cursurile strategii si pol macro

7/21/2019 Cursurile Strategii Si Pol Macro

http://slidepdf.com/reader/full/cursurile-strategii-si-pol-macro 1/509

Cap.1.Economia şi statul

.1. Concepţii privind raportul dintre stat şi economie

n istoria gândirii economice sunt consemnate si raporturile statului cu societatea şi economia.

Filozofii chinezi şi indieni acordă un interes deosebit pentru bogăţie, proprietate, intervenţia statului.

Filozofii şi istoricii musulmani au prezentat ciclul politic ca pe un fenomen capabil sa induca ciclulinanţelor publice şi in consecinta ciclul economic.

Mercantilismul, manifestat în ţările europene între umătatea secolului al !"I # lea şi sfârşitul secolului al!"II # lea, sustine intervenţia statului în scopul creşterii avu ţiei naţionale, prin intensificarea comertuluinternational. Intervenţia statului ca miloc de sporire a bogăţiei naţionale este specifică politicilor denspiraţie mercantilistă.

Fata de mercantilisti fiziocraţii au promovat un liberalism moderat, iar mai tarziu curentul liberal ia o atitudineritica faţă de politică intervenţionistă a statului in economie

$conomistii clasici au susţinut forţele pieţei în rezolvarea problemelor economice de bază % alocareaesurselor , distribuirea veniturilor& şi au avertizat asupra posibilelor consecinţe economice şi politice

negative determinate de intervenţia statului in economie.

'.(mith, părintele teoriei economice clasice, a pus bazele teoretice fundamentele ale liberalismuluiconomic şi a argumentat teoretic necesitatea unui rol limitat al statului în economie.

Filozoful ). *entham ,fondator al utilitarismului şi unul dintre profeţii statului bunăstării, a anticipatdezvoltarea asigurărilor sociale de stat.

.(. Mill se pronunţă pentru restrângerea implicarii autorităţiilor publice în afacerile comunităţ ii. +n

oncepţia sa, obiectivele primare ale statului constau in securitatea persoanei şi ustiţia între indivizi-.



utorul ratei dobânzii& şi, mai ales, promovarea unui program guvernamental de investiţii proprii. 1rinmbinarea pârghei fiscale cu cea monetară se creau premise pentru asigurarea unor preţuri relativ stabile înondiţiile utilizării depline a forţei de muncă.

'şadar, dereglarea mecanismelor economice a condus la elaborarea teoriilor diriismului, în cadrul cărora seemarcă 8e6nesismul. Ideea centrală a acestei teorii este aceea a preintâmpinării unor fenomene negative

inflaţie, şoma, crize economice& prin intervenţia activă a statului în viaţa economică. 1e această bază seonstituie orientarea economică denumită intervenţionalism statal.

n perioada postbelică se intensifica necesitatea ca noile orientări economice să ofere soluţii corespunzătoareurmatoarelor probleme0 creşterea economică, degradarea mediului înconurător, controlul preţurilor şialariilor, datoria publică, deficitul balanţelor comerciale şi de plăţi ş.a.

n literatura economică occidentală incepe sa se accepte tot mai mult utilitatea unei teorii a economieieglării. 9urentele actuale de inspiraţie liberală % adepţii diferitelor variante de neoliberalism, monetarism,au ai teoriei economiei ofertei& atribuie dezechilibrele manifestate în economiile ţărilor dezvoltatentervenţiei statului în domeniul veniturilor, preţurilor, creditului, economisirii ş.a.

n concep ţia lui Milton Fridman, orice form ă de intervenţie în economie este considerată ca o intervenţ ien circula ţia monetară, crizele economice nereprezentând altceva decât dereglări ale acesteia. $l a încercată demonstreze că rolul dominant în procesul economic revine banilor, iar stabilitatea monetară ar fi premisasenţială a stabilităţii economice. 9onform aprecierilor sale, interventia statului înregistreză o tendinţă de

diminuare.

James Tobin % deţinător al 1remiului :obel pentru economie, ca ş i M. Friedman& se pronunţă pentru opreciere nuanţată a ponderii cheltuielilor statului în produsul naţional brut, în funcţie de nevoile şi

priorităţile ţării, de condiţiile e;istente etc. $l propune o realizarea unei distincţii între rolul macroeconomic i cel microeconomic al statului. $l sustine rolul activ al statului prin intermediul băncii centrale de stat şi, înazuri ustificate, prin intermediul politicii fiscale. ). <obin optează pentru o intervenţie în sfera

microeconomică numai atunci când pieţele nu sunt capabile să/şi îndeplinească funcţiile sau cândmonopolurile elimină concurenţa.

Paul Samuelson, autorul sintezei neoclasice, sustine ca intervenţia statului în economie ar trebui să fie cât maiimitat ă şi indirectă, sa aibe ca obiectiv principal echilibrarea ofertei cu cererea totală, în scopul asigurării uneireşteri economice echilibrate în condiţiile unui nivel înalt al ocupării forţei de muncă şi stabilităţii preţurilor.



PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com



.2. Cauzele implicării statului in activitatea economica

ntensificarea interventiei statului in economie este determinată de un comple; de factori 0

asigurarea echilibrului i stabilităţii economiei!

nsu"icienţa iniţiativei #rivate $n unele domenii de activitate de interes general!.

atis"acerea nevoilor colective ale societăţii #rin asumarea res#onsabilitatii de către stat%asigurări siasistenţă socială& asistenţă medicală & #rograme educaţionale '!

"inanţarea de către stat a cheltuielilor #entru a#ărarea naţională!

endinţa de e(tindere i am#li"icare a e(ternalităţilor!

ncurajarea #roducerii bunurilor economice de calitate $n con"ormitate cu as#iraţiile consumatorului i sădescurajarea consumului de #roduse dăunătoare!

asigurarea ordinei de dre#t cores#unzătoare unei eta#e din evoluţia economică!

modi"icările conjuncturale intervenite $n economia mondiala.

nterventiei statului trebuie analizata si implementata diferentiat de la o ţară la alta, de la o perioadă la alta.

n acest sens vor fi luate in consideratie 0 tradiţii istorice, forma de organizare statală, mărimea geografică,populaţia, potenţialul economic, ponderea sectorului de stat ş.a.

nterventiei statului in economie este ustificata numai daca statul are ca#acitatea de a #reveni a#ariţia unor dezechilibre $n domeniul "inanţelor #ublice& creterii #reţurilor& omajului& de"icitului e(tern.

.3. Forme de implicare a statului în activitatea economică



(tatul se implica in economie printr/o multitudine de forme de acţiuni si instrumente pentru realizareaobiectivelor propuse.

>omeniile principale în care se manifestă implicarea statului sunt0 cheltuielile guvernamentale& sistemul dem#ozite i ta(e& activitatea legislativă i sectorul #ublic.

Cheltuielile

guvernamentale asigura subvenţionarea armatei , sustinerea

ctivităţilor publice,

plata

uncţionarilor publici. 9heltuielile guvernamentale se

oncretizează în achiziţiile statului de bunuri i servicii şi în #lăţi de trans"er . 1entru satisfacerea nevoilorale, statul utilizează bunuri şi servicii pentru a căror realizare sunt consumate resurse productive care s/ar

putea folosi în sectorul privat. 1lăţile de transfer reprezintă plăţi efectuate de către stat catre beneficiari carenu furnizează bunuri şi servicii. +n acestă categorie se înscriu programele de asistenţă medicală şi socială,plata autorului de social, compensaţiile de şoma, plăţile de binefacere ş.a.

Impozitele şi taxele constituie modalitatea principală de formare a veniturilor statului. 1rin construcţiaistemului de ta;e şi impozite, statul poate influenţa0 cererea şi oferta de bunuri şi servicii, veniturile

populaţiei şi agenţilor economici, realizarea unor investiţii

Reglementările şi controlul guvernamental constituie o componentă a mecanismului de implicare înconomie a statului 9adrul uridic, legislativ şi instituţional face posibil ca statul să impună restricţii $n

domeniul #roducerii anumitor bunuri& să limiteze e"ectele e(terioare i nedorite rezultate din anumite#rocese de #roducţie& să limiteze e"ectele e(terioare i nedorite rezultate din anumite #rocese de #roducţie&ă normeze #reţurile unor bunuri i servicii i& #rin aceasta& să in"luenţeze veniturile acţionarilor .a.




(tatul poate avea si calitatea de intre#rinzător , întreprinderile de stat constituind o veche realitate . +nprincipal, sectorul public s/a constituit pe calea naţionalizărilor, a unor investiţii speciale şi ponderea sadiferă de la o ţară la alta.

Programarea economică este o formă distinctă de intervenţ ionism statal care utilizează metode şi

nstrumente adecvate. +n cadrul acestora, un rol important îl deţin calculul economic %folosit pentru stabilireavariantei optime de utilizare a resurselor&, contabilitatea naţională& schiţele de creştere, modelelemacroeconomice şi prognozele economice şi sociale.

.4. Reglarea şi intervenţia pulică

Intervenţia economică a statului reprezintă un aspect al procesului reglării statale. 9oerenţa eforturilortatului de reglare impune realizarea de strategii politice ?eglare este concomitent politică, economică şiocială, ea permite statului să evite disfuncţionalităţi maore ale sistemului social.

n sens larg" intervenţia statului în viaţa socială este considerată un #output$ al statului. %rinnterventia statului se realizează interesele particulare.%rin politicile promovate de stat devine posiilăeproducerea pe termen lung a ordinii sociale şi reducerea tensiunilor dintre interesele contradictorii.

9onte;tul social/politic şi economic determina obţinerea unor rezultate diferite ale aceluiaş i tip de intervenţietatală.'şadar, sublinierea importanţei intervenţiei statului trebuie corelata cu evidenţierea condiţ iilor, factorilori a situa ţiilor economice şi politice în care se realizează. 'cest proces are un caracter foarte dinamic, înonformitate cu tensiunile sociale e;istente, sensibilitatea opiniei publice, precum şi cu scadenţele electorale.

radul de intervenţie în economie depăşe şte simpla reglementare a conducerii activitaţii economice.'mploarea sa este mult mai vastă decât simpla adaptare a actelor normative sau colectare a ta;elor şimpozitelor. >e altfel, în epoca modernă s/au înregistrat aspecte maore ale intervenţionismului statal0

modificări în obiectul intervenţiei %trecerea de la educaţie şi să nătate publică la alte teme, precum venituri şiocuinţe&, apariţia politicilor de management, ceea ce a însemnat deplasarea intervenţiei către reglarea

operaţiunilor din economie.

n mod tradiţional, se disting două aspecte ale intervenţiei statului0 primul se referă la com#onenţa socială %familie,ănătate, solidaritate ş.a.&, iar al doilea, la intervenţia economică. 'ceste două tipuri de acţiune statală nu sunt totalndependente, modificarea raportului dintre ele realizându/se în raport de atitudinea adoptată faţă de problemeleconomice.



(tatul şi instituţiile publice deţin o putere de reglare considerabilă. Interventia lor multiformă în funcţionareaconomiei a contribuit la adaptarea structurilor economico/sociale la cerinţele evoluţiei economiei şi aletapelor acesteia. (e apreciază, de altfel, că interferenţele statului cu piaţa liberă au vizat cu predilecţieatisfacerea unor nevoi sociale. 1rin aceasta, nu se contestă relevanţa multor acţiuni publice din punct de

vedere al eficienţei şi echităţii operaţiunilor de piaţa.

ntervenţia publică se concretizează în măsurile adoptate în scopul atingerii unor obiective negarantate deistemul de piaţă. $a include acele politici conuncturale şi structurale care influenţează condiţiile generalele producţiei şi schimbului.

n anumite cazuri, e;presiile @intervenţia economică a statului@ şi @politica economică@ sunt consideratenterşanabile, pornind de la procesele şi practicile care pot e;plica necesitatea şi modalităţile intervenţiei.

'stfel, intervenţia constituie rezultatul unor procese generale ale formării politicii economice.




.&. Rolul economic al statului

ntervenţia statului în domeniul economic constituie una dintre cele mai vechi tradiţii începând cu secolul al!"I/lea dar, mai ales, după revoluţia industrială.

9a urmare a vitezei crescânde a schimbărilor şi a creşterii numărului @actorilor@ din sistemul economic, activităţile statale auevenit tot mai numeroase şi diversificate, însă diversitatea şi particularităţile diferitelor economii naţionale fac necesară tratareauanţată, ferită de generalităţi a rolului economic al statului. <otodată, acest rol trebuie analizat de la e;istenţa celor două concepţiirivind statul în economie0 statul $n sens strict& având la bază o concepţie restrictivă, potrivit careia statul se identifică cudministraţiile publice centraleB statul $n sens larg& cuprinzând şi administraţiile publice locale şi organismele securităţii sociale. 1eaza unei asemenea delimitări trebuie apreciate natura, amploarea, instrumentele şi implicaţiile intervenţiei statului în viaţaconomică.

Măsura tradiţională care argumentează rolul economic al statului este ustificată de ponderea prelevariloriscale şi a cotizaţiilor sociale. 1rin aceasta, interventia statului a vizat două aspecte corelate, cel socialfamilie, societate ş.a.& şi intervenţia economică.

1entru o lungă perioadă de timp, cheltuielile publice ale statului erau destinate fmanţării unor activităţimenţinerea ordinii, ustiţia şi aparărea naţională&, corespunzatoare @statului andarm@.

n prima umatate a secolului al !!/lea s/a dezvoltat intervenţia economică şi socială a statului. (ituaţia specifică

erioadei postbelice, creşterea preocupărilor statului pentru a asigura simultan ocuparea deplină, creştereaconomică şi ustiţia socială au contribuit la instaurarea în 7CAD a )statului*#rovidenţă ). +n sens strict şi istoric,cesta desemnează intervenţia statului în domeniul social prin intermediul securităţii sociale, care vizează

garantarea unui anumit venit persoanelor afectate de riscuri sociale %accidente de muncă, boli, şoma, bătrâneţetc.&. (tatul/providenţă %Eelfare (tate&, sau statul bunastării, este acela care fumizează miloacele materiale

necesare acestei protecţii colective. >ar cheltuielile pentru protecţia socială nu e;plică decat o parte a intervenţieiociale a statului. <otodată, acesta spriină creşterea economică şi ocuparea, asigurând orientarea producţiei.

n concordanţă cu mărimea gradului de intervenţie a statului s/au conturat mai multe ti#uri de sisteme economice care

u e;ercitat influenţe determinante asupra alocării resurselor şi distribuirii veniturilor. 'stfel, pe parcursul secolului al!!/lea, a apărut şi s/a dezvoltat economia mi(tă& caracterizată prin coe;istenţa miloacelor specifice pieţei de alocare aesurselor cu manifestarea sectorului public. <recerea la un asemenea tip de economie s/a produs datorită e;tinderiictivităţilor şi creşterii rolului statului. 'cesta şi/a e;tins permanent obiectivele, preluând unele funcţii care anteriorrau realizate de sectorul privat sau sectorul de piaţă al economiei. +conomia sectorului #ublic are drept obiect detudiu analiza efectelor cheltuielilor publice şi impozitelor asupra sistemului economic. 1rezintă importanţă, aşadar,

determinarea efectelor pe care sectorul public le are asupra alocării resurselor în sectorul privat sau de piaţa, precum şisupra distribuirii bunăstării în întreaga economie. asemenea caracteristică a economiilor moderne impune analiza

nuanţată a rolului economic al statului în sectorul public şi în cel privat.

9a atare, literatura economică defineşte rolul economic al statului în urmatoarele direcţii0 alocarea e"icientă a resurselor& asigurarea distribuirii corecte a resurselor i stabilizarea macroeconomiei.



<otuşi, în concepţia multor economişti, statul îndeplineşte şi rolul de a corecta imperfecţiunileinsuficienţele& macroeconomice ale economiei de piaţă. 'stfel, sunt relevate în teoria economică şase marii#uri de im#er"ecţiuni ale #ieţei& care reprezintă tot atatea raţiuni ce ustifică intervenţia statului0 ciclul defaceri, bunurile publice, e;ternalităţile, insuficienţa informaţiilor, monopolul şi puterea pieţei, redistribuirea

veniturilor şi bunurile de merit.




>e altfel, foarte puţini economişti contestă ideea că statul, în mod teoretic, poate să imbunătăţească procesulde alocare a resurselor prin corectarea imperfecţiunilor pieţei, dar mulţi contestă realizarea practică a acestuideziderat. 1rintre alţii, Milton Friedman şi )ames *uchanan argumentează că este mai verosimil ca înpractică statul să nu reuşească să aloce mai eficient resursele decât o fac pieţele.

$;istenţa mai multor categorii de imperfecţiuni ale pieţei determină, în concepţia lui ?. '. Musgrave,manifestarea rolului statului în mai multe direcţii0 rolul de alocare %repartizare& a resurselorB rolul dedistribuţie, concretizat în asigurarea echităţii şi ustiţiei sociale a distribuirii veniturilor şi bunăstării înondiţiile sistemului de piaţăB rolul de stabilizare, prin intervenţia în economie cu autorul politicilor

bugetare, fiscale şi monetare pentru a rezolva probleme ce ţin de inflaţie, şoma, dezechilibre ale balanţelorde plăţi ş.a.B rolul regulator, concretizat în elaborarea sistemului general de legi care să orientezeomportamentui agenţilor economiei.

n acelaşi timp, este recunoscută şi e;istenţa anumitor imperfecţiuni ale intervenţiei statale& precum şi faptulă, uneori, programele guvemamentale pot actiona mai puţin eficient. +n principal, slăbiciunile activităţiitatale ţin de faptul că intervenţia constă în schimbări care sunt de multe ori impracticabile, de dificultatea destabili clar obiectivele politicilor guvemamentale, birocraţia care însoţeşte activitatea guvernului ş.a. Mai

mult, cei care evidentiaz ă slaba eficienţă a intervenţiei statale susţin că statul serveşte interesele grupurilorputemice ale societăţii, precum şi interesele private ale politicienilor şi birocraţilor.

'ceasta demonstrează că, deopotrivă, piaţa şi statul reprezintă instituţii imperfecte. ptimizarea sistemuluiconomic trebuie să pornească insă de la o evaluare corectă a imperfecţiunilor, iar opţiunea privind ponderea

uneia sau alteia dintre aceste instituţii %piaţă sau stat& trebuie să aibă drept criteriu numărul şi amploareamperfecţiunilor.Funcţiile pe care poate sau trebuie să le îndeplinească statul au constituit o temă în urul căreia s/u născut controverse între economişti, sociologi şi politologi.9oncepţia politică despre stat reprezintă elementul

definitoriu în stabilirea funcţiilor sale economice. $laborarea unei tipologii a acestor funcţii reprezintă o tentativăemerară, pornind tocmai de la diversitatea abordărilor privind statul.:u puţine sunt cazurile în care funcţiile suntratate nediferenţiat, eludând domeniul specific al activităţii statale, nivelul de e;ercitare, miloacele şinstrumentele de realizare ş.a.'tunci când se referă la activitatea statului în domeniul proceselor economice,ermenul de @intervenţie@ este preferat celui de @funcţiune@. 1rimul termen, susţin unii autori, poate fi utilizatentru a releva relaţia dintre stat şi economie. 'ceastă op ţiune se ustifică prin faptul că se referă la un set dectivităţi sau rezultate care pot sau nu să se manifeste, precum şi prin caracterul său mai fle;ibil şi posibilitatea deevidenţia că prezenţa statului în activitatea economică ia forme variate, naţionale şi transnaţionale.Funcţiile

tatului pot fi grupate într/o varietate de forme, unele regăsindu/se în mai multe categorii. +ntr/o altă abordare, seealizează o anumită corespondenţă între funcţii şi tipurile de cheltuieli guvemamentale. 'ceastă optică estergumentată printr/un obiectiv utilitar, şi anume indicarea domeniilor guvemamentale în care programele deheltuieli pot fi austate, alături de posibilitatea cunoaşterii surselor pe care se fundamentează politică fiscală.

'nalizele consacrate funcţiilor statului pun în evidenţă mobilitatea şi posibilitatea transferului unora dintre eleătre piaţă. >emonstrându /se caracterul perfectibil al statului şi pieţei, se sugerează preferinţa pentru aceaategoric de instituţie care, la un moment dat, oferă cele mai puţine insuficienţe. 'semenea tipuri de comparaţieonduc la concluzia că anumite funcţii pot fi încredinţate sectorului privat.

n privinţa funcţiilor asumate de stat e;istă opinii diferite. Gnii argumentează că statul trebuie să asigurenumai acele bunuri ş i servicii care nu pot fi furnizate de către pieţe. 1entru altii, nu ar trebui să e;iste limite



n definirea obiectivelor statului, deoarece acesta reprezintă întruchiparea dorinţei cetăţeniIor şi este e;presiaprocesului politic.




<eoria alegerilor publice, care studiază modul în care statul diriează economia şi îşi determină alegerile sale,ace distincţie între rolul normativ al statului / adică tipurile de funcţii economice pe care statul trebuie să şie asume / şi analiza pozitivă, care îşi propune descrierea comportamentului statului. +n bună măsură,conomiştii au preluat clasificarea funcţiilor generale ale statului elaborată de ?. '. Musgrave0 alocareaficientă a resurselor, distribuţia corectă a veniturilor şi stabilizarea macroeconomică.

$conomiştii americani 1. (amuelson şi E. :ordhaus tratează atât funcţiile economice ale statului, cât şiuncţiile economice esenţiale pe care şi le asumă statul într/o economie mi;tă modernă0

(tabilirea cadrului legal care să asigure reglarea economiei de piaţă. >e remarcat evoluţia continuă a acestuiadru legal, care condiţionează comportamentul economicB

ntervenţii asupra alocării de resurse în scopul de a ameliora eficienţa economicăB

(tabilirea de programe pentru îmbunătăţirea repartizării veniturilorB

(tabilizarea economiei cu autorul politicilor macroeconomice. (tabilizarea economiei constituie funcţiaconomică cea mai recentă asumată de statele occidentale. +n aceste ţări este necesară îmbinarea optimă auncţiilor statului cu reglarea pieţei. 'stfel, maoritatea preţurilor şi a cantităţilor la nivel individual sunt

determinate de piaţă, în timp ce statul orientează economia în ansamblul său cu autorul programelor de

mpozitare, de cheltuieli şi de reglare monetară.

Gn rol important revine autorităţilor publice în corectarea nu numai a insuficienţelor microeconomice ale pieţeipoluare, bunuri publice ş.a.&, ci şi a insuficienţelor macroeconomice ale economiei de piaţă. (e porneşte de laremisa că economia de piaţă este inerent instabilă, iar comportamentul public vizează instrumente de politicăconomică utilizate pentru a promova stabilitatea macroeconomică. 'cestea includ politici de impozitare şiheltuieli, politici referitoare la controlul banilor, ratelor dobânzii şi pieţelor fmanciare ş.a.

$;istă şi opinia care contestă caracterul instabil al economiei private ş i care susţine că, în bună măsură, şomauli inflaţia se datorează erorilor de politică economică . 1rin aceasta, se atrage atenţia că programele

guvernamentale pot acţiona mai puţin eficient.

?olul economic al statului se realizează la nivel micro şi macroeconomic. 9ele patru roluri economice pot fiezumate astfel0 alocare, distribuire, reglare şi stabilizare. >acă primele trei se e;ercită la nivel

microeconomic, rolul de stabilizare are un conţinut macroeconomic. >e remarcat, de asemenea,nteracţiunea acestor roluri indiferent de nivelul la care se realizează. 'stfel, acţiunea politicii fiscale,

aracteristica rolului stabilizator, presupune schimbări în programele de impozitare şi cheltuieli publice, ceeae afectează distribuirea veniturilor.



n ciuda comple;ităţii formelor de guvemamânt, e;istă anumite funcţ ii de bază, comune tuturor statelor. +nimp însă, au evoluat atât volumul funcţiilor, cât şi amploarea operaţiunilor realizate. $;istă, aşadar, un settandard al funcţiilor care este aplicabil maorităţii statelor. Gnele sunt insuficieţe ale pieţei, altele nu.

