hipnotice si sedative 1

CUPRINS

Memoriu explicativ. .. .. .. .. .. .. .. 3

Capitolul I. Barbituricele .. .. .. .. .. .. 10

Capitolul II. Benzodiazepinele.. .. .. .. .. .. 18

Capitolul III. Medicamente hipnotice şi sedative .. .. 29

Barbiturice.. .. .. .. .. .. .. .. 29

Amobarbital .. .. .. .. .. .. .. 29

Ciclobarbital .. .. .. .. .. .. .. 31

Fenobarbital .. .. .. .. .. .. .. 33

Barbituricele combinaţii .. .. .. .. .. .. 36

Lauronil .. .. .. .. .. .. .. 36

Exigan .. .. .. .. .. .. .. .. 38

Extraveral .. .. .. .. .. .. .. 39

Derivaţi de benzodiazepină .. .. .. .. .. 40

Nitrazepam .. .. .. .. .. .. .. 40

Flunitrazepam .. .. .. .. .. .. .. 42

Midazolam .. .. .. .. .. .. .. 44

Cinolazepam .. .. .. .. .. .. .. 48

Derivaţi de piperidindionă .. .. .. .. .. 51

Glutetimid .. .. .. .. .. .. .. 51

Produse înrudite cu benzodiazepinele .... .. .. 53

Zopiclon .. .. .. .. .. .. .. 53

Zolpidem .. .. .. .. .. .. .. 54

Hipnotice şi sedative în combinaţii .. .. .. .. 56

1

Sedocalm .. .. .. .. .. .. .. 56

Sedativ PC .. .. .. .. .. .. .. 58

Bibliografie .. .. .. .. .. .. .. .. 59

2

MEMORIU EXPLICATIV

Hipnoticele sunt substanţe medicamentoase cu acţiune deprimantă

asupra sistemului nervos central, neselectivă, care favorizează instalarea

unui somn similar cu cel fiziologic, grăbesc procesul de adormire, cresc

durata totală a somnului şi scad durata trezirilor nocturne.

Sedativele sunt substanţe cu acţiune deprimantă asupra sistemului

nervos central, neselectivă, care produc o stare de linişte prin diminuarea

hiperexcitabilităţii senzoriale şi psihomotorii.

Altfel spus, efectul hipnotic constă în favorizarea unui somn

asemănător cu somnul fiziologic, iar efectul sedativ se manifestă prin

deprimare psihomotorie, cu liniştire, micşorarea performanţelor, uneori

somnolenţă.

Un număr mare de substanţe sunt încadrate printre hipnotice,

sedative sau tranchilizante. Întrucât, în realitate, efectele de acest fel sunt

greu de delimitat, depind de doză şi, de cele mai multe ori se

intersectează, putem aminti aici şi tranchilizantele (efectul tranchili-

zant este caracterizat prin atenuarea stării de anxietate).

În funcţie de doză, se poate spune că:

- dozele mici de hipnotice provoacă sedare; sedativele uneori

liniştesc anxietatea, tranchilizantele pot determina micşorarea perfor-

manţelor şi favorizează instalarea somnului

- dozele mari de sedative au efect hipnotic.

Hipnoticele se administrează seara, înainte de culcare, în doză

unică, pe cale orală.

Sedativele se administrează în cursul zilei, în cantităţi reduse, în 2-

3 prize, ajungând în cursul unei zile la o cantitate aproximativ egală cu

3

cantitatea de hipnotic.

În funcţie de structură, hipnoticele se clasifică în:

- hipnotice barbiturice – au la bază structura chimică a acidului

barbituric

- hipnotice nebarbiturice – (benzodiazepine) – ca structură

chimică predomină benzodiazepina.

Clasificare funcţie de specificitate, utilitatea farmacoterapeutică

şi structura chimică:

a) Hipnocoercitive (nespecifice)

- au efecte deprimante SNC gradate (doză-dependente):

sedare – somn hipnotic narcotic – comă – moarte

- modifică EKG nocturnă

- reduc somnul paradoxal

- produc „datorie de somn paradoxal”

- efect „rebound” cu vise dezagreabile

În această categorie se încadrează următoarele medicamente:

1) Barbituricele (Fenobarbital, Amobarbital, Ciclobarbital

Pentobarbital, Secobarbital)

2) Ureide aciclice (Bromizoval, Carbromal)

3) Piperidindione (Glutemida)

4) Alcooli (Triclofos)

5) Aldehide (clorhidrat, paraldehida)

6) Chinazolone (Metaqualona)

b) Hipnoinductoare (specifice)

= antagonişti la nivelul complexului receptor GABA (acid γ-

aminobutiric)

1) Benzodiazepinele: (Nitrazepam, Flunitrazepam)

4

2) Imidazopiridine (Zolpidem)

3) Ciclopirolone (Zopiclona)

c) Sedative

1) Barbiturice hipnotice, la doze mici

2) Bromuri

3) Sedative vegetale (Valeriana, Passiflora, Crataegus)

Pentru a înţelege mai bine mecanismul de acţiune al

medicamentelor hipnotice şi sedative, trebuie menţionat faptul că s-au

făcut studii îndelungate. Cercetarea de farmacologie clinică a efectului

hipnotic se face, de preferinţă asupra persoanelor cu insomnie.

Pentru obiectivarea eficacităţii se folosesc chestionare sau se

urmăreşte traseul electroencefalografic în timpul somnului.

Chestionarele permit aprecierea, în condiţii standard, a duratei şi

calităţii adormirii şi somnului, a stării la trezire şi în ziua care urmează.

Se stabileşte un scor pentru diferiţi indici, comparând cu noaptea

precedentă sau cu somnul obişnuit al persoanei respective.

Înregistrarea electroencefalografică, mai complicată, necesită

urmărirea timp de mai multe nopţi şi cuprinde un număr limitat de

persoane. Ea permite măsurarea latenţei procesului de adormire, a

numărului de treziri şi duratei acestora, a duratei totale a somnului, a

duratei stadiilor somnului lent, a proporţiei somnului lent şi rapid.

Ciclul de somn fiziologic cuprinde somnul lent (în cadrul căruia

există stadiile 1 şi 2 cu somn lent şi stadiile 3 şi 4, somn cu unde lente) şi

somnul rapid. Efectul acestor medicamente se manifestă diferit în cadrul

stadiilor de somn.

Mecanismul efectului hipnotic nu este bine cunoscut. Se consideră

că acţiunea principală constă în deprimarea sistemului reticulat

5

ascendent activator, cu micşorarea consecutivă a procesului de vigilenţă

difuză, care asigură starea de veghe.

Substratul biochimic al efectului hipnotic nu este precizat; există,

însă, argumente în sprijinul unor modificări la nivelul mecanismelor de

transmisie sinaptică dependente de GABA, Noradrenalină, Dopamină şi

Serotonină.

Hipnoticele sunt folosite pentru tratamentul insomniei. Insomnia

situaţională (perioade de activitate/odihnă neregulate, bolnavi sau

bătrâni care dorm ziua, schimbarea rapidă a fusului orar, etc.) este, de

regulă, trecătoare şi nu necesită tratament.

Insomnia provocată de durere, anxietate, depresie sau alte condiţii

medicale, poate fi rezolvată prin tratament cauzal (de exemplu,

analgezice pentru înlăturarea durerii, tranchilizante pentru combaterea

anxietăţii, antidepresive pentru atenuarea depresiei).

Insomnia produsă de diferite medicamente (amfetamine, gluco-

corticoizi, bronhodilatatoare, băuturi care conţin cafeină, etc.) dispare

odată cu oprirea administrării substanţelor respective.

Tratamentul hipnotic este necesar în cazurile de insomnie

persistentă sau cronică.

Hipnoticele trebuie să fie considerate ca medicaţie simptomatică,

adjuvantă altor mijloace terapeutice ce se adresează cauzei de fond a

insomniei.

Beneficiul principal scontat constă în ruperea cercului vicios:

insomnie → teamă de insomnie → amplificarea de natură emoţională a

impulselor fiziologice de veghe → insomnie.

Hipnoticele provoacă frecvent efecte nedorite derivate, în

majoritate, de la însăşi efectul hipnotic şi sedativ.

Somnolenţa, buimăceala la trezire, sedarea reziduală, cu

6

micşorarea performanţelor psihomotorii dimineaţa, uneori în tot timpul

zilei următoare, sunt frecvente şi relevante îndeosebi pentru substanţele

cu efect prelungit.

Rareori administrarea este urmată de o stare de excitaţie şi

confuzie, fenomen întâlnit îndeosebi la bătrâni sau atunci când insomnia

este provocată de durere (este ştiut faptul că hipnoticele nu au acţiune

analgezică).

Folosirea regulată, timp îndelungat, dereglează modelul de somn

fiziologic. Oprirea tratamentului, în aceste condiţii, provoacă o

exacerbare a stadiilor somnului, care au fost scurtate sub influenţa

hipnoticelor (îndeosebi a somnului rapid).

Apare, de asemenea, o tendinţă la insomnie de rebound.

Aceste fenomene, cu caracter compensator, sunt intense pentru

substanţele cu efect de durată scurtă sau intermediară; ele sunt relativ

reduse pentru cele cu efect de lungă durată, care permit organismului

adaptarea la lipsa medicamentului.

Intoxicaţia cronică cu hipnotice apare în condiţiile folosirii

îndelungate de doze mari.

Manifestările constau într-un amestec de fenomene de deprimare şi

stimulare psihică: gândirea devine dificilă, atenţia, înţelegerea,

memorizarea sunt defectuoase, vorbirea este lentă şi neclară, apare o

stare de labilitate emoţională, cu iritabilitate, ostilitate, lipsă de control a

afectului.

Folosirea cronică, abuzivă, dezvoltă o stare de dependenţă.

Fenomenele sunt asemănătoare pentru alcool, barbiturice, benzo-

diazepine şi alte substanţe cu efecte hipnotice, sedative şi tranchilizante.

Toleranţa are o componentă farmacodinamică (micşorarea

reactivităţii nervos-centrale la hipnotice) şi, în măsură mai mică, o

7

componentă farmacocinetică (metabolizarea mai rapidă a acestora).

Sindromul de abstinenţă se evidenţiază prin fenomene de excitaţie

care, în parte, arată intervenţia unor mecanisme compensatorii faţă de

dereglarea modelului fiziologic de somn.

