ultimele indiguiri pe cursurile de apa din romania

PREAMBUL

Potrivit datelor istorice de care dispunem până în prezent, în România, zona de

nord, nord- vest este considerată zonă cu un grad de vulnerabilitate mai ridicat (Bazinul

Someş-Tisa, Crişurile, Mureş, Banat), precum şi în zona bazinului Siret. Evenimentele

din acest an, cu tipul acesta de viituri rapide şi scurgeri importante de pe versanţi, ne-au

demonstrat faptul că efectul schimbărilor climatice se resimte printr-o creştere în

intensitate şi în frecvenţă a fenomenelor extreme şi, în consecinţă, nici o zonă nu mai

este ferită în totalitate. Astfel de fenomene au generat în acest an, în Moldova, dar şi în

judeţe ca Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin, Constanţa, Harghita, Covasna, Dâmboviţa,

viituri rapide (flash flood) cu efecte greu de controlat, precum şi inundaţii cu debite foarte

mari ce pot apărea din ce în ce mai des.

Până în prezent, multe dintre digurile realizate pentru protecţia terenurilor

agricole au fost dimensionate în clasele de importanţă III-V, cu alte cuvinte, au fost

făcute să reziste la inundaţii cu perioada de revenire de la 10 până la 50 ani. Aceste

diguri apară în prezent şi noi zone locuite, de aceea, este necesar, ca la digurile care

protejează astfel de zone să fie reconsiderată clasa de importanţă, cu alte cuvinte, să se

ridice nivelul de asigurare (siguranţă) până la 1% (adică digurile să fie făcute să reziste

la inundaţii cu perioada de revenire odată la 100 ani). Pentru aceasta, este nevoie de

lucrări noi de supraînălţare/ reconsolidare.

A spune însă că trebuie să îndiguim toată România ar fi, fără îndoială, o mare

greşeală. Imaginaţi-vă o căldare imensă, care, la un moment dat, se umple şi credeţi-

mă, se poate umple foarte repede. Construcţiile vechi în zone inundabile rămân o

problemă majoră pentru care există, acolo unde mai este cât de cât spaţiu, soluţia

apărării cu diguri, însă de cele mai multe ori acest spatiu nu există. Râurile trebuie lăsate

să „respire”, de aceea, zonele agricole trebuie să rămână la acelaşi grad de apărare,

poate chiar mai puţin, dacă se reevaluează folosirea terenurilor şi, acolo unde va fi

cazul, devin sau redevin zone umede.

Soluţiile noastre, furnizate în calitate de specialişti, nu trebuie privite disparat, ci

trebuie integrate într-o viziune de ansamblu, în care trebuie să se ţină cont de toţi factorii

implicaţi. Noi, Apele Române administrăm un bun al statului, însă nu ne putem asuma

un rol de mediatori. De exemplu, construcţia unor drumuri în rambleu cu rol de dig sau a

unor diguri circulabile. De asemenea, trebuie să se ia în calcul reconsiderarea secţiunilor

podurilor acolo unde acestea au fost afectate, împreună cu protecţia pilelor la

împingerea plutitorilor (crengi, copaci, deşeuri) şi amenajarea albiei amonte şi aval de

acestea pentru stabilizarea şi reducerea vitezelor apei. La acestea, se adaugă şi găsirea

unor soluţii locale, pentru scurgerea apelor pluviale provenite din ploi torenţiale, în marile

oraşe în special, în condiţiile în care majoritatea sistemelor de canalizare sunt sub-

- DIN DOSARUL DE PRESĂ -

Administraţia Naţională "Apele Române"

Str. Edgar Quinet nr. 6, sector 1, cod 010018, Bucureşti, România,

Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

1

dimensionate. De asemenea, autorităţile locale trebuie să includă în Planurile de

Amenajare a teritoriului executarea unor lucrări combaterea torenţilor şi a eroziunii

solului din zona administrativă a acestora.

Din punctul nostru de vedere, acumulările permanente (baraje) şi nepermanente

(poldere) au un rol extrem de important în atenuarea viiturilor. De aceea, în ciuda crizei

economice, investiţiile în infrastructura de apărare a inundaţiilor trebuie accelerate. Mi-aş

dori foarte mult să se găsească investiţiile necesare de a menţine acumulările pe care le

avem la parametri optimi, iar acolo unde au fost prevăzute, încă din anii’60, ca soluţii

tehnice imperios necesare (de exemplu, acumularea Paşcani, pe râul Siret, Cosmeşti,

pe râul Siret, la Hoghiz, pe râul Olt, canalul Siret-Bărăgan), astfel de investiţii să fie

finalizate, într-un orizont de timp relativ scurt, ţinând cont şi de condiţiile de mediu

actuale.