<reptat, la funcţiile de bază s/au adăugat altele noi, destinate să contribuie la ridicarea bunăstării societăţii.

Funcţiile e;ercitate şi care definesc conţinutul rolului economic al statului pot fi compatibile sauonflictuale. 'stfel, cheltuielile pentru combaterea şomaului au, deopotrivă, obiective economice şi sociale,nsă nu toate obiectivele guvernamentale sunt compatibile. ?edistribuirea venitului, în mă sura în careontribuie la reducerea investiţiilor, poate afecta politică de stimulare a creşterii economice.

n unele ţări, e;ercitarea anumitor funcţii revine integral autorităţilor centrale sau poate fi transferatăutorităţilor locale. +n ţări cu guverne federale %(.G.'., ermania, India, :igeria&, realizarea funcţiilor poate

eveni guvernelor federale, statale şi locale.




(cindarea şi volumul funcţiilor realizate vor fi determinate de sistemul politic şi economic, precum şi denivelul dezvoltării economice.

>in punctul de vedere al naturii efectelor lor asupra sistemului economic, modalităţile de intervenţie publică seot clasifica astfel0 intervenţii incitative %organizarea pieţelor, promovarea concurenţei şi controlul

monopolurilorB corectarea e;ternalităţilorB coordonarea anumitor comportamente ale agenţilor economici&Bntervenţii productive %producţia publică şi concurenţa cu sectorul privat, producţia publică de monopol, comenziublice, furnizarea de bunuri colective&B intervenţii redistributive %formarea de venituri şi asigurarea echităţii,edistribuirea de venituri prin impozite directe şi transferuri&.

<ipurile de intervenţii publice se schimbă de la o etapă la alta. (tatul a urmărit întotdeauna obiectiveconomice, chiar dacă acestea nu au fost e;plicite şi au fost e;primate în termeni noneconomici. <otuşi,olul său de manager al economiei, cu scopuri e;plicite şi certe, s/a dezvoltat după al doilea război mondial.

'şadar, această funcţie a managementului economic este relativ nouă.

nstrumentele de intervenţie, respectiv mecanismele utilizate în situaţiile în care se ustifică acţiunea publicău devenit tot mai diversificate, iar manipularea lor, tot mai frecventă. +n scopul stimulării politicilorconomice se utilizează modele economice tot mai sofisticate.

(tabilirea tipurilor şi a instrumentelor de realizare a intervenţiei statului trebuie să se subordoneze cerinţei deinstitui un grad optim al acesteia. 1e bună dreptate, se consideră că problema esenţială nu o constituie

educerea globală a intervenţiei, ci sporirea eficienţei sale.



Cap.2.%olitica economică

2.1. Conceptul de politică economică

Politicile macroeconomice& adică intervenţiile statului #entru a corija dezechilibre susce#tibile de a a"ecta economia naţională& desemnează un ansamblu de decizii luate de #uterile #ublice menite să atingă& #rin utilizarea unor instrumente diverse& obiective sigure #rivind situaţia economică. >in acest enunţ se detaşează trei elemente caredefinesc conţinutul acestui concept0 adoptarea deciziilor de politică economică,obiectivele urmărite şi instrumentele folosite. 'stfel, deciziile de politică economică sunt

luate de autorităţile economice şi monetare dintr/o ţară.

$conomia contemporană se caracterizează prin coe;istenţa sectorului public cu cel privat,ceea ce defineşte aşa/numita economic mi;tă. In aceste condiţii trebuie precizat că politicăeconomică nu se substituie deciziilor privateB ea nu se confundă cu economia #ublică& care sereferă la activităţile economice pe care statul le întreprinde în contul propriu, sub propriaresponsabilitate, de unde apelativul tot mai frecvent de economie a sectorului #ublic. ?ezultade aici importanţa deciziilor luate de stat în sectorul său de activitate, in conte;tulinstrumentelor permanente ale politicii economice. 'şadar, aceste decizii influenţează

ansamblul activităţii economice şi, în sens invers, va fi posibilă modificarea echilibruluieconomic al ansamblului în serviciul economiei publice.

2.2. +iectivele şi tipologia politicilor economice

+n primul rând,politică economică trebuie să răspundă unor finalităţi certe, care îşi ausorgintea în marile obiective de natură politică şi socială. >eşi e;istă numeroase

obiective, acestea pot fi sintetizate în patru categorii principale, reprezentate grafic prin@careul magic@ şi stabilite de economistul britanic :icholas 5aldor. $le sunt0 ocuparea,creşterea economică, stabilitatea preţurilor şi echilibrul e;tern %balanţa e;ternăechilibrată&.

Mult timp asemănată cu o politică de menţ inere a concurenţei pure şi perfecte, politicaeconomică va începe să influenţeze evoluţia naturală a activităţii economice odată curevoluţia 8e6nesiană sau perspectiva conform căreia economia de piaţă nu tinde în modspontan către echilibre satisfăcătoare. $a era atunci calificată ca o politică de stabilizare,

apelativ moştenit din tradiţia anglo/sa;onă.



Instrumentele politicii economice sunt numeroase şi diverse. $le corespund marilordomenii ale economiei, însă cele două instrumente tradiţionale sunt considerate a fi politică bugetară şi fiscală şi politică monetară. 'lături de acestea, o anumită pondere o

deţin politica veniturilor %adică acţiunea puterilor publice asupra formarii venituriloragenţilor economici&, politicile concurenţei, politicile schimbului ş.a. +n plus, puterile publice dispun de alte numeroase miloace de acţiune %reglementarea, întreprinderile publice ş.a.&.

9u referire la economie ca ştiinţă a alocării resurselor rare, politica economică este percepută ca o opţiune a guvernului în funcţie de condiţiile activităţii economice şi înscopul satisfacerii anumitor obiective.




>emersul logic al reprezentării politicii economice se caracterizează prin e;istenţa maimultor etape0

definirea scopurilor politicilor economice. $le sunt caracterizate prin următoareletrăsături0 sunt numeroase, ambigue, contradictorii %vezi dilema inflaţie/şoma& şi deseoridificil de prevăzut într/o manieră operatorie %ce rată de creştereL&B

precizarea instrumentelor aflate la dispoziţia guvernului şi care pot fi folosite în realizareaobiectivelor stabiliteB

legătura e;istentă între obiective şi instrumente, asigurarea compatibilităţii lor.

1olitica economică se bazează, aşadar, atât pe opţiunile făcute de autorităţile publice dinfiecare ţară, cât şi pe un sistem de restricţii economice. 1rima restricţie provine din faptulcă obiectivele certe ale politicii economice sunt contradictorii. +n acelaşi timp, operează şialte categorii de restricţii, precum cele rezultate din interzicerea practicării unor creşteri prea puternice pentru a nu agrava deficitul tranzacţiilor interne, sau restricţia de finanţarea protecţiei sociale, care impune creşterea cotizaţiilor sociale în detrimentul salariuluidirect. (unt prezente şi unele restricţii internaţionale, care vizează respectarea unor

reglementari decise în acord cu alte ţări.

1oliticile economice se clasifică în funcţie de mai multe criterii. 'stfel, în funcţie deorizontul de timp avut în vedere, e;istă0

politici conuncturale, al căror orizont este pe termen scurt %de la câteva luni la 7/=

ani&B

politici structurale, ale căror efecte se resimt pe termen milociu şi lung. 1oliticileconuncturale au drept scop menţinerea sau restabilirea marilor echilibre %cele patruobiective ale @careului magic@&. 1entru aceasta sunt utilizate politicile de reglare a cererii,altfel spus, încuraarea sau frânarea acesteia. +n schimb, politicile structurale au caobiectiv ameliorarea structurilor şi bazelor economiei. +n această categorie se includ, deobicei, politica în domeniul cercetării ştiinţifice, politica în domeniul transporturilor,

politică industrială saupolitică agrară.



+n funcţie de sfera lor de cuprindere, se disting0

politici economice globale, atunci când acestea se aplică mai multor aspecte ale activităţiieconomice %investiţii, consum etc.&B

politici economice specifice.

+n funcţie de obiectivele urmărite, se disting următoarele politici0

politici de relansare, care urmăresc stimularea cererii. 'numite măsuri pot contribui lastimularea unor componente ale cererii sub forma consumului gospodăriilor, investiţiilorîntreprinderilor, cheltuielilor publiceB

politici de stabilizare, al căror obiectiv esenţial îl constituie lupta împotriva inflaţiei.1entru aceasta se urmăreşte cererea internă şi restabilirea unor echilibre %buget, balanţăcomercială&. $ste e;emplul politicilor de austeritate.

>e asemenea, politicile economice se pot a;a fie pe stimularea cererii, fie pe cea aofertei. In ultima vreme, unii economişti au argumentat că politica economică a devenit




mult prea orientată către cerere. $i au pretins că preocuparea pentru stabilizarea cereriiagregate ameninţă pe termen lung vitalitatea economiei. 'stfel, în replică la e;cesulremarcat al economiei cererii, se constituie o nouă categorie de economişti, incluşi în aşa/numita @şcoală a ofertei@. eful acestei şcoli a fost economistul american 'rthur Naffer.Impreună cu alţi economişti ai administraţiei ?eagan, a adoptat drept repere esenţiale

următoarele0 respingerea punctelor de vedere 8e6nesisteB punerea accentului pemodificările ofertei agregate mai degrabă decât pe cererea agregatăB susţinerea unor marireduceri a impozitelor. 'cestea ar reprezenta, în concepţia adepţilor ofertei, o cale destimulare a muncii şi capitalului şi, prin aceasta, intensificarea creşterii economice.

?ealizarea marilor obiective care decurg din opţiunile economice pot fi atinse utilizând,în principal, politică bugetară, politică fiscală şi politică monetară.

'eme pentru dezatere

a&.Fundamentele politicilor macroeconomice b&.?elaţia dintre economie şi politică

c&.biectivele politicilor macroeconomice0 limite şi contradicţii.

(iliogra)ie*

h. 9$KIG, ". 9?:$(9G, I. *G9G?, op. cit, pg. D3C # DA7.



7

Cap.3. ,istemul economiei naţionale-,E/

>eoarece economia unei ţări este un ansamblu integrat de activităţi economico/socialedesfăşurate într/un cadru statal, cuprinzând totalitatea subiecţilor economici şi relaţiilereciproce determinate de procesul reproducţiei, economia naţională poate fi abordată caun sistem.

(istemul este o reprezentare abstract ă a unui ansamblu de elemente aflate într/o relaţie

de interdependenţă, care funcţionează ca un întreg organizat7.

1entru orice sistem economic se evidenţiează intrările sau inputul %factorii de producţie&,ieşirile sau outputul %bunurile economice& şi funcţ ia de transfer %funcţia de producţie& .Funcţia de transfer este o relaţie matematică cu care se e;primă starea sistemuluirespectiv nivelul outputului în raport de nivelul inputului.

Sistemele economice reale au o structură comple;ă şi prezintă buclă de reacţie negativă%sistem cu feed/bac8 negativ& prin care se asigura stabilitatea stării lor%v.figura7.7.&.

1erturbaţii

I

Sistem

$



condus

Sistem conducător

(decizional)



decizii

date



Fig.,.-.?eprezentarea sistemică a economiei nationale

7 "asile *reban, >icţionar al limbii române contemporane, $ditura ştiinţifică şi enciclopedică, *ucureşti,7CJ4, pag.DDD.




=

3.1.Circuitul macroeconomic

Importanţa deosebită pe care o au informaţiile referitoare la componentele interne,funcţiile componentelor interne, legăturile dintre componentele interne, cu ocaziaefectuarii analizei st ării sistem economic naţional, a determinat pe cercetători să utilizezeconceptul de circuit economic.

ircuitul economic reprezintă ansamblul flu;urilor reale şi monetare determinate deinteracţiunile de natură tranzacţională dintre agenţii economici ai unei economii

naţionale=

.

In cadrul economiei naţionale, între subiecţii economici se stabilesc legături reprezentate prin flu;uri, respectiv tranzacţii. Na nivel naţional se studiează tranzacţiile dintre agenţiiagregaţi..

<otalitatea tranzacţiilor e;istente între agenţii economici ai unei economii naţionaleformează circuitul economic.

'ctivitatea economică poate fi analizat ă cu autorul flu;ului circular.Flu;ul circular permite crearea unei imagini referitoare la procesele economice considerate ca relevante.

/ i#oteză de bază a analizei "lu(ului circular este obligativitatea e(istenţei circuitului$nchis.

9ircuitul închis se manifestă dacă pentru fiecare subiect economic sau sector e;istăegalitatea dintre suma mărimilor flu;urilor intrate şi suma mărimilor flu;urilor ieşite.Inegalitatea dintre suma flu;urilor intrate şi suma flu;urilor ieşite este rezultatul faptului

că o parte din intrări au fost stocate. +n condiţiile e;istenţei inegalităţii între flu;uri, serealizează un circuit închis, dacă se introduce un flu; ipotetic corespunzător intrarilorstocate. +n analizele macroeconomice referitoare la modificarea stocurilor circuiteleeconomice se presupun închise.

'naliza economiei naţionale cu autorul circuitul economic are la bază următoareleelemente0 subiectele economice, operaiile economice, obiectul activităii economice, tranzaciile, evaluarea, datarea, localizarea.



3

SectorulFirme cuprinde toate subiectele economice care produc bunuri economice în senslarg %inclusiv servicii bancare şi de asigurări& destinate pieţei şi au ca scop obţinerea de

profit.Sectorul Menaje este reprezentat de populaţie, indivizi, familii. Menaele au rolul de consumator final, ele utilizând veniturile pentru consum. 1rincipala sursă a veniturilorgospodăriilor o reprezintă plata muncii prestată la firme,dar şi din dreptul de proprietate.Menaele asigură forţa de muncă necesară activităţilor economice.

Sectorul 0uvern include toate subiectele economice care produc bunuri şi sunt cedate înmaoritatea cazurilor fără contraserviciu %servicii care asigură folosireainfrastructurii%şosele , şcoli, parcuri&. (ectorul public conţine două sectoare0 asigurărisociale, organisme administrativ teritoriale.

Sectorul Străinătatea include toate subiectele economice rezidente care efectuează tranzacţii cu restul lumii.

G"$?:

FI?M$

M$:')$



Fig. ,.1. (istemul economic închis cu trei sectoare

!)."biectul activită ii economice este reprezentat de bunuri, servicii %informaţii& si bani.*unurile se e;primă în unităţi fizice, convenţionale şi monetare.

#)."peraiile economice reprezintă acţiunile subiectului economic asupra obiectului. (ecunosc următoarele tipuri de operaţii0

a'. o#eraţii care modi"ică #atrimoniul 0

→ operaţii cu bunuri % producţia, schimbul sau circulaţia şi consumul final sau

intermediar&.

→ operaţii de repartiţie a veniturilor %fiecare agent economic fiind propietar de factori de

producţie, datorită participării la activitatea economică este recompensat cu un




A

venit fundamental0 proprietarul capitalului primeşte profit, cel al pământului primeşterenta,iar al forţei de muncă primeşte salariu&.

b'. o#eraţii care nu modi"ică #atrimoniul 0

→ operaţii financiare sunt operaţii care nu produc modificarea patrimoniului %operaţii de

creditare, închiriere&.

Patrimoniul reprezintă totalitatea elementelor materiale şi nemateriale asociate cu obligaţiile şi drepturile care decurg din administrarea şi gestionarea acestora.

:oţiunea de #atrimoniu poate fi substituită cu cea de mijloace economice& "onduri&ca#ital .

$).%ranzacia e;primă relaţ iile dintre subiecţii economici cu privire la bunuri şi servicii.<ranzacţia este o convenţie stabilită între agenţi, cu privire la bunuri şi servicii, înceea ce priveşte cantitatea, calitatea, preţul, termenul de livrare.<ranzacţiile se reprezintăcu autorul flu;urilor. Flu(ul este o mişcare de bunuri materiale şi valorice între subiecţi.

<ranzacţiile pot fi clasificate în următoarele categorii0 /tranzacţii de piaţă efective%vizibile&,

/tranzacţii invizibile%presupuse& care sunt reprezentate de0 serviciile gratuite primite de lasectorul public, autoconsumul, bunurile nevândute în perioada producerii.

>upă numărul "lu(urilor care o descriu, tranzacţia poate fi0

/tranzacţii bilaterale %care au câte două flu;uri contrare&,

/tranzacţii unilaterale%transferuri& au câte

un

singur flu;

şi sunt

costituite din0



trans"erurile curente şi trans"erurile de #atrimoniu

Trans"erurile curente sunt reprezentate

de

impozite

directe

şi impozite

indirecte,subvenţiile de e;ploatare, transferurile speciale/amenzi. Trans"erurile de #atrimoniu provoacă la unele subiecte economice modificarea de patrimoniu* moşteniri, cadouri, donaţii.

<ranzacţia unilaterală - transferul/ este reprezentat ă cu un singur flu; %flu;ul prestator&care poate avea formă bănească, formă materială sau formă serviciu %v.figura

3.3.&.

agent 7

amenzi, ta;e, impozite

agent =

accize, <.".'. moşteniri, donaţii, etc.



Fig. ,.,. <ranzacţia unilaterală

<ranzacţiile bilaterale sunt o formă de manifestare a circuitului economic ele fiind

reprezentate cu două flu;uri contrare%v.fig. 3.3.&0

"lu( #restator reprezentat în general de bunuri materiale şi servicii, care se mai numeşte şi "lu( real .

"lu( contra#restator are în general natură bănească, motiv pentru care se mai numeşte şi "lu( monetar .

Flu(ul monetar are două forme de manifestare0 cheltuieli şi venituri. Na nivelul

economiei naţionale flu;urile reale reprezintă economia reală& iar flu;urile monetarereprezintă economia nominală. Na echilibru economic cele două categorii de flu;uri suntegale.




D

agent 7agent =

venituricheltuieli

Fig. ,.2. <ranzacţia bilaterală de piaţă

Flu;urile determină la nivel macroeconomic %v.fig.3.A.& următoarea relaţie de echilibru0

"aloarea producţiei O 9heltuieli O "enituri

&).'valuarea reprezintă e;primarea tuturor tranzacţiilor în acelaşi etalon monetar%evaluarea se face la preţul pieţei&.

).atarea constă în încadrarea oricărei tranzacţii într/un interval de timp. *).+ocalizareatranzacţiilor constă

în amplasarea spaţială, teritorială

a tranzacţiilor.

Nocalizarea se realizează după două criterii0

/ după criteriul intern %domestic& toate tranzacţiile interne aparţin economiei ţăriirespective, incluzându/se tranzacţiile subiecţilor naţionali rezidenţi şi tranzacţiilesubiecţilor străini rezidenţiB



/ după criteriul naţional se includ în calcul tranzacţiile subiecţilor naţionali rezidenţi, see;clud tranzacţiile subiecţilor străini rezidenţi şi se adaugă tranzacţiile subiecţilornaţionali din e;teriorul graniţelor naţionale.

Na înregistrarea tranzacţiilor trebuie respectate două principii0

/fiecare tranzacţie poate fi reprezentat ă prin două flu;uri% la tranzacţiile bilaterale suntdouă flu;uri contrare, iar la tranzacţiile unilaterale apare pe lângă flu;ul prestator şi un "lu( i#otetic care mareşte venitul subiectului primitor şi diminuează venitul subiectuluitransmiţător.

/în cazul cumpărării bunurilor şi serviciilor factorilor de producţie e;ist ă două flu;uricontrare egale0 )lu0ul real %corespunzător bunurilor şi serviciilor& şi )lu0ul monetar.

Gn circuit economic poate fi prezentat în patru forme0 forma grafică, forma conturilor,sistem de ecuaţii, forma matriceală.



7

Cap.4. %+'C F,C

4.1.%rezentare generală

1oliticile orientate către cerere au ca obiectiv influenţarea cererii agregate %9'& pe piaţa bunurilor si serviciilor astfel încât să se modifice oferta agregată şi să realizezeun echilibru la alte niveluri ale preţurilor.

1rin politicile orientate către cerere se încearcă menţinerea ocupării depline a forţei

de muncă, un nivel stabil al preţurilor, un nivel dorit al producţiei %venitului&.

1rincipalele politici orientate către cerere sunt0

politica fiscalăB

politica monetară.

1rin politicile fiscale, guvernul foloseşte instrumente cu care să influenţeze sistemuleconomiei nationale %($:&. 1rincipalele instrumente sunt0

achiziţiile guvernamentale %'&B

impozite şi ta;ele %<;&B

plaţile transferabile %<r&.

'ceste instrumente pot fi şi combinate.

(tabilirea eficienţei politicii fiscale constă în masurarea modificării venitului %∆6&

când nivelul instrumentului fiscal %∆f& se modifică cu o unitate0

+ " = k " = ∆∆ " y

.

$ficienţa politicii fiscale se măsoară cu autorul multiplicatorului fiscal k " = ∆∆ " y

'chiziţiile guvernamentale şi plăţile transferabile formează cheltuielileguvernamentale %9&.



0 = 30 + T4

<a;ele%<;& şi impozitele formează veniturile guvernamentale %"&. Marimea ta;elor

are o componenta fi;ă%<4 & si o componentă variabilă dependentă de rata marginalăde fiscalitate%t& si de nivelul veniturilor%6&

(e pot stabilii relatiile de mai os0

50 = T (

T ( = T o + t ⋅ y

?ata marginală a fiscalităţii se determina cu relaţia de mai os0

t = ∆ T (

∆ y

>iferenţa dintre venitul guvernamental %"& şi cheltuielile guvernamentale %9&reprezintă e;cedentul bugetar %(*& sau surplusul bugetar.

S6 = 50 − 0

>iferenţa dintre cheltuielile guvernamentale %9& şi veniturile bugetare %"&reprezintă deficitul bugetar %>*&.

76 = 0 − 50

(e observă că 76 = −S6




=

>eficitul bugetar poate fi generator de datorie publică. :ecesarul de împrumut al

guvernului %:I& este reprezentat de deficitul bugetar0

890 = 76 = 0 −50 .

1olitica fiscală în forma sa iniţială a fost atribuită lui ).M.5e6nes în anii P34 pentru aarăta modul în care guvernul poate influenţa prin cheltuieli guvernamentale, ta;e şiimpozite atingerea ocupării depline a forţei de muncă.

4.2. nstrumentele politicii )iscale

1olitica fiscală constă în utilizarea cheltuielilor guvernamentale şi a mijloacelor "iscale %ta;e şi impozite& pentru influneţarea cererii agregate %9'&.

$fectele aplicării politicii fiscale se analizează pe termen scurt şi pe termen

lung.

rice schimbare în cheltuielile guvernamentale şi în miloacele fiscale implicăfinanţare, resurse noi. ?esursele sunt prevăzute în capitolele bugetului de statelaborat de guvern. p ţiunile guvernului privind cheltuielile şi resursele se regăsescîn capitolele bugetului de stat.

1rincipalele instrumente ale politicii fiscale sunt0achiziţiile guvernamentale, plăţiletransferabile, impozitele şi ta;ele . 'chiziţiile guvernamentale şi plăţile transferabilereprezintă elemente de cheltuieli guvernamentale, iar impozitele şi ta;ele suntelemente de venituri guvernametale.

c5iziţ iile guvernametale %'& includ cheltuieli cu achiziţii de produse destinaterefacerii şoselelor naţ ionale, plăţi de salarii pentru sectorul bugetar, cheltuieli de



achiziţii de servicii ale forţei de muncă încadrată în sistemul bugetar, achiziţii de produse intermediare şi finale pentru apărare.

'rans)erurile %<?& #numite si plăţi transferabile # const ă în transferuri de venit aleguvernului pentru care acesta nu primeşte nimic în schimb0

autoare socialeB burse şi alocaţii pentru copii, studenţiB

pensii pentru veteranii de război.

<ransferurile pot influenţa cheltuielile de consum%9& respectiv cererea agregată%9'&.

