Producerea furajelor

Subiecte pentru examen

Definitia furajelor, clasificarea .

• DEFINIŢIE Produse de origine: - vegetală, animală sau minerală, care au rolul de asigura animalelor energia necesară funcţiilor vitale şi obţinerii diferitelor produse zootehnice (lapte, carne, ouă, lână etc.).

Pajistea Definitie, importanta, clasificare, raspandire

• DEFINIŢIESuprafaţă de teren acoperită cu vegetaţie ierboasă, alcatuită din plante perene, ce aparţin la diferite familii botanice şi a căror producţie este utilizată pentru alimentaţia animalelor, prin păşunat sau cosit.

Importanta pajistilor

CLASIFICARE

Modul de formare - naturale : Primare ( 100 mii ha) Secundare (4,8 mil ha)

- temporare Mod folosire - păşuni - fâneţe Durata folosirii terenului; - permanente - temporare• Relieful pe care sunt situate - câmpie

- deal

- munte

- lunci

Pajiştile naturale primare

• pampa argentiniană, • stepa rusească, • savana africană, • marile câmpii americane cu ierburi scunde, • preeria cu ierburi înalte, • tundra nordică • tundra de altitudine.

RĂSPÂNDIRE

Gramineele pereneParticularitati morfologice• Sistemul radicular:

• radacinile embrionare (primare), (câteva zile - 3-4 luni);• radacinile adventive ce formeaza un sistem radicular fasciculat;

• Unele graminee au radacini groase, de regula neramificate, cu rolul de a aproviziona planta cu apa;

• La cele cu tufa deasa se intalnesc si radacini mai groase, albicioase;

• La unele graminee, radacinile traiesc in simbioza cu ciuperci, formând micorize (Holcus lanatus, Molinia coerulea, Nardus stricta, Festuca ovina);

• La Alopecurus pratensis, sunt semnalate nodozitati.

Valoarea furajeră

Compoziţia chimică Gradul de consumabilitate Digestibilitate Palatabilitate (apetit)• Plante nota• Toxice -2• Dăunătoare -1• Fără valoare furajeră 0• Cu valoare furajeră slabă 1• Cu valoare furajeră mică 2• Cu valoare furajeră mijlocie 3• Cu valoare furajeră bună 4• Cu valoare furajeră foarte bună 5

Particularitati morfologice

• Cresterea rsdacinilor - la temperatura de 150C, iar la temperatura de 26- 270C (la suprafata solului), cresterea sistemului radicular inceteaza.

• Masa de radacini creste puternic primavara si toamna;

• Recoltarile repetate diminueaza sau uneori frâneaza cresterea radacinilor;

• Indicii privind masa de radacini o da productia partii aeriene a gramineelor.

• Se admite in general coeficientul de 0,60 intre masa de radacini si fitomasa aeriana

• Tulpina (lastarii) gramineelor, numiti pai (culm);• Stolonii si rizomii - tulpini modificate (metamorfozate)

• Frunzele gramineelor sunt sesile, alcatuite din :• teaca (vagina) • limb (lamina);

• Ligula este o prelungire membranoas\ a epidermei interne a tecii.• Urechiusele (auricule) sunt prelungiri ale bazei limbului, cu

rolul de a inchide teaca ;• Prefoliatia reprezinta modul de asezare individuala a

frunzelor in mugure si poate fi:– conduplicata (cutata), când limbul este indoit in lungul

nervurii mediane si cele doua jumatati de limb se suprapun (Lolium perenne, Dactylis glomerata)

– convoluta (rasucite), când limbul este rasucit in forma de sul spre interior (Lolium multiflorum, Festuca pratensis, Phleum pratense).

• Inflorescenta gramineelor: spic compus, panicul spiciform si panicul.

Infratirea gramineelordefinitie, clasificare dupa proportia de

lastari, tipuri de infratireDefiniţie: Infratirea este insusirea biologica, specifica gramineelor, care conta in formarea de lastari numiti frati, din nodul de infratire situat la baza lastarilor mama.Tipuri de lăstari:

• lăstari scurţi, alcătuiţi numai din frunze • lăstari alungiţi alcătuiţi din frunze şi tulpini:

– lăstari fertili sau generativi– lăstari sterili sau vegetativi.

După raportul dintre cele două tipuri de lăstari: • graminee de talie înaltă, de etaj superior sau graminee de fâneaţă;• graminee de talie mijlocie , de etaj mediu;• graminee de talie joasă , de etaj inferior sau graminee de păşune.După modul cum se formează tufa: • graminee stolonifere, • graminee cu tufă rară, • graminee cu tufă mixtă, • graminee cu tufă deasă.

Otavirea gramineelordefinitie, elementele procesului de otavire, ritmul de

dezvoltare si vivacitatea gramineelor, exemple :

• Definitie :• Este însuşirea specifică gramineelor de aşi reface masa organelor aeriene după folosire prin păşunat sau cosit.

• Regenerarea are loc pe seama formării de noi lăstari, alungirea în continuare a tulpinilor la care apexul nu a fost tăiat şi prin alungirea frunzelor la care nu a fost afectat ţesutul meristematic.

• Otăvirea influenţează producţia şi contribuie la o mai bună repartizare a acesteia în timpul perioadei de vegetaţie.

Procesul de otăvire se caracterizează prin:

• viteză de otăvire, • energie de otăvire şi • capacitate de otăvire

• Viteza de otăvire exprimă timpul necesar plantelor de a se reface pentru o nouă folosire prin cosit sau păşunat.

• Energia de otăvire reprezintă numărul de regenerări în cursul unei perioade de vegetaţie şi se exprimă prin numărul de coase la fâneţe şi prin numărul ciclurilor de păşunat la păşuni.

• Capacitatea de otăvire se referă la cantitatea de masă vegetală care se realizează în urma procesului de otăvire.

Ritmul de dezvoltare şi vivacitatea

• Ritmul de dezvoltare reprezintă timpul necesar parcurgerii tuturor fenofazelor, de la răsărire până la coacerea seminţelor.

• În procesul de creştere, gramineele perene parcurg următoarele fenofaze:• înfrăţirea, • alungirea paiului, • înspicarea, • înflorirea, • fructificarea şi • coacerea seminţelor.

• Vivacitatea este durata vieţii plantelor de la germinaţie până la moartea celui din urmă lăstar al tufei, rezultată dintr-o sămânţă.

Exemple Corelaţia dintre ritmul de dezvoltare şi vivacitate

• Graminee cu ritm de dezvoltare rapid şi vivacitate scurtă. • Acestea fructifică în anul semănatului, dau producţii maxime în al

doilea sau al treilea an şi trăiesc 2-4 ani (Lolium multiflorum 1-2 ani, Lolium perenne 2-4 ani, Arrhenatherum elatius 3-4 ani).

• Graminee cu ritm de dezvoltare mijlociu şi vivacitate mijlocie. • Acestea fructifică în anul al doilea de la semănat, dau producţii

maxime în cel de al treilea an şi trăiesc 5-8 ani (Dactylis glomerata, Cynosurus cristatus, Festuca pratensis, Phleum pratense).

• Graminee cu ritm de dezvoltare lent şi vivacitate mare. • Aceste specii fructifică în al doilea şi al treilea an, dau producţii

maxime în al treilea şi al patrulea an, trăiesc 10 ani sau mai mult (Bromus inermis, Poa pratensis, Festuca rubra, Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis).

• Graminee cu ritm de dezvoltare foarte lent şi vivacitate foarte mare.• Aceste graminee formează mai târziu lăstari generativi, dau producţii

maxime în al cincilea - al optulea an şi trăiesc zeci de ani (Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca rupicola).

Cerintele gramineelor fata de apa, caldura, lumina, elementele nutritive si fata de sol , exemple

1. Cerinţe faţă de apă

2. Cerinţe faţă de căldură

3. Cerinţe faţă de lumină

4. Cerinţe faţă de elementele nutritive

5. Cerinţe faţă de sol

Cerinţe faţă de apă• Gramineele perene sunt mari consumatoare de apă. • Coeficientul de transpiraţie de 1,5-2 ori mai mare decât la cereale, fiind

cuprins între 500 şi 1000.• După cerinţele faţă de apă gramineele perene se împart în:

• graminee xerofile, adaptate la condiţii de secetă de lungă durată, răspândite în pajişti de stepă, silvostepă şi pe coastele uscate însorite din zona de pădure: Bothriochloa ischaemum, Festuca valesiaca, Cynodon dactylon, Stipa capillata, S. lessingiana etc.;

• graminee mezofile, au cerinţe moderate faţă de apă, nu rezistă la secetă prelungită şi sunt răspândite în pajiştile din zona de pădure sau în luncile râurilor din zona de stepă şi silvostepă: Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Phleum pratense, Poa pratensis etc.;

• graminee xero-mezofile, ocupă o poziţie intermediară între gramineele xerofile şi cele mezofile: Bromus inermis, Agropyron pectiniforme, Koeleria cristata etc.;

• graminee higrofile, au cerinţe mari faţă de apă, cresc în staţiuni umede sau foarte umede: Alopecurus ventricosus, Glyceria maxima, G. fluitans, Poa palustris, Typhoides arundinacea etc.;

• graminee mezo-higrofile, cresc în staţiuni umede: Festuca arundinacea, Beckmannia eruciformis, Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis etc.;

• graminee hidrofile, cresc în mediul acvatic: Phragmites australis.

Cerinţe faţă de căldură• Gramineele perene sunt adaptate la temperaturi foarte variate,

majoritatea suportând temperaturile scăzute din timpul iernii sau cele ridicate din cursul verii.

• În funcţie de cerinţele faţă de căldură, gramineele se

împart în:• graminee criofile, specii care suportă temperaturi foarte

mici : Nardus stricta, Festuca ovina ssp. sudetica etc.;• graminee microterme, specii care suportă temperaturi mici:

Phleum pratense, Festuca rubra etc.;• graminee mezoterme, specii cu cerinţe mijlocii faţă de

temperatură: Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Cynosurus cristatus, Bromus erectus etc.;

• graminee termofile, specii care preferă temperaturi mai ridicate: Bromus inermis, Koeleria cristata, Puccinellia distans etc.;

• graminee megaterme, specii care rezistă la temperaturi ridicate şi se întâlnesc pe versanţi însoriţi: Stipa capillata, S. lessingiana, Bothriochloa ischaemum, Festuca valesiaca etc..

Cerinţe faţă de lumină• Gramineele perene prezintă cerinţe diferite faţă de lumină.

• Astfel, sunt graminee care suportă bine umbrirea sau care necesită o iluminare mai bună:

• suportă bine umbrirea speciile: Bromus mollis, Poa trivialis, Molinia coerulea;

• suportă o umbrire moderată speciile: Dactylis glomerata, Holcus lanatus, Brachypodium pinnatum, Agrostis stolonifera;

• necesită o bună iluminare speciile: Festuca rubra, Agrostis tenuis, Arrhenatherum elatius etc..

Cerinţe faţă de elementele nutritive

• Gramineele perene de pajişti sunt mari consumatoare de elemente nutritive.

• În raport cu cerinţele cantitative faţă de conţinutul solului în elemente nutritive, gramineele se împart în:

• graminee oligotrofe, au cerinţe reduse faţă de elementele nutritive şi se întâlnesc pe soluri slab fertile: Bothriochloa ischaemum, Nardus stricta, Festuca pseudovina, Anthoxanthum odoratum etc.;

• graminee mezotrofe, cu cerinţe moderate: Phleum pratense, Festuca rubra, Cynosurus cristatus, Agrostis tenuis, Alopecurus pratensis etc.;

• graminee eutrofe, cu cerinţe mari faţă de elementele nutritive, găsesc condiţii optime de creştere pe soluri fertile: Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Lolium perenne, Festuca pratensis etc.

Cerinţe faţă de sol• Pe solurile mai uşoare, cu textură nisipo-lutoasă sau nisipoasă, cresc graminee stolonifere, ca Bromus inermis, Agropyron repens, Cynodon dactylon etc..

• Pe soluri grele (argiloase) şi umede sunt mai frecvente gramineele cu tufă deasă ca Deschampsia caespitosa.

• Pe solurile mijlocii (lutoase şi luto-argiloase), se întâlnesc graminee cu tufă rară şi mixtă, ca Lolium perenne, Dactylis glomerata, Festuca pratensis, F. rubra, Poa pratensis etc

După adaptarea gramineelor faţă de reacţia solului

• graminee acidofile, cresc pe soluri cu pH<5: Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, D. flexuosa, Festuca rupicola etc.;

• graminee moderat acidofile - slab acidofile, cresc pe soluri cu pH = 6-6,5: Cynosurus cristatus, Festuca vaginata;

• graminee neutro-bazifile, cresc pe soluri cu pH> 7: Alopecurus geniculatus, Bothriochloa ischaemum, Poa bulbosa, Stipa capillata, S. lessingiana etc.;

• graminee indiferente, întâlnite pe soluri de la slab acide la cele bazice: Agropyron repens, Agrostis tenuis, A. stolonifera, Briza media, Anthoxanthum odoratum, Cynodon dactylon, Festuca pratensis, Poa pratensis.

• Pe soluri slab salinizate se întâlnesc speciile: Festuca pseudovina, Puccinellia distans, Agropyron pectiniforme, Poa bulbosa.

Valoarea economica si raspandirea gramineelor , exemple

• Valoarea economica se apreciaza prin:- productia obtinuta - valoarea furajera a plantelor.

Dupa valoarea economica, gramineele se impart in:• graminee cu valoare economica ridicata:

• Dactylis glomerata, Arrhenatherum elatius, • Bromus inermis, Lolium perenne,• Phleum pratense, Festuca pratensis, Poa pratensis etc.;

• graminee cu valoare economica mijlocie: • Agrostis stolonifera, A. tenuis, • Agropyron pectiniforme, Festuca valesiaca, • F. rubra, Cynosurus cristatus etc.;

• graminee cu valoare economica redusa: • Festuca ovina ssp sudetica, Nardus stricta, • Deschampsia caespitosa, Stipa capillata, • S. lessingiana, S. pennata etc.

Raspandirea gramineelor

in zonele de stepa si silvostepa sunt raspandite gramineele xerofile: Bromus inermis, Festuca valesiaca, Agropyron pectiniforme, A. repens, speciile genului Stipa, Koeleria cristata, Poa bulbosa, Bothriochloa ischaemum, Cynodon dactylon, Bromus erectus etc., iar in regiuni mai umede se intâlnesc specii mezofile ca Lolium perenne, Poa pratensis, Dactylis glomerata etc. . in etajele zonei forestiere gasesc conditii favorabile de crestere speciile: Phleum pratense, Festuca pratensis, F. rubra, Lolium perenne, Arrhenatherum elatius, Trisetum flavecens, Holcus lanatus, Agrostis tenuis etc.. in etajul subalpin si alpin sunt raspândite speciile: Festuca supina, Deschampsia caespitosa, D. flexuosa, Phleum alpinum, Poa alpina, Agrostis rupestris in luncile raurilor si pe terenuri cu exces de umiditate sunt frecvente speciile: Alopecurus pratensis, A. ventricosus, Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Poa pratensis, Thyphoides arundinacea, Lolium perenne, Glyceria maxima, G. fluitans.

Pe solurile slab pana la mijlociu salinizate se intalnesc speciile: Festuca pseudovina, Poa bulbosa, Agropyron pectiniforme, Beckmannia eruciformis, Puccinellia distans Pe nisipuri sunt raspandite speciile: Cynodon dactylon, Festuca vaginata, Koeleria glauca, Chrysopogon gryllus [i speciile anuale Vulpia myuros, Apera spica-venti, Setaria glauca. Pe turbarii sunt frecvente: Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa, iar in taieturi de padure, Brachypodium pinnatum, Calamagrostis epigeios etc. .

LecuminoaseleParticularitati morfologice - ordinul Leguminosales (Fabales)

- familia Leguminosae (Fabaceae sau Papilionaceae) reprezintă 5-10% din vegetaţia pajiştilor şi

numai în cazuri deosebite ajung la >30-40%; vivacitatea şi plasticitatea ecologică a

leguminoaselor este mai mică decât a gramineelor, sunt mai pretenţioase faţă de condiţiile de creştere şi la pregătirea fânului;

valoare furajeră deosebită; sunt considerate plante fertilizante, care nu

fac concurenţă gramineelor din pajişti; o pajişte este valoroasă, când leguminoasele

reprezintă 20-25% din vegetaţie; unele specii de leguminoase, prin păşunat, produc

meteorizaţii, iar altele au gust amar datorită cumarinei şi pot produce intoxicaţii la animale.

• Sistemul radicular: pivotant, profund; masa principala de radacini se gaseate la adâncimea de 0,50-0,75 m.

• Dupa profunzimea radacinilor:• cu inradacinare superficiala, masa de radacini la adâncimea de 0,4-0,5 m: Trifolium repens, T. hybridum, Lathyrus pratensis, Vicia cracca etc.;

• cu inradacinare medie, masa de radacini la adâncimea de 0,50-0,75 m: Trifolium pratense, T. pannonicum, T. alpestre, Astragalus onobrychis etc.;

• cu inradacinare adânca, masa de radacini la 1,75-2,0 m adâncime, pivotul principal al radacinii putând ajunge pana la 8-10 m: Medicago sativa, M. falcata, Onobrychis viciifolia, Lotus corniculatus etc.

• Radacina principala, impreuna cu coletul traiesc tot timpul vietii plantei, asigurându-i astfel perenitatea.

• Radacinile leguminoaselor prezinta o mare putere de solubilizare a substan]elor mai greu solubile din sol, datorita aciditatii secretiilor radiculare.

• Pe radacini se formeaza nodozitati, datorita simbiozei cu bacteriile aerobe din genul Rhizobium, care fixeaza azotul din aerul solului (100-200 kg/ha/an).

• Radacinile leguminoaselor prezinta o sensibilitate fata de adâncimea apelor freatice.

TULPINILE

Sunt pline cu măduvă, ramificate sau nu, glabre sau păroase, erbacee sau lignificate, cilindrice sau muchiate sau aripate;

fistuloase (Galega officinalis, Lotus corniculatus);

erecte (Melilotus albus);

ascendente (Trifolium alpestre);

repente (Trifolium repens);

agăţătoare (Lathyrus pratensis).

FRUNZELE

simple: (genul Genista); compuse pot fi: trifoliate: (Medicago, Trifolium, Melilotus);

penate: cu număr par de foliole (Vicia); cu număr impar de foliole (Onobrychis);

palmate (Lupinus); la baza peţiolului frunzei se găsesc stipelele.

Lastarirea leguminoaselor si formele de crestere,otavirea, ritmul de dezvoltare

si vivacitatea leguminoaselor Definitie : Lastarirea leguminoaselor este un proces analog cu înfrăţirea la graminee, însă nu identic şi constă în formarea lăstarilor ramificaţi, din mugurii de pe colet;

• - lăstari scurţi: Lotus corniculatus, Medicago lupulina, Trifolium repens, T. Fragiferum, etc.;

• - lăstarii alungiţi: Onobrychis viciifolia, Trifolium pratense, T. hybridum, Lathyrus pratensis, Vicia cracca etc.

Lastarirea si formele de crestere

• Dupa pozitia pe care o au lastarii in timpul cresterii se deosebesc:• leguminoase cu tufa au lastari care cresc mai mult sau mai putin vertical; aceste specii se pot folosi prin cosit sau pasunat, in functie de talie: Trifolium pratense, T. hybridum, Medicago sativa, M. falcata, Onobrychis viciifolia, Lotus corniculatus, Melilotus albus etc.; • leguminoase cu tulpini târâtoare, cu lastari care cresc pe sol si se transforms sn tulpini târâtoare. Aceste leguminoase se inmultesc si pe cale vegetativa, au o vivacitate mai mare si se preteaza foarte bine la folosirea prin pasunat, suporta recoltarile dese, nu suporta umbrirea si se refac repede `n conditiile unui pasunat rational: Trifolium repens si Trifolium fragiferum;

• leguminoase cu tulpini agatoare, au tesutul de sustinere slab dezvoltat, iar lastarii sunt prevazuti cu carcei, cu ajutorul carora se agata de plantele din apropiere. Sunt plante de talie inalta, care cresc in fânete si au nevoie de multa lumina: Lathyrus sativus, L. tuberosus, Vicia cracca, etc. .

Otăvirea

Dupa viteza si energia de otavire se disting:• leguminoase cu otavire rapida, care dau 3-5 recolte pe an: Medicago sativa, Trifolium pratense, T. repens, T. hybridum;• leguminoase cu otavire moderata, de la care se ob]in 1-2 recolte pe an: Medicago falcata, M. lupulina, Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, Trifolium pannonicum etc.;• leguminoase cu otavire slaba, care nu otavesc sau se refac o singura data `ntr-o perioada de vegeta]ie: Anthyllis vulneraria, Astragalus onobrychis, Trifolium montanum etc.

Ritmul de dezvoltare şi vivacitatea

leguminoasele au o vivacitate mai scurtă decât gramineele, însă ritmul de dezvoltare este mai rapid.

După vivacitate şi ritm de dezvoltare: leguminoase cu ritm de dezvoltare rapid şi vivacitate mică, trăiesc 1-3 ani, dar

se menţin în pajişti prin autoînsămânţare: Melilotus albus, M. officinalis, Trifolium pratense, T. arvense, T. resupinatum, T. incarnatum, Medicago lupulina ;

leguminoase cu ritm de dezvoltare mijlociu şi vivacitate mijlocie, trăiesc 5-10 ani, dau producţii mai mari în anii 2-3: Medicago sativa, Onobrychis viciifolia, Trifolium repens, T. montanum, Lotus corniculatus, Anthyllis vulneraria etc.;

leguminoase cu ritm de dezvoltare lent şi vivacitate mare, trăiesc 10-15 ani, dau producţii mai mari după 3-4 ani Trifolium fragiferum, Lathyrus pratensis, Vicia cracca etc.

După precocitate: • - L. timpurii (Medicago lupulina, Trifolium hybridum, T. pratense, Onobrychis viciifolia); • - L. tardive (Medicago falcata, Trifolium alpestre, T. pannonicum, T. fragiferum,

Lathyrus pratensis, Vicia cracca etc.); • - L. intermediare: Medicago sativa, Lotus c.

Cerinţe faţă de apăLeguminoasele sunt mai putin pretentioase fata de apa decât gramineele. Leguminoasele cu otavire energica si ritm de dezvoltare rapid, au nevoie de cantitati mai mari de apa `n cursul perioadei de vegetatie, comparativ cu speciile la care otavirea este slaba si ritmul de dezvoltare lent. Sunt specii cu cerinte foarte mari fata de apa, care nu suporta seceta Trifolium pratense, T. repens, T. hybridum, Lathyrus pratensis, Galega officinalis) si specii mai putin pretentioase, unele fiind foarte rezistente la seceta (Onobrychis viciifolia, Lotus corniculatus, Medicago falcata, Melilotus officinalis etc.). Când umiditatea este in exces, stratul de telina gros sau pânza de apa freatica la mica adâncime, leguminoasele cresc incet sau dispar, fenomen care se explica prin cerintele mari fata de aerul din sol.

Cerinţe faţă de luminăLeguminoasele suporta destul de bine atât temperaturile scazute din timpul iernii, cât si cele ridicate din timpul verii, dar sunt mai sensibile la oscilatiile bruste de temperatura din sol si de la suprafata solului, care au loc primavara.

Leguminoasele suporta mai greu temperaturile scazute in primele faze de vegetatie.

Speciile cele mai rezistente la inghet sunt Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, Medicago falcata, mai pu]in rezistente sunt Trifolium pratense, T. hybridum, Lathyrus pratensis.

Cerinţe faţă de elementele nutritive

Leguminoasele sunt sensibile la o iluminare slaba, cerintele fata de acest factor sunt mai mari ca la graminee, fapt ce determina existeta lor `n proportie mai redusa pe pajistile cu vegetatie inalta.

Speciile cele mai pretentioase fata de lumina sunt Trifolium repens, T. fragiferum, Onobrychis viciifolia, Medicago falcata etc.

Speciile: Lathyrus pratensis si Lotus corniculatus suporta umbrirea .

Valoarea economica si raspandirea leguminoaselor

, exemple• Valoarea economica se apreciaza prin:• productia obtinuta si• valoarea furajera a plantelor.• In perioada premergatoare infloritului, leguminoasele contin in medie:

• 18-20% proteina • 23-25% celuloza • cantitati mari de vitamine.

• Leguminoasele au si un cotinut mai mare de calciu si fosfor, raportul Ca si P este mai ridicat decât la graminee.

• Gradul de consumabilitate este foarte ridicat la majoritatea leguminoaselor, atât `n stare verde, cât si sub forma de fân.

• Unele leguminoase ca Lotus corniculatus, Melilotus albus, M. officinalis etc., au un grad mijlociu de consumabilitate, datorita gustului amar.

• Corelare intre talie, otavire si productivitate.