La acestea, se adaugă o îmbunătăţire continuă a sistemelor de prognoză, atât

meteorologică, cât şi hidrologică, dar şi transmiterea şi mai ales corecta receptare şi

înţelegere a mesajelor transmise.

Pe viitor, ne gândim să îmbunătăţim şi mai mult relaţiile inter-instiuţionale, dar şi

să ne apropiem de cetăţean prin informaţiile pe care i le trasmitem. Fiecare om trebuie

să devină conştient de riscul la care se expune atunci când îşi construieşte casa pe

marginea râului. Mai mult, trebuie să accepte faptul că inundaţiile sunt un fenomen

natural şi că nicăieri în lume efectele inundaţiilor nu pot fi anulate, ci doar limitate. De

aceea, fiecare cetăţean trebuie să se lăse instruit de cei mai în măsură cum să

reacţioneze în raport cu inundaţiile, atunci când situaţia impune acest lucru.

Ing. Dávid Csaba

Director general




Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

2

Stadiul actual de amenajare cu lucrări de apărare la nivelul bazinelor

hidrografice

Sistemul naţional de gospodărire a apelor include şi componenta de apărare

împotriva inundaţiilor constă în peste 10.000 km de diguri, peste 1500 baraje cu efect de

atenuare, cu o capacitate de 3.7 miliarde metri cubi şi peste 15.700 km de lucrări pe

cursuri de apă. Sistemul naţional de gospodarirea apelor se află în patrimoniul

Administraţiei Naţionale Apele Române, Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri

Funciare, Hidroelectrica si Administratii Locale.

Administraţia Naţională Apele Române are în administrare:

- 78.905 km cursuri de apă;

- 295,6 mii ha suprafaţă de teren cu ape;

-270 lacuri de acumulare cu un volum total de 14,5 miliarde mc, din care 114 lacuri cu

acumulare nepermanentă;

- 7100 km diguri pentru apărarea localităţilor şi terenurilor agricole;

- 6600 km regularizări de râuri şi 1320 km apărări şi consolidări de maluri;

- 157 canale de aducţiune cu o lungime de 1100 km;

- 59 staţii de pompare a apei cu un debit instalat de 237 mc/s;

- 49 prize de apă şi noduri hidrotehnice cu un debit total instalat de 249 mc/s;

- 178 alte lucrări hidrotehnice;

- 122 lacuri naturale.

Lucrările promovate în ultimii 10 ani au fost nu numai pentru refacerea sau

întreţinerea lucrărilor existente, ci şi pentru punerea în siguranţă a barajelor, pentru

supraînâlţarea digurilor pentru aducerea lor la clasa de importanţă proiectată sau

reîncadrarea acestora într-o clasă superioară. În momentul de faţă, se doreşte

îmbunătăţirea standardelor existente cu privire la categoriile şi clasele de importanţă, în

vederea asigurării zonelor locuite la un grad de apărare superior. STAS 10100/0-75 este

un standard românesc care indică principiile generale care stau la baza activităţilor de

proiectare a construcţiilor hidrotehnice.




Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

3

Probabilitatea anuală de depăşire pentru lucrările hidrotehnice, în

standardul STAS 4068/2-87

Clasa de importanţă a

clădirii (conform

standardului STAS 4273-

83)

Condiţii normale de

exploatare

Condiţii speciale de

exploatare (numai pentru

baraje)

Probabilitatea anuală de depăşire

I 0.1 0.01

II 1 0.1

III 2 0.5

IV 5 1(*)

V 10 3(*)

(*) Se poate renunţa la verificarea în condiţii speciale de exploatare, pe baza unei justificări

tehnice şi economice aprobate concomitent cu investiţia.

De exemplu, marea majoritate a digurilor din ţară, în funcţie de numărul de

locuitori şi de obiectivele economice apărate sunt încadrate în clasele II-V, ceea ce

corespunde unor grade de asigurare de maxim odată la 100 de ani şi în mod curent

odată la 20 respectiv odată la 10 ani. Modificările avute în vedere vizează reîncadrarea




Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

4

în clase de importanţă superioare, ţinându-se cont de rezultatele analizelor cost –

beneficiu, astfel încât pentru zonele locuite să se atingă o ţintă de asigurare a debitelor

de minim odată la 100 de ani la nivelul întregii ţări. Cu alte cuvinte, eşalonat, se vor

realiza lucrări de apărare care vor proteja localităţile de inundaţii cu perioade de revenire

de minim odată la 100 de ani. Trebuie ţinut cont de faptul că, şi în condiţiile atingerii

acestor „ţinte”, o inundaţie „care se produce odată la 100 de ani” poate să apară chiar şi

în anul următor. Prin urmare, pagubele produse de inundaţii nu pot fi evitate, ci doar

reduse (exemplul ţărilor dezvoltate precum SUA, Germania, Franţa s.a. fiind edificator).