Apar: agitaţie, anxietate sau depresie, insomnie, somn anormal cu

vise sau coşmaruri resimţite neplăcut, modificări electroencefalografice,

tremor şi, în cazurile severe, delir şi convulsii. Triada tremor – delir –

convulsii este caracteristică pentru sindromul de abstinenţă de tip

alcool-barbiturice.

În cazul hipnoticelor cu efect de durată scurtă sau medie,

tulburările sunt intense şi prezintă gravitatea cea mai mare la 2-3 zile de

la oprirea medicaţiei.

Pentru hipnoticele cu efect de lungă durată simptomatologia este

mai modestă şi prezintă un maximum la 6-9 zile.

Intoxicaţia acută cu hipnotice se manifestă prin comă, care – în

funcţie de substanţă (barbituricele sunt mai periculoase, benzodia-

zepinele mai puţin periculoase) şi de doză – poate fi mai mult sau mai

puţin profundă. Tratamentul constă în susţinerea funcţiilor organismului

şi favorizarea eliminării toxicului.

Sedativele deprimă procesele mentale, scad activitatea motorie,

pot linişti unele reacţii psihovegetative şi, în general, calmează stările de

excitaţie şi agitaţie psihomotorie.

Barbituricele şi alte hipnotice au, în doze mici, efect sedativ. Mult

folosite în trecut pentru liniştirea stării de excitaţie şi anxietate, sunt

actualmente înlocuite, în parte, prin tranchilizante.

Bromurile, medicamente sedative vechi, încă utilizate, nu sunt

avantajoase terapeutic deoarece efectul se instalează lent şi riscurile

legate de toxicitatea acumulată sunt mari.

8

O serie de preparate vegetale – Valeriana, Passiflora, Crataegus şi

altele – cunoscute de multă vreme, au efecte sedative reale minime sau

nule, dar pot realiza beneficii în isterie şi în diferite alte stări de

hiperexcitaţie.

Eficacitatea, în cea mai mare parte de natură placebo, este

favorizată de mirosul şi gustul puternice, neplăcute, impresionante.

Aceste substanţe sunt utile, în felul lor, mai ales că sunt lipsite, practic,

de efecte nedorite.

9

CAPITOLUL I

BARBITURICELE

Barbituricele sunt derivaţi ai acidului barbituric. Acestea, în

funcţie de doză, au acţiune sedativă, hipnotică sau anestezică generală.

Deprimarea sistemului nervos central are caracter nespecific.

Dozele mari provoacă sedare, cu diminuarea performanţelor

psihomotorii şi pot avea un oarecare efect antianxios. Uneori se produce

euforie şi rareori o stare de excitaţie.

Dozele ceva mai mari induc somnul hipnotic, care se menţine

câteva ore. Durata efectului este în funcţie de compus şi, în mare

măsură, de cantitatea administrată. Se descriu barbiturice cu efect

hipnotic de lungă durată, depăşind 8 ore (Fenobarbital) şi cu efect de

durată medie sau scurtă, între 2 şi 7 ore (Secobarbital, Ciclobarbital,

Pentobarbital).

În mod caracteristic, somnul rapid este scurtat atât ca durată totală

cât şi ca proporţie; stadiile 3 şi 4 ale somnului (somnul cu unde lente)

sunt, de asemenea, scurtate.

Folosirea repetată în scop hipnotic, determină dezvoltarea

toleranţei. Oprirea tratamentului prelungit este urmată de un rebound al

somnului rapid.

Barbituricele deprimă sistemul reticulat ascendent activator.

Mecanismul molecular de acţiune nu este bine cunoscut.

În afara acţiunii sedativ-hipnotice, unele barbiturice (Feno-

barbitalul) au proprietăţi anticonvulsivante, pentru care sunt folosite în

epilepsie şi în alte boli convulsive.

Respiraţia şi circulaţia nu sunt influenţate semnificativ pentru

10

dozele hipnotice. Au fost descrise efecte inhibitorii asupra motilităţii

intestinale şi secreţiei gastrice, dar acestea sunt, probabil, consecinţa

sedării şi somnului.

Barbituricele, cu excepţia Secobarbitalului, au acţiune inductoare

asupra enzimelor microzomiale şi a altor enzime hepatice. Efectul este

mai pronunţat pentru Fenobarbital şi, în general, pentru compuşii cu

timp de înjumătăţire lung. El se instalează după 2-3 zile, este maxim

după o săptămână de tratament (sau mai mult) şi se menţine câteva zile

până la câteva săptămâni după oprirea administrării.

Corespunzător, tratamentul cronic cu barbiturice sporeşte, până la

dublu, viteza metabolizării unor medicamente şi a unor compuşi

fiziologici; de asemenea, este grăbită însăşi metabolizarea derivaţilor

barbiturici.

Administrate oral, barbituricele se absorb bine. Viteza absorbţiei

este mai mare când se folosesc sărurile, care se dizolvă repede şi când

administrarea se face pe stomacul gol.

Comportarea farmacocinetică diferă, în principal, în funcţie de

liposolubilitate.

Compuşii bine solubili în grăsimi se leagă parţial (35-45%) de

proteinele plasmatice, se distribuie repede la creier, apoi relativ repede

de la creier în ţesuturi; sunt epuraţi aproximativ rapid, predominant prin

metabolizare în ficat. În această categorie se încadrează barbituricele cu

efect rapid şi de durată scurtă, folosite ca hipnotice.

Compuşii mai puţin solubili în grăsimi se leagă în mai mică

măsură de proteinele plasmatice, se distribuie mai lent la creier, apoi de

la creier la alte ţesuturi; epurarea se face încet, în parte prin

metabolizare, în parte prin eliminare renală. Astfel se comportă

barbituricele cu efect de lungă durată.

11

Terminarea acţiunii este în funcţie de redistribuirea tisulară şi de

epurare; redistribuirea este importantă mai ales pentru compuşii cu efect

de scurtă durată. Barbituricele trec cu uşurinţă în sângele fetal. Sunt

secretate în proporţie mică în lapte.

Barbituricele hipnotice sunt metabolizate în ficat. Timpul de

înjumătăţire este în general lung, fiind cuprins între 8 ore şi 4 zile, în

funcţie de liposolubilitatea compuşilor. Valorile timpului de înjumătăţire

sunt de 8-17 ore pentru Ciclobarbital, 8-42 ore pentru Amobarbital, 15-

40 ore pentru Pentobarbital, 15-40 ore pentru Secobarbital, care sunt

folosite ca hipnotice. Fenobarbitalul are un timp de înjumătăţire de 80-

120 ore.

Barbituricele sunt folosite în doze mici pentru efectul sedativ, în

doze mari pentru efectul hipnotic.

Durata efectului şi dozele pentru câteva barbiturice folosite ca hipnotice şi sedative

Denumirea barbituricului

Durata efectului

Doza (mg)

hipnotică sedativăCiclobarbital scurtă 100-200 –

Secobarbital scurtă 100 30-50

Pentobarbital scurtă 100 30

Amobarbital medie 100 30-50

Fenobarbital lungă (100) 15-30

Sedarea poate fi utilă îndeosebi relativ la diferitele implicaţii

funcţionale ale sindromului psihovegetativ – stări spastice în domeniul

digestiv, greaţă, vomă, hipertensiune arterială oscilantă, spasme

coronariene, astm bronşic, etc. – unde este curentă formularea de

asociaţii medicamentoase, care includ şi doze mici de barbiturice.

12

Efectul sedativ este folosit şi în stările de agitaţie psihomotorie

provocată de diferite substanţe cu efect excitant central – stimulante

psihomotorii, simpatomimetice, bronhodilatatoare, etc.

Întrebuinţarea ca hipnotice este redusă, dezavantajele depăşind

adesea beneficiul terapeutic. Asocierea cu analgezice antipiretice, în

diferite preparate „antinevralgice”, nu este justificată.

Utilitatea barbituricelor hipnotice este limitată de efectele nedorite.

Sedarea are caracter de deprimare nespecifică centrală, cu senzaţie de

oboseală şi micşorarea performanţelor psihomotorii.

Efectul hipnotic este urmat, relativ frecvent, de buimăceală şi

somnolenţă la trezire, mai ales pentru compuşii cu efect durabil şi

pentru dozele mari; sedarea reziduală se poate prelungi întreaga zi care

urmează.

Ocazional se produc fenomene de excitaţie psihomotorie

paradoxală, care pot fi însoţite de stare confuzivă; acestea sunt mai

frecvente la bătrâni, la debilitaţi şi în prezenţa durerii.

Alte efecte nedorite, mai rare, sunt: starea ebrioasă, incoordonare

motorie (mai ales la bătrâni), vertij, cefalee, polialgii. Reacţiile alergice

sunt relativ rare. Ele se pot manifesta prin edeme şi erupţii cutanate,

fiind favorizate de terenul alergic.

Administrarea îndelungată de hipnotice barbiturice nu este

avantajoasă, din cauza tulburărilor de somn şi datorită riscului de

dependenţă. Modelul de somn fiziologic se dereglează, ca urmare a

desincronizării perioadelor circadiene şi a scurtării fazelor de somn

rapid. La întreruperea medicaţiei survine un rebound al acestui tip de

somn, cu caracter neplăcut, mai ales pentru compuşii cu efect de scurtă

durată.

Toleranţa se dezvoltă îndeosebi în cazul barbituricelor cu efect de

13

lungă durată, fiind mai puţin relevantă pentru cele cu efect scurt. Ea

interesează predominant efectul sedativ-hipnotic, mai puţin pe cel letal –

de unde pericolul crescut de intoxicaţie acută.

Dozele necesare pentru efectul hipnotic pot ajunge de 10-15 ori

mai mari decât cele obişnuite. Aceasta se datorează creşterii procesului

de inactivare prin metabolizare şi micşorării reactivităţii nervos-centrale.

Toleranţa este încrucişată pentru barbiturice, alte hipnotice, alcool,

anestezice generale şi, în parte, pentru tranchilizante.

Dependenţa fizică este cu atât mai marcată cu cât doza zilnică a

fost mai mare şi tratamentul mai prelungit. Manifestările sindromului de

abstinenţă constau în modificări electroencefalografice, nervozitate,

agitaţie, insomnie, tremor şi, în cazurile grave, delir şi convulsii.

Aceste fenomene apar precoce (în 24 de ore) şi sunt maxime la 2-3

zile după oprirea barbituricelor cu acţiune de scurtă durată; ele se

dezvoltă comparativ lent şi sunt mai puţin acute în cazul barbituricelor

cu efect durabil.

