45 ºi Staþiunea Soveja era scãldatã deun soare arzãtor, dãtãtor de viaþã. In întrega staþiuneera sãrbãtoare mare… Oameni ai locului, îmbrãcaþi înfrumoasele lor straie de la locul de obârºie, dinDragoslavele ºi Rucãr din Muscel, lume fel de fel, venitãla tratament, din toate colþurile judeþului Putna, dar ºidin afara lui, veterani din Primul ºi al Doilea RãzboiMondial, profesori, învãþãtori, preoþi, intelectuali, þãrani,pãrinþi etc.

În faþa coloanei, tineri elevi purtând pancartece conþineau texte cu caracter anticomunist: “Joscomunismul!”, “Afarã cu trupele de ocupaþie dinRomânia!”, “Jos guvernul comunist condus de dr. PetruGroza!”, “Vrem sã ne conducem singuri þara fãrãajutorul ruºilor!” etc., apoi drapele tricolore care fâlfâiaucu semeþie în vânt.

Toatã lumea care dãdea ochii cu demonstranþiiîi aplauda cu frenezie de curajul de care dãdeau dovadã,de a se ridica împotriva regimului comunist care seafla la cârma þarii. Mulþi pãrinþi regretau amarnic cã ºi-au lãsat odraslele sã ia parte la aceastã manifestaþieanticomunistã. Se aºteptau în curând la valuri derepresiuni. Curajul acestor tineri trebuie luat caexemplu, de toþi românii…

Dupã ce demonstranþii au mãrºãluit pe toatecãile mai importante din Staþiunea Soveja, cu toþii ne-am deplasat pe culmea Rãchitaºului. Seara cu toþiiam fãcut un foc mare de tabãrã ºi ne-am aºezat înjurul lui. La lumina Lunii ºi a focului, liceenii ºiuniversitarii au cântat în cor, din toate puterile, sã seaudã pânã “departe în zare”, cântece patriotice, careerau interzise cu desãvârºire de regimul comunist înplinã afirmare: “Trãiascã Regele” ºi în continuare“Tricolorul”, “Deºteaptã-te române!”, “Pui de lei”, “Imnuleroilor”, “Eroi au fost, eroi sunt încã”, “Sunt român” etc.

Capitolul IV Jurãmânt de fraþietateCapitolul IV Jurãmânt de fraþietateCapitolul IV Jurãmânt de fraþietateCapitolul IV Jurãmânt de fraþietateCapitolul IV Jurãmânt de fraþietateA doua zi coloana de manifestanþi s-a deplasat

în pelerinaj, circa 7-8 km la Schitul Lepºa de lângãCascada Putnei...

... Toþi liceeni ne-am închinat la altarul dinincinta bisericii…

Ion ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon Paraginã, un pion al rezistenþei vrâncenea formulat pe hârtie proiectul jurãmântului pe care noiurma sã-l depunem în faþa stareþului, Ilarion CiudinIlarion CiudinIlarion CiudinIlarion CiudinIlarion Ciudin.Iatã textul integral al jurãmântului, depus de liceeni:

„Tineri liceeni din toate colþurile judeþului Putna,întruniþi în acest sfânt locaº de închinãciune, jurãm cumâna pe inimã sã le fim pavãzã vie partizanilor dinMunþii Vrancei pentru alungarea comuniºtilor ºitrãdãtorilor de la conducere ºi a Armatei Roºii din þarã.Trupele sovietice care s-au intitulat „eliberatoare”, nuau fãcut altceva decât sã ne subjuge, exploateze ºi sãdistrugã mica proprietate þãrãneascã prin înfiinþarea degospodãrii colective, ca în Rusia.

Jurãm sã ne sacrificãm chiar viaþa, pânã laultima picãturã de energie, apãrându-ne fruntarile þãriinoastre, România.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!Datat azi, 7 august 1949, ora 11:45, Schitul Lepºa,Judeþul Putna”.

Ion ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon ParaginãIon Paraginã n-a uitat sã-i treacã pe liceenicare au depus jurãmântul de credinþã, într-un carneþel,care se afla tot timpul asupra sa. În momentul când afost arestat la „Moara lui Apostoleanu”, lui ParaginãParaginãParaginãParaginãParaginã i-a fost gãsit în buzunar carneþelul cu însemnãri, ceeace pentru Securitate a fost o simplã formalitate.Capitolul V Arestul Securitãþii FocºaniCapitolul V Arestul Securitãþii FocºaniCapitolul V Arestul Securitãþii FocºaniCapitolul V Arestul Securitãþii FocºaniCapitolul V Arestul Securitãþii Focºani

Începând cu noul an de învãþãmânt 1949/1950se declanºeazã pe întreg teritoriul judeþului Putna unval masiv de arestãri, în rândul elevilor de la liceele„Ioan Slavici” din Panciu, Liceul de fete ºi „Unirea” dinFocºani ºi „D.A. Sturza” din Tecuci.

În timpul orei de limba românã, intrã în clasa aVII-a secretara liceului de bãieþi “Unirea” ºi seadreseazã directorului Alexandru DiaconescuAlexandru DiaconescuAlexandru DiaconescuAlexandru DiaconescuAlexandru Diaconescu:“Tovarãºe director, vã rog sã mã scuzaþi c-am dat buznaîn timpul orei dvs. de curs, dar a apãrut o problemãdeosebit de stringentã”.

“Spuneþi, tovarãºã secretarã!”“Elevul Mãlãcescu Dumitru este chemat la

secretariat de un tovarãº ofiþer de Securitate, pentrucercetãri!”

“ªi ce are Securitatea cu elevii noºtrii din liceu?“Nu ºtiu absolut nimic, domnule director!”“Atunci sã meargã la tovarãºul ofiþer, sã-ºi

rezolve problema!”Am mers alãturi de secretarã, pe holuri

întortocheate, dupã care m-a introdus în secretariat,unde se aflau un ofiþer ºi un plutonier de securitate ºidoi colegi de liceu, Constantin HaretConstantin HaretConstantin HaretConstantin HaretConstantin Haret din clasa a VII-a ºi Ionel ªonþuIonel ªonþuIonel ªonþuIonel ªonþuIonel ªonþu din clasa a VIII-a.

“Vi l-am adus pe elevul Mãlãcescu Dumitru,tovarãºe ofiþer!”

“Mulþumesc, tovarãºã secretarã! Vã puteþicontinua activitatea, fãrã sã mai fiþi deranjatã!”

În faþa mea era un ofiþer securist, de circa 35de ani, înalt, subþire, cu pãrul brunet. Se numea NarcisNarcisNarcisNarcisNarcisPoganPoganPoganPoganPogan, locotenent de securitate…

Însemnãri - JurnalulÎnsemnãri - JurnalulÎnsemnãri - JurnalulÎnsemnãri - JurnalulÎnsemnãri - Jurnalul lui Dumitru MãlãcescuDumitru MãlãcescuDumitru MãlãcescuDumitru MãlãcescuDumitru Mãlãcescu (Þifeºti),mort în închisoarea de la Aiud (Din fondul documentarprof. Constantin MacarieConstantin MacarieConstantin MacarieConstantin MacarieConstantin Macarie)

Andrei DUDUAndrei DUDUAndrei DUDUAndrei DUDUAndrei DUDUclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a E



STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:PERCEPÞIAPERCEPÞIAPERCEPÞIAPERCEPÞIAPERCEPÞIA TINERILOR ASUPRA TINERILOR ASUPRA TINERILOR ASUPRA TINERILOR ASUPRA TINERILOR ASUPRA V V V V VALORILORALORILORALORILORALORILORALORILOR

PROMOVPROMOVPROMOVPROMOVPROMOVAAAAATE DE MEDIATE DE MEDIATE DE MEDIATE DE MEDIATE DE MEDIA DIN ROMÂNIA DIN ROMÂNIA DIN ROMÂNIA DIN ROMÂNIA DIN ROMÂNIAStudiu realizat în perioada aprilie – mai 2009.Studiu realizat în perioada aprilie – mai 2009.Studiu realizat în perioada aprilie – mai 2009.Studiu realizat în perioada aprilie – mai 2009.Studiu realizat în perioada aprilie – mai 2009.


Adolescenþii, prin datele lor psihologice,sunt un public consumator de produse media lacare nu sunt încã cristalizate acele mecanismede receptare ºi decodificare selectivã a mesajelorde aceastã naturã. Însã, tot ei au disponibilitateade a evalua din perspectivã axiologicã ofertamedia, raportându-se la nevoile culturalespecifice vârstei. Demersul realizat prin studiulde caz propus în lucrarea de faþã a plecat de lapremisa potrivit cãreia media din Româniadezvoltã un discurs adaptat setului de valorispecific tinerilor. Prin itemii construiþi s-a doritsurprinderea modelului de consum cultural pecare respondenþii l-au integrat.

S-a investigat în egalã mãsurãmodalitatea de raportare la tipologia media dinRomânia, dorindu-se a se cerceta pondereafiecãrei categorii distincte în acoperirea cerinþeide informare. Deopotrivã, o arie de interesexploratoriu a reprezentat-o modul de perceperea valorilor promovate în media din þara noastrãprin relaþionare cu sistemul propriu de valori.

Valorile propuse prin chestionar concordãcu tabela specificã erei pe care o traversãm, aintegrãrii ºi globalizãrii. De asemenea, alãturi denoile valori, perimetrul axiologic circumscris temeia conþinut ºi valori tradiþionale, în vedereaanalizãrii ataºamentului faþã de acestea.Deschiderea la schimbare a respndenþilor a fosto componentã cuantificabilã prin raportarea lanoile valori. Tinerii chestionaþi au vârste cuprinseîntre 15-19 ani ºi sunt elevi ai Colegiului Naþional“Unirea” din Focºani. Instrumentul de investigarea fost chestionarul construit din întrebari de opinieînchise ºi deschise. Procedeul de aplicare aconstat în autocompletare .

Concluzii ale studiului de cazConcluzii ale studiului de cazConcluzii ale studiului de cazConcluzii ale studiului de cazConcluzii ale studiului de caz1. “Noua alfabetizare” ºi era messenger-1. “Noua alfabetizare” ºi era messenger-1. “Noua alfabetizare” ºi era messenger-1. “Noua alfabetizare” ºi era messenger-1. “Noua alfabetizare” ºi era messenger-uluiuluiuluiuluiului

Societatea postindustrialã este marcatãde prezenþa neofactorilor de producþie:cunoaºterea ºi informaþia. Astfel, factorilortradiþionali, muncã ºi capital, li se adaugã în modbenefic noile mijloace de producþie specificenoului tip de societate, ºi anume societateainformaþionalã. “Noua economie” este oeconomie “informaþionalã” deoarece competiþiadintre principalii actori implicaþi (companii, regiuni,state) depinde de capacitatea acestora de agenera ºi de a procesa informaþia electronicã.(Paul Dobrescu, Alina Bãrgãoanu, Mass-mediaºi societatea, p.82).

Cunoaºterea ºtiinþificã aplicatã ºiinteresul unei societãþi de a o promova reprezintãaxul competitivitãþii statelor într-o erã a

restructurãrilor de mare profunzime. Societateabazatã pe cunoaºtere ºi informaþie estereferenþialul construcþiei curriculare dinînvãþãmântul actual. Deºi învãþãmântul esteconsiderat un sistem inerþial, existã un interescrescând în ceea ce priveºte conectarea laexigenþele societãþii informaþionale din parteadecidenþilor. Planurile-cadru sunt astfel conceputeîncât sã rãspundã acestei “noi alfabetizãri”.Numãrul orelor de Tehnologia ºi informaþiacomunicãrii a crescut, studiindu-se în cadruloricãrui profil. Nu este mai puþin adevãrat faptulcã tinerii sunt receptivi la noile evoluþii, prezentândo realã deschidere cãtre zona de informare prinmijlocirea Internetului. Faptul cã respondenþii auplasat ca mijloc principal de informare Internetul(72%) nu este deloc întâmplãtor. Ei reprezintãgeneraþia “alfabetizatã” cvasitotal în ceea cepriveºte noua tehnologie.

Potrivit autorilor citaþi (op. cit., p. 83),cercetãtorii japonezi au propus patru indicatori aisocietãþii informaþionale, continuând calea iniþiatãde sociologul american Daniel Bell. Printre aceºtiase aflã ºi ponderea cheltuielilor legate deinformaþie, care trebuie sã fie mai mare de 35%.Cuantificarea acestor cheltuieli se realizeazã,printre altele, în funcþie de cantitatea de informaþie,ce cuprinde ºi tirajul ziarelor la 100 de locuitor câtºi gradul de difuzare a mijloacelor de comunicare:telefon, radio, televiziune. În cazul nostru, doar 6procente dintre respodenþi lectureazã ziarele încalitate de sursã prioritarã de informare. Radioulse aflã pe ultimul loc în aceastã ierarhie,nebeneficiind de nicio alegere. Luând înconsiderare nivelul de vârstã, faptul cã sunt înperioada de ºcolaritate, ei nefiind independenþifinanciar, se poate explica de ce Internetul estecel mai facil ºi ieftin mod de informare în cazul



acestora. Desigur, existã ºi posibilitatea de alectura publicaþiile achiziþionate de cãtre pãrinþi,însã, se pare cã nici în aceste condiþii nu seexprimã un interes vãdit.

Un fenomen care se manifestã din ce înce mai vocal în privinþa modalitãþilor de informare,este acela de a renunþa tot mai des la lecturacãrþilor pe suport de hârtie în favoarea celor on-line sau audio. Acesta este un aspect pozitiv, dardin pãcate, se renunþã deseori la lecturã ºiinformare “pe cont propriu” în favoarea preluãriinecritice, în lipsa unei aprofundãri proprii ainformaþiilor care circulã liber în zona spaþiuluivirtual.

Se poate vorbi chiar despre o crizã alecturii. “Pentru mulþi dintre semenii noºtri,conþinutul a ceea ce numim culturã generalã esteasigurat de receptarea mesajelor mass-media...,apetitul crescut pentru receptarea unor astfel demesaje a provocat, în opinia multora, o adevãratãcrizã a lecturii, o indiferenþã faþã de opereleliterare.” (Ion Albulescu, Educaþia ºi mass-media,p.162).

Poate ca lipsa timpului necesar si adisponibilitãþilor reflexive necesare lecturãrii, arputea fi motive în sensul explicarii acestuifenomen. “Calculatorul nu a fost conceput pentrueducaþie, aºa cum zborul spaþial nu a fostconceput pentru telecomunicaþii. O descoperiretehnicã ajunge sã transforme efecte secundaresau chiar neprevãzute în aplicaþii principale” (M.Maliþa, Zece mii de culturi,o singura civilizaþie, p.254).

Studiile de pânã acum privind impactulInternetului au evidenþiat “proliferarea socialã” aacestuia. Multe dintre acestea suntinterdisciplinare ºi au în vedere ºi teme legate deutilizarea ºi percepþia Internetului. ’’Plecând de ladiferite variante ale modelului uses andgratifications aceste studii au vizat pecepþiile ºiaºteptãrile diferitelor categorii de utilizatori faþã deacest nou medium” (coord. Adela Rogojinaru,Comunicare,relaþii publice ºi globalizare, p. 171).

Între viziunea alarmistã privind nocivitateaaccesãrii neîngrãdite a site-urilor ºi abordareaoptimistã care elogiazã aportul valoros al acestuimedium, existã o cale de mijloc, cea a moderaþieiºi a discernãmântului.

La întrebarea privind frecvenþa utilizãriiInternetului, tinerii au rãspuns în procent de 80%,faptul cã apeleazã la acest mijloc de informare ºidocumentare principal zilnic. Desigur, tinerii careau fãcut parte din eºantionul realizat în scopulaplicãrii chestionarului beneficiazã decalculatoare în fiecare salã de clasã. Ei sunt eleviiunui colegiu teoretic în care studiazã peste 450elevi la specializarea matematicã-informaticã.

Dacã documentarea prin cãutarea demateriale educaþionale reprezintã prima alegerea respondenþilor în ceea ce priveºte utilizareaInternetului, a doua modalitate de utilizare estedirecþionatã cãtre comunicarea prin e-mail cuprietenii. Limbajul codificat, mult simplificat, facilitatprin folosirea simbolurilor este cel al messenger-ului. Tinerii au renunþat la a scrie explicit mesajele,chiar de a mai folosi regulile gramaticaleconsiderate prea constrângãtoare pentru mediulvirtual.

“S-a introdus în scriitura electronicãcaracterul pictural, utilizând diferite caractere aleclaviaturii, pentru a indica registrul de semnificaredat de cãtre cel care scrie celui care enunþã.Aceste elemente picturale traduc cercetarea, încâmpul limbii scrise pe ecran, a unui limbaj non-verbal care, tocmai din acest motiv, poate permitecomunicarea universalã a emoþiilor ºi poatedesemna registrul de înþelegere al discursului...Oaltã inovaþie constã în vocabularul ºi sintaxa propriiunei scriituri electronice care impune un limbajartificial ºi special, ridicat la nivelul de limbajartificial” (Adela Rogojinaru, op.cit., p. 446)

E-mail-ul a înlocuit tradiþionala epistolã, iardacã peste ani va dori cineva sã afle gândurilecuiva transmise celorlalþi nu va putea apela nicimãcar la blogosferã, deoarece aceasta este doarvirtualã.

2. “Detronarea” televiziunii?2. “Detronarea” televiziunii?2. “Detronarea” televiziunii?2. “Detronarea” televiziunii?2. “Detronarea” televiziunii?Vizionarea programelor de televiziune

este orientatã cu precãdere spre zona dedivertisment ºi emisiile de ºtiri. Pentru 32% dintrerespondenþi televiziunea reprezintã o sursã deinformare principalã, mai puþin de jumãtate faþãde procentajul celor care au ales Internetul pentruacelaºi scop.

Televiziunea a avut un impact major înrândul publicurilor, în perioada anilor 1960 – 1990.Marshal McLuhan, într-o perioadã în care “eraInternetului” se profila doar, susþinea caracterulperimat al unui sistem educaþional bazat petehnologii tradiþionale.

Referitor la publicul de toate vârstele sepoate aprecia stabilitatea pe o poziþie privilegiatãa televiunii ca principal mijloc de informare. Însã,în privinþa segmentului de vârsta 14-30 de ani,sunt semne sensibile care denotã cã televiuneaeste “detronatã” în favoarea Internetului.Dependenþa de televizor începe sã se atenueze.Ea este înlocuitã de o altã dependenþã, aceea acomputerului. Desigur, poate fi vorba doar despreo alternativã, deoarece producþiile de televiziunepot fi urmarite ºi în varianta online.



Noile tehnologii, îndeosebi digitalizarea,permit ca un mesaj media sã fie transmis pe cãimultiple, astfel încât graniþele tipologice clasiceale sistemelor mass-media sã disparã.Specializarea posturilor de televiziune, apariþiacanalelor de niºã determinã o raportare adecvatãa consumatorului de media la ofertã, prin multipleleposibilitãþi de alegere. Scopul hiperspecializãriieste de a atrage publicuri specifice. Existã posturispecializate pe programe muzicale des urmãritede tineri (20%); altele profilate pe transmiterea defilme artistice, cel mai adesea urmãrite de cãtretinerii respondenþi (24%). Vizionarea filmelorartistice ºi a celor seriale reprezintã 34% din total.Filmele documentare nu trezesc interesul tinerilorîn cazul producþiilor urmãrite la televizor. Ovariantã ar putea fi CD–urile sau DVD-urile cuacest conþinut. Talk show-urile sunt urmãrite dedoar 2%, pentru o primã alegere. Deºi multe dintreaceste emisii au ca tematicã actualitatea, ele nuprezintã un interes vãdit pentru respondenþi.

3. Radioul, doar pentru muzicã3. Radioul, doar pentru muzicã3. Radioul, doar pentru muzicã3. Radioul, doar pentru muzicã3. Radioul, doar pentru muzicãRadioul, odatã regele mijloacelor media,

a pierdut teren în favoarea televiziunii iar loculsãu privilegiat din camera de zi a fost schimbatcu locaþii mai prozaice: bucãtãrie, automobil sauplajã. În anumite ore ale zilei sau în condiþii încare emisiunile de televiziune nu pot fi urmãrite,radioul rãmâne important. De aceea, tineriirespondenþi au ales pe locul principal programelemuzicale ale posturilor de radio (86%).Nesemnificative sunt alegerile pentru ºtiri sauprograme culturale.

Radiodifuziunea este un agentsemnificativ de difuzie culturalã. Radioulconstituie ºi un instrument al localismului ºi almenþinerii identitãþii locale. Este un mijloc depopularizare a muzicii iar “....forma muzicalã seadapteazã la globalizare mai eficient decât oricarealta, datoritã faptului cã ea constituie una dintrepuþinele modalitãþi populare de exprimare ºicomunicare culturalã care nu depind de limbascrisã sau vorbitã în privinþa impactului lor primar”(Held, D., Mc Grew, D., Transformãri globale, p.397)

4. Presa scrisã, cititã rareori4. Presa scrisã, cititã rareori4. Presa scrisã, cititã rareori4. Presa scrisã, cititã rareori4. Presa scrisã, cititã rareoriPrin tradiþie, presa scrisã se adreseazã

unui public larg ºi eterogen, iar astãzi concureazãcu noile media. “Ziarul modern este o instituþiemagicã, asemãnãtoare unui vraci aducãtor deploaie...ziarul nu oferã vreodatã priviri în adânculevenimentelor, ci doar fiorul lor” ( M. McLuhan,Mass-media sau mediul invizibil, p. 281).

În încercarea de adaptare la provocãrilemomentului, presa scrisã îºi creazã varianteonline ale ediþiilor care pot fi accesate facil prinintermediul Internetului.

“Presa scrisã îºi stabilizeazã raza deinfluenþare undeva între 6-7% din populaþie, cumici diferenþe de la þarã la þarã, de la regiune laregiune. Avalanºa de informaþii publicate maioperativ prin intermediul radioului, televiziunii,Internetului reduce din audienþa presei scrise, dar

ea nu va scãdea sub cifra menþionatã. În acelaºitimp, se cuvine menþionat cã impactul real alpresei scrise se situeazã deasupra cifrelormenþionate” (Paul Dobrescu, Alina Bârgãoanu,op.cit., p. 68). Respondenþii au relevat o lipsã deinteres pentru mijloacele de informare, ziare ºireviste.În procent de 50% au rãspuns cã citescmai rar ziare cu apariþie zilnicã ºi alþi 36% aurãspuns cã lectureazã mai rar reviste.Semnificativ este ºi faptul cã 26 la sutã nu citescziare niciodatã ºi 24% au declarat cã nu citescniciodatã reviste.

Cât priveºte spectrul titlurilor, acesta nueste foarte extins. În cazul ziarelor, atenþia seîndreaptã cãtre cotidienele locale sau cãtre ziarecu tiraje mari precum Adevãrul (12%) ºi Jurnalulnaþional (12%). Se manifestã un interesasemãnãtor pentru tabloide ºi presa de monden.În cazurile cele din urmã, se cunoaºte faptul cãacest tip de presã oferã aºa-numitele modele cuo prezenþã efemerã, care se evidenþiazã prinsuperficialitate ºi etalare a prostului gust marcatde snobism.

Diferitele mesaje transmise direct sauvoalat promoveazã false valori care nu au nimicîn comun cu tenacitatea în acþiune constructivã,onestitatea ºi bunul gust. Fabricarea cu orice preþa evenimentului determinã ca acest gen de presãsã fie puþin credibilã pentru persoane cu o anumitãmaturitate ºi cu exerciþiul decelãrii autenticuluide surogat ori artificial.

În ceea ce priveºte viitorul presei scrise,“...deºi mass-media de ultimã orã ºi posibil ºi altelecare vor urma reprezintã o provocare pentru ziare,acestea rãmân un complex de culturã



instituþionalizat, fiind unul din modurile noastrefundamentale de comunicare de masã” (MelvinL. DeFleur, Teorii ale comunicarii de masã, p.70).

Revistele pentru femei sunt preferate de12 la sutã dintre respondenþi. De asemenea, tineriiîºi dedicã timp ºi pentru articolele din reviste pentruadolescente ºi monden. Bravo sau Coolgirl suntalegerile pentru tinerii de 15-16 ani. Temeleabordate de acest gen de presã se pare cãrãspund interogaþiilor ºi aºteptãrilor categoriei devârstã menþionatã anterior.

Întrebãrile 2-7 au fost selectate pentruconstrucþia chestionarului, chiar dacã aparentabundã în economia acestuia, în scopul relevãriifaptului cã tinerii acceseazã în grade diferite toatetipurile de media, astfel încât sunt evaluatori iniþiaþiºi credibili în ceea ce priveºte o analizã a valorilorpromovate de media din România.

5. Avuþia, valoarea cea mai des5. Avuþia, valoarea cea mai des5. Avuþia, valoarea cea mai des5. Avuþia, valoarea cea mai des5. Avuþia, valoarea cea mai despromovatã prin mass-mediapromovatã prin mass-mediapromovatã prin mass-mediapromovatã prin mass-mediapromovatã prin mass-media

Avuþia este o valoare economicã. Baniireprezintã un însemn al acesteia. Tineriirespondenþi considerã cã prin produsele mediadin þara noastrã se promoveazã cel mai adeseaaceastã valoare ºi implicit expresia ei, formabãneascã. Economistul Paul Samuelson spuneacã “banii reprezintã sângele care irigã întreagaeconomie”. Funcþiile banilor în context ecnomicnu pot fi eludate. Însã percepþia tinerilor secanalizeazã pe alt registru, acela al etalãrii casimbol al prosperitãþii individuale. Desigur, profituleste o regulã fundamentalã a societãþii eficiente,competitive, marcatã de interesul major pentruprogres. Motivaþia acþiunii economice esteobþinerea profitului. Dar nu întotdeaunaprosperitatea individualã pare a fi rezultatulefortului susþinut, al sacrificiilor ºi interesuluipermanent pentru dezvoltare profesionalã ºispiritualã. Cu obstinaþie,atât presa scrisã cât ºiaudiovizualul promoveazã “modele de succes”întemeiate pe contrariul celor afirmate mai sus.Care este efectul acestei abordãri ale politiciloreditoriale în cazul unor produse media?Rãspunsul poate fi conturat din perspectivemultiple, cel puþin cu referire la teoriile efectelormass-media. În acest context, se pot invoca celetrei teorii: teoria efectelor puternice, a efectelorlimitate ºi cea a efectelor slabe.

Potrivit unei formule celebre, nu mai estevorba despre a ºti ce le fac mass-mediaoamenilor, ci despre ce fac oamenii cu mass-media: perspectiva tradiþionalã este astfelinversatã.. În mod evident subiectivizarea oricãruimesaj receptat de consumatorul de media esteprioritarã. Capacitatea de prelucrare criticã atuturor informaþiilor, dobânditã printr-un exerciþiutenace, este absolut necesarã. Tinerii aflaþi încãîn perioada cãutarii identitaþii psihosociale pot fiinfluenþaþi uºor prin expunerea la adevãratele saufalsele modele.

Nu trebuie sã cãdem în eroarea de aextrapola nepermis aceste consideraþiidepreciative despre tendinþa de obþinere a

succesului facil de cãtre unele publicaþii. Nu puþinesunt, însã, articolele din ziare ºi reviste cepromoveazã valorile autentice, competiþiacorectã, prosperitatea obþinutã prin muncã ºiautoperfecþionare permanentã.

Valori precum independenþa ºi libertateaau obþinut scoruri mai relevante în acest context.Tinerii percep atenþia acordatã în mediaromâneascã acestor valori, fiind sensibilireceptori prin chiar vârsta lor. Independenþa esteînalt apreciatã deoarece este o valoare dereferinþã. Ei vor sã-ºi câºtige independenþa câtmai curând, atât din punct de vedere financiar,cât ºi faþã de tutela pãrinteascã. Libertatea seataºeazã pânã la identificare cu fizionomiasocietãþii actuale. Nu departe se aflã în paletaalegerilor respondenþilor, “democraþia”. Aceasta

apare ca reprezentatã moderat în produselemedia. Dar alãturi de libertate ºi independenþã,democraþia, în rolul unei valori, constituiefundamentul unei societãþi moderne, încadratã încadenþa statelor componente U.E.

6. Demnitatea, credinþa ºi adevãrul,6. Demnitatea, credinþa ºi adevãrul,6. Demnitatea, credinþa ºi adevãrul,6. Demnitatea, credinþa ºi adevãrul,6. Demnitatea, credinþa ºi adevãrul,nepromovate în media din Românianepromovate în media din Românianepromovate în media din Românianepromovate în media din Românianepromovate în media din România O situaþie surprinzãtoare apare în cazulaltor valori care primesc scoruri nule în ceea cepriveºte nivelul de promovare în media.Demnitatea, o valoare supremã, în opinia tinerilornu este deloc reprezentatã într-o manierãconvingãtoare în mesajele media. Deºidemnitatea presupune corelarea cu alte valori,precum libertatea ºi responsabilitatea, acest lucrunu pare a fi considerat în evaluarea efectuatã derespondenþi.

De asemenea, nici credinþa nu esteîndeajuns promovatã, cel puþin la nivelul deexpectanþã a tinerilor. Fenomenul de religiozitateeste marcant pentru societatea româneascã ºiprezenþa mesajelor cu un conþinut de aceastãnaturã transmise prin mass-media este doritã detineri. Valorile credinþei se situeazã pe un locprivilegiat în setul de valori adoptat derespondenþi.Setea de adevãr pare neostoitã lavârsta adolescenþei. Acum exerciþiul disimulãriisau cel al falsitãþii par a fi departe. Adevãrul,clamat cu osârdie de oamenii publici, nu pare sãîi convingã pe tineri. Minciuna, falsitatea sunt


6

prof. Carmencita CULIÞÃprof. Carmencita CULIÞÃprof. Carmencita CULIÞÃprof. Carmencita CULIÞÃprof. Carmencita CULIÞÃ


promovate cu multã energie. Nici aceastãvaloare, adevãrul, nu a fost consideratã ca fiindpromovatã prin canalele media.

77777. Noi vrem dreptate ºi adevãr. Noi vrem dreptate ºi adevãr. Noi vrem dreptate ºi adevãr. Noi vrem dreptate ºi adevãr. Noi vrem dreptate ºi adevãr Cele trei valori pe care tinerii respondenþile apreciazã în cel mai înalt grad sunt: dreptatea,adevãrul ºi drepturile omului. Urmeazã demnitateaºi libertatea. Experienþa nedreptãþii estetraumatizantã, astfel încât tinerii vor sã cunoascãnumai reversul acesteia.Ei nu au trãit încãevenimente care sã le furnizeze ilustrãri subiectiveale marilor nedreptãþi sociale. A fi nedreptãþit acumînseamnã a primi o nota consideratã injustã.Conotaþiile sunt teoretice ºi astfel limitative. Tineriidoresc o societate în care dreptatea sã triumfe,însã mesajele media transmit cazuri relevantepentru ceea ce înseamnã nedreptate, eludare anormelor de dreptate ºi justiþie. Drepturile omuluisunt cunoscute de tineri prin intermediuldisciplinelor socio-umane. Respectarea acestoratrebuie sã fie un imperativ pentru o societatedemocraticã, liberã.

“Pentru tinerii din România prezintã omaximã importanþã valorile socio-juridice de tipul“respectarea drepturilor omului” ºi “egalitatea înfaþa legii”, fapt care reflectã carenþele imenseexistente la nivelul realului ºi resimþite ca atarede adulþi, inclusiv de tineri.” (Ioana Petre, Tineret,norme, valori, p. 33).

O altã constatare rezidã din locul ocupatde valoarea economicã, avuþia, care este plasatãcu 30% cumulat la variantele de rãspuns “nuprezintã importanþã pentru mine” ºi “are un grad

foarte scãzut de importanþã”. Segmentul devârstã care a reprezentat baza de selecþie nuvalorizeazã superior avuþia, plasând-o pe un locnesemnificativ pe scara ierarhicã de tip axiologic.ªi variabila vârstã este importantã, dar ºiperceperea negativã asupra banilor care potînlocui competenþa, legalitatea ºi chiaronestitatea. Corupþia alimenteazã aceastãperspectivã. Pentru educaþia moralã a tinerilor,mesajele din media care nu sancþioneazãderapajele de acest gen sunt pernicioase.

8. Din nou, adevãrul ºi dreptatea8. Din nou, adevãrul ºi dreptatea8. Din nou, adevãrul ºi dreptatea8. Din nou, adevãrul ºi dreptatea8. Din nou, adevãrul ºi dreptateaCare sunt valorile dorite a fi promovate

de cãtre media din România? Se observã cãprimul rând, adevãrul. Pe locul secund estedreptatea. Concordanþa sistemului axiologic dorita fi promovat cu cel al scalei proprii este vizibilã.Desigur, doreºti sã primeºti din spectrul bogatmass-media ceea ce te reprezintã, te exprimã.Piaþa media trebuie sã se plieze pe cerereaexprimatã prin consumatorul avizat ºi sã vinã înîntâmpinarea doleanþelor lui. Tinerii respondenþisunt un etalon relativ pentru cei din generaþia lor.Chiar ºi în aceste condiþii, rezultatele demersuluipot fi considerate relevante.

Fotografiile ce au ilustrat acest articolau fost realizate de Dora DamianDora DamianDora DamianDora DamianDora Damian (XI C)


În anul ºcolar 2008-2009 am conceput studiul de caz “Simbolismul european” ca pe un“experiment” care a presupus colaborarea dintre elevi de la clase diferite. În acest sens, la studiuau lucrat elevii de la clasele a XI-a F ºi a XI-a B, Daniela Gheorghiþã, Laura ªiu, Mãdãlina Grigore,Andra Florea, Oana Bondroiu, Cristina Vasiliu, Claudiu Statache, Mãdãlina Costache ºi NicoletaMoraru.

Am organizat prezentarea studiului de caz sub forma unui joc de rol. Fiecare elev a întruchipatun personaj : Charles Baudelaire, Stephane Mallarmé, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, GeorgeBacovia, Claude Debussy, Alexandru Philippide (apãrut din necesitatea explicãrii diferenþelor întâlniteîn traducerile textelor din literatura francezã), doi cetãþeni care au rolul de a prezenta opiniile unor“necunoscãtori” ai poeziei simboliste. La prezentarea ºi evaluarea studiului de caz au participatelevii celor douã clase. prof. Maria Zgãbârdiciprof. Maria Zgãbârdiciprof. Maria Zgãbârdiciprof. Maria Zgãbârdiciprof. Maria Zgãbârdici

Iatã SCENARIUL prezentãrii studiului de caz:Vin cetãþenii.....

Introducerea Introducerea Introducerea Introducerea Introducerea (prezentatã de cei doi cetãþeni):Clasele a XI-a B si a XI-a F s-au adunat aici pentru avã prezenta studiul de caz având ca temã Simbolismuleuropean. Curentul simbolist s-a afirmat la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi a reprezentat o reacþie împotrivaparnasianismului, dar ºi a naturalismului. Potrivitsimbolismului, valoarea fiecãrui obiect ºi fenomen dinlumea înconjurãtoare poate fi exprimatã ºi descifratãcu ajutorul simbolurilor. Denumirea curentului este datãde poetul Jean Morèas, care a publicat manifestulliterar intitulat “Le Symbolisme” în suplimentul literaral ziarului Le Figaro în anul 1866. În deceniul 1885-1895, simbolismul s-a afirmat în viaþa literarã ca ºcoalãcu un program relativ coerent, preluând inovaþiile ceproduseserã deja o mutaþie în evoluþia poeziei princreaþiile lui Charles Baudelaire, Paul Verlaine, ArthurRimbaud, Stephane Mallarmè. Cei patru poeþi francezi,care ºocaserã publicul burghez ºi gustul academic suntACUM recunoscuþi ca maeºtri.

Principiile simbolismului sunt: corespondenþeleîntre parfumuri, culori ºi sunete (sinestezie) care ajutãla surprinderea esenþei realitãþii, utilizarea sugestiei,cultivarea stãrilor sufleteºti neclare, confuze,muzicalitatea, cultivarea nuanþei ºi dorinþa de evaziune.Tematica o reprezintã muzica, inspiraþia citadinã,grãdinile, erotismul, parfumurile ºi nevrozele.

Combaterea retorismului ºi a anecdoticului,muzicalitatea versurilor ºi folosirea versului liberreprezintã dominante ale stilului.

Considerat în ansamblul sãu, curentul simbolistproduce o revoluþie spiritualã, o revoluþie în sensibilitateºi o revoluþie formalã.

Cetãþenii împart foile (care conþin sintezastudiului de caz) în public.

Actul 1.Actul 1.Actul 1.Actul 1.Actul 1.Scena 1.Scena 1.Scena 1.Scena 1.Scena 1.

Începe slide-ul cu BaudelaireIntrã Baudelaire.BaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaire: 300 de franci, nenorociþii!!Slide-ul despre Mallarmé ºi DebussyIntrã Mallarmé ºi Debussy. Se aºazã la o masã.Slide-ul despre Rimbaud si Verlaine.Intrã. Se aºazã.

Scena 2.Scena 2.Scena 2.Scena 2.Scena 2.Apar cetãþenii. Se aºazã la masã. Încep, revoltaþi, sãciteascã articolul. În acelaºi timp, ceilalþi poeþi stau la

masã, ºuºotind, gesticulând. Devin atenþi la citireaarticolului despre Baudelaire.