Pentru zonele „neapărate” prin lucrări „directe” – diguri, regularizari, apărări de mal

etc, acumulările, polderele şi zonele umede din amonte vor avea un rol esenţial în

reducerea maximelor viiturilor, prin preluarea volumelor suplimentare în acestea.

Acumulări

Situaţia lacurilor de acumulare amenajate pe teritoriul țării include acumulările

permanente și cele nepermanente care au tranşa de atenuare a viiturilor, indiferent de

deținător sau administrator. La nivel naţional, sunt luate în evidență un număr de 1238

acumulări, în care nu sunt incluse lacurile și iazurile piscicole de pe cursurile de apă.

Bazinele hidrografice cele mai echipate din punct de vedere a acumulărilor sunt în

ordine: Argeș – 222 acumulări, Dunăre - 185 acumulări, Siret - 162 acumulări și

Crișuri - 143 de acumulări.

- Bazinele hidrografice echipate cu acumulări permanente mari având o

capacitate de înmagazinare a unui volum de apă la nivelul normal de

retenţie care depăşeşte 1500 mil.mc sunt:

o Dunăre - 3759 mil.mc,

o Siret - 1821 mil.mc;

o Olt - 1535 mil.mc.

Toate aceste acumulări au și un rol important hidroenergetic.

Bazinele hidrografice cu cel mai mare volum acumulabil destinat apărării împotriva

inundațiilor și atenuării undelor de viitură sunt:

o Bazinul hidrografic Prut cu 887 mil. mc.;

o Bazinul hidrografic Siret cu 472 mil.mc.

Lucrări de protecţie a albiilor râurilor

Această categorie cuprinde acele lucrări hidrotehnice realizate în scopul realizării

unor albii stabile, asigurării unor condiţii bune de scurgere şi se referă, atât la

regularizarea locală a albiei prin consolidări de maluri, cât și la amenajări de cursuri de




Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

5

apă, prin regularizări pe sectoare întinse, prin fixări de albii instabile, calibrări, corectări

de cursuri etc. Situația sintetică a acestor lucrări, pe bazine hidrografice, în anul 2009,

este prezentată în tabelul de mai jos.

Bazinele

cele mai echipate

cu astfel de lucrări

sunt în ordine: Olt

- 5541,06 km (2518

km apărări și

consolidări de maluri,

305 baraje de

atenuare sau

praguri de fund și

1745,45 km

regularizări de albii) - este pe primul loc în ceea ce privește echiparea cu acest tip de

lucrări, datorită faptului că acest bazin are amenajată o salbă de lacuri cu scop

energetic. Pe următoarele două locuri din punct de vedere a amenajărilor sunt bazinele

hidrografice Siret - 4270 km lucrări (3109 km apărări și consolidări de maluri, 2661

baraje de atenuare sau praguri de fund și 1161,95 km regularizări de albii) - Mureș și

Someş amenajări impuse de inundațiile cu caracter torențial care au loc la nivelul

cursurilor de apă din aceste bazine.

Îndiguiri

În România, la nivelul anului 2009, existau un număr de 1947 lucrări de îndiguire,

însumând o lungime a sectorului îndiguit de peste 10873 km, conform tabelului de mai

jos. Bazinele hidrografice cu cel mai mare număr de sectoare îndiguite sunt în

următoarele bazine hidrografice: Olt (330 lucrări), Siret (298 lucrări) şi Crişuri (257




Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

Nr.

crt.

Denumire

bazin

hidrografic

Baraje

atenuare/

praguri de

fund

Apărări de maluri

Lucrări de

regularizări de albii

-TOTAL-

Nr. Nr.Lungime

(km)

nr.

lucrări

lungime

(km)

1 TISA 108 763 163.42 146 129.14

2 SOMEŞ 583 1860 390.85 349 771.94

3 CRIŞURI 1356 2487 460.97 575 1046.89

4 MUREŞ 918 1414 919.01 584 1141.21

5

BEGA-

TIMIŞ-

CARAŞ 525 961 222.22 59 355.70

6

NERA-

CERNA 118 104 10.63 6 2.86

7 JIU 392 733 212.36 134 407.58

8 OLT 962 836 3795.61 507 1745.45

9 VEDEA 21 28 34.79 25 34.69

10 ARGEŞ 307 258 412.78 216 1053.50

11 IALOMIŢA 794 622 258.14 189 247.22

12 SIRET 2661 3109 2518.06 705 1161.95

13 PRUT 102 88 49.43 73 391.72

14 DUNĂRE 135 176 365.30 47 3826.84

15 LITORAL 6 12 34.48 10 240.90

TOTAL 8988 13451 9848.04 3625 12557.59

6

lucrări). Cele mai lungi sectoare îndiguite se găsesc în bazinele hidrografice: Dunăre –

2800 km, Crişuri - 1567 km şi Bega-Timiş-Caraş - 1090 km. Prin aceste lucrări de

îndiguire sunt apărate localităţi, obiective industriale, case şi terenuri agricole. Suprafaţa

apărată prin lucrări de îndiguire este de peste 1900 ha.