'a0ele şi impozitele afectează venitul disponibil şi prin acesta cheltuielile pentruconsum %9& respectiv cererea agregată %9'&.

9ele trei instrumente amintite influenţează cererea agregată, fapt care pe graficdetermină deplasarea liniei cererii agregate %9'&0

când <? şi ' cresc, linia 9' se deplasează la dreaptaB

când <? şi ' scad , linia 9' se deplasează la stânga.

heltuielile de consum de#ind de venitul permanent i nu de venitul curent almenajelor. Plăţile trans"erabile com#letează veniturile gos#odăriilor.

9ererea de bunuri de consum a menaelor se formează pe baza venitului permanentdisponiil. (chimbările şi nivelul acestui venit provoacă schimbări in nivelulconsumului şi implicit în cererea agregată. 'stfel, creşterea numărului de salariaţi însectorul bugetar va determina scăderea şomaului şi creşterea veniturilor menaelor.




3

$fectul plăţilor transferabile depinde de nivelul schimbării în cheltuielile aferenteconsumului din cadrul gospodariilor cu venituri reduse. 9u cât tranferurile sunt maimari către gospodă riile cu venitrui mici cu atât efectele transferurilor sunt mai mariasupra consumului.

'chiziţiile guvernamentale sunt instrumentul #olitic direct , iar transferurile uninstrument #olitic indirect , fapt care face ca <? să determine efecte mai mici asupracererii agregate.

<a;ele afectează cererea agregată pe două căi0

afectarea venitului disponibil al menaelorB

afectarea profitului firmelor .

Ta(ele individuale sunt ta;e suportate de indivizi la nivelul gospodăriilor %impozite pe venit, contribuţii asigurări sociale, contribu ţii soma, contribuţiisănătate&.9ontribuţiile sociale pentru pensii nu sunt considerate instrumente fiscale.

9ele mai importante surse ale venitului guvernamental sunt impozitele pe salarii, pedividende, care de obicei sunt impozite progresive %rata de impozit creşte pe măsură cecreşte venitul&. $;istă o limită a venitului pentru care venitul nu se impozitează şi olimita superioara a venitului pentru care rata impozitului poate creşte.

Impozitul pe venit afectează venitul disponibil al menaelor.

(chimbările pe termen scurt ale venitului curent provoacă modificări mici aleconsumului.

(chimbările pe termen lung ale venitului curent provoacă modificări mari aleconsumului.

(e pot manifesta urmatoarele situaţii0

scăderea impozitelor şi ta;elor provoacă creşterea 9' %deplasarea la dreapta a liniei9'&.

creşterea impozitelor şi ta;elor provoacă diminuarea 9' %deplasarea la stânga aliniei 9'&.

Ta(ele im#use firmelor afectează cheltuielile cu bunurile investiţionale. 'ceste ta;ese împart în0

ta;e pe profitB

facilităţi %scutiri& de impozite pentru investiţii.



Multe firme consider ă că este mai puţin costisitor să susţină investiţiile din profitulobţinut decât apelând la credite.

(e intalnesc urmatoarele situatii privind repartizarea si utilizarea profitului0

o parte din profit este repartizat acţionarilor ca dividende %acţionarii pot reinvesti profitul sau îl îndreaptă spre cheltuielile de consum&.

o parte din profit este destinat firmei pentru susţinerea cheltuielilor de investiţii.

?ata de impozitare a profitului afectează nivelul investiţiilor0

când rata de impozitare a profitului scade, 9' creşte şi linia 9' se deplasează ladreaptaB

când rata de impozitare a profitului creşte, 9' scade şi linia 9' se deplasează lastânga.

1e anumite perioade guvernul poate acorda scutiri de ta;e şi impozite pe profit pentru a încuraa unele sectoare ale sistemului economiei naţionale %($:& sau pentrua încuraa investitorii străini. 'stfel de măsuri au de obicei caracter temporar.

(cutirile temporare de impozit %pe termen scurt& provoacă creşteri mici ale cereriiagregate.




A

(cutirile permanente de impozit %pe termen lung& provoacă creşteri mari ale cereriiagregate.

?educerile temporare de ta;e pot încuraa investiţiile curente şi descuraa investiţiileviitoare.

?educerile permanente de ta;e pot încuraa investiţiile viitoare şi reduce investiţiilecurente.

4.3. 6ultiplicatorii politicii )iscale

$fectele instrumentului fiscal asupra cererii agregate se realizează cu un mecanismspecific. Fiecărui instrument fiscal i se asociază un multiplicator.

1entru determinarea multiplicatorilor se utilizează modelul macroeconomic de mai os0

3 = + 9 + 30

= / + c′ ⋅ y 7

o < cQ< 7

y 7 = y +T4 −T (

T ( = T o + t ⋅ y

o ≤ t ≤ 7

890 = 30 + T4 −T (

%890 : necesarul de $m#rumut al guvernului! 890 : 76'.

% 3 = /3 &

3 = y

Investiţiile au caracter autonom %nu depind de venitul 6 şi de rata dobanzii



IOI4&

"ariabilele endogene sunt0 6, 9', 9, y 7 , <;, :I. "ariabilele e;ogene sunt0 ', I,<?.

Firmele achiziţioneaz ă factori de producţie de la gospodării %forţă de muncă,capital& pentru a realiza bunuri finale destinate populaţiei şi guvernului precum şi bunuri intermediare destinate altor firme.

1iaţa bunurilor este în echilibru dacă cererea agregată %9'& este egală cu ofertaagregată %'&.

$fectuarea calculelor se realizează cu relatiile de mai os0

3 = /3

3 = y

+ 9 + 30 = y

o + c′⋅ y 7 + 9 o + 30 = y

o + c′ ⋅ % y − T( + T4& + 9 o + 30 = y

o + c′ ⋅ % y − T o − t ⋅ y + T4& + 9 o + 30 = y o + c′ y − c′T o − c′ ⋅ t ⋅ y + c′T4 + 9 o + 30 =

y o − c′T o + c′T4 + 9 o + 30 + c′ y ⋅ (7 − t ) = y

3 = cheltuieli autonome

3 + c′(7− t ) y = y



3 = y[7− c

(7 − t )]

>in

relaţia de mai sus se obţine ecuaţia finală pentru starea de echilibru,

adică 9'O' , respectiv 9'O6 %deoarece 'O6& 0

y =

7



⋅ 3

′

− t )

7 − c (7



$;presia

k 3 =

7

> 7 se numeşte multiplicator al cheltuielilor

7

′

− t )



− c (7

autonome şi are

nivelul supraunitar .

y = k

⋅ 3

3



Mărimea multiplicatorului cheltuielilor autonome este dependentă de rata marginalaa consumului % c;' şi rata marginala de impozitare % t'.'ceasta legatura poate fi scrisaca o functie0

′

k 3 = " (c ,t )

autonome % 3 & au un nivel care depinde de marimile0

9heltuielile

. o ,T o ,T4, 9 o , 30,c′ potrivit relaţiei deduse anterior0

′

′



3 = o − c T o + c T4 + 9 o + 30

(i aceasta legatura poate fi scrisa ca o functie0

3 = g ( o ,T o ,T4, 9 o , 30, c′)

>acă se modifică o componentă a cheltuielilor autonome % 3 & se va modifica şioutputul y . Modificarile sunt descrise cu relatiile de mai os0

y = k 3 ⋅ 3

∆ y = k 3 ⋅ ∆ 3 , unde ∆ 3 = ∆ o + ∆ 9 + ∆ 30 + c′∆T4 − c′∆T o

′

′



∆ y = k 3 ⋅ %∆ o + ∆ 9 + ∆ 30 + c ∆T4 − c ∆T &

"ariabilele care nu se modifică au variaţiile

absolute % ∆ & nule.

(e pot determina mai mulţi multiplicatori

cu autorul derivatelor partiale,

calculate pentru e;presia detaliată a venitului 60



y = k 3 ⋅ 3



′

′

y = k 3 ⋅ % o − c T o

+ c T4 + 9 o + 30&



(e obţin e;presiile de mai os pentru multiplicatorii calculaţi0

/ multiplicatorul

investiţional (k 9

)= ∂ y =

7

> 4 ,

reflectă

o



′

− t )

∂ 9

dependenţă directă între venit % y& şi investiţii % 9 &B



7− c (7

∂ y

7

/multiplicatorul achiziţiilor guvernamentale0 k 30 =



7 − c (7

reflecta o dependenţă directă între venit % y& şi sachiziţii guvernamentale % 30& .'nalizăm influenţele e;ercitate de c; şi t asupra multiplicatorilor calculaţi

% k 9 şi k 30 & tot cu autorul derivatelor parţiale.

(e observa din compararea e;presiilor că pentru multiplicatorii determinaţi s/au obţinut

relaţii de calcul identice% k 9 O k 30 &. +n consecinţă, pentru a stabili tipul de

dependenţă, se va folosi pentru derivare o singură relatie k cu e;presia de mai os0



H



k =

7



′

7− c (7− t )



∂c′

[7− c′(7− t )]=

∂k

=

− c′

< 4

, dependentă inversă.

∂t

[7− c′(7− t )]=



Multiplicatorii k 9 şi k 30

cresc

când c; creste, şi scad când t scade .

1entru

obţinerea

e;presiilor

celorlaţi

multiplicatori %k T4 şi

k T<& se

derivează parţial aceeaşi relaţie din care se obţin rezultatele de mai os0

′

′



+ 30&

y = k 3 ⋅ % o − c T o

+ c T4 + 9 o

′



/ multiplicatorul transferurilor k T4 =

∂ y

=

c

> 4 , reflectă o legătură directă



′

− t )



între venit % y& şi

transferuri %T4&B

∂T4 7− c (7



∂ y

− c

′

/ multiplicatorul

ta;elor

autonome

k To

=

=



< 4 , reflectă o

legătură



′

− t )



∂To 7− c

(7



inversă între venit % y& şi

ta;ele autonome %T <& .

9omparand e;presiile

se observă că

k T4

> k

To.

1entru a determina tipurile de influenţă e;ercitate de către c; şi t asupramultiplicatorilor transferurilor şi ta;elor autonome se calculează derivatele parţialeale e;presiilor acestor multiplicatori în raport cu c; şi t.

∂

k T4 B



∂

k T4 B

∂ k T 4

B

∂ k T 4

∂c′

∂t

∂c′

∂t

9a şi la multiplicatorul investiţional şi al achiziţiilor guvrnamentale, pentru valori pozitive ale derivatelor parţiale dependenţele sunt directe, iar pentru valori negativeale derivatelor parţiale dependenţele sunt inverse.

+n final se obţin următoarele relaţii 0

k 9 = k 30 =

7

′



− t )

7 − c

(7

k T4

=

c′



′

− t )

7 − c

(7

k To =

− c′



7

′

− c (7− t )

k T4 > k To

k 9

=

k 30

>

k T4

>

k To

Multiplicatorii calculaţi au eficiente diferite.

$fectele pe care le au instrumentele fiscale asupra :I , respectiv asupra deficitului bugetar, sunt evidenţiate folosind relaţiile de mai os0

890 = 76 = 0 − 50

890 = 76 = 30 + T4 − (T o + t . y) 890 = 76 = 30 + T4 − T o − t ⋅ y



Fig.4.1. 6odi)icarea ec5ilirului pe piaţa unurilor su in)luenţa 7

(tarea iniţială de ehilibru este + o şi

presupune venitul yo

si 3o .1entru

că se modifică ' se va modifica şi 3 , care

va creşte de la

3o

la

37 datorită

variatiei ∆ 30 ⟩ 4 . :oua stare de echilibru este $ 7 şi are venitul y7

si

37 .



J

Fig.4.2. 6odi)icarea de)icitului ugetar su in)luenţa 7

>eterminarea influenţei modificării ' asupra >* are la bază ecuaţia de

mai os0

76 = 30 + T4 −T o − t ⋅ y %linia >* are o pantă negativă&



1otrivit reprezentării grafice %v.Fig.3.=.&,creşterea ' provoacă maorarea >* %linia >*

se deplasează la dreapta, adică trece din poziţia 764 în poziţia 767 &.

(e face

ipoteza că pentru

y4 deficitul >* este zero %:IO4&, care

corespunde situaţiei

"O9, respectiv e;istă egalitatea

t ⋅ y4 = 30 + T4 −T 4

OR

y4 =

30 + T4 −T 4

t



9'O6, se obţine relaţia pentru venitul la

'tunci când

9'O', adică

echilibru pe piata bunurilor % ye &0



′

y = 3 + c (7 − t ) y

′



ye (7 − c (7− t )) = 3

ye =

7

⋅ 3

′

− t )



7 − c (7

>ac ă presupunem că simultan piaţa bunurilor este echilibrată şi bugetul este echilibrat,atunci cele două valori ale venitului la echilibru %al deficitului bugetar şi al pieţei bunurilor & sunt egale % y<: ye &, situaţie pentru care se obţine relaţia0

30 + T4 − T 4

=

7

⋅ 3



t

′

− t )

7 − c (7

'ceasă relaţie poate fi folosită la calcularea ratei marginale a fiscalităţii %t& pentru un

nivel dat al venitului la echilibru ye pe piaţa bunurilor în condiţiile

e;istenţei unui buget echilibrat %>*O4& .




C

1otrivit graficului din fig.A.=., dacă linia >*7 intersectează a;a orizontală a venituluila nivelul 67, e;istă un echilibru pe piaţa bunurilor dar şi un echilibru bugetar

%>*O4&. >acă linia >*7 intersecteaz ă linia venitului la un nivel superior nivelului y7, se înregistrează pentru venitul y7 un deficit bugetar, respectiv un dezechilibru bugetar %>*R4S9 R"&. 'ceastă situaţie se e;plică prin faptul că o creştere aachiziţiilor guvernamentale %'& poate determina o creştere mai mare a

cheltuielilor guvernamentale %9& decât ar produce creşterea producţiei y sporirea

venitului guvernamental%"&.

76 = 0 −50B 0 = 30 +T4B 50 = T o + t . y

∆ 76 = ∆0 − ∆50B ∆0 = ∆ 30B ∆50 = t ⋅∆ y

∆ 76 = ∆0 − t ⋅ ∆ y

∆ 76⟩4, daca ∆0 − ∆50⟩4, adica ∆0 ⟩ ∆50.

>in relaţia de calcul a modificării deficitului bugetar >* se observă că

aceasta este determinată de modificarea ∆ 30 şi modificarea ∆ y potrivit relaţiei 0

∆ 76 = ∆ 30 − t .∆ y

+n continuare, folosind relaţia de mai sus, se va determina modificarea

∆ 76 ca o e;presie care să conţină numai modificarea ∆ 30 , înlocuind modificarea

venitului cu o e;presie funcţie de

∆ 30 .



′

− t )

7 − c (7

∆ y =



7

⋅∆ 30

′

− t )



7− c (7

Inlocuind pe ∆ y în relaţia modificarii >* se obţine0

∆ 76 = ∆ 30 − t .∆ y

∆ 76 = ∆ 30 − t ⋅



7

⋅ ∆ 30

7

′



− c

(7− t )

∆ 76 =

t

⋅ ∆ 30.

7−



′



7− c

(7− t )

Modificarea ∆ 76 este influenţată direct de modificarea ∆ 30 .

devine0

>upă efectuarea unor calcule în relaţia de mai sus, relaţia modificarii >*

7− c

′

− t )− t



∆ 76 =

(7

⋅∆ 30 .



′

7− c (7− t )

∆ 76 =



( 7 − t ) ⋅( 7 − c ′)

⋅ ∆ 30

7− c′⋅(7− t )

1entru că

( 7 − t ) ⋅( 7 − c ′)

> 4 şi ∆ 30 > 4 rezultă că ∆ 76 > 4

7

′



− c

(7− t )

+n concluzie,

o

crestere a achiziţiilor guvernamentale %'& determină



creşterea venitului

%6&, dar poate contribui şi la o creştere a deficitului bugetar %>*&.




1

Cap.&.E)icien a politicilor )iscaleț

&.1. %rezentare generală

$ficien a unui instrument de politică macroeconomică este e;presia raportului dintre efectulț

ob inut în urma aplicării instrumentului i mărimea schimbării instrumentului folosit.ț ș

1entru analizarea politicii fiscale se folose te modelul I(/NM. 1olitica fiscală acţionează numaiș

asupra liniei I(, linia NM fiind invariabila ca poziţie Na aplicarea politicii fiscale seinfluenţează poziţia liniei I( în funcţie de natura politicii fiscale %v. Fig.A.7.&0

/în cazul politicii fiscale e;pansioniste cererea agregată cre te, iar linia I( se deplasează laș

dreaptaB

/în cazul politicii fiscale restrictive cererea agregată scade,iar linia I( se deplasează la stânga.

N/M %constant&

d

7

4

=

6= 64 67 6



Fig.&.1. ţiunea politicii )iscale în modelul ,86

Măsurarea eficien ei politicii fiscale presupune determinarea a două categorii de efecte0ț

/efectelor primare produse asupra venitului 6B

/efectelor secundare %colaterale& asupra economiei.

'stfel cre terea achizi iilor guvernamentale ' determină o cre tere a cererii agregate i înș ț ș ș

consecin ă a maorării venitului de la 6ț 4 la 67 %efect primar&. creştere a venitului 6 provoacă o

maorare a ratei dobânzii de la d 4 la d 7, fenomen care va contribui la scă derea investiţiilor, ladiminuarea cererii agragate i în final la mic orarea veniturilor. (e poate întâmpla ca efecteleș ș

secundare să aibă o amplitudine mai mare decât efectele primare .

>eterminarea eficien ei instrumentului politicii macroeconomice presupune 0ț

/determinarea efectelor aplicării instrumentelor %modificarea venitului&B

/stabilirea instrumentului cu eficien a cea mai mare.ț

>eterminarea efectelor instrumentelor se poate realiza cu autorul0

/mărimilor marginale care stau la baza calculării multiplicatorilorB




2

/elasticită ii produc iei %6& în raport cu instrumentul utilizat %f&.ț ț

+n cazul utilizării multiplicatorilor se folose te raportul dintre sporuri absolute, în careș

simbolurile utilizate au semnificaţiile prezentate mai os 0

6 O 67/64 reprezintă sporul venitului%producţiei&,

f Of 7/f 4 reprezintă sporul factorului,

k y T " reprezintă multiplicatorul venitului sub acţiunea instrumentului fiscal.

k y T " = ∆

∆ " y

>eoarece pentru calcularea mărimilor marginale ale instrumentelor fiscale se utilizeazăunită ile de măsură proprii naturii instrumentelor fiscale, nu se pot efectua compara ii întreț ț

efectele instrumentele utilizate asupra venitului.

Gnitatea de măsură a multiplicatorului %calculat ca mărime marginală&, este compusă dinunitatea de măsură a venitului 6 i unitatea de măsură a instrumentului f.ș

1rin utilizarea elasticită ii venitului în raport cu instrumentul fiscal folosit dispare acestț

incovenient deoarece elasticitatea este un număr i nu mai păstrează unită ile de măsură aleș ț

elementelor din care a fost determinată. 9alculul elasticităţii venitului în raport cu instrumentulfiscal se realizează folosind simbolurile cu semnificaţiile prezentate mai os0

4 y

=



y7 − y4

S ritmul de modificare al venitului,

y4

4 "

=

" 7 − " 4

S ritmul de modificare al instrumentului fiscal,

" 4



+ y=" Scoeficientul de elasticitate al venitului în raport cu instrumantul fiscal folosit.

+ y T " =

4 y

4 "

$lasticitatea permite efectuarea de compara ii între diferite instrumente de politică economicăț

folosite pentru influen area sistemului economic na ional %($:&.'stfel la efectuarea uneiț ț

modificări cu un procent la un factor de influen ă %?f& se înregistrează o anumită modificareț

procentuala a venitului %?6& de la nivelul său ini ial %6ț4

&.

?itmurile ?f i ?6 sunt mărimi care nu păstrează unităţ ile de măsură ale indicatorilor pentruș

care s/au calculat. :ivelul elasticită ii $6Tf este un număr indiferent de natura indicatorilorț

compara i. :ivelul elasticită ii poate fi considerat un indicator de eficien ă deoarece el rezultăț ț ț

din compararea ritmului efectului %?6 &cu ritmul instrumentului fiscal %? f &.

+ y T "

=

4 y

=

4itmul modi"icarii e"ectului%venitului&



3

1entru un model ($: constituit din pia a bunurilor i e;istenţa a trei categorii de agenţiț ș

agregaţi %firme,menae,administra ie publică& modul de calcul al eficien ei unei măsuri deț ț

politică economică este prezentat mai os. +n acest caz, modelul teoretic adecvat pentrustudierea echilibrului macroeconomic este modelul liniei de 2> grade.

$cua iile care descriu ($: în condi iile enunţate sunt prezentate mai os0ț ț

3 = + 9 + 30

9 = 9 4

= 4 + cQ⋅ yd yd = y − T ( + T4

3 = /3, /3 = y cQ = ∆

∆ y

t =

∆T (

∆ y

Folosind ecuaţiile de mai sus se determină e;presia nivelului cererii agregate în raport cumărimea venitului0

3 = 3% y&

3 = + 9 + 30 = 4 + cQ⋅ yd + 9 4 + 30 = 4 + 9 4 + 30 + cQ⋅% y − T ( + T4& 3 = 4 + 9 4 + 30 +

cQ⋅% y − T 4 − t ⋅ y + T4&

3 = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4 + cQ⋅%7 − t & ⋅ y → e;p resia det aliata a cererii agregate

:otând cu ' cheltuielile autonome se determina forma restrânsa a ecuaţiei cererii agregate0



$cuaţia %7& se poate pune în forma de mai os, care va fi folosită pentru determinareainfluenţelor e;ercitate de către instrumentele fiscale asupra venitului y.

3 = [7−Q(7− t )]⋅ y %=&




4

&.2.n)luen a ac5izi iilor guvernamentale -7/ț ț

'chizi iile guvernamentale sunt o componentă a cheltuielilor autonome.1utem scrie relaţia deț

dependenţă dintre ' şi ' sub forma unei funcţii cu care determinăm modificările absolute0

3 = 3( 30) = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4

∆ 3%∆ 30& = ∆ 30, deoarece celelalte com#onente sunt cu var iatie nula

1entru simplificarea scrierii vom folosi ∆ 3 = ∆ 30

?ela ia %=& este folosită pentru calculul modificării absolute a cheltuielilor autonome 0ț

3 = [7− cQ⋅(7 − t )]⋅ y

∆ 3 = ∆{[7− cQ⋅(7− t )]⋅ y}= y4 ⋅ ∆[7− cQ⋅(7 − t )]+ [7− cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y %3&

Kinând cont de faptul că ∆ 3 = ∆ 30 , rela ia %A& se poate scrie astfel0ț

∆ 30 = [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y

Modificarea venitului sub ac iunea modificării achizi iilor guvernamentale se determină cuț țrela ia0ț



7

∆ y =

[7− cQ⋅(7− t )]⋅ ∆ 30

%D&

?aportul dintre modificarea venitului i modificarea achizi iilor guvernamentale reprezintăș ț

multiplicatorului venitului sub ac iunea achizi iilor guvernamentale %ț ț ky= 30& i are rela ia deș ț

calcul de mai os0

k y T 30

=

∆ y

=

7

%H&

[7 − cQ⋅(7 − t )]

∆ 30



Mărimea multiplicatorului calculat este un indicator marginal de eficien ă, el rezultând dinț

compararea modificării absolute a produc iei %ț cu modificarea absolută a achizi iilor ț

guvernamentale % .Gnitatea de măsură a acestui multiplicator este stabilită mai os0

[k y T 30 ]=

[∆ y]

=

lei modi"icare venit ( #roductie)

[∆ 30]

lei modi"icare achiztii guvernamentale

1entru determinarea elasticită iiț + y=30 se efectuează un artificiu de calcul asupra rela iei %D&0ț




5

∆ y =

7

⋅ ∆ 30

[7− cQ⋅(7 − t )]

∆ y

7



∆ 30

y4

⋅ y4

=

⋅ 304

⋅ 304

[7 − cQ⋅(7− t )]

y4 ⋅ 4 y =



7

⋅ 4 30 ⋅ 304

[7 − cQ⋅(7 − t )]

+ y T 30

=

4 y

=

304

⋅

7

%&



4 30

y4

7− cQ⋅(7− t )

?aportul

304

reprezintă ponderea achizi iilor guvernamentale în perioada de referin ă.ț ț



y4

9omparând formulele H i se ob in relaţiile de legătură dintre elasticitate şi multiplicator0ș ț

+ y T 30 =



y4

+ y T 30

=

=

=

∆ 30

%J&

4 30



∆ 30

y4

304

304

?aportul

304

reprezintă nivelul de produc ie ce revine la o unitate de achizi iiț ț

y4



guvernamentale în perioada de referinţă. 'cest raport este un indicator de eficien ă medie laț

nivelul perioadă de bază %de comparaţie, de referinţă&.