Scena 3Scena 3Scena 3Scena 3Scena 3.Cetãþenii citesc articolul din Le Figaro – Baudelaire -un “geniu” abject:“Este în aceeaºi mãsurã un pierde-varã, un ambiþiostrist ºi o celebritate nefericitã pentru cã nu a avutniciodatã în viaþã decât jumãtãþi de idei. Soareleleneviei, care strãluceºte în el fãrã încetare, a fãcutsã i se evapore, sã i se consume ºi acea jumãtate degeniu pe care i-a hãrãzit-o cerul. Existã, astfel,momente în care te îndoieºti de starea mentalã adomnului Baudelaire. Are, printre altele, lucruri de carenu te îndoieºti. Cele mai multe sunt repetiþii monotoneºi premeditate ale aceloraºi cuvinte, aceloraºi gânduri,murdãriile se învecineazã cu abjecþiille, respingãtorulse aliazã cu infectul. Niciodatã nu poþi vedea ºi chiarmesteca atâþia sâni în atât de puþine pagini, niciodatãnu ai sã asiºti la o asemenea paradã de demoni, defetuºi, de draci, de pisici ºi de paraziþi. Aceastã carteeste un spital deschis tuturor demenþilor spiritului,tuturor putreziciunilor inimii.”

STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:STUDIU DE CAZ:SIMBOLISMUL EUROPEANSIMBOLISMUL EUROPEANSIMBOLISMUL EUROPEANSIMBOLISMUL EUROPEANSIMBOLISMUL EUROPEAN



Scena 4.Scena 4.Scena 4.Scena 4.Scena 4.Baudelaire, extrem de revoltat, bate cu pumnul în masã.BaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaire: Lumea strigã “Bravo!” din toate puterileîn faþa spiritului meu strãlucit. Iar ei, ei, nenorociþii, ziccã sunt o jumãtate de geniu?? Arta mea .... ABJECTÃ???? ªi atunci îmi ridic întrebarea evanghelicã, grea:cum este geniul întreg, rotund, entuziast de complet?Arta mea radiazã ºi îi orbeºte precum stelele!! Doarcã nu o înþeleg, depãºiþi cu totul, beþi în incapacitatealor naivã. Iar ei se gândesc acum sã mã achite, cândEu, Eu meritam sã mi se facã cel puþin o compensare!Sunt niºte încuiaþi, asta ca sã folosesc un eufemism,desigur. Niºte non-adevãruri, niºte vieþi plate, colcãindde viermii neºtiinþei înainte de vreme, niºte dobitoci!Infectul este într-adevãr inerent legat, dar nu de mine,întâietorul, ci de ei, oameni ai banalului, gãsind noþiunealogicului doar în sensul ei propriu. ªtiþi, neºtiinþa nuiartã pe nimeni, nici mãcar pe cel prost!MallarméMallarméMallarméMallarméMallarmé: Exact! ªi eu am dreptate, când vã spun:Poezia ne revine nouã, iniþiaþilor, celor care deþinemsimbolurile, cuvântul în toate fazele sale. Nici sã nune chinuim sã îi convingem pe ei de frumuseþea rece ametaforei intelectualiste: Nu acesta este scopul nostru!(Aprob general)MallarméMallarméMallarméMallarméMallarmé: Referitor la D-l Baudelaire, cu siguranþãniciun alt scriitor nu a întrunit în aceeaºi mãsurãsensibilitatea ºi inteligenþa, puterea analizei ºi asintezei, explorarea abisurilor întunecate ale proprieisale lumi interioare negre ºi capacitatea de a pãtrundeîn universul altor creatori.(imediat)VVVVVerlaineerlaineerlaineerlaineerlaine: Nu oricine þi-ar înþelege þie corespondenþele.Slide “Corespondenþe”Baudelaire se aºezã la masa lor.BaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaire: Bineînþeles, totul vine din densitateasimbolurilor ºi a întregii lor substanþe! Noi putem, deci,trãi într-un ameþitor vârtej de angoase ºi voluptãþi, deînãlþãri extatice ºi de prãbuºiri abisale în acelaºi timp.Pentru prima datã simt trãirea, viaþa, prin toate simþurilemele: “Les parfums, les couleurs et les sons serépondent.” ªi parfum ºi sunet ºi mai ales culorile seîntrepãtrund ºi ne formeazã realitatea. Prin efectul atâtde natural sinestezic avem mai mult de un univers desenzaþii lângã ºi în noi, fie ele ºi oribile, scabroase,avem trãire absolutã, avem strãlucitoare artã mizerã -sinteza tuturor artelor reunite. Este în ceea ce vedem,este în ceea ce auzim, în miros, în tot ceea ce simþim.(Feþe satisfacute, Rimbaud - sceptic, Verlaine -îndrãgostit-patern) (Apare turnul Eiffel ca slide)

Scena 5.Scena 5.Scena 5.Scena 5.Scena 5.MallarméMallarméMallarméMallarméMallarmé: ªi în continuarea trãirii acesteia totale ºi acorespunderilor simþurilor pe toate feþele, pe toateplanurile, eu vãd Evadarea! Evadarea simþind, cãutândidealul în exotic idependent de oniric sau fantastic! “Jepartirai !” (Slide “Briza Marinã”)MallarméMallarméMallarméMallarméMallarmé: Pot face versul muzical deosebit ºi, atuncicând este cazul, languros sau violent. Cuvântul,instrumentul meu, are virtuþi demiurgice, cuprinzândesenþa realului. Numai aºa putem pleca: Sã fug, sãfug aiurea! Prin cele mai neobiºnuite combinaþii neputem elibera. Poezia este, deci, o artã combinatorie,matematicã strictã a cuvintelor, un organism viu,alimentat de un sânge de sensuri ambigue.DebussyDebussyDebussyDebussyDebussy: Sã înþeleg cã, în Briza Marinã, pãsãrile suntsimbolul evadãrii?

MallarméMallarméMallarméMallarméMallarmé: Desigur. Asemãnarea cu pãsãrile ne trimitecu gândul la libertate, la o lume fãrã limite, ilustrânddorinþa de a cunoaºte tot, de a ne avânta în Neant,numai pentru frumos.(Intrã Bacovia împreunã cu Phillipide)

Actul IIActul IIActul IIActul IIActul IIScena 1.Scena 1.Scena 1.Scena 1.Scena 1.

(Bacovia scrie, Phillipide lucreazã.)Salutã.(Acþiunea se mutã la masa româneascã.)(Apare Slide-ul cu Plumb)BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Dormeau adânc sicriele de plumbPhillipide:Phillipide:Phillipide:Phillipide:Phillipide: Cercueils de plomb dormaient à poingsfermésBacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: ªi flori de plumb ºi funerar veºmântPhillipide:Phillipide:Phillipide:Phillipide:Phillipide: Comme fleurs de plomb, funéraire vêtementBacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Stam singur în cavou... ºi era vânt...PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Moi. Le caveau !... il y faisait du vent.BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: ªi scârþâiau coroanele de plumb.PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Pour faire pendant, couronnes de plombgrincaient.BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Dormea întors amorul meu de plumbPhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Dos tourné, mon amour de plomb dormaitBacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Pe flori de plumb, ºi-am început sã-l strigPhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Sur fleurs de plomb; j’entrepris de l’appelerBacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Stam singur lângã mort... ºi era frig...PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Le mort – seul. Et moi… le froid y régnait…BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: ªi-i atârnau aripile de plumb.Phillipide:Phillipide:Phillipide:Phillipide:Phillipide: Toujours en plomb, ses ailes par terrependaient.(Cetãþenii se ridicã. Sunt impresionaþi de Bacovia, îirecunosc talentul.)CetãþeancaCetãþeancaCetãþeancaCetãþeancaCetãþeanca: Îmi cer scuze, domnule, nu v-am reþinutnumele, dar talentul vã recomandã ca fiind un marepoet.BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Bacovia, mã numesc George Bacovia; venimde departe, din România.CetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanul: Respectele mele, Domnule Bacovia.PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Vã rugãm, nu staþi în picioare!CetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanul: Revenind la poezia dumneavoastrã, dece tocmai Plumb?BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Aº spune cã vãd plumbul ca o corespondenþãîntre elementele naturii ºi toate stãrile sufleteºti. Vãdplumbul ºi ca fiind apa tuturor metalelor, deci agentuldegradãrii universale.PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Se remarcã repetarea cuvântului-simbolPlumb, devenit, dupã cum vedeþi, un laitmotiv care



apare de ºase ori în poziþii simetrice. Nimic nu esteîntâmplãtor. Accentueazã starea sufleteascã dedeprimare.CetãþeancaCetãþeancaCetãþeancaCetãþeancaCetãþeanca: Sunã atât de sumbru ºi în acelaºi timpatât de frumos, de poetic!BacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: Am conceput aceastã poezie aflat într-unadin stãrile mele de disperare sufleteascã, lipsitã de oricesperanþã. Monologul tragic ilustreazã apãsarea,angoasa, dezorientarea, al cãror prizonier sunt.(Slide cu turnul Eiffel, muzica franþuzeascã)RimbaudRimbaudRimbaudRimbaudRimbaud: Sunt impresionat!VVVVVerlaineerlaineerlaineerlaineerlaine: Atunci sã bem în cinstea celor doi!(Se unesc mesele, Cetãþenii le unesc)

Scena 2.Scena 2.Scena 2.Scena 2.Scena 2.BaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaire: Sã bem, deci, în cinstea noului val deartiºti! (Lume fericitã)Tãcere.CetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanul: Eu îl apreciez cel mai mult pe tânãrul delângã noi, pe Arthur Rimbaud, dovada clarã a genialitãþiila vârstã fragedã.(Verlaine zâmbind complice)CetãþeancaCetãþeancaCetãþeancaCetãþeancaCetãþeanca: ªi ce este mai cunoscut decât Vocalele?BaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaireBaudelaire: A-noirBacoviaBacoviaBacoviaBacoviaBacovia: E-blancMallarmeMallarmeMallarmeMallarmeMallarme: I-rougeDebussyDebussyDebussyDebussyDebussy: U-vertVVVVVerlaineerlaineerlaineerlaineerlaine: O-bleu!(Slide Vocale)PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Pãcat cã intervine fenomenul interpretãrii.Importanþa acordatã acestei poezii a dus la existenþamultitudinii variantelor traduse de cele mai multe oriîntr-un mod personal. Aici intervine schimbarea textuluioriginal. De exemplu, schimbarea culorii vocalei OOOOO, cedin albastru a devenit violet sau de azur. Dupã cumputeþi observa, se opteazã mai mult pentru traducerilede nuanþã. Chiar ºi pentru versul final existã numeroasevariante, uneori foarte diferite. De cele mai multe ori,diferenþele sunt la nivel semantic sau morfologic.CetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanul: Sper cã valoarea textului nu este alteratã,oricum.PhillipidePhillipidePhillipidePhillipidePhillipide: Da, traducãtorii pãstreazã ideea!RimbaudRimbaudRimbaudRimbaudRimbaud: Dar Eu am nãscocit culoarea vocalelor! AAAAAnegru, EEEEE alb, IIIII rosu, OOOOO albastru, UUUUU verde. Fiecare dintreele a primit o moralã; Astfel, prin negru, AAAAA înseamnacruzime. EEEEE asociat cu alb denotã candoare; IIIII-purpuriularatã furia ºi penitenþa, verdelui îi revine UUUUU pentrusenitãtate, iar Rotundului OOOOO unitatea regãsitã aalbastrului. Am orânduit forma ºi miºcarea fiecãreiconsoane ºi, cu ajutorul unor ritmuri instinctive, mãsimþeam mãgulit de gândul cã nãscocesc verbul poetic


PROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEPROIECTE DIDACTICEaccesibil - dacã nu astãzi, mâine - tuturor simþurilor.Aºterneam pe hârtie tãceri ºi nopti, notam ceea ce nuputea fi exprimat. Gãseam cuvinte, particule infime alevocalelor, ce deveneau niºte atomi care aºteaptau sãexplodeze, dezagregând în sunete ºi culori.Þintuiam ameþeli.VVVVVerlaineerlaineerlaineerlaineerlaine: Deseori m-am întrebat de ce ai ales sã-miscrii mie. Eºti atât de mult în avans încât nu voi puteaînþelege vreodatã semnalele pe care le faci. Mã facisã mã simt ca dintr-un alt secol.Rimbaud:Rimbaud:Rimbaud:Rimbaud:Rimbaud: Te-am ales dintr-un motiv foarte bun. Vezi?Totdeauna am ºtiut ce sã spun. Dar tu… tu ºtii cum sãspui. M-am gândit cã aº putea învaþa de la tine. ªi amînvãtat. (Se aºazã)

Scena 3.Scena 3.Scena 3.Scena 3.Scena 3.DebussyDebussyDebussyDebussyDebussy: Mai bine, acum: “De la musique avant toutechose!”CetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanulCetãþeanul:: Sã înþeleg cã muzica ar trebui sã fieînainte de toate?VVVVVerlaineerlaineerlaineerlaineerlaine: Exact. ªi versul trebuie sã fie înainte detoate muzicã, adicã o succesiune de sunete care,pentru a sugera, trebuie sã asocieze timbre, rime,asonanþe ºi o întreaga gamã de culori apte sãfavorizeze expresia sentimentului pe care vreau sã îlredau.DebussyDebussyDebussyDebussyDebussy: Aceastã muzicã interioarã a poeziei vaputea trezi sensibilitatea cititorului, contaminând-o desensibilitatea artistului. Este vorba aºadar de o muzicãpoeticã, ce nu se mai multumeºte sã reproducã doarsunete exterioare, ci care aspirã asemeni muzicii createde compozitori, adicã ºi de mine, sã sugereze oambianþã, sã impunã o anume stare sufleteascã prinmagia sunetului verbal. “Arta Poeticã” rezumã esteticaacestui nou gen de poezie: supremaþia fantezieimuzicale în metricã ºi în sintaxã, asonanþa, folosirearitmului impar, amestecul de rime ºi ritmuri carezdruncinã retorica veche, impresia de vag, de inefabil,de imprecis, obtinutã datoritã nuanþelor nedefinite,diluate ºi estompate.VVVVVerlaineerlaineerlaineerlaineerlaine: Fiind elaboratã dupã mulþi ani de experienþãcreatoare, ea este mai întâi o concepþie a înseºiexistenþei poetului, ºi nu o concepþie despre mijloaceleºi modalitãþile de expresie.

Muzica poeticã nu se mulþumeºte doar sãreproducã sunete exterioare, ci aspirã asemeni muziciicreate de compozitori, sugerând o ambianþã careimpune o anumitã stare sufleteascã prin magiasunetului verbal. Arta mea poetica cere nuanþe. Onuanþã aparþinând poeziei moderne, contemporane cuimpresioniºtii sãi, care au ajuns pânã la a descompuneculorile, lumina, ca apoi sã lucreze pointilist, larefacerea universului dintr-o frunzã sau dintr-o razã desoare. Astfel, ajungem la concluzia inevitabilã cãnuanþa trebuie sã fie o difuzie continuã, un mister. Înpoezie, eu am folosit Imparul, ce denotã o mai bunãacusticã. Imparul, unitatea singularã, o continuitateinfinitã, ce armonizeazã prin negare. Este acel 1 carese adaugã viitoarei armonii peste care se va aºterne ourmã de mister. Poezia este altceva decât un subiect,este un cântec despre Definit ºi Nedefinit, o muzicã,un ritm a tot ce are viaþã, poezie ºi sinestezie deveninduna ºi aceeaºi.RimbaudRimbaudRimbaudRimbaudRimbaud: Ultimul toast! Absint pentru toata lumea!Toatã lumea bea.

Cetãþenii se ridicã ºi aplaudã!

AAAAATELIER DE SCRIERETELIER DE SCRIERETELIER DE SCRIERETELIER DE SCRIERETELIER DE SCRIERE

O poveste fãrã începutO poveste fãrã începutO poveste fãrã începutO poveste fãrã începutO poveste fãrã începutO lume de rutinã, banalã, în care toate îºi

urmau cursul firesc, se vedea printr-un geam careploua în camera decoratã obositor o luminã palidã.Într-un colþ, un fotoliu înghesuit între o masã ºi undulap plin de cãrþi. Deºi aglomeratã, camera aveao ordine aparte, parcã prea strictã pentru unspaþiu fãrã importanþã pentru lumea din jur. Pestestrada care se zãrea pe geam, stinsã, o bisericãînaltã, ºtearsã de culoare ºi din mintea tuturor.

MariaMariaMariaMariaMaria era femeia care îºi ducea viaþa încamera aceea înghesuitã de bloc, de unde auzeaîn fiecare noapte trenul venind ºi plecând în garauitatã de timp.

Era o searã pe care soarele se mai opriseo clipã sã o priveascã. Parcã ºi sângele lui sesfârºise. Cursese pe Pãmânt, înecându-l într-oculoare de roºu crud ºi într-un miros care îþi bãteatâmplele. MariaMariaMariaMariaMaria ajunsese deja acasã, deschisesefereastrã ca de obicei, lãsând sã intre mirosul pecare îl adorã. În acea lume obositã, obrajii ei roºiirespirau tot aerul din jur. Ochii ei sticleau ºi seaprindeau cu fiecare razã de soare care sestingea. Avea o faþã albã, de marmurã, cu buzele


Irina Chiriþã - INSOMNIEIrina Chiriþã - INSOMNIEIrina Chiriþã - INSOMNIEIrina Chiriþã - INSOMNIEIrina Chiriþã - INSOMNIE

Folosind tehnicile specifice “Atelierului de scriere”, elevilor li s-a cerut sã redactezeo povestire fantasticã. Textul de mai jos este un produs al acestui proiect didactic.


mari ºi roºii, cu ochii mari ºi mai negri decâtnoaptea dupã care tânjea atât. De obicei, ziuastãtea închisã într-un birou cu pereþii crãpaþi,parcã de-abia scãpat de un cutremur. Noapteastãtea ore în ºir în faþa geamului, fãcând schiþebisericii din faþa sa. Deºi o desena întotdeauna laaceeaºi orã, ea apãrea mereu altfel, mereu maineagrã, mai necunoscutã. Devenise un obicei decare nu mai putea sã se desprindã. Era parte dinea. O voia mereu mai aproape. Totuºi ceva dininteriorul ei o oprea sã treacã peste zidul de piatrãcare despãrþea cele douã lumi..

Una dintre cãrþile de pe raft era aºezatãaltfel decât celelalte. Era o carte groasã, avândcopertã de piele neagrã. Se numea “Poveste fãrãînceput”. Vrusese sã o citesca de ºapte ori, darnu reuºise niciodatã, pentru cã avea primelepagini rupte. Era de la mama sa. Era unicul lucrupe care îl avea de la ea.

Acum era obositã. În sfârºit era obositã.Se aºezã pe patul care era în cealaltã parte acamerei. Buclele ei negre, de fum, se întindeauspre marginea pãtuþului. Gâtul ei de lebãdã o legade trupul moale, rãstignit pe pat. Deodatã s-aaprins. Soarele era plecat de mult din lumea asta.De-abia se mai distingea un fir de aþã albã de unulnegru. Singura luminã care îi mai mângâia trupulsec era lumina lunii, o lunã plinã, sãlbaticã.Degetele ei înviate ridicarã o filã de hârtie de pemasã. Pe nesimþite, strãbãtu camera de la un capla altul ºi aprinse o lumânare. Aceasta ardea mutã,neclintitã. Pielea ei albã, aproape strãvezie, princare venele de la tâmplã se vedau chinuindu-sesã trãiascã, îngheþa. Nu putea sã mai desenezebiserica. Era pentru prima oarã în treisprezeceani când nu mai era singurã. Treisprezece ani decând mama sa nu mai era. Se împãcase cu ideeacã ºi Dumnezeu are nevoie de îngeri. De atuncilumea ei s-a închis între patru pereþi. Singuraevadare erau schiþele ei ºi geamul. Odatã, cândmintea îi era atât de neagrã, iar ea simþea cã sesufocã, l-a spart cu pumnul. Pãrea inexplicabil.Mâna ei fragedã, cu degetele lungi ºi mânjite depulbere de creion, nu putea decât sã deseneze.Atunci s-a tãiat cel mai rãu din toatã viaþa ei. Amers singurã la spital. A stat cu bandajul acela osãptãmânã. În tot acest timp desenase cu mânastângã. Avea ºi acum o cicatrice urâtã, o formãde peºte, sau ceva asemãnãtor. Se ferea sã oarate. Purta tot timpul o mãnuºã pe timpul zilei.

ªi totuºi îi era atât de dor de mama sa...13ani... era prea devreme ºi prea târziu ca sã regreteceva. Chipul acela de Madonã ºi-l aducea preabine aminte chiar ºi în acest moment. Îºi aruncã

Simona NOAPTEªSimona NOAPTEªSimona NOAPTEªSimona NOAPTEªSimona NOAPTEªclasa a X-a Fclasa a X-a Fclasa a X-a Fclasa a X-a Fclasa a X-a F

pe ea câteva haine, îºi încãlþã în grabã pantofii ºicoborî încet scãrile. Stãtea la etajul patru. Îi plãceaacolo, se simþea mai aproape de lunã. Ajunsã jos,pãºea uºor printre copacii albi ºi negri. Avea înbuzunar o bucatã de hârtie ºi un creion. Erapentru prima oarã, în 13 ani, când trecea stradãsã intre în bisericã. Buclele îi cãdeau tot mai grelepe umerii reci. Inima îi bãtea foarte încet. Abiadacã o mai simþea în liniºtea infernalã. Dar cândintrase ea în curtea bisericii? Cum reuºise sãtreacã de zid? Reuºise.

Era purtatã de alþi paºi, de alþi oameni, dealtã raþiune. Cãuta o uºã. Dar nu spre ieºire, cispre intrare. Ajunse la un moment dat la o uºãimensã faþã de gândurile ei. O umbrã a unui semnpe care îl vãzuse la moartea mamei sale ºi pecare îl folosea adesea în primii sãi ani de viaþã oacoperea. Uºa era puternicã, dar nu mai puternicãdecât voinþa celor care o îndemnau de la spate.Gâtul ei era înþepenit, iar mâna sa strivea înbuzunar bucata de hârtie. O mare de lumânãri îicucerea spatele, dar nu era capabilã sã vadã cinee. MariaMariaMariaMariaMaria pãºea spre întuneric, într-o bisericã deumbrã, cu o luminã oarbã din spate. Nu ºtia deunde vine, nici încotro se îndreaptã. În faþa ei seaºternea un gol adânc, între vãzduhul care nuse mai sfârºea în faþa ochilor ºi între linia sufletuluiei. O simþea pe mama sa. Era ºi ea, undeva acolo,pierdutã în acel hãu. Dar ce era acolo? O casã,o bisericã, un abis, o scarã spre cer? ªi ea cetrebuia sã facã? Sã urce? Erau întrebãri pe carefrica cu greu îi dãdea voie sã ºi le punã. Se oprila un moment dat, undeva în spaþial acela fãrã deînceput ºi fãrã de sfârºit. De jur împrejurul ei auvenit cinci femei. Una dintre ele era mama sa.Þinea în mâna cartea de pe raft. O deschise.Acum avea primele pagini. Spuse: “Nu trebuiesã o mai citeºti. O vei ºti pe toatã. O vei trãi petoatã”. MariaMariaMariaMariaMaria le-a privit pe toate pe rând,temându-se sã se apropie de vreuna dintre ele.Apoi, dintr-un semn scurt, toate au întins mânadreaptã spre ea. Toate aveau acelaºi semn-peºtele. Ele s-au îndreptat spre ea cu paºi identiciiar ea avea privirea aþintitã spre mama sa. Aveaaceleaºi bucle mari ºi negre. Dar ochii sãi nu maierau la fel de blânzi. Erau dispãruþi, pierduþi înprivirile mãrunte pe care le pãrãsise de mult înmintea MarieiMarieiMarieiMarieiMariei.

Dupã ce s-au apropiat, acestea i-au atinstâmplele iar ei i s-au înfãþiºat din nou biserica,cele cinci femei; le vedea cum acestea îi atingtâmplele ºi apoi era într-o grãdinã mare ºi plinãde flori. Þinea în braþe o fetiþã frumoasã. Erafericitã. Zâmbea. Zâmbea?! De când învãþate easã facã gestul ãsta? Mama sa zice: “E frumoasã,nu? Seamãnã cu tine... seamãnã cu noi. E fiicata. Dar ce pãcat cã va muri numai la 13 ani.”MariaMariaMariaMariaMaria spuse: “Dar eu nu am nicio fiicã. ªi nici nuvoi avea.” “Dar trebuie sã ai. Deºi, ar trebui sãmori acum. Te cruþãm. Trebuie sã fim 7, toatemoarte ºi toate având acelaºi sânge.” “Ceblestem? Care ºapte? Ce sânge?” Cea maibãtrânã dintre femei fãcu un pas înapoi ºi spuse:“Blestemul meu. Acesta þine ºapte generaþii ºipânã când cea de-a ºaptea nu va muri, sufletelenoastre nu vor avea odihnã. De fapt tu ar trebui


sã fii moartã deja.” “Dar eu sunt moartã. Am muritodatã cu mama.” Ecoul acestor cuvinte rãsunãrece, nemilos în trupul sãu gol. “Rolul tãu nu s-aterminat încã, unicul tãu rol.”

“De ce biserica aceasta, mamã?” Femeilenu au mai putut rãspunde. Se ridicau ca un fumprin turla înaltã ºi dispãreau înainte sã ajungã învârf. Începuse sã rãsarã soarele. Prin geamurilestrãvezii ºi mici, lumina o lovea. Gãsi acum cuuºurinþã uºa prin care ieºi. În fata bisericii, semnulnecunoscut dispãruse. Îi luase acum locul unsemn cãruia îi ºtia prea bine înþelesul. De acolorãsãrea acum soarele. Auzea trenul. Nu voia sãse întoarcã în camera ei. Mergea în continuare.Cãuta gara. Aceasta era pustie, ca de obicei.MariaMariaMariaMariaMaria era pe marginea peronului, aºteptândtrenul. Înainte sã se urce în el, scoase filã de hârtieºi creionul ºi scrise: o, aº fi ceea ce sunt, nimicmai mult decât o bucatã de carne.

MariaMariaMariaMariaMaria s-a urcat în tren, înainte ca acestasã ajungã. ªtiuse ce sã facã. Gãsise o ieºire.Înainte de aceasta a spus: “am murit, acum suntmoartã; îþi voi face pe plac, mamã, voi muri.”

În acel moment, biserica dispãru. Apãruîn locul ei un parc. În mijlocul sãu erau ºase copacicu aceeaºi rãdãcinã. MariaMariaMariaMariaMaria murise de douã ori.Îndeplinise blestemul. Trebuiau sã fie ºapte dinneamul lor care mor, dar totul se terminase aici.Sufletul MarieiMarieiMarieiMarieiMariei murise odatã cu moartea mamei.Ea nu mai existã de atunci ca un om normal. Eradoar un trup plin de o entitate necunoscutã, caresigur nu era MariaMariaMariaMariaMaria cea de demult. Acum ºi trupuls-a dus... Totul se terminase.

Un vânt nãpraznic se aprinsese ºi intrasepe geamul lãsat deschis de MariaMariaMariaMariaMaria. Stinseselumânarea ºi rãvãºise toate schiþele,împrãºtiindu-le pe stradã. O fetiþã a ridicat unadintre file, a privit-o lung ºi a spus: “Ce ciudat!...niºte foi goale...”

Irina Chiriþã - PEISAJ URBANIrina Chiriþã - PEISAJ URBANIrina Chiriþã - PEISAJ URBANIrina Chiriþã - PEISAJ URBANIrina Chiriþã - PEISAJ URBAN


Andreea MILANOVICIAndreea MILANOVICIAndreea MILANOVICIAndreea MILANOVICIAndreea MILANOVICIclasa a XI-a Eclasa a XI-a Eclasa a XI-a Eclasa a XI-a Eclasa a XI-a E

Pornind de la trãsãturile povestirii ºi având ca model procedeul intitulatPornind de la trãsãturile povestirii ºi având ca model procedeul intitulatPornind de la trãsãturile povestirii ºi având ca model procedeul intitulatPornind de la trãsãturile povestirii ºi având ca model procedeul intitulatPornind de la trãsãturile povestirii ºi având ca model procedeul intitulatpovestire în povestire, elevilor li s-a cerut sã realizeze o astfel depovestire în povestire, elevilor li s-a cerut sã realizeze o astfel depovestire în povestire, elevilor li s-a cerut sã realizeze o astfel depovestire în povestire, elevilor li s-a cerut sã realizeze o astfel depovestire în povestire, elevilor li s-a cerut sã realizeze o astfel denaraþiune. Proiectul a fost propus de prof. Crina Capotã.naraþiune. Proiectul a fost propus de prof. Crina Capotã.naraþiune. Proiectul a fost propus de prof. Crina Capotã.naraþiune. Proiectul a fost propus de prof. Crina Capotã.naraþiune. Proiectul a fost propus de prof. Crina Capotã.

Un vis (Povestire în ramã)Un vis (Povestire în ramã)Un vis (Povestire în ramã)Un vis (Povestire în ramã)Un vis (Povestire în ramã)În rãcoroasa dimineaþã de primãvarã, cu

puþin soare ºi cu zgomotele obiºnuite ale oraºului,se pare cã norocul se hotãrãºte sã vinã ºi înbraþele celei care-l aºtepta. Bucuria plutea pestecerul care se aratã senin ºi curat ca o petalã demiozotis, peste copacii ºi iarba ce erauînveºmântate în mãtãsuri verzi, peste florile careerau colorate în nuanþe catifelate ºi-ºi deschideauarmonios cupele încãrcate cu un parfum ameþitor,menit sã atragã interesul insectelor.

Cu câteva zile în urmã am hotãrât cu Anasã mergem într-o cafenea sã povestim desprece ni s-a intâmplat în ultima vreme. Ne-am întâlnitîn faþa parcului care conducea spre strãziînguste, cu pavaje vechi ºi blocuri frumos coloratece ascundeau ghivece cu flori la geamuri, iar laparter se aflau magazine, librãrii ºi cafeneauaunde am intrat. Aceasta era amenajatã în stilvechi, cu mãsuþe ºi scaune de lemn, parchetlustruit, lumânãri colorate ºi frumos mirositoare,vaze cu flori albe delicate, pe perete un ceasimens care pãrea cã face timpul sã stea în loc,însã era doar o iluzie; dacã priveai cu atenþie, aceletransparente se miºcau fãrã oprire. La geamuriperdelele albe, frumos decupate pãstrau un aerintim ºi boem al locului, iar ºemineul din spate,unde focul ardea necontenit, te îndemna larelaxare ºi chef de a povesti.

Afarã, poveºtile lumii curgeau necontenit,însã nu mai exista nimic în afara acelui loc, cuamestecul orb al miresmelor ºi lumina aceleidimineþi ce ne mângâia feþele ºi picura bucurie însuflet. Când ne-au fost aduse ceaiurile, Ana aînceput discuþia:

- Am sã-þi povestesc visul meu recent: aavut loc într-o noapte sub razele protectoare alelunii noi. Acesta m-a prins sub vraja sa. Tulburãtorsi învãluitor, visul m-a purtat în vârtejul formelorce-ºi cãutau contur, când deodatã visul s-a spartºi, în licãrirea miilor de cioburi, lumina s-apreschimbat în curcubee ce inundau lumea cujocul lor vesel de culoare ºi parfum. M-am trezitîn faþa unei case albe, imense, din care se auzeamuzica ce strãpungea aerul, iar lumina aurie dela geamuri invada întunericul.

Am înaintat în mod instinctiv spre ea ºi,deschizând uºa, am observat agitaþia din jur,asemenea unui univers haotic, o melodieîmbietoare, ce ademenea la dans. Femeile erauîmbrãcate în rochii cu corset, lungi pânã înpãmânt, foarte ample, strãlucitoare, purtau bijuteriipreþioase ºi pãrul prins, cu onduleuri perfecte, iarbãrbaþii erau în costume elegante. Când am privitmai atent, am observat cã toþi purtau mãºti,doamnele - ornamentate cu pietre strãlucitoare,pene sau paiete, iar domnii - mãºti simple, negre.

Participanþii la bal, de o eleganþãostentativã, dansau, þineau pahare de cristal cu

ºampanie în mânã, vorbeau ºi se plimbau în jurcãutând parcã mereu câte ceva interesant.Candelabrele cu cristale strãlucitoare luminauintens încãperile, trezind totul la viaþã, însã în jurtimpul curgea foarte încet. Mãsuþe mici, cu diferitecãrþi superb copertate mi-au trezit atenþia, iar cândam deschis pe una dintre ele, am observat cãfoile erau albe, nu scria nimic. Am încercat sãdispar din aglomeraþie, am deschis o uºã ºi amajuns într-un coridor lung, cu niºte covoare frumosbrodate, aduse parcã din Arabia. Pe pereþi amvãzut tablouri ce pãreau a fi ale unor pictorifaimoºi, iar la capãtul coridorului se afla o oglindãimensã cu pietre strãlucitoare încrustate.


M-am privit în oglindã; aveam o rochie bejcu pietre aurii ºi având o mascã cu dantelã pemargini. Câteva secunde am rãmas uimitã defrumuseþea hainelor pânã când am vãzut înspatele meu un bãiat care mã privea ºi nu purtamascã. I-am zâmbit, am stat unul lângã altul fãrãsã ne atingem, în valuri aproape palpabile deenergie ºi ne-am privit timp de câteva secunde,iar când m-am întors spre el, a dispãrut, lãsândîn urmã o mãtase de verde crud, pete mov,portocalii, albe, roz, ce þeseau desene floraleuimitor de gingaºe, care încântau privirea ºiparfumau plãcut vãzduhul într-un amestecolfactiv dulce-amãrui.

M-am trezit, întristatã cã visul s-aterminat. Aº vrea sã mai admir îmbrãcãmintea ºisã mai ascult muzica de la bal.

Deodatã, Ana rãmâne cu privirea fixã lacineva din spatele meu. Am întrebat-o dacã a pãþitceva ºi mi-a rãspuns emoþionatã:

- El e bãiatul din vis!M-am întors spre el, iar acesta a zâmbit

delicat. Am rãmas uimitã, deoarece nici eu ºi niciAna nu ºtiam cine era, însã dupã un moment ne-am întors iar spre poveºtile noastre, în aceacafenea cu parfum de epocã.

VVVVVasilicã Ioan - PRIVIREAasilicã Ioan - PRIVIREAasilicã Ioan - PRIVIREAasilicã Ioan - PRIVIREAasilicã Ioan - PRIVIREA


Aburi de cafeaAburi de cafeaAburi de cafeaAburi de cafeaAburi de cafeaEste o searã de vineri, iar eu stau într-o

cafenea, sorbind uºor dintr-o ceaºcã de cafea,topindu-mã în aroma dulce-amãruie. În faþa loculuialãturat se aflã o ceaºcã de cafea pe jumãtategoalã, în care pluteºte indiferentã o petalã detrandafir, iar în aer se disipeazã o aromã tandrã,un parfum de femeie ce se împleteºte cu aburulîntr-un festival aromatic pe care îl gust ca pe unafrodisiac.

În timp ce mã contopesc cu acordul prãfuitde chitarã ce rãzbate de la radioul vechi din colþ,un domn se aºeazã pe scaunul din faþa mea.Arãta excentric, dar într-un mod plãcut. Avea înjur de patruzeci de ani, însã privirea lui era încãtânãrã. Purta o pãlãrie maro, la gât avea o mulþimede pandantive, iar pe degetul mare mi-a atrasatenþia inelul de argint inscripþionat cu multesimboluri. Pãrea cã vine din alt timp, contopindu-se perfect cu atmosfera veche a cafenelei.

- Nu trebuia sã o laºi sã plece!Am rãmas uimit, dar în acelaºi timp am

decis sã fiu indiferent, luând acea posturã dematur care nu are nevoie de sfaturi. Arãtamamuzant, dar nu eram pregãtit sã ascult o altãpoezie tristã a vieþii.

- Uite, ºtiu cã iþi doreºti sã stai singur înaltarul tãu de miresme, dar eu o sã-þi spun opoveste, exact cum menestrelul ar cânta pentrustãpânul sãu.

Eram tânãr, un chitarist celebru ºi înstãrit.Eram o fire rebelã ºi nonconformistã, trãindu-mi

viaþa în acorduri de cântece de chitarã. Într-osearã, mã intorceam de la un concert, pierzându-mã alene pe strãzile oraºului; pânã când am trecutpe lângã ospiciu. Acolo, am vãzut-o pentru primaoarã pe ea. Avea pãrul ºaten, curgându-i lin spreochii cãprui, aproape negri. Avea un zâmbet dulce,uºor diabolic, iar buzele sale se miºcau la fel degraþios ca valurile mãrii. Cânta ºi dansa în luminaapusului, fugind ºi râzând ca o bezmeticã. Amplecat ochii ºi am continuat sã merg, dar cufiecare pas mã mistuiam de focul unei pasiunisubite. Am încercat sã fug, sã mã prefac cã totula fost doar un vis, dar nu am reuºit. Am alergatînapoi cu gândul sã o rãpesc ºi sã fug cu ea înlume. Dar nu mi-au dat voie sã intru.