• Gradul de digestibilitate - ridicat, dacât la graminee

Răspândirea leguminoaselor

• In zonele de stepa si silvostepa: Medicago sativa, M. falcata, M. lupulina, Onobrychis viciifolia, O. arenaria, Lotus corniculatus [i unele leguminoase anuale ca Medicago minima, Trifolium arvense, T. campestre, etc..• In zona nemorala si etajele nemoral si boreal : Trifolium pratense, Medicago falcata, Lotus corniculatus, Lathyrus pratensis, Onobrychis viciifolia, Astragalus onobrychis, Vicia cracca, Anthyllis vulneraria.• In etajele subalpin si alpin: Onobrychis transsilvanica, Trifolium repens, T. alpestre, Anthyllis vulneraria, Lotus corniculatus etc. • in lunci, pe terenuri drenate: Medicago lupulina, Trifolium repens, T. fragiferum, Galega officinalis, Lathyrus pratensis, Vicia cracca.• Pe soluri salinizate: Lotus tenuis, Trifolium fragiferum, Melilotus albus, M. officinalis.• Pe nisipuri: Medicago minima, M. marina, M. rigidula, Onobrychis arenaria, Trifolium arvense, Vicia hirsuta etc. .

Ciperacee şi Juncacee

Familia Cyperaceae (rogozuri) Cuprinde 75 genuri cu aproximativ 4000 specii, • - plante ierboase, perene, puţine anuale, • - rizomi sau stoloni subterani, cu tufă rară şi deasă, • - tulpina aeriană la majoritatea speciilor este trimuchiată, • - frunze sesile cu limbul liniar, plan sau cilindric, • - flori actinomorfe, hermafrodite, unisexuate, grupate în spice, raceme sau capitule, • - fructul nuculă indehiscentă. Sp. răspândite în pajiştile cu exces de umiditate, în bălţi, mlaştini şi aparţin

genurilor: Cyperus, Carex, Scirpus, Heleocharis. - în mlaştini şi bălţi se întâlnesc speciile: Carex riparia, Heleocharis palustris; - în lunci umede: Carex hirta, C. leporina, Scirpus sylvatica, Cyperus fuscus; - în zona forestieră: Carex sylvatica, C. caryophyllea; - în pajişti subalpine: Carex curvula. Specii mai puţin pretenţioase faţă de umiditate sunt: Carex precox, C. caryophyllea şi C.

humilis. Pot produce intoxicaţii (Carex brevicolis) datorită unor ciuperci ustilaginee (Ustilago

grandis).- au un conţinut ridicat de celuloză şi de siliciu, ceea ce le reduce consumabilitatea,

producând uneori şi răniri ale mucoaselor;- conţinutul redus de calciu şi fosfor determină boli de carenţă la animale.- se îndepărtează din pajişti prin drenarea terenului, pentru eliminarea excesului de

apă.

• Familia Juncaceae (rugini) Cuprinde circa 220 specii ce aparţin la 2 genuri: - Juncus (circa 160 specii) şi - Luzula (circa 60 specii), - mai răspândite fiind: Juncus effusus, J gerardi, Luzula pilosa, L silvatica, etc.- ierboase, perene sau anuale, - cu tulpini cilindrice, pline cu măduvă spongioasă. - frunzele sunt cilindrice sau plane,- florile actinomorfe, hermafrodite, trimere, prezintă un perigon din 6 tepale

membranoase, androceul din 6 stamine, iar gineceul din 3 carpele; - grupate în cime terminale cu aspect de capitul sau umbelă.

La unele specii inflorescenţa este aparent laterală, deoarece frunza bracteantă este terminală.

• fructul este capsulă.• nu sunt consumate de animale;• invadează pajiştile umede, cresc sub formă de vetre, înăbuşă vegetaţia

valoroasă şi provoacă denivelări ale terenului.• sunt fără valoare economică , unele dintre ele sunt dăunătoare animalelor,

provocându-le deranjamente digestive, anemii, afecţiuni ale aparatului urinar.• combaterea ruginilor se poate face pe cale chimică prin tratarea cu 2,4 D (5-

10 kg/ha în 500 l apă) la înflorirea plantelor, metodă asociată cu fertilizarea pajiştilor pentru stimularea dezvoltării plantelor valoroase.

Plante din alte familii botanice , clasificarea si

exemple• specii consumate, • specii neconsumate sau slab consumate, • specii daunatoare vegetatiei valoroase, • specii care depreciaza produsele animaliere, • specii vatamatoare sanatatii animalelor • specii toxice.

• Valoarea furajera si, in special, consumabilitatea variaza foarte mult in raport cu faza de crestere.

• Majoritatea sunt mai bine consumate primavara, la inceputul vegetatiei, când continutul lor in celuloza este scazut.

• Unele (Artemisia absinthium, Salsola ruthenica, etc.) sunt ocolite de animale in faza tanara, pentru ca mai târziu, sa fie consumate de catre animale.

Principiile de baza ale tipologiei pajistilor

Metode folosite pentru identificarea tipurilor de pajisti

principiul productivitatii plantelor si fitocenozelor de paji[ti; principiul ecologiei pajistilor; principiul tehnologiei aplicate, se refera la elaborarea masurilor adecvate

de imbuatitire a pajistilor, care sa duca la cresterea productiei.

Compozitia floristica se analizeaza prin metodele: geobotanica; planimetrica ; gravimetrica.

• Totalitatea fitocenozelor cu insutiri asemanatoare, reprezinta tipul de pajiste, pe care se pot aplica aceleasi tehnologii, in urma carora si se obtita rezultate de produt]ie apropiate pe toata suprafata.

• Suprafata minima de identificare si caracterizare a unui tip de pajiste se considera a fi 1 hectar.

• In natura, fara interventia omului, s-au creat in decursul timpului tipuri fundamentale de pajisti, a caror vegetatie reflecta conditiile naturale specifice fiecarei zone (exemplu, pajisti de Festuca rubra).

• Sub influenta tehnologiilor aplicate, se schimba compozitia floristica a pajistii, rezultând astfel un alt tip de pajiste, denumit tip derivat.

Unitati zonale si intrazonale de vegetatie

A. Paji[ti zonale: zona de stepa zona de silvostepa zona nemorala (a padurilor de stejari) etajul nemoral (al padurilor de foioase) etajul boreal (al padurilor de molid) etajul subalpin (al jnepeniturilor) etajul alpin (al pajistilor alpine)

B. Paji[ti intrazonale: pajisti din lunci si depresiunipajisti de saraturi (halofile) pajisti de nisipuri (psamofile)

Unitati de vegetatie, clasificarea, zona de

stepa, zona de silvostepa• Zona de stepa Intindere: Baraganul de est (20-100 m), sudul Moldovei si Centrul Dobrogei (100-200 m); Temperatura medie: 10,4-11,50C; Precipitatii anuale: 350-500 mm; Solurile: cernoziomuri, solurile balane si litice; Suprafata: 90 000 ha; Cuprinde: 4 tipuri si 7 subtipuri de pajisti.

Zona de silvostepaIntindere: Câmpiile periferice ale Carpatilor (50-150 m) si in Podisul Bârladului, Podosul Dobrogei (50-250 m);

Temperatura medie: 9,0-10,4 0C; Precipitatii anuale: 470-550 mm;Solurile: cernoziomuri cambice, litosoluri si rendzine;

Suprafata: 250 000 ha;Cuprinde: 7 tipuri si 8 subtipuri de pajisti.

Zona nemorala

Intindere: Depresiunea Transilvaniei cu altitudini de 250-400 m si nordul Pods[ului Moldovei; Câmpia Munteniei si Olteniei, Piemonturile din Banat si Crisana; Temperatura medie: 8,5-10,5 0C Precipitatii anuale: 500-700 mm; Solurile: brune argiloiluviale, brune luvice, brune eumezobazice, pseudorendzine, luvisoluri, cenusii, vertisoluri; Suprafata: 400 000 ha; Cuprinde: 11 tipuri si 19 subtipuri de pajisti.

Etajul nemoral Intindere: dealurile subcarpatice si Podisul

Moldovei, Depresiunea Transilvaniei, cu altitudini de 300-600 m;

Temperatura medie: 4,5-9,0 0C;

Precipitatii anuale: 600-1100 mm;

Solurile: solurile brune argiloiluviale, brune luvice, brune acide si eumezobazice, luvisoluri, rendzine, cenusii;

Suprafata: 2 600 000 ha;

Cuprinde:16 tipuri si 17 subtipuri de pajisti.

Etajul boreal

Intindere: in partea mijlocie si superioara a Muntilor Carpati (1200-1600 m in nord si 1300-1850 m in sud);

Temperatura medie: 0,5-4,50C;

Precipitatii anuale: 1000 – 1200 mm;

Solurile: brune feriiluviale, podzoluri, brune acide, rendzine, regosoluri, litosoluri;

Suprafata: 1 000 000 ha;

Cuprinde: 8 tipuri si 11 subtipuri de pajisti.

Etajul subalpin

Intindere: in muntii inalti (1700 -2100 m);

Temperatura medie: 0,50C -. . -1,50C;

Precipitatii anuale: peste 1200 mm;

Solurile: podzoluri brune feriiluviale, rendzine, litosoluri;

Suprafata: 66 000 ha;

Cuprinde: 4 tipuri si 5 subtipuri.

Etajul alpin

Intindere: in muntii inalti (peste 2000 m in nord si 2100-2200 in sud);

Temperatura medie: -1,50C -…-2,50C;

Precipitatii anuale: 1300-1400 mm;

Solurile: humicosilicatice, rendzine, litosoluri;

Suprafata: 40 000 ha;

Cuprinde: 2 tipuri si 4 subtipuri de pajisti

Pajisti din lunci si depresiuniPajisti de saraturi Pajisti de nisipuri

Pajisti din lunci si depresiuni Intindere: in Lunca Dunarii, Oltului, Siretului, Muresului, Somesului, Jiului, Tarnavelor si depresiuni intra si submontane;

Temperatura medie: - Precipitasii anuale: - Solurile: aluviale, cernoziomuri, cernoziomoide,

brune, negre clinohidromorfe, lacovisti gleice;

Suprafa]a: 369 100 ha; Cuprinde: 11 tipuri si 9 subtipuri

Pajisti de saraturi

Pajisti de saraturi

Intindere: in Câmpia Româna (luncile Buzaului,, Ialomitei si Câmpia aluviala a Siretului), Câmpia de vest (Banat, Crisana), Podisul Moldovei, local in Transilvania;

Temperatura medie: -

Precipitatii anuale: -

Solurile: aluviale, vertisoluri, lacovisti,solonesuri si solonceacuri;

Suprafata: 47 000 ha;

Cuprinde: 5 tipuri si 7 subtipuri.

Pajisti de nisipuri

Pajisti de nisipuri

Intindere: in Câmpia Careiului, Câmpia Olteniei, Câmpia Tecuciului, Câmpia Româna, Delta Dunarii, Litoralul Marii Negre;

Temperatura medie: -

Precipitasii anuale: -

Solurile: nisipuri semifixate si psamosoluri;

Suprafata: 10 000 ha;

Cuprinde: 4 tipuri si un subtip.

Pajisti de Stipa capillata

Raspândire: • In statiuni insorite, pe versanti puternic

inclinati, pe soluri mijlociu degradate de eroziune, in zona de stepa din sud-estul tarii si in silvostepa din Moldova;

Specia dominanta poate ajunge la 40%; Alte specii: Bothriochloa ischaemum, Agropyron

pectiniforme, Festuca valesiaca, Koeleria cristata Medicago lupulina, M. falcata, Salvia nemorosa, Eryngium campestre;

Productia: 3-4 t/ha masa verde; Imbunatatire: prin fertilizare cu ingrasaminte

minerale (50-60 kg/ha N + 60-80 kg/ha P2O5) si organice (târlire) si prin suprainsamântare .

Pajisti de Festuca valesiaca

Raspândire: In zona de stepa din sud-estul tarii si in zona de silvostepa din nord-estul Moldovei, dar se intalnesc si in zona nemorala sau in etajul nemoral (subetajul padurilor de gorun) pe versanti cu pante mari, pâna la altitudinea de 600-800 m; Alte specii: Festuca pseudovina, Agropyron pectiniforme, Stipa pennata, Bromus inermis, Agropyron repens, Cynodon dactylon, Medicago lupulina, M. falcata, Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia, T. repens, Taraxacum officinale, Cichorium intybus, Achillea millefolium, Daucus carota, Carduus nutans, Eryngium campestre;

Productia: 3-5 t/ha masa verde; Imbunatatire: prin fertilizare cu ingrasaminte minerale (60 kg/ha N 60-80 kg/ha P2O5 ) si organice (târlire) si prin suprainsamantare .

Pajisti de Nardus stricta

Raspandire: In etajul nemoral, boreal si in cel subalpin (200 000 ha);

Alte specii: Nardus stricta, Agrostis tenuis, Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum, Deschampsia flexuosa, Cynosurus cristatus, Trifolium repens, Arnica montana, Potentilla erecta, Vaccinium myrtillus ;

Productia: 2 la 8 t/ha masa verde;

Imbunatatire: Se folosesc amendamente, doze mari de ingrasaminte cu azot, tratamente cu erbicide, târlire.

Pajisti de Lolium perenne + Trifolium repens

Raspândire: Suprafete restranse in luncile raurilor, depresiuni intracolinare, pe terenuri plane sau slab inclinate;Alte specii: Poa pratensis, Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis, Dactylis glomerata, Trifolium pratense, T. hybridum, Medicago falcata, Plantago lanceolata, Taraxacum officinale ; Productia: 6-10 t/ha masa verde;Imbunatatire: fertilizare cu 120-140 kg/ha N + 40-50 kg/ha P2O5 + 40-60 kg/ha K2O (15 -16 t/ha).

Pajisti de saraturi

Raspandire: pe solurile saraturate;Alte specii: Puccinellia distans, Poa bulbosa, Agropyron repens, Cynodon dactylon; Lotus tenuis, L. corniculatus, Trifolium fragiferum, Salicornia europaea, Suaeda maritima, Salsola soda,Limonium gmelini, Aster tripolium, Petrosimonia triandra;

Productia: 4-5 t/ha masa verde;Imbunatatire: drenaj, scarificare, spalare (2000-2500 m3/ha apa) amendamentare cu fosfogips 10-15 t/ha, praf de lignit 10 t/ha si prin suprainsamântare.

Pajisti de nisipuri

Raspândire: Pe nisipurile continentale (din interiorul tarii) si pe nisipurile martime (Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre);Alte specii: Festuca vaginata, Bromus tectorum, Cynodon dactylon, Medicago falcata, M. minima, Trifolium arvense, Melilotus albus, Vulpia myuros, Polygonum arenarium, Tribullus terestris; Productia: 1-3 t/ha masa verde;Imbunatatire: prin regenerare totala si insamântarea unui amestec alcatuit din Dactylis glomerata + Festuca pratensis + Bromus inermis + Lotus corniculatus + Medicago sativa .

Lucrari tehnico- culturale simple

Curatirea de resturi vegetale si de pietre

Distrugerea musuroaielor

Grapatul pajistilor

Curatirea de resturi vegetale si de pietre

Se indeparteaza de pe pajisti resturile vegetale ramase dupa pasunat sau depuse de ape, maracinisuri si cioate ramase dupa defrisarea vegetatiei lemnoase.

Lucrarea se face manual sau mecanizat, in functie de panta terenului si gradul de acoperire a pajistii cu aceste materiale.

Pe pajistile de deal si munte - este o lucrare obligatorie.

In etajul alpin si pe terenurile in panta lucrarea este contraindicata.

Cioatele si buturugile: se scot manual, mecanizat sau cu ajutorul explozivilor.

Lucrarile se fac de regula primavara devreme, dar si toamna târziu.

Distrugerea mu[uroaielor

• Suprafete insemnate de pajisti permanente din tara noastra sunt acoperite de musuroaie.

• Musuroaiele se formeaza pe pajistile neingrijite, folosite nerational si pot avea o pondere mare (70-80%), ingreunând astfel efectuarea unor lucrari de imbunatatire si diminuând suprafata utilizabila.

• Musuroaiele pot fi: de origine animala, provenite din pamânt scos de :

• cârtite, • furnici, • mistreti, • popandai;

de origine vegetala, care se formeaza pe tufele dese ale unor:• graminee, • rogozuri, • pe cioate, • muschi.

• Distrugerea musuroaielor Musuroaiele de origine animala, se distrug :

• manual • sau folosind grape cu colti,

Iar musuroaiele mai intelenite se pot distruge:• cu masini de curatat paji[ti (MCP-1,5 sau MCP-2) • sau cu grederul semipurtat pentru paji[ti.

Grapatul pajistilor Pe pajistile de lunci, dominate de specii

stolonifere sau in cazul depunerii unui start de aluviuni;

Se face numai in complex cu lucrarile de:• fertilizare, • amendamentare, • distrugerea musuroaielor si • suprainsamântarea,

Deoarece aceasta lucrare poate avea unele efecte negative prin ranirea nodurilor de infratire la graminee, a coletului la leguminoase, distrugerea unor muguri, lastari, radacini.

Combaterea vegetatiei lemnoase Se indeparteaza complet, fara restrictii, pe terenurile plane pâna la moderat inclinate, cu panta mai mica de 100 (18%),

Iar partial la pajistile situate pe versanti cu inclinatie de 10-300 si pe pajistile din regiunile mai uscate. Se recomanda a nu se defrita vegetatia lemnoasa din pajistile situate pe terenuri cu panta mai mare de 300, cele cu sol mai subtire de 10 cm, precum si cele din vecinatatea ravenelor, oganelor sau de pe grohotisuri, pentru a se evita declansarea proceselor de eroziune. Pe pajistile situate pe versanti, cu panta de 10-300 (18-58%) defrisarea vegetatiei lemnoase se face in benzi late de 40-120 m, paralel cu curbele de nivel, acestea alternând cu benzi antierozionale nedefritate, late de 5-25 m, in functie de panta. Pentru trecerea animalelor prin benzile nedefrisate, se fac deschideri in unghi ascutit fata de curbele de nivel si in zigzag, de la o banda la alta.

Sunt excluse de la defrisare speciile lemnoase rare si cele declarate monumente ale naturii:

– Pinus cembra (zâmbru), – Taxus baccata (tis\),– Larix decidua ssp. carpatica (larice, zad\), – Rhododendron kotschyi (bujor de munte), – Pinus mugo (jneap\n),

Care protejeaza grohotisurile si coastele erodate.

Combaterea buruienilor Metode preventive indepartarea speciilor neconsumate de animale; folosirea gunoiului de grajd bine fermentat; imprastierea dejectiilor ramase de la animale; folosirea unor seminte cu puritate ridicata; recoltarea fânetelor la epoca optima; schimbarea modului de folosire a pajistilor, la fiecare 3-4 ani.

Metode indirecte imbunatatirea regimului de umiditate; aplicarea ingrasamintelor; aplicarea amendamentelor; distrugerea musuroaielor, etc

Metode directe - mecanic: - chimic: Totale: Gramoxone Dicotiledonate:

2,4-D Mocotiledonate:

Acetadin Aretit

Imbunatatirea regimului de umiditate

• Lucrari pentru indepartarea excesului de apa de pe pajisti;• Masuri de aprovizionare cu apa, in cazul deficitului de

umiditate.• Eliminarea excesului de umiditate:

desecarea prin canale deschise desecarea prin canale inchise :

Drenajul orizontal Drenajul cârta Drenajul vertical

Puturile absorbante Puturile colectoare

Colmatare Indiguirea Drenajul biologic

Desecarea prin canale deschise

• Urmareste eliminarea excesului temporar sau permanent de apa;

• Consta in saparea unei retele de santuri pe intreaga suprafata, la 50-150 cm adâncime, cu sectiune trapezoidala, in panta continua sub 5% si in unghi ascutit;

• Distanta dintre canale este de 250-500 m.

Desecarea prin canale inchise Drenajul orizontal se realizeaza prin drenuri cu cavitatea

umpluta cu material filtrant, care in functie de materialele locale folosite, poate fi:

din piatra, din fascine sau din scânduri, tuburi de ceramica, beton sau mase plastice. Pe fundul santului, a carei adâncime este de 50-70 cm pentru fâne]e [i

50-90 cm pentru pasuni, se realizeaza o galerie pentru scurgerea apei captate, formata din piatra, fascine sau dintr-o conducta triunghiulara din scânduri.

Deasupra acestora se aseaza un strat de material filtrant cu granulatia diferita, cu urmatoarea succesiune de jos in sus: – piatra sparta, – pietria, – nisip, – brazde de iarba asezate cu radacinile in sus,– pamânt de umplutura, pentru restul transeei.

Distanta dintre drenuri variaza de la 10 la 50 m, dupa natura si umiditatea solului, mai mica pe solurile grele si mai mare pe solurile usoare, iar lungimea este de 150-200 m.

Drenajul cârtita

Consta din galerii subterane, cu peretii intariti prin presare, care se face cu un dispozitiv special, numit plug de drenaj-cârtita, a carui piesa activa este un dispozitiv sub forma de para-drenor, ce lucreaza la 50-80 cm adâncime. Panta galeriilor - minim 0,5-7%, Distanta dintre galerii : 2-10 m pe solurile argiloase; 10-20 m pe solurile turboase; Lungimea: 50 - 200 m. Apa colectata de drenurile cârtita este descarcata in santuri deschise sau in drenuri tubulare colectoare. Durata de functionare: 3- 5 (10) ani.

Drenajul vertical

Se realizeaza prin: - puturi absorbante ; - puturi colectoare. Puturile absorbante se folosesc atunci când in sol, la adâncime, se afla un strat permeabil nesaturat, de nisip si pietris. Puturile absorbante se folosesc pentru evacuarea excesului de apa din depresiuni izolate, situate la distanta mare de un emisar. Putul absorbant este umplut cu bolovani, pietre si pietris, cu dimensiuni crescânde spre fundul putului. Puturile colectoare numite si puturi californiene sau prin pompare, se folosesc mai rar si anume, `n cazul când la fundul putului este un strat de sol impermeabil si prin pompare se realizeaza coborârea nivelului apei freatice.

Colmatarea Consta in umplerea micilor depresiuni cu material adus de apele râurilor, prin abaterea cursurilor acestora cu ajutorul barajelor.

In acest fel are loc coborârea nivelului apei freatice.

Metoda necesita cheltuieli mari, motiv pentru care se face numai pe suprafete reduse ce prezinta o anumita importanta

Indiguirea• Poate fi considerata o desecare preventiva, aceea ca fereste suprafata respectivs de umiditate in exces.

• Este costisitoare, dar necesara in unele situatii.

Drenajul biologic

Reprezinta cea mai economica metoda de eliminare a apei in exces, aplicata pe pajs[tile din lunci, vai si depresiuni.

In acest scop, se planteaza specii lemnoase mari consumatoare de apa :• Populus alba, • Salix alba, • S. fragilis, • S. cinerea etc.

Care se folosesc si la delimitarea parcelelor sau la adapostirea animalelor pe timp de ploaie, arsita etc.

Completarea deficitului de apa de pe pajisti:

irigarea prin revarsare irigarea prin aspersiune irigarea pe fâsii retinerea zapezii perdelele de protectie

Irigarea prin aspersiune Este indicata pe pajistile temporare, unde se poate realiza nivelarea si nu duce la eroziune si nici la spalarea elementelor fertilizante. Intensitatea aspersiunii va fi de 0,5-0,8 mm/min pe soluri usoare; 0,2-0,5 mm/min pe soluri mijlocii si 0,1-0,2 mm/min pe soluri grele. Retinerea zapezii

• Se recomanda pe toate pajistile din regiunile secetoase, unde stratul de zapada este subtire si spulberat de vânt.

• Se construiesc garduri din diverse materiale asezate la o distanta de aproximativ 20 ori mai mare decât inaltimea lor.

• Se pot utiliza si valurile de zapada tasate cu plugurile speciale, incepând cu prima zapada, de cel putin 10 cm grosime. Obstacolele se orienteaza perpendicular pe pozitia vântului dominant.

Perdelele de protectie• Se recomanda tot pe pajistile din câmpie, deoarece:

• micsoreaza viteza vântului, • reduc evapora]ia, • retin zapada, • impiedica scurgerea apei pe terenurile in panta etc.,

• Contribuind la crearea unui regim de umiditate mai bun pentru vegetatia pajistilor.

Imbunatatirea regimului de nutritie pe pajisti ingrasaminte cu azot

Particularitatile fertilizarii pe pajisti

Reactia diferita a speciilor la fertilizare;

Consumul de elemente minerale este continuu;

Ingrasamintele se administreaza la suprafata;

Acumularea de cantitatii mari de materie organica in stratul superficial.