?aportul

∆ yreprezintă multiplicatorul şi este un indicator de eficienţă marginal. $l

∆ 30

e;primă sporul de producţie %venit& determinat de modificarea cu o unitate a achiziţiilorguvernamentale.

+n concluzie, nivelul elasticită iiț

+ y T 30 , este raportul dintre eficien a marginalăț

%multiplicatorul& i eficien a medie măsurată înș ț

perioada ini ială %de referinţă&.ț



∆ y

+ y T 30

=

=

k y T 30

∆ 30

%C&



y4

y4

304

304



6

&.3.n)luen a ta0elor autonome-'ț 9/

>eoarece ta;ele autonome sunt o componentă a cheltuielilor autonome putem scrie rela ia deț

dependenţă sub forma unei funcţii 0

'O'%<4&

1e baza ecua ţiei cheltuielilor autonome putem determina modificarea absolută a cheltuielilorautonome în raport de modificarea ta;elor autonome0

3 = 3(T 4 ) = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4

∆ 3%∆T 4 & = −cQ⋅∆T 4 , deoarece celelalte com#onente sunt cuvar iatie nula

1entru simplificarea scrierii vom folosi e;presia de mai os0

∆ 3 = −cQ⋅∆T 4

1utem scrie rela ia dintre modificarile absolute ale termenilor care compun egalitatea din ecuţiaț

%=&0

3 = [7− cQ⋅(7− t )]⋅ y

∆ 3 = ∆{[7 − cQ⋅(7− t )]⋅ y}= y4 ⋅ ∆[7 − cQ⋅(7− t )]+ [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y

(porul absolut ∆[7 − cQ⋅(7− t )]= 4 deoarece elementele din paranteza pătrată sunt considerateconstante. Folosind această proprietate se obţin relaţiile0



∆{[7− cQ⋅(7−t )]⋅ y}= [7− cQ⋅(7− t )]⋅ ∆ y

∆ 3 = [7− cQ⋅(7− t )]⋅ ∆ y

>eoarece ∆ 3 = −cQ⋅∆T 4 se poate scrie ecuaţia0

[7 − cQ⋅(7− t )]⋅ ∆ y = −cQ⋅∆T 4

%77&

Modificarea produc iei 6 datorita modificarii ta;elor autonome are e;presia %7=&0ț

∆ y =

− cQ

⋅ ∆T 4

%7=&

7

− cQ⋅%7

− t &



Multiplicatorul ta;elor autonome k y=T< se determină cu rela ia %73&0ț

k y T T 4

=

∆ y

=

− cQ

⟨4

%73&



[7− cQ⋅(7− t )]

∆T 4

Gnitatea de măsură a multiplicatorului este stabilita mai os0

[k y T T 4 ]=

[∆ y]

= lei modi"icare venit ( #roductie)

[∆T ]



lei modi"icare ta(e autonome

4




7

$lasticitatea produc iei în raport cu modificarea ta;elor autonome se determină folosind unț

artificiu de calcul asupra rela iei %77&0ț

[7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y

⋅ y4 = −cQ⋅ ∆T

⋅T 4 y4 T 4

[7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ 4 y ⋅ y4 = −cQ⋅ 4T ⋅T 4

+ y T T 4

=

4 y

=

− cQ

⋅

T

⟨4



4

4T 4

7

− cQ⋅(7 − t )

y4



T 4

?elaţia %7A & e;primă legătura dintre elasticitate şi multiplicatorul ta;elor autonome.

?aportul

T 4

reprezintă ponderea ta;elor autonome în produc ie%venit& în perioada deț



y4

referin ă. +ntre produc ia 6 i ta;ele autonomeț ț ș T < e;istă o rela ie invers propor ională pentru căț ț

multiplicatorul ky= T< este negativ .>ependenţa inversă dintre venit şi ta;ele autonome determinăvalori negative pentru elasticitatea +y= T< .

&.4.n)luen a ratei marginale a )iscalită iiț ț

>eoarece rata marginală a fiscalităţ ii t-nu este o componentă a ecuatiei cheltuielilor autonomemodificarea absolută a acestora va fi nulă0

3 = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4

∆ 3%∆t & = ∆ 3 = 4

1entru determinarea influen ei variabilei Ut- asupra venitului se vor utiliza ecua iile0ț ț

3 = [7− cQ⋅(7− t )]⋅ y

∆ 3 = ∆{[7 − cQ⋅(7− t )]⋅ y}= y4 ⋅ ∆[7 − cQ⋅(7− t )]+ [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y

∆ 3 = 4



'nalizând ecuaţiile de mai sus deduce relaţia 0

y4 ⋅ ∆[7 − cQ⋅(7 − t )]+ [7− cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y = 4 %7D&

$fectuând calculele în ecuaţia %7D& se ob ine 0ț




8

y4 ⋅ cQ⋅∆t + [7− cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y = 4

%7H&

Modificarea producţiei%venitului& se ob ine cu rela ia0ț ț

∆ y = −cQ⋅

( y4 ) ⋅ ∆t %7& 7 − cQ⋅ 7 − t

Multiplicatorul ratei marginale a fiscalitatii se obtine din relatia %7&0

k y T T

=

∆ y

−



cQ⋅ y4

⟨4

%7J&

∆t

7 − cQ⋅(7− t )

Gnitatea de masura a multiplicatorului fiscal este stabilită mai os0

[k y T t ]=

[ ∆ y ]



= −

⋅

y4

7 − cQ⋅(7− t )

t 4

cQ⋅ y4

y4 ⋅ 4 y = −



⋅ 4t

⋅ t 4

7 − cQ⋅(7 − t )




9

cQ⋅t

4 y

= − − ⋅(4 − )

⋅ 4

t

7 cQ 7 t

+ y T t

=

4 y

= −

cQ⋅t 4

⟨4

%7C&

4t

7− cQ⋅%7 − t &



>eoarece între productie si rata marginala a fiscalitatii e;ista o relatie invers proportionalămultiplicatorul ratei marginale a fiscalitatii cat si elasticitatea au marimi negative.

$fectuând un artificiu de calcul asupra e;presiei %7C& se obtine relaţia de legătură dintreelasticitate venitului în raport cu rata marginală a fiscalităţii şi multiplicatorul fiscal 0

cQ⋅ y

⋅

t 4

−

cQ⋅ y4



4

y

4

7

−

⋅

−

t )

k y T t



+ y T t

= −

=

cQ (7

=



7

− cQ⋅%7

− t &

y4

y4



t 4

t 4



>atorita diferentelor dintre unitatile de masura utilizate la multiplicatori este evident că nu putem face comparatii între multiplicatori pentru a stabili care instrument fiscal este maieficient.9azul utilizarii ratei marginale a fiscalitatii ca instrument de politica macroeconomicaevidentiaza necesitatea folosirii elasticitatii ca indicator de eficienta si nicidecum a marimilormarginale%multiplicatorilor&.

&.&/. n)luenta trans)erurilor -'R/

<ransferurile sunt o componentă a cheltuielilor autonome.1utem scrie relaţia de dependenţădintre ' şi <? sub forma unei funcţii cu care se calculează modificările absolute0

3 = 3( 30) = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4

∆ 3%∆T4& = cQ⋅∆T4, deoarece celelalte com#onente sunt cuvar iatie nula

1entru simplificarea scrierii vom folosi e;presia ∆ 3 = cQ⋅∆T4 %=7&

?ela ia %=& este folosită pentru calculul modificării absolute a cheltuielilor autonome 0ț

3 = [7− cQ⋅(7− t )]⋅ y

∆ 3 = ∆{[7 − cQ⋅(7− t )]⋅ y}= y4 ⋅ ∆[7 − cQ⋅(7− t )]+ [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y

(porul cheltuielilor autonome se descompune in doua modificari absolute,dintre care ∆[7 −

cQ⋅(7− t )]= 4 deoarece elementele din paranteza pătrată sunt considerate constante. Folosind

această proprietate se obţin relaţiile0



10

∆{[7− cQ⋅(7−t )]⋅ y}= [7− cQ⋅(7− t )]⋅ ∆ y

∆ 3 = [7− cQ⋅(7− t )]⋅ ∆ y

Kinând cont de faptul că ∆ 3 = cQ⋅∆T4 , se poate scrie ecuaţia0

cQ⋅∆T4 = [7− cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y %==&

Modificarea venitului sub ac iunea modificării transferurilor se determină cu rela ia0ț ț

cQ

∆ y =

[7

− cQ⋅(7

− t

)]

⋅ ∆T4

%=3&

?aportul dintre modificarea venitului i modificarea transferurilor reprezintă multiplicatoruluiș

venitului sub ac iunea modificării cheltuielilor transferabile %ț ky= T4& i are rela ia de calcul deș ț

mai os0

k y T T4

=

∆ y

=

cQ

⟩ 4



%=A&

[7 − cQ⋅(7 − t )]

∆T4

Gnitatea de masura a multiplicatorului transferurilor este stabilita cu relatia0

[k y T T4 ]=

[∆ y]

= lei modi"icare venit

( #roductie

)

[∆T4]

lei modi"icare trans"eruri



:ivelul elasticitatii se determină efectuand un artificiu de calcul în relatia %=3&0

∆ y

cQ

∆T4

y4 ⋅

y4

= [7− cQ⋅(7− t )]

⋅T44

⋅

T44

y4 ⋅

4 y =

cQ

⋅T44

⋅ 4T4

[7− cQ⋅(7− t )]



Kinând cont de e;presia multiplicatorului, formula de calcul a elasticităţii %=D& poate firearanată pentru a evidenţia legătura dintre elasticitate şi multiplicator0

+

+

y T T4

=

k y

T T4

⋅

T44

y4

= ⋅

k y T T4

%=H&

y T T4

y4

T44



11

Intre productie si transferuri e;ista o relatie direct proportionala fapt evidentiat de marimile pozitive ale multiplicatorului si elasticitatii.

?aportulT4

4 reprezinta ponderea transferurilor fata de productie la nivelul perioadei de y4

referinta.

&.:. %oliticile )iscale in conditiile menţinerii ugetului ec5ilirat

*ugetul este considerat echilibrat daca cheltuielile guvernamentale %9& sunt egale cuveniturile guvernamentale %"&,adica deficitul bugetar este nul0

76 = 0 −50

0 = 30 + T4

50 = T 4 + t ⋅ y

+n condiţiile echilibrului bugetar se realizează egalitatea dintre cheltuieli guvernamentale şivenituri guvernamentale0

0 = 50

30 + T4 = T 4 + t ⋅ y %=&



Modificarile absolute simultane ale instrumentelor fiscale sunt prezente şi in conditiileechilibrului bugetar. 1entru a mentine un buget echilibrat trebuie satisfacuta relatia cu sporuride mai os determinată pe baza ecuaţiei %=&0

∆ 30 + ∆T4 = ∆T 4 + t 4 ⋅ ∆ y + y4 ⋅ ∆t %=J&

+n condiţile echilibrului pe piaţa bunurilor%considerată singura piaţă din ($:&, cererea agregataeste egala cu oferta agregata, deci se satisface ecuaţia %=&0

3 = [7− cQ⋅(7− t )]⋅ y

Modificarea absolut ă a ecuaţiei cheltuielilor autonome în funcţie de venit , la echilibru pe piaţa

bunurilor, se determină cu relaţia de mai os0

∆ 3 = y4 ⋅ ∆[7 − cQ⋅(7− t )]+ [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ ∆ y %=C&

>acă singura piaţă din ($: este în echilibru, marimea cheltuielilor autonome se determină cuecuaţia de mai os0

3 = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4

9onsiderând rata marginală a consumului%c2& constantă, modificarea absolută a cheltuielilorautonome se calculează cu relaţia0

∆ 3 = ∆ 30 + cQ⋅∆T4 − cQ⋅∆T 4

$galând cele două e;presii ale sporurilor calculate pentru cheltuielile autonome %V'& şiefectuând calcule se obţin ecuaţiile0



∆ y = ∆ 30

12

y4 ⋅ ∆[7 − cQ(7− t )]+ [7 − cQ(7 − t )]⋅ ∆ y = ∆ 30 + cQ⋅∆T4 − cQ⋅∆T 4 cQ⋅ y4 ⋅ ∆t + [7 − cQ(7 − t )]⋅ ∆ y = ∆ 30 +

cQ⋅∆T4 − cQ⋅∆T 4 (34)

?elaţia %=J& se foloseşte la reformularea restricţiei impuse modificărilor absolute în condiţiileechilibrului bugetar0

∆ 30 + ∆T4 = ∆T 4 + t 4 ⋅ ∆ y + y4 ⋅ ∆t

∆T4 − ∆T 4 = t 4 ⋅ ∆ y + y4 ⋅ ∆t − ∆ 30 %37&

?elaţia %34& poate fi rescrisă pentru a pune în evidenţă diferenţa % ∆T4 − ∆T 4 )0

cQ⋅ y4 ⋅ ∆t + [7 − cQ(7 − t )]⋅ ∆ y = ∆ 30 + cQ⋅∆T4 − cQ⋅∆T 4

cQ⋅ y4 ⋅ ∆t + [7 − cQ(7 − t )]⋅ ∆ y = ∆ 30 + cQ⋅%∆T4 − ∆T 4 & %3=&

+n relaţia %3=& înlocuim diferenţa %∆T4 − ∆T 4 & cu e;presia echivalentă din %37&0



cQ⋅ y4 ⋅ ∆t + [7 − cQ(7 − t )]⋅ ∆ y = ∆ 30 + cQ⋅%t 4 ⋅ ∆ y + y4 ⋅ ∆t − ∆ 30&

+n relaţia de mai sus se efectuează calculele în ambii termeni ai egalităţii0 cQ⋅ y4 ⋅ ∆t + ∆ y − cQ⋅∆ y +

cQ⋅t ⋅ ∆ y = ∆ 30 + cQ⋅t 4 ⋅ ∆ y + cQ⋅ y4 ⋅ ∆t − cQ⋅∆ 30

$fectuând reducerile de termeni se obţine relaţia de mai os0

(7− cQ)⋅ ∆ y = (7 − cQ)⋅ ∆ 30

$fectuând simplificarea cu (7 − cQ) în ecuaţia rezultată se obţine o egalitate simplă între

sporurile variabilelor 6 şi '0

%33&

n condiiile păstrării echilibrului bugetar, modi-icarea absolută a venitului este egală cumodi-icarea absolută a achiziiilor guvernamentale.

Modificările relative sunt calculate pe baza relaţiei de mai sus efectuând un artificiu de calcul0




13

∆ y = ∆ 30

y

4

⋅ ∆ y

= 30

4

⋅

∆ 30

y4

304



y4 ⋅ 4 y = 304 ⋅ 4 30

4 y =

304

⋅ 4 30

y4

(e observă că ? 6W? ' deoarece



304

⟨7

y4

Folosind relaţia %=J& efectuăm un artificiu de calcul pentru a obţine o relaţie cu ritmuri între

modificarea producţiei şi modificările factorilor T4& T < & 30 şi t 0

∆ 30 + ∆T4 = ∆T 4 + t 4 ⋅ ∆ y + y4 ⋅ ∆t



∆ 30 + ∆T4 − ∆T 4 − y4 ⋅ ∆t = t 4 ⋅ ∆ y

30

⋅ ∆ 30 + T4

⋅ ∆T4

− T ⋅

∆T 4

− y



⋅ t

⋅

∆t

= t

⋅ y

⋅

∆ y

t



y

4

30

4

4

T4

4

4

T

4

4

4

4

4

4



4

304

⋅ 4 30 + T44 ⋅ 4T4 − T 4 ⋅ 4T 4 − y4 ⋅t 4

⋅ 4t

= t 4 ⋅ y4 ⋅ 4 y

%3A&

Gltima relaţie din calculele efectuate mai sus %3A& poate fi folosită pentru a determina ritmul demodificare al productiei în funcţie de ritmurile instrumentelor fiscale%3D&0

4

y



=

304

⋅ 4

30

+

T44

⋅ 4

−

T 4 4

⋅ 4

− 4

t

%3D&



y4 ⋅t 4

y4

⋅t

T4

T 4



4

y4 ⋅ t 4

1rodusul % y4 ⋅t 4 & reprezinta venitul incasat de guvern pe baza ratei marginale a fiscalităţii si

venitului in cadrul perioadei de referinta.

Marimile

304



,

T44

,

T 4

sunt

ponderi

ale 30< & T4< & T < măsurate la nivelul



y4 ⋅ t 4

y4 ⋅ t 4

y4 ⋅ t 4

perioadei de referinta fata de venitul guvernului incasat % y4 ⋅t 4 & din aplicarea ratei fiscale

marginale in perioada de referinta.

"enitul 6 este in relatie direct proportionala cu 30 si T4 si in relatie invers proportionala cu T < si t .

>in relatia %3A& se deduce ca ritmul de modificare al venitului depinde de ritmurile de

modificare ale factorilor 30& T4& T < si t dar si de ponderile fata de venitul fiscal incasat dinaplicarea ratei fiscale la nivelul perioadei de baza.

9reştere economică este pozitivă dacă ritmul producţiei %venitului& este pozitiv% 4y ?4&.?ealizarea unei creşteri economice pozitive cu buget echilibrat în ($: se manifestă dacă seîndeplineşte condiţia0




14

304

⋅ 4

30

+

T44

⋅ 4

−

T 44

⋅ 4

− 4

⟩4 %3H&

y4 ⋅ t 4



T4

y4 ⋅ t

T 4

t

y4 ⋅t 4

4

>in relatia %3D& rezulta ca modificarile relative ale factorilor sunt Uaustate- de ponderilefactorilor in venitul guvernamental rezultat din aplicarea instrumentelor fiscale la nivelul

perioadei de referinta.(ingura modificare relativă care nu este austata de ponderi estemodificarea ratei marginale a fiscalitatii%situatie echivalenta cu preluarea de catre modificarearelativa a venitului a intregii modifică ri relative a ratei marginale a fiscalitătii&.In concluziemodificarea relativa a ratei fiscalitatii se regaseste integral in modificarea relativa a venitului.

1otrivit modelului I(/NM %v. Fig. D.=.&cresterea venitului datorită influentei instrumentelor

fiscale provoaca o crestere a ratei dobanzii d. Modificarile ratei dobanzii insa sunt determinatede panta liniei NM0



/cand panta liniei NM este mica, modificarea absoluta a venitului & este mare, iar

modificarea absoluta a ratei dobanzii % & este micaB

/cand panta liniei NM este mare,modificarea absoluta a venitului % & este mica,iar

modificarea a ratei dobanzii % & este mare.

d

=/3 ////////////////////////////

I(3



//////////////////////////

I(=



//////////////////V4/7

I(7

I(4

/////////////



6

4/7 =/3

Fig. &.2. n)luenţa instrumentelor )iscale asupra ratei do;nzii

1oliticile fiscale pot genera efecte economice si sociale diferite.'stfel cresterea achizitiilorguvernamentale poate sa genereze efectele prezentate mai os0

/atunci cand cresterea ' este insotita de o crestere mai consistenta a ratei dobanzii si o

reducere a productiei se inregistreaza o diminuare redusa a nivelului somaului %fenomenul estecunoscut sub numele de <cro=ding out$BcroXding O ingramadire,aglomerare&.



/aunci cand maorarea ' este insotita de o crestere mica a ratei dobanzii si o crestereconsistenta a productiei se inregistreaza o diminuare mare a nivelului somaului.

?apiditatea cu care efectele schimbărilor din mărimea instrumentelor îşi fac apari ia înț

economie e;primă -lexibilitatea politicii -iscale .




15

. importanţă deosebită in cadrul fle;ibilitatii politicilor fiscale o au stabilizatorii automaticare au rolul de a stabiliza cererea agregata. (tabilizatorii automati afecteaza venitul

disponibil . (unt

cazuri însă cand stabilizatorii devin destabilizatori automati prin afectarea

cererii agregate.

"enitul si

venitul disponibil evolueaza diferit in timp.1entru calcularea

venitului

disponibil, în funcţie de datele cunoscute, se folosesc relaţiile echivalente de mai os0

yd = y − T( + T4

yd = y − T 4 − t ⋅ y + T4 yd = (7 − t )⋅ y + T4

In perioada de recesiune venitul 6 scade in timp ce venitul disponibil poate fi proteat de

cresterea transferurilor %T4& si scaderea ta;elor % t ⋅ y &.9onsumul este influentat de venitul

disponibil% cQ⋅ yd & care este afectat mai putin decat venitul 6. diminuare mai lenta aconsumului provoaca o diminuare mai mica a cererii agregate.



1

Cap. :.E)ectele aplicarii instrumentelor politicii )iscale

1rezentarea efectelor de transmisie se face cu scopul de a e;plica modul cum se modifica economia%cererea agregată, venitul& sub acţiunea unui instrument de politica economica.

1rincipalele intrumente ale politicii fiscale sunt0

/modificarea achizitiilor guvernamentale %V'&B

/modificarea platilor transferurior %V<?&B

/modificarea ta;elor autonome %V<4&B

/modificarea ratei marginale a fiscalitatii %Vt&

modificare de catre guvern a variabilelor 30& T4& T < si t reprezinta o implementare a unei

politici fiscale.

(e pun in evidenta urmatoarele tipuri de politica fiscal0

a&politica fiscală e;pansionist %usoara& atunci cand creşte ', creste <?, scade <4, scade t.

b&politica fiscală restictiva%dura& atunci cand scade ', scade <?, creste <4, creste t.

Instrumentele fiscale sunt considerate e;pansioniste daca ' creste, <? creste, <4 scade, t scade



Instrumentele fiscale sunt considerate restrictive dacă ' scade, <? scade, <4 creste, t creste.

:.1.E)ectul de transmisie al cresterii ac5izitiilor guvernamentale-7/

(uccesiunea de modificări în variabilele macroeconomice determinate de modificarea cu ounitate a instrumentului politicii economice reprezintă e)ectele de transmisie

'chiziţiile guvernamentale %'& sunt o componentă a cererii agregate %9'&. 9ând ' semaorează se pune în evidenţă urmatorul lanţ de cauzalitate0

achizitiile guvernamentale %'& cresc cererea agregata%9'& creşte venitul %productia&

%6& creşte venitul diponibil%6d& creşte cosumul%9& creşte cererea agregata%9'&

creşte etc, %ciclul se reia pana la stabilizare&.

'chiziţiile guvernamentale sunt o componentă a cheltuielilor autonome %'& din cadrul cereriiagregate0




2

3 = 3 + cQ⋅%7− t & ⋅ y

3 = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4

1otrivit ecuaţiilor de mai sus achiziţiile guvernamentale influenţează cu întreaga lor modificarecheltuielile autonome şi prin acestea cererea agregată.

9alculând modificările absolute % & pentru ecuatiile prezentate mai sus se deduce că

9' O ', iar 'O ' deci 9' O ' O '.

:.2.E)ectul de transmisie al trasn)erurilor -'R/

<ransferurile %<?& sunt o component a cererii agregate %9'&.