Zilele au trecut ºi mie mi se fãcea tot maidor de ea. Am visat mereu sã mã îndrãgostescspontan, dar asta depãºea chiar ºi orizontulimaginaþiei mele. Aºa cã am nãscocit un plan. M-am îmbrãcat în pirat ºi mi-am transformat maºinaîntr-o corabie pe roþi. Am arborat mândru steagulnegru. Am luat o sticlã de rom, ca sã-mi închidluciditatea în amara închisoare exoticã, ºi amînceput sã gonesc prin oraº ca un nebun, plutindpe valurile de ciment, intrând în magazine ºiameninþând vânzãtorii cu un cuþit lucios. Totul s-a terminat când sunetul sirenelor poliþiei s-aîmpleticit cu ecourile surde ce-mi bombardautimpanele, iar cãtuºele reci mi-au prins mâinile înîmbrãþiºarea lor de gheaþã. Vãzând cã nu sunttocmai cel mai sãnãtos individ, m-au dus la unspecialist, unde mi-am dat toatã silinþa. Am pretinscã sunt o pasãre, am fãcut ca un tren fãrã garã,pânã când, enervat la culme, doctorul a cerut sãfiu internat preventiv la ospiciu.

Acolo m-am întâlnit cu ea ºi am începutsã vorbim. Nu voia sã-mi spunã cum se numeºte,ºi-ºi umfla buzele de câte ori o întrebam. Îmi recitadin Poe, iar eu îi cântam la chitarã. Îi plãcea lanebunie. Am început sã ne apropiem tot mai mult,dar nu eram sigur cã ea s-ar fi putut îndrãgosti demine. Într-o zi, a venit la mine, m-a sãrutat timidºi apoi a fugit. Am cãutat-o toatã ziua, dar era denegãsit. Am mers în camera ei ºi pe masã stãtearãsfirat un caiet: jurnalul ei. Am început sã citesc,deºi ºtiam cã nu e bine. Însã ceea ce am gãsit,m-a intrigat. Se pare cã nici ea nu era nebunã, cise prefãcuse ca sã primeascã adãpost aici.

Se juca cu mine, iar mie îmi plãcea, mai alescã acum îmi daduse un semn. Înnebunit deiubirea pe care o purtam acestei mici fãpturi, amhotãrât sã o rãpesc de acolo ºi sã fug cu ea. ªiaºa am ºi fãcut. Seara am mers în camera ei, amluat-o de mânã ºi i-am spus sã mã urmeze. ªi deatunci m-a tot urmat pretutindeni, pribegindîmpreunã cu mine, împarþind iubire ºi fericire într-o zi cât alþii într-o viaþã.

- Crede-mã, iubirea mai cere sacrificii ºilucruri nebune. Dacã iubeºti cu adevãratfã-le fãrã ezitare.

- Dar cum se terminã povestea? amîntrebat eu.

- Cine a spus cã s-a terminat? a rãspunsel, dupã care a dispãrut pe uºa cafenelei.

Leonard ENACHELeonard ENACHELeonard ENACHELeonard ENACHELeonard ENACHEclasa a XI-a Eclasa a XI-a Eclasa a XI-a Eclasa a XI-a Eclasa a XI-a E


Oana Dulvarã - CAFEA ÎN DOIOana Dulvarã - CAFEA ÎN DOIOana Dulvarã - CAFEA ÎN DOIOana Dulvarã - CAFEA ÎN DOIOana Dulvarã - CAFEA ÎN DOI



DESPRE CERCUL DE LECTURÃDESPRE CERCUL DE LECTURÃDESPRE CERCUL DE LECTURÃDESPRE CERCUL DE LECTURÃDESPRE CERCUL DE LECTURÃ“FINAL DESCHIS”“FINAL DESCHIS”“FINAL DESCHIS”“FINAL DESCHIS”“FINAL DESCHIS”

Cercul de lecturã “Final deschis” de laColegiul Naþional “Unirea” din Focºani esteconsiderat, atât de iniþiatorul ei, prof. Janet Popoiu,cât ºi de profesorii coordonatori, prof. MariaZgãbãrdici ºi prof. Cristina Chiriac, un proiectambiþios care îºi propune sã demonstreze cãadolescenþii sunt încã pasionaþi de lecturã.

“Final deschis” a luat fiinþã la începutulacestui an ºcolar ºi sperãm sã aibã o viaþã câtmai îndelungatã.

Scopul declarat al cercului este stimulareaºi dezvoltarea gustului pentru lecturã al elevilor.Aceasta trebuie sã ocupe un loc în devenireaumanã, formând deprinderi care desãvârºesceducaþia culturalã, moralã ºi socialã. Estepopularizatã astfel necesitatea lecturii camodalitate de formare a personalitãþii.

Am înþeles cã trebuie sã facem efortul dea ne adapta limbajul ºi modul de lucru mentalitãþiiunor elevi care trãiesc în secolul XXI, dezorientaþide zarva mediilor ºi de rumoarea discursurilorparalele, solicitaþi de TV, de internet ºi de industriaculturalã, asupra cãrora nici familia, nici ºcoalanu mai au controlul din trecut. În fapt, aceºti tinerinu sunt deloc insensibili marilor idei, sunt deschiºica ºi generaþiile de altãdatã, interogaþiilor despreatitudini ºi valori. N-au însã impulsul sã seexprime din cauza orgoliului sau a distanþei ºi asuspiciunii pe care o simt la adulþi. Menþionãm,aºadar, cã elevii care vin la cercul de lecturã sunt

trataþi ca niºte interlocutori veritabili. Dorinþanoastrã este sã transformãm lectura extraºcolarãdintr-o corvoadã într-o plãcere, sã nu se maiconjuge la imperativ verbul “a citi”, sã îmbinãm înalegerea cãrþilor principiul ofertei generoase cucel al alegerii individuale.

Dialogul este principala “armã” folositã laîntâlnirile membrilor cercului. Exerciþiul dialoguluiautentic nu rezidã în schimbul de replici, ci înatingerea unui nivel capabil sã integreze punctele

de vedere discutate. Lipsa tutelãrii, tolerarealibertãþii nestingherite a cuvântului (pe care oautolimiteazã pânã la urmã decenþa însãºi amembrilor cercului), voluptatea confruntãriicolocviale sunt aspecte fundamentale aledesfãºurãrii ºedinþelor cercului de lecturã.

Cercul este organizat pe douã secþiuni,una dedicatã elevilor de gimnaziu ºi una dedicatãelevilor de liceu. Întâlnirile membrilor cercului auloc o datã la douã sãptãmâni, sâmbãta, alternativ,gimnaziu-liceu. Uneori, când lecturile se suprapun,ºedinþele sunt comune. Elevii au decis, împreunãcu cele trei doamne profesoare de românã, listade lecturi pentru acest an ºcolar.

Pentru gimnaziu, am încercat sã þinemcont de listele de lecturi “clasice” pentru claseleV-VIII, dar am luat în considerare ºi cãrþi pe carele-au citit unii elevi sau despre care au auzitvorbindu-se ºi au dorit sã le discutãm ºi la Cerculde lecturã. Iatã cãrþile pentru care am optat:

Lãstarul meu de portocal de Jose Mauro deVasconcelos

Poveste fãrã sfârºit de Michel EndeEnciclopesia zmeilor de Mircea CãrtãrescuBãiatul cu pijamale în dungi de John Boyne

Amurg de Stephanie MeyerDavid Copperfield de Charles Dickens

Pescãruºul Johnatan Livingston de Richard BachUltima Licornã de Peter Beagle

Micul Prinþ de Antoine de Saint-Exupéry



Trei dinþi din faþã de Marin SorescuCãrþile propuse spre lectura ºi analiza

elevilor de liceu au fost alese cu gândul atât laautorii canonici din literatura românã(G.Cãlinescu, Camil Petrescu etc.), cât ºi la autoricare i-au impresionat pe elevi. Astfel, vom citifragmente ºi vom discuta despre urmãtoareleromane:

Roºu ºi negru de Stendhal, Falsificatorii de bani de André Gide,

Eugenie Grandet de Honoré de Balzac,Nemurirea de Milan Kundera,

Cititorul din peºterã de Rui Zink,În cãutarea timpului pierdut de Marcel Proust,

Viaþa pe un peron de Octavian Paler,Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade,

Groapa de Eugen Barbu,Bãiatul cu pijamale în dungi de John Boyne.

Sperãm ca propunerile noastre pentruacest an ºcolar sã reprezinte câteva sugestii delecturã ºi pentru elevii care nu vin la ºedinþeleCercului, dar care au ca hobby cãrþile.

Încheiem prin a aminti pãrerea scriitoruluiportughez Rui ZinkRui ZinkRui ZinkRui ZinkRui Zink în romanul Cititorul dinpeºterã: “Pentru Anibalector, o carte este oîntâlnire între douã voci: a noastrã ºi a cãrþii”,opinie pe care o considerãm o pledoarie sincerãpentru lecturã.

prof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICIprof. Maria ZGÃBÂRDICI

În cadrul ºedinþelor Cercului “ Final deschis” elevii au oportunitatea sã-ºi exprimeliber propria viziune asupra cãrþilor citite ºi am ales opinia Cristinei StancuCristinei StancuCristinei StancuCristinei StancuCristinei Stancu (IX F) despreVVVVViaþa pe un peroniaþa pe un peroniaþa pe un peroniaþa pe un peroniaþa pe un peron de Octavian PalerOctavian PalerOctavian PalerOctavian PalerOctavian Paler.

A vorbi despre precepte morale precum:Adevãr, Dreptate, Dragoste în singurãtateadezarmantã a peronului este un act de bravurã,când nu mai existã raþiune ºi temei, “profesorul”nu înceteazã sã-ºi activeze în fiecare momentmecanismele emoþionale, filtrarea sa eticã nefiindsub supraveghere socialã, sub presiunea“mãºtilor de sticlã” , poate cãpãta orice dimensiuni,indiferent de cât de groteºti sau hiperbolice sunt.Permanent, se afiºeazã o oglindire de dragulimaginii,o meditaþie de dragul sloganului luiDescartesDescartesDescartesDescartesDescartes: “Gândesc, deci exist.”, o dovadã deluminã în spaþiul tentacular al peronului ºi alcronotopului ce-l înconjoarã ca o aurã misticã.Un roman depãrtat de curentul realismuluitradiþionalist, un roman care, deºi declaratîmpotriva mãºtilor, a atitudinilor histrionice, poartão mascã; sub fardul diegezei, se aflã cu fervenþã,cu tumult, alegoria, lirismul, paroxismulintrospecþiei, e un roman al absolutului, al pustiului.

Volumul poate fi privit pe un fir interpretativdiversificat, funcþioneazã într-o anumitã mãsurãºi ca o vagã “ars poetica” (scopul confesiunii ede a micºora influenþa hipnoticã a pustiului saude a-ºi susþine pledoaria împotriva cobrelor,simboluri funeste ale înfrângerii de sine), cuvântulnu e logos, nu e demiurgic, e noroi de idee ºi degând alert ce tinde spre înãlþimi de meniri, emarasm, e o creaturã indefinitã, cu forme ºicontururi friabile. Cuvântul pare a se preschimbaîntr-un profet al amintirilor, prin manifestare, prinexprimare el adânceºte misterele interioare ºiprezice subtil dezastrul, destinul, o Fortuna cuaer artistic.

Cei doi protagoniºti: “profesorul” ºiEleonora nu sunt departe de ideea de cupluprimordial sau, dimpotrivã, de perechesupravieþuitoare apocalipsei, indiferent ce formãar cãpãta aceastã distrugere în masã: zdrobireimoralã, pierdere a identitãþii, jocul actoricesc

perfid al cotidianului, orice chip al epilogului tragicreprezintã un motiv de naufragiu spiritual.

Peronul nu dispune de o concreteþe solidã,el poate exista sau, dimpotrivã, poate fi lãsat sãexiste, sã se aºtearnã într-un colþ al minþii ºi sãfie animat de subconºtient. Un fel de ºarpeOuroboros, care îºi muºcã simbolic coada, careîmpiedicã dezintegrarea, “o dialecticã materialãa morþii ºi a vieþii, moartea ce iese din viaþã ºiviaþa ce iese din moarte” (BachelardBachelardBachelardBachelardBachelard), peronul eo dimensiune bivalentã: al revelaþiei ºi al rãzboiuluiinteriorizat. Înconjurat de spaþii adiacente, cusimilaritãþi de esenþã, peronul devine un centru alcercului cosmic. Mlaºtina – un interzis refugiu alFiarei din sufletul “profesorului”, unde tentaþia dea deveni adept al “religiei urii”, de a deveni“îmblânzitor de cobre” e uriaºã, echivaleazã cupãcatul biblic din capitolul Genezei, cu toate cãacest viciu e în stare embrionarã, nu e sãvãrºit,ci admirat ca un spectacol. Pânã la urmã,“profesorul” echivaleazã cu un Adam venit sã-ºirãscumpere greºeala originarã, un Adam proscrissau un personaj de-al lui PapiniPapiniPapiniPapiniPapini, “un uomo finito”.Deºertul contureazã sfârºitul autocunoaºterii caun ritual de iniþiere, introspecþia dovedindu-sepânã la urmã a fi doar o treaptã ezotericã sprelupta finalã. Peºtera, relicva a paradisului conformporuncii a zecea din propriul decalog, reprezintãun loc al crimei afective, unde singurãtateaanuleazã orice sentiment, unde abrutizarea ialocul diafanei expresii personale. Cu toate cã econsideratã un rai detronat, grota pãstreazã dinsubstanþa edenicã doar uitarea, letargia ºisenzaþia nulului, a increatului.

Formula finalã “Doamne, apãrã-mã demine însumi” se aseamãnã cu o incantaþie, dar ºicu o imprecaþie, o oscilaþie între a crede ºi a seteme, a striga, a da naºtere þipãtului eliberator, curiscul de a se prãbuºi tot edificiul anterior, ridicatpe tãcere.


Scrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosScrisoare cãtre Fãt-FrumosEra spre sfârºitul semestrului I, mai precis,

pe 12 ianuarie 2006, când aveam înaltã calitatede diriginte al clasei a IX-a E filologie, cu 28 deadolescente peste mãsurã de curioase ºi, încãrãbdãtoare. La obiectul literatura românã,parcursesem aproape integral, conformprogramei, capitolul “Iubirea”, dar... cu textecomentate. Era nevoie de ceva nou, ceva caresã le reaminteascã (discret) cã între text ºi viaþãnu e chiar o prãpastie.

Le-am cerut sã scoatã o coalã de hârtiepe bancã ºi sã alcãtuiascã o scrisoare. Pentru ale pregãti puþin, le-am întrebat dacã zvonurile suntadevãrate. Brusc, au devenit foarte atente (cânde vorba de zvonuri...), urmãrindu-mã cu privirea:“Ce zvonuri?” “Se spune cã îl aºteptaþi pe Fãt-Frumos!”. Vagi proteste, râsete, dar pânã la urmãau recunoscut - îl aºteptau pe Fãt-Frumos.

“Dacã lucrurile stau aºa, adresaþi-i oscrisoare! Trebuie sã afle ºi el, nu credeþi?”. Aufost cu totul de acord. Le-am spus cã nu eobligatoriu sã semneze cu numele real, dar cã levoi pãstra pentru cursul festiv, la sfârºitul claseia XII-a. Ceea ce s-a ºi întâmplat.

Când am ajuns acasã, am avut destulemotive sã rãmân visãtor, înduioºat,recunoscându-mã în neliniºte ºi orizontul lor deaºteptare, aºa cum am fost la aceeaºi vârstã.

Dar, e adevãrat, au fost ºi suficiente motive deamuzament. Prima mare surprizã a fost sã aflucã elevele mele se numeau Ileana Cosânzeana,Dulcineea, Frumoasã din Pãdurea Adormitã,Julieta, Cenuºãreasa, Regina, Aurora, Îngerul(tãu) pãzitor.

Am þinut cu strãºnicie secretul, pentru cã- dacã s-ar fi aflat - m-ar fi invidiat toatã cancelaria.

Surprizele nu s-au oprit aici. Unele epistoleglisau spre registrul grav, altele spre acela ludic,sprinþar. Iatã douã mostre care m-au pus mult pegânduri: “...sunt o adolescentã care îºi doreºtefoarte mult un Fãt-Frumos, pe un cal alb, dacã sepoate, care sã vinã sã mã salveze din acestlabirint al groazei, pãzit de un balaur”. Meritã sãcomentãm. E modestã. Ea vrea “un Fãt-Frumos”,nu mai mulþi. Þine mai mult la culoarea calului.Concesivã: “dacã se poate”. În al doilea rând,cred cã aþi înþeles cu uºurinþã cã spaþiul ºcoliieste receptat ca un “labirint al groazei”. Cât despre“balaur”, ce sã mai vorbim e foarte limpede desprecine e vorba... Nu altfel gândeºte o colegã a eicare scria la acea orã: “Mã simt ca o prinþesãcare aºteaptã sã fie salvatã din ghearele unuimonstru teribil...” Nu-mi vine sã cred: “balaur”;”monstru”; ”labirint al groazei”... Într-un cuvânt,ce bine-i la ºcoalã!

Una dintre prinþesele mele l-a citit cuatenþie pe Cervantes: “Aºa cum Don Quijote îºialesese un suflet de nicãieri, tot astfel îmi dorescsã mã gãseºti ºi sã ne împlinim în cea maifrumoasã comuniune sufleteascã.” Mai departe:“De oriunde ai veni, vreau sã ºtii cã Dulcineea teaºteaptã!” Cum ar fi putut sã reziste Fãt-Frumosunei asemenea chemãri? Altcineva îl are peEminescu în minte, atunci când îºi mãrturiseºtesentimentele: “Te port în suflet mereu ºi n-aº vreasã pleci vreodatã” (Cam greu s-o iei din loc, avândîn vedere locaþia). “Sufletul meu arde-n iubire caparã”. (Vã sunã cunoscut nu-i aºa?) ªi, la aceastãtemperaturã, urmeazã declaraþia de posesiune:“Sufletul tãu îmi aparþine, viaþa mea þi-o dãruiescþie”. Dana, cea care semneazã rândurile de maisus, pune altfel problemã: Fat Frumos a venit.Mai mult decât atât, e adjudecat. Într-o altãepistola, Julieta este, la cei ºaisprezece ani aisãi, un om serios, cu gânduri matrimoniale bineajustate: “Visez de micã sã ne mutãm într-o vilãcu douã etaje, sã avem multe maºini (modest)...eu o sã fiu rãþuºca cea urâtã (?)... tu o sã fii obroscuþã (?), mai negociem (??)” Ceva maideparte: “Pânã o sã te întâlnesc, o sã mãnânctot singurã... Aºtept cu multã nerãbdare momentulcãsãtoriei... ca sã mâncãm împreunã!” (iatã oCosânzianã pe deplin conºtientã de avantajelecãsãtoriei).


Irina Chiriþã - LUCEAFÃRULIrina Chiriþã - LUCEAFÃRULIrina Chiriþã - LUCEAFÃRULIrina Chiriþã - LUCEAFÃRULIrina Chiriþã - LUCEAFÃRUL


Sã recunoaºtem: Julieta are obiectivefoarte clare, cu ºanse foarte mari de a le ºiîndeplini.

O altã Cosânzeanã se dovedeºte extremde exigentã. Din punctul ei de vedere, lucrulãudabil, frumuseþea nu e suficientã: “Dacã nu aio cultura generalã temenicã, cel puþin trei cãrþipublicate (n-ar strica sã fie un best-seller) ºi oviaþã socialã activã (la piaþã, la bucãtãrie), aº vreasã ºtii cã nu mai sunt interesatã de prezenþa ta,aºa cã poþi sã-þi parchezi calul în altã parte. Eumai pot aºtepta.” Iar Regina se confeseazã cutoatã candoarea: “N-aº fi crezut. Dar a venit ºitimpul meu. Te-ai apropiat de mine. Mi-ai vorbit. prof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZ

Cu toate cã eu sunt o fire foarte dificilã, tu mi-aiatins punctele sensibile ºi... inevitabilul s-aîntâmplat. M-am îndrãgostit.”

11 iunie 2009. Au trecut aproape patru ani.Le privesc cu emoþie abia stãpânitã. Îmbrãcateîn robe elegante, la fel de emoþionate ca ºidirigintele lor, ca ºi colegii, colegele mele, maifrumoase ca niciodatã, Cosânzenele, Julietele,Reginele strãlucesc de încântare, conºtiente –probabil - cã asemenea momente nu avem dreptulsã le ratãm. Mai ales cã Fãt-Frumos se aflã defaþã. Undeva, în sala de festivitãþi.

Odã (în metru antic) – o interpretareOdã (în metru antic) – o interpretareOdã (în metru antic) – o interpretareOdã (în metru antic) – o interpretareOdã (în metru antic) – o interpretare

Poezia “Odã (în metru antic)” de MihaiMihaiMihaiMihaiMihaiEminescuEminescuEminescuEminescuEminescu reprezintã în primul rând dualitateageniu-om, muritor-nemuritor, fiind alcãtuitã dinparadoxuri ºi antiteze. Enunþul impresionant dinprimul vers, “nu credeam sã-nvãþ a murivreodatã”, dã de înþeles poziþia superioarã apoetului faþã de restul lumii – el învaþã sã moarã,el ºtie ceva ce nimeni altcineva nu pare sã ºtie.

“Steaua singurãtãþii”, “voluptatea morþiineîndurãtoare”, “suferinþã dureros de dulce”, toateaceste metafore ne ilustreazã destinul tragic alartistului: blestemat sã fie întotdeauna singur, sãse dezmembreze pânã aproape deautodistrugere prin creaþia sa, durerea fiindmateria primã pentru artã.

Poezia devine astfel o oglindã spre sufletulpoetului, atât de sincerã ºi de adâncã încâtaproape ne sfiim sã privim înãuntru. Este strigãtulde suferinþã al sufletului sfâºiat care tânjeºte dupãreîntregire: “ca sã pot muri liniºtit, pe mine mieredã-mã!”

Dualitatea prezentã în acest sufletcreeazã tensiuni insuportabile pentru totul unitar:partea umanã, tânjind dupã înþelegere, integrareºi fericire, ºi geniul, nepãsãtor faþã de planurileinferioare, bucurându-se de singurãtate ºi deunicitate, nemuritor prin creaþia sa. Într-unamestec bizar de narcisism ºi masochism, acestsuflet se jertfeºte celui mai înalt scop: artei.

Conflictul sãu este pur interior, neputândfi rezolvat decât din interior - este o luptã a sineluicu sinele. Pentru a putea fi salvat, el trebuie sãînveþe sã moarã, dar încearcã în acelaºi timp sãrenascã, sã ajungã ºi mai sus: “Pot sã mai reînviuluminos din el ca pasãrea Phoenix?”

Scopul final este întregirea. Dupã toatedezmembrãrile ºi sfâºierile impuse de statutul degeniu, el trebuie sã înveþe arta de a muri, tocmaica sã renascã.

Destinul, care pare sã îl controleze,devine astfel controlat. Rigoarea, valorile moraleºi puterea psihicã de care dã dovadã îl ajutã sãse menþinã pe drumul ales. Poezia în sinea ei esteo rugãciune, însã una stoicã, menitã a-i reamintiartistului scopul sãu înalt. Faptul cã este numitã“Odã” ne duce cu gândul la perioada clasicã, lavalorile nemuritoare ale unei epoci apuse,demonstrând cã la acest fel de nemurire aspirãºi el, în ciuda suferinþei pe care este nevoit sã oîndure.

“De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet, /Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flãcãri…” -aceste conflicte interioare sunt ºi ele parte dindestinul poetului. El nu se plânge nimãnui, ci doarîºi expune propriile alegeri ºi descrie procesulaproape intim de naºtere a artei – un proces greude înþeles ºi accesibil doar puþinilor iniþiaþi careau reuºit sã accepte cã pentru a-l parcurge trebuiesã înveþe întâi a muri.

Irina CHIRIÞÃIrina CHIRIÞÃIrina CHIRIÞÃIrina CHIRIÞÃIrina CHIRIÞÃccccclasa a XII-a Elasa a XII-a Elasa a XII-a Elasa a XII-a Elasa a XII-a E


Descriere proiect: Descriere proiect: Descriere proiect: Descriere proiect: Descriere proiect: analizã a textului liriceminescian pe douã nuclee: Eminescu-omulEminescu-omulEminescu-omulEminescu-omulEminescu-omulºi Eminescu-geniul.Eminescu-geniul.Eminescu-geniul.Eminescu-geniul.Eminescu-geniul.Propunãtor: prof. Daniela PlãiaºuPropunãtor: prof. Daniela PlãiaºuPropunãtor: prof. Daniela PlãiaºuPropunãtor: prof. Daniela PlãiaºuPropunãtor: prof. Daniela Plãiaºu



AMINTIRI DE LA UNIREA

Fiecare ºcoalã are, în orice moment alexistenþei ei, un “cel mai vechi profesor titular”.Am venit prin repartiþie guvernamentalã în liceul“Unirea” în anul 1983 ºi, deoarece niciunul dintreprofesorii pe care i-am gãsit atunci în cancelarie,nu mai este în activitate, am devenit acum “celmai de demult”.

Uneori am senzaþia cã am obosit de preamult suflet, alteori am sentimentul cã nu m-amimplicat suficient. Uneori am certitudinea lucruluibine fãcut, alteori mã apucã disperarea cã nu voitermina niciodatã ceea ce am început cândva.Uneori am nostalgia vremurilor de altãdatã, cândparcã nu exista atâta individualism, când oricerezultat deosebit era “al nostru”, când lumeainvidia “gaºca zurlie” ºi se înclina cu respect înfaþa fiecãruia, alteori capãt o încrâncenarenesãnãtoasã ºi-mi vine sã plec… “Aºa e! Viaþa e un teatru, Iar noi suntem actorii ei. Da, dar atunci când eºti pe scenã Îþi ºtii rolul, ºtii ce vrei, Pe când pe scena-naltã a lumii Tu eºti cu rolul ne-nvãþat ªi nu e nici mãcar sufleorul Sã-þi sufle când te-ai încurcat!”

(Radu RosettiRadu RosettiRadu RosettiRadu RosettiRadu Rosetti)Dintre toate cele petrecute din 1983 ºi

pânã astãzi, un episod îmi pare a fi cu totul specialºi determinant în istoria liceului. Ar fi pãcat catinerii sã nu-l cunoascã.

Era sfârºit de decembrie 1989. Þarafierbea, tineri nevinovaþi mureau împuºcaþi pefronturi artificiale, “regizori” versaþi puneau înscenã “revoluþia”. Peste tot pãrea cã domneºtehaosul, deºi “scena” era o imensã tablã de ºahpe care acþionau “maeºtrii”. Fiecare instituþie aveaobligaþia sã asigure paza împotriva “teroriºtilor”,aºa cã, din opt în opt ore, se schimbauplantoanele (echipe formate din câþiva angajaþicare apãrau, cu mâinile goale, patrimoniulîncredinþat), inducându-se ideea unei armatecivile responsabile ºi vigilente.

În acest context, în una dintre nopþileCrãciunului de-atunci, am fãcut o straºnicã echipãde pazã cu prietenul meu de-o viaþã, prof. CornelCornelCornelCornelCornelNoanãNoanãNoanãNoanãNoanã (era nou venit în liceu, tocmai de pe plaiurivasluiene). Atunci, în holul central al liceului, înfaþa unui pahar cu vin, am stabilit strategia dereaducere a liceului “Unirea” în categoria liceelor

teoretice (câþi oare mai ºtiu cã în 1977 liceul“Unirea” a fost transformat de mai-mariiînvãþãmântului vrâncean în liceu industrial?!).

Þin minte cã am consumat multã hârtiefãcând încadrãri, înfiinþând profile, inventariindprofesori tineri, apþi ºi dornici de performanþã…Toate pãreau a se închega într-un întreg. Lipseauînsã elevii! Toate ºcolile generale din judeþ îºiîndrumau elevii cei mai buni spre liceul “Al. I.Cuza”. Ideea a venit spre dimineaþã!

ODÃ BUCURIEIODÃ BUCURIEIODÃ BUCURIEIODÃ BUCURIEIODÃ BUCURIEI

Aveam un casetofon ºi toatã noaptea amavut ca fundal sonor muzicã clasicã. Am pus ocasetã pe care era înregistratã “Oda bucuriei” ºiam dat volumul la maxim. Nu vã puteþi închipuice acusticã formidabilã are acest hol! Stabileamatunci înfiinþarea claselor V-VIII. Aveam sã îngrijimpropria “pepinierã” de talente ºi, funcþie derezultate, avea sã ne caute lumea. A fost marescandal atunci în Focºani, deoarece ºcolilegenerale rãmâneau fãrã cei mai buni elevi.Aceastã politicã însã avea sã determinerenaºterea liceului “Unirea” din propria-i cenuºã.

Aºa s-a scris aceastã paginã de istorie aColegiului Naþional “Unirea”, drept pentru caresemnez, profesor de matematicã,

Dan POPOIUDan POPOIUDan POPOIUDan POPOIUDan POPOIU



ÎN OGLINDA TIMPULUIÎN OGLINDA TIMPULUIÎN OGLINDA TIMPULUIÎN OGLINDA TIMPULUIÎN OGLINDA TIMPULUI

Am venit în “Unirea” în septembrie 1990,în urma primului concurs organizat în învãþãmântdupã revoluþie. Nu ºtiam, la momentul acela, cãeram unul dintre cei 33 de profesori nou-veniþi încancelaria uniristã în toamna respectivã. N-ocunoºteam decât pe colega mea de liceu ºi defacultate, mai mare decât mine cu doi ani, DanielaDanielaDanielaDanielaDanielaPopescuPopescuPopescuPopescuPopescu (acum PlãiaºuPlãiaºuPlãiaºuPlãiaºuPlãiaºu), dar am fost primitã cumaximã colegialitate, un gând frumosîndreptându-se, în mod special, cãtre regretatulprofesor C. ApostolescuC. ApostolescuC. ApostolescuC. ApostolescuC. Apostolescu care, deºi nu mã ºtia,a învestit încredere în cea mai tânãrã membrã acatedrei (aveam doar 25 de ani) ºi mi-a fãcut oîncadrare pe cinste.

Eram mulþi tineri entuziaºti, media devârstã de atunci 35 de ani, dornici de a-ºi face ocarierã, ceea ce a generat o puternicã miºcarede înnoire, de revigorare a liceului. De altfel, îndoar câþiva ani, “Unirea” a ieºit în lume cu oimagine nouã, adoptând o atitudine orgolioasã,uneori chiar sfidãtoare, aºa cum erau ºi cei carereprezentau ºcoala.Cele mai frumoase amintiri le am din aceaperioadã: prin 1994 s-au organizat primele cursurifestive, timide, este adevãrat, dar care, în timpau devenit parte a tradiþiei ºi a emblemei colegiului;la vreun an dupã, s-a organizat primul bal albobocilor (ªi iatã un de suntem astãzi – spectacoleîn toatã puterea cuvântului), concursurilePreunivers i tar iaPreunivers i tar iaPreunivers i tar iaPreunivers i tar iaPreunivers i tar ia, Care pe care, Z i le leCare pe care, Z i le leCare pe care, Z i le leCare pe care, Z i le leCare pe care, Z i le leColegiului, Colegiului, Colegiului, Colegiului, Colegiului, ale Revistei Noastre Revistei Noastre Revistei Noastre Revistei Noastre Revistei Noastre etc.

Dacã ar fi sã mã opresc la unu-douãmomente care mi-au rãmas întipãrite puternic înmemorie, deºi este o întreprindere extrem dedificilã, aº alege unul legat de cancelaria noastrãºi unul din relaþia mea cu elevii. Poate cã nu suntcele mai spectaculoase pentru ceea ce înseamnãviaþa din “Unirea”, dar ele au o semnificaþie apartepentru mine.

Era chiar în toamna lui ’90. Abia venisemîn “Unirea”. Eram speriatã, complexatã chiar denumele deja consacrate ale liceului, dar mai alesde cei doi directori de atunci: Cornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel Noanã ºiDan PopoiuDan PopoiuDan PopoiuDan PopoiuDan Popoiu. Ceea ce m-a frapat în cancelarie afost falia dintre generaþii: era un grup al profesorilortineri (23-35 de ani) ºi unul al celor trecuþi de 50de ani. Nu ºtiam cã în grupul veteranilor erauconvenþii nescrise, dar respectate de generaþii:fiecare avea scaunul lui în cancelarie, un sertatpropriu la masa lungã din centrul încãperii, alþiichiar propriul fotoliu. Nu a fost prea greu sã încalc,fãrã sã-mi doresc, regulile dumnealor.

În una din zile, am venit mai devreme laºcoalã. În cancelarie nu era nimeni, toþi profesorii

erau la ore. M-am aºezat confortabil într-unfotoliu, citind un ziar. Dupã ce s-a sunat de ieºire,a intrat în cancelarie unul dintre colegii veterani,profesor de istorie, o figurã distantã, care inspiramai degrabã teamã decât respect în rândulcolegilor, iar printre elevi era recunoscut pentruintransigenþa dumnealui ºi pentru numãrul marede corigenþi din fiecare an. A îndreptat spre mineun deget acuzator, parcã þintuindu-mã ºi maiadânc în fotoliu: “Duduie, acela e fotoliul meu! Cumîndrãzneºti?! Ridicã-te!” Am simþit cã paralizez.Nu mi se mai întâmplase niciodatã ca un bãrbatsã facã faþã de mine un asemenea gest deimpoliteþe. Tremurând de indignare, roºie ca focul,am refuzat sã mã ridic, rãspunzându-i, cred euacum, destul de obraznic. ªi ºtiþi ce? Chiar amînregistrat o victorie, fiindcã domnul coleg ºi-aschimbat locul, iar obiceiurile acestea au fostuitate. Oricum, grupul celor tineri stãtea mai multpe holul central, fumam (90% dintre noi), beamcafea, dar mai ales râdeam din tot sufletul ºifãceam planuri mari.

Doamne, ce vremuri frumoase!Celãlalt moment se referã la una dintre

clasele pe care le-am avut din gimnaziu pânã lafinele liceului. Iatã cã anul trecut (2009) s-auîmplinit 10 ani de când au încheiat o perioadã dinviaþa lor ºi ºi-au deschis larg aripile spre un zborînalt. Cursul festiv, pregãtit cu mare atenþie ºiimplicare, a fost cel mai emoþionant pentru minedintre toate pe care le-am trãit pânã acum alãturide elevii mei. Fie cã vorbesc de frumoasele ºiinimoasele fete din clasã: Roxana MihalceaRoxana MihalceaRoxana MihalceaRoxana MihalceaRoxana Mihalcea,Irina NicolaeIrina NicolaeIrina NicolaeIrina NicolaeIrina Nicolae, Maura BuzãMaura BuzãMaura BuzãMaura BuzãMaura Buzã, Ana DiaconuAna DiaconuAna DiaconuAna DiaconuAna Diaconu (listae lungã; fetelor, iertaþi-mã cã nu vã amintesc petoate!) sau de bãieþii nu mai puþin frumoºi ºideºtepþi: Dan CibotaruDan CibotaruDan CibotaruDan CibotaruDan Cibotaru (olimpicul clasei), MihaiMihaiMihaiMihaiMihaiUngureanuUngureanuUngureanuUngureanuUngureanu, Cr ist ian CãrãmidãCrist ian CãrãmidãCrist ian CãrãmidãCrist ian CãrãmidãCrist ian Cãrãmidã, BogdanBogdanBogdanBogdanBogdanAlexeAlexeAlexeAlexeAlexe, Emilian AritonEmilian AritonEmilian AritonEmilian AritonEmilian Ariton (iertare celorlalþi pe carenu-i mai scriu aici, dar care nu-mi sunt mai puþindragi!), clasa, în întregimea ei, a fost minunatã.

Am fãcut multe lucruri frumoase împreunã(banchetul a fost extraordinar; cred cã a fostprimul organizat cu toatã seria), dar ceea ce mi-arãmas puternic imprimat în memorie este cursulfestiv. Am fost aºa de emoþionatã, fiindcã amresimþit cu mare durere despãrþirea, finalul. Abiaam putut sã spun câteva vorbe, deºi îmipregãtisem o întreagã poveste, cu ochii plini delacrimi ºi plânsul abia stãpânit în gât. Ce-i drept,aº fi plâns în hohote! Era ca ºi când m-aº fidespãrþit de propriul copil,. Am avut sentimentulcã m-am maturizat odatã cu ei, cã intram într-oaltã etapã ºi profesional, dar ºi personal.

“A“A“A“A“Amintirile sunt icoanele timpului pierdutmintirile sunt icoanele timpului pierdutmintirile sunt icoanele timpului pierdutmintirile sunt icoanele timpului pierdutmintirile sunt icoanele timpului pierdut” - Mircea Eliade” - Mircea Eliade” - Mircea Eliade” - Mircea Eliade” - Mircea Eliade


Afectiv, cu multe clase am legãturiprofunde (toþi sunt copii frumoºi ºi deºtepþi), darcu cei de la a XII-a B, promoþia 1999, cãrora patruani le-am fost ºi dirigintã, nu doar profesor deromânã, a fost ceva unic. Dovadã cã, aºa cumle-am ºi spus la cursul festiv, n-am mai putut luao altã clasã la dirigenþie decât dupã câþiva ani; atrebuit sã mã “vindec” de ei.