Ingrasaminte chimice: N, P, K

Ingrasaminte organice: Gunoi de gtrajd Compostul Urina si mustul de gunoi de grajd Tulbureala de grajd Fertilizarea prin tarlire

Fertilizarea cu N

Influenteaza: productia; compozitia chimica a furajului; gradul de consumabilitate al

nutretului ; compozitia floristica si

structura covorului vegetal; insusirile solului. Compozitia chimica• Ingrasamintele cu azot modifica in special continutul in

proteina bruta, indiferent daca sunt aplicate singure sau impreuna cu ingrasamintele cu fosfor si potasiu.

• Continutul in proteina bruta se coreleaza pozitiv cu norma de ingrasamant cu azot administrata.

• Cresterea continutului in proteina bruta a furajului are loc si pe seama azotului neproteic din furaj.

Gradul de consumabilitate Creste datorita schimbarilor favorabile in compozitia floristica a

pajistilor, In proportia de frunze si lastari tineri Se modifica favorabil structura anatomica a frunzelor, Creste tesutul asimilator in detrimentul celui sclerenchimatic Favorizeaza cresterea gramineelor Inhiba cresterea leguminoaselor Complexarea ingrasamintelor cu azot cu cele cu fosfor si potasiu

atenueaza acest proces.

Norma de ingrasamant este conditionata de numerosi factori: compozitia floristica, statiunea, aprovizionarea cu apa, fertilitatea solului, modul de folosire a pajistii, raportul optim NPK eficienta economica

Pentru pajistile mai productive, cu o compozitie floristica relativ valoroasa, cum sunt cele de lunca, este necesara o cantitate mai mica: N-64;

Pe pajistile degradate, nardetele de munte, N-200;

Dozele moderate, de N:60-100, sunt cele mai indicate,

Dozele mici, de <N-35, nu valorifica bine potentialul productiv al pajistii.

Epoca optima administrare : primavara

Fosforul

FosforulPentru plante:

• are un rol important in metabolismul plantelor;• participa la sinteza proteinelor, • faciliteaza asimilarea altor elemente nutritive, • mareste rezistenta la inghet, • scurteaza perioada de vegetatie • favorizeaza activitatea microorganismelor din sol precum si a bacteriilor simbiotice.

Pentru animale:• fosforul constituie un element principal al ]esuturilor din sistemul osos,

• influenteaza productia de lapte, • carenta de P, având efecte negative asupra sanatatii animalelor.

Vegetatia pajistilor necesita cantitati <P decât culturile agricole, datorita folosirii plantelor inainte de fructificare.

Dozele recomandate: P 18-64

Epoca optima de administrare : toamna

Potasiul

Potasiul Rol important in metabolismul plantelor; in sinteza clorofilei si a hidratilor de carbon, in stimularea absorbtiei si evapotranspiratiei, in sporirea rezistentei plantelor la iernare etc. La animale, potasiul mentine functile vitale ale celulelor la nivel normal. Cerintele vegetatiei fata de ingrasamintele cu potasiu sunt mult mai reduse comparativ cu cele de azot si chiar fosfor; Pajisile permanente reactioneaza slab la ingrasamintele cu potasiu si din acesta cauza nu se administreaza singure, ci impreuna cu azotul si fosforul necesar. Influenta potasiului asupra vegetatiei se manifesta prin sporirea participarii leguminoaselor.

Dozele recomandate: K 40-80

Epoca optima de administrare : toamna

• Ingrasamintele organice o gunoiul de grajd, o compostul, o urina, o mustul de grajd [io gülle,o fertilizarea prin târlire.• 1 tona de gunoi contine circa:

– 5 kg N, – 2 kg P2O5, – 6 kg K2O, – 3 kg Ca – peste 200 kg materie organica.

Gunoiul de grajd Gunoiul de grajd Imbogateste solul in macroelemente, microelemente si

microorganisme, precum si in materie organica; Imbunatateste regimul termic si de aeratie al solului, sporeste

capacitatea de retienere a apei, intensifica activitatea microorganismelor din sol etc.

Se recomana norma de 20-30 t/ha gunoi pe pajisti de Festuca rubra, Agrostis tenuis, Lolium perenne, Poa pratensis, 30-40 t/ha pe pajistile de Nardus stricta.

Epoca de administrare are influenta mai mare la aplicarea dozelor mici de gunoi de grajd, (15-20 t/ha); la aceste doze, administrarea de toamna este net superioara.

Daca se folosesc dozemai mari, (30-40 t/ha) , diferentele intre administrarea de toamna si de primavara sunt relativ mici. Dozele recomandate: 20 t/ha (40t/ha)

Epoca optima de administrare : toamna

Compostul

Compostul: se prepara din : gunoi de grajd si turba in proportie de 1:3 sau urina si turba in

cantitate de 100-150 litri urina/tona de turba, 100-150 kg superfosfat, 50 kg sare potasica 50-100 kg var stins la o

tona compost Epoca optima de administrare : toamna

Urina: – Dozele recomandate: 50-200 hl echivaleaza cu 60-80 kg/ha azot si 70-90 kg/ha potasiu Epoca optima de administrare : primavara

Mustul de grajd: – Dozele recomandate: 50-200 hl/ha Epoca optima de administrare : primavara

• Epoca optima de administrare a mustului de grajd este primavara foarte devreme, la topirea zapezii;• In cazul pasunilor, pe primele 2-3 parcele in care vor intra animalele la pasunat este indicata administrarea mustului de grajd toamna.• La fânete - doza anuala si fie aplicata jumatate primavara timpuriu si cealalta jumatate dupa prima coasa

• Gülle: • este un amestec dintre dejectiile lichide si solide ale animalelor si apa folosita la curatirea adaposturilor.

• ingrasamântul se colecteaza in bazine speciale, unde fermeteaza timp de 3- 4 saptamani.

• Se foloseste ca ingrasamânt lichid pe pajisti, prin imprastirea cu ajutorul unor cisterne speciale sau prin irigatie fertilizanta toamna sau primavara devreme;

• Epoca de administrare trebuie stabilita in functie de modul de utilizare a pajistii.

– Dozele recomandate: 20-40 m3/ha

Fertilizarea prin tarlire

• De la 100 vaci, • In 150 de zile, • se acumuleaza o cantitate de substanta organica ce contine :

• 1050-1500 kg azot, • 600-700 kg fosfor, • 1500-1950 kg potasiu • 900-1200 kg calciu,

• cantitati echivalente cu elementele nutritive din 300 t de gunoi de grajd.• Târlirea prezinta mai multe avantaje:

– ⌦ inlaturarea transportului si a opera]iunilor de incarcare-descarcare si imprastiere a unor cantitati mari, uneori pe teren greu accesibil;

– ⌦ efect sporit, intrucât pe pajisti ramân atât dejectiile solide cât si cele lichide, iar elementele fertilizante patrund mai usor la nivelul radacinilor datorita tasarii animalelor.

• Fertilizarea prin târlire:• ⌦ mareste productia de masa verde;

• ⌦ modifica compozitiei floristica a pajstilor.

Durata de târlire• in general, durata de târlire variaza intre 2-7 nopti:

• 2-3 nopti pe pasuni bune;• 3-4 nopti pe pasuni medii;• 5-7 (10) nopti pe pasuni degradate sau cu Nardus stricta

• Durata târlirii va depinde si de suprafata afectata fiecarui animal, care este de:• 1-2 m2 pentru ovine • (2,5)-3-4 m2 pentru bovine.

• Ingradirea se realizeaza cu ajutorul portilor de târlire mobile, care au dimensiunile de 3-4/1-1,5 m si sunt confectonate din lemn, plasa de sarma sau se foloseste gard electric.• S = (s x N x T):10000 x t

• S - suprafata de târlire (ha) intr-un sezon de pasunat;• s - suprafata de odihna(m2) pentru un animal;• N - numarul de animale;• T - durata sezonului de pasunat;• t - numarul de nopti cât animalele ramân pe aceeasi suprafata.

Eroziunea solului definitie , clasificare , forme de

eroziune• Definitie :• Eroziunea este procesul natural de:

• desprindere, • transport si • depunere a particulelor de sol,

Datorita in special apei si vântului, in care omul are de cele mai multe ori o contributie majora.

In functie de agentul care produce eroziunea, aceasta poate fi: - hidrica

- eoliana Eroziunea solului se poate manifesta mai usor, doar la

suprafata solului sau mai energic, in profunzime, fiind clasificata in:

eroziune de suprafata eroziune de adâncime.

Eroziunea de suprafata• Are loc in urma actiunii picaturilor de ploaie sau scurgerii de

suprafata si duce la indepartarea materialului dislocat, formându-se:

– siroiri, – rigole mici – eroziunea de hardpan.

• Siroirile reprezinta prima forma a eroziunii de suprafata si se formeaza dupa ploile torentiale, pe terenuri proaspat lucrate, având adâncimea de 1-5 cm;

• Rigolele mici apar in urma unor ploi torentiale sau a topirii rapide a zapezii si au adâncimea canalelor de 5-20 cm;

• Eroziunea de hardpan apare pe o aratura proaspata, dupa o ploaie torentiala puternica ajungând pâna la talpa plugului, pe o adâncime de 20-25 cm si o latime de 1-3 m.

Eroziunea de adâncime Are loc in urma scurgerii concentrate a apelor pe versanti si duce

la indepartarea neuniforma a unei cantitatati mari de sol.

Formele eroziunii de adâncime sunt:

• rigola propriu-zisa, • ogasul • ravena.

Rigola propriu-zisa se formeaza dupa ploile torentiale, pe locuri denivelate, are adâncimea de 20-25 cm, lungimea variabila si fundul paralel cu suprafata versantului.

Ogasul are dimensiuni mai mari, cu adâncimea de 0,5-3,0 m, latimea de 0,5-8,0 m si fundul paralel cu suprafata versantului.

Ravena are o adâncime de 3,0-30,0 m, o latime de 8,0-50,0 m, colectând o cantitatea foarte mare de apa si sol si afecteaza o suprafata mai mare de teren.

PAGUBE PRODUSE DE EROZIUNE

In functie de conditiile de mediu se estimeaza la 2-10 t/ha cantitatea de pamânt nou format in fiecare an. In prezent suprafata de terenuri agricole afectate de

eroziune este de 4,452 milioane ha.

Eroziunea eoliana In tara nostra afecteaza aproape 500 mii ha:

• Nisipurile si solurile nisipoase de pe terasele Dunarii din Oltenia (120 mii ha),

• zonele din stânga Jiului (65-80 mii ha), • Delta Dunarii, inclusiv complexul Razelm (55,5-61 mii ha), • Valea lui Mihai - Carei (27-31 mii ha), sudul Moldovei (14 mii ha),

• litoralul Marii Negre, lunca Dunarii, luncile râurilor interioare etc.

Din totalul acestor suprafete aproximativ 150 mii ha sunt ocupate de nisipuri mobile si semimobile.

Prevenirea eroziunii pe pajisti

Prevenirea eroziunii pe pajisti se poate face prin: masuri tehnico-organizatorice

lucrari de ingrijire.

• Plinius recomanda ca pe terenurile inclinate sa se are pe curba de nivel sau sa se faca santuri care sa duca apa lateral.

• Chinezii au amenajat pe terenurile in panta terase, pentru a usura retinerea apei si executarea lucrarilor solului.

• Incasii au amenajat si ei terase care erau irigate, • Maiasi au construit terase, care erau, in unele locuri, sprijinite

cu taluze din zidarie de piatra. • Combaterea eroziunii solului pe pajisti se face prin lucrari propriu-

zise, denumite lucrari CES, care se clasifica in trei grupe: – lucrari de retinere sau evacuare a surplusului de apa; – lucrari de combatere a eroziunii si de stabilizare a solului prin

plantasii silvice; – lucrari speciale pe ogase si ravene.

Lucrari de retinere sau evacuare a surplusului de apa

Retinerea apei din precipitatii se impune mai ales pe pajistile permanente din zonele de stepa si silvostepa, iar pe pajistile temporare, mai ales in anul I de vegetatie, pentru a evita spalarea solului si a semintelor folosite la semanat.

Evacuarea surplusului de apa de pe pajistile situate pe pante se face numai in zonele cu exces de umiditate ii se preconizeaza, pentru aceasta, a se executa urmatoarele lucrari: – brazduire,– gropi facute cu tavalugul cu colti,– scarificare,– valurile de pamant,– canalele de coasta.

• Brazduirea consta in trasarea unor brazde pentru a favoriza infiltrarea in sol a apei provenite din precipitatii sau din topirea zapezii si de a reduce scurgerile de suprafata. Brazduirile se pot face toamna si primavara devreme.

• Gropile facute cu tavalugul cu colti contribuie la retinerea apei si prezinta avantajul ca nu se deformeaza suprafata solului si nici nu se reduce suprafata acoperita cu vegetatie. Lucrarea se face cu un tavalug de 5 t greutate, lung de 2,4 m si cu diametrul de 0,9 m, prevazut cu trei randuri de colti (fiecare rand cu 5 colti), facand un numar de 22110 gropi/ha.

• Scarificarea consta in efectuarea, pe curbele de nivel, a unor santuri inguste, cu ajutorul unui cutit special (scarificator), la diferite adancimi, pentru a permite infiltrarea apei in sol si a stavili astfel eroziunea. Scarificarea se poate face pana la adancimea de 55-60 cm, la intervale de 2,5-5 m si completata cu fertilizare si suprainsamantare, poate duce la obtinerea unor insemnate sporuri de productie

• Valurile de pamant reprezinta coame sau spinari (digulete) dispuse paralel sau sub un unghi ascutit fata de curbele de nivel. Dupa inclinarea axului longitudinal, valurile de pamant pot fi orizontale sau inclinate.

• Valurile orizontale se construiesc in regiuni secetoase, pe versanti lungi, cu inclinatia intr-un singur sens, pe terenuri fara alunecari si soluri cu textura luto-argiloasa, fara subsol nisipos. Lungimea valurilor este egala cu cea a tarlalelor, fiind cuprinsa intre 300 si 700 m, iar taluzurile vor fi astfel alese incat sa permita mecanizarea lucrarilor pe pajisti si trecerea animalelor in timpul pasunatului.

• Valurile inclinate au rol de interceptare a apei de scurgere si deversarea ei catre un debuseu, cu scopul reducerii scurgerii de suprafata si evitarii spalarii solului. Distanta dintre valuri se calculeaza in functie de volumul de apa ce trebuie retinut si de volumul de apa ce se scurge de pe 1 m2 de teren deservit de val, putand fi de 30-50 m.

• Canalele de coasta au rolul de a retine total sau partial apa de scurgere de pe versanti. Ele se fac pe terenurile cu panta uniforma si fara rigole sau ogase.

• Canalele de coasta sunt de doua feluri: • orizontale • inclinate.

Canalele orizontale sau de nivel se fac paralel cu curbele de nivel, rolul lor fiind de a retine in totalitate apa ce se scurge pe versanti. Solul trebuie sa aiba textura mijlocie si sa fie suficient de permeabil, iar terenul sa aiba suprafata cat mai regulata, sa nu prezinte fenomene de alunecare si panta sa nu depaseasca 20-25% pe pasuni si 35% pe fanete.

Canalele de coasta inclinate au rolul de a elimina apa din precipitatii, ca si valurile de pamant inclinate si se construiesc la varful ogaselor si ravenelor active. Apa colectata este condusa catre un debuseu natural.

Lucrari de combatere a eroziunii si de stabilizare a solului prin plantatii silvice

Vegetatia forestiera retine prin frunze si ramuri, pana la 70% din apa de precipitatii, iar restul de 30% cade pe sol sau pe litiera care se formeaza si se infiltreaza in sol.

• Sistemul radicular al speciilor forestiere permite :– fixarea solului, dandu-i o stabilitate mai mare la eroziune, – faciliteaza infiltrarea apei in sol si – creaza conditii favorabile de dezvoltare a vegetatiei ierboase

• Speciile forestiere se folosesc pe pajisti pentru: perdele antierozionale si

plantatii silvice in masiv. Perdelele antierozionale se amplaseaza pe curbele de nivel, la distanta intre ele

de 150-500 m, in functie de panta, de gradul de eroziune, latimea lor fiind de 10-20 m.

• Dintre speciile silvice folosite la construirea perdelelor antierozionale, enumeram: – Quercus robur (stejar), – Q. pedunculiflora (stejar brumariu), – Robinia pseudacacia (salcam), – Acer tataricum (artar tataresc), – A. campestre (jugastru), – A. platanoides (paltin de camp);

• pe randurile din interiorul perdelei se pot planta ca arbusti: – Ligustrum vulgare (lemn cainesc), – Cornus mas (corn);

• pe randurile exterioare se recomanda plantarea speciilor ghimpoase:– Gleditschia triacanthos (gladita), – Hippophaë rhamnoides (catina alba), – Crataegus monogyna (paducel).

• Distanta dintre randuri va fi de 1,0-1,5 m, iar pe rand intre puieti, de 0,75-1,0 m

• Plantatiile silvice in masiv se recomanda a fi infiintate pe suprafetele ocupate de ogase si ravene active, sau pe cele puternic erodate si cu pante mari, care nu pot fi inierbate.

• Plantatiile respective se fac cu aceleasi specii folosite si la perdelele antierozionale si la aceleasi distante, cu recomandarea ca pe malurile ravenelor si ogaselor, dispunerea gropilor de plantare a puietilor sa fie in chinconz, pentru a evita extinderea eroziunii.

Lucrari speciale pe ogase si ravene

Lucrari speciale pe ogase si ravene In cazul in care nu se pot face lucrari de nivelare a ogaselor si

ravenelor, pentru combaterea eroziunii de adancime se fac lucrari speciale, cum ar fi: – cleionaje,– garnisaje, – gardulete,– fascinaje,– praguri, – baraje.

Cleionajele sunt lucrari transversale, dispuse pe albie, facute din garduri de nuiele, in treimea superioara si inferioara a ogaselor si ravenelor active.

Gardurile de nuiele pot fi :• pe un singur rand - cleionaje simple, • sau pe doua randuri - cleionaje duble, avand inaltimea de 0,5-1,0 m.

Lucrari speciale pe ogase si ravene

Garnisajele sunt ingradiri de crengi sau un strat de nuiele, rezultate in urma defrisarilor, care se aseaza in lungul albiei ogaselor sau ravenelor, formand astfel o captusire inalta de 50 cm.

Fascinajele sunt lucrari asemanatoare cu cleionajele, dispuse tot transversal pe albia ogaselor sau ravenelor, pe solurile cu textura usoara si constau in construirea unor legaturi de nuiele de 20-30 cm, in diametru, legate cu sarma la distanta de 40-50 cm, care se fixeaza cu pari, prevazuti cu un carlig si batuti in pamant pana la 1 m adancime.

Garduletele se construiesc pe malurile ravenelor, din pari de esenta tare, lungi de 1 m, grosi de 8-10 cm, care se bat in pamant la 50-60 cm, distanta dintre ei fiind de 40-50 cm, care se impletesc cu nuiele pe toata inaltimea si se amplaseaza pe curbele de nivel in siruri continui sau intrerupte.

Pragurile si barajele sunt lucrari dispuse transversal pe albie si care se fac in partea mijlocie si inferiora a ogaselor si ravenelor. Pragurile au o inaltime de pana la 1,5 m, iar barajele au inaltimea de peste 1,5 m, ambele cu rolul de a consolida albia si de a retine aluviunile si se fac din piatra sau beton, iar dimensionarea lor se face pe baza calculelor hidrologice, de stabilitate.

Alegerea terenului , conditiile infiintarii pajistilor temporare, pregatirea terenului si fertilizarea la

infiintarea pajistelor temporare

Infiintarea pajistilor temporare a fost adusa pentru prima data in centrul atentiei in anul 1675, de Oliver de Sérres.

Alegerea terenului

• Pajistile permanente se pot desteleni pentru transformarea lor in pajisti temporare, doar in urmatoare situatii:

• ponderea in covorul vegetal a plantelor fara valoare furajera sau cu valoare furajera slaba este de peste 70-80%;

• potentialul natural de productie redus (sub 4-5 t/ha m.v.) si de calitate slaba, capacitatea de pasunat sub 0,4-0,5 UVM/ha;

• gradul de acoperire cu vegetatie sub 60-65%;• gradul de acoperire cu musuroaie intelenite peste 25-30%;• pajistile de pe terenurile in panta, cu o acoperire slaba a vegetatiei, pe

care se poate declansa usor procesul de eroziune;• alte situatii in care lucrarile de suprafata de imbunatatire a pajistilor

permanente degradate, nu au dat rezultate bune.

• Nu se destelenesc, indiferent de starea lor fitocenotica si productiva:• pajistile situate pe terenuri cu panta mai mare de 15-170 (30%), • cele situate in apropierea ogaselor si ravenelor, • cele de pe soluri cu stratul arabil sub 10-12 cm grosime , • pajistile situate pe terenuri cu apa freatica la adâncime mica (sub 40-50

cm).

Pregatirea terenului• Inainte de destelenire, numai unde este cazul, se fac unele

lucrari pregatitoare, cum ar fi:• indepartarea vegetatiei lemnoase, • indepartarea cioatelor si pietrelor, • eliminarea excesului de umiditate, • distrugerea musuroaielor intelenite,• nivelarea terenului.

Se disting trei metode de baza de pregatire a terenului: • cu mobilizarea superficiala a solului (3-5cm); • cu mobilizarea medie a solului (5-12 cm); • cu mobilizarea profunda a solului (20-25 cm). Pregatirea terenului cu mobilizarea superficiala a solului• Aceasta metoda se poate aplica pe suprafetele unde vegetatia

existenta a fost distrusa cu un erbicid de contact, de tip:• Gramoxone (Paraquat) 5-10 l/ha in 600-800 l apa,• Roundup (Glyphosate) 5-7 l/ha in 200-500 l apa.• La circa 2-3 saptamâni dupa erbicidare se lucreaza terenul MCR 2,5 sau freza de tip Rotaseeder, care executa concomitent si semanatul.

Pregatirea terenului cu mobilizarea medie a solului• In acest caz, se folosesc grape cu discuri sau freze pentru

pajisti. • Folosirea frezei se recomanda :

• pe pajistile bine intelenite, fara pietre, cioate sau vegetatie lemnoasa si fara denivelari pronuntate.

• Pregatirea terenului se poate face prin 2-3 lucrari cu grapa cu discuri:

• Pe pajistile cu stratul de telina mai subtire, afectate de forme ale eroziunii de suprafata,

• in cazul pajistilor cu un strat gros de telina, pentru a se realiza o pregatire corespunzatoare a solului, lucrarea cu grapa cu discuri se finiseaza printr-o aratura superficiala.

Pregatirea terenului cu mobilizare profunda a solului• Lucrarea se face cu plugul, la 20-25 cm adâncime, in raport cu

grosimea stratului arabil. • Pe pajistile cu strat gros de telina, pentru a obtine o

aratura de buna calitate, lucrarea trebuie sa fie precedata de prelucrarea telinei prin 1-2 treceri cu grapa cu discuri, in sensuri diferite.

• Odata cu aratura se incorporeaza si ingrasamintele organice, amendamentele, precum si ingrasamintele cu fosfor si potasiu

Culturile premergatoare• In functie de grosimea stratului de telina si de modul cum acesta

a fost maruntit si incorporat sub brazda, pajistile temporare se pot infiinta:

• direct dupa destelenire sau • dupa 1-2 ani, timp in care terenul se cultiva cu unele culturi anuale furajere:

» porumb siloz sau masa verde, » sfecla furajera, » varza furajera, » cartof, raigras aristat, borceag, ovaz masa verde etc.

Fertilizarea de baza si amendamentarea• Se recomanda doze de:

• 30-60 kg P2O5, • 40-60 K2O si • 70-120 kg/ha N.

• Pe solurile acide cu pH < 5,2 se impune aplicarea de 4-5 t/ha CaO.• Se recomanda folosirea gunoiului de grajd bine fermentat in doze

de 20-40 t/ha.

Specii si soiuri folosite la infiintarea pajistilor temporare• in tara noastra, cele mai raspândite specii in cultura sunt:

• Dactylis glomerata, • Festuca pratensis, • Lolium perenne, • Phleum pratense, • Trifolium repens, • Medicago sativa, • Trifolium pratense, • Lotus corniculatus, • Onobrychis viciifolia.

Alcatuirea amestecurilor de graminee si leguminoase perene• Avantaje:

• productivitate ridicata;• productiile sunt mai uniform repartizate in timpul perioadei de vegetatie;• calitate superioara a furajului;• realizarea unui furaj echilibrat in glucide si proteine, dând posibilitatea conservarii

acestuia in bune conditii sub forma de siloz sau semisiloz;• folosirea unor cantitati reduse de ingrasaminte cu N.