3 = 3 + cQ⋅%7− t & ⋅ y

3 = 4 + 9 4 + 30 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4 yd = y + T4 − T (

9ând plăţile transferabile %<?& se maorează se pune în evidenţă urmatorul lanţ de cauzalitate0

transferurile%<?& cresc venitul dispoibil %6d&creşte consumul%9& creşte cererea



agregata%9'& creşte venitul%productia&%6& creşte venitul disponibil%6d& creşte etc.%ciclul

se reia pana la stabilizare&.

>in analiza ecuaţiilor se observă că transferurile nu influenteaza cu intreaga variatie cerereaagregata. Intreaga variatie a transferurilor afecteaza numai venitul disponibil.

$fectul modificării transferurilor % <?& asupra venitului disponibil se determină folosind ecuatia

venitului disponibil în care simbolul <; reprezintă ta;ele0

yd = y +T4 −T (

9alculând modificarea absolută în ecuţia venitului disponibil se constată că

yd O T4 , deci intreaga modificare a transferurilor se regăseşte în modificarea venitului disponibil.

"enitul disponibil % yd & asigura consumul % & si economisirea % + &. :u toata variatia <? este

folosita pentru modificarea consumului ci si pentru modificarea economisirilor (.

@ d : AS

yd : A S




3

Modificarea transferurilor determină modificarea venitului disponibil, care modifică mai departeconsumul, care este o component a cererii agregate potrivit ecuatiilor de mai os0

3 = + 9 + 30

3 = 4 + cQ⋅ yd + 9 4 + 30

9omponent variabila a consumului %cBCyd & include factorul de influenta guvernamental %<?&,

aspect evidenţiat de relaţia de mai os0

cQ⋅ yd = cQ⋅( y + T4 − T ( )

Modificarea % <?&influenteaza componenta variabilă a consumului şi prin ea modificarea cereriiagregate conform calculelor de mai os0

∆3 = ∆(cQ⋅ yd )

∆(cQ⋅ yd ) = cQ⋅ yd = cQ⋅∆( y + T4 − T ( ) = cQ⋅∆T4

∆(cQ⋅ yd ) = cQ⋅∆T4

∆3 = cQ⋅∆T4

>in

relatia dedusa pentru modificarea componentei variabile a consumului %cBCyd & se

observa ca

numai o parte



din modificarea T4 afecteaza consumul %9& si anume cBC T4

.9ealalta parte a modificarii

<? respectiv %-* cB &YZT4 va afecta economisirea %S &.

Na modificări egale ale ' şi <? se constată , pe baza calculelor efectuate pentru determinareamodificărilor absolute, că ' are o influenţă mai mare asupra cererii agregate,iar

<? are o influenţă mai mica0

V'OV<?

3 O 30 pentru modificarea 30!

3O cB YZT4 pentru modificarea T4., cu condiţia 4Wc2W7

∆3(∆ 30) ⟩ ∆3(∆T4)

:.3.E)ectul de transmisie al ta0elor autonome - '9/

Modificarea ta;elor autonome afecteaza direct venitul disponibil yd care influenteaza consumulsi economisirile populatiei %menaelor&0

yd = y + T4 − T 4 − t ⋅ y yd = T4 − T 4 + cQ⋅(7 − t )

>acă ta;ele autonome se modifica atunci se va modifica si venitul disponibil yd D



4

∆ yd (∆T 4 ) = −∆T 4

"enitul disponibil asigura consumul si economisirile menagelor. modificare în cadrul venituluidisponibil almenaelor provoaca o modificare a consumului %9& si economisiri %(&. yd = + S

∆ yd = ∆ + ∆S

>in functia consumului %9& deducem influenţa modificării ta;elor autonome asupra modificăriiconsumului.

= 4 + cQ⋅ yd

= 4 + cQ⋅( y + T4 − T 4 − t ⋅ y)

∆ (∆T 4 ) = −cQ⋅∆T 4

modificare a ta;elor autonome determină modificarea consumului. >eoarece consumul este ocomponent a cererii agregate , o modificare a consumului va determina o modificare a cereriiagregate.

3 = 30 + 9 4 + 4 + cQ⋅T4 − cQ⋅T 4 + cQ⋅(7− t )

∆3(∆T 4 ) = −cQ⋅∆T 4

+ntremodificarea cererii agregate si modificarea ta;elor autonome e;istă o dependenţă

inversă.

?ezulta ca numai o scadere a ta;elor autonome provoaca o crestere a cererii aggregate.

>eoarece

rezulta ca numai o parte din modifcarea,respectiv

, afecteaza



consumul şi implicit cererea agregata .

+n cazul scăderii ta;elor autonome, lantul de cauzalitate este urmatorul0

ta;ele autonome %<4& scad Svenitul disponibil%6d& creşte cSonsumul%9& creşte Scererea

agregata %9'& Screşte venitul %6& creşteS venitul disponibil%6d& creşte Setc, ciclul se reia până

la stabilizare.

:.4.E)ectul de transmisie al ratei marginale a )iscalităţii

?ata marginala a fiscalitatii afecteaza direct venitul disponibil,calculul modificării fiind prezentatmai os0

>eoarece venitul disponibil asigura nivelul consumului,o modificare a venitului disponibilafecteaza consumul care este o componenta a cererii agregate.




5

9alculul modificării consumului ca urmare a modificării ratei marginale a fiscalităţii este prezentat mai os0

B

= 4 + cQ⋅( y + T4 − T 4 − t ⋅ y)

O

(e calculează modificarea cererii agregate sub influenţa modificării variabilei t-0

Nantul de cauzalitate determinat de micşorarea ratei marginale a fiscalităţii este prezentat mai os.



rata marginala a fiscalitatii%t& scade venitul disponibil%6d&creşte consumul%9&creşte cererea

agregata%9'&creşte venitul %6&creşte& venitul disponibil %6d&creşte etc, si ciclul se reia pâna

la stabilizare .

+n general, o scadere a ratei marginale a fiscalitătii, poate determina o maorare a deficitul

bugetar, ca urmare a micşorării veniturilor bugetare %"OtY6& .>acă scăderea ratei marginale afiscalitatii provoacă o crestere mare a venitului %producţie/6&, datorită creşterii bazei deimpozitare, se poate ca deficitul bugetar să nu se modifice sau chiar să se diminueze.

?ata marginala a fiscalitatii afecteaza pantele a doua linii folosite în reprezentările graficemacoeconomice 0

/linia cererii agregate0

/linia deficitului bugetar 0

Modificarea ratei marginale a fiscalitatii afecteaza deficitul bugetar %>*& şi cererea agregată%9'& potrivit relatiilor de mai os0




6

∆3(∆t ) = cQ⋅(− y. ⋅ ∆t )

∆3(∆t ) = cQ⋅∆ 76(∆t )

Gltima ecuaţie reflectă faptul că între modificarea cererii agregate si modificarea deficitului bugetar e;ista o relatie direct proportionala.

>atorită factorului pozitiv şi subunitar c;& modificarea deficitului bugetar se regăseşte parţial în

modificarea cererii agregate0 .

9u cât inclinatia marginală a consumului %c2& este mai mare, cu atat modificarea cererii agregate preia mai mult din modificarea deficitului bugetar.

?ezulta urmatoarele concluzii 0

/daca creste, influenteaza mai mult 9',

/ daca scade, influenteaza mai putin 9'.

:.&.naliza in)luentelor e0ercitate de ac5izitiile guvernamentale si rata marginala a)iscalităţii asupra cererii agregate.

+n continuare se analizează cazul când guvernul aplică două măsuri de politică economică00



- modificarea achiziţiilor guvernamentale, prin care se influenteaza cheltuielileguvernamentale %9& cât si cererea agregată %9'& prin intermediul intermediul cheltuielilorautonome%'&,

modificarea ratei marginale a fiscalităţii t-, prin care se influentează venitul guvernamental %"&,dar şi cererea agregată % 9'& prin partea ei variabilă.

In conditiile enunţate, scriem functiile cererii aggregate si deficitului bugetar , după care

determinăm modificările lor absolute sub influenţa si .

3( 30,t ) = 3( 30)+ cQ⋅(7 − t )⋅ y

∆3( 30,t ) = ∆ 30 − cQ⋅ y ⋅ ∆t

76( 30,t ) = 30 + T4 − T 4 − t ⋅ y

∆ 76( 30, t ) = ∆ 30 − y ⋅ ∆t




7

In ecuatia modificarii cererii agregate se adaugă şi se scade %6YVt& pentru a include modificareadeficitului bugetar0

∆3( 30,t ) = ∆ 30 − cQ⋅ y ⋅ ∆t

/

'nalizând ultima ecuaţie se observă că modificarea totala a 9' are doua componente0

o componenta care e;primă influenta deficitului bugetar ∆ 76( 30, t )B

o componenta care evidentiază influenta Vt prin termenul %7/c2&Y6YVt.

>eoarece c2 este pozitv şi subunitar % 4Wc2W7&, e;presia %7/c2&Y6YVt poate lua diferite valori cucare influenţează cererea agregată0

/pentru VtR4 S %7/c2&Y6YVt

R4, iar 9' cresteB

/pentru

tO4 S %7/c2&Y6YVt

O4, iar

9' depinde numai de deficitul bugetarB

/pentru

tW4S %7/c2&Y6YVt



W4, iar

9' scade.

Influenta e;ercitată de catre deficitul bugetar asupra cererii agregate se realizeaza prin douavariabile %' si t & potrivit ecuatiei 0

∆ 76( 30, t ) = ∆ 30 − y ⋅ ∆t

?eferitor la influenţa e;ercitată de către modificarea deficitului bugetar asupra modificarii cereriiagregate se pun în evidenţă tot trei situatii 0

9azul este de fapt cazul e;cendentului bugetar %(*&, situatie

nefavorabila deoarece provoaca diminuarea cererii agregate.

S6: 50*0 : tCy AT < E 30 * T4

>eoarece S6:*76 rezultă că

'tunci când >*W4 rezultă că / V 76?< si S6?<



8

:.:. ,timularea cererii agregate prin politici )iscale care apeleaza la modi)icarea 7 si t cucondiţia mentinerii unui uget cu de)icit constant.

+n studiul care urmează se face ipoteza că guvernul işi propune să stimuleze cererea agregatăcrescând achiziţiile guvernamentale şi diminuând rata marginală a fiscalităţii astfel încât deficitul bugetar să ramână constant.

(e determină mai os ecuţia deficitului bugetar0

>in ultima ecuaţie determinăm funcţiamodificării achiziţiilor guvernamentale %

0

modificarii deficitului bugetar % >*& pe seama '& şia modificării ratei marginale a fiscalităţii % t&

1utem scrie funţia cererii agregate în raport de cele două variabile în forma de mai os0



3( 30,t ) = 3( 30)+ cQ⋅(7 − t )⋅ y

>eterminăm modificarea cererii agregate pe seama modificării simultane a variabilelor '- şit-0

∆3( 30,t ) = ∆ 30 − cQ⋅ y ⋅ ∆t

Folosind ecuaţia deficitului bugetar şi respectând ipoteza menţinerii deficitului bugetar la nivelconstant %modificarea deficitului bugetar este nulă& scriem următoarele ecuaţii referitoare la

modificari 0

∆ 76 = ∆ 76( 30,t ) = ∆ 30 − y ⋅ ∆t = 4

∆ 30 = y ⋅ ∆t

+nlocuim produsul ( y ⋅ ∆t ) în ecuaţia modificării cererii agregate0şi efectuăm calculele0




9

∆3( 30,t ) = ∆ 30 − cQ⋅ y ⋅ ∆t = ∆ 30 − cQ⋅∆ 30 = (7− cQ)⋅ ∆ 30

Gltima relaţie este folosită pentru a scrie ecuaţia modificării cererii agregate sub acţiuneasimultană a variabilelor ' şi t- în condiţiile menţinerii unui deficit bugetar constant0

∆3( 30, t )∆ 76 ( 30 ,t

)=4 = (7 − cQ)⋅ ∆ 30

Modificarea cererii agregate datorită modificarii simultane a variabilelor ' si t, în condiţiilementinerii unui dificit bugetar constant, depinde numai de modificarea achiziţiilor

guvernamentale %'&. Modificarea ' influenteaza 9' cu o cota din ' respectiv cu .

'ceastă cota reprezintă inclinatia marginala spre economii. +n cazul menţinerii constante a

deficitui bugetar, cu cat scade mai mult, cu atat influenteaza mai mult

. Micsorarea afectează însă consumul si nivelul de trai al populatiei.

:.>. ,timularea cererii agregate prin politici )iscale care apeleaza la modi)icarea 7 si t cucondiţia mentinerii unui uget ec5ilirat



+n cele ce urmează se studiază cazul când guvernul îşi propune să stimuleze cererea agregatăcrescând achiziţiile guvernamentale şi diminuând rata marginală a fiscalităţii astfel încât bugetulsă ramână echilibrat.

>acă se face ipoteza că bugetul se menţine echilibrat , rezultă că deficitul bugetar se menţine nul

% &. Menţinerea bugetului echilibrat este un caz particular al situaţiei cu deficit bugetar

menţinut constant, care a fost analizat anterior.

(criem ecuaţiile deficitului bugetar şi cererii agregate şi determinăm modificările sub acţiunilesimultane ale variabilelor 30 si tG, în ipoteza 76:<.

76:< H I76:<

∆ 76 = ∆ 76( 30,t ) = ∆ 30 − y ⋅ ∆t = 4 S ∆ 30 = y ⋅ ∆t




10

3( 30,t ) = 3( 30)+ cQ⋅(7 − t )⋅ y

∆3( 30,t ) = ∆ 30 − cQ⋅ y ⋅ ∆t = ∆ 30 − cQ⋅∆ 30 = (7− cQ)⋅ ∆ 30

∆3( 30,t ) 76=4 = (7 − cQ)⋅ ∆ 30

. Gltima ecuaţie a modificării cererii agregate, în condiţiile menţinerii bugetului echilibrat,are în final aceeaşi formă cu aceea din cazul studiat anterior, iar concluzia rămâne aceeaşi0modi"icarea cererii agregate datorită modi"icarii simultane a variabilelor 30 si t& $ncondiţiile mentinerii unui buget echilibrat& de#inde numai de modi"icarea achiziţiilor guvernamentale %30'.



1

Cap. >. Finan area politicii )iscaleț

>.1. Finanţarea de)icitului ugetar

9ând se aplică politica fiscală, guvernul ia decizii referitoare la achizi iile guvernamentale,ț

plă ile transferabile, rata fiscalită ii precum şi cu privire la finan area politicii fiscale.ț ț ț

1rincipalele procedee de finanţare a cheltuielilor guvernamentale sunt0

cu ta;e şi impozite stabilite de guvern,

prin lărgirea bazei monetare %tipărirea de bani&, ac iune coordonată de *anca 9entrală şi deț

guvern.

Kinând cont sursele de finanţare şi de cheltuieli %utilizări& se prezintă mai os ecuaia restric iei bugetareț a guvernului0

S4S+ = T9K9L349

T + ∆ M + 890 = 30 + T4 + 7

(imbolurile folosite în ecuaţie au următoarele semnifica ii0 :I O necesarul de împrumut alț

guvernuluiB

>* O deficitul bugetarB :I O >*B

> Odobânzi la datoria publicăB VM O modificarea bazei monetareB <; O ta;e ş impoziteB

' O achizi ii guvernamentaleB <? O plă i transferabile.ț ț

?earanând termenii ecuatiei restricţiei bugetare se ob ineț ecuaia de-icitului bugetar

guvernamental . care pune în evidenţă0 natura utilizărilor, venitul guvernamental , surselede finanţare 0



7+F99T 05+483M+8T3K = S4S+ F9838T34+ N+KT9+K9 05+48 −5+89T

05+48 = S4S+ F9838T34+ % 30 + T4 + 7& − T ( = ∆ M + 890

>eficitul bugetar poate fi finan at prin două procedee 0 /creşterea bazei monetare,ț

/împrumuturi guvernamentale de pe pia a financiară.ț

a&. 9reşterea bazei monetare %VM& este o operaţiune necesară acoperirii unei părţi dindeficitul bugetar guvernamental, ea fiind cunoscută şi sub numele de monetizare ade-icitului bugetar . Monetizarea deficitului bugetar reprezintă o parte din finan area totalăț

şi are o pondere mică pentru a preveni creşterea infla iei.ț

b&. Finan area prin împrumuturi guvernamentale. acoperă cea mai marea parte a deficituluiț bugetar +n acest scop guvernul vinde onuri de tezaur %împrumuturi pe termen scurt& şioliga iuni guvernamentaleț % împrumut pe termen lung&.

*onurile de tezaur şi obliga iunile guvernamentale pot fi cumpărate de către băncileț

comerciale şi *anca 9entrală prin opera iuni pe pia a desc5isăț ț . 'ceste opera iuniț

maorează baza monetară dar sporeşte şi nivelul datoriei publice. >atoria publică creată deguvern atrage plata dobânzilor.

1




mărime marginală 0

k = ∆∆ y

"

?apiditatea cu care efectele schimbărilor din mărimea instrumentelor îşi fac apari ia înț

economie e;primă -lexibilitatea politicii -iscale .

$fectele modificărilor ', <?, <4 şi t asupra cererii egregate %respective asupra venitului 6&sunt asemănătoare.

Scăderea ratei -iscalită ii ,,tț determină o maorare a venitului disponibil şi implicit a cheltuielilor pentru consum %9&, situa ie care va determina dezvoltarea sectorul privat alț

economiei.

Reducerea ratei -iscalită iiț afectează economia dacă consumatorii vor utiliza venitul disponbil permanenent pentru creşterea cheltuielilor lor pentru consum. >acă consumatorii economisescsporul de venit disponibil, nu se va înregistra un efect imediat asupra producţiei (chimbarea permanentă a ratei fiscalită ii ,,t- poate genera un efect mai mare asupraț

venitului decât schimbarea temporară care poate fi compensat de fluctua iile economiei.ț

Creşterea /0 determină creşterea ponderii sectorului public în economie.

>acă se modifică ', întreaga modificare V' se regăseşte în modificarea 9' şi deci înmodificarea venitului %producţiei&. Modificarea ' are efecte mai sigure asupra producţiei

%6& decât modificarea ratei de impozitare ,,t-.

(chimbarea temporară a ' are un efect cu impact mai mare decât în cazul schimbării cucaracter permanent.

.?eferitor la efectele împrumuturilor guvernamentale reacţia menaelor este în funcţie de percepţia lor.

2




3

>acă menaele nu sesizează că la creşterea împrumuturilor guvernamentale venitul lordisponibil se diminuează în viitor datorită maorării ta;elor, nu va afecta direct consumul şieconomiile , iar rata dobânzii rămâne relative constantă

>acă menaele sesizează că la o creştere a împrumuturilor guvernamentale se va diminua înviitor venitul lor disponibil datorită maorării ta;elor, menaele vor reduce consumul şi vorcreste economiile. $conomiile suplimentare generate de menae, provoacă o creştere a oferteide credite şi în consecin ă o diminuare a ratei dobânzii.ț

1/.E)ectul de cro=ding out.

9ând creditul guvernamental reduce cererea privată de bunuri interne, se generează e)ectul decro=ding out. ?educerea cererii private de bunuri interne este determinată de două cauze 0

reducerea cheltuielilor guvernamentaleB

reducerea e;porturilor nete.

a).'-ectul de cro1ding out al cheltuielilor investi ionaleț .

$fectul croXding out diminuează efectul creşterii achizi iilor guvernamentale V' careț

presupune realizarea de cheltuieli investiţionale.

>ac ă prin creditul guvernamental se determină creşterea ratei dobânzii, se generează o creşterea cheltuielilor investitorilor privati. +n aceste condi ii, unele proiecte de investi ii pot deveniiț ț

neprofitabile. >acă cheltuielile pentru investi ii devin sensibile la rata reală a dobânzii,ț

creditele guvernamentale pot provoca reducerea cheltuielilor pentru investi ii. 9u câtț

cheltuielile pentru investi ii sunt mai sensibile la schimbarea ratei dobânzii cu atât efectul deț

croXding out devine mai intens.

b).'-ectul de cro1ding out interna ionalț se manifestă în cazul cazul economiei deschise şi afectează e;porturile nete.



>acă în ţară se înregistrează o creştere a ratei dobânzii pe pia a internă a creditelor, datorităț

creşterii împrumuturilor guvernamentale, se provoacă o creştere a intrărilor de capital străin înară, deoarece investitorii str ăini sunt atraşi de creşterea ratei dobânzii interne. Intrările deț

capital provoacă schimbarea ofertei de credite .

Investitorii străini cumpără valută internă provocând maorarea cererii de valută internă.9reşterea cererii de valută internă determină maorarea pre ului valutei interne, care determinăț

micşorarea e;porturilor de bunuri şi servicii şi maorarea importurilor de bunuri şi servicii.

+n astfel de condi ii e;portulul net % $ț !: O $! # Im&se diminuează.

.

=&.E)ectul de cro=ding in

+n unele cazuri, împrumuturile guvernamentale, pe lângă faptul că provoacă o creştere a

datoriei publice, pot genera efecte pozitive asupra produc iei.ț

'stfel cheltuielile pentru investitii depind de venit %6& şi de rata dobânzii %d&. >acă venitul scadesub nivelul poten ial, are loc o diminuare a cheltuielilor investi onale. +n astfel de condi ii, firmeleț ț ț

nu vor investi în bunuri /capital, deoarece nu pot utiliza complet capitalul e;istent. +n acestecondi ii, maorarea achizi ilor guvernamentale determină creşterea datoriei publice %efect principal&ț ț

dar şi maorarea cheltuielilor pentru investi ii %efect croXding in&.ț

3




4

>acă menaele nu sesizează că la o creştere a împrumuturilor guvernamentale se vadiminua în viitor venitul lor disponibil, datorită maorării ta;elor, menaele nu vor afectadirect consumul şi economiile lor, iar rata dobânzii se va men ine relativ constantă.ț

>acă menaele sesizează că ta;ele se vor maora în viitor %deoarece guvernul inten ioneazăț

să plătească o parte din datoria publică&, menaele vor reduce cheltuielile de consum şi vorcreşte economiile. $conomiile suplimentare generate de menae, provoacă o creştere aofertei de credite şi în consecin ă o diminuare a ratei dobânzii.ț

9ererea agregată creşte datorită maorării achizi iilor guvernamentale, provocând creştereaț

ratei dobâzii datorită creşterii cererii de credite ale guvernului. >ar creşterea economiilormenaelor provoacă creşterea ofertei de credite şi determină micşorarea ratei dobânzii. Gnastfel de fenomen care menţine o rată a dobânzii relativ constantă, elimină efectele decroXding out, atât asupra investi iilor cât şi asupra e;portului net.ț

<otuşi se va înregistra o diminuare a cursului care va afecta direct diminuarea cereriiagregate.'pare astfel efectul de croXding out, manifestat prin intermediul cheltuielilor deconsum %9&.



4




9ap.J.1olitica monetară

1olitica monetară acţionează asupra cererii agregate şi are instrumente diferite faţă de politicafiscală.1olitica monetară reflect[ e;ercitarea controlului *ăncii 9entrale asupra ofertei de bani

de pe piaţa monetară.

1rincipalele instrumente ale politicii monetare sunt0

/operaţiunile pe piaţă deschisă,

/dobânzile de refinanţare,

/fondurile de rezervăT

Instrumentele politicii monetare au eficienţe diferite, respectiv efecte diferite asupra cereriiagregate. 'mploarea efectelor se determină cu autorul multiplicatorilor monetari.

Multiplicatorii monetari fac legătura dintre modificarea monetară şi modificareavenitului%producţiei&.

+n aplicarea politicii monetare *anca 9entrală are rolul principal. 1olitica monetară trebuieaplicată în momentele oportune şi independent de interesele economice ale uvernului.