Privesc în urmã cu nostalgie. Au trecut,nici nu ºtiu când, 20 de ani. Constat, cu destulãamãrãciune, cã s-au schimbat nu doar vremurile,ci ºi oamenii, adicã ºi noi, cei din 90 deveniþi adulþii,maturii, veteranii de astãzi. Numai rareori (vezimomentul special al profesorilor de la balulbobocilor) mai zvâcneºte entuziasmul de altãdatã. Se stinge însã repede. Sã se numeascãasta blazare? Sau am îmbãtrânit ºi noi odatã culiceul?!


prof. Janet POPOIUprof. Janet POPOIUprof. Janet POPOIUprof. Janet POPOIUprof. Janet POPOIU

Crezul meu profesionalCrezul meu profesionalCrezul meu profesionalCrezul meu profesionalCrezul meu profesional “Nu-i nici un imperativ mai categoric decât al iubirii. Totul e sã fii dispus sã o primeºtiºi la rându-þi sã o dãruieºti.” Simion MehedinþiSimion MehedinþiSimion MehedinþiSimion MehedinþiSimion Mehedinþi

C. Davidescu, M. Mavrodin, D. Popoiu, S. MarinC. Davidescu, M. Mavrodin, D. Popoiu, S. MarinC. Davidescu, M. Mavrodin, D. Popoiu, S. MarinC. Davidescu, M. Mavrodin, D. Popoiu, S. MarinC. Davidescu, M. Mavrodin, D. Popoiu, S. MarinM. Dochia, A. Popa, A. Manole, L. Vrabie (1988)M. Dochia, A. Popa, A. Manole, L. Vrabie (1988)M. Dochia, A. Popa, A. Manole, L. Vrabie (1988)M. Dochia, A. Popa, A. Manole, L. Vrabie (1988)M. Dochia, A. Popa, A. Manole, L. Vrabie (1988)

Mã pierd în noianul amintirilor. Nici nu ºtiuce simt… Mã regãsesc când tristã, când foarteveselã, uneori prea puternicã, alteori neajutoratã,poate mai tãcutã, poate super gãlãgioasã, dar cusiguranþã suficient de maturã ºi încã tânãrãsufleteºte.

Cum sã îndrãzneºti sã scrii atunci cândnu stãpâneºti prea bine acest meºteºug, dar maiales când ceea ce simþi nu poate fi redat încuvinte? ªi totuºi…

Mã întorc în timp ºi vãd cã la orizont seprofileazã un munte de bucurie, împlinire,neîmplinire, zbor înalt, picaj, entuziasm,dezamãgire, o cursã continuã spre desãvârºireîn acelaºi pas alert cu tinereþea elevilor.

În septembrie 1988 pãºeam încrezãtoareîn propriile-mi forþe, spre liceul unde simþeam cã-mi voi gãsi discipolii pe care orice dascãl doreºtesã-i formeze. Scãrile ce impun afirmarea,performanþa, sunt greu de urcat la ColegiulNaþional “Unirea”, mai ales când sunt ºlefuite,purtând amprenta marilor geografi cu chemaredivinã – Simion MehedinþiSimion MehedinþiSimion MehedinþiSimion MehedinþiSimion Mehedinþi, pãrintele geografieimoderne ºi Nicolae Al. RãdulescuNicolae Al. RãdulescuNicolae Al. RãdulescuNicolae Al. RãdulescuNicolae Al. Rãdulescu. Acestenume de referinþã le pronunþãm cu admiraþie ºirecunoºtinþã. Ei au învãþat pe bãncile Liceului“Unirea”, apoi au revenit cu competenþã, dãruire,talent de excepþie, în calitate de dascãli, pãstorindgeneraþii de elevi. Au ridicat ºcoala geograficãromâneascã la cele mai înalte cote.

ªi cum sã nu te simþi însufleþit de astfelde corifei, pãºind, la propriu, pe urmele lor?Raporturile profesor-elev nu prezintã numai olaturã intelectualã. Eu am convingerea cã factorul

afectiv are o importanþã deosebitã asuprarandamentului intelectual al elevului. Creareabunei dispoziþii in clasã reprezintã o condiþienecesarã pentru evitarea eºecului ºcolar. Fiecarelecþie se desfãºoarã într-un climat afectivparticular, iar receptivitatea clasei se coreleazãcu cea a profesorului. Nu este deloc întâmplãtorcã profesorul ce dãruieºte multã iubire ºiînþelegere elevului obþine rezultate bune înprocesul de educaþie ºi nu numai. Eu însãmi amprimit înzecit ºi iubire ºi respect ºi înþelegere ºirecunoºtinþã, atunci când poate mã simþeam, ca


om, confruntatã cu probleme fireºtide sãnãtate, afective, materiale,dându-mi puterea sã continuicursa. Am ºtiut mereu cã mã potbizui pe EI în devenirea spremâine.

Le mulþumesc tuturorgeneraþiilor deasupra cãrora s-auridicat câteva nume ce-au strãlucitla concursuri ºcolare: CrãciunMarius, Dragu Anca, SufragiuDiana, Spânu Alina, UngureanuOtilia, Cãlin Daniela, Florin Cristea,Mocanu Aura, Furnaris Florin,Amalia Voicu, Urban Diana,

prof. Aneta POPprof. Aneta POPprof. Aneta POPprof. Aneta POPprof. Aneta POPAAAAA


“Ce vrei sã faci mai departe? – mã întrebãprofa de chimie, privindu-mã cu un amestec demilã ºi indignare, dupã încã o experienþã ratatã ºio formulã scrisã anapoda. “Mie îmi place istoriaºi vreau sã dau la Unirea!” – îi rãspundeam timid,dar mândru de alegerea mea. Eram convins cãîntre pereþii aceia cãrãmizii îmi aflam scãparea,puteam sã mã refugiez în pasiune, atât cât poateea exista la 14 ani ºi puteam sã citesc în voie.

Dupã concursul de admitere, pe care l-am trecut cu emoþii, mai ales la proba dematematicã (atunci mi se pãrea de neînþeles,astãzi o respir în fiecare zi alãturi de soþia mea),m-am trezit actor în propria piesã, într-un decorcreat la jumãtatea veacului al XIX-lea, cu sãliînalte ºi coridoare lungi. Mi-am cunoscut apoicolegii de scenã, cu care am format, pe rând ogaºcã nebunã ºi o mare familie. Am cunoscut ºiregizorul (doamna dirigintã Carmen Atarcicov),care avea sã ne îndrume patru ani ºi care mi s-apãrut din prima clipã cã ºtie totul despre istorie.

ªi am început sã învãþãm. Am învãþat maiîntâi sã fim oameni, sã îi respectãm pe cei dinjurul nostru, sã le fim aproape la greu. Am învãþatsã îi ajutãm pe cei mai sãraci ºi mai nãpãstuiþidecât noi ºi sã mergem de sãrbãtori la o casã decopii, pentru a le oferi celor de acolo, din puþinulnostru, mãcar un zâmbet.

Am învãþat istorie, geografie, literaturã,chiar ºi matematicã, atunci când, prin clasa a XI-a, se zvonea cã s-ar desfiinþa profilul nostru ºi sepregãteau inspecþii la ore. ªi sã-l fi vãzut atuncipe proful de mate cum se uita la clasa care parcãînnebunise, care îºi învãþase lecþia ºi care seînghesuia la tablã sã rezolve ecuaþii.

Am învãþat sã curãþãm parchetul cu ciobulde sticlã, am învãþat câþi cai au murit la bãtãlia dela Vaslui sau cum sã faci sã tacã un cãþel pitit înbancã, la ora de logicã. În 2008 s-au împlinit 10ani de când am absolvit Liceul Unirea, iar timpulm-a prins alãturi de vechea mea pasiune. Astãzipredau istoria la Facultatea din Iaºi, mi-am datdoctoratul, iar tema cercetatã “Problema aromânãîn raporturile României cu statele balcanice 1903-1913” s-a transformat, de curând, în carte.

Citind documente, mãrturii din trecut,amintiri ale unor oameni politici sau scriitori,uitându-mã, totodatã, în jurul meu, mã conving înfiecare zi, cã trecutul face parte din destinulnostru, ca oameni ºi ca popor, cã el trebuiecunoscut, analizat, înþeles. Istoria, privitã astfel,nu este o sumã de date, ci este înþelesul proprieinoastre deveniri, este o posibilã explicaþie pentruce ni se întâmplã azi.

Ionuþ NISTORIonuþ NISTORIonuþ NISTORIonuþ NISTORIonuþ NISTOR

O istorie fãcutã din amintiriO istorie fãcutã din amintiriO istorie fãcutã din amintiriO istorie fãcutã din amintiriO istorie fãcutã din amintiriIONUÞ NISTORIONUÞ NISTORIONUÞ NISTORIONUÞ NISTORIONUÞ NISTOR - Absolvent al Colegiului Naþional “Unirea”, promoþia1994-1998, Ionuþ Nistor a urmat cursurile Facultãþii de Istorie de laUniversitatea “Al. I. Cuza” din Iaºi. Obþinerea diplomei de master ºi oscurtã carierã didacticã i-au întãrit convingerea cã poate aborda cusucces cariera universitarã. Astfel, în anul 2007 reuºea sã devinã asistentla Catedra de istorie contemporanã, pentru ca 2008 sã-i aducã titlul dedoctor în ºtiinþe istorice. Ionuþ Nistor Ionuþ Nistor Ionuþ Nistor Ionuþ Nistor Ionuþ Nistor a acceptat, ca un adevãrat unirist,sã punã pe hârtie câteva dintre gândurile ºi amintirile din timpul liceului,deºi remarcabil este debutul sãu ºtiinþific - prima carte.

Cernescu Decebal, Isac Luminiþa,Trif Ionuþ, Petrov Cristina, LazãrNicoleta ºi nu numai… nu se poatetrece cu vederea prezenþa în liceu,în calitate de elevã de excepþie, ºiapoi profesor de geografie cuvocaþie, Mariana Pecetescu.

Puterea caracterului stã îndragoste, iar atunci când estereciprocã, între profesor si elevi,drumul spre desãvârºire pare maiuºor, mai puþin obositor.



Pentru mine, în bunã mãsurã, viaþacolegiului aproape se confunda cu viaþa revistei.Atunci când am fost solicitat, m-am angajat cutoatã fiinþa, cu tot ce ºtiam, cu seriozitate ºi atâtapricepere câtã aveam.

Am “crescut” de la numãr la numãr, m-ammaturizat ºi am înþeles cã nu ajunge sã-þi placãun lucru ºi sã munceºti; mai trebuie sã ai idei,ºansa unor colaboratori de valoare, o atmosferãcaldã, stimulativã, încredere în tine ºi-n cei carete înconjoarã... Cu plãcere fãceam ºi orele declasã, care uneori ieºeau, alteori nu. Cam astas-a întâmplat ºi cu revista. Ca sã iasã, trebuie sãvrei cu adevãrat, sã-þi urmãreºti cu tenacitateobiectivele, atunci când condiþiile sugerate maisus sunt (aproximativ) îndeplinite. Desigur,acestea sunt condiþiile ideale care, rareori, coincidcu cele reale.

Am colaborat la “Revista noastrãRevista noastrãRevista noastrãRevista noastrãRevista noastrã” într-ovreme când nici nu puteam visa cã voi lucravreodatã ca profesor al Liceului “Unirea”. Mai întâicu un articol de atitudine: “Unde a dispãrut teatrulantic?” în martie 1988, mai apoi cu un articoldespre Ion CreangãIon CreangãIon CreangãIon CreangãIon Creangã, înþesat de truisme, îndecembrie 1989, dar ceea ce mã salveazã înproprii mei ochi este faptul cã am contribuit larealizarea unui numãr special dedicatumanismului greco-latin (ianuarie-martie 1989),salutat ºi elogiat de cele mai importante revisteculturale la acea datã. Cei mai mulþi dintrecolaboratorii la acest numãr, contactaþi de mine,

erau distinºi universitari, nume cu greutate aleclasicismului românesc: Mihai NichitaMihai NichitaMihai NichitaMihai NichitaMihai Nichita, EugenEugenEugenEugenEugenCizekCizekCizekCizekCizek, Dan SluºanschiDan SluºanschiDan SluºanschiDan SluºanschiDan Sluºanschi, Lucia WLucia WLucia WLucia WLucia Waldaldaldaldald (decedaþiîntre timp), Gheorghe CeauºescuGheorghe CeauºescuGheorghe CeauºescuGheorghe CeauºescuGheorghe Ceauºescu, GabrielaGabrielaGabrielaGabrielaGabrielaCreþiaCreþiaCreþiaCreþiaCreþia, Constant GeorgescuConstant GeorgescuConstant GeorgescuConstant GeorgescuConstant Georgescu, Marian Ciucã.Marian Ciucã.Marian Ciucã.Marian Ciucã.Marian Ciucã.Un numãr, între altele, care poate fi citit ºi astãzicu plãcere, dar ºi cu reale foloase intelectuale.

Mai apoi, dupã decembrie 1989, amcontinuat colaborarea, rãspunzând astfel, încâteva rânduri, solicitãrilor distinsului meu coleg,TTTTToader Aioaneioader Aioaneioader Aioaneioader Aioaneioader Aioanei. Asta pânã în 1997, când amdecis sã mã transfer la Liceul “Unirea”. Recunosc,unul dintre motive, poate cel mai puternic, a fost“Revista noastrãRevista noastrãRevista noastrãRevista noastrãRevista noastrã”. Deºi, e adevãrat, experienþamea în materie de gazetãrie era modestã. Colegiiau avut încredere în mine ºi nu voiam sã-idezamãgesc. Fireºte, era ºi o problemã deorgoliu, aºa cã... am trecut la fapte. Aºa a apãrutnr. 6 din 1997 dedicat, în mare parte, luiEminescuEminescuEminescuEminescuEminescu, în tentativa de a reînnoda tradiþiareprezentatã de Petrache DimaPetrache DimaPetrache DimaPetrache DimaPetrache Dima. Cu toate cã m-am strãduit, cu toate cã am fost ajutat îndestul,numãrul a ieºit inegal ºi indecis. Cu bune ºi curele, cu stângãcii, dar ºi cu momente de calitate.Câteva lururi pozitive meritã reþinute: a crescutnumãrul colaboratorilor elevi, a apãrut o anchetãpe tema “Eminescu ºi scoala de azi” (o intenþiebunã compromisã de convenþionalismuldeclaraþiilor, poncifelor ºi locurilor comune) la careau participat elevi ºi profesori de la LiceulIndustrial nr. 2, Al. I. Cuza, Unirea, Mihail

Kogãlniceanu, Liceul Pedagocic.Sã mai adaug faptul cã, dintrecolaboratorii de acum, unele numevor confirmã în anii urmãtori,fãcând o carierã respectabilã:Adrian StoicescuAdrian StoicescuAdrian StoicescuAdrian StoicescuAdrian Stoicescu, asistent alUniversitãþii din Bucureºti, LianaLianaLianaLianaLianaPãtraºPãtraºPãtraºPãtraºPãtraº, redactor la Realitatea TV,Ana Maria Corni lãAna Maria Corni lãAna Maria Corni lãAna Maria Corni lãAna Maria Corni lã, eseistã,profesoarã de literaturã românã,autoarea unei cãrþi bine primite decriticã (“Reverii critice”, 2007),Ioan TIoan TIoan TIoan TIoan Tudor Leu,udor Leu,udor Leu,udor Leu,udor Leu, cercetãtor,cadru de nãdejde la o universitatedin S.U.A., Iulia PopoviciIulia PopoviciIulia PopoviciIulia PopoviciIulia Popovici, criticdramatic, membrã a UNITER,autoarea unei cãrþi (“Un teatru lamarginea drumului”, 2008).

Dupã Mihai EminescuMihai EminescuMihai EminescuMihai EminescuMihai Eminescu,fãrã o ordine anume saurespectând un calendar alaniversãrilor, au urmat M. PredaM. PredaM. PredaM. PredaM. Preda,L. BlagaL. BlagaL. BlagaL. BlagaL. Blaga, G. BacoviaG. BacoviaG. BacoviaG. BacoviaG. Bacovia, CamilCamilCamilCamilCamil

Amintiri de la REVISTA NOASTRÃAmintiri de la REVISTA NOASTRÃAmintiri de la REVISTA NOASTRÃAmintiri de la REVISTA NOASTRÃAmintiri de la REVISTA NOASTRÃ

24 ianuarie 2006 - Lansarea Revistei Noastre24 ianuarie 2006 - Lansarea Revistei Noastre24 ianuarie 2006 - Lansarea Revistei Noastre24 ianuarie 2006 - Lansarea Revistei Noastre24 ianuarie 2006 - Lansarea Revistei Noastre -Ioan Denciu, Florin Paraschiv, Florinel Agafiþei, Mircea Dinutz,Adrian Botez, Gheorghe Zaharia, Daniela Plãiaºu


AMINTIRI DE LA UNIREAPetrescuPetrescuPetrescuPetrescuPetrescu ºi Liviu RebreanuLiviu RebreanuLiviu RebreanuLiviu RebreanuLiviu Rebreanu, la care au truditelevi ºi profesori, punând în miºcare multe energiipozitive, dar ºi suficiente orgolii care s-au ciocnitla temperaturi înalte. Totul a fost spre binelerevistei, deºi e de presupus cã o armonizare aforþelor ar fi sporit valoarea fiecãrui numãr în parte.Chiar ºi aºa, de fiecare datã, într-un fel sau altul,mi-au stat alãturi colegii de catedrã, dar ºi cei dela catedrele de matematicã ºi informaticã, fizicã,chimie, biologie, istorie, geografie...

Nu ºi-ar avea rostul sã analizez toatenumerele, la care am avut responsabilitateaconcepþiei, transpuse în act de cãtre mine ºicolegii mei, dar câteva lucruri sunt limpezi. De lanumãr la numãr, s-a creat un echilibru necesarîntre spaþiul tipografic alocat problemelor culturale,la care ne obligã o nobilã tradiþie ºi spaþiul acordatºcolii, problemelor legate de trecutul, prezentul ºiviitorul ei. Pe de altã parte, ne-am strãduit sãgãzduim materiale de un maxim interes publicisticºi cultural, oricând publicabile în marile reviste aleþãrii ºi uneori am reuºit, atrãgând colaboratori demare prestigiu sau publicând interviuri cedepãºesc interesul de moment, conjunctural saudictat de orgolii zonale.

Au rãmas inedite pânã astãzi interviurilerealizate de Sorin PredaSorin PredaSorin PredaSorin PredaSorin Preda, cunoscut ziarist ºiscriitor ºi cu subsemnatul, la care au rãspunsIlinca BaltagIlinca BaltagIlinca BaltagIlinca BaltagIlinca Baltag (modelul pentru personajul feminindin “Moromeþii”) ºi Alexandru PredaAlexandru PredaAlexandru PredaAlexandru PredaAlexandru Preda, fratele maimic al prozatorului. Un interviu dens ºi substanþialau publicat Ana Maria CornilãAna Maria CornilãAna Maria CornilãAna Maria CornilãAna Maria Cornilã ºi Elena TElena TElena TElena TElena Tomaomaomaomaoma,avându-l ca invitat special pe prof. univ. dr.George GanaGeorge GanaGeorge GanaGeorge GanaGeorge Gana, autorul unei impresionante ediþiicritice L. BlagaL. BlagaL. BlagaL. BlagaL. Blaga. În 2006, Ion PanaitIon PanaitIon PanaitIon PanaitIon Panait a publicatun interviu inedit acordat de Grigore VieruGrigore VieruGrigore VieruGrigore VieruGrigore Vierupoetului vrâncean în aprilie 1989. La capitolul“Colaborãri cu care ne mândrim” mai figureazãconf. univ. Dr. Adrian DefineiAdrian DefineiAdrian DefineiAdrian DefineiAdrian Definei, de la Facultateade Fizicã a Universitãþii din Bucureºti, conf. univ.dr. Aurelia VAurelia VAurelia VAurelia VAurelia Voineag Meranoineag Meranoineag Meranoineag Meranoineag Meran de la Universitateadin Iaºi, care a prezentat, tradus ºi comentat peJose SaramagoJose SaramagoJose SaramagoJose SaramagoJose Saramago, laureat al Premiului Nobel pe1998, Constantin CãlinConstantin CãlinConstantin CãlinConstantin CãlinConstantin Cãlin care a publicat în 2003un fragment din “Dosarul Bacovia”, vol. II, “Odescriere a operei” (ce va apãrea în 2004) ºiTheodor CodreanuTheodor CodreanuTheodor CodreanuTheodor CodreanuTheodor Codreanu cu un fragment din carteasa, apãrutã în cursul anului 2003, “ComplexulBacovia”, ambele considerate, la aceastã orã,cele mai valoroase contribuþii la cunoaºtereaoperei bacoviene din ultimile douã decenii. Nu nee permis a uita contribuþiile substanþiale alepersonalitãþilor vrâncene: Carmen SãpunaruCarmen SãpunaruCarmen SãpunaruCarmen SãpunaruCarmen Sãpunaru,cadru universitar doctor în mitologie comparatã,Universitatea din Osaka (Japonia), AdrianAdrianAdrianAdrianAdrianBotezBotezBotezBotezBotez, doctor în litere, Florinel AgafiþeiFlorinel AgafiþeiFlorinel AgafiþeiFlorinel AgafiþeiFlorinel Agafiþei, doctorîn indianisticã, ce ne-au onorat cu traduceri, studii,eseuri.

Atâta timp cât am purtat rãspunderea unuinumãr sau altul, am iniþiat, reluat ºi susþinut maimulte rubrici, între care unele au fost inspirate deseria a II-a a Revistei (1972-1990): “Dascãliinoºtri”, “Au fost elevii noºtri”, “Dintre sutã decatarge”, “Ancheta Revistei Noastre”. Alteleaveau rostul sã þinã revista în realitatea vie, atâtde bogatã ºi, mai ales, promiþãtoare a ºcolii:“Adolescentul în real”, “Jurnal de dascãl”, “Dincolegiu adunate ºi iarãºi la lume date”. Dintreprofesori au fost prezentaþi: Virgil HuzumVirgil HuzumVirgil HuzumVirgil HuzumVirgil Huzum,Corina CiucuCorina CiucuCorina CiucuCorina CiucuCorina Ciucu, Gheorghe ZahariaGheorghe ZahariaGheorghe ZahariaGheorghe ZahariaGheorghe Zaharia, EnacheEnacheEnacheEnacheEnachePãtraºcuPãtraºcuPãtraºcuPãtraºcuPãtraºcu, iar dintre elevi: Silvia CerneaSilvia CerneaSilvia CerneaSilvia CerneaSilvia Cernea, DanielDanielDanielDanielDanielCibotaruCibotaruCibotaruCibotaruCibotaru, Nicola OnoseNicola OnoseNicola OnoseNicola OnoseNicola Onose, Carmen IstrateCarmen IstrateCarmen IstrateCarmen IstrateCarmen Istrate,Cezar CherciuCezar CherciuCezar CherciuCezar CherciuCezar Cherciu, Andrei BudescuAndrei BudescuAndrei BudescuAndrei BudescuAndrei Budescu. La rubrica“Remenber” au fost evocaþi, cu toatã deferenþa:Petrache DimaPetrache DimaPetrache DimaPetrache DimaPetrache Dima ºi Nicolae Al. RãdulescuNicolae Al. RãdulescuNicolae Al. RãdulescuNicolae Al. RãdulescuNicolae Al. Rãdulescu.

Nu în ultimul rând, am avut în vederetraducerile: Bacovia, Blaga în englezã, franceza,germanã, italianã, mai întotdeauna realizate deelevi. Dar nu numai. Uneori au fost realizate, cuprofesionalism, traduceri din limba latinã (AlinAlinAlinAlinAlinBogdan TãtaruBogdan TãtaruBogdan TãtaruBogdan TãtaruBogdan Tãtaru), din limba portughezã (AureliaAureliaAureliaAureliaAureliaMerlanMerlanMerlanMerlanMerlan), din spaniolã (Iulia PopoviciIulia PopoviciIulia PopoviciIulia PopoviciIulia Popovici), dinjaponezã (Carmen SapunaruCarmen SapunaruCarmen SapunaruCarmen SapunaruCarmen Sapunaru), din arabã(Raluca Al. HadadRaluca Al. HadadRaluca Al. HadadRaluca Al. HadadRaluca Al. Hadad). Rubrica “Orientalia” aveaurostul sã deschidã o “fereastrã” spre o spiritualitatepuþin ºi superficial cunoscutã, sã provoacecuriozitãþi intelectuale, dupã cum “Adolescentulîn real” (rubrica sugeratã de Daniela PopescuDaniela PopescuDaniela PopescuDaniela PopescuDaniela Popescuîn urmã cu un deceniu) ºi “Ancheta RevisteiNoastre” aveau rolul sã-i întoarcã pe tinerii cititoriasupra propriei realitãþi, împingându-i spre unnecesar spaþiu al reflecþiei.A fost mult? A fost puþin? Un lucru e sigur. Seputea face mai mult, mai bine, mai substanþial.Pasiune ºi abnegaþie au existat. Uneori a fostnevoie de sacrificii (neºtiute de elevi), alteori demultã putere interioarã pentru a continua. Darîntotdeauna am trãit bucuria de a fi marcatsuccesele elevilor ºi profesorilor-îndrumãtori lamarile competiþii ºcolare: Elena CalistruElena CalistruElena CalistruElena CalistruElena Calistru ºiCarmen AtarcicovCarmen AtarcicovCarmen AtarcicovCarmen AtarcicovCarmen Atarcicov, Radu MarinRadu MarinRadu MarinRadu MarinRadu Marin ºi MarilenaMarilenaMarilenaMarilenaMarilenaOpreaOpreaOpreaOpreaOprea, Virgil PetreaVirgil PetreaVirgil PetreaVirgil PetreaVirgil Petrea ºi Cornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel Noanã, AdrianAdrianAdrianAdrianAdrianRelu IugaRelu IugaRelu IugaRelu IugaRelu Iuga ºi Dan PopoiuDan PopoiuDan PopoiuDan PopoiuDan Popoiu, Denisa HapãuDenisa HapãuDenisa HapãuDenisa HapãuDenisa Hapãu ºiMaria DochiaMaria DochiaMaria DochiaMaria DochiaMaria Dochia.

Am dat Cezarului ce i se cuvenea.Acum, la final, nu mai sunt multe de

adãugat. Îmi place sã cred cã am lãsat câtevasemnificative repere în urma mea, în speranþa cãeforturile mele n-au fost zadarnice. Au fost lucruribune, dar ºi mai puþin bune. Cine va cercetacândva arhivã, va judecã singur. Îmi rãmânamintirile, probabil cele mai tulburãtoare, care nuse prea lasã “prinse” în cuvinte. Tot e ceva.

prof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZprof. Mircea DINUTZ


CNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUME

Patru noi premiiPatru noi premiiPatru noi premiiPatru noi premiiPatru noi premiipentru teatru în limba englezãpentru teatru în limba englezãpentru teatru în limba englezãpentru teatru în limba englezãpentru teatru în limba englezã

Iaºi 2009Iaºi 2009Iaºi 2009Iaºi 2009Iaºi 2009“We are nothing. Mankind is all. By the

grace of our brothers we are allowed to live. Weexist through, by and for our brothers” care sunt...actorii... din punctul de vedere al unui “scenarist”(folosesc ghilimelele, nu din lipsã de respect, cipentru cã nu am avut niciodatã aspiraþii mãcarîn a considera aceastã activitate un hobby). Deaceea, nu voi scrie nici despre “Cum amÎNCE.ÎNCE.ÎNCE.ÎNCE.ÎNCE...rcat sã scriu” sau “Cum (nu)(nu)(nu)(nu)(nu) am devenitscenarist”, ci despre un grup care reunea actori,unii fãrã experienþã scenicã anterioarã, alþii cuun deosebit simþ al umorului pentru care a juca odramã a fost o adevãratã provocare.

Echipa, îndrumatã de doamnaprofesoarã Irina BicescuIrina BicescuIrina BicescuIrina BicescuIrina Bicescu, a fost formatãdin Adrian DimaAdrian DimaAdrian DimaAdrian DimaAdrian Dima (XII E), Gabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel Chirilã(XI D), Diana MereoiuDiana MereoiuDiana MereoiuDiana MereoiuDiana Mereoiu (XII B), AndreeaAndreeaAndreeaAndreeaAndreeaMunteanuMunteanuMunteanuMunteanuMunteanu (XI B), Ruxandra VRuxandra VRuxandra VRuxandra VRuxandra Vulpoiuulpoiuulpoiuulpoiuulpoiu (XIB), George DanGeorge DanGeorge DanGeorge DanGeorge Dan (XI B), Andreea MateiAndreea MateiAndreea MateiAndreea MateiAndreea Matei(XI B), Roxana MancaºRoxana MancaºRoxana MancaºRoxana MancaºRoxana Mancaº (XI B), MariusMariusMariusMariusMariusDumitrescuDumitrescuDumitrescuDumitrescuDumitrescu (XI B) ºi Georgiana NedelcuGeorgiana NedelcuGeorgiana NedelcuGeorgiana NedelcuGeorgiana Nedelcu(XI F); cum era de aºteptat, la oamenimulþi... idei multe, iar (behind the scenes),sugestiile contrare ºi permanente erau pecale sã devinã obstacole iremediabile. Darpoate Iaºiul cu mireasma lui de aprilie saupoate subiectul delicat pe care îl aveascenariul sau... au hotãrât sã neîmpachetãm salopetele muncitoreºti ºi sãne încercãm “dramatic” norocul.

Alexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTANEIANEIANEIANEIANEIclasa a XI-a Bclasa a XI-a Bclasa a XI-a Bclasa a XI-a Bclasa a XI-a B

Rezultatul a fost pe mãsurã ºi, dacãregimul totalitarist însufleþit în scenariu s-adestrãmat în 15 minute de reprezentaþie “BestBestBestBestBestactoractoractoractoractor” (premii câºtigate de Adrian DimaAdrian DimaAdrian DimaAdrian DimaAdrian Dima XII E ºiGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel Chirilã XI D) într-un “Best originalBest originalBest originalBest originalBest originalscriptscriptscriptscriptscript” (adaptare realizatã de cãtre subsemnatadupã romanul “Anthem” al lui Ayn Rand), cele (pentru cã statisticile au rãmas pe scena “SpokenEnglish” - MATE) echipe adverse au rãmas pelocurile secunde, iar “Anthem” a rãsunat pesteIaºi ca deþinãtor al unui “First prizeFirst prizeFirst prizeFirst prizeFirst prize”. Însã ce a

rãmas viu e tot glasul conºtiinþei de sine:

Liberty 2: We said: We are one… alone…and only… and we love you who are one…alone… and only.

Equality 1: We knew that the mistake wasthe lack of the Unspeakable Word.

Equality 2 (with enthusiasm): And we werefree to mention it. Because we were the oneswho rediscovered it…

Equality 1 and 2 to the public shout: “I”“I”“I”“I”“I”,and then to the judges: “This is the sacredword: EgoEgoEgoEgoEgo!”.


Sistemul Naþional de Acþiune ComunitarãSistemul Naþional de Acþiune ComunitarãSistemul Naþional de Acþiune ComunitarãSistemul Naþional de Acþiune ComunitarãSistemul Naþional de Acþiune Comunitarã – “SNAC RomâniaSNAC RomâniaSNAC RomâniaSNAC RomâniaSNAC România” – este o organizaþieromâneascã neguvernamentalã care promoveazã activitãþi de voluntariat, realizat de elevi,studenþi, cadre didactice, în sprijinul grupurilor dezavantajate cu scopul incluziunii sociale încomunitãþile locale.

Tabãra de la Gãlãciuc a gãzduit o astfel de activitate în iulie 2009, “SNAC - RomâniaSNAC - RomâniaSNAC - RomâniaSNAC - RomâniaSNAC - România”având ca parteneri profesori ºi elevi din Marea Britanie. La aceasta au participat ca voluntari ºielevi ai Colegiului Naþional “Unirea”: VVVVValentina Bacalualentina Bacalualentina Bacalualentina Bacalualentina Bacalu, , , , , Mãdãlina GrigoreMãdãlina GrigoreMãdãlina GrigoreMãdãlina GrigoreMãdãlina Grigore, , , , , Roxana MagadanRoxana MagadanRoxana MagadanRoxana MagadanRoxana Magadan(clasa a XII-a F) ºi Ingrid Boeruºi Ingrid Boeruºi Ingrid Boeruºi Ingrid Boeruºi Ingrid Boeru, , , , , Daniela LupuDaniela LupuDaniela LupuDaniela LupuDaniela Lupu, , , , , Daniela TDaniela TDaniela TDaniela TDaniela Trifanrifanrifanrifanrifan (clasa a XI-a F).

Timp de douã sãptãmâni voluntarele uniriste au asistat copiii cu dizabilitãþi în atelierele dedramã, aromaterapie ºi ca lideri de grup. Au cunoscut o lume despre care nu ºtiau cã existã, auînvãþat cã între tristeþe ºi bucurie, fericire ºi nefericire existã o graniþã extrem de labilã, au legatprietenii ºi au primit aprecieri pentru modul de implicare ºi cunoºtinþele de limbã englezã.

prof. Carmen Atarcicovprof. Carmen Atarcicovprof. Carmen Atarcicovprof. Carmen Atarcicovprof. Carmen Atarcicov

Eram la sfârºitul clasei a X-a când am aflatcã o sã facem parte dintr-o acþiune de voluntariatla care ne înscrisesem nu de mult. ªtiam cã estevorba despre câþiva copii cu probleme, însã nuºtiam la ce sã ne aºteptam exact. Oricum eramentuziasmate ºi nerãbdãtoare sã oferim tot ajutorulnostru, chiar dacã nu ºtiam în ce constã acestajutor.

Luni, 6 iulie, 2009. Era ziua cea mare, ziuaplecãrii noastre. Ne-am întâlnit în faþa centrului decopii cu alþi voluntari pe care nu îi cunoºteam. Eraclar cã nu eram singurele “neºtiutoare” de acolo.Majoritatea voluntarilor erau elevi ca ºi noi, maimult sau mai puþin pregãtiþi sã înceapã o astfel deacþiune.

Spre searã a sosit ºi autocarul. Un domncu ochelari ºi cu barbã ne-a întâmpinat la uºa lui.Era un bãrbat înalt, zvelt, de vârsta a doua, purtândun aer de eleganþã ºi bunã dispoziþie în acelaºitimp. Privindu-l, te izbeai de un zâmbet larg, chiarprea larg pentru vârsta sa. În pantaloni scurþi ºi însandale, pãrea gata de distracþie ºi aºteptam sãspunã o glumã sau sã imite vreun personaj dedesene animate. Însã, în momentul urmãtor, tesurprindea cu seriozitatea lui de “om mare”. Laauzul unui “Hello!” încrezãtor ºi cordial ne-am datseama cã acela era coordonatorul englez, domnulGraham.

În autocar i-am întâlnit ºi pe voluntariienglezi. Toþi ne-am aºteptat sã avem parte deacelaºi “Hello!” cordial, însã nu a fost aºa. Timoraþiºi noi ºi ei, nu ne-am permis decât un schimb depriviri, exceptând voluntarii români care deja îicunoºteau din anul anterior. Searã am ajuns laGãlãciuc, tabãrã de copii, aflatã nu departe deoraºul Focºani. Cunoscusem englezii, tabãra ºimâncasem chiar bine la cantinã. Însã unde eraucopii?

Marþi, 7 iulie - Festivitatea de deschiderea Taberei de varã SNAC 2009, Gãlãciuc. Acea ziera cu adevãrat ziua punerii bazei muncii noastre.Atunci am cunoscut copiii pentru care ne aflamacolo ºi cu care urma sã ne petrecem urmãtoareledouã sãptãmâni. Prima impresie: confuzie totalã,teamã, curiozitate, incertitudine. Vedeam deodatãîn jurul nostru o mulþime de persoane despre carenu ºtiam nimic. Nu aveam nicio idee despre cumurma sã reacþionãm la contactul direct cu fiecarecopil. Cine erau în definitiv acei copii? Copii mari,copii mici, fete, dar ºi bãieþi, copii sãnãtoºi, dar înacelaºi timp bolnavi, copii triºti, dar ºi veseli: eraudoar niºte copii.

SNAC - GÃLÃCIUC IULIE 2009SNAC - GÃLÃCIUC IULIE 2009SNAC - GÃLÃCIUC IULIE 2009SNAC - GÃLÃCIUC IULIE 2009SNAC - GÃLÃCIUC IULIE 2009CNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUME

Fiecare dintre noi am primit diferite sarcini.Unii eram lideri de grup. Ca lider trebuia sã aigrijã ca echipajul tãu sã ajungã la fiecare atelierde lucru. Punctualitatea era un lucru foarteimportant pentru englezi, aºa cã liderii erauresponsabili ca toatã lumea sã se afle la oraexactã, la atelierul respectiv.

Aveam cinci ateliere: aromaterapie, dansºi muzica, sport, abilitãþi practice ºi teatru. Dintreacestea doar patru trebuiau parcurse în fiecarezi. La aromaterapie voluntarii trebuia sã le oferecopiilor masaje care îi mai relaxau ºi îi faceu sãmai uite de problemele lor zilnice. Unii dintre eiadormeau. Asta înseamnã cã le plãcea.

La dans ºi muzica era clar ce aveam defãcut. Copiii erau de asemenea încântaþi dejocurile ºi dansurile de acolo. Au învãþat chiar ºicântece în englezã, ceea ce l-a bucurat tare multpe domnul Graham care nu scapa din ochi nicioactivitate.