• In vederea alcaturii amestecurilor de graminee si leguminoase perene se parcurg succesiv mai multe etape de lucru: – Stabilirea duratei si a modului de folosire,– Stabilirea numarului de specii din amestec,– Stabilirea proportiei gramineelor si leguminoaselor,

• Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec

Stabilirea duratei si a modului de folosire a pajistilor temporare• Durata de folosire este influentata de vivacitatea speciilor din amestec,

mai ales a leguminoaselor, care este mai mica decât a gramineelor.• In functie de durata de folosire, pajistile temporare se impart in trei

categorii:• pajisti cu durata scurta de folosire (2-3 ani);• pajisti cu durata medie de folosire (4-6 ani);• pajisti cu durata lunga de folosire (> 6 ani).

• Numarul de specii din amestec poate fi:• pentru pajisti cu durata scurta de folosire se recomanda 2-3 specii;• pentru cele cu durata medie de folosire se recomanda 3-5 specii;• pentru pajistile cu durata lunga de folosire se recomanda 4-6 specii.

Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec

• se face in functie de:– conditiile naturale ale zonei, – durata si mai ales modul de folosire,– ritmul de dezvoltare si – vivacitatea speciilor.– Pentru pajistile folosite prin cosit se aleg specii cu talie inalta,

• Pentru amestecurile cu folosire mixta se aleg atât specii cu talie inalta cât si cu talie mijlocie si joasa,

• La infiintarea pajistilor folosite prin pasunat sunt recomandate specii cu talie mijlocie si joasa, cu vivacitate ridicata.

Samânta si semanatul Epoca de semanat:

• primavara devreme, când solul premite intrarea masinilor agricole, iar temperatura este constant peste O0C.

Pe terenurile cu umiditate suficienta sau in conditii de irigare semanatul se poate efectua si la sfârsitul verii inceputul toamnei:

• 20 august-10 septembrie in regiunile de câmpie si • 1 august-1 septembrie in regiunile colinare, incât de la semanat

pâna la incetarea vegetatiei sa se acumuleze, in medie, 800-13000C. Semanatul de vara-toamna asigura productii mari si un covor bine

incheiat chiar din anul I. Metode de semanat:

semanatul se poate realiza prin mai multe metode ce variaza in functie de configuratia si panta terenului, insusirile semintelor, dotarea tehnica, prezenta sau absenta plantei protectoare etc:

– folosind masinile;– prin imprastiere.

Adâncimea de semanat: 1 si 3 cm se stabileste in functie de marimea si forma semintelor, puterea de

strabatere, textura si umiditatea solului. Distanţa între randuri: 12,5 cm Maşini de semănat: SUP 21, 29,

Lucrarile de ingrijire Irigarea de rasarire este necesara dupa semanatul de la

sfârsitul verii, dar uneori si in primaverile secetoase. Se recomanda o norma de udare de 150-200 m3/ha, ce poate fi repetata dupa 12-15 zile.

Distrugerea crustei se poate distruge pe cale mecanica, utilizând :

• tavalugul neted infasurat cu sârma ghimpata, • grapa de fier cu coltii indreptati in sus sau o • grapa de maracini.

Completarea golurilor se realizeaza cu samânta din acelasi amestec.

• Când suprafetele cu goluri sunt mari, operatiunea se face cu masini de semanat, iar pe suprafete reduse se poate face manual.

Combaterea buruienilor reprezinta lucrarea cea mai importanta din anul I de vegetatie.

• Combaterea acestora se poate face:• pe cale mecanica • chimica.

Combaterea mecanica• Consta in cosirea repetata a buruienilor cu coasa, cu diferite cositori

usoare, inainte ca acestea sa fructifice. • Cositul se face la inaltimea de 8-10 cm de la sol. • Materialul rezultat se aduna si se scoate de pe teren. • Pe pajistile formate numai din graminee perene :

– Icedin 3 l/ha, Icedin forte 2 l/ha, când temperatura aerului este de minim 10-120C

– Sare de amina (S.D.M.A) 2-3 l/ha, când temperatura este de cel putin 150C .• Pe pajistile formate din graminee si leguminoase:

– pentru combaterea buruienilor dicotiledonate:» Aretit, Acetadin, Basagran sau Basagran forte.

• Speciile din genul Rumex:» Asulox, in doza de 4-5 l/ha.

• in cazul infestarii pajistilor temporare cu cuscuta:» solutii de Reglone sau Gramoxone in concentratie de 1% » Aretit ori Acetadin in concentratie de 2-3%.

Fertilizarea • In primul an de vegetatie se recomanda o doza de 50 kg/ha N, dupa I

coasa.• In cazul amestecurilor formate numai din graminee, se recomanda doze cu

azot de 200-300 kg/ha, aplicate fractionat in 3-5 reprize, functie de modul de folosire.

• 50-60 kg/ha P2O5 si 50-60 kg/ha K2O pentru fiecare an de folosire. • Se recomanda 20-40 t/ha gunoi de grajd sau 150-300 m3/ha gülle

Importanta pasunatului

Masa verde de pe pasuni reprezinta un nutret complet - echilibrat;

Se foloseste in alimentatia animalelor timp de 150-180 zile, Când se realizeaza cea mai mare parte a productiei animaliere, circa 60% Iarba de pe pasuni contine, la 100 kg de substanta uscata:

• 6,5-10 kg proteina digestibila si • 65-100 unitati nutritive, • precum si de circa 10 ori mai mult caroten decât fânul pregatit din aceeasi iarba.

Valoarea nutritiva a plantelor de pe pasune este foarte mult influentata de momentul când are loc folosirea.

Plantele tinere au mai multa proteina, cu un grad ridicat de digestibilitate si mai putina celuloza.

miscarea permanenta favorizeaza formarea unui organism sanatos, influenteaza pozitiv productia si reproductia animalelor,

animalele intretinute pe pasuni sunt mai robuste, tineretul se dezvolta mai repede, sterilitatea se reduce foarte mult, animalele crescute pe pasune nu se imbolnavesc de rahitism datorita

formarii vitaminei D, antirahitice, care influenteaza asimilarea calciului si fosforului

folosirea furajului verde prin pasunat elimina unele lucrari legate de intretinerea animalelor la grajd

productia animalelor se realizeaza la cel mai scazut cos

Particularitatile cresterii si consumului plantelor

Ritmul de crestere sau viteza de crestere reprezinta dinamica acumularii zilnice de substanta uscata in plante si se exprima prin doi indicatori:

• cresterea medie zilnica in inaltime si• sporul mediu zilnic de substanta uscata pe hectar.

Definitie : Ritmul de crestere este o insusire de specie si soi, fiind influentat de conditiile de vegetatie (tipul solului, aprovizionarea acestuia cu apa si substante nutritive, temperatura aerului etc.), starea de intretinere si modul de folosire a pasunii.– in regiunile cu 600 mm precipitatii anual, soiurile precoce de graminee perene

au ritmul de crestere in inaltime, la prima folosire, de peste 1 cm/zi, incepând cu fenofaza in care apexul are 4-6 cm, in timp ce soiurile tardive au acest ritm de la inaltimea de 8-10 cm a apexului.

– Sporul mediu zilnic de substanta uscata pâna la aparitia inflorescentei, este de 80-100 kg/ha, la soiurile timpurii si 60-80 kg/ha, la cele tardive.

Ritmul de crestere constituie elementul pe baza caruia se poate stabili precis momentul inceperii pasunatului si durata necesara refacerii plantelor dupa pasunat.

Perioada dintre doua folosiri consecutive poarta denumirea de durata ciclului de pasunat.

• durata medie a ciclului de pasunat este de:• 30-40 zile in regiunile secetoase si • 25-35 zile in zonele mai bogate in precipitatii sau in conditii de

irigare. • durata ciclului de pasunat nu este constanta pe parcursul perioadei de vegetatie:

• este mai scurta la primele folosiri si • creste dupa parcurgerea fenofazei de inspicare a gramineelor.

Sisteme de pasunat

• sisteme extensive: • pasunatul liber,• pasunatul in front,• transhumanta,• pasunatul cu pendulare,• pasunatul la pripon, • Paşunat tip ”dehesa”

• sisteme intensive: • pasunatul pe parcele,• pasunatul dozat, • pasunatul in benzi sau in fâsii, • pasunatul “zero grazing” etc.

Pasunatul liber• animalele umbla libere pe toata suprafata pasunii, incepând de primavara timpuriu si

pâna toamna târziu.• nu se calculeaza numarul de animale care pasuneaza pe unitatea de suprafata.• Pasunatul liber prezinta• numeroase dezavantaje:

• inrautatirea compozitiei floristice a pasunii datorita pasunarii repetate a plantelor valoroase si neconsumarii pl. nevaloroase;

• distrugerea stratului de telina datorita unei incarcari mari cu animale, favorizând declansarea eroziunii pe pante;

• tasarea si denivelarea solului datorita calcatului animalelor, mai ales când pasunatul se face pe timp umed;

• lucrarile de ingrijire se fac cu mari dificultati datorita prezent permanente a animalelor pe pasune;• posibilitatea imbolnavirii animalelor de parazitoze, etc.

Pasunatul in front• reprezinta o varianta imbunatatita a pasunatului liber;• animalelor li se asigura frontul de pasunat numai pe o anumita portiune din suprafata

pasunii; • animalele sunt dirijate sa inainteze in mod treptat, de catre pastori;• pasunatul in front elimina o parte din neajunsurile pasunatului liber. Transhumanta• este unul din cele mai vechi sisteme extensive de pasunat continuu, care consta in

«migrarea periodica a pastorilor si turmelor primavara de la ses la munte sau de la sud la nord si toamna de la munte la ses sau de la nord spre sud, in vederea asigurarii hranei pentru animale».

• In ultimi 50 de ani, ca urmare a destelenirii unor vaste suprafete de pajisti permanente din zona de câmpie, ca urmare a promovarii agriculturii intensive, transhumanta si-a pierdut din importanta, fiind practicata mai mult in Transilvania.

Pasunatul cu pendulare este specific zonei colinare sau montane, fiind asemanator cu transhumanta. Potrivit acestui sistem, animalele sunt deplasate la inceputul sezonului de pasunat pe

pasunile din zonele limitrofe localitatilor, dupa care, odata cu inaintarea in vegetatie, acestea se deplaseaza la munte, pe toata durata verii.

Toamna, animalele revin in zonele populate pentru iernare. Pasunatul la pripon• se foloseste cu totul izolat, in cazul unor efective mici de animale sau in cazul

tineretului taurin care este intretinut pe pasune in perioada de alaptare. • Acest sistem este lipsit de importanta, cu toate ca se realizeaza o foarte buna valorificare

a furajului. Pasunatul pe parcele• consta in impartirea pasunii in mai multe parcele sau tarlale, pe care animalele vor pasuna

prin rotatie, intr-o anumita succesiune, de mai multe ori in cursul unui sezon de vegetatie. • Pasunatul pe parcele reprezinta un sistem modern de pasunat, fiind cunoscut si sub denumirea

de pasunat rational sau sistematic, deoarece inlatura, in mare parte, neajunsurile pasunatului liber si este o forma intensiva de folosire a pasunilor

Avantajele acestui sistem sunt:• se evita pasunatul repetat al speciilor valoroase, • se pastreaza o compozitie floristica buna,• plantele se refac cu mai multa usurinta, • creste productia pasunii si coeficientul de folosire al acesteia,• animalele consuma mai multa iarba si de calitate mai buna, adica intr-un stadiu mai tânar,• productia animaliera creste,• se realizeaza o incarcare mai mare a pasunii cu animale, • pe timpul refacerii ierbii pe parcelele care nu se pasuneaza se pot efectua lucrari de

intretinere

Pasunatul dozat Este o forma imbunatatita a pasunatului pe parcele si consta in atribuirea

pentru pasunat, in mod succesiv, a unor suprafete necesare turmei de animale, pe timp de o zi sau chiar jumatate de zi.

Delimitarea suprafetelor necesare se face prin gard electric Animalele se gasesc in permanenta intre doua garduri electrice, unul ce

delimiteaza pasunea pe care animalele o pasuneaza pentru prima data si altul care delimiteaza suprafata pasunata anterior.

Pentru o unitate vita mare (1 UVM) este necesara o suprafata zilnica de 150-200 m2 la primele doua cicluri si 300 m2 la ciclurile urmatoare.

Pasunatul in benzi sau in fâsii Se atribuie animalelor portiuni limitate de pasune, sub forma unei fâsii cu o

latime de 0,5-1 m. Lungimea fâsiei se stabileste in functie de numarul de animale, atribuind 1,5

m/cap tineret bovin si 2,0 m/cap bovina adulta care pasuneaza. Delimitarea fâsiei se face tot cu ajutorul gardurilor electrice. Cel dinspre

suprafata nepasunata se deplaseaza in mod treptat, pe masura ce plantele au fost consumate, iar cel din spatele frontului de furajare se muta la 3-4 zile.

Acest sistem da rezultate foarte bune la pasunatul culturilor furajere, cum sunt borceagurile, porumbul, iarba de Sudan, pajistile temporare etc.

Pasunatul dozat si pasunatul cu portia se pot aplica si fara impartirea pasunii in parcele, mai ales la pasunile foarte productive, pajistile temporare si la plantele de nutretcultivate, pentru a se reduce procentul plantelor neconsumate

Principiile folosirii rationale a pasunilor

• In vederea folosirii rationale a pasunilor se aplica o serie de masuri tehnico-organizatorice pentru sporirea productiei, imbunatatrea compozitiei floristice si valorificarea maxima a plantelor:

•determinarea productiei pasunilor •stabilirea capacitatii de pasunat •impartirea pasunii in parcele •intocmirea graficului de pasunat si stabilirea modului de folosire a parcelelor

•stabilirea lucrarilor ce trebuie efectuate inainte, in timpul si dupa terminarea pasunatului.

Capacitatea de pasunat sau incarcarea pasunii

• Reprezinta numarul de animale exprimat in U.V.M. (unitate vita mare) care poate fi repartizat pe 1 ha de pasune intr-o perioada de pasunat, in functie de productia acesteia.

• Capacitatea de pasunat se determina dupa relatia:– Cp = Pr/G (UVM/ha); in care:

• Pr- productia reala a pasunii;• G- necesarul de m.v. pentru 1 U.V.M. pe durata sezonului de pasunat; G = Nz x T

• Rezultatul obtinut prin calcul se diminueaza cu pâna la 30%.

• Pentru a transforma in U.V.M. diferitele specii si categorii de animale care pasuneaza, se folosesc anumiti coeficienti.

Desimea animalelor (D)impartirea pasunii in parcele

Desimea animalelor Se determina pe pasunile parcelate si reprezinta numarul de animale exprimat in U.V.M. ce revine la 1 ha de parcela.

• Se calculeaza cu relatia: D = Cp x N– in care:

• Cp – capacitatea de pasunat, • N – numarul de parcele

Impartirea pasunii in parcele• este in functie de durata medie a ciclului de pasunat (C), timpul de ocupare a

unei parcele (O), numarul de turme cu care se pasuneaza (n) si numarul de parcele care se lasa pentru refacere (pr);

Durata ciclului de pasunat (C) este echivalenta cu numarul zilelor de• refacere a ierbii dupa folosire (Rf) si numarul zilelor cât ramân animalele pe o

parcela (O).• C = Rf + O (zile) Durata ciclului de pasunat depinde de conditiile climatice, de compozitia

floristica a pasunii si modul de ingrijire:• in regiunile sarace in precipitatii, durata ciclului de pasunat va fi de peste 35-40 de zile.• in regiuni cu precipitatii suficiente, plantele se refac mai rapid, iar durata ciclului de

pasunat dureaza 25-35 de zile. Numarul de zile cât animalele ocupa o parcela (O) sa nu depaseasca 6 zile.• Numarul de parcele (N) se determina impartind durata ciclului de pasunat (C) a

numarul de zile cât animalele ocupa o parcela (O), dupa relatia:• N = C/O; Numarul de parcele rezultat din calcul se poate majora cu 1-2, in cazul când se

aplica anumite lucrari ce nu permit pasunatul in anul respectiv, acestea fiind folosite prin cosit

Suprafata unei parcele

Suprafata unei parcele se stabileste in functie de uniformitatea productiei pasunii.• cand productia pasunii este uniforma:

s = S/N (ha). Cand productia pasunii este neuniforma sunt necesare câteva operatiuni suplimentare:

• impartirea pasunii in trupuri cu productii uniforme,• calcularea productiei reale totale a pasunii (Prt), determinarea productiei

medii ce trebuie realizata pe o parcela (Pm), • calcularea numarului de parcele din fiecare trup delimitat (n1…n) si apoi • suprafata unei parcele din trupurile respective (s1…n).

In acest sens se folosesc relatiile:• Prt = Pr1xS1 + Pr2xS2 + Pr3xS3 + … + PrnxSn (kg), in care:

» Pr1…Pn productiile reale la hectar din fiecare trup de pasune; » S1…Sn – suprafetele trupurilor respective;

• Pm = Prt/N (kg), • n1 = Pr1xS1/Pm ; n2 = Pr2xS2/Pm, …,• s1 = S1/ n1 (ha); s2 = S2/ n2 (ha); …,

Intocmirea graficului de pasunat se face in functie de: • numarul de parcele, • durata de refacere a ierbii, • timpul cât animalele pasuneaza pe o parcela,• numarul turmelor de animale, • data inceperii pasunatului si • durata perioadei de pasunat.

 

Tehnica pasunatului Data inceperii pasunatului Pasunatul primavara devreme, pe sol umed:

• solul se taseaza, inrautatindu-se regimul de aer al acestuia, iar speciile valoroase vor dispare cu timpul.

• se formeaza denivelari, musuroaie, iar pe terenurile in panta se declanseaza procesele de eroziune a solului.

• se inregistreaza si o scadere a productiei, deoarece dupa pasunat,• refacerea plantelor pentru ciclul urmator se face numai pe seama substantelor de rezerva

acumulate in plante,• Iarba tânara are un continut ridicat de apa si scazut in celuloza, se rumega greu, iar animalele se

pot imbolnavi Pasunatul primavara prea târziu:

• continutul de celuloza din plante creste, iar continutul de proteina scade • scade consumabilitatea si valoarea nutritiva.

• Stabilirea datei optime pentru inceperea pasunatului:• functie de inaltimea ierbii (apex 6-10 cm) (prod. 4-7 t/ha)• gradul de umiditate a solului.• Pe pasunile alcatuite din specii mai inalte, pasunatul poate incepe la inaltimea plantelor

de 15-20 cm, iar in cazul pasunilor cu ierburi scunde, la inaltimea plantelor de 10-15 cm. • Pajistile temporare se pasuneaza când plantele au atins inaltimea de 20-25 cm. Animalele au acces

pe pasune când solul este zvântat. Data incetarii pasunatului• Se stabileste astfel incât plantele sa-si refaca rezervele de substante nutritive in organele

subterane, sporind astfel rezistenta la iernare.• Se recomanda incetarea pasunatului cu 3-4 saptamâni inaintea ingheturilor permanente.

Inaltimea de pasunat Daca pasunatul se face prea de jos se intârzie refacerea

plantelor si in felul acesta se reduce nr. ciclurilor de pasunat.

Daca pasunatul se face prea de sus refacerea plantelor are loc mai rapid, insa scade productia pasunii.

Frecventa pasunatului Recoltarile dese si prea de jos reduc capacitatea de

regenerare a plantelor, acestea pot dispare din covorul ierbos si in final productia scade.

Speciile de talie joasa, adaptate la pasunat, cum sunt:• Lolium perenne, • Poa pratensis, • Festuca rubra, • Trifolium repens, • Lotus corniculatus Suporta pasunatul repetat, pe când speciile de talie inalta,

cu multe frunze tulpinale, nu pot fi pasunate de mai multe ori.

Importanta fânului

• n regiunile bogate in precipitatii, cu suprafete mari de pajisti, fânul poate reprezenta peste 40% din totalul furajelor din ratie.

• Importanta fânului - prin valoarea nutritiva ridicata• 100 kg fân de calitate superioara - pâna la 65 U.N. si 7 kg P.D.,• 100 kg fân de cantitate slaba - valoare nutritiva redusa la

jumatate, apropiata de aceea a paielor de cereale.• Fânul de calitate mijlocie contine :• 15-17% apa, • 8-9% substante proteice, • 2-2,5% grasimi, • 23-28% celuloza, • 39-43% substante extractive neazotate,• 6-8% saruri minerale si cantitati apreciabile de vitamine.• Valoarea nutritiva a fânului variaza functie de:• compozitia floristica a pajistii • epoca de recoltare • modul de pregatire si pastrare

Epoca de recoltare

Recoltarea fânetelor cu intârziere prezinta numeroase neajunsuri,un continut mai scazut in proteina, saruri minerale si vitamine, dar cu continut mai ridicat in celuloza, ceea ce reduce consumabilitatea si digestibilitatea.

Refacerea plantelor dupa cositul cu intârziere se face mai greu, deoarece coincide cu o perioada secetoasa si ca atare se reduce productia recoltei urmatoare si se intârzie recoltatul.De asemenea, se produce si o imburuienare a fânetei, deoarece multe specii nevaloroase ajung la diseminare.

Recoltarea timpurie a fânetelor prezinta avantajul obtinerii,unui fân bogat in proteine, cu un continut redus de celuloza, un grad ridicat de consumabilitate si digestibilitate, dar cu o productie mai redusa la unitatea de suprafata.

Prin repetarea recoltarii timpurii, mai multi ani consecutiv, are loc disparitia treptata a gramineelor si leguminoaselor valoroase.Pentru stabilirea epocii optime de recoltare a fânetelor, trebuie sa se tina seama de productie si calitatea nutretului

Recoltare se face atunci când se realizeaza cea mai mare productie de proteina la hectar, respectiv cea mai mare productie de U.N. la hectar.Acest obiectiv se realizeaza - când gramineele sunt in faza de inspicare-inceptul inflorii, iar leguminoasele se afla in faza de imbobocire.Rezulta ca epoca de recoltare a fânetelor se stabileste in functie de specia dominanta

Metodele de uscare a fânului,

Metodele de uscare a fânului, care se practica cel mai mult, sunt:

• pe sol, • pe suporturi, • prin balotare, • prin strivirea plantelor, • prin ventilare cu aer rece si cald, • deshidratare. Uscarea pe sol• Este o metoda specifica regiunilor mai sarace in

precipitatii, când in perioada de pregatire a fânului cad putine ploi.

• Desi este una din metodele care realizeaza cele mai mari pierderi si totodata cheltuieli mari, totusi aceasta metoda se practica pe scara larga.

Se disting doua procedee de pregatire a fânului pe sol:• uscarea in brazde • uscarea in valuri

Uscarea in brazede - Uscarea in valuri

Uscarea in brazede , consta in aceea ca brazdele rezultate la recoltare, ramân pe sol doua sau mai multe zile, in functie de mersul vremii si grosimea lor.

Când brazdele sunt subtiri, procesul de uscare poate avea loc fara intoarcerea brazdelor si dureaza 1-2 zile in conditii favorabile.

In cazul recoltarii fânetelor productive, rezulta brazde groase, care trebuie intoarse la 6-8 ore de la recoltare, deoarece brazdele se usuca mult pe partea superioara si foarte putin pe partea inferioara.

Dupa intoarcere, procesul de uscare continua pâna la umiditatea de 25- 30%, când brazdele se aduna in capite de 2-3 m in diametru si circa 3 m inaltime, având 250-300 kg greutate.

Pe timp frumos uscarea pâna la umiditatea de pastrare de 15-17% dureaza 2-3 zile, dupa care fânul se transporta la locul de depozitare

Consta in strângerea brazdelor in valuri, cu ajutorul greblei rotative (G.R.-4,2), dupa ce plantele s-au palit (se realizeaza la câteva ore de la recoltare).

Uscarea in valuri, se continua pâna la umiditatea de 25-30%, dupa care fânul este adunat in capite, unde uscarea poate dura pe timp frumos 3-4 zile.

In cazul ploilor torentiale, capitele se desfac si se refac din nou dupa uscarea fânului.

Mentinerea capitelor un timp indelungat poate produce etiolarea plantelor de sub ele sau chiar distrugerea lor, daca aceasta perioada depaseste 8-10 zile.

Pregatirea fânului pe suporturi

Se practica in regiunile umede, in zona de munte si chiar de deal. Este posibila in unitatile cu suprafete mici de fânete, care dispun de suficienta forta de munca.

• Suporturile folosite pentru uscare sunt:• prepelecii, • caprele piramidale,• caprele coliba si • gardurile.

Prepelecii sunt pari de lemn, cu inaltimea de 2-2,5 m si diametru de circa 5 cm, prevazuti cu brate orizontale de 30-40 cm lungime, distantate la 40 cm, primul etaj la 60 cm de la sol.

• Cantitatea de nutret verde ofilit care se poate depozita pe un asemenea suport este de 50-100 kg.

• La 1 ha de fâneata sunt necesari 200-500 prepeleci, in functie de productia realizata.

• Asezarea nutretului se face manual, incepând de jos in sus.