+n maoritatea statelor, autoritatea monetară este reprezentată de două instituţii %care pot avea

ponderi diferite în aplicarea politicii monetare& 0

uvernul,

*anca 9entrală

1e terman scurt politica monetară are efecte temporare asupra venitului %6& şi preţului, iar petermen lung are efecte permanente asupra nivelului preţului %v. Fig..7.&.



Fig O.-. 'ipologia e)ectelor politicilor macroeconomice

'ipologia e)ectelor%olitica )iscală

%olitica monetară

/asupra venit %6&

/asupra venitului

$fecte pe termen

/asupra preţului

scurt %temporar&

$fecte pe termen lung

/asupra nive preţ



>eoarece politica monetar ă poate determina creşterea nivelului preţului ea poate generainflaţie %efect nefavorabil&.

(tabilizarea pieţelor pe termen lung %stabilirea ratei inflaţiei& este scopul cel mai important

al politicii monetare. 'stfel, pe termen lung, prin creşterea cererii agregate %9'& în acelaş iritm cu oferta agregată %'& se obţine un nivel stabil al preţurilor.1e termen scurt ofertaagregată este rigidă, iar linia ofertei agregate are o poziţie verticală, nivelul venitului

reprezentând producţia potenţială %%6 O 6\&. 1e termen lung oferta agregată este elastică, iarlinia ofertei are o poziţie oblică cu panta pozitivă.

?'FI9

Fig. O.1. n)luenţa politicii monetare pe termen lung

'nalizănd piaţa pe termen lung %v.fig. .7.& se desprind următoarele concluzii0

dacă oferta agregată creşte de la '4 la '7, adică venitul creşte de la 64 la 67, preţul,

nivelul preţului scade de la p4 la p7 afectând oferta producătoruluiB

aplicând o politică monetară adecvată % cererea agregată să crească în acelaşi ritm cu ofertaagregată& se va deplasa linia 9' din poziţia 9'4 în poziţia 9'7, fapt care determină ca

preţul să rămână la nivelul p4, iar venitul %6& creşte la nivelul 6=R67R64.

1e termen scurt oferta agregată este rigidă %v.Fig..3.&

?'FI9

Fig. O.,. n)luenţa politicii monetare pe termen scurt



9reşterea cererii agregate de lacreştere a preţurilor de la 1o la 17, iar

9'4 la 9'7, datorită politicii monetare, provoacă o

nivelul venitului rămâne neschimbat %6 O 6\&.

1olitica monetară are şi scopul de a stabiliza pe termen scurt producţia reală %venitului real&

în urul nivelului potenţial %6 O 6\&..

<endinţa venitului pe termen lung este de creştere. 1erturbatiile fac că producţia curentă săoscileze în urul producţiei potentiale. 'ceste oscilaţii pot fi contracarate prin politicimonetare care afectează cererea agregată %9'& astfel încât să se compenseze variatiilevenitului %producţiei&. +n fig. .A. se prezintă situaţia generată de o perturbaţie care

determină scăderea producţiei curente sub nivelul producţiei potenţiale %6W6\&. 1rin politicamonetară se stimulează cererea agregată, care determină efecte opuse scăderii producţieicurente contribuind la revenirea acesteia la nivelul potenţial.

?'FI9

Fig. O.2.. E)ectul stailizator al politicii monetare




'utoritatea monetar ă nu poate controla direct producţia, nivelul preţului şi gradul de utilizare a forţei demuncă. 'cestea sunt determinate de evoluţia cererii şi ofertei pe diverse pieţe naţionale.

>in această cauză instrumentele politicii monetare au caracter intermediar.9u ele autoritatea monetară poatenfluenţa rapid sectorul privat si cel productiv. 'ceste instrumente influenteaza oferta de bani şi suntnunţate mai os0

operaţiuni pe piaţă deschisă,

dobânda de refinantare,

ondul de rezervă.

'utoritatea monetară poate folosi şi instrumente speciifice pt control şi reglementare a proceselor de pepiaţa monetară şi sistemul financiar bancar.

a/. +peraţiuni pe piaţă desc5isă

1rin operaţiunile pe piaţa deschisă autoritatea monetară cumpăra şi vinde obligaţiuni, bonuri de tezaurguvernamentale afectând baza monetară, respectiv cantitatea de bani de pe piaţă.

9u autorul multiplicatorului monetar se afecteaza oferta de bani. ferta de bani creşte când autoritateamonetară cumpă ra obligaţiuni şi bonuri de tezaur guvernamentale. 'cestea se afla iniţial în posesia unor

dealeri de obligaţiuni %bănci comerciale, instituţii financiare private autorizate&.

9ând se cumpără obligaiuni şi bonuri de tezaur guvernamentale de către autoritatea monetară, crescichidităţile la b ăncile comerciale, care pot să acorde credite mai mari. +n fig .H. creşterea ofertei de creditee reprezintă prin deplasarea la dreapta a liniei ofertei de monedă în timp ce rata dobânzii scade.

?'FI9



Fig..H. Creştere o)ertei de credite

9reşterea creditelor pentru producţie acordate agenţ ilor va determina creşterea volumului activităţiiproductive. 9reşterea productiei determina creşterea venitului disponibil la gospodării %menae& care vadetermina creşterea cheltuielilor pentru bunuri de consum,impulsionând cererea agregată şi implicit a oferteigregate.

1rin vanzarea de obligaiuni şi bunurile tezaur guvernamentale. de către autoritatea monetară către b ăncileomerciale şi alte instituţii financiare, baza monetară din economie scade. *ăncile şi alte instituţii financiareumpărând astfel de valori, vor avea disponibilităţi băneşti mai mici şi în consecinţă vor acorda un volum deredite mai mic către agenţii economici. +n fig. ..diminuarea ofertei de credite este reprezentată de deplasarea

a stânga a liniei ofertei de monedă , fapt care va determina o creştere a ratei dobânzii de la d4 la d7.

?'FI9




Fig... ,căderea o)ertei de credite

>eoarece rezervă de moned ă scade de la M4 la M7 , băncile vor diminua volumul decredite către agenţii economici, care îşi vor reduce volumul producţiei, fapt care vadetermina scăderea venitului disponibil la gospodarii %menae& >iminuarea venituluidisponibil va determina diminuarea consumului, care va reduce nivelul cererii agregate şiimplicit a ofertei agregate şi venitului %producţiei&.

(e desprind următoarele concluzii cu privire la efectele intevenţiei autorităţii monetare0

când autoritatea monetară cumpăra obligaţiuni sau bunuri de tezaur va creşte baza monetarăşi sporeşte oferta de baniB

când autoritatea monetară vinde obligaţiuni sau bunuri de tezaur, scade baza monetară şi sereduce oferta de bani.

Modificarea absolută a cantităţii de monedă din economie %variatia nivelului ofertei de

monedă& notată cu % M& este egală cu variaţia bazei monetare% ]& înmulţită cumultiplicatorul monetar%8 m&0

∆ M = ∆ N ⋅ k m /. ?o;nda de re)inanţare

'tunci când băncile comerciale au nevoie de fonduri pe termen scurt se pot împrumuta laalte bănci sau la *anca 9entrală0

dacă se împrumuta la alte bănci oferta de bani rămâne constantă,

dacă se împrumuta la *anca 9entrală va creşte oferta de bani

?ata dobânzii cu care *anca 9entrală acordă împrumuturi b ăncilor comerciale se numeşte

dobnda de re"inanţare. $a este stabilită de *anca 9entrală şi este un instrument de politicamonetară.



9ând creşte rata dobânzii de refinanţare se vor scumpi creditele luate de băncile comerciale,iar volumul acestor credite se va diminua, micşorând în consecinţă oferta de monedă şicreşterea ratei dobânzii.

Modificarea rata dobânzii de refinanţare este un semnal al *ancii 9entrale că se modifică politica monetară. Modificările ratei dobânzii de refinanţare determina modificarea deoferta de credite şi ale ratei dobânzii la creditele acordate.

C/.Fondul de rezervă

*anca 9entrală poate decide necesarul "ondului de rezerva pe care băncile comercialetrebuie s/ l deţină în depozite bancare.

:ecesarul de rezervă se stabileşte de obicei ca mărime procentuală din capitalul social al băncilor şi se numeste rata rezervei. +n cazul unor situaţii de criză, băncile




comerciale deţinând rezerve pot onora cererile de retragere din conturi 9ând se modificarata rezervei se va modifica şi oferta de bani de pe piaţa financiară.

9ând rata rezervei scade va creşte suma pe care băncile comerciale o pot împrumuta

agenţilor economici %linia ofertei de moned ă se va deplasa la dreapta şi rata dobânzii vascade&. (căderea ratei dobânzii va determina creşterea cererii de credite a agenţ ilor, care vaspori producţia, se va maora venitul disponibil al menaelor , va creşte nivelul cheltuielilormenaelor, iar pe cale de consecinţă va spori cererea agregată.

>acă rata rezervei creşte, va spori fondul de rezervă şi se vor diminua disponibilită tile băncilor comerciale pentru acordarea creditelor către agenţi. Ninia ofertei de monedă sedeplasează la stânga, iar rata dobânzii creşte, fapt care va diminua cererea de monedă aagenţilor şi micşorarea producţiei.

>iminuarea producţiei%venitului& va contribui la scăderea venitului disponibil al menaelor,diminuarea consumului şi micşorarea cererii agregate.

'plicarea variaţiei fondului de rezerve are efecte diferite faţă de celalalte instrumente ale politicii monetare.

Modificarea fondului de rezervă nu afectează mă rimea bazei monetare. $fectelemodificării fondului de rezervă în economie sunt determinate de modificareamultiplicatorului monetar %prin modificarea fondului de rezervă se afectează multiplicatorulmonetar&. Fondul de rezervă este un instrument cu caracter neinflationist deaoarecemodificându/l baza monetară rămâne constantă , deci preţurile rămân constante.

>obânda de refinanţare şi operatiunea pe piaţă deschisă determină modificarea bazeimonetare, fapt care pe termen scurt şi lung influenţează nivelul preturilor respectiv inflatia.

(e prezintă mai os un model simplificat al mecanismului multiplicării monetare, în caresimbolurile folosite au semnificaţiile următoare0

*5 i # bancile comerciale din sistemul bancar,

9i # flu;urile de credite de refinanţare din sistemul bancar ,



94 # creditul de refinanţare de la *anca 9entrală,

?^i # fondurile de rezervă.

r #rata fondului de rezervei impusă de *anca 9entrală

Fig.O.Q .6ecanismul multiplicării monetare

C0 C1 C2 C3

BK 1 BK 2 BK 3

RZ1 RZ2 RZ3




4L i = r ⋅ i−7 → 4L 7 = r ⋅ 4 B 4L = = r ⋅ 7 B 4L 3 = r ⋅ = ⋅

n



S 4 = ∑ 4L i → S 4 = 4L 7 + 4L = + 4L 3 = 4

7



S 4

→ totalul

"ondurilor de rezervă $n sistemul bancar

i

= i−7 − 4L i



. 7 = . 4 − 4L 7 = . 4 − r ⋅ . 4 = . 4 ⋅ (7 − r )B

.

=

= − 4L

=

= . − r ⋅ . = . ⋅ (7 − r ) = .

4

⋅ (7− r )=



7

7

7

7

3 = = − 4L 3 = = − r ⋅ = = = ⋅ (7 − r ) = 4 ⋅ (7− r )3

@r @ → rata "ondului de rezervă, 4 ≤ r ≤ 7



n



S .

= ∑

i

→ totalul creditelor acordate

4



S = 4 + 7 + = + 3 = 4 + 4 ⋅ (7 − r )+ 4 ⋅ (7− r )= + 4 ⋅ (7− r )3

S . = . 4 ⋅ [7 + (7− r )7 + (7 − r )= + (7 − r )3 ]



8otam #aranteză

(7− r ) cu R,

4 ≤ R ≤ 7

nlocuind #arantezele mici cu R rezulta 0

S . = . 4 ⋅ (7 + R + R= + R3 )



S .

este suma termenilor #rogresiei geometrice cu #rimul termen . 4 si ratia R subunitara si #ozitiva

Pentru @n@ termeni suma termenilor #rogresiei geometrice are "ormula 0

a ⋅ %7+ R + R=

+ ... + Rn & = a ⋅

7− Rn



7 − R

7

7



a

n

= a

⋅ Rn−7 este termenul general al #rogresiei geometrice

7



7

7 − R


http://slidepdf.com/reader/full/cursurile-strategii-si-pol-macro 254/509alculam S



#enru cei #atru termeni din e(em#lul #rezentat 0

S . = . 4 ⋅ (7 + R + R= + R

3 )= . 4

⋅

7 − R3

≈

4

= 4

, deoarece 7− R = r



7 − R

7− R r

alculam nulti#licatorul monetar cu "ormula 0



n



m =

S .

=

∑ i



n



∑ 4L i

7



S .

4



7

m =

=

r



=

S 4

44

r



1

[email protected] politicii monetare

@.1. Ec5ilirul macroeconomic pentru ,E cu două pieţe -modelul ,86/

Introducerea banilor si a pietei monetare in model sistemului economiei naţionale %($:&implică faptul că echilibrul macroeconomic este determinat de echilibrul real %echilibrul pe piata bunurilor si serviciilor& si echilibrul monetar %echilibrul pe piata monetară&.'genţiieconomici agregaţi participanţi la activitatea macroeconomică sunt0 menaele %populaţia&,

firmele, administraţia. 9ele trei categorii de agenţi agregaţi formează două sectoare0 sectorul privat % menaele şi firmel& şi sectorul public %administraţia publică&. >eoarece nu e;istă flu;uride import şi de e;port, ($: este considerat închis.

$cuatiile folosite la descrierea echilibrului macroeconomic în condiţiile prezentate mai sus sunt prezentate mai os.

%iaţa unurilor este în echilibru dacă cererea agregată de bunuri %9'& este egala cu oferta

agregată de bunuri %'&. 9ererea agregată de bunuri are la bază consumurile din ($:.(ectorul privat este reprezentat de consumul privat %consumul final al populaţiei/9 şi consumulinvestitional al firmelor/I& , iar sectorul public este reprezentat cosumul public %achiziţiileguvernamentale&.

3 = onsum #rivat + consum #ublic

3 = % + 9 & + % 30&

. = . 4 + cQ⋅ yd , cQ =

∆.

→ sensibilitatea consumului "aţa de venit



∆ y

yd

→ venitul dis#onibil

yd

= y + T4 − T(

T4 → cheltuieli trans"erabile

T( = T 4 − t ⋅ y

T 4

→ ta(e autonome

t =

∆T(

→ sensibilitatea ta(elor "ata de venit



∆ y

9 = 9 4 − i ⋅ d , i = ∆∆

d 9

→ sensibilitatea investitiilor "aţa de rata dobnzii 9 4 → investitii

#lani"icate

>acă rata dobânzii bancare %d' scade, nivelul investiţiilor % 9' creste, cererea agregată %3' creste, venitul % y' creşte.

%iaţa monetară este în echilibru dacă cererea de monedă %N& este egală cu oferta de monedă%M&

9ererea de monedă %N& se determină cu ecuaţia de mai os0




2

K = m y ⋅ y − md ⋅ d + K4 M → o"erta de moneda

m y =

∆∆ K

y → sensibilitatea cererii de bani "ata de venit

m y = ∆∆ K

d → sensibilitatea cererii de bani "ata de rata dobanzii K4 → stocul de bani la

#o#ulatie

ferta de bani se considera o variabilia e;ogena a modelului I(/NM. 'utoritatea monetara

foloseste oferta de moneda % M & ca să influenteze ererea agregată %3'.

$cuatiile prezentate mai sus sunt folosite pentru obţinerea modelului 9S *KM dacă se faceipoteza asigurării echilibrului general, adică se satisfac simultan egalităţile 3:/3 şi NOM

?eterminarea ecuaţiei ,

Ninia 9S este locul geometric al punctelor % y& d & în care piata bunurilor si serviciilor se afla înechilibru.

3 = /3 → 3 = y, y = /3 3 = + 9 + 30

= 4 + cQ⋅ yd , yd = y + T4 −T( T( = T 4 − t ⋅ y

9 = 9 4 − i ⋅ d , + 9 + 30 = y

( 4 + cQ⋅ yd )+ ( 9 4 − i ⋅d )+ 30 = y

4 + cQ⋅( y −T 4 − t ⋅ y +T4)+ 9 4 − i ⋅d + 30 = y



4 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4 + 9 4 + 30 + cQ⋅ y − cQ⋅t ⋅ y − i ⋅ d = y

Făcând notaţia 3 = % 4 − cQ⋅T 4 + cQ⋅T4 + 9 4 + 30& se obţin relaţiile de mai os.

3 + cQ⋅ y − cQ⋅t ⋅ y − i ⋅ d = y

3 − i ⋅ d = y − cQ⋅ y + cQ⋅t ⋅ y

3 − i ⋅ d = [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ y

3 − [7 − cQ⋅(7 − t )]⋅ y = i ⋅ d

= 3

− 7

−

cQ⋅(7

−

t )

⋅ y → ecutia 9S i i




3

$;presia

3 − [7− cQ⋅(7− t )]⋅ y = i ⋅ d

o putem folosi pentru a determina un punct de

echilibru $%6,d& de pe linia I( , respectiv starea de echilibru de pe piaţa bunurilor0

7

i



y =

⋅ 3 −

⋅ d

%7&

7 − cQ⋅(7 − t )

7 − cQ⋅(7 − t )

d =

3

−

7 − cQ⋅(7 − t )⋅ y

%=&



i

i

7

Fractia( )

reprezintă multiplicatorul cheltuielilor autonome %k y3 ' 7− cQ⋅ 7− t

k y3

= 7 − cQ⋅

7(7 − t )

⟩7

1anta liniei I( se determină cu autorul derivatei partiale a funcţiei care descrie linia I(0

d =



3

−

7 − c Q ⋅( 7 − t ) ⋅ y

i

i

∂d

= −

7 − cQ⋅(7 − t )



= −

7

⟨4

∂ y

i

i ⋅ k y3

Mărimea pantei liniei I( depinde de influenţele instrumentelor politicii fiscale aplicate%',<?, şi t&, ' şi <? fiind componente ale cheltuielilor autonome %'& .

?eterminarea ecuaţiei 6



>eterminarea ecuatiei liniei KM se face în ipoteza e;istenţei echilibrului pieţei monetare.

M = K

K = m y ⋅ y − md ⋅ d + K4 M = m y ⋅ y − md ⋅ d + K4 md ⋅ d = m y ⋅ y + K4 − M

= m y ⋅ y −

7 ⋅ ( M − K4 ) → ecuatia liniei KM md md

Ninia KM reprezinta locul geometric al punctelor % y& d & pentru care piata monetara este in

echilibru. Folosind e;presia % md ⋅ d = m y ⋅ y + K4 − M & putem determina starea de echilibru

$%6,d& pentru piaţa monetară %un punct de pe linia NM& 0




4

y

d

m

⋅7

(%

m

m

m

⋅

⋅

m

m



1an

taliniei K M

sedeter min

ăcua utor u

lder ivatei p

ar



ţialeaf u

ncţieicar e

descr ielini

aNM0

d

=

m

y

⋅ y

−

7

⋅



( M

− K

4

)m

d

m

d

∂d

=

m

y

⟩

4

∂ y m

d

>ac

a ycr este,cer e



r eade ban

icr estedeo

ar eces por es

tevolumult

r anzactiilo

r d



ineconom

ie.

>acaU

M G semenţi

neconstant

ăcând6cr eş

te



,se poat

esăa par ăune;cesdecer er ede bani,f a ptcar ef acec



aUd-săc

r easca,deter minânddiminuar eacer er iidemonedă



şimenti

ner ea pieteimonetar einechili br u.

? elatii

le



%7&,%=&

,%3&si%A& per mitdeter minar eavenitului% ye &s

ir



ateido b

ânziilaechili br u%d e

'î

ncondiţiil

eechili br u

lu



isimult

an peam bele pieţe

1en

tr uaaf lave

nitullaech

il



i br usee

galeazar elatiile%=&şi%A&şief ectuândcalcules



edeter m

ină% y

e

'0

d

=

3

−

7

−c

Q⋅

(7

−t

)

⋅ y



%=&



i

i



d

=

m y



⋅ y

−

7

⋅

( M

−

K4

)

%A&

m

d

md



3

−

7

−c

Q⋅

(7



−t

)

⋅ y

=

m

y

⋅ y

−

7

⋅

( M

− K

4

)

i



i

m

d

md



m y

7

−

cQ⋅

(7

−t

)

3

7

⋅

( M

−

K



4

)

y

⋅

+

=



+

i



i

m

d

m

d



3

M

−

K

4



m

d

y

e

=



i

+

m

y



+

7

−c

Q⋅

(7

−t

)

m

y

+

7

−c

Q⋅

(7

−t

)



m

d

i



1e



ntr uade

ter minar atado bânziilaechili br useegaleazăr el



aţiile%

7&şi%3&şief ectuândcalculesedeter mină%d

e

'

0



P

DF

c

r

e

a

t

e

d

w

it

h

p

d

f

F

a

ct

o

r

y

P

r

o

t

r i

a

l

v

e

r

s

i

o

n



w

w

w

.

p

d

f

f

a

c

t

o

r

y

.

c

o

m



5

y =

7

⋅

3 −

i

⋅ d



%7&

7 − cQ⋅(7 − t )

7 − cQ⋅(7 − t )



y =

md

⋅ d +

7

( M − K )

%3&



m y

m y



4



7

⋅ 3 −

i



⋅ d =

md

⋅ d +

7

( M − K )

7 − cQ⋅(7 − t )

7 − cQ⋅(7 − t )



m y

m y

4



7

7



md

i

⋅ 3 −



( M − K4 ) =

+

⋅ d

7 − cQ⋅(7 − t )

m

7

− cQ⋅(7 − t )



y

m

y



3



M − K4



m y

d e =



7 − cQ⋅(7 − t )

−



md

+

i

md

+

i



m y

7 − cQ⋅(7 − t )



m y

7 − cQ⋅(7 − t )

'nalizând ecuaţia implicită a liniei NM se observă că pozitia acesteia depinde de oferta de baniU MG& de venit yG şi de rata dobânzii Ud -

M = m y ⋅ y − md ⋅ d + K4

>aca Ud - rămâne constant iar M creste, atunci oamenii pot efectua mai multe tranzactii pe piata bunurilor, iar y creste %linia KM se deplaseaza la dreapta&.

>aca y ramane constant, iar M creste se determina un e;ces de credite si o scădere a Ud -.

@.2.?eterminarea multiplicatorilor monetari

Multiplicatorii monetari e;primă modificările pe care le au U y- sau Ud - atunci cand M semodifica cu o unitate.Mărimile multiplicatorilor monetari se determină cu autorul derivatelor parţiale calculate pentru funcţiile liniei NM0



k y T M

=

∂ y

B

k d T M

=

∂d

∂ M

∂ M

"ariatia masei monetare influenteaza nivelul producţiei. 1entru a determina această influentă seva utiliza e;presia producţiei la echilibru .



3

M − K4



md



ye =

i

+



m y

+

7 − cQ⋅(7 − t )

m y

+

7 − cQ⋅(7 − t )



md

i

md



i



7

k y T M

=

∂ y



md

i

=



=

⟩7

∂ M

m

y

7

−

⋅

−

t )



i ⋅ m

y

+ m

d ⋅

[7 − cQ⋅(7 − t )]

+

cQ (7



md



i



6

+ntre masa monetară şi producţie e;istă o legătură direct proportională %pozitivă&.

(imbolul k y=M se numeste mltiplicator monetar. Multiplicatorul monetar arata că o crestere a

masei monetare % M & poate determina o crestere a productiei y .>escresterea masei monetaredetermină micsorarea productiei y , deci contribuie la recesiune.

"ariatia masei monetare influenteaza nivelul ratei dobanzii Ud - pe piata creditelor. 1entru adetermina această influentă vom utiliza e;presia ratei dobanzii la echilibru .