La sport, copiii deseori practicau jocurilelor preferate ca fotbalul, handbalul sau chiarbaschetul, însã respectau întrutotul setul deexerciþii fizice care trebuiau fãcute la începutulfiecãrei ore.

În ora de abilitãþi practice, copiii eraucreativi, desenând, pictant sau modelând. Aici,am descoperit cã mulþi dintre ei aveau talent ladesen ºi se descurcau mai bine decât noi. Aºacã, la sfârºitul taberei, expoziþia lor a fost unadintre cele mai frumoase ºi mai originale vãzutede noi pânã atunci. În cadrul atelierului de teatrucopiii se jucau, bucurându-se de tot felul de jocuri,unul mai interesant decât altul. Însã, pe parcursul


Daniela LUPUDaniela LUPUDaniela LUPUDaniela LUPUDaniela LUPUclasa a XI-a Fclasa a XI-a Fclasa a XI-a Fclasa a XI-a Fclasa a XI-a F

Un matematician român în ChinaSalut! Mã numesc Mihai MunteanuMihai MunteanuMihai MunteanuMihai MunteanuMihai Munteanu ºi

în urmãtoarele rânduri am sã vã împãrtãºesc dinimpresiile rãmase în urma cãlãtoriei în China. Amparticipat la începutul lunii noiembrie, a anuluitrecut, la un concurs internaþional de matematicãîn China ºi cu aceastã ocazie am încercat sã mãbucur ºi sã observ în cele douã sãptãmâni destat în Orientul Îndepãrtat lucruri inedite. Ideeageneralã ce mi-a fost inoculatã este cã Europanu are nicio legãturã cu Asia, suntem douã speciidiferite, aproape din toate punctele de vedere:morfologic (cu excepþia faptului cã ºi noi ºi eisuntem bipezi, nu prea semãnãm), cultural (cãcila baza mentalitãþii lor se aflã cu totul alte virtuþi),spiritual (comunismul îi transforma în roboþi). Aºîncepe acum sã o iau pe firul cãlãtoriei, cãci mi-ar fi mult mai uºor.

Vã zic în primul rând un sfat: dacã ajungeþiîn China, încercaþi sã nu vã pierdeþi paºaportulcã nu prea mai plecaþi. Aceastã primã peripeþie,care se referã la pierderea paºaportului de cãtreunul din elevi în multietajatul aeroport Beijing, a

deschis seria. Cu mult noroc, am reuºit sã gãsimacest paºaport cu toate cã am pierdut avionulspre locaþia finalã ºi a trebuit sã stãm 7 ore înaeroport (astfel cãlãtoria Focºani-Guiyang a durat30 de ore). În cãutarea acestui paºaport, amdescoperit un lucru enervant, în acel aeroporterau doar doi chinezi care ºtiau foarte puþinãenglezã ºi care ne-au salvat, cãci altfel rãmâneamblocaþi acolo vreo douã zile. Când am ajuns întregila destinaþie, eram frânt, dar fericit ºi plãcutimpresionat de condiþiile de cazare, hotel de 5stele. Cu toate cã eram foarte obosiþi, nimeni nuputea sã doarmã, în România era ora 16:00. Adoua zi am dat piept cu mâncarea, care ne-aconvins sã consumãm pepene timp de douãsãptãmâni la toate cele trei mese. Mâncareachinezeascã este în primul rând scârboasã ºi înal doilea rând foarte iute.

Pe timpul ºederii noastre, chinezii ne-audat un ghid, care, în primele zile ne-a enervatpentru cã înþelegea ce voia el (din cauzã cã nuavea o englezã foarte performantã), dar mai apoine-a ajutat în relaþiile cu cei care nu ºtiau engleza.În acelaºi timp ºi noi l-am ajutat pe el, cãci, cândam plecat, engleza lui era mult mai bunã. Acestghid ne-a plimbat prin oraº, dar ne-a dus ºi înexcursii, cãci echipajul României a venit cel maidevreme. În excursii am descoperit cã, în China,omul a intervenit în naturã, turnând beton oriundea putut. Acest lucru m-a impresionat într-un modneplãcut, având în vedere frumuseþile naturale dela noi din þarã. În oraº, nu aveam voie sã mergemdecât însoþiþi de cãtre ghid sau urmãriþi de cãtrepoliþie (ei crezând cã noi nu ne dãm seama, saupur ºi simplu neinteresându-i acest aspect).Oriunde mergeam în oraº, toatã lumea se uita lanoi, eram niºte extratereºtri în China, fiind singuriieuropeni. Oraºul Guiyang este unul dintre oraºele

CNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMEsãptãmânii, jocurile vechi erau înlocuite cu altelenoi, tocmai pentru a nu interveni plictiseala.

A existat o intensã implicare din parteacopiilor, iar noi, voluntarii, începeam sãluãm din ce în ce mai mult în seriosceea ce fãceam acolo: lucruri banale,dar care necesitau un mare efort dinpartea copiilor. Erau destui carerenunþau la primul obstacol. Noi eramcei care le arãtãm cã nu este obstacolpeste care nu poþi trece, mai greu saumai uºor. Le arãtãm cã adevãratelesuccese nu sunt acelea care seîntâmplã peste noapte, ci acelea lacare lucrezi din greu ºi, cu toate cãnu ai ajuns unde þi-ai dorit, dupã cevatimp, realizezi cã toate munca ºisacrificii le peste care ai trecut,reprezintã adevãratul succes. Pentrunoi a fost o lecþie de viaþã. Aceºti copiitrebuiau însã aduºi mai aproape denormalite. Chiar dacã ei se confruntau zilnic cu

diverse probleme, trebuia sã le arãtãm ca ºi eipot dansa, pot desena ºi se pot juca ºi chiar potface multe lucruri pe care oamenii le fac în mod

obiºnuit. Conteazã sã vrei iar noieram acolo sã-i facem sã îºidoreascã aceste lucruri.

Ultima zi a fost una cu oputernicã încãrcãturã emoþionalã.Cea mai intensã din cele douãsãptãmâni. Momentul despãrþirii decopii a trezit în toþi tristeþe ºi unsentiment al neputinþei ºi alinevitabilului.

Acum, de fiecare datã cândvorbim cu ei, copiii, ne dãm seamacã ceea ce am realizat a însemnatmult în viaþa lor. Am oferit ce eramai bun ºi mai sincer din noi ºi amprimit mult mai mult. Am aflat lucrurinoi, am cunoscut oameni noi, amînvãþat sã lãsãm de o parte

egoismul ºi indiferenþa.


moderne ºi totodatã un oraº de munte, cu toateacestea mizeria ºi poluarea erau în floare. Cevedem noi în filme, zgârie-nori ultramoderni,fântâni arteziene, foarte rar, în realitate (cel puþinacolo nu erau). În schimb existã magazine foartemari din 10 în 10 metri, precum ºi biºniþari de rândcare vând ceasuri, bijuterii la preþuri de nimic, doarºtim cã în China este cea mai mare industrie aimitaþiei. O altã activitate zilnicã, ce mie îmi plãceasã o fac, era sã stau la geam (la etajul 19) ºi sãobserv traficul dintr-o intersecþie destul de mare.Era un amuzament total, cãci singura regulã de

Mihai MUNTEANUMihai MUNTEANUMihai MUNTEANUMihai MUNTEANUMihai MUNTEANUclasa a XI-a Cclasa a XI-a Cclasa a XI-a Cclasa a XI-a Cclasa a XI-a C

CNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUMECNU ÎN LUME

Vis de ParisVis de ParisVis de ParisVis de ParisVis de Paris

circulaþie este sã nu calci pe nimeni ºi decifiecare o luã pe unde voia. Mã bucur cã am avutocazia sã merg pânã acolo ºi în acelaºi timpmã bucur cã deºi aceastã cãlãtorie a fost acum3 luni, încã stârneºte interes.

Am sã închei aceastã paginã,indemnâdu-vã sã participaþi la o astfel deexperienþa, dacã aveþi ocazia, mãcar sã vãamuzaþi de ce vedeþi.

12 mai12 mai12 mai12 mai12 mai: îmi amintesc cã primul lucru pecare l-am simþit când am ajuns a fost o mireasmãnouã ºi specialã… altceva, alt oraº, ºi nu oricare,ci unul din cele mai frumoase ale lumii, Paris.

Ploua, dar am încercat sã fiu atentã latoate detaliile în drumul cãtre hotel, toate strãzile,toate clãdirile, toþi oamenii care au trecut prin faþamea, necunoscuþi, obiºnuiþi de mult timp cu oraºulîn care locuiesc.

Prima destinaþie, catedrala Notre Dame,mult mai frumoasã ºi mai mãreaþã decât în poze.Cele trei portaluri imense, prin care au trecutmilioane de turiºti ºi credincioºi ne-au introdusîntr-un spaþiu special, unde lumina lumânãrilor eînsoþitã de ºoaptele de uimire ºi rugãciune aleoamenilor. Lumina de afarã pãtrunde prin vitraliilemari ºi frumos colorate, aducându-þi instant ostare de calm ºi liniºte interioarã…

Apoi Cartierul Latin, Pantheonul, undesãlãºluiesc mormintele marilor personalitãþiprecum Voltaire, Hugo, Rousseau, Zola, Malraux,Pierre et Marie Curie... Tot aici ne întâmpinãSorbona ºi deviza ospitalierã “Hic et ubiqueterrarum”.Jardin du Luxembourg, parcul în carese aflã clãdirea Senatului, oamenii relaxaþi pescaunele rãspândite peste tot, raþele plimbându-se nestingherite pe lacul artificial din centru, subprivirile unei imense sculpturi în formã de capuman numitã “Le Profète”.

Turnul Eiffel… imens, complicat, oadevãratã piesã de arhitecturã. Liftul ne-a duspânã în vârf în timp ce soarele pãrãsea oraºul luiNapoleon ºi aprindea mulþimea de lumini învãzduh.

13 mai13 mai13 mai13 mai13 mai: decernarea premiilor în clãdireaMarinei Naþionale, situatã în Place de la Concorde.Am fãcut cunoºtinþã cu alþi adolescenþi din þãriprecum Mexic, Madagascar, Anglia ºi Portugalia.Am avut emoþii atunci când mi-a fost înmânatpremiul ºi m-am gândit constant la pãrinþii mei,care m-au ajutat sã ajung aici.

Scriitorul Jean RaspailJean RaspailJean RaspailJean RaspailJean Raspail ne felicitã ºi neciteºte un eseu inspirat de “ailleurs”, unul din cele10 cuvinte alese în 2009 pentru a celebraFrancofonia. Pentru mine, cuvântul magic, graþiosºi profetic care m-a adus aici este “vision”.

Ne-am plimbat cu un mic vas de agrementpe Sena, ne-am pus o dorinþã sub Pont Marie.

14 mai14 mai14 mai14 mai14 mai: mergem la Versailles, pentru avizita Palatul, un labirint în care te pierzi cu plãcere

ºi iþi imaginezi cum Louis XIV se plimba prin SalaOglinzilor, mergea la culcare în patul cochet cubaldachin, privind de la fereastrã grãdinile plinecu flori. Am vãzut pentru prima datã portocali, amadmirat faimoasele “jardins à la francaise”, îngeometria lui Le Nôtre. Versailles în sine este unoraº mic, un fel de frãþior al Parisului, deoarececafenelele cu mãsuþe rotunde sunt nenumãrate,verdeaþa, parcurile predominã ºi totul este învãluitîn mirosul plãcut de patiserie.

Domul Invalizilor cu giganticul mormânt allui Napoleon, prea mic pentru personalitateaacestuia ºi devotamenul faþã de poporul francez.“Je désire que mes cendres reposent sur lesbords de la Seine, au milieu de ce peuple francaisque j’ai tant aimé.”

Muzeul Orsay: Degas, Monet, Manet, VanGogh, Gaugain, Matisse, Renoir, Toulouse-Lautrec...

La Luvru, pe care l-am admirat pedinafarã, din lipsã de timp, ne-am odihnit puþinlângã piramida de sticlã a lui Pei, care, împreunãcu masiva ºi vechea clãdire a muzeului,formeazã un contrast cu adevãrat desãvârºit.

15 mai15 mai15 mai15 mai15 mai: Montmartre, Basilica Sacre-Coeur, liniºte ºi vitralii superbe, credincioºi, turiºti,ºi un “ocean” de lumânãri.

“Paris ne s’est pas fait en un jour”. Fiecarepiatrã, fiecare detaliu are în urmã secole decivilizaþie ºi de culturã care au influenþat istoriaomenirii.

E timpul sã plecãm, dar visez sã maimãnânc o brioºã, sã mã aºez pe o bancã dinJardins du Luxembourg ºi sã privesc oameniicare vin ºi pleacã… Laura CANÃLaura CANÃLaura CANÃLaura CANÃLaura CANÃ

clasa a X-a Eclasa a X-a Eclasa a X-a Eclasa a X-a Eclasa a X-a E


PPPPPAGINAAGINAAGINAAGINAAGINA GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI

Se întâmpla într-o noapte cu lunã plinã,pe 31 octombrie. Cu toate cã felinareleCreatorului furã aprinse de mult timp ºistrãluceau paºnic pe cer, se porni un vântgrozav. Ramurile se legãnau cerând îndurare.O perdea de negurã puse stãpânire pe oraº,însã CorneliaCorneliaCorneliaCorneliaCornelia nu se temea.

Se întorcea voioasã de la ºcoalã. “Nu,nu mã sperie pe mine ceaþa. ªi nici nu mi-efricã de întuneric.” Cu toate astea, fata grãbipasul. Raþiunea îi spunea sã rãmânã calmã,însã sufletul de copilã îi amintea de noapteade Revelion, când visa cã se va transformãîntr-o vrãjitoare.

Deodatã, se auzirã niºte paºi lenþi,lenþi… zgomotul curgea lin, ca niºte picãturigrele de ploaie.Copacii pãreau cã se înalþãpânã-n vãzduh, apãrând ca siluetele unorzeitãþi din antichitate. Durerea se simþea înfiecare foºnet de frunzã.

La un moment dat, îi apãru în faþã undovleac luminând. Gura aceea largã teînfiora. Ochii roºii te îndemnau la faptenemaivãzute. Fãcu speriatã un pas înapoi.Apoi alt felinar. Iar un pas înapoi. ªi altul ºialtul, pânã ce…

Un bãtrân cu barba albã ca nãmeþii ºilungã apãru. Purta o hainã albastrã de azurºi pânã în pãmânt. Îi întinse mâna ºi seapropie de ea.

- Dã-mi mâna! îi vorbi acesta cu unglas blând.CorneliaCorneliaCorneliaCorneliaCornelia dãdu din cap a “NU”.

- Ai încredere. Nu-þi fac niciun rãu, oasigurã bãtrânul cu ochii strãlucind aînþelepciune.

- Nu! zise ea dând din cap.- Haide!- Nu!

Bãtrânul zãri colierul cu smarald de la gâtulei subþire. Strãlucea mereu când se întâlneacu fiinþe cu gânduri curate.

- De unde îl ai?- Mi l-a dat mama, rãspunse fata cu o

voce subþire.- Cornelia… ºopti el citind în smarald.- De unde-mi ºtii numele?

- Dã-mi mâna! o îndemnã el din nou.Copila ridicã uºor mâna. Dintr-o datã CorneliaCorneliaCorneliaCorneliaCorneliase trezi într-un cerc de “oameni”. Recunoscuimediat faþa blândã a bãtrânului. Celelalteerau greu de descifrat.

- Bine aþi venit la cea de-a 500-areuniune a vrãjitorilor, spuse bãtrânul.“Ce!?” se gândi imediat Cornelia.

- Eu sunt Vodos, Stãpânul Vrãjitorilor.Cornelia, destinul omenirii stã în mâinile tale.Fata îl privi amãrâtã. Parcã ºtia ce voia sãspunã bãtrânul, însã nu voia sã recunoascã.Vodos privi semnul “+” (o cruce) din palmã.

- Mai e o singurã orã pânã la miezulnopþii, când morþii vor învia ºi se vortransforma în vârcolaci. Numai tu ne poþi salva.

- Cum? întrebã ea speriatã.- Vei vedea. Dar mai întâi vei asculta

alãturi de ceilalþi “Povestea Lanei”.Vodos luã un pahar plin cu sânge. Îl bãu pânãla capãt.

Singura din zeceSingura din zeceSingura din zeceSingura din zeceSingura din zece(((((Poveste de HalloweenPoveste de HalloweenPoveste de HalloweenPoveste de HalloweenPoveste de Halloween)))))


PPPPPAGINAAGINAAGINAAGINAAGINA GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI GIMNAZIULUI

- Ascultaþi voi, pãmântenilor! Cãadevãrat vã zic vouã cã pânã ce unpãmântean nu va fi mai urât decât cea pecare noi o numim Lana, omenirea nu va aveaodihnã.

Ceilalþi vrãjitori ascultau cu sfinþenievorbele lui Vodos, ce aprinse o lanternã încare îºi încadrã faþa brãzdatã.

Cornelia tresãri. Pentru o clipã, inimai se opri din bãtut.

- Era odatã o vrãjitoare pe nume Lana.Era de o frumuseþe orbitoare. Într-o noapte,la castelul în care locuia alãturi de cele zecesurori ºi totodatã preotese ale sale, veni untânãr sleit de puteri ºi rãnit.

Deodatã, douã fantome sosirã ºi luarãpe unul din cei unsprezece vrãjitori. Pe mânafetei apãru o mãnuºã. În afarã de ea, nimeninu mai bãgã în seamã incidentul.

- Cea care-l întâmpinã fu Lana,continuã Vodos. De cum îl vãzu, îl ºi plãcu. Îlduse în camera de oaspeþi, unde-l aºezã într-un mormânt cu perna de catifea albastrã. Îidãdu un pahar cu o licoare specialã. De cumsorbi din el, parcã reînvie.

Apoi, aceleaºi douã fantome rãpirã altvrãjitor. Pe cealaltã mânã a fetei apãru o altãmãnuºã.

- Cele 10 preotese furã invidioase pesora lor mai micã, Lana. Aºa cã preparã olicoare pentru ca dragostea tânãrului sã seîntoarcã asupra lor. “ªi pe cea pe care o vaplãcea mai mult, pe aceea o va alege”, ziserãele.

Se întâmplã la fel ca înainte, numai cãfetei îi apãru acum o pãlãrie de vrãjitoare.Corneliei i se pãru cã viseazã.

- ªi într-o noapte, pe când Lanadormea, surorile sale o unserã cu licoareapreparatã din coada ºoricelului ºi levãnþicã(pentru a o face sã doarmã ca un copilaº).Încã o datã, cele douã fantome rãpirã altvrãjitor, iar Corneliei îi apãrurã cizme devrãjitoare.

- Dimineaþa, grãi Vodos, de cum setrezi, Lana merse în camera de îmbãiere.Mare îi fu mirarea când se vãzu în oglindã.“Aaa!” strigã ea înspãimântatã, vãzându-ºipielea zbârcitã ºi îmbãtrânitã. Nasul îi eralung ºi întors într-o parte. În cap, câteva firerãzleþe. Buzele-i încreþite pãreau cusute cuaþã. Pielea-i atârna, ochii erau roºii, iarsprâncenele un fir de aþã.

În timp ce povestea, dispãrurã alþi cincivrãjitori. Mâinile Corneliei începeau sãsemene cu cele ale Lanei. La fel ºi picioarele.Fata se sperie.

- Apoi, surorile o îngroparã de vie. Dar,pe la miezul zilei urmãtoare, tânãrului oaspeteîi apãru fantasma Lanei, care-i spuse: “Dacãnu vom fi împreunã în aceastã viaþã, ne vomîmplini visul dupã moarte.” Iar din ochii amãrâþiai Lanei cãzurã douã lacrimi ce-l atinserã petânãr. Astfel ºi acesta deveni una cu pãmântul,povesti bãtrânul.

Dupã aceea, fu rãpitã ºi tânãra soþie alui Vodos. Cornelia cãpãtã acum rochia devrãjitoare.

- ªi cu ce pot eu sã te ajut? întrebã fataplictisitã, dar speriatã de poveste. O bufniþã îi fãcu semn sã tacã.

- Bine, spuse copila.- Continuã, Vodos! îl îndemnã pasãrea.- S-au împlinit o sutã de ani de la

aceastã întâmplare, iar Lana a promis cã dupãce se va sfârºi un veac, în a 31-a zi a lunii azecea, va învia ºi va face prãpãd pe Pãmânt.Însã a mai spus cã, dacã la miezul nopþii vagãsi pe cineva mai urât ca ea, va renunþa laplan. imediat Vodos dispãru la fel ca ºi ceilalþi.

Cornelia se trezi singurã în aripilenopþii. Voia sã plângã, însã i se pãrea cã emai bunã decât atât. Se transformã acum într-o vrãjitoare urâtã. Chiar ºi cucuveaua îiîntoarse spatele. Totul i se pãrea cã e împotrivaei. Îºi privi îndelung mâinile. Lãtratul lupilorpãrea cã nu se mai sfârºeºte. Felinareînfiorãtoare se apropiau de ea... fata fãcucâþiva paºi înapoi.

Dintr-o datã, apãru Lana. Cu o privireneiertãtoare, îi privi chipul. O apucã cuunghiile de faþã:

- M-am convins. Eºti mai urâtã ca mine. Din spatele pomilor, apãrurã vrãjitorii cu câteun dovleac în mânã.

- Omenirea a fost salvatã, dragivrãjitori! strigã Vodos cu un pahar de sângeîn mânã. Sã ciocnim pentru Cornelia!

- Da! Da! spuneau mândri aceºtia.Din spatele lor, îºi fãcu apariþia Lana.

Clipa în care îl privi pe Vodos pãru o veºnicie.Însã la fel de repede dispãru ºi se pierdu înputerea nopþii...

Beatrice-Maria ALEXANDRESCUBeatrice-Maria ALEXANDRESCUBeatrice-Maria ALEXANDRESCUBeatrice-Maria ALEXANDRESCUBeatrice-Maria ALEXANDRESCUclasa a VII-aclasa a VII-aclasa a VII-aclasa a VII-aclasa a VII-a


PPPPPAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTORIE CNUORIE CNUORIE CNUORIE CNUORIE CNU

“...DÃRUIND, VEI DOBÂNDI...”Creºtinismul este, prin excelenþã religia

iubirii; iubirea este coloana Sa vertebralã. Religiaaceasta a proclamat principiul iubirii omului înlipsurile lui, identificarea noastrã cu cel flãmând,cu cel sãrac ºi cu cel bolnav; iar istoria de maitârziu a Bisericii Creºtine a întrupat principiulacesta în realitãþi de viaþã. “Creºtinismul a întins,prin iubire, sfera noþiunii de om la toþi oamenii; ela descoperit pe aproapele în parabolaSamarineanului, care face milã cu strãinul ºi cuduºmanul sãu; iar Biserica a îmblânzit pe oameni,a schimbat raporturile dintre ei, a micºoratdistanþele sociale, a potolit patimile omeneºti, aapropiat pe om de om, a pus pe om în serviciulomului” (T.M. Popescu, “Caritatea creºtinã”). Înaceasta stã taina biruinþei pe care a câºtigat-ocreºtinismul în lume, umbrind toate religiile ºiconcepþiile filozofice ale lumii vechi.

Printr-o hotãrâre sinodalã, 2009 a fostdeclarat anul comemorativ-omagial al Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasileasileasileasileasilecel Marecel Marecel Marecel Marecel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei(+379), ºi al celorlalþi Sfinþi Capadocieni. PãrinþiiCapadocieni au apãrat credinþa ºi ne-au învãþatcã recurgerea la ea nu înseamnã demisionare dinlume, ci cã aceasta este calea prin care lumeaeste adusã la împlinirea propriei vocaþii. Ei facparte din categoria acelor gânditori aparþinândepocii de aur a Bisericii, care ne-au arãtat cãformaþia culturalã aleasã nu îndepãrteazã, ciapropie de Dumnezeu. Au scris în toate genurileliteraturii teologice, rãmânând modele deteologhisire ºi de viaþã conform credinþei ºiteologiei profesate. Prin organizareamonahismului ºi a instituþiilor caritative aleBisericii, prin apariþia primelor tratate depnevmatologie ºi antropologie, cei trei Pãrinþi,VVVVVasile cel Mareasi le cel Mareasi le cel Mareasi le cel Mareasi le cel Mare, Grigorie de NazianzGrigorie de NazianzGrigorie de NazianzGrigorie de NazianzGrigorie de Nazianz ºi

Grigorie din NyssaGrigorie din NyssaGrigorie din NyssaGrigorie din NyssaGrigorie din Nyssa, s-au arãtat ca oameni demare culturã creºtinã ºi modele greu de atins.

Sf . VSf . VSf . VSf . VSf . Vas i leas i leas i leas i leas i le a transpus în practicãîndemnurile la milostenie din predicile sale sociale,confirmând astfel prin fapte tãria convingerilor salecreºtine. Stãpânit de un umanism rar întâlnit,imediat dupã botezul sãu, tânãrul VVVVVasileasileasileasileasile ºi-aîmpãrþit averea la sãraci. Mai târziu, ca ierarh alBisericii capadociene, în timpul secetei ºifoametei din anul 368, Sf. Vasile nu s-a mulþumitsã þinã doar cuvântãri fulminante, pline depatetism, în care sã îndemne la milostenie,amintind de cei chinuiþi de foame, ci el însuºi i-amilostivit ºi hrãnit pe aceºtia. Marele ierarh aînþeles chintesenþa învãþãturii creºtine, faptul cãaceasta este rezumatã în iubirea faþã deDumnezeu ºi faþã de om. El a ºtiut a împleti însufletul sãu, ca nimeni altul, iubirea ºi mila creºtinã,sacrificând totul dragostei de aproapele aflat înlipsuri ºi suferinþã.

Marea dragoste a Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasileasileasileasileasile faþã desemeni s-a concretizat, mai ales, în acel importantaºezãmânt filantropic pe care credincioºii l-aunumit Vasiliada, dupã numele Sfântului. Acestaºezãmânt a fost construit în apropiereaCezareei, fiind considerat un adevãrat oraº alcaritãþii, în care el a adunat pe cei sãraci, înfometaþisau abandonaþi de toate vârstele ºi din toate pãrþileºi le-a împãrþit alimente. Aici fiecare boalã îºi avearezervatã clãdirea sa, mediul ºi personalulrespectiv de îngrijire, iar orfanii erau întreþinuþi,educaþi ºi învãþaþi în ºcoli de artã ºi meseriiînfiinþate special în acest scop. În aceastãinstituþie de binefacere s-a concretizat un întregansamblu de preocupãri sociale ºi de acþiunipentru dreptate ale acestui mare ierarh, menitesã îmbunãtãþeascã situaþia celor lipsiþi ºi oropsiþi

din vremea sa, de care nu se ocupa nimeni.Aziluri pentru strãini, case de binefacerepentru cei sãraci, cãlãtori ºi pelerini, spitalepentru cei bolnavi, între care ºi o leprozerie,ºcoli de reeducare a fetelor cãzute, atelierepentru tot felul de meserii, casele personaluluimedical, toate acestea formau aceastãinstituþie de asistenþã socialã. Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasile celasile celasile celasile celasile celMareMareMareMareMare se îngrijea de tot ceea ce era necesarpentru viaþa acestui aºezãmânt debinefacere. Însã ºi mai impresionant estefaptul cã acesta nu s-a sfiit sã aducã încasele de binefacere pe cei mai ignoraþioameni ai vremii, pe leproºi, care, din cauzabolii lor, erau ocoliþi de toatã lumea.

Biserica a dat asistenþei sociale oorganizare rodnicã ºi binefãcãtoare. Dar cumasistenþa socialã nu este posibilã fãrãmijloace de ordin material, a fost necesar sãse fixeze mai întâi poziþia sa doctrinarã faþã

Elevi uniriºti aducând bucuria copiilorElevi uniriºti aducând bucuria copiilorElevi uniriºti aducând bucuria copiilorElevi uniriºti aducând bucuria copiilorElevi uniriºti aducând bucuria copiilorde la Centrul Social - decembrie 2006de la Centrul Social - decembrie 2006de la Centrul Social - decembrie 2006de la Centrul Social - decembrie 2006de la Centrul Social - decembrie 2006



de natura ºi rolul bogãþiei, care “nu esteun rãu în sine, ci un mijloc de a facebine ºi de a se mântui..., cãci bogatulse mântuieºte prin milostenie. Bogãþiaeste un dar al lui Dumnezeu încredinþatomului spre administrare. Ea nu aparþinenumai bogatului ci ºi celor sãraci, devineun bun comun, prin dãrnicia cu carebogaþii trebuie sã ajute pe cei în lipsã”(T.M. Popescu, “Caritatea creºtinã”).

Instrucþiile caritabile de asistenþãsocialã n-au fost cunoscute de lumeaveche. Numai sub imperiul milei creºtineapar: casele pentru creºterea copiilorpãrãsiþi sau a orfanilor, azilele pentrusãraci ºi bãtrâni, spitalele pentruîngrijirea bolnavilor ºi întreþinereainfimilor, case de odihnã pentru primireacãlãtorilor ºi a pelerinilor. Lumea vechenu cunoscuse astfel de instituþii decâtpentru soldaþi ºi pentru sclavi, adicã pentru douãcategorii de oameni, a cãror vindecare interesaîndeosebi statul ºi pe stãpâni. Nu iubirea deoameni, ci folosul ce aduceau interesa îngrijirealor. Îngrijirea bolnavilor ca oameni, indiferent decredinþa, neamul, poziþia sau rolul lor social, încase destinate exclusiv acestui înalt scopumanitar, este o foarte importantã formã afilantropiei, pe care lumea a învãþat-o de laBisericã, cei bogaþi dãruind averi însemnatepentru cãutarea sãnãtãþii celor suferinzi.

În viziunea Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasileasileasileasileasile, omul este o fiinþãsociabilã ºi socialã. El îi îndeamnã pe pãstoriþiisãi a nu opri circuitul iubirii dumnezeieºti, a nu-ºiînsuºi doar pentru ei înºiºi bunurile hãrãzite deDumnezeu, ducându-i cu mintea la animalelecare se folosesc în comun de cele ce rãsar închip firesc din pãmânt: „Turme de oi pasc pe unulºi acelaºi munte; nenumãraþi cai îºi culeg hranape una ºi aceeaºi câmpie; ºi toate celelalteanimale lasã unele altora hrana de care au nevoie.Dar noi, oamenii, ne însuºim bunurile comunetuturora ºi ne facem singurii stãpâni pe cele cesunt ale celor mulþi” (Omilii ºi cuvântãri, omil. aVIII-a, VIII). Într-o altã predicã, le aminteºte desecolele primare ale creºtinismului: „Sã imitãmprima adunare a creºtinilor! Aceia aveau toate încomun: viaþa, sufletul, înþelegerea; masa le eracomunã, frãþia nezdruncinatã, dragosteanefãþarnicã; multele trupuri fãceau un singur trup;feluritele suflete erau unite într-o singurãînþelegere”.

Se poate lesne concluziona cã Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasileasileasileasileasilenu a rãmas doar simplu teoretician sau analist almilosteniei, ci ºi practicantul ei prin excelenþã.Sfântul Pãrinte, chiar dacã a propovãduitpãstoriþilor sãi viaþa veºnicã, nu a rãmas impasibilfaþã de viaþa pãmânteascã a acestora.Aºezãmintele sale de asistenþã socialã au rãmasdrept model ºi pentru epocile urmãtoare, cândasistenþa socialã a luat diferite forme instituþionale.

„Nimeni, poate, din primele timpuri alecreºtinismului, scrie un biograf al Sfântului, nufondase atât de numeroase ºi atât de puterniceinstituþii caritabile”.

Acest exemplu este întâlnit ºi în România,unde aºezãmintele spitaliceºti ale Spiridoniei auluat fiinþã acum douã sute de ani, tot ca un fruct alcredinþei creºtine ºi ca o expresie vie a religiozitãþiipoporului nostru. Construirea unui spital, la noi, afost totdeauna precedatã de zidirea unei biserici.Precum odinioarã, în veacurile de început alecreºtinismului, spitalul a fost o creaþie a BisericiiCreºtine, tot aºa, pe întinderile þãrii noastre,primele aºezãminte spitaliceºti au apãrut înpreajma bisericilor ºi a mãnãstirilor ºi au continuatsã existe prin purtarea de grijã ºi bunurileacestora. Întâlnim astfel de centre la Iaºi, Roman,Focºani ºi Slãnic Moldova, sub oblãduireaBisericii ºi prin daniile domnitorilor, boierilor,negustorilor.

Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasile cel Mareasile cel Mareasile cel Mareasile cel Mareasile cel Mare considera cã estenecesar sã nu se uite, mai ales, de bucuria ce ovor trãi cei milostivi la judecata din urmã:„Dumnezeu te va primi, îngerii te vor aplauda, toþioamenii, câþi sunt de la începutul lumii, te vor ferici;slava veºnicã, cununa dreptãþii, împãrãþiacerurilor vor fi rãsplãþile bunei administrãri aacestor bogãþii stricãcioase” (Omilii ºi cuvântãri,Omilia a VI-a, III).

Prin lucrarea sa filantropicã ºi misionarã,Sf. VSf. VSf. VSf. VSf. Vasile cel Mareasile cel Mareasile cel Mareasile cel Mareasile cel Mare oferã un exemplu creºtinilordin zilele noastre, mãrturisind despre felul cumau fost soluþionate atunci problemele sociale ºiconstituie, astfel, o sursã de inspiraþie pentruaflarea celor mai potrivite metode în rezolvareaproblemelor privind latura practicã a vieþii Bisericii.Prin scrierile sale, Sf. Vasile pune în miºcare viaþasufleteascã a credincioºilor din toate timpurile ºiîi determinã la fapte concrete, folositoaresemenilor ºi mântuirii proprii.

prof. Romulus BUZÃÞELUprof. Romulus BUZÃÞELUprof. Romulus BUZÃÞELUprof. Romulus BUZÃÞELUprof. Romulus BUZÃÞELU

Elevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilordin comuna Milcovu - decembrie 2008din comuna Milcovu - decembrie 2008din comuna Milcovu - decembrie 2008din comuna Milcovu - decembrie 2008din comuna Milcovu - decembrie 2008



Despre vointã si puterea exempluluiDespre vointã si puterea exempluluiDespre vointã si puterea exempluluiDespre vointã si puterea exempluluiDespre vointã si puterea exemplului“Mãreþia faptelor omeneºti se

mãsoarã dupã inspiraþia care le-a fãcut sãse nascã”, afirmã Louis Pasteur, marelechimist ºi biolog francez. Problematicaadusã în discuþie genereazã numeroasedileme ºi tot atâtea pãreri pro sau chiarcontra. Cine ar putea realiza o scarã a valoriiinspiraþiei; care ar fi atunci criteriile demãsurare? Inspiraþia nu este decât ochestiune relativã pe care aº numi-o valoareaintrinsecã a individului. În aceeaºi mãsurãînsã, inspiraþia nu este un factor original,definitoriu, în urma cãruia sã poþi apreciafaptele pentru cã este o stare ce aparespontan din întregul Univers al lucrurilor cene înconjoarã. Le privim, le auzim, le simþimca mai apoi sã le reinterpretãm. Sunt lucruricare deja existând, ele au servit în mod sigurdrept inspiraþie celor care le-au creat; suntexperienþe deja trãite, analizate ºi, deci, cum arputea fi o nouã faptã mãsuratã în funcþie deaceastã inspiraþie de care ºi alþii au avut parte?

Ceea ce genereazã însã schimbarea,noutatea prin inspiraþie este însuºi caracterul sãucreator. O idee creatoare vine din ispiraþie ºiajunge într-adevãr sã fie transformatã în fapte. Însãtotul þine de arta perceperii materiei, de capacitateaindividului de a fi un bun observator. Câþi alþii nuau ignorat ceea ce pentru unii a reprezentatinvenþia secolului, devenind astfel celebri?

În cele din urmã, “mãreþia faptelor” estetot atât de relativã ca ºi inspiraþia pentru cã, dinnou, apare problema modalitãþii de cântãrire aacesteia. De ce o faptã mãreaþã pentru mine nupoate fi la fel ºi pentru celãlalt ori cine garanteazãcã fapta sa este mãreaþã ºi în ochii mei, nu numaiîn ai acestuia? Cuantificarea faptelor se realizeazãîn funcþie de necesitatea publicului vizat, denevoile sociale, de principiile culturale, religioaseori morale cãrora li se adreseazã. Conteazã,aºadar, raportul context-om.

Inspiraþia, însã, deºi reprezintã înmajoritatea cazurilor un îndemn pentru a repetalucrurile sãvârºite, naºte fapte mãreþe atunci cândvine sã completeze necesitãþile permanenteumane. Mass-media a servit dintotdeauna dreptcalea de percepere directã ºi rapidã a informaþiilorºi, astfel, a însemnat modalitatea prin care ceiinteresaþi se puteau implica în mod activ pentruajutorarea persoanelor defavorizate. Un astfel deexemplu defineºte gestul mãreþ care ori de câteori va fi repetat, poate cã niciodatã nu va fisuficient.