Caprele piramidale sunt realizate din 3 pari lungi de 2-3 m, dispusi sub forma de piramida si legati cu sârma la vârf. La inaltimea de 60-70 cm de sol, intre pari se fixeaza 2-3 rânduri de sipci, peste care se aseaza nutretul ofilit, pâna ce se formeaza o capita. Pe capra se pot aseza 300-500 kg de nutret. Pentru 1 ha sunt necesare circa 25-40 capre piramidale.

Caprele coliba sunt alcatuite din doua garduri, asezate in forma de coliba.Fiecare gard este confectionat din 2 stâlpi cu inaltimea de 2 m, pe care se prind stinghii orizontale de circa 3 m lungime, la 50-60 cm una de alta. Pe o coliba se pot aseza 500-1000 kg nutret ofilit, fiind necesare cca 15-20 capre coliba/1 ha

Gardurile suedeze sunt alcatuite din stâlpi de lemn de 2 m inaltime, care se infing in sol la 2-3 m unul de altul. Pe acesti stâlpi se fixeaza mai multe rânduri de stinghii de lemn sau sârma, la 30-40 cm distanta, primul rând fiind de 60-70 cm de la sol. Pe 1 metru lungime de gard se poate aseza o cantitate de 100-150 kg nutret.La pregatirea fânului pe suporturi trebuie respectate câteva conditii , nu se aseaza pe suporturi iarba plouata sau cu roua,umiditatea la care se aseaza iarba pentru uscare trebuie sa fie de 40-50%, este necesara greblarea marginilor suportului

Pregatirea fânului prin balotare

  Pregatirea fânului prin balotare. Acest procedeu este folosit frecvent in regiunile de

câmpie, mai ales pentru fânul de leguminoase. Dupa recoltare cu cositoarea mecanica sau vindroverul, se

intorc brazdele, la fel ca la pregatirea fânului pe sol. Când umiditatea scade la (25)30-35% se face balotarea cu

presa de balotat. Presa de balotat se regleaza in functie de umiditatea

fânului, cunoscânduse ca presarea este mai puternica la un continut mai mic de apa si invers.

Baloturile ramân pe câmp 3-4 zile, pentru ca umiditatea sa scada la 15- 17%.

Balotarea nu se face la o umiditate mai mare de 35%, deoarece fânul poate mucegai.

In urma balotarii, volumul fânului se reduce de 3-5 ori, 1 m3 de fân cântarind 250-400 kg, in timp ce 1 m3 de fân nepresat cântareste 60-80 kg.

Greutatea unui balot cu fân este de 35-60 kg.

Pregatirea fânului prin ventilare cu aer rece sau cald

Pregatirea fânului prin ventilare cu aer rece sau cald Pregatirea fânului prin aceasta metoda consta in eliminarea apei din nutret

intr-un timp mai scurt, prin folosirea curentilor de aer. Iarba cosita ramâne pe câmp, in brazde, 1-2 zile pâna când umiditatea scade

la 35-45%, dupa care se transporta la locul de depozitare. Uscarea se face in cele mai dese cazuri direct in sira, alteori in incaperi

speciale sau in fânare. Prin aceasta metoda se pregatesc fânurile cele mai valoroase

Instalatia de ventilare:• un ventilator de mare capacitate• canalul principal (distribuitorul de aer)• gratarele laterale • hornurile dop.

Pregatirea fânului prin deshidratare Are loc in instalatii speciale, la temperaturi foarte ridicate:

• instalatia UFV-400 uscarea are loc la o temperatura de 100-1050C, cu un randament de circa 400 kg/ora.

• instalatia SDFV-90-28, usuca material la temperaturi mult mai ridicate (500-10000C), cu un randament de 1500-3000 kg/ora, rezultând in final faina de fân.

Prin folosirea acestei metode se reduc considerabil piederile de substante nutritive.

 

Pregatirea fânului prin strivirea plantelor

Pregatirea fânului prin strivirea plantelor Pentru a sincroniza uscarea tulpinilor si frunzelor si pentru scurtarea duratei de uscare, se

aplica metoda strivirii plantelor. Distrugerea mecanica a epidermei si presarea tesuturilor din tulpini determina egalizarea

suprafetei de evaporatie a acestora cu cea a frunzelor. Pentru aplicarea acestei tehnologii se folosesc diferite masini:

• vindroverul autopropulsat (VRF-4,2) care coseste, striveste plantele si le lasa in brazde inguste, acestea fiind strânse cu masina de incarcat MA-1,2, cu combina autopropulsata (CAF), sau cu combina tractata (CRF-2,1).

Depozitarea si pastrarea fânului• Depozitarea se poate face in :

• sire, • stoguri, • fânare, • spatii acoperite;

amplasarea trebuie sa fie in apropierea adaposturilor pentru animale, spatiul trebuie delimitat prin gard, pentru a opri accesul persoanelor straine, locul ales pentru depozitare trebuie sa fie mai ridicat, uscat, cu apa freatica in profunzime, suprafata se curata de buruieni, se niveleaza si se delimiteaza cu un santulet de circa 30 cm

adâncime, care va servi pentru scurgerea apei in timpul precipitatiilor mai abundente, peste suprafata delimitata se aseaza un strat de paie de 50 cm grosime.  

Porumbul , importanta, insusiri morfologice,sistematica si hibrizi

Importanta• Originar din America Centrala si de Sud, unde a fost luat in cultura cu

aproximativ 4000 – 6000 de ani i.H. a fost adus in Europa in secolul XVI. • Ocupa locul al treilea in lume, ca suprafata, dupa grâu si orez si locul

al doilea ca productie, dupa grâu. • In ultimii ani suprafata cultivata cu porumb pe glob a ajuns in anul 2001

la 137,59 mil. ha. • In tara noastra porumbul ocupa cea mai mare suprafata de teren arabil, de

aproximativ 3,1 mil. ha, Insa pentru masa verde sau siloz, acesta se cultiva doar pe 60 mii ha

• In furajarea animalelor, porumbul poate fi folosit sub forma de: • concentrate,• nutret verde, • nutret murat, • fân, • coceni etc..

• Boabele de porumb constituie nutretul concentrat cel mai important pentru toate speciile de animale.

• Importanta deosebita a porumbului consta si in faptul ca realizeaza productii mari:

» in medie 25-40 t/ha, » iar in conditii de irigare pâna la 70-80 t/ha masa verde.

• Porumbul sub forma de nutret verde, poate fi folosit atât prin pasunat direct sau se recolteaza si se administreaza la iesle

Porumbul Insusiri morfologice

Porumbul este o plantă unisexuat-monoică.

Florile mascule sunt grupate într-o inflorescenţă de tip panicul, situat în vârful tulpinii. Paniculul este compus dintr-un ax principal pe care se prind 10-40 de ramificaţii laterale şi pe care se găsesc spiculeţe biflore, nearistate.

Florile femele sunt grupate în inflorescenţe de tip spic cu axul îngroşat (spadix). Rahisul ştiuletelui este cilindric sau cilindro-conic, în stare verde cărnos, la maturitate lignificat şi plin cu măduvă. Spiculeţele sunt inserate în rânduri perechi (6-24) şi conţin câte două flori: una superioară fertilă, cealaltă inferioară, sterilă. Ovarul este monocarpelar, unilocular, cu stigmatul filiform, lung de 15-25 (40) cm, bifurcat la vârf.

Fructul care este cariopsă, prezintă o mare variabilitate privind dimensiunile, forma, greutatea, culoarea în funcţie de convarietate şi hibrid.

Sistematica si hibrizi

Sistematica si hibrizi Porumbul este o plantă anuală ierboasă, din familia

Graminaceae. • În funcţie de structura endospermului şi caracterele

ştiuletelui, specia Zea mays cuprinde mai multe convarietăţi: • - indurata, porumbul cu bobul tare, neted, lucios, are

partea periferică cornoasă, iar în interior amidonoasă; • - indentata (dentiformis) sau porumbul dinte de cal

are endospermul făinos în centru şi partea superioară a bobului, iar pe părţile laterale cornos;

• - everta , cu endospermul cornos cu excepţia unei porţiuni în dreptul embrionului, utilizat pentru floricele;

• - amylacea, porumbul amidonos, cu endospermul făinos aproape în întregime;

• - saccharata, porumbul zaharat, cu endospermul bogat în hidraţi de carbon solubili şi foarte sărac în amidon, iar boabele zbârcite;

• - tunicata, cu boabele complet acoperite de glume; • - ceratina, cu bobul cornos, opac, cu aspect ceros.

Hibrizi

Hibrizi Succesul in cultivarea porumbului pentru siloz

este determinat in mare masura de alegerea celui mai potrivit hibrid, pentru zona respectiva.

Pentru siloz se folosesc de regula hibrizi din grupele de peste 400, care au o crestere viguroasa si un potential de productie ridicat, cum ar fi:

• Fundulea 365 (HS), • Fundulea 410 (HS), • Fundulea 418 (HD),

Iar in cultura succesiva si in zone de deal si munte se folosesc hibrizi din grupa 300:

• Oana (HS), • Saturn (HS), • Turda 260 (HS).

Cerinţe faţă de climă şi sol

Cerinţe faţă de climă şi sol

Porumbul germinează la 8-10ºC, iar pentru o dezvoltare normală a plantelor temperatura medie zilnică nu trebuie să scadă sub 13ºC în luna mai şi sub 18ºC în lunile iunie-august. Sub aspectul fotoperioadei, porumbul este o plantă de zi scurtă, cu cât ziua este mai lungă, cu atât dezvoltarea plantelor se desfăşoară într-un ritm mai intens.

Porumbul rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei de vegetaţie, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus, caracterului xerofitic al părţii aeriene şi lucrărilor de întreţinere repetate.

Porumbul asigură însă cele mai ridicate producţii când se cultivă în regim irigat sau când în perioada de vegetație cad cel puțin 250-270 mm precipitații, uniform repartizate, mai ales în lunile iunie-iulie.

Lipsa sau insuficienţa apei în perioada de la apariţia paniculului până la coacerea în lapte, duce la micşorarea producţiei. Porumbul nu manifestă cerinţe deosebite faţă de sol, însă cele mai bune rezultate se obţin pe soluri adânci, fertile, luto-nisipoase, cu pH=6,5-7,5, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să asigure apa şi elementele nutritive. Solurile cu exces de umiditate şi reci, compacte şi impermeabile, nu sunt recomandate pentru cultivarea porumbului.

Tehnologia de cultivare a porumbului pentru siloz

Tehnologia de cultivare a porumbului pentru siloz Porumbul pentru siloz :

• este o cultura putin pretentioasa fata de planta premergatoare • in acelasi timp se autosuporta, in monocultura, o perioada lunga

de timp, cu conditia unei fertilizari corespunzatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa:

• leguminoasele anuale pentru boabe si furajere, • cerealele paioase de toamna, • cartoful, sfecla si floarea soarelui. • in cultura succesiva poate fi semanat dupa orice planta care

paraseste terenul devreme . Nu este recomandata cultivarea dupa sorg si iarba de

Sudan, care sunt mari consumatoare de apa. Porumbul este o buna premergatoare pentru:

• culturile de primavara si chiar pentru grâu, caz in care se vor cultiva hibrizi cu perioada de vegetatie mai scurta.

In rotatia porumbului cu alte culturi se va acorda atentie deosebita utilizarii erbicidelor triazinice si prevenirii infestarii cu daunatori.

PorumbulFertilizarea --- Lucrarile solului

Fertilizarea Porumbul :

• gunoi de grajd in cantitate de 20-40 t/ha.• cu azot, aplicate odata cu semanatul, in doza de 70-100 kg/ha. • cu fosfor:

» 50-60 kg/ha pe cernoziomuri si soluri aluvionare » si 80-90 kg/ha pe celelalte tipuri de sol.

Lucrarile solului

Porumbul este relativ putin exigent fata de nivelul de mobilizare al solului prin aratura.

• Epoca de efectuare a araturii este mai importanta pentru porumb, decât adâncimea la care se executa aceasta.

• Cu cât aratura se executa mai timpuriu cu atât se inmagazineaza in sol o cantitate mai mare de apa si se creeaza conditii mai bune pentru dezvoltarea microorganismelor, imbunatatindu-se conditiile de nutritie.

• In acest sens, se recomanda efectuarea unei araturi de vara sau toamna la adâncimea de 20-22 cm.

• In situatia in care aratura a fost corect executata si intretinuta, pregatirea patului germinativ se face

• In preajma semanatului cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, care afâneaza solul pe adâncimea de 8-10 cm.

Samânta si semanatul

• Samânta si semanatul• Epoca a II-a, când temperatura in sol este de 8-10oC. • Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de câmpie când

se seamana intre 1-20 aprilie si intre 15-30 aprilie in celelalte zone.

• Semanatori de precizie SPC-6, SPC-8,• Distanta intre rânduri de 70-80 cm • Adâncime de 5-6 cm pe soluri grele si de 6-8 cm pe soluri usoare,

uscate.• Desimea de semanat este de:

– 60-70 mii plante/ha, pe soluri fertile si ingrasate – si de 50-60 mii plante/ha in zonele secetoase, pe soluri mai

putin fertile. – in regim irigat desimea este de 80-90 mii plante/ha.

• Norma de semanat variaza intre 15-25 kg/ha, in functie de puritate, germinatie, MMB, zona de cultura, desime si hibridul folosit.

• Tratamentul semintei prevene atacul de viermi sârma si gargaritei si se face cu produse pe baza de carbofuran.

• Impotriva viermilor sârma se utilizeaza produsele Furadan 35 ST, Diafuran 35 ST si Carbodan 35 ST (28 l/tona de samânta).

• Pentru prevenirea atacului gargaritei frunzelor, se recomanda folosirea acelorasi produse, insa in doza de 25 l/tona de samânta.

Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire Combaterea buruienilor reprezinta principala lucrare de ingrijire la porumb si se realizeaza prin :

• 2-3 prasile mecanice, folosind CPU-4,2 la interval de circa 2 saptamâni intre ele, la adâncimi din ce in ce mai mici.

• S-au se pot folosi erbicidele: » Atrazin (3-5 kg/ha), Eradicane 6 E (6-7 l/ha), Dual Gold (1-1,5 l/ha), Mistral 1-1,5 l/ha) pentru buruienile monocotiledonate

» si Sanrom 375 SC (1 l/ha), 2,4 D Sare de amina (1,5-2 l/ha) pentru buruienile dicotiledonate.

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate si a unor monocotiledonate se poate folosi si produsul Callisto 480 SC, un erbicid care are la baza o substanta naturala descoperita in planta Callistemon citrinus.

Orzul importanta , insusiri, sistematica si

soiuri Orzul se numara printre cele mai vechi plante luate in

cultura, fiind mentiuni ca s-a cultivat inca din epoca de piatra, odata cu primele inceputuri ale agriculturii.

In tara noastra se cultiva aproximativ 306,4 mii ha de orz si orzoaica, iar pe glob suprafata cultivata cu orz este de 54,2 mil. ha.

Orzul are multiple intrebuintari: – in alimentatia omului (arpacas, surogat de cafea), – ca materie prima in industria alimentara, pentru fabricarea berii,

alcoolului, glucozei si dextrinei. – ca planta de nutret sub forma de concentrate, nutret verde, fân si

nutreturi grosiere. – Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru

animalele puse la ingrasat, cele producatoare de lapte si animalele tinere.

– Paiele de orz se intrebuinteaza in hrana animalelor, având o valoare nutritiva mai ridicata decât la alte cereale paioase (35 U.N. la 100 kg paie), in schimb pleava nu trebuie folosita decât oparita, deoarece aristele provoaca iritarea mucoaselor tubului digestiv.

– Orzul poate fi cultivat si pentru masa verde sau fân, semanat singur sau mai ales in amestec cu unele leguminoase anuale (mazariche, mazare), formând borceagurile.

Insusiri morfologice

Orzul are sistemul radicular slab dezvoltat si cu o capacitate redusa de solubilizare a compusilor greu solubili din sol.

Infratirea incepe dupa aparitia celei de a 3-a frunze, dureaza circa. 2-3 saptamâni si se petrece in conditii bune la temperatura de 8-12oC. Orzul are infratirea mai buna decât grâul, secara sau ovazul.

Formarea paiului incepe când primordiile spicului se afla la 5 cm fata de nivelul solului. Pentru a forma paiul si spicul, orzul de toamna trebuie sa parcurga stadiul de vernalizare (35-45 zile la 1-3oC).

Tulpina are 5-7 internodii, cele bazale mai scurte, iar frunzele verzi-albastrui sunt dispuse altern, având ligula redusa si urechiusele foarte bine dezvoltate.

Inflorescenta la orz este un spic, având la fiecare calcâi al rahisului câte trei spiculete uniflore. La orzul cu sase rânduri toate cele trei spiculete sunt fertile, iar la orzul cu doua rânduri numai cel din mijloc este fertil. Fructul este o pseudocariopsa cu santulet ventral larg.

Sistematica si soiuri

Sistematica si soiuri Orzul apartine genului Hordeum, care cuprinde un numar foarte mare de specii,

majoritatea fiind spontane. Orzul cultivat cuprinde urmatoarele convarietati mai importante:

• convarietatea hexastichon, care cuprinde orzul cu câte trei spiculete fertile la un calcâi al rahisului (orzul). Cel cu spicul lax are aspect de patru rânduri, iar cel cu spicul dens, de sase rânduri.

• convarietatea distichon (orzoaica) are spiculetele centrale fertile, iar cele laterale, sterile.• La noi in tara sunt cultivate soiuri de orz de toamna si de orzoaica de toamna si de

primavara. • orz: Adi, Andrei, Compact, Dana, Glenan, Madalin, Miraj, Productiv, Precoce.• orzoaica de toamna: Andra, Ditta, Kelibia, Kristal, Laura, Victoria.• orzoaica de primavara: Aura, Farmec, Maria, Prima, Tremois, Turdeana.

Cerinte fata de clima si sol• are un mare areal de raspândire. • are cerinte climatice mai reduse decât grâul, iar suma temperaturilor biologic

active este de 1700-2100oC pentru orzul de toamna si de 1300-1800oC pentru orzoaica. • este mai sensibil la iernare, rezistând pâna la -15oC la nivelul nodului de

infratire. in general orzul are cerinte reduse fata de umiditate, având coeficientul de transpiratie de 300-400.

• este mai pretentios fata de sol din cauza sistemului radicular cu capacitate mai redusa de absorbtie si perioadei de vegetatie mai scurta.

• merge bine pe soluri cu textura mijlocie, permeabile, cu pH = 6,5-7,5 si fertile. • Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, solurile brun-roscate de padure si cele

aluviale, insa nu sunt bune solurile acide, turboase, argiloase, nisipoase sau salinizate.

Orzul Rotatia• urmeaza dupa:

• borceag,• mazare, • rapita, • in,• cartofi timpurii.

• este o buna premergatoare pentru:• porumb,• floarea soarelui, • sfecla, • leguminoase pentru boabe.

Lucrarile solului• Aratura de baza:

• Vara sau toamna, la adâncimea de 20-25 cm pe solurile grele si 18-22 cm pe solurile usoare.

• Pregatirea patului germinativ:• Inaintea semanatului :

– cu grapa cu discuri sau – cu combinatorul

Samânta si semanatul

Samânta si semanatul• Impotriva taciunilor:

– Bayton 7,5 (100 g/100 kg samânta), – Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg samânta).– impotriva bolilor criptogamice foliare:– Tiramet 60 PTS (200-250 g/100 kg samânta).

Epoca de semanat Orzul de toamna:

• in prima parte a lunii octombrie, in sudul si vestul tarii si

• in a doua jumatate a lunii septembrie, in nordul tarii.

Orzoaica de primavara:• la temperatura de 1-2oC in sol.

Datele semanatului Orzului

Datele semanatului Desime:

– orzul de toamna:• 450-500 boabe germinabile/m2,

– orzoaica de toamna:• 450-550 boabe germinabile/m2,

– orzoaica de primavara:• 450-500 boabe germinabile/m2.

Semanatul se face cu:• UP-21, SUP-29• distanta intre randuri: 12,5-15 cm • norma: 160-200 kg samânta/ha.

Lucrarile de ingrijire• se tavalugeste • combaterea buruienilor:

– Dicotiledonatele:• 2,4 D Sare de amina (2,0-2,5 l/ha), Buctril M-280 (1 l/ha), Icedin forte (1,5-2

l/ha).– Monocotiledonatele:

• Avadex BW (4-6 l/ha), Sufix BW (2-3 l/ha). Recoltarea, depozitarea si conservarea• orzul pentru furaj concentrat :

– la maturitatea in pârga.– pentru samânta si orzoaica:– la coacerea deplina.

• Producţii: orz 5-7 t/ha, iar orzoaică 4-6 t/ha  

Ovazul - Avena sativa

Importanta• Suprafata cultivata cu ovaz pe glob este de 12,8 mil. ha, cu o productie medie de 2,12 t/ha, in timp ce in tara noastra se cultiva 250 mii ha, iar productia medie care se obtine este de 2,08 t/ha.

• este folosit:– in alimentatia omului:

• sub forma de grisuri,• fulgi,• faina.

– in furajarea animalelor:• ca furaj concentrat, • nutret verde, • fân.

Ovazul - Avena sativa

Valoarea nutritiva a 100 kg boabe este de 100 U.N.. Pentru nutret verde sau fân ovazul se cultiva in cultura pura sau in amestec cu o

leguminoasa anuala (mazariche de primavara, mazare, latir), formând borceagul de primavara.

Paiele si pleava de ovaz sunt superioare celor de secara si grâu, având o valoare nutritiva de 37,7 U.N. la 100 kg.

Sistematica si soiuri Ovazul cuprinde un numar mare de specii salbatice si cultivate, din care cea mai

mare raspândire si importanta o prezinta specia Avena sativa. Soiurile de ovaz cultivate la noi in tara sunt: Cory, Mures, Somesan.

Cerinte fata de clima si sol Desi este o planta de climat umed si racoros, ovazul suporta mai bine ca alte

plante conditiile secetoase. Temperatura de germinatie este de 2-3oC, iar tinerele plante suporta temperaturi de

-7oC. Suma de grade necesara in perioada de vegetatie este de 1700-2000oC. Cerintele fata de apa ale ovazului sunt destul de ridicate, având cel mai mare

coeficient de transpiratie dintre cereale (400-600). Consumul maxim de apa este in fazele de formare a paiului si la inspicare-

inflorire. Ovazul are cerinte reduse fata de sol, datorita inradacinarii profunde si puterii

mari de solubilizare a acestora. Ovazul prefera soluri umede cu pH de 5,5-7,0, iar rezultate bune se obtin pe

cernoziomuri, soluri brun-roscate de padure si chiar pe podzoluri. Sunt contraindicate solurile argiloase, compacte, neaerate si solurile nisipoase.

Ovazul - Avena sativa

Rotatia• nu este pretentios fata de planta premergatoare, daca solul este bine

fertilizat. • premergatoare foarte bune:

• leguminoasele anuale sau perene.• nu se recomanda:

• cultivarea dupa el insusi sau dupa sfecla, decât dupa 3-4 ani, pentru a preveni atacul de nematozi.

Lucrarile solului• Lucrarile solului constau in efectuarea unei araturi de baza, toamna sau

vara, la adâncimea de 20-22 cm, • iar primavara devreme in pregatirea patului germinativ cu grapa cu

discuri in agregat cu grape cu colti reglabili sau cu combinatorul.

Samanta si semanatul• pentru a preveni atacul de taciune zburator (Ustilago avenae) si taciune

imbracat (Ustilago kölleri). • samânta se trateaza cu Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg samânta), Criptodin

(200 g/100 kg samânta). • urgenta I, când temperatura solului este de 2-3oC.• distanta: de 12,5-15 cm.

Ovazul - Avena sativa Lucrarile de ingrijire• tavalugire. • sare DMA 33 (2 l/ha), Buctril M 280 (1 l/ha. • gândacul balos (Oulema melanopa L.) se trateaza

la avertizare cu Sinoratox 35 CE (l,5-3,5 l/ha).

Recoltarea, depozitarea si conservarea• pentru boabe:

• la inceputul maturarii depline, cu combina pentru cereale.

• pentru masa verde:• in faza de burduf, pâna la aparitia paniculului,

• pentru fân:• de la aparitia paniculului pâna la inflorire.

Productia: 1500-2000 kg/ha .

Secara - Secale cereale L. var vulgare

Importanta• Secara se cultivă în primul rând pentru:

– hrana omului, fiind a doua cereală panificabilă după grâu şi reuşeşte în condiţii vitrege, valorificând solurile acide sau cele nisipoase precum şi zonele cu climă rece şi umedă din ţările nordice.

– în furajarea animalelor:• ca nutreţ concentrat, • masă verde sau fân, caz în care se cultivă singură sau în amestec cu măzărichea de toamnă, formând borceagul de toamnă.