Intoxicaţia acută cu barbiturice este frecventă. Aceste

medicamente se situează pe primele locuri între cele folosite în scop de

sinucidere. Mai rar, intoxicaţia se datorează ingestiei accidentale de doze

excesive, favorizată de starea de dependenţă sau de fenomenele

confuzive, care apar uneori în condiţiile abuzului acut. Sunt mai

periculoşi compuşii cu acţiune rapidă şi de durată scurtă sau medie,

pentru care dozele potenţial letale se situează între 1-3g; în cazul

compuşilor cu efect lent şi de lungă durată, dozele potenţial letale sunt

de 5-10g.

Manifestările clinice se încadrează, la început, într-o fază

precomatoasă, cu vorbire incoerentă, confuzie mentală, incoordonare

motorie, cefalee, greaţă, vomă.

14

Coma, care se poate instala brusc, este liniştită, profundă, cu

relaxare musculară şi areflexie osteotendinoasă şi cutaneomucoasă,

însoţită de hipotensiune arterială şi de bradipnee, cu încărcare traheo-

bronşică.

Bolnavul intră în colaps, cu hipotermie şi oligurie. Uneori apar

leziuni buloase ale pielii, cu necroza glandelor sudoripare.

Dacă doza este foarte mare, moartea poate surveni după 1-8 zile, la

început prin paralizia respiraţiei (mai ales dacă nu s-au acordat îngrijiri

medicale), apoi prin colaps, cu insuficienţă renală acută sau prin

complicaţii pulmonare tardive.

Diagnosticul se pune în funcţie de împrejurările intoxicaţiei şi prin

decelarea chimică a barbituricului în sânge şi urină. Dacă toxicul a fost

ingerat de curând şi bolnavul nu a intrat încă în comă, se recomandă

provocarea vomei, la nevoie se fac spălături gastrice (există, însă, riscul

aspiraţiei în arborele respirator).

Tratamentul la domiciliu constă în reanimarea respiratorie şi

instalarea unei perfuzii cu o amină simpatomimetică în soluţie glucozată.

Intoxicatul trebuie transportat rapid la spital. Aici este culcat în poziţie

declivă, se face aspiraţie traheală, intubaţie şi ventilaţie asistată în

cazurile grave.

Eliminarea toxicului trebuie grăbită prin alcalinizarea urinei şi

diureză forţată – se administrează 4-8 l de ser bicarbonat în 24 de ore,

Manitol, ser glucozat.

Bicarbonatul de sodiu măreşte proporţia formei ionizate,

micşorând capacitatea barbituricelor de a trece prin membrane.

Consecutiv, pătrunderea în neuronii din creier este limitată. Eliminarea

urinară este crescută prin diminuarea reabsorbţiei tubulare, fenomen

important în cazul Fenobarbitalului sau altor barbiturice puţin

15

liposolubile, care se elimină urinar, în parte sub formă neschimbată.

Dacă doza este prea mare ca să poată fi eliminată pe cale naturală,

se recomandă hemodializa sau hemoperfuzia.

Antibioterapia reduce frecvenţa complicaţiilor infecţioase.

Excitantele centrale nu sunt recomandabile. Această schemă

conservatoare a permis scăderea mortalităţii la 1-2%.

Barbituricele sunt contraindicate la bolnavii cu insuficienţă

hepatică, insuficienţă renală severă, leziuni miocardice grave,

insuficienţă respiratorie avansată.

Porfiriile hepatice reprezintă o altă contraindicaţie – barbituricele

pot activa boala şi declanşa crize severe în porfiria acută intermitentă şi

pot induce porfiria cutanată tardivă.

La bătrâni este necesară multă prudenţă, din cauza riscului apariţiei

de stări confuzive.

Interacţiunile dintre barbiturice, alcool şi alte deprimante centrale

pot fi semnificative clinic.

Competiţia pentru degradarea metabolică, alături de adiţionarea

efectelor deprimante centrale, face periculoasă ingestia acută de cantităţi

mari de băuturi alcoolice la bolnavii sub tratament barbituric.

În condiţii cronice, toleranţa la alcool şi barbiturice este

încrucişată, în parte din cauza inducţiei reciproce a enzimelor

metabolizante.

Inducţia enzimatică explică şi alte interacţiuni medicamentoase.

Astfel, asocierea barbituricelor, îndeosebi a Fenobarbitalului, la

tratamentul cu anticoagulante cumarinice, determină micşorarea

concentraţiei plasmatice a acestora, respectiv diminuarea eficacităţii

dozelor utilizate; după oprirea administrării barbituricelor concentraţia

plasmatică a anticoagulantelor creşte, de unde riscul de accidente

16

hemoragice.

Aceasta face necesar controlul riguros al dozelor de anticoagulant

(determinarea activităţii protrombinice, etc.).

Tot datorită inducţiei enzimatice, barbituricele pot scădea

eficacitatea asociaţiilor estroprogestative, a antidrepresivelor triciclice, a

unor glucocorticoizi, a Chinidinei, a Doxiciclinei.

Este de dorit ca în timpul tratamentului cu aceste medicamente să

nu se administreze repetat barbiturice (la nevoie, sunt de preferat

benzodiazepinele, a căror activitate inductoare enzimatică este

neglijabilă).

CAPITOLUL II

17

BENZODIAZEPINELE

O serie de compuşi cu nucleu benzodiazepinic aparţin grupei

hipnotice – sedative – tranchilizante. Benzodiazepinele de interes

terapeutic cuprind un nucleu benzenic condensat cu un heterociclu cu 7

atomi, dintre care 2 atomi de azot.

Parte dintre benzodiazepine sunt folosite mai ales ca hipnotice,

multe sunt folosite ca tranchilizante. În plus, ele au proprietăţi

miorelaxante, iar unele sunt anticonvulsivante active.

Denumirile şi dozele uzuale pentru benzodiazepinele

folosite ca hipnotice

Denumire comună internaţională

Denumiri comerciale

Dozele uzuale pentru 24 ore, oral, la adult

(nr. prize/zi)Flunitrazepam Rohypnol 2 mg (1)

Flurazepam Staurodorm 15-30 mg (1)

Lormetazepam Noctamin 1 mg (1)

Nitrazepam NeozepamRazedorm

5 mg (1)

Temazepam Restoril 20 mg (1)

Triazolam Halcion 0,25-0,50 mg (1)

Unele benzodiazepine au efect hipnotic şi dau impresia unui somn

profund şi revigorant. Ele micşorează latenţa instalării somnului, cresc

timpul total de somn (mai ales când acesta este scăzut), măresc pragul de

18

trezire şi diminuează numărul de treziri.

Compuşii folosiţi ca hipnotice – de exemplu Nitrazepamul,

Triazolamul – micşorează durata stadiului 1 al somnului.

Durata stadiului 2 este crescută de toate benzodiazepinele.

Somnul cu unde lente – stadiul 3 şi mai ales stadiul 4 – este scurtat.

În mod caracteristic, durata somnului rapid este micşorată numai la

dozele mari; la unii insomniaci, ca şi la bolnavii nevrotici sau psihotici,

este posibilă chiar prelungirea somnului rapid.

Cantitatea şi ritmul secreţiilor hormonale din timpul somnului –

hormon de creştere, prolactină, hormon luteinizant – nu sunt modificate.

Oprirea tratamentului după administrarea în fiecare seară, câteva

săptămâni, determină un rebound al somnului rapid şi al celui cu unde

lente, dar fenomenul variază pentru diferitele benzodiazepine.

Deşi lucrarea de faţă are ca subiect principal medicamentele cu

efect hipnotic şi sedativ, nu putem vorbi despre benzodiazepine fără a

aminti şi efectul lor tranchilizant, miorelaxant sau anticonvulsivant.

De aceea, în tabelul care urmează se va face referire şi la acestea.

Analizând tabelul de mai sus, se constată următoarele:

Efectul tranchilizant al unor benzodiazepine poate fi evidenţiat

clinic la bolnavii cu anxietate. Studii controlate au dovedit că benzo-

diazepinele tranchilizante – Clordiazepoxidul, Diazepamul, Oxazepamul

– pot fi deosebite de placebo când sunt administrate la nevrotici sau în

alte afecţiuni însoţite de tensiune psihică şi anxietate.

Efectul sedativ, de deprimare psihomotorie cu caracter general,

este caracteristic pentru benzodiazepinele hipnotice, fiind evident la

dozele mici. În cazul tranchilizantelor, sedarea este relevantă la dozele

mai mari decât cele uzuale.

Benzodiazepinele afectează, cu oarecare electivitate, sistemele

19

polisinaptice. Ele deprimă sistemul reticulat mezencefalic. De asemenea,

acţionează asupra sistemului limbic şi conexiunilor sale cu

hipotalamusul şi scoarţa cerebrală. Deprimarea nervos-centrală nu are

caracter global. Ea realizează doar protejarea scoarţei faţă de stimulii

senzoriali şi emoţionali perturbatori.

Acţionează asupra unor receptori specifici din creier, situaţi la

nivelul neuronilor, mai ales în scoarţa cerebrală, sistemul limbic şi în

cerebel.

Efectul miorelaxant este evident în condiţii experimentale, fiind în

relaţie cu efectul tranchilizant. În condiţii clinice relaxarea musculară

apare numai la dozele mari, care provoacă, în oarecare măsură şi ataxie.

Miorelaxarea se datoreşte, probabil, deprimării controlului facilităţilor al

sistemului reticular asupra măduvei motorii. Ataxia a fost pusă pe seama

interesării cerebelului.

Toate benzodiazepinele cresc pragul la convulsii şi pot preveni sau

opri convulsiile. Unele – Diazepamul, Clonazepamul – au efect anticon-

vulsivant marcat, fiind utilizate terapeutic în acest scop. Împiedicarea

convulsiilor este consecinţa deprimării procesului de difuzare

subcorticală a descărcărilor convulsivante.

Benzodiazepinele au acţiune inductoare enzimatică slabă. Aceasta

este puţin importantă la om şi nu este relevantă clinic în interacţiuni

medicamentoase. Pentru unele benzodiazepine acţiunea autoinductoare

enzimatică se manifestă prin favorizarea propriei metabolizări.