Inspiraþia venitã din discuþiile purtate latelevizor privind problema copiilor defavorizaþi a

reprezentat suficienta motivare pentru doamnaprofesoarã Daniela Plãiaºu de a se implica îndezvoltarea unor acþiuni de caritate. Acestea aufost imediat susþinute de întregul colectiv deprofesori ºi elevi ai liceului “Unirea” ºi în anul 1990a avut loc prima manifestare de acest gen.Centrul vizitat se afla în zona Cartierului Garã,purtând mai târziu numele de “Centrul de copiiAlina”. Deºi astfel de probleme au fost dezbãtutepe plan naþional, o astfel de activitate a stârnitiniþial reticenþã din partea personalului Centrului.Nu a fost dezvãluitã de la început boala de caresufereau copiii, însã o a doua vizitã a confirmatinfestarea acestora cu virusul HIV. Primaexperienþã de acest gen a fost perceputã ca olecþie de viaþã pe care doamna profesoarã doreasã le-o predea elevilor uniriºti.

Activitatea s-a dezvoltat pe parcursulanului urmãtor, când un numãr ºi mai mare deelevi (iniþial fiind aproximativ 100) a mers la Casade Copii Panciu. Un pas fãcut mai departe nureprezenta decât o altã lecþie de viaþã,conºtientizarea situaþiei familiale personale ºichiar schimbarea mentalitãþilor în bine. Prezenþauniriºtilor stârnea zâmbete de bucurie pe chipulcopiilor ºi creºtea totodatã satisfacþia sãvârºiriiunui gest moral.

Astfel, la scurt timp, toate casele de copiidin Focºani au fost vizitate ºi “molipsite” degenerozitatea ºi sinceritatea elevilor care aucontribuit cu haine, jucãrii, încãlþãminte, dar ºi maimult, cu iubire. Situaþiile extrem de dificile princare treceau copiii defavorizaþi, cazurile întâlniteºi locurile vizitate au marcat totodatã ºi o limitã asuportabilitãþii: “Fãceam un bine temporar, cumulte cheltuieli însã. (...) Munca de caritate seface foarte greu. A fost o experienþã îngrozitoare,

Elevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilordin comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005


PPPPPAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTAGINI DE ISTORIE CNUORIE CNUORIE CNUORIE CNUORIE CNUam vãzut lucruri traumatizante”, îºi aminteºtedoamna profesoarã Plãiaºu.

Buna organizare ºi seriozitateavoluntarilor au fãcut ca ajutorul lor sã ajungã ºi încelelalte zone ale judeþului Vrancea, precumSoveja (în urma unui incendiu) ºi Odobeºti (laCasa de Copii), oferind sprijinul material necesar:haine, mâncare, jucãrii.

Impresionantã este, însã, capacitatea cucare acei ochi suferinzi ºi bolnavi te privesc petine, un strãin aparþinând lumii opuse lor, dar careîþi permit sã le remarci frumuseþea interioarã,venitã din nevinovãþia de a fi condamnaþi ladurere. Acoperiºul sub care fie îºi spunrugãciunea înainte de culcare, fredoneazã sunetehaotice, deseneazã în culori propria lume, fie subcare aºteaptã sã mai zãreascã un chip nou caresã le zâmbeascã, ascunde pentru unii dintre eiun teritoriu întunecat, iar pentru alþii, o casã depoveºti. Atmosfera existentã în centrele deplasament, aºa cum este ea, cu bune ºi cu rele,se datoreazã pe de-o parte acelor cadre didacticecare îºi înþeleg cu precãdere rolul în faþa copiilor,cât ºi celorlalte cadre care, din nefericire, îºitrãdeazã rolul prin indiferenþã. Împãrtãºireaacestor experienþe în mod sigur nu este uºoarã,sentimentele fiind retrãite cu aceeaºi intensitateîn momentul povestirii, însã doamna profesoarãPlãiaºu mi-a dezvãluit o parte dintre ele. De dataaceasta, povestea a fost scrisã într-un alt cadru,între cei patru pereþi albi ºi goi de spital. Mirosulspecific de medicamente, rumoarea întâlnitã lafiecare colþ, zgomotul paºilor cu ritm calculat,impactul trântirii uºilor pe coridoare, toate fãceauparte dintr-un peisaj bolnav în care, însã, eraucondamnate vieþi. Aici a întâlnit-o pe fata de etnierromã, ale cãrei suferinþe erau orbirea ºi sindromulde lup. Gesturile de afecþiune îi erau totalnecunoscute, astfel cã nimeni nu ºtia la ce fel dereacþii sã se aºtepte. Cu toate acestea, doamnaprofesoarã s-a apropiat de ea ºi a îmbrãþiºat-o,

moment ce i-a stârnit fetei durere, manifestatãprintr-un strigãt puternic, incontrolabil...

Cei aproximativ trei ani de implicare înactele de caritate au adus cu sine experienþeaparte, unice, cãrora doamna profesoarã le-afãcut faþã în ciuda obstacolelor întâlnite: “Mi-amdat seama cã nu voi rezista psihic sã mai facasta pentru mult timp. Nu am mai suportatnecinstea ºi incorectitudinea întâlnite. Trebuie sãai o legislaþie bine pusã la punct ca sã faci ceva.(...) Îi admir pe cei care au reuºit sã facã o muncãde caritate cu logicã, pe cei care lucreazã acolocu copiii. Nimeni nu vorbeºte despre aceºtidascãli, ar trebui mult mai mult admiraþi. Noi,profesorii Colegiului Naþional “Unirea”, facemperformanþã, dar cu elevi din vârful piramidei, nude la baza ei sau din afarã, cum sunt copiiidefavorizaþi.”

Dar dacã o activitate, oricât de dificilã arfi, este împãrtãºitã cu oameni generoºi, care seimplicã din plãcere, atunci nici momentele comicenu întârzie sã aparã. Experienþa de voluntar i-aimpresionat pânã ºi pe uniriºtii mai... non-conformiºti, care pozau iniþial în indivizidezinteresaþi de acest subiect. Mai mult decâtatât, a existat chiar ºi o perioadã în care voluntariii-au luat acasã, pe durata unui weekend, pe copiiicu care legaserã deja prietenii. Întreaga activitatede caritate desfãºuratã de doamna profesoarãPlãiaºu i-a oferit inevitabil satisfacþie profesionalã,mãrturisind cã: “toþi elevii care s-au implicat ºi-au regândit destinul; unii ºi-au fãcut o carierã îndomeniul psihologic ºi nu numai.”

Mesajul a fost recepþionat ºi de celelaltecadre didactice din liceu care au implicat, la rândullor ºi mai mulþi elevi uniriºti. Doamna profesoarãJanet Popoiu a fost una dintre acestea, care acontinuat acþiunile de voluntariat ºi, în anul 1995,a mers împreunã cu clasa a cãrei dirigintã a fostpentru scurt timp la un orfelinat din Cartierul Sud.Copiii, cu vârstele cuprinse între 3-6 ani, s-au

ataºat extrem de repede de elevii acesteiclase, sentimentul manifestându-se ºireciproc. Condiþiile în care trãiau cei micilãsau însã de dorit: nu aveau îmbrãcãminteaºi încãlþãmintea necesare. Ajutorul a venitdin partea lui Mihai Ungureanu, unul dintreelevii doamnei profesoare Popoiu care,profund impresionat de situaþie, a apelat laresursele fabricii Milcofil, unde mama sa eradirectoare. În urmãtoarea zi, fiecare copilîn parte a putut beneficia de propriile haineºi ghete: “Nu vã puteþi imagina bucuriaacelor copii care creºteau cu sentimentulcã nu au nimic al lor, totul fiind în comun.Cu noi atunci a mers ºi Iulian Postelnicu(acum este actor în Bucureºti). S-a lipit deel o fetiþã foarte bolnavã (era infestatã cuHIV), pe care o chema Irina (dacã Iulian va

Elevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilordin comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005din comuna Tãnãsoaia - decembrie 2005



citi aceste rânduri, cu siguranþã îºi va aminti). Amai vizitat-o ºi dupã aceea un timp. În anulurmãtor, când ne-am dus din nou de sãrbãtori,Irina nu mai era în centru. Doamne, ce disperarea trãit atunci Iulian! Ne-am interesat ºi am aflatcã fetiþa fusese mutatã la Braºov într-un centruspecial pentru a fi tratatã de boala ei. Ce s-o maifi întâmplat cu ea?” (doamna profesoarã JanetPopoiu)

Momentul a fãcut ca, în urmãtorii ani, înapropierea sãrbãtorilor de iarnã, elevii uniriºti ºidoamna profesoarã sã viziteze casele de copii ºiazilele de bãtrâni, oferindu-le câteva clipe debucurie prin împodobirea bradului ºi dãruireacadourilor. Întregul sprijin material a venit dinpartea elevilor, a pãrinþilor ºi din sponsorizãrileobþinute de ei.

O amintire aparte pe care doamnaprofesoarã o va purta mereu în suflet este cea aîntâlnirii cu “eleva de 18 ani de la ColegiulEconomic Mihail Kogãlniceanu, diagnosticatã cucancer. Am încercat, sensibilizându-i pe eleviinoºtri, dar ºi pe cei din celelalte licee, sã osalvãm, plãtindu-i un tratament costisitor. A fosto mobilizare exemplarã, dar, din nefericire, pentruMariana (aºa se numea) ajutorul nostru a venitprea târziu. Eu însã nu o pot uita, fiindcã, aºacum i-am promis, am fost lângã ea pânã la capãt,împreunã cu Angela Sîrbu ºi Dan Popoiu.Dumnezeu sã aibã grijã de sufletul ei bun!”

În noiembrie 2004 elevii uniriºti auorganizat o acþiune de amploare pentru copiii dincomuna Tãnasoaia ºi din satele apropiate.Numeroase haine, jucãrii, rechizite ºi dulciuri auumplut maºinile personale ale elevilor. Donaþiileau venit din partea organizatorilor, profesoriiAngela Sîrbu ºi Romulus Buzãþelu ºi a elevilorCosmin Carabaºu, Cosmin Raþã, Andra Noanã,

Ana Spulber, Ioana Voicu, AlinaGrigore, Andrei Ghihaniº ºi mulþi alþii.În martie 2005, uniriºtii, coordonaþiatunci de prof. Romulus Buzãþelu ºide elevii Rãzvan Neacºu, AlinBurlacu, Oana Ciupercã, AndreeaSecarã, i-au vizitat pe copiii cu dubluºi triplu handicap de la centrul “ElenaDoamna”, oferindu-le alimentelenecesare. În luna august a aceluiaºian, liceul nostru a venit ºi în ajutorulsinistraþilor de la Vadu Roºca, prinintermediul elevilor, voluntari ai CruciiRoºii Focºani.

Apropierea sãrbãtorilor deiarnã ºi respectarea obiceiului de aoferi cadouri au fãcut posibilã venirealui Moº Crãciun “Unirist” la centrul“Elena Doamna” ºi în anii urmãtori.Împreunã împodobeam bradul deCrãciun ºi aºezam lângã acesta

numeroase jucãrii ºi hãinuþe. Donaþiileconsistente, venite din partea elevilor uniriºti,fãceau ca sacul Moºului sã fie mereu mai mareºi mai încãpãtor.

Nu trebuie uitatã nici colaborarea cuDirecþia pentru Protecþia Copilului Vrancea ºiBiserica Ortodoxã, cu ajutorul cãrora am pututoferi ºi altor copii nevoiaºi din judeþ posibilitateade a se bucura de sãrbãtori. Amintim aici sprijinuloferit de pãrintele Gherman de la spitalul judeþean“Sf. Pantelimon”, alãturi de care am dãruit bucurieºi alinare copiilor internaþi la secþia de pediatrie.

În septembrie 2007, contribuþia voluntarilora fost remarcatã ºi sub o altã formã: peste 30 deelevi din clasele a XII-a au donat sânge într-ocampanie intitulatã “Dãruieºte dreptul la viaþã”.În octombrie 2008 am fost alãturi de cei sinistraþi,greu loviþi de inundaþii, în comuna Letea, judeþulBacãu. Prin donaþiile elevilor uniriºti am reuºit sãreaducem bucuria pe chipul copiilor din ºcoalageneralã, cãrora le-am oferit ghiozdane curechizite ºi cãrþi.

Douã luni mai târziu, profesorii AngelaSîrbu ºi Romulus Buzãþelu, alãturi de eleviiDragoº Prodan, Ionuþ Ungureanu, Andrei Sîrbu,ªtefan Voicu, Andrei Vicol, Ana Vasilache, RalucaDanþiº, Andreea Hanganu, Carmen Bratu ºiMiruna Cotârlan au coordonat o nouã acþiunecaritabilã, concretizatã prin donaþii cãtre 60 defamilii nevoiaºe din comuna Milcovul. ªi deaceastã datã biserica ne-a fost alãturi prinpãrintele Emanuel Hanganu. Tot în aceeaºiperioadã, elevii clasei a X-a D împreunã cu prof.Dan Popoiu au vizitat ºcoala din comuna Viiºoara,oferindu-le copiilor dulciuri, cãrþi, haine ºi jucãrii(donaþie proprie). Bucuria, urmatã de o ºi maimare curiozitate de a descoperi cadourile,încântarea imediat apãrutã în urma celor primite,

Elevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilorElevi uniriºti oferind cadouri copiilordin satul Viiºoara - decembrie 2008din satul Viiºoara - decembrie 2008din satul Viiºoara - decembrie 2008din satul Viiºoara - decembrie 2008din satul Viiºoara - decembrie 2008



La începutul campaniei naþionaledesfãºurate de Crucea Roºie, ce avea în vederestrângerea de fonduri ºi alimente pentru oameniisãraci, s-a resimþit o nevoie acutã de voluntari,mai ales având în vedere faptul cã nu erau decât12. CNU a îmbrãþiºat proiectul “Banca dealimente” ºi, cu ajutorul doamnei prof. CorinaCiucu, numãrul voluntarilor a crescut laaproximativ 100. Cei mai mulþi dintre elevi au privitpozitiv totul ºi s-au implicat fie din dorinþa altruistãde a ajuta, fie din privinþa faptului cã diplomaprimitã reprezintã o parte extrem de importantãîn orice CV. Cu inima deschisã ºi ajutând în oricecondiþii, elevii au încercat sã le spunã trecãtorilordin Carrefour sã doneze mãcar un produs,

CNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea RoºieCNU în parteneriat cu Crucea Roºie

asigurându-i mai întâi cã vor ajunge acolo undetrebuie. Au fost extrem de convingãtori deoareces-a strâns de fiecare datã din ce în ce mai mult.Au primit refuzuri categorice, au asistat la scenevulgare cu zâmbetul pe buze, li s-a întâmplat sãfie confundaþi cu angajaþii hypermarketului ºi sã lise raporteze cã nu au udat bambusul. Au reuºitsã se facã ascultaþi ºi au determinat oamenii sãfie mai buni: un gest nobil ºi o faptã de care sã fiemîndri ºi în viitor.

Cristina ROIBUCristina ROIBUCristina ROIBUCristina ROIBUCristina ROIBUclasa a XII-a Dclasa a XII-a Dclasa a XII-a Dclasa a XII-a Dclasa a XII-a D

precum ºi dragostea izvorâtã din ochii lor, toateîºi fãceau loc în sufletul acelor copii nevoiaºi.Reacþia din partea acestora a oferit ºi de aceastãdatã mulþumirea cã într-adevãr s-a fãcut o faptãbunã.

ªi în anul 2009, menþinând tradiþiasãvârºirii actelor de caritate, clasele a IX-a C ºi aX-a C alãturi de profesorii Dan Popoiu, AngelaSârbu ºi Janet Popoiu au fãcut o vizitã la CentrulMaternal, unde au întâlnit copii afectaþi de violenþãfizicã provenitã din familie.

“Ceea ce facem noi înseamnã mult dinpunct de vedere afectiv, dar e foarte puþin pentrunevoile lor. Prin gesturile noastre, mai degrabãsimbolice, încercãm sã sensibilizãm comunitatealocalã, oamenii de afaceri, biserica pentru a faceastfel de gesturi nu doar de sãrbãtori, ci mereu,fiindcã nevoile celor aflaþi în dificultate sunt zilnice.Mesajul nostru uneori chiar are ecou. Aºa s-aîntâmplat ºi anul acesta. Mulþumesc, pe aceastãcale, pãrintelui Ciobotea de la Angheleºti pentrugestul minunat pe care l-a fãcut, impresionat de

Andra ROTAndra ROTAndra ROTAndra ROTAndra ROTARUARUARUARUARUclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a Eclasa a XII-a E

ceea ce i-a povestit fiica domniei sale, prezentãºi ea la Centrul maternal.”, remarca doamnaprofesoarã Janet Popoiu.

Faptele au vorbit de la sine, chiar ºi aºa,povestite dupã ani ºi ani, mãreþia acestora nu ºi-a pierdut nici o clipã din valoare. S-a reconturat,astfel, o nouã istorie... o istorie a generozitãþii, abunãtãþii, a educaþiei prin sacrificiu ºi exemple defilantropie ce au marcat numeroase destine.

Cuvintele sunt de prisos în faþa oamenilordeosebiþi care au fãcut acest lucru posibil, într-osocietate a “formelor fãrã fond”, în care cantitateacâºtigã, din pãcate, în faþa calitãþii ºi nu mai existã,aºadar, timp ºi pentru astfel de gesturi. Poate cãprin exemplele oferite am reuºit sã dãm dreptateinspiraþiei care le-a nãscut, sã apreciem lecþiilede viaþã primite, ca sã ajung în final sã spun: “Etimpul sã ne mãsurãm prin fapte pentru a afla câtde valoroºi suntem!”


“Atunci m-au omorât întâia oarã...”“Atunci m-au omorât întâia oarã...”“Atunci m-au omorât întâia oarã...”“Atunci m-au omorât întâia oarã...”“Atunci m-au omorât întâia oarã...”


Nu am crezut atunci când am fostsolicitat sã scriu niscai amintiri despreUNIREA cã o sã-mi fie atât de greu.Motivele sunt multiple, de la alegerea unormomente importante (lucru care presupuneo anumitã ierarhie) pânã la semnificaþia lorpeste ani, totul a fãcut sã amân cât maimult “predarea”.

Am ales sã vorbesc despre“reuniunile” artistice din anii ’90, începândcu seratele dansante din holul liceului, cândpãzeam cu Dan PopoiuDan PopoiuDan PopoiuDan PopoiuDan Popoiu ºi cu strãºnicieuºa ca sã nu intre persoane strãine (suntlucruri care nu se schimbã niciodatã, nu-iaºa?) ºi terminând cu douã spectacole încare chiar am fost implicat.

Primul s-a numit BAL DE CRÃCIUN(decembrie 1995) ºi a fost ultimul spectacolorganizat în sala noastrã de festivitãþiînainte de marea, lunga ºi încã neterminatarenovare. A existat atunci o echipã (va sunãcunoscut?) care a avut meritul de a pune învaloare ceea ce va deveni, în scurt timp, spiritulunirist!

Voi încerca sã rezum în câteva fraze cea fost inedit, sperând sã nu omit lucruri esenþiale.Aºadar... Pentru prima datã a rãsunat în salãImnul liceului “Pe-al nostru steag e scrisUNIREA!”.

Toate textele (evident umoristice) erauoriginale (marea lor majoritate scrise de SilviuSilviuSilviuSilviuSilviuDumitrescuDumitrescuDumitrescuDumitrescuDumitrescu, acum medic la Spitalul MilitarBucureºti), invitaþiile color (pentru cei carezâmbesc acum, sã ºtie cã era un singur copiatorcolor în Focºani ºi o paginã costa cât o carteacum!), iar sonorizarea (de care am fãcut rost înultima clipã) era de ultima generaþie (aveam ºimicrofoane fãrã fir cu care eu am prezentat din

salã spectacolul ºi am luat interviuri) Cam atâtdespre suportul material. Nici conþinutul nu a fostlipsit de premiere! Atunci au fost “bãgaþi în seamã”pentru prima datã profesorii, ba chiar ºidirecþiunea:

“Urãm doamnei directoare,Cea de fuste lungitoareªi de unghii scurtatoare,Sã fie mai rãbdãtoare:

Vremea este în schimbare!”A apãrut publicitatea (live) ºi antireclama

(“un copac întreg uscat, prea mult coca-cola el aconsumat!”). Dacã ar fi însã sã aleg un momentdin toate spectacolele pe care le-am vãzut laUNIREA, aº alege, fãrã ezitare, finalul acestuibal, surpriza absolutã, o pantomimã în care“monstrul” Toanã, lãsãtorul de corigenþi, eraomorât de cãtre cerbul lui Moº Crãciun, cel careadusese în dar promovarea. ªi acum aud uralele

sãlii din timpul luptei ºi din momentul cândcadavrul monstrului era scos de pe scenã!

Cum succesul fusese prea marepentru prea puþini spectatori, aceeaºi trupãa organizat Balul BobocilorBalul BobocilorBalul BobocilorBalul BobocilorBalul Bobocilor 1996 pentruprima datã în afara liceului. Reþin doar cã aprezentat L iana PãtraºLiana PãtraºLiana PãtraºLiana PãtraºLiana Pãtraº, cã a fost oîncercare timidã de a avea o temã (teroriºtii)ºi cã, în lipsã de “voluntari”, ºugubãþii meielevi m-au înviat intr-o noua pantomimãpentru a mã omorî din nou! Nu pot sã nu-iamintesc pe cei care au fost sufletulspectacolelor: economist Emil NeaguEmil NeaguEmil NeaguEmil NeaguEmil Neagu,actor Iulian Postelnicuactor Iulian Postelnicuactor Iulian Postelnicuactor Iulian Postelnicuactor Iulian Postelnicu, arhitect TTTTTudorudorudorudorudorStoicaStoicaStoicaStoicaStoica, medic Cezar CherciuCezar CherciuCezar CherciuCezar CherciuCezar Cherciu, sociologSilviu MungiuSilviu MungiuSilviu MungiuSilviu MungiuSilviu Mungiu ºi avocat Matei BratuMatei BratuMatei BratuMatei BratuMatei Bratu.

De atunci fiecare an a fost oîncercare (de cele mai multe ori reuºitã) dea fi mai buni decât noi înºine, cãci decât alþii...

prof. Cornel NOANÃprof. Cornel NOANÃprof. Cornel NOANÃprof. Cornel NOANÃprof. Cornel NOANÃ

BALUL BOBOCILOR - 1996BALUL BOBOCILOR - 1996BALUL BOBOCILOR - 1996BALUL BOBOCILOR - 1996BALUL BOBOCILOR - 1996

BAL DE CRÃCIUN - 1995BAL DE CRÃCIUN - 1995BAL DE CRÃCIUN - 1995BAL DE CRÃCIUN - 1995BAL DE CRÃCIUN - 1995



“Decembrie… , ultimul bal”“Decembrie… , ultimul bal”“Decembrie… , ultimul bal”“Decembrie… , ultimul bal”“Decembrie… , ultimul bal”Poþi avea amintiri dintr-o excursie, poþi

avea amintiri dintr-o vacanþã sau de la uneveniment episodic din viaþa ta. Dar ce amintirisã alegi dintr-o viaþã? Pentru cã 20 de ani în Unireaînseamnã o felie consistentã de viaþã, bogatã înobiºnuinþe ale vieþii de dascãl, presãratã cu totatâta neprevãzut.

Balurile Bobocilor din primii ani la Unirea,imediat dupã ’90, se pierd în negura timpului. Îmiamintesc însã cã, în 1995, la ultimul bal albobocilor organizat în sala noastrã de festivitãþiînainte de a intra în “Marea Renovare”, am avutsentimentul neprecizat al unui final de epocã înistoria acestor evenimente ale ºcolii. Schimbareaînsã nu a venit imediat.

A mai fost nevoie de câþiva ani în careîncercam sã ne conturãm un stil al nostru. În 1999a fost anul în care stilul unirist ºi-a pus cel maimult amprenta pe spectacolul de la BalulBalulBalulBalulBalulBobocilorBobocilorBobocilorBobocilorBobocilor. Desfãºurate la Casa de Culturã“Leopoldina Bãlãnuþã”, balurile au cãpãtat aluraunor adevãrate spectacole, deºi erau organizatede neprofesioniºti. Privitã din exterior, calitateade organizator poate pãrea unora un moft. Laurma urmei, ce poate fi altceva decât o listã deprobe, câteva repetiþii ºi o searã cu puþine emoþii.O privesc cu admiraþie pe colega mea AngelaSârbu ºi mã sperie ºi acum uºurinþa cu care în1999 m-am aruncat în munca aceasta deorganizare, fãrã sã realizez ce mã aºteaptã. ªilucrurile n-ar fi fost aºa complicate dacã pe noi,uniriºtii, nu ne-ar anima un soi de perfecþionismîn tot ceea ce întreprindem. Probabil cã Balurilear fi urmat cursul obiºnuit dacã un grup deîmpãtimiþi ai filmului nu mi-ar fi propus sã facemun filmuleþ. “Un film??? Cu ce sã-l faceþi? Cu cesã-l proiectaþi?”Dificultãþile pãreau insurmontabile.ªi s-a fãcut!

Cu o camerã de amatori, pe o temãobsedantã pentru începuturile cinematografice alefilmelor uniriste: lucrãrile la reabilitarea liceului,care pãreau cã nu o sã se mai termine, pe muzicade Bach ºi cu un final care fãcea o scurtãprezentare a boboacelor. Meritul revine exclusivcelor câtorva elevi care anul acesta vor sãrbãtori10 ani de la absolvire: ªtefan Cãrãmidãªtefan Cãrãmidãªtefan Cãrãmidãªtefan Cãrãmidãªtefan Cãrãmidã, OvidiuOvidiuOvidiuOvidiuOvidiuBarb ieruBarb ieruBarb ieruBarb ieruBarb ieru, Ionuþ CercelIonuþ CercelIonuþ CercelIonuþ CercelIonuþ Cercel. Aº fi l ipsitã deobiectivitate dacã n-aº recunoaºte ajutoruloficialitãþilor momentului, care ne-au pus cugenerozitate la dispoziþie singurul proiector aflatla momentul respectiv la Consiliul Judeþean ºi aufãcut parte ºi din juriul concursului. Treptat, amrealizat cã noutatea ne obliga sã ridicãm ºi nivelulîntregului concurs. Aºa cã am hotãrât sã apelãmla un prezentator profesionist care sã poatãcompensa neprofesionalismul nostru în materie

de tehnicã a spectacolului. Am apelat deci laLeonard MironLeonard MironLeonard MironLeonard MironLeonard Miron de la Televiziunea Naþionalã, unuldin cei mai cunoscuþi prezentatori ai momentului.De colaborarea cu Leonard mã leagã multeamintiri, dar îmi vine în minte o secvenþã pe careo rememorez da fiecare datã când începe filmul.Spectacolul începuse prin proiecþia filmuleþului,mizând foarte mult pe efectul de noutate absolutã.Mã aflam cu Leonard în spatele ecranuluiaºteptând o reacþie a sãlii, mai ales cã era primadatã când erau adunaþi la un loc atât de mulþi eleviai liceului ºi invitaþi. Cortina s-a tras ºi au urmatcâteva momente de liniºte ºi stupoare care mi sepãrea cã nu se mai terminau. Apoi s-a auzit unurlet general ºi ropote de alauze care nu maiconteneau. Leonard s-a uitat speriat la mine ºim-a întrebat: “ºi dumneavoastrã credeþi cã o sãputeþi þine în mânã o astfel de salã?” I-am spussã aibã încredere pentru cã îmi cunoºteam eleviiºi ºtiam pe ce reacþie scontam. Nu m-am înºelat.Reacþia sãlii a fost peste aºteptãrile mele ºi alelui pe tot parcursul spectacolului, astfel încâtcolaborarea noastrã s-a prelungit ºi pe parcursulbalului din anul urmãtor.

ªi daca-ar fi numai atât! Dar balul însemnaºi invitatul pe care-l aveam la sfârºitulspectacolului, în timp ce se delibera acordareapremiilor. Sigur cã în aceastã privinþã argumentulhotãrâtor erau sponsorizãrile care ne permiteau

101101101101101




sau nu sã avem un anume invitat. Numai cã ºi înaceastã privinþã organizatorii au încercat sãmenþinã un anumit nonconformism, neinvitandneapãrat o trupã “de fiþe “, numai pentru cã era“trendy”. Astfel, Balul din 1999 l-a avut ca invitatpe Nicu AlifantisNicu AlifantisNicu AlifantisNicu AlifantisNicu Alifantis ºi muzica lui cu rezonanþã deCostineºti sau Vama Veche. Balul de atunci a fostun succes, ca ºi cel de anul acesta prin care amsãrbãtorit 10 ani. An de an, au fost alãturi de elevi,temerari ai cancelariei în materie de spectacole:colegele mele Janet VJanet VJanet VJanet VJanet Voineagoineagoineagoineagoineag ºi Liliana PetreaLiliana PetreaLiliana PetreaLiliana PetreaLiliana Petrea,Cornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel Noanã precum ºi Romulus BuzãþeluRomulus BuzãþeluRomulus BuzãþeluRomulus BuzãþeluRomulus Buzãþelu.

Rãmasã pe baricade, doamna Angeladoamna Angeladoamna Angeladoamna Angeladoamna AngelaSîrbuSîrbuSîrbuSîrbuSîrbu a dovedit însã cea mai mare rezistenþãpsihicã, promiþându-ºi în fiecare an cã va fi ultimulºi luând-o în fiecare an de la capãt cu o nebãnuitãenergie. Din 1999 ºi pânã acum, fiecare bal a fosto imensã provocare, încercând sã aducãpermanent ceva nou.

Tema ineditã, costume, decoruri, probe,filme, surprize ale profesorilor. La sfârºitul fiecãruibal am avut sentimentul cã a fost cel mai bun ºicã mai mult de atât nu se mai poate, ca în anulurmãtor nu vor mai fi elevi care sã simtã ºi sãrealizeze ceva de aceeaºi calitate. Numai cã, defiecare datã, apar alþi ºi alþi elevi a cãror imaginaþiedepãºeºte cu mult aºteptãrile noastre. ªi iatã-neajunºi în 2010!

“Uniristilor, cu dragoste!”“Uniristilor, cu dragoste!”“Uniristilor, cu dragoste!”“Uniristilor, cu dragoste!”“Uniristilor, cu dragoste!”Voi începe cu o banalitate: Balul Bobocilor

este cel mai aºteptat eveniment din viaþa celornou veniþi la “Unirea”... dupã prima zi de ºcoalã,evident... De ce? Pentru cã, de ani de zile, auauzit cã e cel mai “tare” spectacol organizat de ºipentru liceeni.

Balul Bobocilor este cel mai aºteptateveniment ºi pentru elevii de clasa a XII-a...pentru cã ei ºtiu cã trebuie sã împlineascãaºteptãrile celor dintâi... ªi atunci ce fac? Se

prof. Liliana GRIGORIUprof. Liliana GRIGORIUprof. Liliana GRIGORIUprof. Liliana GRIGORIUprof. Liliana GRIGORIU

102102102102102

Am ajuns dupã 10 ani sã facem cuFORÞE PROPRII... SPECTACOL!!! Începând dela decorul aspiranþilor la Arhitecturã, care ne-alãsat cu rãsuflarea tãiatã la aprinderea luminilor,de la prezentarea discretã dar sigurã care a puspermanent în valoare protagoniºtii, de la filmelecare ºi-au rafinat atât conþinutul, cât ºi realizarea,de la seriozitatea cu care feþele ºi organizatoriiºi-au pregãtit fiecare moment, pânã la surprizãpregãtitã de profesori ºi la reacþia impecabilã asãlii la cele mai subtile nuanþe ale spectacolului.Ca multe alte lucruri care ne diferenþiazã de restulliceenilor, balul a devenit o emblemã. Cu ideile,greutãþile, supãrãrile, noutãþile, certurile,obrãzniciile ºi bucuriile lui.

...Ce aºteptãm de la boboci?Aºteptãm sã-ºi demonstreze inteligenta,

umorul, spiritul inovator ºi sã rezoneze lasecvenþe excelente de genul celei (la care, anulacesta, sala a cam rãmas corigenta!!) în care,cãutând prin groapa de gunoaie de la Goleºti, unelev era retoric întrebat: “ce-ai face pentru un biletla BAL?”... ne aºteptam sã înþeleagã, sã judeceºi sã simtã unirist!


aduna cu mic cu mare ºi se numesc“organizatori”. La început sunt câtã frunzã ºi iarbã(vreo 50-60) ºi totdeauna îºi propun sã facã unBal cum nu s-a mai vãzut. Spre mirarea tuturor,reuºesc în fiecare an!

Continui cu o altã banalitate: ªi pentru mineBalul Bobocilor este cel mai aºteptat evenimental anului ºcolar... De ce? Pentru cã perioada deorganizare este una din cele mai frumoase ºibogate din viaþa mea de profesor la ColegiulNational “Unirea”.

Colegii mei se mirã de rezistenþa de caredau dovadã ºi de faptul cã o iau de la capãt înfiecare an, dar ei nu bãnuiesc bucuria adusã deaceastã activitate ºi cât mã simt de onoratã cã“organizatorii” mã acceptã de fiecare datã printreei. Spun toate astea pentru cã îmi amintesc debalurile anilor 90 care erau organizate exclusivde elevi cu ajutorul discret al unui diriginte de clasaa XII-a.

Totul s-a schimbat definitiv în 1999, cândd-na Liliana Grigoriu ºi-a asumat rolul deorganizator al unui spectacol, în adevãratul sensal cuvântului. Acela a fost momentul în care mi-am spus: vreau ºi pot sã fac ºi eu asta! Poate nus-ar fi întâmplat nimic dacã în anul 2000 nu ar fiapãrut noua funcþie de consilier educativ... Atunci



a trebuit sã vreau ºi sã pot! Nici nu bãnuiam câtmã va îmbogãþi din toate punctele de vedere (maipuþin material, bineînþeles) aceastã activitate.

Aþi înþeles... Aventura mea a început înseptembrie 2000 când, împreunã cu colega mea,d-na profesoarã Janet VJanet VJanet VJanet VJanet Voineagoineagoineagoineagoineag (pe atunci) amhotãrât sã organizãm Balul Bobocilor! ªi amcontinuat în 2001, 2002, 2003, 2004, am avut obinemeritatã pauzã în 2005 ºi de atunci nu m-ammai oprit. Dar nu am fost niciodatã singurã pentrucã am avut ajutoare de nãdejde de fiecare datã:colega ºi prietena mea, d-na profesoara LilianaLilianaLilianaLilianaLilianaPetreaPetreaPetreaPetreaPetrea, persoana cea mai îndemânaticã pe careo cunosc ºi care gãsea totdeauna soluþiile tehnicecele mai potrivite, d-l profesor RomulusRomulusRomulusRomulusRomulusBuzãþeluBuzãþeluBuzãþeluBuzãþeluBuzãþelu, cel care ºtie totul despre cum se faceun film ºi care nu doarme niciodatã în noapteadinaintea Balului, d-nul profesor Cornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel NoanãCornel Noanã,un pionier în ale Balurilor, un critic de temut, carene aratã totdeauna cã limitele nu existã. Desigur,

mulþi colegi îºi aduc contribuþia la realizareaBalului: unii sunt îngãduitori ºi trec cu vedereafaptul cã organizatorii sunt foarte “ocupaþi” ºi uitãsã ajungã la ore, alþii ne ajuta sã ne dorim sãfacem un concurs mai bun decât “Miss Vãcuþa”.Astfel Balul Bobocilor devine spectacolul tuturorcelor cu spirit unirist.

De ce e nevoie atunci când organizezi unastfel de eveniment? În primul rând, de opreselecþie, anunþatã cu surle ºi trâmbiþe ºi pentrucare organizatorii fac vizite repetate la clasele aIX-a, încercând sã convingã cele mai frumoasefete cã vor avea parte de experienþa vieþii lor. Apoiai nevoie de oameni cu dâre de mânã ºi nu e nicioproblemã atunci când sponsorii principali suntchiar pãrinþii celor mai inimoºi organizatori. ªitema Balului!!! Atât de importantã ºi cât dedisputatã... “Cartea junglei la uniriºtiCartea junglei la uniriºtiCartea junglei la uniriºtiCartea junglei la uniriºtiCartea junglei la uniriºti”, “13 cu13 cu13 cu13 cu13 cughin ionghin ionghin ionghin ionghin ion?”, “Noaptea devorator i lor deNoaptea devorator i lor deNoaptea devorator i lor deNoaptea devorator i lor deNoaptea devorator i lor deboboaceboboaceboboaceboboaceboboace”, “TTTTTelevizorul în viaþa noastrãelevizorul în viaþa noastrãelevizorul în viaþa noastrãelevizorul în viaþa noastrãelevizorul în viaþa noastrã”,“C.N.U. în epoca de piatrãC.N.U. în epoca de piatrãC.N.U. în epoca de piatrãC.N.U. în epoca de piatrãC.N.U. în epoca de piatrã”, “Absolut C.N.U.Absolut C.N.U.Absolut C.N.U.Absolut C.N.U.Absolut C.N.U.”,“Comunismul la uniriºtiComunismul la uniriºtiComunismul la uniriºtiComunismul la uniriºtiComunismul la uniriºti”, “Unirea-AwardsUnirea-AwardsUnirea-AwardsUnirea-AwardsUnirea-Awards” sauultimul “C.N.U. is for UnforgettableC.N.U. is for UnforgettableC.N.U. is for UnforgettableC.N.U. is for UnforgettableC.N.U. is for Unforgettable”.