3

M − K4



m y

d e =

7 − cQ⋅(7 − t )



−

md

+



i

md

+

i



m y

7 − cQ⋅(7 − t )

m y

7 − cQ⋅(7 − t )



7



7 − cQ⋅(7 − t )

k d T M

=

∂d

= −

m y



= −

⟨4

∂

m

d

i



i

⋅

m y

+

md

⋅

[7

−

⋅

−

t )]

M

+



cQ (7



m y

7 − cQ⋅(7 − t )

Influentele e;ercitate de rata marginală a fiscalităţii %t&, şi a celorlalti factori de influenţă asupramărimii multiplicatorilor determinaţi se realizează cu autorul derivatelor parţiale. 9alculul

influenţei ratei marginale a fiscalităţii %t& asupra multiplicatorului k ym este prezentat

mai os.



7

7

cQ

∂k yM



⋅

md

md



k y T M

=

→

= −

i

⟨4



m y

+

7 − cQ⋅(7 − t )

∂t

m

y

7 − cQ⋅(7 − t )

=



+



md

i



i

m

d



>eoarece

∂k yM

⟨4 , între multiplicatorul

k y T M şi Ut- e;istă o legătură invers proporţională.

∂t

Gneori, cei doi multiplicatori au actiuni cu efecte contrare, fapt care are consecinte diferite lastabilirea strategiei politicii monetare.



Cap.19.E)icienţa politicilor monetare

$ficienta politicilor monetare e;prima intensitatea cu care politica monetara e;ercita efectele asupracopurilor urmarite. 'ceasta eficienta se analizeaza in doua moduri0

a e)icienta asoluta, care e;prima efectele politicii monetare în funcţie de intensitatea instrumentelorutilizateB

a e)icienta relativă,cand politica monetara este comparata cu politica fiscală.

$ficienta absoluta a politicii monetare A este analizata pentru doua cazuri*

azul preturilor rigideB

azul preturilor fle;ibile.

$ficienta absoluta a politicii monetare in cazul preturilor rigide este conditionata de0

mărimea multiplicatorilor monetariB

gradul de dezvoltare al economiei.



$ficienta politicii monetare in conditiile preturilor rigide se determina cu relatia0

+ M

=

7 − y4

=

resterea de out#ut



m7o

− m4o

resterea o"ertei reale de moneda



mo =

M 7

Soferta reală de monedă în perioada curentă,



#7



p7 S preţul în perioada curentă,

M7

Soferta nominală de monedă în perioada curentă,

mo

=

M 4

Soferta reală de monedă în perioada de bază,

#4



14 S preţul în perioada de bază,

M4

Soferta nominală de monedă în perioada de bază.




2ig. 34.3. ?iagrama ,E1 cu două pieţe -diagrama ,86/

$ficienţa politicii monetare e;primă numarul de unitati monetare cu care creste outputul 6 la o crestere cu ounitate monetara a ofertei reale de bani %a bazei monetare&.1returile se mentin constante pe perioadaaplicarii politicii monetare.

9.1.naliza ,E pe diagrama ,86

1rintr/o politica monetara e;pansionist, linia NM se deplaseaza la dreapta. >aca rata dobanzii nu s/ar

modifica %ar rămâne d4 & starea ($: ar fi în starea $7, pentru care producţia ar fi . >eoarece ca rata

dobanzii scade de la la , stare economiei va fi , pentru care venitul este 6=, , iar

.

Sistemul Economiei Ntionle



2ig.34.!. ?iagrama pietei monetare

naliza pietei monetare

?elaţiile de calcul şi simbolurile folosite în analiză sunt prezentate mai os0

4 = K

4 #4

cererea reală de monedă in perioada de bazăB

cererea nominală de monedă in perioada de bazăB

nivelul pretului în perioada de bază.



l 7 = K7 #7

cererea reala de monedă in perioada curentăB

cererea nominală de monedă in perioada curentaB

nivelul pretului in perioada curenta.

1e grafic, oferta reală de monedă este o linie verticală , iar cererea reală de monedă este l-.

Initial, piata monetara se afla in starea $4-. 9resterea ofertei reale de bani deplaseaza linia

verticală a ofertei reale de monedă din poziţia m9o în poziţia m1

o, iar rata dobanzii scade de la

la , fapt care determină ca cererea reală de monedă să creasca de la la . 1iata monetara

aunge astfel in starea -.



2ig.34.#. ?iagrama pietei unurilor



naliza pietei unurilor.

(chimbarea ofertei de monedă maoreaza cererea de bunuri ceea ce face ca linia cererii 9 sa aunga in

pozitia 9 .

>eoarece preturile sunt rigide %raman la nivelul & , starea de echilibru a pietei bunurilor trece din in

, iar producţia creste de la la %creşterea producţiei de la 64 la 67 ar presupune scăderea preţurilor

ub nivelul p4.

9resterea producţiei 6 este dependentă de panta liniei I( si de panta si forma liniei NM.

Na o panta data a liniei I( eficienta politicii monetare depinde de panta liniei NM.



2ig.34.$. E)ectele )ormei liniei 6 asupra producţiei

>aca linia NM are o forma neliniara, ea va determina efectele diferite asupra producţiei 6 pentru o linie I(u o panta data0

cu cât linia NM este mai aproape de orizontală %e mai elastică în raport cu rata dobânzii d & efectele creşteriimasei monetare %VM& asupra producţiei 6.sunt mai mici B

cu cat linia NM este mai aproape de verticală %e mai rigidă în raport cu rata dobânzii d& , efectele cresteriimasei monetare % M& asupra producţiei 6 sunt mai mari.



>in ecuatia liniei NM deducem panta liniei NM calculand derivata partiala∂∂d y *

d =7

⋅ M −

m y

⋅ y −

m

o

md

md

md

∂d = − m

y ⟨4

∂ y md



>in ecuatia liniei I( deduce panta liniei I( calculand derivata partiala∂∂d y

d =

7 − cQ⋅(7 − t )

⋅ y −

3

id

id

∂d

=

7 − cQ⋅(7 − t )

⟩4



∂ y

id

'nalizând ecuaţia cererii nominale de monedă şi ecuaţia pantei liniei NM se desprindurmătoarele concluzii0

K = m y ⋅ y − md ⋅ d + m4

∂d

= −

m y



∂ y

m

d



/ dacă panta liniei NM este foarte mică %

∂d

= −

m y

→ 4 ) ! multiplicatorii m6S4 sau mdS_, rezultă că

∂ y

md



cererea nominală de monedă %N& este insensibilă

la modificarea producţiei %6& şi foarte sensibilă la rata

dobânzii %d&, deci politica monetară are efect asupra producţieiB

/ dacă panta liniei NM este foarte mare %

∂d

= −

m y

→ ∞ )! m6 S_ sau md S4, rezultă că cererea

∂ y

md



nominală de monedă %N& este foarte sensibilă la modificarea produţiei %6& şi insensibilă la modificarearatei dobânzii %d&, deci politica monetară nu are efect asupra producţiei .




19.2.E)icienta asoluta a politicii monetare in cazul produselor )le0iile

'naliza politicii monetare se efectuează cu a trei diagrame0

diagrama NM pentru ($:B

diagrama pietei monetareB

diagrama pietei bunurilor.



Fig.19. &.naliza ,E cu diagrama ,86

'naliza se efectuează în ipoteza ca preturile se modifica pe perioada aplicarii politicii monetare.

?iagrama 6 pentru analiza ,E



?educerea cererii de moneda ca urmare a cresterii preturilor a deplasat linia N in N

care corespunde unei oferte reale de moneda aferentă starii .

In conditiile preturilor fel;ibile, modificarea venitului determinată de cresterea ofertei de bani caurmare a politicii monetare e;pansioniste este mai mica decât in conditiile preturilor rigide.

1olitica monetara e;pansionistă este mai eficienta in conditiile preturilor rigide si mai putineficienta in conditiile preturilor fle;ibile.

19.3.E)icienţa politicii monetare în raport cu politica )iscală

1oliticile monetare si fiscale au eficienţe diferite. $ficienţele depind de multiplicatorii politiciimonetare si ai politicii fiscalr.

Multiplicatorii politicilor fiscale si monetare depind de parametrii modelelor politicilor monetare

si fiscale.

$ficienţa relativă a politicii fiscal si politicii monetare este dependentă de sensibilitatea

investiţiilor in raport de rata dobanzii % & si sensibilitatea cererii de moneda in raport de rata

dobanzii % &.

$ficienta e;primată pe baza achizitiilor guvernamentale se e;prima cu relatia0



∂ y

= k 30 =

7

⟩4

∂ 30

7− cQ(7− t )

Mărimea eficientei calculată pe baza achizitiilor guvernamentale este egală cu multiplicatorulachizitiilor guvernamentale.

$ficienţa determinată pe baza sensibilităţii cererii de moneda in raport cu rata dobanzii

are e;presia de mai os 0



id

∂ y

=

k ymd

=

md

⟩4

∂md



7− cQ⋅(7

− t )

+ id ⋅

m y

md

$ficienţa relativă se determină cu relaţia0

∂ y

k 30

md



∂ 30

=

=

∂ y

k ymd

id



∂md

1olitica fiscala este mai eficientă când raportul de eficienta este supraunitar. %cu cat md este maimare, sau id este mai mic&.

1olitica monetară este mai eficientă când raportul de eficienta este subunitar. %cu cât md este mai

mic, sau id este mai mare&.

?aportul de eficientă relativă variază între limite e;treme0

/ o politica are eficientă ma;imăB

/cealalta politica are eficientă minimăB

+n continuare, se analizează câteva cazuri0

cazul mdB

cazul mdB9

cazul idB9



a/. Cazul mdB este cunoscut su numele de cazul capcanei de lic5iditati.

$;presiile multiplicatorilor fiscali si monetari sunt0




k 30 =

∂ y

=

7

→ #olitică "iscală e"icientă

∂ 30

7 − cQ⋅(7 − t )

k ym =

∂ y

= 4 → #olitică monetară com#let ine"icientă



∂ M

>eoarece " linia N/M este orizontala. (e va studia doua cazuri pe diagrame0

/efectul politicii fiscaleB

/efectul politicii monetare.



Fig. 19.:.. E)ectele aplicarii politicii )iscale



Fig. 19.>. E)ectele aplicarii politicii monetare.



Modificarea ' determină deplasarea liniei , din in .

Modificarea venitului % 6&sub acţiune achiziţiilor guvernamentale % '&se calculează cu formula0

∆y =7( )⋅ ∆ 30

− cQ⋅ 7− t

Modificarea ofertei de monedă nu are efecte, starea ($: rămâne aceeasi + < cu si .

'xplicatia -enomenului.

>aca mdB " oamenii preferă să deţină bani în loc de obligatiuni, %cazul numit capcana deichidităţi-&."enitul adus obligatiuni în acest caz este zero.

1olitica monetara nu este eficienta in cazul capcanei de lichidităti. (ectorul privat va încerca să scape deobligaţiunile guvernamentale, rata dobanzii nu scade, investitiile nu se modifica, producţia rămâneneschimbată.

1olitica fiscal este eficienta in cazul capcanei de lichiditati deoarece se determina modificarea liniei I(.9resterea producţiei determină cresterea cererii de bani pentru tranzacţii la




o rata a dobanzii constanta datorita marii lichiditati e;istente. Nichiditatile suplimentare vor fieconomisite si directionate spre investitii.

/. Cazul mdB9

+n acest caz se folosesc următoarele relaţii de calcul pentru determinarea eficientei politiciloraplicate0

∂ y

= 4 → #olitica "iscală com#let ine"icientă

∂ 30

∂ y

=

7

→ #olitică monetară e"icientă

∂ M



m y

1entru ca 9 " linia NM este verticală. (e analizeaza efectele aplicarii politicilor.



Fig.19.D.E)ectele aplicării politicii )iscale.



[email protected])ectele aplicarii politicii monetare.

'plicand politica fiscala linia NM se deplaseaza la dreapta. (e trece din starea $4%64,d4& in starea $7%67,d7&

are provoaca maorarea ratei dobanzii de la la . In acest caz, politica fiscala este complet ineficienta

pentru ca 6O4 %efect de croXding/out complet&.



'plicand politica monetară se provoaca deplasarea liniei NM din poziţia NM4 în poziţia NM7, iar scade

a , în timp ce creste la

$cuatiile care caracterizeaza cazul sunt prezentate mai os.

Ecuaţiile pentru piata monetară

K = m y ⋅ y + m4

K = M

1entru mdO4, ecuaţia venitului la echilibru este0

ye =

[M − m4 ]

md



Ecuaţiile pentru piaţa unurilor

3 = + 9 + 30

= 4 + cQ⋅ yd yd = y + T4 − T( 9 = 9 4 + id ⋅ d

T ( = T 4 + t ⋅ y

890 = 76 = 30 + T4 − T( y = 3 unde /3 = y


$cuaţia ratei dobânzii la echilibru este0

d e =

3

−

7− cQ⋅(7− t )

⋅ % M − m4 &



id

m y

'tât 6e cât şi de sunt dependente de oferta de monedă %M&. 1olitica monetară are efect ma;im

asupra 6e.

'chizitiile guvernamentale influenteaza cheltuielile autonome %'&, dar ' influenteaza numai rata

dobanzii la echilibru %de&.

c&. Cazul

9

In acest caz, eficienţele absolute se calculează cu relaţiile0

k 30 =

∂ y

=

7

→ #olitică "iscală are e"icientă ma; imă



∂ 30

7 − cQ⋅(7− t )

k ym =

∂ y

= 4 → #olitică monetară com#let ine"icientă

∂ M



Ninia I( este vertical % 9 :9 < pentru că id O4 iar termenul idC y 4&.




Fig.19.E)ectele politicii )iscale.



Fig.19.11.E)ectele politicii monetare.

1olitica fiscala este eficienta prin cresterea ', care determina deplasarea liniei I( de la poziţia I(4 la

poziţia I(7, iar creste la , în timp ce creste la .



1rin politica monetara cresterea masei monetare provoaca cresterea ratei dobanzii, dar 6O4 %politicamonetara este complet ineficientă&.

$cuaţiile care caracterizează acest caz sunt prezentate mai os.

Ecuaţiile pentru piata monetară

= m y ⋅ y − md ⋅ d + m4

= K

Ecuaţiile pentru piata unurilor



3 = + 9 + 30

= 4 + cQ⋅ yd yd = y + T4 − T( 9 = 9 4 , (id = 4) T ( = T 4 + t ⋅ y

890 = 76 = 30 + T4 − T( y = 3 unde /3 = y


1roducţia la echilibru determină din piata bunurilor0

ye

=

7

⋅ 3, 3 e;p rimă cheltuielile autonome

7

− cQ⋅(7

− t )



?ata dobânzii la echilibru se determina din piata monetară0

d

=

7

⋅ ( M − m )−

m y

⋅

7

⋅ 3

e



7 − cQ⋅(7 − t )

md

4

md



1olitica fiscală poate influenta atât cât si de.

1olitica monetara influenteaza numai de prin masa monetara %este complet ineficienta&.

(trategia politicii monetare este bazata pe metoda scopurilor intermediare, respective alegereaunui nivel al agregatelor monetare, care la randul lor vor determina schimbari in variabilelemacroeconomice reale %atingerea scopurilor finale&. 'ceasta metoda este ineficienta.

Gn scop intermediar este o variabilă pe care *anca 9entrală o controleaza nu pentru că esteimportanta, ci pentru ca decidentul politic crede ca prin controlul acesteia poate influentaatingerea unui scop final în timp finit.

>e e;emplu, pentru atingerea scopurilor finale ca soma, inflatie, producţie, *anca 9entrală ia înconsideraţie două situaţii 0




rate mari de crestere ale masei monetare determină pe temen scurt cresterea inflatiei si scadereasomauluiB

rate mici de crestere ale masei monetare determină pe termen scurt scaderea inflatiei si crestereasomaului.

(trategia monetara bazata pe scopuri intermediare are ca specific actionarea în conditii deinformatie incompletă recpectiv, actionarea in conditii de incertitudine privind comportamentul($:.

'stfel, informatiile privind somaul si rata inflatiei se obtin la interval mari de timp %lunar,

semestrial, anual& in timp ce informatiile privind dobanzile, rezervele bancare, nivelulagregatelor monetare se obtin mai frecvent %zilnic, săptămânal, lunar&.

In cazul scopurilor intermediare %rata dobanzii, rezervele bancare, nivelul agregatelor monetare&*anca 9entrală. foloseste informatiile mai des" mai e0acte si mai crediile.

6ecanismul scopurilor intermediare este prezentat mai os.

<rimestrial %de regula& se stabileste rata de creştere monetară care va fi păstrată pe acest intervalla un nivel potrivit scopurilor politice. Marimea acestei rate are la baza evolutia masei monetare,în perioada anterioară şi previziunile privind comportamentul ($: la diferite rate paralele decrestere a masei monetare.

?ata cresterii monetare pe perioada trimestului pentru care a fost stabilita devin scop final. Na

inceputul perioadei urmatoare, rata cresterii monetare este revizuita pe baza e;perientei din perioada anterioara si a prognozei pentru perioada urmatoare privind comportamentul ($:.

'vantaele strategiei politicii monetare sunt prezentate mai os.

-cresterea monetară este strict controlată si orientată pentru a reduce rata inflatiei la un anumit nivelB



/cresterea monetara este mai stabilă evitandu/se fluctuatiile e;cesive care au generat efecte perturbante in ($:%lupta împotriva inflatiei e;cesive se face mentinând rata de crestere monetarăla un nivel intre 4 # A `&.

/deoarece scopul intermediar se poate anunţa în avansa, se pot influenţa favorabil asteptările privind factorii de influentare ai inflatiei.

'stfel de strategie s/a aplicat in 'ustralia care a renuntat in 7CJD si in 9anada care a renuntat in7CJ=. *.Friedman a aratat in 7C ca aceasta strategie nu este optimala, ci o modalitate de politica ineficienta.




Metoda scopului intermediar este o procedura imperfecta si ineficientă %neoptimală&. Ineficienţaeste determinate de doi factori0

/singura informatie curentă disponibila pentru a lua decizii în politica monetară se refera laevolutia masei monetareB

/*anca 9entrală foloseste aceste informatii modificand rata de crestere a masei monetare ca sicand aceasta reprezintă scopul final al politicii monetare.

?educerea ineficienţei a politicii monetare se realizează pe baza unor măsuri %directii& de actiune pentru asigurarea unei politici monetare optimale.

a&. tilizarea tuturor in"ormatiilor dis#onibile. 'tunci când informatiile sunt complete previziunile privind evoluţiile 9' si ' sunt perfecte iar oferta de bani %M& corespunde perfectcererii de bani %N&. 1entru a obţine informatii complete este nevoie de observatii detaliate asupraagregatelor monetare si a altor variabile de pe piata financiara, ceea ce maoreaza costurile politicii monetare. <otusi, chiar si in azul unor informatii disponibile e;acte, decidentul politic nu poate stabili cu e;actitate cea mai buna politica monetara fara sa e;iste o teorie privind utilizareaoptimala a informatiei. 'sadar, trebuie invatat din mers, trebuie constatat e;perimental cum

răspunde ($: la diferite nivele ale agregatelor monetare.

b&. 4enuntarea la sco#ul intermediar %de e;emplu, controlul masei monetare& si fi;area unui scop

final %de e;emplu, atingerea unui nivel al producţiei reale 6\.

(e prezinta in continuare pe diagrama I(/NM cum se manifestă ineficienţa acestei strategii a politicii monetare.

a& 5anca Centrala a stabilit ca obiectiv -inal un nivel al produciei 67 . 'tingerea acestui scop

final corespunde unui nivel , nivel stabilit pe baza prognozelor pe trimestrul următor.

Ninia NM este verticala. 9ererea de bani nu depinde de rata dobanzii d-, ci numai de nivelulvenitului 6- %cererea de bani este perfect inelastica fata de rata dobanzii d-.



*anca 9entrala modifica oferta de bani pana se obtine , fapt pentru care linia NM se

deplaseaza corespunzator pana la NM % &. (copul intermediar este atingerea , iar scopul

final este corespunzator lui .




?eactia ($: este data de pozitia liniei I(. *anca 9entrala nu poate sa prevadă pozitiile liniei I(0

/pozitia prognozata pentru I(4, careia îi corespunde , la cresterea MB

/ dacă cererea de factori de productie va creste mai mult decat nivelul prognozat pentru cresterea

M, atunci pozitia liniei I( ar fi I(=B

/dacă cererea de factori de productie va creste mai putin decat nivelul prognozat pentru cresterea

M, atunci pozitia liniei I( este I(7.

'tingerea nivelului determină relizarea nivelului , dar rata dobanzii devine volatilă %

pentru I(7 si pentru I(=&. Mentinerea ratei dobanzii la nivelul - este un alt scop

intermediar alaturi de , fapt care maorează costurile politicii monetare pentru că sunt

necesare informatii suplimentare privind reactia ($: la evoluţia dobânzii d-.



Fig" 19.12. Reacţia ,E la modi)icarea poziţiei , şi 6 )i0

>e fapt, meţinerea ratei dobânzii la nivelul nu asigura menţinerea masei monetare la nivelul

M\.

b& tingerea scopului intermediar %nivelul prefi;at pentru masa monetară nu asigură

realizarea scopului final, adică producţia la nivelul &.

(e considera ca cererea de bani este elastică, deci linia NM este inclinata pentru că ea depinde de

rata dobanzii d-.




>acă *anca 9entrală si/ar atinge scopul intermediar, adica , banca îsi va atinge scopul final,

adică , dacă I( ar fi în pozitia I(4 %adică banca a prevazut cu e;actitate reacţia ($: &. +n

realitate *anca 9entrală nu poate prognoza cu e;actitate evoliţia ($: privind piaţa bunurilor,deci nu poate prognoza cu e;actitate poziţia liniei I( sau pozitia liniei NM.

(unt analizate în continuare două cazuri0

/linia I( instabilă,

/ linia NM instabilă.

7&. Cazul liniei , instaile

/ 1entru o cerere de factori de productie mai mica poziţia liniei I( este I(7, iar producţia realizată

este 67, cu B

/1entru o cerere de factori de productie mai mare poziţia liniei I( este I(= , iar producţia realizată

este 6=, cu .

(copul intermediar a fost atins, dar scopul final nu a fost realizat



Fig. 19.13 Cazul liniei , instaile




=&.Cazul liniei 6 instaile

$;istenţa unor modificari neprevăzute ale cererii de monedă face ca linia NM sa nu fie prognozată e;act,

aceasta putând avea mai multe poziţii0 NM4%M\&, NM7%M\&, NM=%M\& .



Fig.19.14. Cazul liniei 6 instaile

n cazul 7, pentru a prognoza cu e;actitate evolutia I( %obiectiv intermediar nou& este nevoie de informatiiuplimentare, deci sunt necesare costuri suplimentare ale politicii monetare.

n cazul =., pentru a prognoza cu e;actitate evolutia NM %obiectiv intermediar nou& este nevoie de informatiiuplimentare, deci sunt necesare costuri suplimentare ale politicii monetare.

9resterea mai mare a cererii de bani ar deplasa linia NM in pozitia NM=%M\&, iar o crestere mai mica a

ererii de bani ar deplasa linia NM in pozitia NM7%M\& >eci obiectivul intermediar a fost atins,

obiectivul final nu a fost atins %pentru că y7 ≠ y ∗ şi y= ≠ y ∗&.

9omportamentul preturilor determină si ele schimbari ale pozitiei liniei NM0




M

/ când preturile cresc, nivelul real al masei monetare

scade, iar linia NM se deplasează

#

la stângaB



M

/cand preturile scad, nivelul real al masei monetare

creste, iar linia NM se deplaseaza

#



la dreapta.

'tingerea nivelului nominal %M& al masei monetare %scop intermediar& nu asigura menţinerea pe pozitie fi;a a liniei NM pentru că preţurile se modifică. 'stfel, dacă pe piaţa bunurilor, datorita

unui şoc nefavorabil oferta agregată scade, linia ' se va deplasa la stânga, din poziţia '4 în

poziţia '7. Menţinând M\ constant %scop intermediar&, cererea agregată este constantă, iar poziţia liniei 9' este fi;ă, dar scăderea ofertei aggregate face ca producţia 6 să scadă de la 6\ la

67.