Compuşii benzodiazepinici se absorb, în general, bine din intestin,

dar viteza absorbţiei diferă de la o substanţă la alta. Diazepamul,

Medazepamul, Triazolamul şi altele, se absorb în timp scurt, realizând

concentraţia plasmatică maximă la 1-2 ore de la administrarea orală;

efectul lor apare repede, ceea ce este avantajos în stări de anxietate acută

20

sau pentru inducerea somnului, dar vârful plasmatic poate fi cauză de

somnolenţă (nedorită, atunci când se urmăreşte tranchilizarea). Pentru

Clordiazepoxid şi Prazepam absorbţia este lentă absorbţia este lentă –

concentraţia plasmatică maximă se obţine după circa 4 ore – ceea ce face

ca efectul (după o singură doză) să se instaleze lent. Oxazepamul,

Lorazepamul şi alte benzodiazepine se comportă intermediar.

Disponibilitatea pentru absorbţia din intestin poate varia şi în

funcţie de calitatea substanţei active şi a formei farmaceutice. În cazul

injectării intramusculare, absorbţia este lentă şi inegală. Injectarea

intravenoasă realizează concentraţii plasmatice mari (care pot fi utile în

scop anestezic). Absorbţia rectală este foarte rapidă la copiii mici, în

condiţiile introducerii sub formă de soluţie (aşa cum există în fiole).

Benzodiazepinele se leagă în proporţie mare (85-99%) de

proteinele plasmatice; unele, de exemplu Flurazepamul, se leagă mai

puţin. Volumul de distribuţie este mare – 1-3 l/kg (mai mult decât apa

totală). Difuzează bine în creier, trec prin bariera placentară şi în lapte.

Redistribuirea de la creier la alte ţesuturi este importantă pentru

terminarea efectului.

În tabelul următor vom reda timpul în care se realizează

concentraţia plasmatică maximă după administrarea orală şi timpul

de înjumătăţire (medicament şi metaboliţi activi) pentru câteva

benzodiazepine hipnotice:

Denumirea Timp pt. conc. plasm. max. (ore)

Timp de înjumătăţire prin epurare (ore)

Medicament Metaboliţi activiFlunitrazepam 1 – 1,5 15 – 30 23 – 39

Nitrazepam 2 18 – 30 –

21

Triazolam 1 – 2 4 – 5 3 – 10

Benzodiazepinele sunt metabolizate extensiv în ficat. Unele

formează metaboliţi activi, care pot avea timpul de înjumătăţire lung,

prelungind efectul, altele sunt metabolizate, în principal cu formare de

metaboliţi inactivi. Procesul de metabolizare este încetinit la vârstnici, la

nou-născuţii prematuri şi în bolile hepatice grave. Metabolizarea este

mai rapidă la fumători.

Eliminarea produşilor de metabolizare se face, îndeosebi, pe cale

renală. O parte din cantitatea administrată se elimină prin secreţia

biliară, reabsorbindu-se din intestin. Intrarea în ciclul enterohepatic

explică apariţia unui al doilea vârf al concentraţiei plasmatice, după

câteva ore de la administrarea unor medicamente benzodiazepinice.

Timpul de înjumătăţire plasmatic variază în funcţie de medi-

cament. Unele benzodiazepine au timp de înjumătăţire comparativ scurt

(3-10 ore), altele au un timp de înjumătăţire mediu (10-40 ore) sau lung

(30-90 de ore), luând în considerare şi eventualii metaboliţi activi. Cele

cu efect tranchilizant şi timp de înjumătăţire scurt trebuie administrate

de mai multe ori, în 3-4 prize/zi; dacă sunt hipnotice, administrate seara

la culcare nu provoacă sedare reziduală diurnă.

Benzodiazepinele cu timp de înjumătăţire lung realizează

concentraţii plasmatice constante abia după o săptămână de tratament

sau mai mult. Hipnoticele care aparţin acestei categorii pot provoca o

sedare reziduală diurnă nedorită. La oprirea tratamentului prelungit sunt

necesare mai multe zile sau săptămâni pentru spălarea organismului de

moleculele active.

Timpul de înjumătăţire trebuie să ţină seama de medicamentul

22

administrat şi de derivaţii activi, care pot rezulta din metabolizare.

Ciclul enterohepatic face tabloul farmacocinetic şi mai complex.

Se pot produce interferenţe legate de autoinducţia enzimatică, de vârstă,

de funcţionalitatea ficatului. Administrarea repetată determină

acumularea compuşilor cu timp de înjumătăţire lung şi metaboliţi activi.

Concentraţiile plasmatice nu sunt riguros corelate cu efectele

terapeutice. Concentraţiile care provoacă sedare marcată sunt apropiate

de cele tranchilizante, de aceea, chiar pentru benzodiazepinele cu timp

de înjumătăţire lung, se recomandă fracţionarea dozei atunci când este

necesară administrarea în timpul zilei, pentru a evita vârfurile plasmatice

cu consecinţe sedative neplăcute.

Benzodiazepinele se folosesc pentru tratamentul insomniei,

indicaţie în care au înlocuit, în parte, barbituricele, mai puţin avantajoase

terapeutic. De asemenea, pot fi eficace pentru combaterea pavorului

nocturn şi a somnambulismului.

Efectul tranchilizant este util în diferite afecţiuni neuropsihice

însoţite de anxietate, ca şi în afecţiuni medicale cu o componentă

psihosomatică sau psihovegetativă importantă: boala coronariană, boala

ulceroasă, colopatii, astm bronşic, sindrom premenstrual, etc.

Efectele tranchilizant şi sedativ sunt indicate în pregătirea

preanestezică şi preoperatorie, ca şi pentru îngrijirea postoperatorie.

Pot fi realizate beneficii la alcoolici, în combaterea unor manifestări

psihotice acute – delirium tremens, stări confuzionale şi onirice;

sindromul de abstinenţă al alcoolicilor poate fi atenuat. Unele

benzodiazepine sunt eficace în diferite stări convulsivante – tetanos,

eclampsie, convulsii la alcoolici – ca şi în unele forme de epilepsie.

Injectate intravenos pot folosi pentru inducerea, menţinerea sau

completarea anesteziei generale.

23

Hipnoticele şi tranchilizantele benzodiazepinice sunt, în general,

bine suportate. Frecvenţa reacţiilor adverse este sporită la bătrâni (la

dublu sau mai mult). Anumite stări patologice – boli ale sistemului

nervos central, bronhopneumopatie obstructivă, insuficienţă hepatică –

cresc riscul reacţiilor toxice.

Efectul nedorit cel mai frecvent este sedarea, care poate însoţi

efectul tranchilizant, la dozele mari, sau urmează, a doua zi, somnului

hipnotic. Aceasta se manifestă prin încetinire psihomotorie, întârzierea

reflexelor, apatie, somnolenţă, chiar depresie.

Performanţele psihomotorii implicate în activităţile zilnice sunt

micşorate, fenomenul fiind evident mai ales la dozele mari, când se

administrează repetat compuşi cu efect de lungă durată (acumulare) sau

când se asociază băuturile alcoolice.

Alte efecte nedorite, relativ frecvente, sunt: slăbiciune, ataxie,

cefalee, tulburări de vedere, vertij, greaţă, vomă, modificări ale gustului,

neplăcere epigastrică, diaree.

Mai rare sunt creşterea în greutate (datorită măririi apetitului),

diminuarea libidoului şi tulburările menstruale. Ocazional survin dureri

articulare.

Există posibilitatea de reacţii paradoxale, manifestate prin

anxietate, iritabilitate, ostilitate, agitaţie motorie (chiar convulsii), stări

confuzionale; acestea sunt mai frecvente la vârstnici.

Benzodiazepinele pot dezvolta toleranţă şi dependenţă, dar riscul

este relativ mic.

Toleranţa se dezvoltă în cazul administrării îndelungate de doze

mari şi interesează efectul anticonvulsivant, ceva mai târziu pe cel

hipnotic, sedativ şi antianxios.

Dependenţa faţă de benzodiazepinele hipnotice este rară, cea faţă

24

de benzodiazepinele tranchilizante este ceva mai frecventă. Ea este

evidentă mai ales în cazul administrării continue prelungire (8 luni sau

mai mult).

Fenomenele de abstinenţă apar la mai mult de 24 de ore de la

întreruperea tratamentului, pentru compuşii cu timp de înjumătăţire scurt

şi după o săptămână (sau mai mult), pentru cei cu timp de înjumătăţire

lung.

Sindromul de abstinenţă, de regulă minor, se manifestă prin

depresie, anxietate, agitaţie, tulburări ale somnului şi viselor, tremor,

rareori fenomene psihotice sau convulsii (în cazul benzodiazepinelor

antiepileptice).

Pentru a evita aceste simptome, se recomandă ca întreruperea

tratamentului prelungit să se facă prin reducerea treptată a dozelor.

Dependenţa este încrucişată cu cea la barbiturice şi, parţial cu cea la

alcool.

Se recomandă evitarea în timpul primului trimestru de sarcină.

Administrarea de doze mari înaintea naşterii, impune prudenţă din cauza

riscului de deprimare respiratorie la nou-născut.

Intoxicaţia acută cu benzodiazepinele folosite ca hipnotice sau

tranchilizante, survine rareori.

Deprimarea nervos-centrală este moderată. Bolnavul vorbeşte cu

greutate, prezintă ataxie, stupoare, uneori este în stare de comă vigilă.

Chiar pentru dozele mari, asistarea respiraţiei nu este obişnuit necesară.

Amnezia este frecventă la trezire. Bolnavii părăsesc spitalul, în mod

obişnuit după 2-3 zile. Cazurile severe se întâlnesc la persoane cu

afecţiuni pulmonare sau hepatice şi atunci când au fost ingerate băuturi

alcoolice sau au fost asociate barbiturice.

Singura contraindicaţie a benzodiazepinelor este miastenia gravă,

25

unde acestea pot înrăutăţi starea bolnavului prin acţiunea miorelaxantă.

Sedarea impune prudenţă la şoferi, dispeceri şi, în general, la cei

care mânuiesc maşini de precizie sau periculoase.

Tratamentul la vârstnici impune grijă şi folosirea de doze mici.

Este, de asemenea, necesară prudenţa la bolnavii cu insuficienţă

hepatică, la cei cu insuficienţă respiratorie severă (ventilaţia alveolară

poate diminua în mod periculos) şi la persoanele cu stare de dependenţă

medicamentoasă în antecedente.

Se recomandă evitarea băuturilor alcoolice.

Asocierea altor deprimante centrale trebuie făcută cu prudenţă şi în

doze mici.

