nivelurile mecanismelor de apărare
TRANSCRIPT
I. Nivelul adaptativ ridicatII. Nivelul inhibiţiilor mentale/ Nivelul formaţiunii de compromisIII. Nivelul distorsiunii minore a imaginiiIV. Nivelul negăriiV. Nivelul distorsiunii majore a imaginiiVI. Nivelul acţiuniiVII. Nivelul disreglării defensive
anticipareaafiliere (capacitatea de a recurge la celălalt)altruismulumorulautoafirmareaauto-observareasublimareareprimarea
permit o adaptare optimală la factorii de stres, accentuează sentimentul de gratificare, autorizează o percepţie conştientă a sentimentelor, a ideilor şi a consecinţelor lor, şi asigură cel mai bun echilibru
posibil între diferitele motivaţii conflictuale.
deplasareadisociereaintelectualizareaizolarea afectuluiformaţiunea reacţionalărefulareaanularea retroactivă
menţin în afara Conştiinţei idei, sentimente, amintiri, dorinţe sau temeri susceptibile de a reprezenta o ameninţare potenţială
depreciereaidealizarea omnipotenţa
operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale imaginii de sine, ale imaginii Corporale sau ale imaginii celorlalţi
♠ refuzul♠ proiecţia♠ raţionalizarea
menţin în afara Conştiinţei factorii de stres, precum şi anumite pulsiuni, idei, afecte sausentimente de responsabilitate neplăcute ori inacceptabile, toate aceste elemente fiind (sau nu)
atribuite în mod greşit unor cauze externe
reveria autistăidentificarea proiectivăclivajul imaginii de sine sau al imaginii despre ceilalţi
produc o distorsiune majoră sau o atribuire greşită a imaginii de sine sau a imaginii despre ceilalţi
activismul retragerea apaticăplângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor şi respingerea ajutorului agresiunea pasivă
generează o funcţionare defensivă, caracterizată prin utilizarea, în prezenţa unor factori de stres interni şi externi, a acţiunii sau a retragerii
proiecţia delirantă refuzul psihotic distorsiunea psihotică
constituie semnul unui eşec al reglării defensive a reacţiilor subiectului la factorii de stres, ceea ce antrenează o ruptură în raport cu realitatea obiectivă