103103103103103

În primii ani ne-am permis sã invitãmprofesioniºti în ale prezentãrii deevenimente ºi i-am avut alãturi de noi pe:Leonard MironLeonard MironLeonard MironLeonard MironLeonard Miron, Dan NegruDan NegruDan NegruDan NegruDan Negru sau peminunata Geanina CorondanGeanina CorondanGeanina CorondanGeanina CorondanGeanina Corondan care aacceptat invitaþia noastrã chiar de douãori. Credeþi cã am fost impresionaþi de ei?E drept cã au avut rolul lor în reuºitaspectacolului, dar nu voi putea uitaexpresia de pe faþa lui Dan NegruDan NegruDan NegruDan NegruDan Negru atuncicând a vizionat filmuleþul realizat deorganizatori ºi nici întrebarea: “sigur nu efãcut de profesioniºti?”. Aºa cum nu voiuita nici articolul scris de GeaninaGeaninaGeaninaGeaninaGeaninaCorondanCorondanCorondanCorondanCorondan într-o revistã “de la Bucureºti”dupã ce a prezentat primul Bal la noi. Maitârziu ne-am dat seama cã un prezentatordin afarã nu poate intra cu totul înatmosfera “balului Nostru”, cum îl

numeam cu mândrie ºi ne-am mulþumit doar cu o“voce”, pentru cã anul acesta sã înþelegem cãMitzaMitzaMitzaMitzaMitza al nostru ºi frumoasa Alina HondruAlina HondruAlina HondruAlina HondruAlina Hondru aufost discreþi ºi fermecãtori, exact persoanele decare aveam nevoie.

Nu a fost totul perfect, dar ce ne-am maiaminti astãzi? Într-un an organizatorii au uitat sã






prof. Angela SÎRBUprof. Angela SÎRBUprof. Angela SÎRBUprof. Angela SÎRBUprof. Angela SÎRBU

104104104104104

aducã buchetele de flori pentru câºtigãtoare, înaltul au sosit 8 rochii pentru 9 fete, poate filmelenu au fost mereu amuzante, sau probele fetelornu au fost destul de spectaculoase. E posibil caMiss Boboc sã nu fisatisfãcut gusturiletuturor spectatorilor, înfiecare an. Dar le vompãstra în memorie peminunatele AminaAminaAminaAminaAminaMuhadiMuhadiMuhadiMuhadiMuhadi, Alina CristeaAlina CristeaAlina CristeaAlina CristeaAlina Cristeasau pe noua“încoronatã”, D ianaDianaDianaDianaDianaBîznãBîznãBîznãBîznãBîznã care au ridicatsala în picioare peritmuri de rock’n roll,disco sau muzicaorientalã.

Ce nedeosebeºte de alþii?Faptul cã facem totul cuforþele proprii, faptul cãavem idei ... deºtepte,faptul cã avem curaj sã facem ce nu s-a mai fãcutºi, deºi suntem orgolioºi (doar suntem uniriºti!),ne asumãm ºi greºelile, inerente de altfel. ªi cumpoþi uita atmosfera din salã? Þinutã elegantã,comportament civilizat, simþul umorului ºirecunoaºterea muncii celor de pe scenã.Acestea sunt, poate, câteva dintre motivelepentru care Balul Bobocilor de la Unirea este uneveniment al întregului oraº, un spectacol cusala arhiplinã la care mulþi ºi-ar dori sã asiste ...

Nu sunt eu oare cel mai norocos om dinlume? Pentru cã pot sã mã bucur de elevii meiminunaþi care îºi asuma rolul de organizatori, fãrãsã þinã cont cã învaþã în acelaºi timp pentrubacalaureat ºi admitere la facultate, care uitã cãîn sala de festivitãþi e frig ºi cã nici nu prea aumâncat pe acasã timp de câteva sãptãmâni.Aveþi toate motivele sã mã invidiaþi! Eu am lucratcu Andrei BudescuAndrei BudescuAndrei BudescuAndrei BudescuAndrei Budescu, Andrei GrosuAndrei GrosuAndrei GrosuAndrei GrosuAndrei Grosu, DorinDorinDorinDorinDorinDincãDincãDincãDincãDincã, Vlad MihuVlad MihuVlad MihuVlad MihuVlad Mihu, Cristina GolomozCristina GolomozCristina GolomozCristina GolomozCristina Golomoz, AlinaAlinaAlinaAlinaAlinaCal istruCal istruCal istruCal istruCal istru, Andra Cior ic iAndra Cior ic iAndra Cior ic iAndra Cior ic iAndra Cior ic i, Raluca DanþiºRaluca DanþiºRaluca DanþiºRaluca DanþiºRaluca Danþiº,

Andrei GuzuAndrei GuzuAndrei GuzuAndrei GuzuAndrei Guzu, Roxana GoganceaRoxana GoganceaRoxana GoganceaRoxana GoganceaRoxana Gogancea, CristiCristiCristiCristiCristiSavescuSavescuSavescuSavescuSavescu, Rãzvan NeacºuRãzvan NeacºuRãzvan NeacºuRãzvan NeacºuRãzvan Neacºu, AndraAndraAndraAndraAndraAlexandruAlexandruAlexandruAlexandruAlexandru, Andra NoanãAndra NoanãAndra NoanãAndra NoanãAndra Noanã, Andrei GiurgiuAndrei GiurgiuAndrei GiurgiuAndrei GiurgiuAndrei Giurgiu,ºi mulþi, mulþi alþii ... Pentru voi sunt doar niºtenume, pentru mine sunt cei care ºi-au doritmai mult, din ce în ce mai mult pentru a puteaspune ºi astãzi: “UNIREA face PUTEREA”.

Ei sunt cei care au fãcut posibil“C.N.U. is for Unforgettable”, adicã cel maibun Bal al Bobocilor al anului 2009. Probabilmulþi vor sã afle reþeta care nu mai poate fi unsecret: 33 de inimi care au bãtut în acelaºiritm ... 33 de elevi de clasa a XII-a care aucântat, au dansat, au fost actori, regizori,scenografi, au plâns, au þipat, au disperat, dar,mai presus de toate s-au bucurat! 33 de sufletecare ºi-au dorit sã realizeze ceva de neuitatpentru ºcoala lor, pentru “bobocii” uniriºti,pentru colegii lor, pentru profesorii pe care îi

respect, ºi, nu în ultimul rând, pentru propria lordesãvârºire. Ce au câºtigat în urma acesteiexperienþe? Amintiri, prieteni pe viaþã, bucuria

lucrului bine fãcut ºi,cu siguranþã, toatãadmiraþia mea!

Am scrisaceste rânduri doarpentru a vã mulþumivouã, elevi uniri;ti,care ne dãruiþi ande an încredereavoastrã, ajutându-ne pe noi, profesoriiuniriºti, sã mergemmai departe învremuri grelepunând suflet în totceea ce facem, cuconvingerea cãMERITAÞI!






The Irish PartyAcest proiect a fost demarat în vara anului

2008. Încercam sã gãsesc o activitate pentru 24ianuarie, în care sã atrag cât mai mulþi copii..Cãutam o activitate care sã fie atractivã atâtpentru cei care o realizau cât ºi pentru cei care opriveau.

ªtiam cã mã adresez generaþiei copy-paste guvernatã de atotputernicul MessengerMessengerMessengerMessengerMessenger,care oferã o iluzorie comunicare, dar pe care ei îlmanevreazã cu naturaleþe. Trebuia sã le oferaltceva, ceva care sã-i uneascã într-o activitatecomunã. ªi am început sã caut pe net niºtecântece irlandeze care au fost dintotdeunapreferatele mele. Am încercat sã fac o selecþie,dar pentru cã îmi plac atât de mult nu reuºeamsã micºorez lista celor mai frumoase, mai alescã am ascultat aproximativ 600 de cântece. Uneledin melodiile pe care voiam sã le introduc înprogram aveau ºi o parte instrumentalã care,pentru o salã plinã de adolescenþi poate pãreaplictisitoare. ªi nimic nu poate fi maidezamãgitor pentru niºte «artiºti» decâtniºte spectatori plictisiþi. Si totusi uneledintre ele erau extraordinar de frumoase.

Am început sã caut ºi sã inventez«ceva» care sã acopere segmenteleinstrumentale. ªi aºa am ajuns ladansuri. Iniþial nici nu m-am gândit cãniºte copii obiºnuiþi ar putea dansa ceeace noi vedeam la televizor, adicã trupaLord of the DanceLord of the DanceLord of the DanceLord of the DanceLord of the Dance, condusã deMichael Flatterley. Încercam saînlocuiesc arta lor desãvârºitã cu altcevacare sã nu fie ridicol, dar nici neatrãgãtor.

Dupã douã luni de studiu alacestor dansuri (aproximativ zece orepe zi la calculator) am gãsit: puteam sãaleg numai paºii care puteu fi învãþaþi ºide o echipã de neprofesioniºti. Acumaveam o idee mult mai clarã ºi concretãdespre ce aº putea sã fac ºi am început sã cautºi mai asiduu.

Pânã sã înceapã ºcoala, ºtiam clar ce voipropune copiilor: cântecele ºi paºii care trebuiauînvãþaþi. Dar am fost uimitã sã vãd cã elevii cãrorale-am propus au fost destul de reticenþi ºi nu auprimit propunerea mea cu prea mult entuziasm.Dupã o varã în care muncisem enorm, am fostdezamagitã ºi am avut un moment dedescumpãnire. Eram gata sã renunþ.

O singura clasã a acceptat în totalitate ºifãrã rezerve: clasa 11 F (acum 12 F) ºi apoi,oarecum obligaþi, clasa 10 F. Au început repetiþiilecare, iniþial, au fost profund dezamãgitoare.Fãceam repetiþii în sala de sport ºi nu ajungea totspaþiul de acolo pentru cã se ciocneau între ei,apoi îi pufnea râsul, þipam la ei ºi o luau de laînceput. Apoi greºeau din nou, iar râdeau, euþipam ºi tot aºa. Cu toþii voiam sã reuºim ceva ºine strãduiam, dar tot nu ieºea. Într-un moment încare aproape cã ne pierdusem rãbdarea, a apãrutsalvarea noastrã: Alina Cristea. Fiind expertã lamajorete a început sã coordoneze paºii prin

numãrãtoare ºi totul a început sã capete o formãcoerentã. Încã de la început am hotãrât cã, dupãce vom învãþa paºii elementari, vom face oselecþie.

Selectarea celor mai buni a inceput printr-o întrebare : Cine vrea sã renunþe? Am rãmasuluitã sã vãd cã nimeni nu a vrut. Dar ºocul celmai mare a fost când am început sã elimin câþiva.Au început sã plângã la propriu. ªi atunci mi-amdat seama cã ceea ce fãceam noi nu eraolimpiada sau nu ºtiu ce alt concurs naþional, ºiastfel am hotãrât sã rãmânã toþi.

Pe mãsurã ce dansurile prindeau contur,toþi eram cuprinºi de emoþie. Am început sã mãrimfrecvenþa repetiþiilor ºi sã le facem la niºte oreimposibile: vinerea dupa 7.30 seara, sâmbãta,duminicã seara. Unii copii, care au domiciliul înafara oraºului, nu au mai plecat sãptãmâni întregiacasã. În acest moment am hotãrât cã putemface ºi costumele despre care discutaserãm încã

de la început. Nu am îndrãznit sã le propungãsirea unui sponsor pentru cã nu ºtiam ce vaieºi în cele din urmã ºi nu voiam sã-ºi facã iluzii,aºa cã le-am sugerat sã-ºi finanþeze propriulcostum. Am purces la cumpãrarea materialului,adicã am vrut sã cumpãr, dar nicãieri nu gãseammai mult de 20-30 de metri, iar noi aveam nevoiede 100. Am gãsit în cele din urmã o fostã colegãde facultate care avea o vecina care cunoºtea opatroanã care avea trei magazine în piaþã la Bacãuºi care a mai vorbit cu o alta ºi aºa am reuºit sãstrângem 98 de metri. Între timp am gãsit ºi unatelier de croitorie care sã facã aceste costume.Am cumpãrat elastic, material pentru garniturã,fermoare, cãmãºi pentru bãieþi.

ªi a venit ziua cea mare: 24 ianuarie 2009,ziua liceului. Aveam toþi emoþii foarte mari pentrucã nu ºtiam cum va reacþiona publicul ºi cel maimult ne era groazã de ridicol. Rezultatul? Anulacesta s-au înscris 80 de copii în Clubul dedansuri irlandeze.

prof. Luminiþa CIOCÂLDÃUprof. Luminiþa CIOCÂLDÃUprof. Luminiþa CIOCÂLDÃUprof. Luminiþa CIOCÂLDÃUprof. Luminiþa CIOCÂLDÃU

105105105105105



NOI SUCCESE ÎN GALELE STEF 2009

106106106106106

Premiul I - spectacolul “Se cautã un mincinos” de Dimitri PsathasPremiul I - spectacolul “Se cautã un mincinos” de Dimitri PsathasPremiul I - spectacolul “Se cautã un mincinos” de Dimitri PsathasPremiul I - spectacolul “Se cautã un mincinos” de Dimitri PsathasPremiul I - spectacolul “Se cautã un mincinos” de Dimitri PsathasPremiul pentru cel mai bun publicPremiul pentru cel mai bun publicPremiul pentru cel mai bun publicPremiul pentru cel mai bun publicPremiul pentru cel mai bun publicPremiul I pentru cel mai bun rol principal masculin – Gabriel ChirilãPremiul I pentru cel mai bun rol principal masculin – Gabriel ChirilãPremiul I pentru cel mai bun rol principal masculin – Gabriel ChirilãPremiul I pentru cel mai bun rol principal masculin – Gabriel ChirilãPremiul I pentru cel mai bun rol principal masculin – Gabriel ChirilãPremiul I pentru cel mai bun rol secundar masculin – Adrian DimaPremiul I pentru cel mai bun rol secundar masculin – Adrian DimaPremiul I pentru cel mai bun rol secundar masculin – Adrian DimaPremiul I pentru cel mai bun rol secundar masculin – Adrian DimaPremiul I pentru cel mai bun rol secundar masculin – Adrian Dima

Gabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel ChirilãGabriel Chirilã: “Teatrul a însemnat pentrumine o oportunitate. Trei luni minunate în caream colaborat cu niºte oameni deosebiþi, treiluni în care am participat la realizarea unuiproiect unic. Sunt extrem de recunoscãtor cãam reuºit sã creãm un spectacol deosebit ºi,mai ales, amuzant.”Laura MoisãLaura MoisãLaura MoisãLaura MoisãLaura Moisã: “Dacã nu intru la facultate, potmãcar sã þin spectacole de stradã. Deci tot ebine. ªi e bun dacã te confrunþi cu groaza devorbit în public.”Andra BãlþatuAndra BãlþatuAndra BãlþatuAndra BãlþatuAndra Bãlþatu: “STEF - patru litere, un cuvântºi atât de multe înþelesuri. Nu pot explica ceînseamnã STEF sau sã scriu o singurãpropoziþie, e o lume pe care o descoperi înfiecare zi altfel.”George DanGeorge DanGeorge DanGeorge DanGeorge Dan: “STEF-ul a însemnat pentrumine o experienþã de neuitat. Am lucrat toþica o echipã ºi am reuºit sã realizãm unspectacol frumos. Chiar dacã a fost stresant,a meritat.”

Mihai CojocaruMihai CojocaruMihai CojocaruMihai CojocaruMihai Cojocaru: “Toate lucrurile bune iesatunci când nu îþi propui sã le faci. Deci dacão sã iasã prost spectacolul, sã ºtiþi cã noi ne-am propus sã iasã bine.”Oana MocanuOana MocanuOana MocanuOana MocanuOana Mocanu: “Ceea ce facem noi la STEFreprezintã o altfel de educaþie, diferitã deceea ce învãþãm la ºcoalã.”Mihai BoldeanuMihai BoldeanuMihai BoldeanuMihai BoldeanuMihai Boldeanu: “Dacã citiþi acest rând,înseamnã cã aþi dat bani la teatru. Bravo!”Adrian DimaAdrian DimaAdrian DimaAdrian DimaAdrian Dima: “Mie îmi plac cartofii pai, darmai mult îmi place sã fiu actor… pe scena :D:))“Daniela GheorghiþãDaniela GheorghiþãDaniela GheorghiþãDaniela GheorghiþãDaniela Gheorghiþã: “Prin STEF am începutsã îmi pierd timpul într-un mod constructiv…sau cel puþin aºa mi se pare.”

Roxana MancaºRoxana MancaºRoxana MancaºRoxana MancaºRoxana Mancaº: “Trupa de STEF reprezintãpentru mine o a doua familie, mare, unitã,alãturi de care am muncit ºi m-am distrat. Am

venit fiecare, amadunat, mânã de lamânã, gând cu gând,astfel încât sãrealizãm un spectacolreuºit. Deºi a fostmultã, multã muncã,STEF-ul rãmâne oexperienþã de neuitat,din care învãþãm ceînseamnã teatrul, darmai ales ce esteviaþa.“



107107107107107

Pe culmile succesului: viata de majoretãPe culmile succesului: viata de majoretãPe culmile succesului: viata de majoretãPe culmile succesului: viata de majoretãPe culmile succesului: viata de majoretãPentru unii reprezintã o lecþie

de stil ºi profesionalism, pentru alþii esteo parte din viaþã, iar pentru cei maimulþi, doar un mod de a te destinde.Oriunde apar, ºtiu cum sã captezeprivirile prin miºcãri spectaculoase,cum sã surprindã ºi sã opreascã timpulîn paºi de dans, ca apoi sa fie invitatela numeroase evenimente, de undepleacã întotdeauna învingãtoare. Aucâºtigat locul I pe plan naþional în 2009,la Târgoviºte, ne-au oferit posibilitateade a ne mândri cu ele de fiecare datã,cãci noi am fost mereu acolo,aplaudându-le ºi încurajându-le. Suntmajoretele liceului nostru, care ºtiuîntotdeauna cum sã transmitã publiculuibuna dispoziþie prin spectacolul creat.Aparent uºor de realizat, cele câtevaminute pe scenã ascund o muncã de neimaginatºi la fel de mult timp sacrificat. Coregrafiilespectaculoase necesitã concentrare maximã întimpul repetiþiilor, iar pentru a le stãpâni, feteletrebuie sã se dedice întru totul: “Abia am timp sãmãnânc”, îmi arãta neputincioasã un pachet cubiscuiþi Alina CristeaAlina CristeaAlina CristeaAlina CristeaAlina Cristea, coregraful echipei, elevãîn clasa a XII-a F.

Pe cei ce sunt tentaþi sã creadã cã dansuleste mai mult o joacã, Alina vine sã îi contrazicã:“Un dans ne ia cam douã luni, iar în ultimelesãptãmâni muncim extrem de mult. De exemplu,înainte de marele concurs am lucrat o sãptãmânãde dimineaþã pânã seara.”

Rezultatele deosebite, concursurilecâºtigate, dar mai ales aplauzele primite la finalsunt recunoºtinþa maximã pentru munca depusã.Astfel cã, în fiecare an, numãrul elevelor dornicesã facã parte din echipa de majorete creºte vizibil.Preselecþia are loc la începutul anului: “Fetele vin,le arãtãm anumite miºcãri, observãm cât sunt decompetente, iar apoi discutãm cu ele sã vedemce iniþiative au ºi cum le pun în practicã”, relateazãAlina.

Publicul unirist, ºi nu numai, ºtie de fiecaredatã cã spectacolul pregãtit de majorete este unuldesãvârºit, care surprinde prin miºcãri variate.Cum se realizeazã totul? Respectând elementedin baremele europene ºi americane, pe care leîmbinã într-un format original. Baremul european“menþioneazã o uºoarã nuanþã de militãrie: marº,beþe, pânã ºi uniformã militarã”, îmi explicadoamna profesoarã Carmen GrosuCarmen GrosuCarmen GrosuCarmen GrosuCarmen Grosu. Celamerican conferã strãlucirea ºi caracterulsurprinzãtor al coregrafiei, iar pentru aceasta estenevoie de mult mai multã muncã. Un exemplubinecunoscut îl constituie piramida care, pentrua fi realizatã ca la carte, este nevoie de efort mult

mai mare din partea fetelor, fiind supuse totodatãriscului de a fi accidentate: “E foarte obositor, maiales cã fetele care stau la bazã au spatele foartesolicitat”, spune Alina.

Filmele americane au creat însã, de-alungul istoriei, prin viziunea lor simplistã, o imaginenefavorabilã majoretei: “Aceste filme promoveazãsuperficialitatea. Toatã lumea are impresia cã eceva uºor, însã nu toþi pot face ce facem noi. Nuînseamnã sã te zbengui pe scenã, nu e o joacã.Mi-ar plãcea ca lumea sã înþeleagã asta”,subliniazã Alina.

Cu toate acestea, Colegiul Naþional“Unirea” scrie o istorie diferitã a formãrii trupei demajorete. În anul 1997 se înfiinþeazã trupa dedans modern pentru revista de divertisment“Generaþia ‘n blugi”, proiect gândit de doamnaprofesoarã Daniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela Plãiaºu. Cu ajutorul unuiinvestitor privat care oferã sprijin financiar întregiiactivitãþi, rezultã singura publicaþie destinatãpreadolescenþilor din judeþ. Publicaþia apãrealunar ºi exprima calitatea la gradul cel mai înaltpentru Vrancea la acea datã. Era prima revistãfull color din judeþ, al cãrei cuprins se caracterizaprin diveristatea ºi calitatea informaþiilor, de laglume, ironie finã, interviuri cu artiºtii muzicali aivremii, cu elevii care studiau în strãinãtate ºi pânãla teste psihologice pentru tineri, sondaje ºireclame atractive. Era un proiect privat, la careluau parte elevi ºi profesori din întreg liceul. Aniiurmãtori au contribuit la dezvoltarea acestuiproiect de succes. La un moment dat, însã, dincauza problemelor de distribuþie, revista a datfaliment. Momentul nu a determinat ºi prãbuºireatrupei de dans, ba mai mult, a consolidat-o. Cele12 fete foarte muncitoare, talentate ºi ambiþioasesusþineau primul lor spectacol la Sala Polivalentã,bucurându-se de aprecierea publicului ce le-a


motivat, astfel, sã continue. Au fost îndrumate peparcursul timpului de doamnele profesoare MariaMariaMariaMariaMariaRusanRusanRusanRusanRusan ºi Carmen GrosuCarmen GrosuCarmen GrosuCarmen GrosuCarmen Grosu, care au urmãritîndeaproape evoluþia ºi miºcãrile lor ºi, totodatã,au contribuit cu sfaturi. Doamna profesoarã MariaMariaMariaMariaMariaRusanRusanRusanRusanRusan îºi aminteºte: “Stãteau câteºase ore ºi munceau fãrã sãcrâcneascã”, subliniind, astfel, ambiþiaºi seriozitatea fetelor.

În anul 1999, Colegiul Naþional“Unirea” participa la emisiunea “CareCareCareCareCarepe carepe carepe carepe carepe care”, emisiune de divertisment ºiculturã generalã, în care exista ºi oprobã obligatorie de dans almajoretelor. În urma concursului, liceula obþinut locul doi pe Moldova. Echipade dans modern era formatã la aceaperioadã din eleve remarcabile:F lorent ina PãunescuFlorent ina PãunescuFlorent ina PãunescuFlorent ina PãunescuFlorent ina Pãunescu, “sufletultrupei”, fostã gimnastã de performanþãºi cea care se ocupa de coregrafie,Simona CiurcuSimona CiurcuSimona CiurcuSimona CiurcuSimona Ciurcu, Liliana CrãciunLiliana CrãciunLiliana CrãciunLiliana CrãciunLiliana Crãciun,Elena Bulu leteElena Bulu leteElena Bulu leteElena Bulu leteElena Bulu lete, Oana NeaguOana NeaguOana NeaguOana NeaguOana Neagu,Cristina FofazãCristina FofazãCristina FofazãCristina FofazãCristina Fofazã, Simona SlovoiuSimona SlovoiuSimona SlovoiuSimona SlovoiuSimona Slovoiu,Gabi StelescuGabi StelescuGabi StelescuGabi StelescuGabi Stelescu. Fetele au avut parte de momenteîncununate de succes, care aduceau cu sine stãriinexplicabile: “Când am reuºit sã legãm câþivapaºi ºi sã-i stãpânim toate fetele, d-na profesoarã


a fost atât de fericitã, încât râdea plângând,citindu-se pe chipul dânsei fericirea”, afirmaSimona Slovoiu Simona Slovoiu Simona Slovoiu Simona Slovoiu Simona Slovoiu în revista “Generaþia ‘n blugiGeneraþia ‘n blugiGeneraþia ‘n blugiGeneraþia ‘n blugiGeneraþia ‘n blugi”.

Treptat, cu fiecare competiþie,responsabilitatea membrelor echipei creºtea,însã, întotdeauna, orice obstacol întâlnit eradepãºit numai pentru cã erau unite: “Pentru minetrupa este foarte importantã, mai ales cã eu suntobiºnuitã cu activitãþi extraºcolare de la 5 ani. Neînþelegem bine (suntem prietene) ºi sper cã vomrãmâne împreunã indiferent ce va fi în viitor”,mãrturisea Florentina PãunescuFlorentina PãunescuFlorentina PãunescuFlorentina PãunescuFlorentina Pãunescu în paginilerevistei.

I-am adresat Alinei CristeaAlinei CristeaAlinei CristeaAlinei CristeaAlinei Cristea întrebarea“Ce reprezintã trupa de dans pentru tine?”, prilejcu care am remarcat importanþa muncii în echipãºi motivul pentru care, în final, ajung sã pãstrezeo amintire frumoasã: “Un mediu în care te detaºezicomplet de restul lumii, o gaºcã de prietene pe

care sigur nu le vei uita niciodatã ºi poate unuldintre cele mai frumoase lucruri din viaþa delicean.”

În prezent, echipa de majorete are încomponenþa sa 12 fete, de la claselea IX-a, pânã la a XII-a, care în modcert sunt o prezenþã cheie laevenimente precum Balu lBa lu lBa lu lBa lu lBa lu lBobocilorBobocilorBobocilorBobocilorBobocilor,,,,, competiþii între licee saucompetiþi i naþionale. Totodatã,majoretele au devenit “un simbol alliceului nostru; e o mândrie ºi o onoaresã faci parte din echipã”, leîncurajeazã doamna profesoarãMaria RusanMaria RusanMaria RusanMaria RusanMaria Rusan pe viitoarele aspirante.

Cristina ROIBUCristina ROIBUCristina ROIBUCristina ROIBUCristina ROIBUclasa a XII-a Dclasa a XII-a Dclasa a XII-a Dclasa a XII-a Dclasa a XII-a D

Rezultate obþinute laRezultate obþinute laRezultate obþinute laRezultate obþinute laRezultate obþinute laconcursurile interjudeþeneconcursurile interjudeþeneconcursurile interjudeþeneconcursurile interjudeþeneconcursurile interjudeþene

de matematicã în anul 2009de matematicã în anul 2009de matematicã în anul 2009de matematicã în anul 2009de matematicã în anul 2009de elevii Colegiului Naþional “Unirea”de elevii Colegiului Naþional “Unirea”de elevii Colegiului Naþional “Unirea”de elevii Colegiului Naþional “Unirea”de elevii Colegiului Naþional “Unirea”

Concursul “Unirea”, Focºani, ianuarie 2009Concursul “Unirea”, Focºani, ianuarie 2009Concursul “Unirea”, Focºani, ianuarie 2009Concursul “Unirea”, Focºani, ianuarie 2009Concursul “Unirea”, Focºani, ianuarie 2009Andrei Alexandru, clasa a XII-a, Marele PremiuMunteanu Mihai, clasa a X-a, premiul IIIChirana Daniel, clasa a VII-a, menþiune specialãSonea Andromeda, clasa a IX-a. menþiune specialãTarbã Nicolae, clasa a VII-a, menþiuneSavin Lucian, clasa a VII-a, menþiuneDincã Sorana, clasa a VII-a, menþiunePuþaru Ionuþ, clasa a IX-a, menþiuneHagiu Adela, clasa a X-a, menþiuneArvinte Marius, clasa a XI-a, menþiuneFranciuc Andrei, clasa a XI-a, menþiuneAlban Andrei, clasa a XII-a, menþiune

Concursul “Al. Myller”, Iaºi, aprilie 2009Concursul “Al. Myller”, Iaºi, aprilie 2009Concursul “Al. Myller”, Iaºi, aprilie 2009Concursul “Al. Myller”, Iaºi, aprilie 2009Concursul “Al. Myller”, Iaºi, aprilie 2009Andrei Alexandru, clasa a XII-a, premiul IMunteanu Andrei, clasa a VI-a, premiul IIChirana Daniel, clasa a VII-a, premiul IIIRistea Dan, clasa a IX-a, menþiuneTarbã Nicolae, clasa a VII-a, menþiuneSavin Lucian, clasa a VII-a, menþiune

Concursul “Viitorii matematicieni”,Concursul “Viitorii matematicieni”,Concursul “Viitorii matematicieni”,Concursul “Viitorii matematicieni”,Concursul “Viitorii matematicieni”,Roman, mai 2009Roman, mai 2009Roman, mai 2009Roman, mai 2009Roman, mai 2009Alexandrescu Beatrice, clasa a VI-a, premiul ICondrea Cristian, clasa a VI-a, premiul IITãtaru Rãzvan, clasa a VI-a, premiul IIIBurgã Alexandru, clasa a VI-a, premiul IIITãnase Valentina, clasa a VI-a, premiul IIICrivãþ Georgiana, clasa a VI-a, premiul IIILoghin Laura, clasa a VI-a, premiul IIIBogoi Andra, clasa a VI-a, menþiuneCheºche Bogdan, clasa a VI-a, menþiuneDediu Marius, clasa a VI-a, menþiune

Concursul “Euclid”, Focºani, iunie 2009Concursul “Euclid”, Focºani, iunie 2009Concursul “Euclid”, Focºani, iunie 2009Concursul “Euclid”, Focºani, iunie 2009Concursul “Euclid”, Focºani, iunie 2009Tarbã Nicolae, clasa a VII-a, premiul IBurgã Alexandru, clasa a VI-a, premiul IChirana Daniel, clasa a VII-a, premiul IILoghin Laura, clasa a VI-a, premiul IISavin Lucian, clasa a VII-a, premiul IIITãnase Valentina, clasa a VI-a, premiul IIICrivãþ Georgiana, clasa a VI-a, premiul IIICondrea Cristian, clasa a VI-a, menþiuneTãtaru Rãzvan, clasa a VI-a, menþiuneBogoi Andra, clasa a VI-a, menþiuneCheºche Bogdan, clasa a VI-a, menþiuneDincã Sorana, clasa a VII-a, menþiuneRadu Adrian, clasa a VII-a, menþiune

Andrei AlexandruAndrei AlexandruAndrei AlexandruAndrei AlexandruAndrei AlexandruMarele Premiu al Concursului “Unirea” 2009Marele Premiu al Concursului “Unirea” 2009Marele Premiu al Concursului “Unirea” 2009Marele Premiu al Concursului “Unirea” 2009Marele Premiu al Concursului “Unirea” 2009câºtigãtor al unei burse de studiu în Franþacâºtigãtor al unei burse de studiu în Franþacâºtigãtor al unei burse de studiu în Franþacâºtigãtor al unei burse de studiu în Franþacâºtigãtor al unei burse de studiu în Franþa


PERFORMANÞE CNUPERFORMANÞE CNUPERFORMANÞE CNUPERFORMANÞE CNUPERFORMANÞE CNU


Concursul “±Poezie”, faza judeþeanã,Concursul “±Poezie”, faza judeþeanã,Concursul “±Poezie”, faza judeþeanã,Concursul “±Poezie”, faza judeþeanã,Concursul “±Poezie”, faza judeþeanã,aprilie 2009aprilie 2009aprilie 2009aprilie 2009aprilie 2009Crivãþ Georgiana, clasa a VI-a, premiul IRobu Silvia, clasa a V-a, menþiuneAlexandrescu Beatrice, clasa a VI-a, menþiuneBurgã Alexandru, clasa a VI-a, menþiune

Concursul “D. Pompeiu”, Botoºani, mai 2009Concursul “D. Pompeiu”, Botoºani, mai 2009Concursul “D. Pompeiu”, Botoºani, mai 2009Concursul “D. Pompeiu”, Botoºani, mai 2009Concursul “D. Pompeiu”, Botoºani, mai 2009Munteanu Mihai, clasa a X-a, Marele premiuChirana Daniel, clasa a VII-a, premiul IMunteanu Andrei, clasa a VII-a, premiul ISavin Lucian, clasa a VII-a, premiul IITãtaru Rãzvan, clasa a VI-a, premiul IICondrea Cristian, clasa a VI-a, premiul IIILoghin Laura, clasa a VI-a, menþiune specialãSonea Andromeda, clasa a IX-a. menþiune specialãTarbã Nicolae, clasa a VII-a, menþiune specialãNistor Andrei, clasa a V-a, menþiuneDincã Sorana, clasa a VII-a, menþiuneBurga Alexandru, clasa a VI-a, menþiune

Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,faza judeþeanãfaza judeþeanãfaza judeþeanãfaza judeþeanãfaza judeþeanãSavin Lucian, clasa a VII-a, premiul IITãtaru Rãzvan, clasa a VI-a, premiul IIITarbã Nicolae, clasa a VII-a, premiul IIIAnghel Daniel, clasa a VII-a, premiul IIIDincã Sorana, clasa a VII-a, menþiuneMãric Cãtãlin, clasa a VII-a, menþiune

Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,Concursul “Lumina Math”,faza naþionalãfaza naþionalãfaza naþionalãfaza naþionalãfaza naþionalãSavin Lucian, clasa a VII-a, premiul III

Concursul “Florica TConcursul “Florica TConcursul “Florica TConcursul “Florica TConcursul “Florica T. Câmpan”, Durãu, august 2009. Câmpan”, Durãu, august 2009. Câmpan”, Durãu, august 2009. Câmpan”, Durãu, august 2009. Câmpan”, Durãu, august 2009Chirana Daniel, clasa a VII-a, premiul IIDincã Sorana, clasa a VII-a, premiul III

Echipa gimnaziu, Premiul I

Concursul “Recreaþii matematice”, Durãu, august 2009Concursul “Recreaþii matematice”, Durãu, august 2009Concursul “Recreaþii matematice”, Durãu, august 2009Concursul “Recreaþii matematice”, Durãu, august 2009Concursul “Recreaþii matematice”, Durãu, august 2009Chirana Daniel, clasa a VII-a, premiul IMunteanu Andrei, clasa a VII-a, premiul III

Concursul “Gazetei Matematice”, august 2009Concursul “Gazetei Matematice”, august 2009Concursul “Gazetei Matematice”, august 2009Concursul “Gazetei Matematice”, august 2009Concursul “Gazetei Matematice”, august 2009Sonea Andromeda, clasa a IX-a. premiul IISonea Andromeda, clasa a IX-a. Premiu special

Concursul “C. Calude”, Galaþi,Concursul “C. Calude”, Galaþi,Concursul “C. Calude”, Galaþi,Concursul “C. Calude”, Galaþi,Concursul “C. Calude”, Galaþi,noiembrie 2009noiembrie 2009noiembrie 2009noiembrie 2009noiembrie 2009Chirana Daniel, clasa a VIII-a, premiul IIMunteanu Mihai, clasa a XI-a, premiul IICondrea Cristian, clasa a VII-a, premiul IIIAlexandrescu Beatrice, clasa a VII-a, menþiuneBurgã Alexandru, clasa a VII-a, menþiuneCrivãþ Georgiana, clasa a VII-a, menþiuneLoghin Laura, clasa a VII-a, menþiuneBogoi Andra, clasa a VII-a, menþiuneTarbã Nicolae, clasa a VIII-a, menþiuneDincã Sorana, clasa a VIII-a, menþiuneSavin Lucian, clasa a VIII-a, menþiuneNedelcu Ruxandra, clasa a IX-a, menþiuneMocanu Andru, clasa a IX-a, menþiuneSonea Andromeda, clasa a X-a, menþiune

111111010101010




LIMBALIMBALIMBALIMBALIMBA ªI LITERA ªI LITERA ªI LITERA ªI LITERA ªI LITERATURATURATURATURATURA ROMÂNÃ ROMÂNÃ ROMÂNÃ ROMÂNÃ ROMÂNÃAndra Bãlþatu - (X E) - prof. Crina Capotã - MenþiuneAndra Bãlþatu - (X E) - prof. Crina Capotã - MenþiuneAndra Bãlþatu - (X E) - prof. Crina Capotã - MenþiuneAndra Bãlþatu - (X E) - prof. Crina Capotã - MenþiuneAndra Bãlþatu - (X E) - prof. Crina Capotã - Menþiune

Ioana Alexandru – (XI E) – prof. Daniela PlãiaºuIoana Alexandru – (XI E) – prof. Daniela PlãiaºuIoana Alexandru – (XI E) – prof. Daniela PlãiaºuIoana Alexandru – (XI E) – prof. Daniela PlãiaºuIoana Alexandru – (XI E) – prof. Daniela Plãiaºupremiul al II-lea (faza naþionalã)premiul al II-lea (faza naþionalã)premiul al II-lea (faza naþionalã)premiul al II-lea (faza naþionalã)premiul al II-lea (faza naþionalã)