• in culturi de secară, prin infecţie artificială, se obţin scleroţi de cornul secarei (Claviceps purpurea), care au utilizări în industria farmaceutică pentru obţinerea unor alcaloizi, folosiţi la prepararea unor medicamente împotriva hemoragiilor, a unor afecţiuni circulatorii, a migrenelor, tensiunii arteriale.

Suprafata cultivata cu secara pe glob este de 9,6 mil. ha, iar productia medie de 2,34 t/ha, in timp ce in tara noastra secara se cultiva pe 8,3 mii ha, iar productia medie este de 1,80 t/ha.

Insusiri morfologice

Insusiri morfologice• Secara formeaza un sistem radicular bine dezvoltat si cu o mare capacitate de

solubilizare a compusilor greu solubili din sol.• Tulpina are 5-6 internoduri, iar inaltimea la formele cultivate este de 120-

180 cm. • Frunzele au in faza tânara culoarea rosiatic-violacee, apoi antocianul dispare

si devin verzi-albastrui.• Inflorescenta este un spic cu câte un singur spiculet biflor, la fiecare

calcâi al rahisului, protejat de 2 glume, iar paleea inferioara este aristata. • Fructul este o cariopsa golasa, de culoare verzuie pâna la galbui, forme

diferite si MMB de 30-40 g.

Sistematica si soiuri• secara cultivata apartine genului Secale, • soiurile cultivate la noi in tara sunt:

• Amando, • Apart, • Gloria, • Impuls (forma de primavara), • Marlo, • Orizont, • Quadriga, • Raluca, • Rapid, • Suceveana.

Cerinte fata de clima si sol

Cerinte fata de clima si sol• perioada de vegetatie a secarei cultivate la noi in tara este de 280-290

zile, iar suma gradelor de temperatura in perioada de vegetatie este de 1800-2100oC,

• este o planta rezistenta la iernare, depasind in aceasta privinta grâul si orzul de toamna.

• valorifica mai bine decât alte plante rezerva de apa din timpul iernii, reusind si in zonele mai secetoase.

• valorifica bine terenurile sarace, fiind putin pretentioasa fata de sol, datorita sistemului radicular profund si a capacitatii mari de absorbtie.

Rotatia• Secara este o planta putin pretentioasa fata de sol si planta

premergatoare, insa rezultate bune se obtin dupa premergatoare care parasesc terenul devreme ca:

– mazare, – borceag, – porumb furajer, – in, – cartof.

• Nu se recomanda ca secara sa urmeze dupa: • culturile atacate de boli transmise prin sol, • dupa cele recoltate târziu sau • dupa culturi tratate cu erbicide triazinice in doze mari.

• Secara este o buna premergatoare pentru toate plantele din zona ei de cultivare.

Samânta si semanatul

Samânta si semanatul• Samânta trebuie sa aiba puritatea de 98%,

germinatia de peste 85% si sa fie libera de scleroti de cornul secarei.

• Samânta se trateaza cu Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg samânta).

• Semanatul :– se face cu semanatori universale (SUP-21, SUP-29) – toamna devreme, intre 25 septembrie-5 octombrie in sud si intre 15-25 septembrie in zonele subcarpatice.

– distanta intre rânduri este de 12,5-15 cm, – adâncimea de semanat de 3-4 cm pe solurile mijlocii si 5-6 cm pe solurile nisipoase.

– desimea de semanat este de 500-600 boabe germinabile/m2,

– 140-200 kg/ha samânta.

Lucrarile de ingrijire Secara - Secale cereale L. var vulgare

Lucrarile de ingrijire• in primavara se recomanda tavalugirea culturilor cu plante dezradacinate,

Combaterea buruienilor se face prin respectarea rotatiei sau prin erbicidare cu 2,4 D Sare de amina 33 LS (1,5-2,0 l/ha), Illoxan 28 CE (2,5 l/ha).

• Acolo unde se impune, toamna se aplica o udare de rasarire cu 300-400 m3/ha, iar in timpul vegetatiei 1-2 udari cu norme de 300-400 m3/ha.

Recoltarea, depozitarea si conservarea• Secara pentru nutret verde se poate consuma prin:

– pasunat când plantele au 20-25 cm inaltime, – iar pentru administrare la iesle se recolteaza când plantele au 30-35 cm inaltime

si se foloseste timp de 15-20 zile, pâna la iesirea din burduf. • Recoltarea pentru boabe se face cu combina când umiditatea acestora este de

14%.• in cazul folosirii prin pasunat, productiile de masa verde sunt de 15-25

t/ha, iar la folosirea prin cosit si administrat la iesle, de 25-35 t/ha.• La noi in tara da productii de 3000-5000 kg/ha boabe, insa media pe tara

este de 1800 kg/ha. • Productia de paie la secara este de doua ori mai mare decât cea de boabe.  

Mazarea comuna - Pisum sativum Mazarea furajera - Pisum sativum ssp. arvense

Importanta: alimentatia omului, industria conservelor,

Ca planta de nutret sub diferite forme: • concentrate, • fân,• nutret verde (in amestec cu alte plante),• insilozat.

Soiurile cultivate la mazarea comuna sunt: – Alfeta, Alina, Atol, Baccara, Corina, – Dora, Eiffel, Grafila, Marina, – Monique, Montana, Profi, Renata, Rodil, Turbo, Vedea,

Iar la mazarea furajera, din forma de toamna (hiemale), soiul Caracal 39, iar din forma de primavara (aestivale), soiul Magistra

Mazarea comuna - Pisum sativum Mazarea furajera - Pisum sativum ssp. arvense

Rotatia poate urma dupa :• culturi bine ingrijite, • prasitoare,• cereale de toamna si primavara.

• nu se autosuporta,• nu trebuie sa revina pe acelasi teren decât dupa 4-6 ani,• este o foarte buna premergatoare pentru toate plantele si in primul

rând pentru cerealele de toamna.

Fertilizarea• nu este pretentioasa la ingrasaminte,• se pot folosi 30-35 kg/ha N si 40-60 kg/ha P2O5,• gunoiul de grajd la planta premergatoare,• microelementele influenteaza pozitiv formarea nodozitatilor.

Lucrarile solului• Se efectueaza araturi adânci, vara sau toamna, in functie de planta

premergatoare, • pregatirea patului germinativ se face cu grapa cu discuri sau

combinatorul, la adâncimea de semanat.

Mazarea comuna - Pisum sativum Mazarea furajera - Pisum sativum ssp. arvense

Samânta si semanatul• se trateaza cu Mancoben PTS (200 g/100 kg samânta), cu Metoben (200

g/100 kg samânta) impotriva antracnozei si ofilirii fuzariene,• in ziua semanatului se trateaza cu Nitragin (4-5 flacoane/100 kg

samânta),• semanatul mazarii se face primavara devreme si toamna (la mazarea

furajera formele de toamna),• semanatori universale, • la distanta de 12,5-15 cm intre rânduri,• 5-8 cm adâncime

Cantitate de samânta• In cultura pura:

– mazarea comuna = 250-350 kg/ha, – mazarea furajera = 150-200 kg/ha,

• iar in amestec:– mazare 140-200 kg/ha si 60-80 kg/ha ovaz,– mazare furajera 100-150 kg/ha si 50-60 kg/ha ovaz,

• 80-100 kg/ha mazare furajera si 40-50 kg/ha secara, orz sau grâu

Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire• nu cer ingrijiri speciale,• tavalugitul dupa semanat,• lucrarea cu sapa rotativa cu coltii intorsi sau cu grapa stelata

se poate face pentru distrugerea buruienilor,• când se cultiva singura, buruienile se combat cu Basagran 48 EC

(2-3 l/ha) aplicat postemergent, cu Pivot 100 LC (0,5-0,7 l/ha) si Treflan 24 EC (3 l/ha).

Recoltarea, depozitarea si conservarea• mazarea pentru masa verde, se recolteaza in faza de inflorire,• iar borceagurile cu mazare in momentul formarii primelor pastai,• borceagul cu mazare pentru insilozare la formarea semintelor in

pastai,• pentru boabe, mazarea in cultura pura se recolteaza când

plantele si 2/3 din pastai s-au ingalbenit, Productia:

– culturile pure si borceagurile cu mazare 30-35 t/ha m.v.,– culturile pure de mazare pentru samânta de 1500-3000 kg/ha.

Mazarichea de toamna - Vicia pannonica Cr.Mazarichea paroasa - Vicia villosa Roth.

Mazarichea de primavara - Vicia sativa L.

Valoarea nutritiva a unui kg masa verde este de 0,10-0,15 U.N., fiind posibila realizarea a 3500-4500 UN/ha la mazarichile de toamna si 3000-3500 UN/ha la mazarichea de primavara.

Deoarece borceagurile de toamna si primavara cu mazariche elibereaza terenul devreme, permit realizarea unei culturi succesive.

In furajarea animalelor se folosesc si vrejii rezultati din culturile pentru samânta, iar semintele se utilizeaza in cantitati mici, in amestec cu alte concentrate, deoarece pot produce intoxicatii datorita glicozidului vicianina.

Soiurile cultivate sunt :– Suceava 54 la mazarichea de primavara, – Fundulea 39 si Crantz la mazarichea de toamna si – I.C.A..-H. la mazarichea paroasa.

Mazarichea de toamna - Vicia pannonica Cr.Mazarichea paroasa - Vicia villosa Roth.Mazarichea de primavara - Vicia sativa L.

Rotatia Mazarichile de toamna urmeaza dupa cereale, culturi furajere sau alte culturi care parasesc

terenul devreme. Mazarichea de primavara se poate cultiva dupa un numar mare de culturi, dar cele mai bune

premergatoare sunt prasitoarele. Mazarichile sunt premergatoare excelente pentru toate culturile, indeosebi pentru grâul de

toamna si pentru plantele furajere in cultura succesiva. Lucrarile solului Pentru borceagurile de toamna aratura se efectueaza imediat dupa recoltarea plantei

premergatoare, numai daca solul este suficient de umed, pentru ca aceasta lucrare sa se faca in conditii bune.

Dupa arat terenul se marunteste si se niveleaza cât mai bine. Pentru borceagurile de primavara se face aratura de toamna, iar primavara se pregateste

patul germinativ. Fertilizarea Gunoiul de grajd nu este bine valorificat de catre culturile de mazariche, iar daca totusi

se administreaza, se realizeaza sporuri mari de productie la cultura a doua, mai ales in conditii de irigare.

Mazarichea alba si mazarichea parosa reactioneaza puternic la fertilizarea cu ingrasaminte chimice, in timp ce mazarichea de primavara raspunde cu sporuri mai mici de productie.

Ingrasamintele cu azot, la borceag, nu depasesc doza de N64 kg/ha, decât pe soluri sarace, ingrasamintele cu fosfor si eventual cele cu potasiu se calculeaza pentru ambele culturi si se administreaza din toamna.

Mazarichea de toamna - Vicia pannonica Cr.Mazarichea paroasa - Vicia villosa Roth.Mazarichea de primavara - Vicia sativa L.

Samânta si semanatul Samânta de mazariche trebuie tratata cu Nitragin, când in rotatie nu s-

au cultivat si alte leguminoase timp de 4-6 ani, iar samânta cerealelor se trateaza cu fungicide pentru combaterea malurii si taciunelui.

In cazul in care solul este infestat cu daunatori se fac tratamente de 20-30 kg/ha Duplitox sau Heclatox.

Borceagurile de toamna se seamana in perioada de la sfârsitul lunii august pâna la jumatatea lunii septembrie, iar daca solul este uscat, semanatul se prelungeste pâna la sfârsitul lunii septembrie.

Borceagul de primavara se seamana primavara devreme. Norma de samânta

– borceagul de toamna este de 140-180 kg/ha, raportul dintre mazariche si cereala fiind de 2:1 sau 1:1,

– borceagul de primavara se seamana cu norma de 160-180 kg/ha, cu raportul dintre mazariche si cereala de 2:1 pentru fân sau semifân si de 1:1 pentru masa verde.

Toate borceagurile se seamana in rânduri obisnuite, iar samânta se incorporeaza la adâncimea de 3-6 cm.

La culturile semincere, normele de samânta sunt urmatoarele: • 50-60 kg/ha mazariche paroasa + 50-60 kg/ha grâu de toamna; • 60-80 kg/ha mazariche de toamna + 50-60 kg/ha grâu de toamna; • 120-130 kg/ha mazariche in cultura pura; • 80-100 kg/ha mazariche de primavara + 40-50 kg/ha ovaz.

• Se seamana in rânduri apropiate, in aceleasi epoci ca si culturile pentru furaj.

Mazarichea de toamna - Vicia pannonica Cr.Mazarichea paroasa - Vicia villosa Roth.Mazarichea de primavara - Vicia sativa L.

Lucrarile de intretinere Tavalugitul dupa semanat este necesar când stratul superficial al solului este uscat. Lucrarea cu sapa rotativa cu coltii intorsi sau cu grapa stelata se poate face pentru

distrugerea buruienilor, insa trebuie facuta cu multa atentie si numai pâna când plantele au ajuns la 6-8 cm inaltime.

Recoltarea, depozitarea si conservarea Pentru samânta, se recolteaza intr-o singura faza, direct cu combina din lan, când 80-

90% din pastai s-au brunificat. Pentru masa verde, borceagurile se recolteaza esalonat, incepând cu momentul când

planta de sustinere a ajuns la 40-50 cm inaltime (faza de burduf) si când productia este de cel putin 10 t/ha masa verde.

Epoca finala de recoltare pentru folosirea nutretului verde in hrana animalelor corespunde cu inceputul inspicarii cerealei la borceagul de toamna cu secara si cu orz si cu inspicarea completa a cerealei la borceagul de toamna cu grâu si la borceagul de primavara.

Recoltarea borceagului pentru insilozare poate intârzia pâna la formarea primelor seminte in pastaile de mazariche.

Pentru fân, borceagul de primavara se recolteaza in faza de inflorire a mazarichii, iar daca proportia de ovaz este mai mare, se recolteaza pâna la inflorirea ovazului.

Productia La borceagurile de toamna productia este de 1000-1600 kg/ha samânta, din care 400-600

kg mazariche. La borceagul de primavara se obtine 1500-2000 kg/ha samânta, din care 800-1000 kg

mazariche. Borceagurile de toamna dau productii medii de peste 30 t/ha masa verde, la epoca finala

de recoltare, iar borceagul de primavara de 25-30 t/ha.

Soia - Glycine max Una dintre cele mai vechi plante de cultura, originara din China, Importanta:

• in alimentatia omului,• materie prima in industria alimentara si chimica, • valoroasa planta furajera.

• In furajarea animalelor: ca furaj concentrat, masa verde, fân,nutret murat. 1 kg echivaleaza cu 1,38 UN

Se cultiva - soiuri semitardive si tardive, cu frunze bogate si crestere viguroasa:• Atlas, Columna, • Cresir, Danubiana, • Diamant, Evans, • Hodgson, Ilfov, • Lena, Perla, • Triumf, Stil, • Victoria, Zefir

- soiuri transgenice:• S0994RR,• S2254RR

Rotatia nu are pretentii deosebite fata de planta premergatoare. poate fi cultivata mai multi ani pe acelasi teren (2-3 ani). cel mai indicat este sa se cultive dupa grâu, porumb, cartofi, sfecla si alte prasitoare. nu se va amplasa dupa porumbul tratat cu erbicide triazinice. la rândul sau este o foarte buna premergatoare pentru toate celelalte culturi.

Soia - Glycine max Lucrarile solului Aratura de baza se face la 18-22 cm, iar pe solurile puternic imburuienate, la 25 cm

adâncime, in primavara se lucreaza cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.

Fertilizarea Reactioneaza pozitiv la ingrasamintele cu azot administrate pe agrofond cu fosfor, in

special pe solurile cu o fertilitate mai scazuta. Se recomanda doze mai moderate de ingrasaminte cu azot (N40-60) si fosfor (P50-60).

Gunoiul de grajd se recomanda sa fie administrat la culturile premergatoare.

Samânta si semanatul Samânta se trateaza cu Mancozeb 80 (300 g/100 kg samânta) impotriva ascochitozei,

putregaiului fusarian si arsurii bacteriene. in aceeasi zi cu semanatul, samânta se bacterizeaza, folosind 4 flacoane preparat pentru cantitatea de samânta necesara la hectar.

Pentru boabe, nutret verde sau siloz, in cultura pura, soia se seamana in rânduri distantate la 60-70 cm, cu 50-60 boabe germinabile/m2. Cantitatea de samânta la hectar este de 60-90 kg, depinzând mult de valoarea utila si de MMB.

Soia, in amestec cu porumb pentru masa verde, se va semana la distanta de 25-30 cm intre rânduri, cu o norma de 80-100 kg/ha porumb si 50-60 kg/ha soia.

Amestecul de soia si porumb pentru insilozare se seamana la distanta de 70-80 cm intre rânduri, folosindu-se 12-15 kg/ha porumb si 30-40 kg/ha soia.

Soia, in amestec cu iarba de Sudan, se seamana pentru masa verde la 25-30 cm intre rânduri, cu 15-18 kg/ha iarba de Sudan si 35-40 kg/ha soia.

Epoca optima de semanat este când temperatura solului este de 8-100C, dar este influentata si de planta cu care se cultiva in amestec.

Soia se seamana cu semanatoarea SPC-6 (8), prevazuta cu discuri corespunzatoare, la adâncimea de 5-7 cm pe solurile usoare si la 3-5 cm pe solurile mai grele.

Soia - Glycine max

Lucrarile de ingrijire Pentru combaterea buruienilor sunt necesare 3-4 prasile mecanice si 2-3 prasile

manuale, in functie de starea de imburuienare a terenului. O combatere mult mai eficace a buruienilor se realizeaza prin combinarea prasilelor

mecanice cu erbicidarea. Dintre erbicide, rezultate bune in combaterea buruienilor monocotiledonate se obtin cu

Trifluron 24 EC, Dual 500, Fusilade Super 125 EC, Lasso 48 EC in doze 3-4 l/ha. In combaterea buruienilor dicotiledonate, eficacitate mare are erbicidul Pivot 100 LC

in doze de 0,5-0,75l/ha, care se aplica in benzi si erbicidul Basagran 48 CS in doza de 1,5-2 l/ha, aplicat dupa rasarirea buruienilor, dar inainte ca ele sa formeze 4-6 frunze

In timpul vegetatiei, bolile aparute (mana, septorioza) pot fi combatute cu Mancozeb 80 in concentratie de 0,25 % si cu Zineb 75% in concentratie de 0,3%.

Una din cele mai importante masuri de sporire a productiei la soia o constituie irigarea, in zonele din sudul tarii, precum si in alte zone, in anii secetosi, nu se pot concepe productii mari de furaj fara irigare.

Recoltarea, depozitarea si conservarea Se recolteaza când frunzele s-au ingalbenit, pastaile de la baza tulpinii s-au uscat,

iar boabele sunt tari. Culturile pure de soia pentru masa verde se recolteaza in timpul infloritului, iar

cele pentru insilozare, când semintele din pastaile de pe tulpina principala sunt in faza de lapte-ceara.

Culturile in amestec cu alte plante se recolteaza tinând seama de faza optima a acestora.

Amestecurile cu porumb, sorg, iarba de Sudan, se recolteaza pentru masa verde la aparitia inflorescentei gramineelor respective, iar pentru siloz, in faza de lapte-ceara a boabelor.

Productia de seminte este de 3000-4000 kg/ha. Productia de masa verde, la culturile pure, este de 35-40 t/ha si ajunge pâna la 50

t/ha in cazul amestecurilor de soia cu porumb sau sorg.

Lucerna albastra - Medicago sativa L. Importanta• Originara din sudul Caucazului si Asia de sud-vest, este cea mai veche planta de

nutret. • Se cultiva in toate continentele, ocupând pe glob o suprafata de peste 15,7 mil.

ha. • Cele mai mari suprafete cu lucerna se cultiva in S.U.A., Argentina, Rusia,

Italia si Franta.• In tara noastra suprafata cultivata este de 340,0 mii ha in 2001.• In conditii normale se pot realiza 7-8 t/ha s.u. in cultura neirigata si 12-15

t/ha s.u. in cultura irigata. Lucerna poate fi utilizata:

• sub forma de nutret verde, • fân, • nutret insilozat, • granule sau brichete.

• Lucerna este considerata planta furajera ce produce cea mai mare cantitate de proteina digestibila la unitatea de suprafata (1022 kg/ha P.D., la o productire de 7 t/ha s.u., recoltata la imbobocit-inflorit).

• Pe lânga proteina, lucerna contine cantitati mari de saruri minerale (Ca, K, Mg, Na), vitamine (A, B2, C, D, E, K) si substante extractive neazotate.

• La lucerna in stare prospata s-a constatat prezenta in compozitia sa chimica a saponinelor (0,3-1,8 % din s.u.), care se considera ca reprezinta cauza principala a aparitiei meteorizatilor la rumegatoare.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.

Sistematica si soiuri Face parte din :

– familia Fabaceae (Leguminosae), • tribul Trifolieae,

– genul Medicago, » care cuprinde 62 de specii, din care 11 se gasesc si pe teritoriul

tarii noastre. Dintre acestea prezinta importanta economica

ridicata doar trei specii: • Medicago sativa L., • M. falcata L. si • M. media Martyn. (M. varia sau M. hybrida), care au fost introduse in

cultura. In tara noastra se afla in cultura:

• Adonis • Fundulea 652• Granat • Selena • Triumf • Topaz

Lucerna albastra - Medicago sativa L. Cerintele fata de clima si sol• Are o plasticitate ecologica larga, insa potentialul ei productiv poate fi

pus in evidenta numai in anumite conditii pedoclimatice.• Suma de temperatura este de:

• 9000C pentru coasa I si • 800-8500C pentru coasele II si III.

• Are o mare rezistenta la seceta, chiar daca este o mare consumatoare de apa.• consuma :

• 700-800 unitati apa in cultura irigata si • 500-600 unitati la neirigat.

• Cele mai mari productii se realizeaza in zone cu precipitatii anuale de 500-650 mm, bine repartizate in timpul perioadei de vegetatie.

• Nu suporta baltirea apei la suprafata solului si nici excesul de apa din sol. • Pe terenurile unde apa freatica este la o adâncime mai mica de 1,2-1,5 m,

cresterea radacinilor si activitatea bacteriilor fixatoare de azot sunt mult stânjenite.

• Cele mai indicate soluri sunt :• cele profunde, permeabile, fertile, bogate in humus, cu activitate microbiana intensa, bine

aprovizionate in fosfor, potasiu si calciu, cu o reactie neutra sau slab alcalina, cum ar fi :– Cernoziomurile– solurile aluvionare– brun-roscate sau – brune.

• Valorifica bine si solurile slab saraturoase, drenate, precum si cele nisipoase.

• Nu sunt recomandate solurile acide, grele, argiloase, compacte si cu exces de umiditate.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Tehnologia de cultivare pentru furaj Rotatia. Nu este pretentioasa fata de planta premergatoare, dar se obtin rezultate

bune când se cultiva dupa plante care lasa terenul curat de buruieni. Cele mai indicate premergatoare sunt :

– cerealele de toamna si de primavara– plantele furajere anuale care elibereaza terenul pâna la sfârsitul verii.

Prasitoarele sunt considerate bune premergatoare pentru lucerna ce se seamana primavara, cu conditia sa elibereze terenul pâna la mijlocul toamnei.

Nu sunt bune premergatoare :• iarba de Sudan• Sorgul • hibrizii sorg x iarba de Sudan• hibrizii tardivi de porumb care elibereaza terenul târziu si lasa solul sarac in apa si

elemente nutritive. Nu trebuie sa urmeze dupa plante tratate cu erbicide triazinice in ultimii

3 ani, precum si dupa ea insasi decât dupa o perioada egala cu minimum o data si jumatate a timpului cât cultura a fost mentinuta pe acel teren.

Lucerna este o buna premergatoare pentru majoritatea plantelor de cultura, lasând solul curat de buruieni, bine structurat si bogat in elemente nutritive, in special azot si calciu.

Sunt indicate, in primul an dupa lucerna:• prasitoarele exigente fata de azot • plante rezistente la seceta

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Fertilizarea si amendamentarea• Dozele de azot pot fi de N40-60, aplicate primavara devreme sau

fractionat.• Fosforul si potasiul se aplica in functie de continutul solului

- 60-80 kg/ha.• Gunoiul de grajd este bine valorificat de lucerna pe toate

tipurile de sol. • Cele mai eficiente doze sunt de :

• 35-40 t/ha la neirigat si • 60-80 t/ha in regim irigat.

• Un rol important in nutritia plantelor de lucerna il au si microelementele:

• Molibdenul• Borul• sulful si • cobaltul

• Care stimuleaza procesul de fixare a azotului pe cale simbiotica• Fierul• manganul si • zincul

• Cu rol de catalizator in procesul de fotosinteza.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Lucrarile solului

Este foarte pretentioasa la modul de pregatire a terenului deoarece :• are seminte mici• adâncimea de incorporare a acestora in sol este mica• puterea de strabatere a plantelor este redusa.