CAPITOLUL III

26

MEDICAMENTE HIPNOTICE ŞI SEDATIVE

(prezentare schematică)

a) Barbiturice

Denumire comună

internaţională

Denumire comercială

Forma farmaceutică

Concentraţie

Amobarbitalum Amobarbital comprimate 100 mg

Amital 200 comprimate 200 mg

Cyclobarbitalum Ciclobarbital comprimate 200 mg

Ciclobarbital sare de calciu

comprimate 200 mg

b) Barbiturice combinaţii

Lauronil comprimate

Exigan comprimate

Extraveral comprimate 100 mg

c) Derivaţi de benzodiazepină

Nitrazepamum Nitrazepam comprimatecomprimate

2,5 mg 5 mg

Flunitrazepam Nilium comprimate 2 mg

Rohypnol comprimate 1 mg

Midazolamum Dormicum compr. filmatesoluţie injectabilăsoluţie injectabilă

7,5 mg

1mg/ml – 5 ml

5mg/ml – 1 mlFulsed injection soluţie

injectabilăsoluţie injectabilă

1mg/ml – 5 ml

5mg/ml – 1 mlCinolazepamum Gerodorm comprimate 250 mg

27

d) Derivaţi de piperidindionă

Glutethimidum Glutetimid comprimate 250 mg

e) Produse înrudite cu benzodiazepinele

Zopiclonum Als-Zopiclon compr. filmate 7,5 mg

Imovane compr. filmate 7,5 mg

Zolpidemum Zolpidem comprimate 10 mg

Stilnox comprimate 10 mg

f) Alte hipnotice şi sedative

Bromisovalum Bromoval comprimate 300 mg

Calcii bromidum

Bromură de calciu

soluţie injectabilă

100 mg/ml (soluţie 10%)

g) Hipnotice şi sedative în combinaţii (exclusiv barbiturice)

Redormin comprimate

Sedocalm comprimate

Sedativ PC comprimate

Medicamente hipnotice şi sedative

(prezentare generală)

28

BARBITURICE

AMOBARBITALUM

Denumire comercială: Amobarbital, Amytal, Dormital.

Prezentare generală

Amobarbitalul este un barbituric cu durată de acţiune medie.

Efectul se instalează în circa 30 de minute de la administrare şi se

menţine 4-6 ore. Se foloseşte ca atare sau sub formă de sare sodică, în

administrare orală, 100-200 mg la culcare. Este indicat în insomniile

prin deficit de menţinere a somnului. Poate fi cauză de somnolenţă la

trezire.

Prezentare farmaceutică: comprimate conţinând amobarbital

sodic 100 mg.

Acţiune terapeutică: sedativ şi hipnotic cu acţiune de durată

medie (4-6 ore).

Indicaţii terapeutice:

insomnie; stări anxioase; hiperexcitaţie nervoasă; pregătirea

intervenţiilor chirurgicale şi a anesteziei generale.

Mod de administrare: un comprimat (100 mg) seara la culcare ca

hipnotic, ¼ – ½ comprimat de 2-3 ori/zi ca sedativ.

Reacţii adverse: oboseală, diminuarea performanţelor, ameţeli.

Rareori agitaţie şi stare confuzivă (mai ales în prezenţa durerilor

rebele, la bătrâni, la copii cu sindrom hiperkinetic).

Erupţii cutanate alergice.

Dozele mari, folosite timp îndelungat, pot determina toleranţă şi

dependenţă, tulburări de somn (modifică modelul fiziologic de somn),

29

tulburări psihice.

Supradozarea acută se manifestă prin comă.

Contraindicaţii: stări de deprindere centrală, alergie sau intole-

ranţă la barbiturice, porfirie hepatică acută, insuficienţă respiratorie,

insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală avansată, leziuni miocardice

grave, dureri rebele, alcoolism sau dependenţă medicamentoasă în

antecedente.

Prudenţă la bătrâni şi la copii, la femeile însărcinate şi în perioada

de alăptare.

Se evită la persoanele cu profesii ce impun performanţe

psihomotorii riguroase.

Prudenţă la asocierea cu alte deprimante centrale, inclusiv

băuturile alcoolice (sinergism).

Poate scădea eficacitatea anticoagulantelor cumarinice, Griseo-

fulvinei, Rifampicinei, a medicamentelor steroidice, inclusiv asociaţiile

estro-progestative, Fenitoinei, fenotiazinelor, antidepresivelor triciclice

(prin creşterea metabolizării acestora).

CYCLOBARBITALUM

30

Denumire comercială: Ciclobarbital, Ciclobarbital sare de calciu.


Ciclobarbitalul este un barbituric care, la dozele obişnuite, are efect

rapid şi de scurtă durată – se instalează în circa 15 minute şi se menţine

3-5 ore. Este utilizat ca atare sau sub formă de sare de calciu (mai stabilă

în timp). Se administrează oral, seara înainte de culcare, 100-200 mg (la

nevoie 300 mg) la adult, iar la copii 50-100 mg. Este indicat în insomnia

prin deficit de adormire.

Prezentare farmaceutică: comprimate ce conţin ciclobarbital

calcic 200 mg.

Acţiune terapeutică: sedativ şi hipnotic cu acţiune relativ rapidă

şi de scurtă durată (efectul se menţine 3–5 ore); are proprietăţi

inductoare enzimatice (mai slabe decât pentru Fenobarbital).


insomnii de diverse cauze (pentru inducerea somnului);

hiperexcitaţie nervoasă; sedare pre- şi postoperatorie.

Mod de administrare: adulţi, ½–2 comprimate (100–400 mg) la

culcare ca hipnotic, ¼ – ½ comprimat de 3-4 ori /zi ca sedativ; copii

(peste 5 ani): ¼ – ¾ comprimat (după vârstă).

Reacţii adverse: oboseală, diminuarea performanţelor, ameţeli,

rareori agitaţie şi stare confuzivă (mai ales în prezenţa durerilor rebele,

la bătrâni, la copii cu sindrom hiperkinetic); erupţii cutanate alergice;

dozele mari, folosite timp îndelungat, pot determina toleranţă şi

dependenţă, tulburări de somn (modifică modelul fiziologic de somn),

tulburări psihice; supradozarea acută se manifestă prin comă.

Contraindicaţii: stări de deprindere centrală, alergie sau

intoleranţă la barbiturice, porfirie hepatică acută, insuficienţă

respiratorie, insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală avansată, leziuni

31

miocardice grave, dureri rebele, alcoolism sau dependenţă medica-

mentoasă în antecedente; prudenţă la bătrâni şi la copii, la femeile

însărcinate şi în perioada de alăptare; se evită la persoanele cu profesii

ce impun performanţe psihomotorii riguroase.


băuturile alcoolice (sinergism); poate scădea eficacitatea

anticoagulantelor cumarinice, Griseofulvinei, Rifampicinei, a medica-

mentelor steroidice, inclusiv asociaţiile estro-progestative, a Fenitoinei,

fenotiazinelor, antidepresivelor triciclice (prin creşterea metabolizării

acestora).

PHENOBARBITALUM

Sinonime: Gardenal, Luminal.

32


Este un barbituric cu efect lent şi durabil – se instalează în 30-45

de minute şi se menţine 8-12 ore. Se administrează ca atare sau sub

formă de sare sodică, oral sau prin injecţii (obişnuit intramuscular, foarte

rar intravenos lent şi diluat, pentru unele preparate). Este rareori folosit

ca hipnotic (100 mg seara la culcare), deoarece provoacă somnolenţă la

trezire şi sedare reziduală marcată. Poate fi util ca sedativ în stări de

agitaţie psihomotorie, nevrotice sau care apar ca efecte nedorite ale unor

medicamente stimulante centrale, ca şi în sindromul psihovegetativ al

unor afecţiuni medicale sau chirurgicale. Dozele necesare sunt de 15 mg

de 2-3 ori pe zi, în administrare orală.

În afara efectului hipnotic-sedativ, Fenobarbitalul are proprietăţi

anticonvulsivante, fiind folosit în tratamentul epilepsiei şi eclampsiei (A

făcut parte din tratamentul clasic al epilepsiei, alături de Fenitoin).

Fenobarbitalul creşte secreţia biliară, mărind volumul acesteia şi

eliminarea de săruri biliare. Efectul coleretic poate fi util în anumite

cazuri de colestază.

Datorită acţiunii inductoare enzimatice, Fenobarbitalul stimulează

sinteza proteinelor Y şi Z şi creşte activitatea glucuronil transferazei la

nivelul ficatului; consecutiv, favorizează pătrunderea în hepatocite şi

conjugarea bilirubinei.

Ca urmare a acestor proprietăţi, poate realiza beneficii în icterele

congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, unde se administrează în

doze de 160-180 mg/zi, timp îndelungat. De asemenea, este uneori

utilizat pentru tratamentul icterului neonatal, administrându-se la mamă

câteva zile înaintea naşterii, apoi la nou-născut (10 mg/kg/zi, în 2-3 prize

până la decolorare).

În folosirea Fenobarbitalului trebuie avute în vedere interacţiunile

33

medicamentoase, datorate în principal, inducţiei enzimatice. Porfiria

hepatică reprezintă o contraindicaţie absolută.

Prezentare farmaceutică: comprimate conţinând fenobarbital

100 mg sau 15 mg; fiole a 2 ml soluţie în propilenglicol, pentru injecţii

intramusculare, conţinând fenobarbital 200 mg, sau 40 mg pentru uz

pediatric.

Acţiune terapeutică: anticonvulsivant-antiepileptic, hipnotic cu

acţiune de lungă durată (8 ore), sedativ; are acţiune inductoare

enzimatică.


epilepsie (criză majoră, crize focale corticale, stare de rău

epileptic), eclampsie, convulsii febrile la copii, convulsii

medicamentoase; insomnie (pentru menţinerea somnului); stări de

hiperexcitaţie şi anxietate, afecţiuni medicale cu componentă

psihosomatică, distonii neurovegetative, pregătirea intervenţiilor

chirurgicale şi a anesteziei generale; icter cu hiperbilirubinemie

neconjugată, icter nuclear.

Mod de administrare: adulţi, ca antiepileptic 1 comprimat de 100

mg de 1-2 ori/zi sau 1-3 mg/kilocorp/ zi (se începe cu doze mici – 50

mg/zi); când este necesar controlul rapid al convulsiilor se injectează

intramuscular 1-2 fiole a 200 mg (sau 2-6 mg/kilocorp), continuând, în

ziua următoare, pe cale orală; ca hipnotic, 1 comprimat a 100 mg seara

la culcare; ca sedativ 1 comprimat a 15 mg de 2-3 ori/zi. Copii: oral 20-

100 mg/zi (după vârstă) sau 2-4 mg/kilocorp/zi; la nevoie se injectează

intramuscular 20-80 mg sau 4-8 mg/kilocorp, o dată.