Fig.19.1&. %iata unurilor




:ivelul

ste

copul

final %care este si nivelul producţiei înainte de actiunea şocului

nefavorabil.

Maorarea preturilor %creşterea preţurilor de la p4 la p7& pe piata bunurilor în conditiile unei

mase monetare

onstante

scop intermediar& determina scaderea ofertei reale de bani de la

M

M



iar linia NM trece din pozitia NM4 in pozitia NM7. (copul final este ratat



desi scopul intermediar a fost atins.

(e observa ca are loc si o crestere a ratei dobanzii de la la , fenomen determinat de maorareapreturilor bunurilor de la la .



1

Cap.11. %olitici orientate către o)ertă

1oliticile orientate către ofertă au ca obiectiv cre terea produc iei poten iale i nuș ț ț ș

men inerea unui raport de echilibru prestabilit între produc ie, infla ie, oma.ț ț ț ș

1e termen scurt, crescând produc ia poten ială, este posibil să scadă infla ia i omaul.ț ț ț ș ș

1e termen lung, astfel de politici pot determina infla ie mai mare i oma maorat, situa ieț ș ș ț

denumită stagfla ie.ț

1oliticile orientate spre ofertă se aplică i la nivel microeconomic i la nivelș ș

macroeconomic. <impul scurs între aplicarea unei astfel de politici pentru maorarea oferteiunui singur bun i efectele observate la nivel macroeconomic este mai mare decât în cazulș

politicii orientate spre cerere.

(e pun în eviden ă trei cazuri în care se aplică politica orientată spre ofertă0ț

9azul func ionării incorecte a unor pie e determină alocarea eronată a resurselor. 1rinț ț

politicile de îmbunătă ire a eficien ei pie elor se va contribui la ob inerea de efecteț ț ț ț

favorabile asupra produc iei i consumului.ț ș

(istemul de impozite i ta;e care asigură veniturile necesare sus inerii cheltuielilorș ț

guvernamentale poate să determine efecte negative în economie. 'plicând politici deimpozitare destinate perfec ionării sistemului de impozite se poate influen a pozitivț ț

economia i respectiv contribui la cre terea produc iei.ș ș ț

1rezen a guvernului ca agent economic pe pia ă poate reprezenta un factor de distorsiune.ț ț

'stfel, prin acordarea de subven ii i plă i transferabile unor firme sau gospodării poateț ș ț

afecta mecanismul de pia ă. 1rin aplicarea politicilor de eliminare a efectelorț

e;ternalită ilor se diminuează efectele negative ale implicării guvernului în economie i seț ș

poate contribuii la cre terea produc iei.ș ț



+n concluzie, politicile orientate către ofertă sunt destinate cre terii interesului i abilită iiș ș ț

sectorului economic productiv de a oferi bunuri i servicii în raport cu un anume nivel alș

cererii agregate.

8rincipalul obiectiv al politicii orientate către o-ertă este mobilizarea resurseloreconomice productive 9n vederea ma:orării produc iei poten iale (produc ia ob inută 9nț ț ț ț

condi ii normale de utilizare a resurselor).ț

'dep ii politici orientate către ofertă sus in că linia cererii agregate se va deplasa la dreaptaț ț

după ce au avut loc deplasări ale liniei ofertei pe termen scurt respectiv, a liniei ofertei petermen lung fără a fi nevoie de măsuri suplimentare pentru stimularea cererii.

?'FI9




2

'dversarii acestei politici sus in că pe pia ă cererea este aceea care determină oferta i înț ț ș

consecin ă aplicarea acestei politici s/ar putea să nu determine o cre tere a cererii agregate,ț ș

astfel economia poate intra în recesiune sau în stagfla ie.ț

1entru stimularea ofertei se utilizează două categorii de instrumente0

Instrumente destinate cre terii produc iei curente %sunt măsuri prin care se îmbunătă e teș ț ț ș

alocarea resurselor muncă, pământ, capital&B

Instrumente destinate cre terii ratei de modificare pe termen lung a produc iei poten ialeș ț ț

%care sunt măsuri de stimulare a economiilor, investi iilor interne, inova iei tehnologice iț ț ș

manageriale&.

1oliticile orientate către ofertă se pot aplica i la nivel microeconomic i la nivelș ș

macroeconomic. 1erioada de timp necesară ob inerii efectelor dorite este mai mare decât înț

cazul politicilor orientate pentru stimularea cererii.

$ste necesară o consisten ă politică mare, respectiv o durată de timp mare de aplicare aț

politici orientate pentru stimularea ofertei. $;istă o interdependen ă puternică întreț

diferitele categorii de instrumente.

. %olitici de îmunătăţire a e)icienţei )uncţionării pieţelor

1otrivit gândiri lui 'dam (mith, economia atinge o alocare optimă a resurselor dacăeconomia func ionează liber, fără interven ii e;terne.ț ț

+n cazul pie ei muncii, aceasta este la echilibru dacă cererea de muncă este egală cu ofertaț

de muncă. (tarea de optim pe pia a muncii apare atunci când salariul real fluctuează liber.ț

Na salariul de echilibru, pia a muncii este Ugolită-. >acă salariul real este peste cel deț

echilibru, for a de muncă este utilizată incomplet %apare un e;ces de ofertă de muncă&. >acăț

salariul real este cel de echilibru, cererea de muncă este incomplet satisfăcută %rămân locuride muncă neocupate&, în acest caz apare o subutilizare a capitalului factor de produc ie, iarț

veniturile ob inute din investi ii scad.ț ț



$conomia atinge starea de optim dacă toate pie ele sunt la echilibru, adică sunt Ugolite-,ț

deci toate resursele sunt alocate optim.

uvernul nu va intervenii dacă toate pie ele sunt la echilibru. +n realitate, înregistreazăț

erori, distorsiuni în alocarea resurselor. $;isten a erorilor i a distorsiunilor în func ionareaț ș ț

pie elor motivează interven ia guvernului.ț ț

(us inătorii politici de influen are a ofertei recomandă interven ii pe două direc ii0ț ț ț ț

identificarea i clasificarea erorilorBș

adaptarea de măsuri care să limiteze erorile pie elor astfel încât să nu se adauge noiț

distorsiuni la cele e;istente.




reducerea numărului de salaria i în sectorul public iț ș revederea diferen elor ț salariale dintresectorul public i sectorul privatBș

asigurarea accesului deplin la informa ii pe pia a muncii.ț ț

Informa iile privind pia a muncii se referă la locuri de muncă vacante. ?ela ia dintre nivelulț ț ț

numărului de locuri de muncă bacante i nivelul omaului este eviden iată de curbaș ș ț

*everidge.

?'FI9

9u cât curba este mai apropiată de originea a;elor cu atât eficien a căutării locurilor deț

muncă este mai ridicată i invers.ș




4

%ia a )inanciarăț are un rol important în alocarea resurselor financiare către investi ii.ț >istorsiunile i erorile pie ei financiare au următoarele cauze0ș ț

controlul centralizat al ratei dobânziiB

*anca 9entrală limitează creditele către băncile comercialeB

controlul selectiv al creditelorB

subven ionarea dobânzii la creditele acordate unor sectoare favorizateBț

controlul orientării creditelor de către guvernB

impunerea unor rezerve obligatorii mari i a unor ta;e pe tranzac iile financiareBș ț

e;isten a unor bariere de intrare pe pie ele financiare.ț ț

Măsurile de reducere i eliminare a distorsiunilor din sistemul financiar necesită men inereaș ț

unor rate reale pozitive ale dobânzii i realizarea unei îmbunătă iri a structurii ratelor.ș ț

?eformele privind rata dobânzii sunt legate de flu;urile de capital e;tern, evolu iaț

cursurilor de schimb. 1rincipalele măsuri necesare dezvoltării i eficientizării sectoruluișfinanciar sunt0

reducerea necesarului fondurilor de rezervă deoarece crează discriminări în sectorul bancarB

întărirea sistemului de supervizare i reglementare bancarăBș

reducerea controlului privind orientarea creditelorB



lichidarea, privatizarea, reabilitarea băncilor cu dificultă i.ț

%olitici de per)ecţionare a sistemului de impozite şi ta0e

$;isten a cheltuielilor guvernamentale impune realizarea de venituri care se ob in dinț ț

impozite i ta;e care sunt de trei tipuri0ș

ta;e ad valorem %ca procent din valoarea produselor&B

ta;e pe unitate, ta;e în sume fi;e.

(istemul de ta;are poate introduce distorsiuni i erori în func ionarea pie elor. <a;eleș ț ț

introduc diferen e între pre ul producătorului i pre ul pie ei %pre ul plătit de cumpărătorț ț ș ț ț ț

respectiv consumator&.

?'FI9

>e e;emplu, nivelul ta;ei ad valorem determină deplasarea liniei ofertei de la 4 la 7 i oș

cre tere a pre urilor de la pș ț 4 la p7.

Fără ta;ă, pre ul bunului este pț 4. 1re ul pie ei cu ta;ă este pț ț 7, iar pre ul producătoruluiț

este p=.

"enitul încasat de guvern este aria dreptunghiului $7, p7, p=, '. Na pre ul pț 4 s/ar fi putu

cumpăra cantitate p4, $4. 1rin prezen a ta;ei, se înregistrează pierderi0ț



5

consumatorii înregistrează o pierdere dată de aria p7, $7, $4, p4B

producătorii înregistrează pierderea dată de aria p4, $4, ', p=.

>in toată pierderea producătorilor i consumatorilor dată de aria pș 7, $7, $4, ', p= guvernul

prime te un venit egal cu aria pș 7, $7, ', p=. (uprafa a triunghiului $ț 7, *, ', $4 reprezintă pierderi suplimentare pentru consumator i pentru producători0ș

pierderea suplimentară a cumpărătorului este aria $7, *, $4B

pierderea suplimentară a producătorului este aria $4, *, '.

(istemul de ta;are i impozitare trebuie proiectat astfel încât să reducă pierderile atât laș

producător cât i la cumpărător. $ste posibil ca prin cre terea ta;ării %impozitării& veniturileș ș

totale să scadă i din această cauză să se diminueze i veniturile guvernamentale. ?ela ia dintreș ș ț

veniturile guvernamentale i rata de impozitare se pune în eviden ă cu curba Naffer.ș ț

?'FI9

>eoarece nu e;istă o procedură de determinare a punctului de ma;im al curbei Naffer,curba Naffer nu poate fi folosită la stabilirea politicii fiscale optimale.

$valuarea efectelor sistemului de impozite asupra echilibrului par ial %la nivelul pie eiț ț

bunurilor& sau echilibrului general poate fi eviden iat astfel. (e consideră pia a bunurilorț ț

%echilibrul par ial& cu un singur produs. 1re ul ini ial de echilibru este p i se poate scrieț ț ț ș

ecua ia0ț

9'%p& O '%p&

>acă rata marginală a fiscalită ii esteț t , iar ta;a este colectată de la cumpărător, pre ul deț

echilibru este p iar ecua ia de echilibru este0ț



9' %pt& O '%p &ꞌ

1re ul pț se nume te pre e;clusiv ta;ele.ș ț

>acă ta;a este colectată de la vânzător, pre ul de echilibru este pț0

9'%p& O '%p/t&

1re ul pț se nume te pre inclusiv ta;ele.ș ț

+n cazul încasării ta;ei de la cumpărător, pre ul plăti depă e te pre ul real din care cauză,ț ș ș ț

cererea produsului va fi mai mică decât cererea reală.

+n cazul încasării ta;ei de la vânzător, vânzătorul prime te mai pu in decât pre ul plătit deș ț ț

cumpărător, deci oferta va fi mai mică decât oferta posibilă.

9omparând condi iile prezentate se ob ine nivelul t0ț ț

9' %pt& O 9' %p& S p t O p S t O p/ p, pentru cerere




6

F' %p& O F' %p/t&

S

p O p/t , S

t O p/ p , pentru ofertă

(e observă

că ta;ele

sunt dependente de

pre urile formate pe pia ă, iar venitulț ț

rezultat din sistemul de impozite este independent de deciziile guvernamentale.

9u cât elasticitatea ofertei, respectiv elasticitatea cererii este mai mică cu atât pierdereasuplimentară este mai mare la producător respectiv la cumpărător.

,e ia cazul ta0ei plătite de cumpărător.

>acă cererea i oferta sunt dependente de pre putem scrie0ș ț

.3( # + t ) = /3( #)

(7)



(e presupune că pre ul este dependent de Uț t - i se procedează la diferen ierea rela iei0ș ț ț



d.3( # + t )

⋅

d ( # + t )

=

d/3( #)⋅

d#



d ( # + t )

dt

d#

dt



:otăm

d.3( # + t )

= 3Q

derivata cererii agregate iș

d/3( #)

"#$% &e'i(t ofertei

d ( # + t )

d#



agregate.



(e ob ine rela ia0ț ț

.3Q⋅ d ( # + t )

= /3Q⋅ d#



dt



dt

(e ob ine, efectuând calculele0ț



d# + dt

d#

d#

d#



⋅3Q

=

⋅/3Q→ 7

+

⋅3Q=

⋅/3Q



dt

dt

dt



dt

.3Q⋅

d#



− /3Q⋅

d#

= −3Q

dt

dt



d#



⋅(3Q−/3Q) = −3Q



dt



d#

=

3Q



(=)

dt

/3Q−.3Q



$lasticitatea cererii este dată de rela ia0ț

d.3

d.3

.3



d.3

#

+ .3 =

3

=

0

=

⋅

d#

#

d#

.3



d#

#



7

$lasticitatea ofertei este dată de rela ia0ț

d/3

d/3

/3

d/3

#

+ /3 =

/3

=

0



=

⋅

d#

#

d#

/3

d#



#

+nlocuim elasticită ile în ecua ia %=& i se ob ine0ț ț ș ț

d#

=



+ .3

dt

+ /3− + .3

>acă $9'O4, pre urile i ta;ele rămân neschimbate deoareceț șd#

dt = 4 , iar consumatorii

suportă întreaga pierdere din ta;ă.



>acă $'O4 se ob inețd#

dt = −7, respectivd#

dt ⟨4 iar pierderea este transferată la

producător, iar pre urile i ta;ele se reduc.ț ș

+n concluzie, cu cât elasticitatea cererii sau ofertei sunt mai mici, cu atât pierderea suportatăde consumator, respectiv producător este mai mare.

C. %olitici de eliminare a e)ectului e0ternalităţii

cauză a ineficien ei func ionării pie elor o reprezintă e;ternalită ile, respectiv beneficiileț ț ț ț

i costurile e;terne. 'cest caz de ineficien ă apare atunci când dreptul de proprietate a unorș ț

resurse larg utilizate %aerul, apa i pământul uneori& nu sunt bine definite.ș

+n cazul absen ei e;ternalită ilor, oameni aleg cele mai bune produse pentru a le consuma iț ț ș

produce în modul cel mai eficient.

+n cazul prezen ei e;ternalită ilor, pia a liberă nu poate determina ob inerea cantită iiț ț ț ț ț

sociale, optimale de bunuri.

$;ternalită ile pot fi de două tipuri0ț

e;ternalită i negativeBț

e;ternalită i pozitive.ț

7&.$;ternalită ile negative se manifestă atunci când activitatea de produc ie impune uneleț ț

costuri necompensate care sunt suportate de oameni. 'stfel, costul social al unui produs



8

%Ucostul suportat de fiecare individ pentru a produce bunul respectiv-& depă e te costulș ș

individual %Ucostul suportat de individul care produce bunul respectiv-&.

>e e;emplu, firma producătorare de o el, afectează prin poluare sănătatea oamenilor careț

locuiesc în vecinătate. 9ostul social al o elului depă e te costul individual al o eluluiț ș ș ț

deoarece firma nu plăte te pentru asigurările de sănătate al oamenilor afecta i de poluare.ș ț

9ând produsul are e;ternalită i negative, producătorii plătesc o parte din costul total alț

produsului %deci producătorii vor produce prea mult din punct de vedere social&.

=&.$;ternalită ile pozitive se manifestă atunci când activitatea de produc ie aduce beneficiiț ț

unor oameni care nu plătesc pentru respectivele beneficii. ?ezultă că beneficiul social al produsului %Ubeneficiu care revine tuturor-& depă e te beneficiul individual %Ubeneficiulș ș

primit doar de producătorul bunului respectiv-&.

>e e;emplu, o livadă aduce un beneficiu social mai mare decât beneficiul ob inut prinț

vânzarea fructelor ob inute, deoarece florile pomilor fructiferi sunt folosite de albine pentruț

producerea de miere.

9ând un bun are e;ternalită i pozitive, producătorii primesc o parte din beneficiile socialeț

totale, deci producătorii vor produce prea pu in din punct de vedere social.ț

1entru eliminarea erorilor pie ei determinate de e;ternalită i se folosesc următoareleț ț

politici0

stabilirea cât mai e;actă a drepturilor de proprietateB

scăderea costurilor tranzac ionaleBț

utilizarea ta;elor i subsidiilor guvernamentaleBș

reglementările guvernamentale.



C1. ,tailirea drepturilor de proprietate

9ele mai multe situa ii de manifestare a e;ternalită ilor sunt determinate de faptul căț ț

drepturile de proprietate asupra resurselor nu sunt bine definite. 9u cât dreptul de proprietate asupra unui bun este mai pu in clar, cu atât cre te posibilitatea ca acel bun să fieț ș

utilizat în mod ineficient, deci bunul respectiv determină e;ternalită i negative.ț

(tabilirea drepturilor de proprietate pentru toate beneficiile unui bun dă proprietarilor dreptulasupra utilizării cum cred ei de cuviin ă. >reptul de proprietate conferă proprietarului bunului iț ș

răspunderea de a suporta daunele aduse de bunul respectiv altor oameni

(tabilirea unor drepturi de proprietate cât mai precise elimină cauzele e;ternalită ilorț

negative, respectiv erori ale pie ei. +n consecin ă, pia a va func iona astfel încât beneficiileț ț ț ț

i costurile sociale să fie cât mai apropiate de beneficiile i costurile individuale.ș ș

+n condi iile în care nu a avut loc tranzac ia care să asigure transferul dreptului de a utilizaț ț

resursa, o stabilire clară a drepturilor de proprietate face ca utilizarea resursei să nu maiaibe loc în defavoare proprietarului dar în beneficiul utilizatorului.




9

c2. Reducerea costurilor tranzacţionale

Face ca pia a să func ioneze mai bine. 'stfel, pe pia ă vor fi mai mul i participan i iarț ț ț ț ț

cererea i oferta răspund mai bine nevoilor sociale.ș

9osturile tranzac ionale se referă la ob inerea informa iilor despre pre , concuren ă,ț ț ț ț ț

conunctură. 'ceste informa ii devin tot mai scumpe de i de foarte multe ori se consideră căț ș

mărimea acestor costuri este negliabilă %neadevărată&. +n acest scop se aduc reglementări pentru a specifica clar func ionarea pie ei sau pentru ca, costurile legate de informa ii să fieț ț ț

suportate de to i participan ii în mod egal.ț ț

c3. Gtilizarea ta0elor şi susidiilor

'plicând ta;e în cazul e;ternalită ilor negative i subsidii pentru cazul e;ternalită ilor seț ș ț

poate contribui la corectarea erorilor pie ei.ț

+n cazul e;ternalită ilor negative %de e;emplu produc ia poluantă& costul marginal socialț ț

%9ms& este superior costului marginal individual %9mi& . *eneficiul marginal social %*ms&este egal cu beneficiul marginal individual %*mi&.

?'FI9

Introducând ta;ele se realizează egalitatea 9msO9mi %9mi creste la nivelul 9ms&, iar

produc, iar productia scade de la 64 la 67.

+n cazul e;ternalită ilor pozitive *eneficiul marginal social %*ms& beneficiului marginalț

individual %*mi&, iar 9ms 9mi. 1rin acordare de subsidii se realizează egalitatea dintre*ms i *mi %*mi cre te la nivelul *ms&, iar produc ia cre te de la 6ș ș ț ș 4 la 67.



C4. ? eglementările guvernamentale

?eglementările impuse de guvern pot să contribuie la eliminarea erorilor pie ei. Gn cazț

întâlnit este pia a finaciară.1e pia a finaciară băncile i intermediarii colectează economiileț ț ș

popula iei i le orientează spre investi ii pentru firme sau pentru a acoperii datoriile publice.ț ș ț

'cest proces poate fi afectat de crize economice. 1entru a protea popula ia de la efecteleț

crizei, guvernul poate limita diversitatea i amploarea opera iunilor efectuate de bănci iș ț ș

intermediari.

?eglementările %dereglementările& guvernului sunt folosite la0 privatizare, controlul pre urilor, politici industriale care stimulează unele ramuri i sectoare.ț ș




10

?.,trategia politicilor orientate către o)ertă şi creştere economică

1olitica orientată spre ofertă are ca ipoteză faptul că prin stimularea cre teriiș

produc iei poten iale, după o perioadă lungă de timp va ce te i oferta agregată.ț ț ș ș

'ceastă concep ie consideră că factorii care influen ează oferta de bunuri sunt iț ț ș

factori determinan i ai cre terii economice. 'ceastă ipoteză este acceptabilă dacă seț ș

ia în considerare perioade de timp intermediare i lungi.ș

(trategia politicilor orientate către ofertă se bazează pe afirma iile de mai os.ț

7&. re terea #roduc iei #e termen mediuș ț i lung este determinatăș de o"ertaagregată #rin intermediul ratelor de cre tere ale o"ertei de "actori de #roduc ieș ț

%muncă i ca#ital' i ratei #rogresului tehnic.ș ș

1entru această afirmaţie, pe termen lung, producţia este determinată de ofertaagregată. 1e termen scurt, creşterea producţiei este determinată de maorarea cereriiagregate. (e recomandă ca maorarea cererii agregate să evite deflaţia %scăderea preţurilor&. +n acest fel, deplasările liniei cererii agregate %9'& nu trebuie să fie maimari ca deplasările liniei ofertei agregate %'&. cre tere e;ageratăș a cereriiagregate are efecte infla ioniste mari reducând economiile i investi iile. (eț ș ț

recomandă ca prin sistemul de ta;e i impozite să se descuraeze consumul dinș

cererea agregată ori de cîte ori se manifestă tendin a ca cererea agregată săț

depă ească ofeta agregată.ș

?'FI9

+n concluzie, prin cre terea cererii agregate se evită defla ia %scăderea pre urilor&.ș ț ț

9re terea cererii agregate trebuie să nu fie e;agerată pentru a se evita maorareaș

pre urilor. 1onderarea maorării cererii agregate este realizată cu sistemul de ta;e iț ș

impozite.



=&. 4ata de cre tere a ca#italului este de#endentăș de stimulentele #entru economii iș

investi ii %stimulentele sunt legate de #ro"itul net adus de acestea'.ț

?eferitor la a doua afirma ie, rata profitului net aferent investi iilor, influen eazăț ț ț

volumul investi iilor i deci rata formării capitalului.ț ș

?ata netă a formării capitalului se determină astfel0

?ata netă a formării capitalului O rata brută a profitului%profitul înainte deimpozitare&Y%7/rata impozitului pe profit&0

?n8O?b ;%7/riz&

?ata venitului a teptat net O rata brută a venitului a teptat Y%7/rata de impozitare aș ș

veniturilor/rata infla iei asteptate&ț




11

3&. 4ata cre terii o"ertei de muncăș este determinată de D

"actorii demogra"ici %#e termen lung' !

schimbările $n rata reală a salariului net.

A&. 4eglementările guvernamentale e(cesive $n domeniul #roductiv descurajează "ormarea ca#italului& "a#t care reduce rata cre terii #roductivită ii muncii i rataș ț ș

ce terii economice.ș

cursurile strategii si pol macro

Documents