Pe terenurile denivelate se recomanda ca inainte de aplicarea ingrasamintelor si efectuarea araturii sa se faca nivelarea, fara a disloca un strat de sol mai adânc de 10-15 cm.

Lucrarea se executa vara sau toamna cu nivelatoare (NT-2,8), dupa 1-2 treceri cu grapa cu discuri.

Aratura se face vara sau toamna, in functie de planta premergatoare, la 20-25 cm adâncime.

Lucerna cere un pat germinativ foarte bine pregatit, afânat la suprafata si bine asezat mai in profunzime. Primavara, când terenul permite, patul germinativ se pregateste cu agregatul de grape cu colti, prevazut cu bare metalice pentru nivelare sau cu combinatorul.

Dupa semanat, când solul este uscat in stratul superficial, se poate efectua un tavalugit usor al semanaturii.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Samânta si semanatul Samânta trebuie sa fie curata, libera de cuscuta, certificata biologic si cu

facultate germinativa ridicata. Pe solurile acide amendamentate si pe cele nisipoase se recomanda bacterizarea

semintelor de lucerna cu tulpini selectionate de Rhizobium meliloti, care determina sporirea productiei cu peste 30-50%.

Samânta de lucerna se trateaza impotriva daunatorilor (Sitona sp., Agriotes sp., Phytodecta fornicata) cu :

• Carbodan 35 ST (28 ml/kg)• Diafuran 35 ST (28 ml/kg) sau cu • Furadan 35 ST (28 ml/kg).

Epoca optima de semanat este :– primavara devreme, când temperatura solului la adâncimea de semanat este de 4-

50C. – Calendaristic, aceste conditii se realizeaza in prima jumatate a lunii martie in

sudul tarii si in a doua jumatate a lunii martie sau inceputul lunii aprilie in celelalte zone de cultivare a lucernei.

– se poate semana si la sfârsitul verii-inceputul toamnei, in conditii de irigare, când de la semanat pâna la intrarea in iarna insumeaza 850-11000C.

Semanatul se face cu :– semanatorile pentru cereale paioase– la 12,5-15 cm intre rânduri– utilizând o cantitate de samânta de 18-22 kg/ha– 750-1000 seminte germinabile la m2.– adâncimea de semanat este de 2-3 cm pe cernoziomuri, soluri brune si de 3-4 cm pe

soluri usoare.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Lucrarile de ingrijire• Distrugerea crustei se poate realiza cu:

– tavalugi inelari– tavalugi de lemn infasurati in sârma ghimpata– printr-o udare cu norma de 100-150 m3/ha.

• Completarea golurilor se face de obicei numai in anul I.• Combaterea buruienilor se realizeaza prin :

– metode preventive– agrotehnice si – chimice.

• Masurile agrotehnice se refera la :– folosirea ca premergatoare a culturilor putin imburuienate– efectuarea lucrarilor solului si de pregatire a patului

germinativ de buna calitate si la epoca optima– precum si la efectuarea cosirilor de curatire.

• Coasa de curatire este indicata numai in anul I si se face la imbobocitul lucernei, când buruienile nu au format inca seminte, la 10-15 cm de la sol, manual sau cu cositori mecanice.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Combaterea buruienilor monocotiledonate: • Eradicane (4-5 l/ha)• Diizocab (5-7 l/ha)• Balan (4-5 l/ha)• Lasso (3,5-5 l/ha) si • Dual (3-5 l/ha)

Aplicate preemergent, ultimele doua incorporate mai superficial in sol;• Fusilade sau • Targa (1,5-3 l/ha)

Aplicate postemergent. Distrugerea buruienilor dicotiledonate:

• Acetadin (5-7 l/ha)• Basagran (4-5 l/ha)• Aretit (5-7 l/ha)

Aplicate când lucerna are 3-5 frunze trifoliate. Se poate folosi si :

• Basagranul forte (2-2,5 l/ha in 300 l apa) • Pivot (0,7-1 l/ha) aplicat in faza de 2-4 frunze trifoliate

Care combate o gama larga de buruieni dicotiledonate si unele monocotiledonate. O problema deosebita o reprezinta combaterea cuscutelor, care uneori pot

compromite cultura. Din cele peste 200 specii ale genului Cuscuta, in tara nostra s-au identificat

18, mai raspândite fiind: • Cuscuta campestris• C. Europaea• C. Trifolii• C. epithymum si • C. epilinum.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Combaterea se poate realiza :• pe cale agrotehnica sau • chimica.

In primul caz se cosesc vetrele de cuscuta numai inainte de a forma seminte si se razuieste solul pâna la 1-2 cm adâncime. Plantele cosite se pot da in furajare, iar pamântul razuit se aduna in gramezi in afara culturii.

Pe cale chimica cuscutele se combat prin stropiri cu solutie de :

• Aretit• Acetadin• Reglone sau• Dibutox, in concentratie de 1-4 %, folosind 1 l solutie la m2.

Tratamentul se face numai pe vetrele de cuscuta, când dupa cosit lastarii de lucerna si filamentul de cuscuta au reaparut.

Rezultate foarte bune s-au obtinut prin folosirea erbicidului Pivot, aplicat pe toata suprafata, la circa doua saptamâni dupa rasarirea lucernei, in doza de 1 l/ha.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa se realizeze prin :• metode agroculturale si mai putin prin • metode chimice pentru a reduce cheltuielile si poluarea solului.

Cele mai raspândite boli sunt: • Pythium de Baryanum (caderea plantelor)• Erysiphae pisi f. sp. medicaginis (fainarea lucernei)• Pseudopeziza medicaginis (patarea bruna a frunzelor)• Uromices striatus (rugina lucernei)• Fusarium oxisporum f. sp. medicaginis (vestejirea fuzariana a plantelor).

Pentru loturile semincere se recomanda tratamente in vegetatie cu produsele :• Tecto (1,5 kg/ha)• Fundazol sau • Benlate (0,5 kg/ha).

Principalii daunatori ai lucernierelor sunt:• Ottiorrhynchus ligustici (gargarita radacinilor)• Tychius flavus (gargarita semintelor)• Sitona ssp. (gargarita frunzelor si radacinilor de leguminoase)• Phytodecta fornicata (gândacul rosu al lucernei)• Subcoccinella 24-punctata (buburuza lucernei)• Contarinia medicaginis (musculita galicola a florilor).

Comabaterea:• masuri agrotehnice• metodelor biologice • in loturile semincere,efectuarea a trei tratamente cu insecticide piretroide:

» Fastac 10 CE - 150 ml/ha» Karate 2,5 CE - 300 ml/ha, administrate in 300 l apa.

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Grapatul se efectueaza pe lucernierele imbatrânite, cu grape cu discuri, in scopul intineririi acestora prin afânarea superficiala a solului si fractionarea coletelor.

• Lucrarea se efectueaza la sfârsitul verii sau primavara. Irigarea:

– se recomanda o udare la inceputul lui aprilie cu 500-600 m3/ha. – în timpul vegetatiei, normele de udare nu trebuie sa depaseasca 600-700 m3/ha pe solurile

permeabile si – 500 m3/ha pe cele mai putine permeabile. – în cazul semanatului lucernei la sfârsitul verii-inceputul toamnei, se impune o udare de

rasarire, cu o norma de 300-350 m3/ha. Recoltarea, depozitarea si conservarea• in anul I de vegetatie se recolteaza in intervalul cuprins intre sfârsitul fazei de imbobocire

si mijlocul fazei de inflorire.• in anul II de vegetatie si in urmatorii se recolteaza in intervalul dintre mijlocul fazei de

imbobocire si inflorirea a 20-25% din plante. • intârzierea recoltarii duce la scaderea continutului plantelor in proteina, fosfor si potasiu,

la sporirea procentului de celuloza si impregnarea acesteia cu cantitati din ce in ce mai mari de fenoli. Fenolii inhiba dezvoltarea microorganismelor utile din rumenul animalelor, diminuând consumabilitatea si digestibilitatea furajului.

• in conditii de neirigare se pot realiza 2-4 coase/an, iar pe terenurile irigate, 4-6 coase/an. Conservarea lucernei se poate realiza prin:

– uscare sau insilozare Uscarea se poate efectua :

• pe cale naturala• cu ajutorul curentilor de aer sau • cu instalatii speciale pentru deshidratare pe cale industriala

Lucerna albastra - Medicago sativa L.Tehnologia de cultivare pentru furaj

Uscarea pe cale naturala se face :• pe sol• pe suporturi sau • prin balotare.

Tehnologia traditionala de pregatire a fânului pe sol este urmatoarea: • recoltarea cu coasa, cu cositori mecanice sau cu vindroverul• uscarea in brazde timp de 8-10 ore• intoarcerea brazdelor• iar dupa inca 10-12 ore se aduna in capite de 150-200 kg• dupa 1-2 zile se transporta la locul de depozitare.

Tehnologia de pregatire a fânului de lucerna pe suporturi se practica in zonele relativ umede si este asemanatoare cu cea de pregatire a fânului de pe pajistile naturale. Prin aceasta metoda se obtine un fân de buna calitate, cu un continut mai mare in proteine si caroten

Productia. • Cele mai mari productii, la semanatul de primavara, se obtin in anii

2-4 de folosinta si in fiecare an la prima coasa. • La coasa a II-a se realizeaza circa 50-60% din productia coasei I, iar

la a III-a, 25-30%. Productiile sunt de :

• 30-40 t/ha masa verde la neirigat si • 50-60 (80) t/ha la irigat.

• Productia de fân este de 25-28% din cea de masa verde.

Tehnologia de cultivare a lucernei pentru samânta

Tehnologia de cultivare a lucernei pentru samânta Samânta de lucerna se poate obtine din:

• culturile obisnuite pentru furaj sau • din culturi special infiintate in acest scop.

Rotatia• cele mai potrivite premergatoare sunt ;

– culturile care elibereaza terenul devreme, cum ar fi :• mazarea• cartofii timpurii• orzoaica si • cerealele de toamna.

Fertilizarea• la stabilirea sistemului de fertilizare se va avea in vedere

evitarea lastaririi abundente. • nu se indica fertilizarea cu azot, iar premergatoarele sa nu fi

primit gunoi de grajd• ingrasamintele cu fosfor sunt recomandate pe toate tipurile de

sol si in toti anii• dozele orientative de fosfor sunt de 60-80 kg/ha. • Lucrarile solului sunt asemanatoare cu cele de la cultura pentru

furaj.

Tehnologia de cultivare a lucernei pentru samânta

Sămânţa şi semănatul Semanatul se face:

• primavara devreme in tehnologia traditionala si • la inceputul toamnei in tehnologia intensiva, timp in care lucerna va forma 2-3 lastari

scurti.

Calendaristic, epoca optima de semanat in tehnologia intensiva corespunde cu intervalul 1-12 septembrie in zonele de câmpie si 25 august-5 septembrie in cele colinare.

La semanatul de primavara:– desimea este de 150-200 seminte germinabile la m2– cantitatea de samânta de 2,5-3 kg/ha– distanta intre rânduri de 50-60 cm– iar adâncimea de semanat de 1,5-2 cm.

La semanatul de la inceputul toamnei:• desimea optima este :

– de 200-250 seminte germinabile la m2

• când se seamana la 50-60 cm intre rânduri • folosind o cantitate de 4-5 kg/ha samânta sau

– de 500 seminte germinabile la m2• la 25 cm intre rânduri • când se utilizeaza o cantitate de samânta de 10-12 kg/ha.

• Adâncimea de incorporare a semintelor este de 2-2,5 cm. In cazul utilizarii de samânta drajonata:• desimea poate fi de :

– 80-100 seminte germinabile la m2• când se seamana la 20-25 cm intre rânduri sau

– 20-50 seminte germinabile la m2 Când se seamana la 50-60 cm intre rânduri

Tehnologia de cultivare a lucernei pentru samânta

Lucrarile de ingrijire

Sunt asemanatoare cu cele la cultura pentru furaj, acordându-se o atentie deosebita asigurarii unor conditii optime pentru rasarire, precum si combaterii buruienilor, bolilor si daunatorilor.

In combaterea buruienilor, pe lânga folosirea erbicidelor, la semanatul in rânduri rare se recomanda efectuarea de prasile mecanice sau manuale.

Prima prasila mecanica se face la adâncimea de 4-5 cm si la 5-6 cm distanta de rândurile de plante, când lucerna este bine inradacinata si are 1-2 lastari. La prasila a 2-a, ce se face când lucerna are 30-35 cm inaltime.

Pentru obtinerea de samânta :• se folosesc lucernierele din anii 1-3, in functie de tehnologia aplicata.

Pentru zonele mai secetoase si la practicarea tehnologiei intensive se recomanda obtinerea de samânta la coasa I.

In anii cu primaveri bogate in precipitatii se recomanda recoltarea coasei I pentru furaj si realizarea de samânta la coasa a II-a.

Tehnologia de cultivare a lucernei pentru samânta

• Recoltarea pentru samânta se face:• când 75-80% din pastai s-au brunificat:

– intr-o singura faza sau – in doua faze. – in primul caz se aplica un tratament cu desicantul Reglone, in doza de 3,5-4,5 l/ha, cu 4-5 zile inainte de recoltare.

In cel de al doilea caz se face intâi cosirea plantelor cu vindroverul, iar dupa 3-4 zile insorite se treiera cu combina echipata cu ridicator de brazda, când plantele sunt bine uscate (orele 11-19).

Productiile de samânta pot fi de :– 200-400 kg/ha la tehnologia traditionala si de – 700-1000 kg/ha la tehnologia intensiva, pe terenuri irigate.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Importanta Originar din zona Marii Mediterane, s-a extins in cultura mai

intâi in Europa si apoi in celelalte continente. In tara nostra trifoiul rosu a fost cultivat pentru prima

data in Transilvania, la sfârsitul secolului al XVIII-lea. In prezent, trifoiul rosu se cultiva in toate continentele

chiar daca are o plasticitate ecologica inferioara lucernei, ocupând o suprafata de circa 15 mil. ha, din care 1/3 in SUA, in timp ce in tara noastra se cultiva pe 123,7 mii ha.

Trifoiul rosu se foloseste in hrana animalelor sub forma de:• masa verde• fân • faina de fân sau • nutret insilozat.

Fânul de trifoi contine circa :• 14,5% proteina bruta• 20,4% celuloza bruta• 22-26 mg caroten/kg furaj si • cantitati insemnate de vitamine (B, C, D, E etc.).

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Sistematica si soiuri Trifoiul rosu face parte din :

– familia Fabaceae • tribul Trifolieae

– genul Trifolium » care cuprinde 250 de specii, din care 45 au fost identificate

si pe teritoriul tarii noastre. Specia Trifolium pratense L. cuprinde doua subspecii:

– ssp. eupratense cu trei varietăţi:• var. sativum cu doua forme de baza:

– forma praecox si – forma serotinum

• var americanum • var. spontaneum Wilk. (trifoiul rosu salbatic), raspândita

spontan pe teritoriul tarii noastre, cuprinde 10 forme. – ssp. frigidum are doua varietati:

• var. nivale si • var. frigidiforme, cuprinzând genotipuri cu tulpini scunde,

ascendente, bine adaptate la conditiile pedoclimatice din etajul alpin.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Materialul biologic ce exista in cultura este reprezentat de :

– câteva populatii locale: • de Transilvania • de Suceava si

– soiuri autohtone:• Select• Napoca Tetra• Apollo Tetra• Dacia Tetra• Roxana• Flora• Roxana

– si soiurile straine:• Maro (D)• Pirat• Triel (F) • Verdi (F)• Vesna

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L. Cerinte fata de clima si sol• este mai pretentios decât lucerna fata de elementele climatice, dar mai putin

exigent fata de sol• este o planta bine adaptata la climatul umed si racoros• pentru parcurgerea fenofazelor pâna la inceputul infloritului sunt necesare

800-9000C, iar pâna la maturarea semintelor 1200-14000C. • este foarte pretentios la regimul hidric, dând rezultate bune in zonele cu

precipitatii de peste 600 mm. • rezistenta redusa la seceta se datoreste sistemului radicular mai putin profund

decât la lucerna.• Trifoiul rosu este sensibil la excesul de apa din stratul biologic activ al

solului, dar si la baltirea apei la suprafata. Cele mai potrivite pentru cultura trifoiului rosu sunt solurile:

– mijlocii, profunde, permeabile, bogate in humus si calciu, cu pH peste 6,0. Aceste conditii pot fi intâlnite pe :

– soluri brune de padure– cenusii si pe – podzoluri secundare– cernoziomuri, când se asigura un regim hidric corespunzator

• Nu se recomanda solurile nisipoase si cele cu pH peste 7,5 si cele puternic acide.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Rotatia Se cultiva dupa plante care elibereaza terenul devreme

si-l lasa curat de buruieni. Sunt preferate :

• prasitoarele fertilizate organic• culturile furajere anuale• cerealele de toamna si de primavara.

Nu se recomanda :• prasitoarele târzii• cele tratate cu erbicide triazinice• leguminoasele perene• precum si revenirea pe aceeasi sola la mai putin de 3-4 ani, datorita

fenomenului de ,,oboseala a solului”. Dupa trifoi gasesc conditii bune de dezvoltare ;

– culturile exigente fata de azot si care au o perioada scurta de vegetatie, cum ar fi:• porumbul siloz• hibrizii de porumb semitimpurii pentru boabe• cartoful timpuriu• plantele furajere anuale.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Fertilizarea si amendamentarea Se recomanda :

– 40-50 kg N, pe solurile cu un continut in humus mai mic de 1,5%:• la culturile in amestec cu graminee, când trifoiul participa cu mai putin de 50%,

doza de azot poate creste la N100-120.– dozele de ingrasaminte cu fosfor sunt de 90-100 kg/ha, aplicate o data la

doi ani– ingrasamintele cu potasiu sunt 60-80 kg/ha K2O– gunoiul de grajd se aplica plantei premergatoare sau direct culturii de

trifoi, pe solurile acide, slab permeabile, in doza de 30-40 t/ha. Pe solurile acide, cu pH <5,8-6,0, se recomanda administrarea de

amendamente calcaroase, in doze de 5-6 t/ha, o data la 6-7 ani. Lucrarile solului• lucrarile pentru pregatirea patului germinativ trebuie sa

asigure o buna maruntire si nivelare a solului, care favorizeaza o rasarire uniforma si rapida

• in general, trifoiul rosu se cultiva sub planta protectoare, iar lucrarile solului care se efectueaza, trebuie sa satisfaca si exigentele trifoiului

• când semanatul se face fara planta protectoare, lucrarile solului sunt asemanatoare cu cele de la lucerna.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L. Samânta si semanatul• Samânta trebuie sa fie descuscutata, sanatoasa, cu puritate si capacitate

germinativa ridicata• Epoca de semanat este :

– primavara devreme, când utilajele agricole pot intra pe teren. – la cultivarea cu planta protectoare de primavara, semanatul se face :

• dupa amestecarea semintelor de la cele doua culturi • sau se seamana intâi planta protectoare si apoi perpendicular pe rândurile acesteia trifoiul rosu

– când planta protectoare este o cereala de toamna, primavara devreme se grapeaza cultura si imediat se seamana trifoiul, dupa care se tavalugeste

• Norma de samânta la planta protectoare se reduce cu 20-30%.• in zonele colinare umede sau in regim irigat, trifoiul se poate semana si la

sfârsitul verii sau inceputul toamnei (20 august-5 septembrie). • cantitatea de samânta utila in cultura pura este de 18-20 kg/ha• desimea de 1000 seminte germinabile la m2 si o suprafata de nutritie de 10-16

cm2/planta.• semanatul se realizeaza cu semanatori universale• distanata dintre randuri la 12,5-15 cm intre rânduri • adâncimea de 1,5-2 cm pe solurile mai grele si de 2-3 cm pe solurile cu

textura mai usoara

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L. Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire sunt asemanatoare cu cele de la lucerna, dar cu multe particularitati pentru combaterea buruienilor la cultivarea cu planta protectoare.

Când planta protectoare este o cereala de toamna, pentru a evita stânjenirea trifoiului de catre erbicide, se folosesc doze mai mici cu 20-25%:

• Basagran (2-2,5 l/ha), in faza optima pentru planta protectoare, deoarece este bine tolerat de trifoi Când planta protectoare este o cereala de primavara, combaterea buruienilor se poate face prin aplicarea :

– Basagranului (2-2,5 l/ha) in faza de infratire a cerealei– daca se foloseste Icedin, se impune semanarea trifoiului la circa 20-25 zile dupa insamântarea cerealei– Pivot, in doza de 0,6-0,7 l/ha, aplicat la 2-3 saptamâni dupa rasarirea trifoiului.

Cele mai frecvente boli intâlnite in cultura trifoiului sunt :• arsura bacteriana (Xanthomonas alfalfae Dowson)• fainarea (Erysiphe martii Lév.)• patarea bruna a frunzelor (Pseudopeziza trifolii Fuck.)• mana (Peronospora trifoliorum de Bary.)• antracnoza (Gloeosporium caulivorum Kirchn.) si • rugina trifoiului (Uromyces trifolii Lév.)

Pentru combaterea acestora se utilizeaza metodele agroculturale si cele chimice recomandate la cultura lucernei. • in cultura trifoiului actioneaza un numar mai redus de daunatori decât la lucerna, mai des intâlniti fiind :

• gargaritele florilor de trifoi (Apion apricans Hbst., A. aestivum Germ.). • in acest caz se recomanda la culturile semincere efectuarea a doua tratamente:

• primul la imbobocire• al doilea la sfârsitul infloritului

• Cu Fastac 10 CE (150 ml/ha), Decis 2,5 CE sau Karate 2,5 CE (300 ml/ha). • Consumul specific la trifoi este de 500-700 mm/an, maximul fiind in lunile iunie-august, când consuma 4-5 mm/zi. • Se apreciaza ca 1 mm precipitatii produce 21-22 kg substanta uscata sau 100 kg masa verde.• In culturile semanate la sfârsitul verii se aplica o udare de rasarire de 300-350 m3/ha. • In toamnele secetoase se impune ca dupa 7-8 zile sa se mai aplice o udare de 350-400 m3/ha. • In timpul vegetatiei se recomanda udari la intervale de 10-12 zile in lunile iulie-august si la 15-18 zile in mai-

iunie, in afara perioadelor ploioase, cu norme de 600-650 m3/ha.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L. Recoltarea, depozitarea si conservarea La trifoiul semanat in ogor propriu, recoltarea plantelor in anul I de

vegetatie se face pe parcursul perioadei de inflorire, la toate coasele, iar in anii umatori, la mijlocul fazei de inflorire.

De obicei se realizeaza doua coase si o otava. Când trifoiul se cultiva cu planta protectoare, recoltarea in anul I se

face o singura data, cu 4-5 saptamâni inainte de intrarea in iarna, pentru a permite plantelor sa-si formeze un sistem radicular viguros si sa acumuleze cantitati mari de substante de rezerva.

Conservarea fitomasei de trifoi rosu se poate face sub forma de;– fân sau de – furaj insilozat.

Pregatirea fânului se face ca la lucerna, iar metoda de uscare se alege in functie de conditiile climatice ale zonei in care se afla cultura.

Conservarea trifoiului prin insilozare este mai facila decât a lucernei, datorita continutului mai ridicat al plantelor de trifoi in zaharuri solubile (10-11%, fata de 5-7% la lucerna) si a puterii tampon mai reduse.

Pentru realizarea unui siloz de buna calitate se recomanda lasarea plantelor in brazda 1-2 zile, pâna ce continutul in substanta uscata ajunge la 30-38%, apoi se toaca si se insilozeaza dupa metodele cunoscute.

Pentru grabirea fermentatiei lactice se indica utilizarea preparatului Lactosil (0,2%), ca si la lucerna.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Productia

In zonele favorabile de cultura se pot obtine 6-10 t/ha s.u. (30-50 t/ha m.v.).

Tehnologia de cultivare a trifoiului rosu pentru samânta Producerea de samânta presupune cunoasterea anumitor particularitati

biologice, cum ar fi: • cerintele relativ modeste fata de apa• comparativ cu cultura pentru furaj• lastarirea este mai redusa decât la lucerna, • plantele sunt mai rezistente la cadere, • polenizarea poate fi facuta in proportie mai mare decât la lucerna de catre albina domestica

Pentru realizarea unor productii ridicate de samânta se impune infiintarea de culturi destinate numai producerii de samânta

Plantele premergatoare pentru culturile semincere de trifoi rosu sunt asemanatoare cu cele de la cultura pentru furaj.

Se recomanda solurile bine drenate, profunde, insorite, cu textura mijlocie si fertilitate moderata. Revenirea pe aceeasi sola trebuie sa se faca dupa un numar de ani cel putin egal cu timpul de folosire.