Reacţii adverse: oboseală, somnolenţă, diminuarea performan-

ţelor, rareori agitaţie şi confuzie (mai ales la bătrâni); erupţii cutanate

alergice (foarte rar forme grave – dermatită exfoliativă); în administrarea

34

îndelungată, cazuri rare de anemie megaloblastică (se administrează acid

folic), osteomalacie (se administrează vitamina D), hemoragii prin

hipoprotrombinemie la nou-născuţi de la mame tratate cu Fenobarbital

(se administrează Fitomenadionă).

Contraindicaţii: stări de deprimare centrală, alergie sau

intoleranţă la barbiturice, porfirii hepatice, insuficienţă hepatică sau

renală severă, leziuni miocardice grave; se evită sau prudenţă în primul

trimestru de sarcină (în epilepsie doze minime între zilele 20 şi 40);

prudenţă la bătrâni şi la copiii cu sindrom hiperkinetic (risc de reacţii

paradoxale); prudenţă la persoane cu profesii ce impun concentrarea

intensă şi prelungită a funcţiilor psihice. Fenobarbitalul scade

eficacitatea anticoagulantelor cumarinice, Chinidinei, Ciclosporinei,

contraceptivelor hormonale orale, glucocorticoizilor, Doxiciclinei,

Teofilinei prin stimularea metabolizării lor hepatice (se recomandă doze

mai mari din acestea, iar la oprirea administrării barbituricului, scăderea

dozelor, eventual se evită Fenobarbitalul); acţiunea deprimantă centrală

a Fenobarbitalului poate fi crescută de alcool, alte barbiturice şi sedative,

sulfamide antidiabetice, Imipramină (prudenţă în asociere).

Barbiturice combinaţii

LAURONIL

Prezentare farmaceutică: comprimate

35

Rp/ Scopolamină bromhidrică 0,6 mg

Fenobarbital 100 mg

Acţiune terapeutică: sedativ şi deprimant motor central cu efect

intens; antivomitiv; antispastic şi antisecretor prin acţiune

parasimpatolitică.


stări de excitaţie cu agitaţie motorie marcată; stări convulsive;

delirium tremens; eclampsie; parkinsonism; rău de mişcare; pregătirea

anesteziei generale.

Mod de administrare: câte 1–3 comprimate/zi; 1–2 comprimate

înaintea anesteziei generale.

Reacţii adverse: oboseală, somnolenţă, diminuarea performanţelor

psihomotorii, rareori agitaţie, confuzie, delir (mai ales la bătrâni sau

când se foloseşte în afecţiuni dureroase fără a asocia un analgezic);

uneori uscăciunea gurii, piele uscată, roşie şi caldă, tulburări de vedere,

tahicardie, micţiune dificilă, constipaţie (efecte anticolinergice); erupţii

cutanate alergice, foarte rar dermatită exfoliativă; rareori, la tratament

prelungit, anemie megaloblastică, osteomalacie.

Contraindicaţii: stări de deprimare centrală, alergie sau

intoleranţă la una din componente, ateroscleroză cerebrală avansată,

glaucom cu unghi îngust, aderenţe organizate între iris şi cristalin

(consecutiv iritei), adenom de prostată, obstacol mecanic la nivelul

tubului digestiv, megacolon, ileus paralitic, hernie hiatală cu reflux

esofagian, tahiaritmii supraventriculare, edem pulmonar acut, leziuni

miocardice grave, porfirie hepatică, insuficienţă hepatică sau renală

avansate; nu se administrează în timpul sarcinii şi alăptării. Prudenţă la

cardiaci, hipertiroidieni, la bătrâni, la copii cu sindrom hiperkinetic; nu

este recomandabil ambulatoriu la persoane cu profesii care impun

36

concentrarea intensă şi prelungită a funcţiilor psihice.

Efectele deprimante centrale pot fi crescute excesiv prin băuturi

alcoolice, hipnotice, sedative, tranchilizante, neuroleptice, opioide;

Fenobarbitalul poate diminua eficacitatea anticoagulantelor cumarinice,

Chinidinei, Ciclosporinei, contraceptivelor orale, corticosteroizilor,

Doxicilinei, Teofilinei, prin inducţia enzimelor metabolizante (se

recomandă doze mari din acestea, apoi scăderea dozelor după oprirea

barbituricului). Când se asociază, Amantadina, Chinidina, antidepre-

sivele triciclice, potenţează efectele anticolinergice ale Scopolaminei.

EXIGAN


Rp/ Extract de Valeriană 0,08 g

Fenobarbital 0,02 g


hiperexcitabilitate nervoasă; insomnie.

37

Mod de administrare: 2-3 comprimate pe zi.

EXTRAVERAL


Rp/ Extract uscat de Valeriană 50 mg

Extract uscat de Crataegus 30 mg

Fenobarbital 20 mg

Acţiune terapeutică: sedativ, prin extractul de Valeriană, care are

38

acţiune sedativă şi prin Fenobarbital, care are efect sedativ şi

anticonvulsivant.

Indicaţii terapeutice: hiperexcitabilitate nervoasă (stări de

excitaţie nervoasă); insomnii; isterie; hipertiroidie, tulburări neuro-

vegetative; hipertensiune arterială.

Mod de administrare: câte 1-2 comprimate de 2-3 ori/zi. În caz

de insomnie se iau seara cu ½ oră înainte de culcare 2-3 comprimate o

dată.

Reacţii adverse şi contraindicaţii: alergie la barbiturice, porfirii

hepatice; prudenţă când se foloseşte ambulator de către persoane a căror

profesie impune performanţe psihomotorii riguroase.

Contraindicaţii: insuficienţă hepatică şi renală grave, copii.

DERIVAŢI DE BENZODIAZEPINĂ

NITRAZEPAMUM

Denumire comercială: Eunoctin, Neozepam, Nitrazepam.


39

Nitrazepamul este o benzodiazepină cu proprietăţi hipnotice

evidente. Este, de asemenea, activ ca miorelaxant, are efect antianxios

moderat. Induce şi asigură un somn asemănător cu cel fiziologic, cu o

durată de 6-8 ore. Dozele obişnuite nu modifică semnificativ durata

somnului rapid; durata somnului cu unde lente este micşorată, dar

secreţia sporită de hormon de creştere, care caracterizează acest stadiu

de somn, nu este influenţată.

Administrat pe cale orală, se absoarbe în proporţie de aproape

80%, cu variaţii individuale mari. Realizează concentraţia plasmatică

maximă în circa 2 ore. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de

87%. Timpul de înjumătăţire este în jur de 26 de ore. Se metabolizează,

practic, în totalitate.

Administrarea repetată determină prelungirea efectului până la 20

de ore. În aceste condiţii, sedarea posthipnotică este relativ frecventă şi

poate fi resimţită neplăcut. A fost semnalată o incidenţă crescută a

viselor, uneori cu caracter de coşmaruri (mai ales în prima săptămână de

tratament). Riscul de supradozare este mic, cazurile de dependenţă sunt

rare. Se impune prudenţă când Nitrazepamul se administrează

ambulatoriu, din cauza consecinţelor nedorite ale sedării diurne,

îndeosebi în profesii care solicită prelungit funcţiile psihomotorii.

Consumul de băuturi alcoolice trebuie evitat. Dozele recomandate sunt

de 5-10 mg seara la culcare, mai puţin la vârstnici (2,5-5 mg).

Prezentare farmaceutică: comprimate, nitrazepam 2,5 mg.

Acţiune terapeutică: sedativ, hipnotic şi miorelaxant benzodia-

zepinic; efectul se instalează după ½-1 oră şi durează 6-8 ore.


insomnie, mai ales când este provocată de anxietate.

Mod de administrare: seara la culcare, 2-4 comprimate (5-10 mg)

40

la adulţi, 1-2 comprimate la copii şi la bătrâni.

Reacţii adverse: este în general bine suportat, dereglează mai

puţin ca hipnoticele barbiturice modelul fiziologic al somnului; uneori

somnolenţă sau buimăceală la trezire (mai ales când se administrează

repetat); bătrânii pot prezenta stări confuzionale (se recomandă doze

mici); mai rar scăderea libidoului, hipotonie musculară, ameţeli, artralgii

(tratament îndelungat cu doze mari). Utilizarea abuzivă prelungită poate

fi cauză de dependenţă de tip barbituric.

Contraindicaţii: alergie la benzodiazepine, insuficienţă pulmonară

acută, deprimare respiratorie, miastenie gravă.

Prudenţă sau se evită în primul trimestru de sarcină; prudenţă la

bătrâni, bolnavi cu insuficienţă respiratorie cronică şi cu ateroscleroză

cerebrală avansată (doze mici). Nu se administrează ambulatoriu

persoanelor cu profesii care solicită concentrarea intensă şi prelungită a

funcţiilor psihice (şoferi, dispeceri etc.); băuturile alcoolice trebuie

evitate

Prudenţă în asocierea cu barbiturice, neuroleptice, sedative,

analgezice opioide (potenţarea efectului deprimant).

FLUNITRAZEPAM

Denumire comercială: Hypnodorm, Nilium, Rohypnol.

Prezenrate generală

Flunitrazepamul are proprietăţi asemănătoare Nitrazepamului. Este

indicat ca hipnotic (1-2mg). În injecţii intramusculare poate fi folosit în

cadrul premedicaţiei anestezice, iar injectat intravenos este utilizat

41

pentru inducerea anesteziei sau pentru narcoanalgezie (în asociere cu un

opioid).

Prezentare farmaceutică: fiolă a 2 mg flunitrazepam + 1 fiolă a 1

ml dizolvant (pentru diluare ex tempore şi injectare i.m. sau i.v. lent).

Acţiune terapeutică: hipnotic şi sedativ intens, precum şi

anxiolitic, miorelaxant, anticonvulsivant (caractere specifice seriei

benzodiazepinice). Provoacă un somn plăcut, regulat şi durabil. Nu

exercită influenţă notabilă asupra funcţiilor cardio-respiratorii când este

administrat corect.


insomnii de diverse etiologii; în premedicaţia anestezică

(suprimă anxietatea preoperatorie şi asigură bolnavilor un somn

reparator) singur sau asociat cu alte produse utilizate în cadrul anesteziei

(neuroleptice, sedative, analgezice, anticolinergice), precum şi în

provocarea narcozei prin inhalaţie.