ºi premiul al II-lea la Olimpiada internaþionalã de limbã,ºi premiul al II-lea la Olimpiada internaþionalã de limbã,ºi premiul al II-lea la Olimpiada internaþionalã de limbã,ºi premiul al II-lea la Olimpiada internaþionalã de limbã,ºi premiul al II-lea la Olimpiada internaþionalã de limbã,culturã ºi civilizaþie româneascãculturã ºi civilizaþie româneascãculturã ºi civilizaþie româneascãculturã ºi civilizaþie româneascãculturã ºi civilizaþie româneascã

CHIMIECHIMIECHIMIECHIMIECHIMIEAdelina Pãunescu – (IX E) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãAdelina Pãunescu – (IX E) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãAdelina Pãunescu – (IX E) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãAdelina Pãunescu – (IX E) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãAdelina Pãunescu – (IX E) – prof. Maria Dochia - menþiune specialã

Ionuþ Ivan – (XI B) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãIonuþ Ivan – (XI B) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãIonuþ Ivan – (XI B) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãIonuþ Ivan – (XI B) – prof. Maria Dochia - menþiune specialãIonuþ Ivan – (XI B) – prof. Maria Dochia - menþiune specialã

LIMBA FRANCEZÃLIMBA FRANCEZÃLIMBA FRANCEZÃLIMBA FRANCEZÃLIMBA FRANCEZÃAndreea Chiru – (IX B) – prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãAndreea Chiru – (IX B) – prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãAndreea Chiru – (IX B) – prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãAndreea Chiru – (IX B) – prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãAndreea Chiru – (IX B) – prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialã

LIMBALIMBALIMBALIMBALIMBA IT IT IT IT ITALIANÃALIANÃALIANÃALIANÃALIANÃLivia Andreea Lupºa – (XII F) - prof. Crenguþa Stanciu – premiul ILivia Andreea Lupºa – (XII F) - prof. Crenguþa Stanciu – premiul ILivia Andreea Lupºa – (XII F) - prof. Crenguþa Stanciu – premiul ILivia Andreea Lupºa – (XII F) - prof. Crenguþa Stanciu – premiul ILivia Andreea Lupºa – (XII F) - prof. Crenguþa Stanciu – premiul I

Olivia Sãcãluº - (XI B) - prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãOlivia Sãcãluº - (XI B) - prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãOlivia Sãcãluº - (XI B) - prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãOlivia Sãcãluº - (XI B) - prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialãOlivia Sãcãluº - (XI B) - prof. Crenguþa Stanciu - menþiune specialã

BIOLOGIEBIOLOGIEBIOLOGIEBIOLOGIEBIOLOGIERaluca Mardaru – (XII C) – prof. Corina Ciucu - menþiuneRaluca Mardaru – (XII C) – prof. Corina Ciucu - menþiuneRaluca Mardaru – (XII C) – prof. Corina Ciucu - menþiuneRaluca Mardaru – (XII C) – prof. Corina Ciucu - menþiuneRaluca Mardaru – (XII C) – prof. Corina Ciucu - menþiune

ECONOMIEECONOMIEECONOMIEECONOMIEECONOMIEAndreea Avramescu – (XI B) – prof. Carmencita Culiþã - menþiuneAndreea Avramescu – (XI B) – prof. Carmencita Culiþã - menþiuneAndreea Avramescu – (XI B) – prof. Carmencita Culiþã - menþiuneAndreea Avramescu – (XI B) – prof. Carmencita Culiþã - menþiuneAndreea Avramescu – (XI B) – prof. Carmencita Culiþã - menþiune

INFORMAINFORMAINFORMAINFORMAINFORMATICÃTICÃTICÃTICÃTICÃBogdan Stelian Caºu Pop – (XI B) – prof. Marilena Oprea - menþiuneBogdan Stelian Caºu Pop – (XI B) – prof. Marilena Oprea - menþiuneBogdan Stelian Caºu Pop – (XI B) – prof. Marilena Oprea - menþiuneBogdan Stelian Caºu Pop – (XI B) – prof. Marilena Oprea - menþiuneBogdan Stelian Caºu Pop – (XI B) – prof. Marilena Oprea - menþiune

MAMAMAMAMATEMATEMATEMATEMATEMATICÃTICÃTICÃTICÃTICÃSorana Dincã – (VII) – prof. Mariana Guzu - bronzSorana Dincã – (VII) – prof. Mariana Guzu - bronzSorana Dincã – (VII) – prof. Mariana Guzu - bronzSorana Dincã – (VII) – prof. Mariana Guzu - bronzSorana Dincã – (VII) – prof. Mariana Guzu - bronz

Andrei Munteanu (VI) - prof. Mariana Guzu - menþiune + bronzAndrei Munteanu (VI) - prof. Mariana Guzu - menþiune + bronzAndrei Munteanu (VI) - prof. Mariana Guzu - menþiune + bronzAndrei Munteanu (VI) - prof. Mariana Guzu - menþiune + bronzAndrei Munteanu (VI) - prof. Mariana Guzu - menþiune + bronzMihai Munteanu – (X C) – prof. Enache Pãtraºcu – premiul III + aurMihai Munteanu – (X C) – prof. Enache Pãtraºcu – premiul III + aurMihai Munteanu – (X C) – prof. Enache Pãtraºcu – premiul III + aurMihai Munteanu – (X C) – prof. Enache Pãtraºcu – premiul III + aurMihai Munteanu – (X C) – prof. Enache Pãtraºcu – premiul III + aurAndrei Alexandru – (XII A) – prof. Cornel Noanã – menþiune + bronzAndrei Alexandru – (XII A) – prof. Cornel Noanã – menþiune + bronzAndrei Alexandru – (XII A) – prof. Cornel Noanã – menþiune + bronzAndrei Alexandru – (XII A) – prof. Cornel Noanã – menþiune + bronzAndrei Alexandru – (XII A) – prof. Cornel Noanã – menþiune + bronz

FIZICÃFIZICÃFIZICÃFIZICÃFIZICÃCosmin TCosmin TCosmin TCosmin TCosmin Tomulescu – (IX C) – prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãomulescu – (IX C) – prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãomulescu – (IX C) – prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãomulescu – (IX C) – prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãomulescu – (IX C) – prof. Sorin Bodaº - menþiune specialã

Mihai Munteanu - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune MECTMihai Munteanu - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune MECTMihai Munteanu - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune MECTMihai Munteanu - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune MECTMihai Munteanu - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune MECTTTTTTeodor Istrate - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãeodor Istrate - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãeodor Istrate - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãeodor Istrate - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune specialãeodor Istrate - (X C) - prof. Sorin Bodaº - menþiune specialã

SPORTSPORTSPORTSPORTSPORTAna Robert Anghel - (VII) - prof. Carmen Grosu - menþiuneAna Robert Anghel - (VII) - prof. Carmen Grosu - menþiuneAna Robert Anghel - (VII) - prof. Carmen Grosu - menþiuneAna Robert Anghel - (VII) - prof. Carmen Grosu - menþiuneAna Robert Anghel - (VII) - prof. Carmen Grosu - menþiune

REZULREZULREZULREZULREZULTTTTTAAAAATE OBTINUTE DE ELEVII UNIRIªTITE OBTINUTE DE ELEVII UNIRIªTITE OBTINUTE DE ELEVII UNIRIªTITE OBTINUTE DE ELEVII UNIRIªTITE OBTINUTE DE ELEVII UNIRIªTILA OLIMPIADELE NAÞIONALELA OLIMPIADELE NAÞIONALELA OLIMPIADELE NAÞIONALELA OLIMPIADELE NAÞIONALELA OLIMPIADELE NAÞIONALE

ªI INTERNAÞIONALEªI INTERNAÞIONALEªI INTERNAÞIONALEªI INTERNAÞIONALEªI INTERNAÞIONALEîn anul ºcolar 2008-2009în anul ºcolar 2008-2009în anul ºcolar 2008-2009în anul ºcolar 2008-2009în anul ºcolar 2008-2009

111111111111111



INTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEI

Interviu de la distanþãInterviu de la distanþãInterviu de la distanþãInterviu de la distanþãInterviu de la distanþãsau un altfel de dialogsau un altfel de dialogsau un altfel de dialogsau un altfel de dialogsau un altfel de dialog

111111212121212

Existã cel puþin un motiv întemeiat pentrucare acest interviu inedit a avut loc. Am consideratcã, la aproape doi ani dupã ce mi-am finalizatstagiul ca licean la C.N.U. nu ar fi rãu sã-misatisfac câteva curiozitãþi, apelând evident laajutorul unui profesor. Elev fiind, am manifestatdintotdeauna o curiozitate faþã de ralaþia elev-profesor, faþã de modul în care se instituierespectul ori apar conflictele, faþã de dialoguluneori reuºit, alteori eºuat dintre un elev ºiprofesorul sãu. Lãsând la o parte faptul cã ºi euam avut parte de colaborãri mai bune sau maipuþin bune cu cei ce mi-au fost profesori la C.N.U.,am dorit în primul rând sã aflu cum îºi priveºte unprofesor munca, ce simte despre instituþia în careîºi desfãºoarã activitatea,cum îºi gestioneazã reuºiteleºi nereuºitele profesionale,ce gândeºte despre propriameserie, ce aºteptãri are dela un elev, ce aºteptãri are dela colegii de catedrã, cepreferinþe manifestã îndomeniul în care predã.

Evident, interviulacesta poate cã nu arãspuns tuturor acestorîntrebãri pentru cã ne-ar fitrebuit un spaþiu ceva maimare pentru a acoperi întreaga mea serie decuriozitãþi. Ceea ce cred însã cã am reuºit sãsurprind cu succes a fost o imagine mult maiaproape de real a profesorului; am avut uneori(trista) senzaþie cã cei care îmi sunt profesori uitãpe alocuri sã fie ºi umani. Sã nu fiu greºit înþeles,sã nu fiu bãnuit de rãutãþi: nu insinuez ºi nici nuafirm cã domnii profesori ar avea vreuncomportament inuman faþã de elevi. Nu, nucunosc colegi torturaþi de profi, cel mult cunoscprofi torturaþi de elevi. Ce vreau sã exprim estefaptul cã pentru un elev este de multe ori destulde dificil sã întrezãreascã chipul uman alprofesorilor sãi, fiindcã adesea este la fel de dificilºi pentru profesori sã treacã peste nivelul acelaoficial ce regleazã în primã instanþã relaþia cuelevii. Desigur, elevii au ºi ei propriile lorincapacitãþi de a susþine o relaþie ºi o colaborareonestã ºi plãcutã, poate cea mai importanãincapacitate, din punctul meu de vedere vine dinrepulsia sau lipsa de interes pentru “a cunoaºte”,fiindcã din ce în ce mai mult este indusã ideeaprintre copii ºi tineri cã acest verb “a cunoaºte” eunul derizoriu ºi neproductiv (financiar mai ales).Dincolo de toate aceste remarci fãcute pânã

acum, motivaþia pentru a întreprinde acest intreviustã tocmai în ceea ce am învãþat în cei patru anipetrecuþi la C.N.U.: dacã ai ceva de spus, dacãai ceva pe suflet, dacã e ceva ce te frãmântãspune, vorbeºte, ia atitudine cât încã e timp, câts-ar mai putea rezolva cumva problema, cât încãsubiectul nu picã în desuetudine.

Când i-am propus acum un an doamneiprofesoare PlãiaºuPlãiaºuPlãiaºuPlãiaºuPlãiaºu interviul, nu ºtiam cã aveasã se desfãºoare pe calea Internetului, aºa cumnici dumneaei nu ºtia ce îmi propuneam sãsurprind. A fost de acord cu acest mod de adialoga astãzi devenit banal (Messenger), darinedit, zic eu, pentru un dialog de la un intelectualla unul în devenire. De ce am preferat sã realizez

acest interviu cu doamnaprofesoarã? Poate fiindcã în ceipatru ani de liceu mi-a inspiratîntotdeauna o mare deschiderecãtre dialog, mi-a plãcut dorinþa dea-ºi apropia elevii, de a-icunoaºte, de a-i trata ca pe egaliîn planul intelectual. Nu, nu mi-ampropus sã fac elogii gratuite. Nue genul meu, nu aº avea motive,fiindcã modestia nu e sinonimã cutãcerea, adevãrul nu e sinonim culauda. Aºadar, m-am gândit cã voireuºi prin acest demers al meu sã

reliefez faptul cã invariabil între elevi si profesorise instituie o relaþie înperioada colaborãriidintre ei ºi cã de multeori rãmân întrebãri saulucruri nespusefiindcã încã existã înacea perioadã relaþiaelev-profesor, relaþiecu statut oficial, astfelîncât am urmãrit sãumanizez un pic figuraprofesorului. Þinândcont de cei 20 de anicare se împlinesc decând C.N.U. a redevenit liceu cu profil teoretic,fapt ce a marcat reconfigurarea unui spirit unirist,în special prin revista liceului, o parte a interviuluia fost dedicatã revistei. În fine, am dorit sãsatisfac curiozitãþile unui elev pasionat deliteraturã (aºa cum bãnuiesc cã au mai fost ºimulþi alþii ca mine ºi cã încã mai sunt) faþã depreferinþele doamnei profesoare de limba ºiliteratura românã, Daniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela PlãiaºuDaniela Plãiaºu.


INTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIP.S.: Poate cã un alt motiv pentru

care mi-am dorit sã iau un interviudoamnei profesoare a fost ºi fiindcã laaproape doi ani de când am încetat sãmai fiu elev al C.N.U. admit cã am fostun elev incomod, un partener dificil dedialog, poate unul din cei mai capricioºielevi pe care dumneaei i-a avut, fapt carea ºi determinat-o sã afirme mai în glumã,mai în serios, la finalul clasei a 12-a cãprobabil aº fi bun pentru a înfiinþa “clubulprofesorilor terorizaþi de elevi”. Astfel,mãrturisesc cã interviul acesta mi-aacrodat ºansa sã mã reabilitez ºi sã mãrevanºez, sã recunosc cã într-o lume totmai grãbitã ºi mai apãsatã de narcisismºi superifical, dialogul interuman se aflãîn pericol de dispariþie ºi meritã toatãatenþia din partea celor ce au anumitepretenþii intelectuale.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Bunã seara, doamnã profesoarã. Gatapentru interviu?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Gata, sã trãiþi.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: O primã întrebare de “istorie”: de cândpredaþi la C.N.U.?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Începem cu un moment din perioadade tristã amintire: septembrie 1985. Practic, dinprima zi de profesorat am aterizat cu repartiþiaguvernamentalã la uºa de la intrarea profesorilorºi un coleg care supraveghea un examen de laprofesionalã nu mi-a deschis uºa ºi aºa s-a sfârºitprima mea zi de muncã. Pe atunci liceul “Unirea”era industrial ºi un timp a avut ºi clase deprofesionalã.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Sã înþeleg cã prima dumneavoastrãexperienþã ca profesor nu v-a dus cu gândul la,sã zicem, domnul Trandafir?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Nu ºtiu, mai degrabã m-am gândit cãe de rãu augur ºi cã numai mie mi se puteaîntâmpla.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Totuºi, astãzi, în ciuda acelui incident,vã aflaþi la “Unirea”, fiind o veteranã în rândulactualilor profesori. Pentru aceasta existã, sãzicem, un secret al perseverenþei?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Da, îmi place mult cuvântul veteranã,mai ales cã eu nu prea dau doi bani pe chestiunica experienþã, vechime etc. În altã ordine de ideise vede cã nu toate începuturile au valoaresimbolicã. Nu mi-am dorit niciodatã sã fiuprofesoarã, dar aºa s-a întâmplat. Cum rar suntmulþumitã de ceva ºi rarisim mã menþin în a fimulþumitã de ceva, nici nu aº fi putut perseveradin propria-mi dorinþã. A fost mai mult o atracþie amea pentru a face ceva care sã-mi placã ºi pecare sã reuºesc sã-l valorizez pe o duratã maimare de timp. Deºi am, cred, oarecare succes înprofesie, rar valorizez ca pe o istorie de succescei aproape 25 de ani de muncã. Mai degrabã îmivine sã zic, asemeni unui personaj caragialian,cã “destinul mã persecutã”.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: În aceºti 25 de ani, C.N.U. bãnuiesccã a trecut prin o serie de schimbãri (de exemplu

transformarea liceului industrial în colegiunaþional). Cum priveºte doamna profesoarãPlãiaºu aceastã evoluþie, pentru cã prespun cãvorbim despre o evoluþie a liceului?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: E mai întâi vorba de un salt de la ceeace era Liceul “Unirea” în 1989 ºi ceea ce a devenitel în primii ani dupã revoluþie. Din 1990 încoacee vorba de o perioadã de douãzeci de ani în caream avut suiºuri ºi coborâºuri, dar niciodatãsuiºurile nu au fost anulate de evenimentele ºiperioadele cu un impact negativ, aºa încât aº zice,cu excepþia fenomenului elevilor cu totul ieºiþi dincomun care apar dupã voinþa lui Dumnezeu, afost vorba doar de o evoluþie care e de dorit sãcontinue. Astãzi aproape cã ne-am obiºnuit ºi sãfie sãlile cât mai confortabile, ºi elevii sã fie buniºi numai când accidental ne vin copii în liceu caresunt net sub standardele noastre ajungem sãconºtientizãm cã faþa învãþãmântului românesce de multe ori cu totul alta decât ce trãim noi aici.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Toate schimbãrile, suiºurile ºicoborâºurile, succesele ºi dificultãþile ºi-au pusamprenta asupra liceului în diferite moduri. Ce arãmas însã de-a lungul acestei perioade specificC.N.U.? Ce resimþiþi dumneavoastrã drept spiritunirist?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Am credinþa cã la un nucleu de eleviºi de profesori de la acest colegiu se menþine unanume stil liber, dar în egalã mãsurã exigent ºiautoexigent fãrã a fi scorþos, dimpotrivãnonconformist, de multe ori cu umor chiar defoarte bunã calitate. Distanþa dintre elevi ºiprofesori în acest nucleu pare mai micã pentrucã existã o dozã mare de democraþie, de respectreciproc, ca între un intelectual matur ºi un viitorintelectual. Marea mea satisfacþie e cã multelucruri pe care le-am fãcut noi, cei de la “Unirea”,au fost preluate de alþi colegi profesori de la altelicee si de alþi elevi, ca de exemplu stilul de aface “Balul bobocilor” cu film sau cu un show debunã calitate, cursurile festive, defilarea cu robeprin oraº etc. Marea mea uimire ºi, de ce sã n-ospun durere, a fost cã unii colegi nu au înþeles

9999999999 REVISTREVISTREVISTREVISTREVISTAAAAA NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr nr nr nr.33/34.33/34.33/34.33/34.33/34


111111414141414

uriaºul potenþial pedagogic ºi intelectual al acestuitip de demers ºi, pe de altã parte, cã intotdeaunaam avut un numãr mai mare sau mai mic de elevicare nu ºi-au gãsit locul în niciuna din extraordinarde multele activitãþi, proiecte etc pe care le arede ani buni Colegiul.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: În definitv, mici fricþiuni existã în oricecomunitate, fie ea mai micã sau mai mare.Comunitatea uniristã este, dupã câte înþeleg, înprimul rând profesionalism ºi tradiþie, muncã ºiseriozitate, dar ºi talent ºi bunã dispoziþie.Personalizând întrebarea de adineauri, ce s-aschimbat la profesoara Daniela Plãiaºu în cei 25de ani de activitate ºi ce v-a rãmas pânã astãzidefinitoriu?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Eu sper cã mai e ceva din persoanacare a intrat prima datã la clasã în 1985. Tinereþea,nonconformismul, gustul risculuisocial de a spune adevãrul, cinsteafaþã de elevi, curajul de a spune cãnu ºtiu ceva ºi cã nu deþin cheia vieþiinimãnui, nici adevãrul suprem ºi cuatât mai puþin reþeta fericirii, sunt încãvalori în “declaraþia mea de avere”.Desigur s-o fi schimbat ceva, poatecã frica mea de a mã uita în oglindã acrescut considerabil. Profesional,sunt mai puþin metodicã ºi muncescmai mult ca sã nu mã plictisesc laorele mele. Uriaºa schimbare e cã vãdîn mulþi din elevii mei niºte confraþiintelectuali. ªi în bine, ºi în rãu.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Vorbind despre ceva “definitoriu”,despre o marcã a profesorului care face sã seindividualizeze, sã se diferenþieze faþã de ceilalalþicolegi ai sãi, mã gandesc cã trebuie sã existe ºio regulã general-valabilã a profesorilor, un miezcomun tuturor profesorilor de la C.N.U. Care ar fiacesta pentru dumneavoastrã?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Greu de spus. Pe noi, cei de la “Unirea”,ne despart mult mai multe lucruri decât ne unesc,dar principalul liant e (ºi asta o afirmãm destul dedes, vãzând cum merg lucrurile în Romania ºi înEuropa) cã suntem o specie pe cale de dispariþiedin multe puncte de vedere. Suntem doritori de amenþine un nivel intelectual ridicat al orelor, de acrea performanþã adevãratã ºi într-un sectordestul de dispreþuit în realitate de factorul politicºi de cel universitar. Un alt lucru care ne uneºte

este dat tocmai de caracterele foarte puternice,dacã n-ar exista o minimã principialitate a relaþiilorºi un debuºeu în umor, convieþuirea în cancelariear fi imposibilã. E cunoscut cã la noi certurile suntpe faþã, cele care sunt cu adevãrat bazate pediferenþe foare importante, în rest, sfântaconversaþie de pe la colþuri... Ca profesor, lamodul general, trebuie sã ai o deontologie destulde severã ºi, cum noi, din pãcate, nu suntemobligaþi, ca medicii, sã semnãm un jurãmânt, cinevrea cu adevãrat sã fie un profesor ºi nu oricealtceva trebuie sã aibã un cod moral personaldestul de strâns. Mi-am promis de mulþi ani cã osã scriu o carte despre deontologia profesoralã...Sã te gândeºti mereu la binele copilului, deexemplu, la binele lui real. Sã nu porþi tu bãtãliilelui pentru afirmare, dar sã fii mereu un antrenor, o

cãlãuzã, un mentor care sã nustriveascã pe ucenic cu propriilehimere, sã nu-l împingã pe drumurilepe care ar fi vrut el sã meargã la unmoment dat, ci numai sã-i spunã cinstitce a gãsit el pe acel drum. Nu poti trãiîn locul urmaºului tãu intelectual.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Ca student în anul doi alunei facultãþi (Facultatea de Filosofie)care a înfiinþat Universitatea Bucureºti,vã pot destãinui cã nici mediuluniversitar nu înþelege pe deplin ideeaaceasta de deontologie, ba dimpotivã

am impresia cã de aici pleacã unele din marilehibe ale învãþãmântului: existã o lipsã crasã demodele în facultãþi printre profesori ºi de aceastase plâng mai mulþi foºti colegi de liceu. Spredeosebire de acest învãþãmânt superior, cred cãla nivel gimnazial ºi liceal regãsim cu o frecvenþãmai mare profesori care sã “inspire” pe elevi.Pericolul e cã s-ar putea ca nimic sã nu vinã dinurmã... Pentru dumneavoastrã, de exemplu, carea fost profesorul cu cel mai mare impact? Cine e“profesionistul”, dacã îmi permiteþi sã mã folosescde acest joc de cuvinte?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Am avut imensul noroc de a avea celpuþin trei profesori de elitã în domeniul meu. Înprimul rând, profesorul de românã din gimnaziu,marele Constantin CiobanuConstantin CiobanuConstantin CiobanuConstantin CiobanuConstantin Ciobanu, mi-a dat o lecþiede principialitate în relaþia profesor-elev. La un ansau doi dupã revoluþie i-am fãcut o vizitã ºi atuncimi-a mãrturisit cã toatã viaþa lui profesionalã ºinu numai, a stat sub semnul ochiului ºi urechiiSecuritãþii, iar cu mine ca elev principala lui grijãera sã mã înveþe carte adevãratã fãrã sã mãexpunã pericolului de a deveni o rebelã ºi fãrãsã-mi falsifice inteligenþa. Mi-am dat seama cãasta este uriaº de important în munca didacticã.Eminentul profesor de românã GheorgheGheorgheGheorgheGheorgheGheorgheZahariaZahariaZahariaZahariaZaharia a desãvârºit pregãtirea mea filologicã ºimi-a ascuþit ironia ºi autoexigenþa. Iar un modelpe care n-am cum sã-l egalez în blândeþe, fineþeºi eficienþã rãmâne doamna profesoarã defrancezã Doina CâmpeanuDoina CâmpeanuDoina CâmpeanuDoina CâmpeanuDoina Câmpeanu.


INTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIINTERVIURILE REVISTEIsoren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Fãcând o analogie cu tematica dinacest an a revistei, vã consideraþi un profesor cumetodã? Mãrturiseaþi mai sus cã aveþi acum o“relaþie” mai degajatã cu metodismul...dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Da. Nu ºtiu dacã am metodã, dar cum“stilul e omul”, probabil cã am ºi eu un stil. Dacãacesta existã, ar putea fi definit ca metodãcamuflatã în spontaneitate, dezordine ºispectacol verbal. Detest ceea ce e bãtut în cuie,didactic, superior ºi prãfos. Ora didacticã,scorþoasã, prãfoasã, în care profesorul eDumnezeu pe pãmânt mi se pare o mare dovadãde nesimþire din partea profesorului. În viziuneamea, ea e egalã doar cu ora în care nimeni, niciprofesorul, n-are habar de nimic ºi se vorbeºtedespre toate ºi nimic. Îmi placlucrurile vii, dar sã aibã un rost, onoimã, sã nu-mi bat joc de ora dinviaþa mea ºi a elevilor mei care eºi ora de curs.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Apropos de elevi,credeþi în “elevul model”, în elevulbun la toate? Am aflat din sursesigure (ca sã uzitez un cliºeugazetãresc des invocat pe la noiazi) faptul cã aveþi lipici la elevii“problemã”, rebeli, ieºiþi dincomun, iar cã relaþiadumneavoastrã cu aceºtia a fostuna fructuoasã, reuºind sã-ievidenþiaþi pe unii dintre aceºtielevi. Ce apreciaþi, în definitv, laun elev?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Îmi place sã vãd cã subochii mei cel care, teoretic, este“menit” de sistemul de învãþãmântsã afle ceva de la mine, cainformaþie sau ca metodã, încetulcu încetul începe sã-mi spunã el câte cevadespre lumea filologiei. Îmi place sã discut cuelevii mei. Chiar marea satisfacþie e sã vãd cumparcursul lor ºcolar e considerat de ei uºor, plãcutºi în mare parte doar rodul muncii lor. Aceºtia sunt“pe picioarele lor”. Rebelii îmi plac, atunci cândau o cauzã. Desigur, mi-ar plãcea, uneori, sã sevadã ºi rolul meu, dar asta e secundar ºi esuperficial ca scop. Oricum, totul curge. Amcunoscut ºi elevi eminenþi, buni la toate, copii cuun cap, mai deºtepþi decât toþi colegii lor. Aceºtiasunt rarisimi ºi, din pãcate, niºte oameni nu preafericiþi. Desigur, elevul bun la toate pentru ca e unsoi de “tocilar” este o victimã a unor pãrinþi preaorgolioºi, a unei înþelegeri greºite a ºcolii. Nu preamai am elevi din aceºtia. Astãzi copiii sunt destulde orientaþi.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Afirmaþi în debutul interviului cã sunteþiprofesoarã la C.N.U. de aproape 25 de ani. Estebine ºtiut faptul cã una din tradiþiile uniriste estetocmai “Revista Noastrã”. Care a fost primulcontact ca ºi cititor cu aceasta ºi din ce an aþiînceput sã vã îngrijiþi personal de coordonareaacesteia?

dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: O cunoºteam de când eram elevã deliceu. Elevii mei au participat încã din 1990 larevistã. Un timp am condus ºi un fel de cenaclufoarte nonconformist “Ceaiul de la ora cinci” încare unul din momente era chiar citireamaterialelor pentru revistã, dar pe atunci cel careera sufletul revistei era domnul profesor TTTTToaderoaderoaderoaderoaderAioaneiAioaneiAioaneiAioaneiAioanei. Prin 1997 am coordonat un colectiv deelevi care au scos un numar din revistã ºi amcondus, alãturi de domnul Romulus BuzãþeluRomulus BuzãþeluRomulus BuzãþeluRomulus BuzãþeluRomulus Buzãþelu,ultimele doua apariþii: 2008 ºi 2009.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Prin ce s-au remarcat apariþiilerevistei care v-au avut drept colaborator ºicoordonator? Ce suflu aþi imprimat acum revistei,ce s-a îmbunãtãþit, ce ar mai fi de îmbunãtãþit?

dpla iasudpla iasudpla iasudpla iasudpla iasu: Începând cupenultimul numãr am schimbatdestul de mult. În primul rând nuam mai ales ca temã prezentareaunui scriitor ales dupã criteriilegate de anul naºterii sau almorþii, cum se fãcea pânã atunci,ci am ales sã vorbim desprescriitori, filosofi, eseiºti etc., careerau propuºi de cãtre elevi. Amînfiinþat rubrici noi, printre care“Amintiri de la Unirea” etc. Lanumãrul din 2009 am schimbatºi mai mult viziunea, prin faptulcã prima parte a fost dedicatãunui concept generos,“fereastra”, astfel încât am avutplãcerea sã primesc articole depsihologie, de fizicã, de filosofie.Concepþia graficã a fost cu totulalta, revista beneficiind de ocontribuþie de excepþie.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Anul acesta aþi ales

tematica: sistem, model, stil. De unde aceastãidee?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Anul acesta voi mai aduce niºte noutãþi,dar sunt surprizã. Tot ce pot sã spun e cã amales drept concept Stilul ºi cã sper sã fie pe gustulcititorilor articolele de filosofie, istorie, literaturãcomparatã, psihologie pe care le conþine acestnumãr. Ideea mi-a venit tocmai de la faptul cã în2010 se împlinesc 20 de ani de când “Unirea” aredevenit liceu teoretic ºi de când existãm prinstilul unirist. Acum, lãsând aroganþa la o parte,cred cã trãim într-o lume îmbibatã de stiluri,sisteme, moduri de înþelegere, modele; nebuniapostmodernistã e un delir al modelor, modelelor,stilurilor, la fel, spaþiul urban, la fel modele avortatede reforme etc. E un bun prilej sã vorbim de modevestimentare din secole trecute, de modele denegociere a conflictelor, de posibile sistemefilosofice, de stilul caselor, de generaþii ºibrandurile lor culturale... Ce zici? Avem desprece scrie?soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Intuiesc cã va fi un numãr baroc alrevistei, înþelegând prin baroc faptul cã va îmbina

COLECTIVUL DE REDACÞIECOLECTIVUL DE REDACÞIECOLECTIVUL DE REDACÞIECOLECTIVUL DE REDACÞIECOLECTIVUL DE REDACÞIE

Ioana ALEXANDRU – XII EIoana ALEXANDRU – XII EIoana ALEXANDRU – XII EIoana ALEXANDRU – XII EIoana ALEXANDRU – XII EAndra ROTAndra ROTAndra ROTAndra ROTAndra ROTARU – XII EARU – XII EARU – XII EARU – XII EARU – XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EMihaela PMihaela PMihaela PMihaela PMihaela PALADE - XII EALADE - XII EALADE - XII EALADE - XII EALADE - XII EAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTAlexandra ALSTANEI - XI BANEI - XI BANEI - XI BANEI - XI BANEI - XI BOana BOGZARU - X EOana BOGZARU - X EOana BOGZARU - X EOana BOGZARU - X EOana BOGZARU - X E

GRAFICÃ ªI FOTOGRAFIEGRAFICÃ ªI FOTOGRAFIEGRAFICÃ ªI FOTOGRAFIEGRAFICÃ ªI FOTOGRAFIEGRAFICÃ ªI FOTOGRAFIE:::::Irina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII EIrina CHIRIÞÃ - XII E

Georgiana NEDELCU - XI FGeorgiana NEDELCU - XI FGeorgiana NEDELCU - XI FGeorgiana NEDELCU - XI FGeorgiana NEDELCU - XI FAlexandra NEDELCU - XI EAlexandra NEDELCU - XI EAlexandra NEDELCU - XI EAlexandra NEDELCU - XI EAlexandra NEDELCU - XI E

Dora DAMIAN - XI CDora DAMIAN - XI CDora DAMIAN - XI CDora DAMIAN - XI CDora DAMIAN - XI CRoxana NEAGU - X FRoxana NEAGU - X FRoxana NEAGU - X FRoxana NEAGU - X FRoxana NEAGU - X F

PROFESORI COORDONAPROFESORI COORDONAPROFESORI COORDONAPROFESORI COORDONAPROFESORI COORDONATTTTTORIORIORIORIORI:::::Daniela PLÃIAªUDaniela PLÃIAªUDaniela PLÃIAªUDaniela PLÃIAªUDaniela PLÃIAªU

Romulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELU

TEHNOREDACTTEHNOREDACTTEHNOREDACTTEHNOREDACTTEHNOREDACTAREAREAREAREARE:::::Romulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELURomulus BUZÃÞELU

Mulþumim pentru materialele grafice trimise de elevi ºi absolvenþii:ªtefana IONEANU, Roxana MANCAª, Alexandru CHIÞU, Andra NOANÃ

Coperta revistei a fost realizatã de:Irina CHIRIÞÃ (XII E)

Semnatarii articolelor îºi asumã responsabilitatea privind originalitateaconþinutului textelor. La fel ºi materialele grafice prezente în revistã.

9999999999 REVISTREVISTREVISTREVISTREVISTAAAAA NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr nr nr nr.33/34.33/34.33/34.33/34.33/34


111111616161616

subiecte variate de discuþie ºi va face referire într-un fel la obsesiile postmoderniste, pe care le-aþienumerat ºi dumneavoastrã... Sincer sã fiu, amo slãbiciune pentru baroc ºi pentru gotic; iatã oidee pentru numãrul viitor, sã abordaþi ºi filieraaceasta goticã... De fapt, cum rãmâne cuplanurile pentru numãrul viitor? Ce aþi dori sãsurprindeþi ºi nu aþi reuºit pânã acum?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Sincerã sã fiu, aº vrea ca numãrulacesta sã fie mãcar o idee mai bun decât celãlalt.Nu ºtiu la ce concept ne vom opri pentru 2011.Dacã suntem sãnãtoºi, trebuie ca numereleurmãtoare sã fie cu adevãrat de excepþie, pentrucã în 2012 “Revista noastrã” împlineºte 100 deani de la prima ei apariþie. Bãtrâna doamnã mereutânãrã meritã un festin intelectual.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: În final, câteva curiozitãþi ce privescpreferinþele literare ale profesoarei de limba ºiliteratura românã Daniela Plãiaºu: 1. poetul cu P,romancierul cu R, dramaturgul cu D din literaturaromânã.dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Romancierul Liviu Rebreanu, PoetulEminescu, Dramaturgul Caragiale.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: 2. Romanul capodoperã din literaturaautohtonã.dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Pãdurea spânzuraþilorPãdurea spânzuraþilorPãdurea spânzuraþilorPãdurea spânzuraþilorPãdurea spânzuraþilor.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: 3.Literatura rusã sau francezã?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Aº zice cã rusã dacã ar fi ºi Flaubertrus. Aºa cã rusã dar cu Flaubert.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: 4. Literatura englezã sau germanã?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Cea germanã.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: 5. Clasicism sau romantism?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Ei, romantismul, deºi...soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: 6. Simbolism sau avangardism?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Simbolism.

soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: 7. Realism magic saupostmodernism?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Realismul magic.soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Unul din profesorii mei de facultate,domnul Mircea Flonta, a coordonat un volum deantologie intitulat “Filosoful-rege?”. Pentrudumneavoastrã care este scriitorul rege?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: EMINESCU, pe bune. La care aºadãuga ca romancier REBREANU la români, deºiani la rândul am fost îndrãgostitã de Camil, ºiGOGOL, pentru literatura universalã. Voiai sã zicCãrtãrescu?soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: În niciun caz! O ultimã remarcã: cumrãmâne cu Eliade?dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Bunã întrebare. Eliade e scriitorul,eseistul, istoricul religiilor, e un tot, dar ca meseriede romancier în mintea mea nimeni nu-l întrecepe Rebreanu. Îmi place în continuare la fel de multca profesionist al scriiturii fantastice, nu prea credcã are rival în secolul XX românesc (vorbescevident de Eliade).soren30ksoren30ksoren30ksoren30ksoren30k: Trebuie sã subscriu, Eliade estespiritul enciclopedic prin excelenþã. Acestea fiindspuse, pot decreta: end of the storyend of the storyend of the storyend of the storyend of the story. Vãmulþumesc pentru amabilitatea ºi rãbdarea decare aþi dat dovadã pentru acest interviuextravagant de pe Messenger ºi, glumind puþin,vã felicit pentru curajul de a accepta un dialogdeschis cu un partener aºa “terorist”.dplaiasudplaiasudplaiasudplaiasudplaiasu: Îþi mulþumesc pentru întrebãri. Sper cãva plãcea acest interviu ºi cã nu am fost preaconfesivã. Abia aºtept sã-l vãd în revistã.

A consemnat reporterul de ocazie,Cristian Vechiu. 09.11.09.

(2010) 'revista noastră' nr. 33-34

Documents