Trifoiul rosu este mai putin pretentios fata de continutul solului in fosfor decât lucerna.

Se recomanda 50-80 kg/ha P2O5 si 50-80 kg/ha K2O, pe solurile acide. Nu se recomanda aplicarea de ingrasaminte cu azot direct semincerilor de

trifoi. Gunoiul de grajd aplicat plantei premergatoare.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L. Semanatului:

– in tehnologia clasica se face primavara devreme, când terenul permite intrarea utilajelor agricole.

– in tehnologia intensiva se face :• intre 5-15 august, in zonele colinare umede si • intre 25 august - 10 septembrie, pe terenurile irigate din sudul tarii

• la 50-60 cm intre rânduri, fara planta protectoare• cu o norma de 3-4 kg/ha• se poate semana si la 25 cm intre rânduri, folosind 10-12 kg/ha samânta• semanatori universale SUP-21, SUP-29 • adâncimea de incorporare a semintelor este de 1,5-2 cm când semanatul se

face primavara si de 2-2,5 cm când se insamânteaza la sfârsitul verii-inceputul toamnei.

Combaterea buruienilor se realizeaza prin :• folosirea erbicidelor si • efectuarea de prasile mecanice.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate: • Diizocab (6-7 l/ha)• Eradicane (6-7 l/ha)

• Incorporate in sol odata cu pregatirea patului germinativ, sau alte erbicide antigramineice.

Buruienile dicotiledonate:• Pivot (0,6-0,8 l/ha), aplicat in faza de rasarire a buruienilor dominante sau cu • Basagran (2-2,5 kg/ha), aplicat in faza de rozeta a buruienilor.

• La culturile semanate in rânduri rare (50-60 cm) se efectueaza 2-3 prasile mecanice, prima când plantele de trifoi au 10-15 cm, apoi la intervale de 12-15 zile.

Trifoiul rosu - Trifolium pratense L.

Combaterea daunatorilor, in special a gargaritei florilor (Apion apricans), se face prin doua tratamente cu :

• Lindatox 1,5 (25 kg/ha)• Pinetox 10% (25 kg/ha) primul la imbobocire, iar al doilea dupa 10-12 zile.

Irigarea semincerilor de trifoi rosu se impune pe terenurile din sudul tarii, sudul Moldovei, Dobrogea si Câmpia de Vest.

• Se aplica 1-2 udari de rasarire cu 300-350 m3/ha, apoi la inceputul imbobocirii plantelor, o udare cu 400-450 m3/ha si dupa 12-14 zile inca o udare cu 450-500 m3/ha.

• in zonele colinare cu veri secetoase, recoltarea pentru samânta se face la coasa I, ca si in cazul loturilor semincere de pe terenurile irigate din sudul tarii.

• in zonele colinare mai umede, recoltarea pentru samânta se face la coasa a II-a, prima coasa recoltându-se pentru furaj la inceputul imbobocirii.

Loturile semincere din cultura intensiva se mentin in cultura 1-2 ani, recoltarea realizându-se la coasa I sau a II-a, in functie de conditiile climatice.

• in primul caz plantele se cosesc cu vindroverul, când 80-85% din capitule s-au brunificat, apoi dupa 3-4 zile se treiera cu combina echipata si reglata corespunzator.

• in cel de-al doilea caz se impune tratarea culturii cu un desicant (Reglone 5 l/ha) când 80% din capitule au culoarea bruna, apoi dupa 5-6 zile se face recoltarea direct din lan cu combinele E 514 sau E 524.

• in conditii favorabile se pot realiza 300-500 kg/ha samânta.

Sfecla furajera - Beta vulgaris L. ssp. crassa D.B.

ImportantaHrana animalelor:

•se folosesc radacinile tuberizate •si frunzele, in stare proaspata.

Corpul tuberizat al sfeclei furajere reprezinta un valoros furaj suculent, cu:– 8-14% substanta uscata, – bogat in hidrati de carbon,

1 kg s.u. echivaleaza cu 1 UN.

Sfecla furajera - Beta vulgaris L. ssp. crassa D.B.

Sistematica si soiuri• soiuri plurigerme:

– Eckdogelb, – Eckdorot, – Titan Poly, Ursus Poly si Polifurajer 2,

• monogerme: – Abondo, Bolero, – Dimonogal, Jamon, – Monro, Kiwi, Krakus si Vermon

Rotatia Cele mai bune premergatoare sunt:

• cartoful,• cerealele paioase,• plantele anuale si • perene furajere si leguminoasele.

Dupa lucerna, se va cultiva in anul al doilea sau al treilea de la destelenire.

• Nu suporta monocultura din cauza aparitiei unor boli specifice si a atacului de daunatori.

• Poate reveni pe acelasi teren dupa patru ani daca solul nu a fost infestat cu nematozi si dupa 6-8 ani in cazul infestarii.

Nu sunt bune premergatoare:– culturile de porumb boabe si in special porumbul tratat cu erbicide triazinice, – iarba de Sudan, sorgul, – cele care parasesc terenul toamna târziu

Sfecla furajera - Beta vulgaris L. ssp. crassa D.B.

Fertilizarea se recomanda :– 80-120 (200) kg/ha N, – 50-70 kg/ha fosfor – si 40-60 kg/ha potasiu,

Dozele de gunoi de grajd sunt :– 30-40 t/ha in cultura neirigata – si 40-60 t/ha in cultura irigata

Lucrarile solului Aratura la 25-30 cm adâncime, imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare, fiind

urmata de nivelarea terenului. • pregatirea patului germinativ se face cu combinatorul sau grapa cu colti, evitându-se lucrarea cu

grapa cu discuri, deoarece favorizeaza uscarea stratului superficial al solului si incorporarea prea adânca a semintelor.

Samânta si semanatul Epoca: 7-8oC, Desimea:

– de 80 000 plante/ha pentru culturile neirigate – si de 100 000 plante/ha in conditii irigate.

Distanta intre randuri:– 45-50 cm intre rânduri, iar pe urma rotilor tractorului la 60-70 cm– sau la distanta uniforma de 50-60 cm intre toate rândurile.

Norma de samânta:– plurigerma, segmentata si slefuita : 9-12 kg/ha, – iar monogerma genetic: 4-6 kg/ha

Adancimea de semanat: – 2-3 cm pe solurile mai grele si reci – si 3-4 cm pe solurile mai usoare

Masini de semanat: SPC

Sfecla furajera - Beta vulgaris L. ssp. crassa D.B.

Lucrarile de ingrijire Se tavalugeste si dupa 10-12 zile, Prasila oarba, cu cultivatorul echipat cu discuri de protectie a rândurilor si

cutite tip sageata, când planta indicatoare a marcat rândurile Raritul la distanta de 20-25 cm intre plante pe rând se face când acestea au 2-3

frunze, Prasila a doua se efectueaza imediat dupa lucrarea de rarit si apoi inca 1-2

prasile Buruienile Erbicide:

• Betanal compact (4,5 l/ha), • Butiran 1/1 CE (6-10 l/ha), Diizocab 70 (6-10 l/ha), • Fusilade 250 EC (2-3 l/ha), RO-NEET CE (4-6 l/ha), • Dual 960 EC (3-6 l/ha) si Venzar WP (1-2 kg/ha).

Combaterea bolilor• putregaiul inimii sfeclei, mana sfeclei, fainarea sfeclei, se recomanda

tratamentul glomerulelor cu:• Dithane M45 PUS (8 kg/t) • sau Vitavax 200 PUS (3 kg/t),

• iar in timpul vegetatiei se fac tratamente cu:• Benlate 50 WP, Derosal 50 WP 90,3 kg/ha,

• pentru combaterea fainarii si cercosporiozei. Daunatorii• paduchele, gargarita, puricii se combat prin tratarea glomerulelor cu:

– Seedox (10 kg/t) sau Promet (25l/t) • sau prin stropiri, la densitati mari (20-25 exemplare/m2), cu :

– Dursban (1,5 l/ha) sau Sinoratox (3,5 l/ha)

Sfecla furajera - Beta vulgaris L. ssp. crassa D.B.

Irigarea• o udare de rasarire cu 150-200 m3/ha ,• in timpul perioadei de vegetatie 5-6 udari, cu norma de udare de 500-

600 m3/ha • in regiunile cu precipitatii mai mari, scade numarul udarilor la 3-4,

cu norma de udare de 400-500 m3/ha Recoltarea, depozitarea si conservarea• maturitatea fiziologica, • manual sau cu dislocatorul, Silozurile pot avea dimensiuni de:

– 1,5-3 m latime, – 1,5-2 m inaltime – si 20-25 m lungime,

Silozurile pot avea dimensiuni de:• 1,5-3 m latime• 1,5-2 m inaltime si • 20-25 m lungime.

• Pe mijlocul silozului, in lungul acestuia, se executa un canal lat de 40-50 cm si adânc de 30-40 cm, care se acopera cu un gratar

Productii• 100-130 t/ha – neirigat,• 170-200 t/ha - irigat.

INSILOZAREA FURAJELOR

Importanta insilozarii furajelorConservarea nutreturilor prin insilozare prezinta, fata de alte metode, o serie de avantaje:

• pastreaza cea mai mare parte din substantele nutritive;

• se imbunatatesc insusirile nutritive ale unor furaje grosiere;

• pierderile de substante nutritive sunt mici; • permite depozitarea unor cantitati mari de furaje si cu un continut mai mare de apa;

• realizarea unor economii de forta de munca; • pericolul de producere a incendiului este foarte mic;

• furajele insilozate in conditii bune se pot pastra de la un an la altul.

Categoriile de furaje insilozate

Categoriile de furaje insilozate Dupa continutul in apa in momentul insilozarii, se deosebesc trei

grupe de nutreturi murate: – silozul, – semisilozul, – semifânul.

Silozul este un furaj ce contine peste 70% apa. Sub aceasta forma se conserva plantele care au un continut mare de glucide solubile, usor insilozabile, cum ar fi:

• porumbul, • iarba de Sudan, • sorgul etc..

Semisilozul. Pentru realizarea acestui furaj, plantele, dupa recoltare, ramân pe câmp pâna ce continutul in apa ajunge la 55 (60)-65 (70)%, dupa care se toaca si se transporta la locul de insilozare. Pierderile de substante nutritive in câmp cresc, dar scad cele din timpul prepararii si pastrarii.

Semifânul se caracterizeaza printr-un continut in apa in momentul insilozarii de 45 (50) - 55 (60)%, iar pierderile totale de substante nutritive sunt cele mai scazute.

Procesele biochimice din timpul insilozarii

Procesele biochimice din timpul insilozarii In masa furajului in timpul insilozarii au loc:

• procese biologice si • biochimice

Procesele biologice• Dupa recoltare, respiratia celulelor continua cât timp se

gaseste aer in masa furajului. Prin respiratie, glucidele solubile sunt oxidate, rezultând apa, bioxid de carbon si energie.

• Dupa epuizarea oxigenului din aerul existent in siloz, are loc respiratia intracelulara, oxigenul fiind furnizat din procesul de reducere a substantelor proprii din furaj.

• In urma acestui proces se formeaza CO2, NH3, apa, cantitati mici de alcooli, acizi grasi, metan si o cantitate insemnata de caldura. Acest proces inceteaza dupa moartea celulelor in urma acumularii de CO2 in furajul insilozat.

• Daca nu se iau masuri de oprire a proceselor de respiratie, temperatura in siloz se poate ridica la 60-700C sau mai mult.

• In acest caz, pe lânga pierderile insemnate de substante nutritive, nutretul se caramelizeaza, isi pierde suculenta, substantele proteice se coaguleaza si devin greu digestibile si in plus exista pericolul de incingere si chiar autoaprindere a nutretului.

Procesele biochimice

Procesele biochimice• Dupa moartea celulelor se produce plasmoliza continutului celulelor, ceea

ce permite o dezvoltare puternica a microorganismelor care favorizeaza desfasurarea proceselor de fermentatie.

• In masa furajului au loc, in principal:• fermentatie lactica, dar si fermentatii secundare: • acetica, • butirica si • alcoolica.

Fermentatia lactica prezinta cea mai mare importanta, deoarece duce la acumularea acidului lactic, agent conservant, de care depinde calitatea nutretului insilozat.

• Fermentatia lactica este produsa de bacteriile lactice (Streptococus, Leuconostoc, Lactobacillus, Pediococus), care transforma glucidele in acid lactic si cantitati mici de acid acetic, succinic, formic si propionic.

• In functie de continutul in glucide solubile, plantele se pot imparti in : – plante ce se insilozeaza usor :

» porumbul, » sorgul, » iarba de Sudan, » hibridul sorg x iarba de Sudan, » raigrasul aristat, » secara de nutret, » varza furajera, » floarea soarelui etc.;

– plante care se insilozeaza greu:» lucerna, » trifoiul, » borceagul cu peste 50% mazariche;

Tehnologia insilozarii furajelor

Faza optima de vegetatie pentru recoltarea plantelor • Pentru o consevare corespunzatoare si realizarea unui

furaj de buna calitate, este necesar ca recoltarea plantelor sa se efectueze când se inregistreaza productia maxima din punct de vedere cantitativ si prezinta cel mai mare continut de substante nutritive.

• Umiditatea plantelor trebuie sa fie de 60- 70% sau mai redusa, in functie de planta care se insilozeaza si felul nutretului murat pe care dorim sa-l obtinem (siloz, semisiloz, semifân).

• Astfel, porumbul intruneste conditii optime privind suculenta, cantitatea si calitatea productiei, in faza de lapte-ceara, aceasta fiind considerata faza optima de recoltare pentru siloz a porumbului neirigat.

• Faza optima de recoltare in vederea insilozarii este diferita in functie de specie, conditiile de cultivare si categoria de siloz pe care dorim sa o realizam

Tehnologia insilozarii furajelor

Recoltarea si transportul• Recoltarea plantelor se face mecanizat, preferându-se

utilajele, care concomitent cu taierea, executa si tocarea nutretului. Ritmul de recoltare trebuie corelat cu posibilitatile de transport si insilozare.

• Transportul nutretului la locul de insilozare se face cu mijloace prevazute cu dispozitive pentru descarcarea automata si in numar suficient, in vederea umplerii silozului intr-un timp cât mai scurt.

• Un siloz de 500-1000 tone trebuie incheiat in 5-10 zile. • Dupa descarcare, masa tocata se niveleaza in straturi de

30-35 cm grosime si se taseaza, in mod continuu, de la primul la ultimul strat, cu tractoare pe senile sau pe roti echipate cu pneuri duble si lama nivelatoare.

• La vârf, silozul se lasa cu coama, pentru usurarea scurgerii apei, dupa care se acopera cu diferite materiale (folie de material plastic, taitei de sfecla, paie, baloturi de paie etc.) pentru mentinerea conditiilor de anaerobioza realizate prin tasare

Metode de insilozare

Metode de insilozareSe cunosc mai multe metode de insilozare:

•insilozarea la cald,•insilozarea la rece, •insilozarea prin folosirea de aditivi si

•insilozarea cu umiditate scazuta.

Insilozarea la cald

Insilozarea la cald• Este putin utilizata in practică, deoarece

pierderile de substante nutritive digestibile ajung la 20-30%. Temperatura ridicata (>300C) favorizeaza dezvoltarea bacteriilor de fermentatie butirica, iar insusirile organoleptice ale nutretului se inrautatesc.

• Tehnologia de insilozare se prezinta astfel: nutretul bine tocat, cu o umiditate de peste 70%, se aseaza in straturi de 1,5-2 m grosime. in timp de 1-2 zile, temperatura din masa silozului se ridica la 50-600C, dupa care se taseaza si se aseaza straturile urmatoare, procedându-se in acelasi mod pâna ce se umple silozul, când se izoleaza de mediu prin acoperire.

• Prin aceasta metoda, incarcarea unui siloz dureaza mai mult, iar calitatea este mult inferioara decât in cazul insilozarii la rece.

Insilozarea la rece (obisnuita)

Insilozarea la rece (obisnuita)• Se practica la plantele cu un continut de apa

de peste 70%, bogate in glucide solubile, dar si la plantele care se insilozeaza mai greu, prin adaugarea unor nutreturi bogate in zaharuri, in scopul ridicarii continutului in glucide solubile la circa 12,6-16,1%.

• Din punct de vedere tehnologic, plantele se recolteaza din câmp cu combine speciale, care executa taierea si o maruntire cât mai fina prin tocare si se aseaza in siloz in straturi succesive.

• Temperatura in masa silozului se ridica la 25-300C, iar pierderile prin oxidare sunt mult mai mici fata de insilozarea la cald (circa 12-17%).

Insilozarea prin folosirea de aditivi

Insilozarea prin folosirea de aditivi Se recomanda in cazul conservarii furajelor sarace in glucide solubile.

Tehnologia este asemanatoare cu cea obisnuita, cu deosebirea ca la nutreturile insilozate se adauga diferiti aditivi pentru a mari continutul in zaharuri fermentescibile sau pentru a scadea aciditatea din masa insilozata la valori de pH sub 4,5.

Produsele ce se pot folosi ca aditivi pot fi impartite in trei grupe:

– aditivi furajeri, – chimici si – biologici.

Insilozarea cu umiditate scazuta Insilozarea cu umiditate scazuta Reprezinta un procedeu modern aplicat pe scara larga la insilozarea

nutreturilor bogate in proteine si cu continut mai redus in glucide fermentescibile, in special la leguminoase perene, dar si la graminee, fiind practic si foarte economic, cu pierderi mici de substante nutritive.

Metoda se bazeaza pe reducerea umiditatii prin ofilire, purtând denumirea si de metoda ofilirii.

In functie de umiditatea plantelor la insilozare se pot realiza urmatoarele tipuri de furaje:

• semisilozul si • semifânul.

Semisilozul se obtine din insilozarea culturilor pure de leguminoase sau graminee de nutret

– lucerna, – trifoi, – iarba de Sudan, – sorg x iarba de Sudan sau a – culturilor in amestec de graminee si leguminoase.

Tehnologia prevede reducerea continutului furajului in apa la 55-65%, prin lasarea in brazde pentru ofilire timp de 4-24 ore, in functie de durata si intensitatea luminii solare, precum si de tehnologia recoltarii. La plantele recoltate cu vindroverul si zdrobite in proportie de circa 90%, pierderea apei pâna la continutul de 60% se poate realiza in numai 4-5 ore de insolatie puternica si 8-10 ore de nebulozitate accentuata, iar la plantele recoltate cu cositoarea purtata, in 10-15 ore de insolatie puternica si 20-24 ore pe timp noros.

Semifânul este produsul realizat prin insilozarea plantelor cu umiditate de 45-55%. Tehnologia de preparare a semifânului este asemanatoare cu cea aplicata la semisiloz, cu deosebirea ca ofilirea in câmp este mai intensa, realizându-se in timp de 24-48 ore. O atentie deosebita trebuie acordata maruntirii cât mai fine a plantelor, indepartarii aerului prin tasare, umplerii cât mai rapide si izolarii cu folii de material plastic.

Aditivi furajeri Aditivi furajeri Se pot utiliza produsele:

• uruieli de porumb, orz, ovaz, in cantitati de 50-100 kg/t de material vegetal; • fân tocat sau paie tocate in proportie de 10-30% din masa ce se insilozeaza, pentru reducerea

umiditatii; • melasa deshidratata, in cantitate de 20-40 kg/t de material proaspat, pentru insilozarea

leguminoaselor fara ofilire in prealabil; • melasa solutie, diluata cu 1-2 parti apa, in proportie de 2-4%; • zahar furajer in proportie de 2%; • graminee bogate in glucide fermentescibile, tot pentru insilozarea leguminoaselor, in

proportie de 1,5-2 parti graminee la o parte leguminoase bine tocate. • Aditivi chimici

Pentru conservarea plantelor greu insilozabile se pot folosi diferiti aditivi chimici, cum ar fi:

• acizi organici sau anorganici, • precum si unele preparate (Metabisulfitul, sarea “Kofa”, Microacid) cu actiune bacteriostatica

pentru organismele ce provoaca fermentatia butirica. In tarile scandinave se practica metoda Virtanen, care consta in stropirea

silozului cu un amestec de acid sulfuric (15%) si acid clorhidric (85%), diluat cu apa in raport de 1 parte amestec la 7 parti apa. Se folosesc 5-7 l solutie la 100 kg material de insilozat, in functie de continutul plantelor in glucide solubile, doza mai mare fiind pentru leguminoase.

Solutia Virtanen scade pH-ul mediului sub 4,0, inhiba respiratia celulara si inlatura microflora indezirabila. Metoda este insa dificila, iar silozul rezultat poate sa provoace decalcifieri in organismul animal.

Metabisulfitul de sodiu si sarea “Kofa” inhiba fermentatia butirica, dar nu impiedica proteolaza si nici pierderile de substante nutritive. Se administreaza in cantitate de 0,3-0,5 kg la 100 kg masa insilozata.

Rezultate bune se obtin prin folosirea preparatului românesc “Microacid”, sub forma de pulbere, obtinut prin trecerea acidului sulfuric pe rumegus de lemn.

Aditivi biologici

Aditivi biologici• Din aceasta grupa face parte preparatul biologic românesc pe baza de bacterii acidolactice de tipul “Lactosil”, care este utilizat in multe tari pentru imbunatatirea proceselor fermentative din plantele furajere insilozate, dar si direct in hrana tineretului animal pentru prevenirea tulburarilor gastrointestinale comune.

• Preparatul contine culturi de bacterii acidolactice din genul Lactobacillus si se prezinta sub forma lichida (15-18% s.u.) sau semiumeda (55-60% s.u.).

• Se foloseste in cantitate de 1 l sau 1 kg la 1 tona de furaj insilozat, bine tocat (sub 3-5 cm), respectând intocmai si celelalte reguli de insilozare.

Calitatea furajului insilozat Calitatea furajului insilozat Calitatea silozului depinde de o multitudine de factori, dintre care prezinta importanta

deosebita urmatorii: • valoarea nutritiva a materialului ce se insilozeaza, • tipul de siloz, • tehnologia aplicata, • metoda de insilozare folosita etc..

Aprecierea calitatii nutretului murat se realizeaza organoleptic si prin analize chimice, urmarindu-se o gama larga de indici.

Se recomanda ca la aprecierea calitatii silozului sa se analizeze urmatoarele insusiri: – culoarea, – mirosul, – gustul, – structura, – valoarea pH, – continutul in acizi si – raportul dintre acestia etc..

Se apreciaza ca nutretul este de calitate buna daca:• are o culoare apropiata de aceea a plantelor din care a provenit, • un miros placut (de pâine proaspata, de mere coapte), • un gust acrisor-dulceag, aromat, • o structura apropiata de cea initiala a plantelor, • valoarea pH intre 3,8-4,5, • cantitatea totala de acizi intre 1,5-2,5%, din care cel putin 2/3 sa fie acid

lactic, acidul acetic maximum 1/3, iar acidul butiric sa lipseasca.

CONVEERUL VERDE

Conveerul verde reprezintă un sistem de organizare a producerii furajelor verzi care să permită furajarea animalelor numai cu masă verde pe tot parcursul perioadei de vegetaţie.

Conveierul verde se clasifică

Conveierul verde se clasifică în funcţie de: Sursa de furaj:a. natural - sursa o reprezintă doar pajiştile

permanente (în zona montană);b. artificial - sursa o reprezintă pajiştile

artificiale, culturile anuale şi perene furajere;c. mixt sursa o reprezintă pajiştile permanente,

pajiştile artificiale, culturile anuale şi perene furajere.

Categoria de animale pentru care se întocmeşte:a. pentru taurine (cel mai frecvent);b. pentru ovine (mai rar);c. pentru suine (foarte rar).

Etapele alcătuirii unui conveier verde

• Etapele alcătuirii unui conveier verde• Stabilirea duratei (în zile) şi a perioadei calendaristice pentru conveierul verde;

• Calcularea necesarului de nutreţ verde şi suculent pe zi, decade şi luni, pentru specia, categoria şi numărul de animale din unitate, fermă, etc;

• Alegerea sortimentului de plante furajere care vor intra în componenţa conveierului verde şi stabilirea elementelor tehnologice privind epoca de semănat, durata de timp până la folosire, a producţiei şi calcularea suprafeţei necesare fiecărei culturi.

Durata şi perioada calendaristică a conveierului

• Durata şi perioada calendaristică a conveierului depinde de zona naturală, fiind de 168-178 zile în stepă (15 IV - 1-10 X), 159-164 zile în silvostepă (20-25 IV - 30 IX), 80-100 zile în zona forestieră (15 V - 5-25 IX).

• Necesarul de furaj verde se calculează pe baza normelor de furajare pentru specia şi numărul de animale la care se organizează conveierul verde. Necesarul de furaj verde, rezultat din calcul se majorează cu 10-15% pentru a compensa eventualele nerealizări de producţii.