Mod de administrare: cu aviz medical, în raport cu vârsta

pacientului, starea generală şi forma insomniei. În premedicaţia

anestezică: 1-2mg (0,015-0,30mg/kilocorp, i.m.); în provocarea narcozei

(în scop anestezic): 1-2 mg (0,015-0,030 mg/kg, i.m. sau i.v. lent).

Reacţii adverse: toleranţă excelentă, atât în ceea ce priveşte

comprimatele, cât şi fiolele.

Uneori pot apărea: somnolenţă, hipotonie musculară, oboseală.

Potenţează acţiunea unor medicamente asociate (neuroleptice,

tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice, anestezice).

Din aceleaşi motive, băuturile alcoolice sunt interzise în decursul

tratamentului.

Se recomandă cu prudenţă conducătorilor auto. Fiolele i.v.

injectate prea repede pot exercita efecte respiratorii tranzitorii asupra

42

pacienţilor în vârstă.

Contraindicaţii: este contraindicat în miastenia gravis.

MIDAZOLAMUM

Denumire comercială: Dormicum; Fulsed injection.

Prezentare farmaceutică: comprimate a 7,5 mg şi 15 mg,

conţinând midazolam sub formă de maleat; fiole a 1 ml (5 mg), 3 ml (15

mg), 5 ml (25 mg) şi 10 ml (50 mg), conţinând midazolam pentru

utilizare i.m., i.v. şi intra-rectală (fără solvent organic, gata de injectare).

Acţiune terapeutică: Dormicum este un inductor al somnului,

43

caracterizat printr-un debut rapid al acţiunii, remanenţă scurtă în

organism, eficacitate constantă şi dozare uşoară.

Experimentele clinice controlate, ca şi testele în laboratoare

specializate au arătat că Dormicum scurtează adormirea şi prelungeşte

durata somnului în afara oricărei modificări cantitative a REM.

Faza de veghe este redusă, iar calitatea somnului este îmbunătăţită.

În general, timpul scurs între administrarea Dormicum şi adormire este

mai mic de 20 de minute, iar durata somnului revine, de regulă, la o

durată normală corespunzătoare vârstei pacientului.

La trezire, pacientul se simte proaspăt şi odihnit.

După o dozare adecvată şi un somn de durată normală nu a fost

observată nici o diminuare a performanţelor sau a reacţiilor pacientului.

Midazolamul, substanţa activă a medicamentului, are, de asemenea,

proprietăţi anticonvulsivante, anxiolitice şi miorelaxante.

În unele cazuri, midazolamul a fost administrat peste 150 de zile

fără a se constata fenomene de toleranţă sau acumulare.

Cercetările toxicologice au demonstrat marja terapeutică largă a

acestui medicament, chiar şi în doze de câteva sute de ori mai mari decât

cele recomandate terapeutic.

Nu au fost raportate efecte embriotoxice, teratogene sau mutagene.


tulburări ale ritmului somnului şi toate formele de insomnie; în

particular, în tulburările de adormire, iniţiale sau după trezirea

prematură; sedarea în premedicaţia dinaintea intervenţiilor chirurgicale

sau a procedurilor diagnostice.

Mod de administrare: doza uzuală pentru adult este de 7,5-15

mg. Din cauza remanenţei scurte a midazolamului în organism,

Dormicum poate fi luat în oricare moment al zilei, având ca rezultat cel

44

puţin 4 ore de somn netulburat. Nu trebuie să existe nici temerea că ar

putea apărea efecte reziduale. Datorită debutului rapid al acţiunii,

Dormicum trebuie luat imediat înainte de culcare. Comprimatul trebuie

luat întreg, cu lichid suficient.

Indicaţii speciale: la pacienţii în vârstă sau debilitaţi, doza

recomandată este de 7,5 mg. Aceeaşi doză se aplică şi pacienţilor cu

insuficienţă renală şi/sau hepatică. Ca premedicaţie, se administrează

oral 15 mg Dormicum, cu 30-60 de minute înaintea operaţiei, cu

excepţia cazurilor în care este preferată calea i.v.

Reacţii adverse: Dormicum este în general bine tolerat şi are

marjă terapeutică largă. Nu au fost semnalate modificări ale tabloului

sanguin sau ale funcţiei renale ori hepatice.

Rarele reacţii adverse înregistrate se datorează efectului sedativ al

medicamentului şi sunt dependente de doză. Ele dispar în general la

reducerea dozei.

În cazul unei terapii de lungă durată, pot apărea fenomene de

toleranţă la pacienţii predispuşi, ca la toate celelalte medicamente

hipnotice, sedative şi tranchilizante.

În cazuri rare, la pacienţii care au fost treziţi prin stimuli

neobişnuiţi în timpul primelor 2-3 ore de somn de la administrarea

medicamentului, s-a putut observa o pierdere a memoriei (episod

amnezic) privind activitatea de zi cu zi, în timpul acestei faze de trezire

(de exemplu, pregătirea unei mese, scrierea unei scrisori). În scopul de a

putea stabili susceptibilitatea pacientului faţă de acest fenomen este de

preferat ca prima doză de Dormicum să fie luată în mediul familial.

Interacţiuni: în timpul testărilor clinice, Dormicum a fost

administrat împreună cu medicamente variate precum: antidiabetice

orale, anticoagulante, agenţi cardio-vasculari.

45

Nu au fost constatate interacţiuni. Se recomandă precauţie atunci

când Dormicum este luat împreună cu sedative centrale şi/sau alcool,

datorită acţiunii de potenţare reciprocă.

Contraindicaţii: Dormicum nu este indicat în tratamentul primar

al insomniei, în psihoze şi în depresiile psihice severe. În aceste cazuri,

suferinţa de bază trebuie tratată iniţial.

Ca şi pentru alte sedative, se recomandă atenţie sporită la pacienţii

cu suferinţe cerebrale organice, insuficienţă respiratorie severă sau cei la

care starea generală a sănătăţii este precară (hipersensibilitate la

medicamente).

La pacienţii cu miastenia gravis, cărora li se prescrie Dormicum,

trebuie avută în vedere slăbiciunea musculară preexistentă. În cazul

Dormicum, se va ţine cont de principiul medical general de a nu se

administra medicamente în stadiile iniţiale de evoluţie ale sarcinii, cu

excepţia cazurilor când ele sunt absolut necesare.

Atunci când medicamentul este utilizat în concordanţă cu

instrucţiunile date, nu se constată efecte secundare.

Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu conducă autovehicule sau să

manevreze maşini periculoase, în primele 6 ore de la administrarea

medicamentului.

46

CINOLAZEPAMUM

Denumire comercială: Gerodorm

Prezentare farmaceutică: comprimate, cinolazepam 40 mg per

comprimat.


tulburări de somn cu diferite etiologii, care necesită tratament

medicamentos, pe cât este posibil după eliminarea cauzelor somatice şi

de mediu.

Mod de administrare: Cinolazepam se înghite întreg, cu apă, cu

47

aproximativ 30 minute înainte de ora dorită pentru declanşarea

somnului. Nu trebuie ingerat după masă. Tratamentul trebuie corelat cu

necesităţile individuale şi durata acestuia trebuie redusă la minimum.

Doza uzuală pentru adulţi este 1 comprimat.

La pacienţii în vârstă, pentru care doza iniţială este de ½

comprimat, este recomandat un dozaj foarte atent (pericol de apariţie a

reacţiilor paradoxale).

Sunt necesare precauţii şi în cazul maladiilor hepatice şi renale, al

stărilor de debilitate fizică şi al hipoalbuminemiei.

Produsul nu este adecvat tratamentului de lungă durată. În prezent

nu există date experimentale despre tratamente mai lungi de 3

săptămâni. Întreruperea tratamentului trebuie făcută prin reducerea

progresivă a dozei.

Reacţii adverse: modificări de comportament: pierderea

capacităţii de concentrare, somnolenţă, modificări în activitatea motorie,

agitaţie, stări depresive, confuzie; sistem nervos vegetativ: uscăciunea

gurii, greaţă, vărsături, diaree; aparat cardiovascular: lipotimie, ameţeli,

hipotensiune, tahicardie; altele: dureri de cap, prurit, senzaţie de foame,

agitaţia picioarelor.

Doar rareori determină la trezire somnolenţă, ameţeli, dureri de cap

şi slăbiciune musculară.

Cel mai adesea sunt afectaţi pacienţii cu debilitate fizică sau cei

vârstnici, cu capacităţi metabolice şi excretorii reduse.

Sporadic au fost observate reacţii paradoxale sub forma stărilor de

agitaţie cu confuzie şi delir. Sunt de aşteptat şi pentru Cinolazepam

efectele secundare care însoţesc tratamentul cu benzodiazepine, cum ar

fi amnezia anterogradă.

Efectul „rebound" după întreruperea bruscă a administrării

48

medicamentului: iritabilitate, insomnie, anxietate, transpiraţie excesivă,

tremor, tonus muscular crescut şi convulsii. Datorită utilizării

îndelungate şi neautorizate se poate instala dependenţa fizică şi psihică.

Contraindicaţii: hipersensibilitate la benzodiazepine; intoxicaţie

acută cu alcool, hipnotice, analgezice, neuroleptice, antidepresive sau

litiu; abuz sau dependenţă faţă de alcool şi medicamente, chiar în

antecedente.

Precauţii în caz de miastenia gravis, disfuncţii hepatice şi renale,

insuficienţă cardiovasculară, la pacienţii cu afecţiuni cerebrale, în vârstă

sau cu debilitate fizică avansată.

Nu a fost stabilită siguranţa administrării la copii. Nu se

administrează în timpul sarcinii şi alăptării.

Interacţiuni medicamentoase: creşterea efectului datorită

administrării concomitente de sedative, antidepresive (în special de tipul

Amitriptilinei), anestezice, analgezice centrale, antihipertensive, mio-

relaxante şi datorită ingestiei de alcool. În cazul administrării simultane

de opioide sau hipnotice, depresia respiratorie nu poate fi exclusă.

Precauţii: la întreruperea bruscă a tratamentului pot apărea

tulburări de somn. Întreruperea tratamentului trebuie să se facă treptat,

deoarece la oprirea bruscă a administrării pot apărea efecte de recădere

somatică şi psihică. Sensibilitatea la Cinolazepam poate fi accentuată,

îndeosebi la pacienţii în vârstă şi la pacienţii cu leziuni cerebrale sau

insuficienţă respiratorie.

49

DERIVAŢI DE PIPERIDINDIONĂ

GLUTETHIMIDUM

Denumire comercială: Glutetimid, Rigenox.


Glutetimida are efect hipnotic rapid şi de durată scurtă. Scade

timpul de somn rapid şi de somn cu unde lente (îndeosebi stadiul 4), fără

să modifice (pentru dozele terapeutice) timpul total de somn şi numărul

de treziri. În plus, are acţiune anticolinergică periferică centrală.

50

Are proprietăţi inductoare enzimatice marcate.

Prezintă numeroase interacţiuni medicamentoase, similare celor ale

barbituricelor.

Glutetimida provoacă rareori somnolenţă la trezire, iar sedarea

reziduală este minoră. Ocazional poate fi cauză de greaţă, vărsături,

oscilaţii tensionale, erupţii cutanate.

Riscul de dependenţă este relativ mare. Intoxicaţia acută are

aceleaşi manifestări; deprimarea respiratorie este obişnuit mai slabă, dar

deprimarea circulatorie poate fi mai pronunţată decât pentru barbiturice;

blocarea colinergică se manifestă prin uscăciunea gurii, atonie

gastrointestinală şi vezicală, midriază marcată, hipertermie.

Dozele potenţial letale sunt de 8-20 g.

Se administrează oral, doza hipnotică fiind de 250-500mg. Prezintă

aceleaşi dezavantaje ca barbituricele.

Este contraindicată la bolnavii cu porfirie hepatică.

Prezentare farmaceutică: comprimate a glutetimidă 0,25g.


insomnii; premedicaţie în chirurgie şi obstetrică.

Mod de administrare: câte 1-2 comprimate (0,25 -0,5g) la culcare

sau în seara dinaintea intervenţiei chirurgicale, eventual cu o oră înaintea

acesteia.

Reacţii adverse: ocazional buimăceală la trezire, greaţă, vomă,

oscilaţii tensionale, erupţii cutanate alergice; foarte rar reacţii alergice

severe, porfirie, discrazii sanguine (purpură, trombocitopenie, anemie

aplastică, leucopenie).

Tratamentul îndelungat abuziv poate determina dependenţă.

Contraindicaţii: alergie la glutetimidă, glaucom cu unghi îngust.

Stări de deprindere centrală, alergie sau intoleranţă la barbiturice,

51

porfirie hepatică acută, insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică şi

insuficienţă renală avansată.

Contraindicat, de asemenea, în leziuni miocardice grave, dureri

rebele, alcoolism sau dependenţă medicamentoasă în antecedente.

Prudenţă la bătrâni şi la copii, la femeile însărcinate şi în perioada de

alăptare.

Se evită la persoanele cu profesii ce impun performanţe psiho-

motorii riguroase.


băuturile alcoolice (sinergism). Poate scădea eficacitatea

anticoagulantelor cumarinice, Griseo-fulvinei, Rifampicinei, a medica-

mentelor steroidice, inclusiv asociaţiile estro-progestative, Fenitoinei,

fenotiazinelor, antidepresivelor triciclice (prin creşterea metabolizării

acestora).

Produse înrudite cu benzodiazepinele

ZOPICLONUM

Denumire comercială: Als-Zopiclon, Imovane.

Prezentare farmaceutică: comprimate a 7,5 mg zopiclone.

Acţiune terapeutică: sedativ, anticonvulsivant şi relaxant

muscular din clasa cyclopyrolonelor. Produsul este un foarte bun

hipnotic – favorizează instalarea somnului, prelungeşte perioada totală a

acestuia, reduce numărul de întreruperi ale somnului şi asigură o stare

bună la trezire. Zopiclonum nu modifică fazele somnului şi nu determină

52

efect rebound după întrerupere. În general la doza terapeutică, de 7,5

mg, produsul este foarte bine tolerat, fără a determina efecte reziduale a

doua zi după utilizare (sedare, tulburări psihomotorii, modificări

cognitive).

Indicaţii terapeutice: insomnii trecătoare sau cronice, dificultăţi

în instalare sau/şi menţinerea somnului.

Mod de administrare: per os, seara 7,5 mg, la nevoie doza putând

creşte la 15 mg.

Reacţii adverse: sunt reduse, pot apărea rar senzaţie de gură

uscată, dezorientare, somnolenţă, necoordonare neuro-musculară,

depresii, cefalee.

Precauţii: la persoanele care efectuează activităţi ce necesită o

bună coordonare neuro-motorie.

Contraindicaţii: nu se cunosc.

ZOLPIDEMUM

Denumire comercială: Zolpidem, Stilnox.

Prezentare farmaceutică: comprimate filmate, divizabile,

conţinând 10 mg zolpidem.

Acţiune terapeutică: hipnoinductor.


tratamentul de scurtă durată al insomniei în situaţia când aceasta

este handicapantă şi insuportabilă pentru pacient. Ca şi pentru oricare alt

hipnotic, utilizarea de lungă durată nu este recomandată, iar durata unui

tratament nu trebuie să depăşească 4 săptămâni.

53

Mod de administrare: per os. Adulţi sub 65 ani: 10 mg înainte de

culcare. Pacienţii cu vârstă mai mare de 65 ani: ½ comprimat înainte de

culcare şi, la nevoie, se poate ajunge la maximum 1 comprimat/zi.

Contraindicaţii: hipersensibilizare la produs, copii sub 15 ani,

femei în cursul sarcinii şi femei care alăptează.

Reacţii adverse: relaţia efectelor nedorite ale zolpidemului în

raport cu doza de utilizare este evidentă, mai ales în cazul unor reacţii

ale sistemului nervos central, ca de exemplu: somnolenţă diurnă, reacţii

lente, confuzie, oboseală, dureri de cap, ameţeală, slăbiciune musculară,

ataxie, diplopie.

Aceste fenomene pot, de obicei, să apară la începutul

tratamentului.

Tulburări gastrointestinale, de libido sau reacţii cutanate au fost

semnalate ocazional.

O amnezie anterogradă poate surveni utilizând dozele terapeutice,

riscul fiind majorat în cazul unor doze mai mari. Efectele amnezice pot

fi asociate cu un comportament neobişnuit.

Reacţii psihiatrice sau paradoxale: reacţii de tip nelinişte, insomnie

agravată, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, accese de pesimism,

coşmaruri, halucinaţii, comportament neobişnuit, somnambulism.

Aceste reacţii sunt rare şi mai probabile la persoanele vârstnice.

Când Zolpidemul este folosit potrivit recomandărilor în ceea ce

priveşte posologia, durata tratamentului şi precauţiile, riscul

fenomenului de dependenţă ori de revenire a insomniei este minim.

Totuşi în cazul pacienţilor cu antecedente de alcoolism sau

utilizare de droguri, ori cu tulburări psihice, la utilizarea Zolpidemului,

nerespectând recomandările medicului, au fost observate fenomene de

intoleranţă, dependenţă sau revenire a insomniei.

54

O depresie latentă poate fi observată în timpul folosirii

Zolpidemului.

Cum insomnia poate fi un simptom al depresiei, starea pacientului

trebuie reevaluată de către medic dacă insomnia persistă.

Precauţii: se impun precauţii în administrare în caz de afectare a

funcţiilor renale şi hepatice, la pacienţii cu miastenia gravis, alcoolici.

Hipnotice şi sedative în combinaţii

(exclusiv barbiturice)

SEDOCALM

Prezentare farmaceutică: produs natural obţinut dintr-un amestec

de plante medicinale şi ulei volatil, condiţionat sub formă de

comprimate.

Compoziţie:

Rp/ Chelidonium majus

Hyssopus officinalis

55

Origanum vulgare

Leonurus cardiaca

Crataegus monogyna

Tilia species

Arnica montana

Aetheroleum Foeniculi

Acţiune terapeutică: fitocomplexul de principii active din

asocierea de plante medicinale al produsului Sedocalm determină în

organism o acţiune moderat sedativă şi antispastică la nivelul sistemului

nervos vegetativ. În paralel, determină şi o uşoară acţiune hipotensivă.


în stări de hiperexcitabilitate nervoasă; anxietate; distonie

neurovegetativă; tulburări de climax; la persoanele care lucrează în

condiţii de stres, cu predispoziţie la sindromul de suprasolicitare, este

indicat a se folosi profilactic.

Mod de administrare: intern, la adulţi, profilactic: 1-2

comprimate/zi timp de 7 zile; curativ: 1-4 comprimate/zi, timp de 14

zile.

Contraindicaţii: hipotensiune, afecţiuni renale grave.

56

SEDATIV PC

Prezentare farmaceutică: comprimate conţinând remedii în

diluţii homeopate, în cantităţi egale (0,5 mg):

Rp/ Aconitum napelus 6CH

Belladonna 6CH

Calendula officinalis 6CH aa 0,5 mg

Abrus precat. 6CH

Chelidonium majus 6CH

Viburnum opulus 6CH

Indicaţii:

stări de anxietate şi de emotivitate; tulburări de somn; folosirea

57

în exces a computerului.

Mod de administrare: se sug lent câte 2 comprimate de 3 ori/ zi.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Dobrescu – „Farmacoterapie” vol. I şi vol. II, Editura

Medicală, Bucureşti 1990

2. Constantinidi M. – „Farmacologie – manual pentru

învăţământul sanitar postliceal”, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1994

3. Cornelia Fica – „ Produse farmaceutice româneşti folosite în

practica medicală”, Editura Medicală, Bucureşti 1985

4. Stroescu V. – „Farmacologie clinică”, Editura Medicală,

Bucureşti 1972

5. Al. Duminică Moisescu – „Modul de administrare al

58

medicamentelor”, Editura Medicală, Bucureşti 1990

6. Athanasiu – „Elemente de psihologie medicală”, Editura

Medicală, Bucureşti, 1993

7. Cucu – „Medicina psihosomatică” Editura Medicală, Bucureşti,

1994

8. G. Ionescu – „Psihosomatica” Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1990

9. Prof. dr. Dan Georgescu – Produse farmaceutice 2005, Editura

Naţional, Bucureşti, 2005

10. ***** – Agenda Medicală 2005

11. Prof. dr. Dan Georgescu – „Produse farmaceutice 2005”,

Editura Naţional, Bucureşti 2005

12. ***** – „Nomenclator de medicamente” Ediţia 2004

59

hipnotice si sedative 1

Documents

o cantitate aproximativ

somn paradoxal efect

administreaz n cursul

produc o stare

ajungnd n cursul

sistemului nervos central

ncadrate printre hipnotice

a hipnocoercitive nespecifice