Tel. : 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38

N

r.

Denumire Bazin

hidrografic

Nr.

de

digu

ri

Lungime

sector

îndiguit

(km)

Bunuri apărate

Suprafe

ţe

apărate

(ha)

Nr. de

case

Nr. de

oraşe

Nr. de

obiective

industriale

1 TISA 43 256 33000 6013 3 3

2 SOMEŞ 93 491 111473 25063 13 71

3 CRIŞURI 257 1567 291385 59115 32 139

4 MUREŞ 233 965 195013 71311 57 410

5

BEGA-TIMIŞ

CARAŞ 153 1113 343193 63881 19 46

6 NERA-CERNA 3 2 25 152 0 0

7 JIU 130 433 32471 5593 26 65

8 OLT 330 1032 57269 10951 26 151

9 VEDEA 17 91 4862 2761 3 10

1

0 ARGEŞ 71 202 11013 3195 6 44

1

1 IALOMIŢA 41 325 32649 4738 3 16

1

2 SIRET 298 1107 150448 14292 30 238

1

3 PRUT 46 435 112205 7933 6 92

1

4 DUNĂRE 227 2800 521228 27884 14 209

1

5 LITORAL 5 54 41513 13 0 0

TOTAL 1947 10873 1937747 302895 238 1494

7

Administratia Nationala „Apele Romane” , aflata in coordonarea Ministerului Mediului si

Padurilor (care este ordonator principal de credite, in ceea ce priveste derularea lucrarilor de investitii)

va avea responsabilitati majore în implementarea strategiei de dezvoltare şi a politicii Guvernului în

domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului.

Strategia de management a inundaţiilor pe termen mediu şi lung aprobată recent de

Ministerul Mediului şi Pădurilor, precum şi noua legislaţie românească (OUG nr.3/ 2010, ultima

modificare la Legea Apelor) care transpune prevederile Directivei privind evaluarea riscului la

inundaţii 60/EC/2007 implementează conceptul european de amenajare - „mai mult spaţiu

pentru râuri”, precum şi conştientizarea riscului la inundaţii.

Se urmăreşte, în primul rând, protecţia oamenilor şi a bunurilor acestora prin realizarea,

după caz, a unor lucrări structurale de aparare: acumulări, poldere, diguri şi derivaţii de ape mari.

Este avută în vedere o abordare integrată a tuturor componentelor managementului riscului la

inundaţii, astfel încât in viitorul apropiat să se realizeze o trecere de la modul „reactiv” de intervenţie

la cel „proactiv” în care planificarea şi dezvoltarea durabilă, precum şi conştientizarea riscului să

devină predominante.

Principalele actiuni propuse in cadrul Strategiei sunt:

-Creşterea capacităţii instituţionale prin responsabilizarea factorilor de decizie de la diverse niveluri; formarea de „agenti de inundatii” la nivelul tuturor localitatilor; extinderea „Comitetelor de Bazin” prin atragerea mai multor reprezentanti ai ONG-urilor, reprezentantii tuturor Consililor Judetene, etc precum si crearea în cadrul Consiliului interministerial al apelor a funcţiei de Secretar pentru prevenirea riscului la inundaţii şi a unui secretariat tehnic responsabil cu urmărirea integrării si coordonarii investiţiilor mari la nivel inter-institutional.

-Imbunatatiri ale cadrului legislativ, precum si ale standardelor si normativelor specifice;-Elaborarea planurilor de gestionare a riscului la inundaţii pentru fiecare din cele 11 bazine hidrografice,

în conformitate cu prevederile Directivei 2007/60/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscului la inundaţii: elaborarea hărţilor de hazard la inundaţii. evaluarea preliminara a riscului la inundaţii in bazinele hidrografice.

- Îmbunătăţirea monitorizării, prognozării şi avertizării inundaţiilor - Planificarea şi managementul situaţiilor de urgenţă

- Autorizaţiile de utilizare a terenurilor şi de construire, controlul acestora

8

- Strămutare, achiziţie de terenuri şi schimbări culturale - Îmbunătăţirea controlului viiturilor torenţiale - Îmbunătăţirea managementului debitelor şi cursurilor de apă - Întărirea capacitaţii de apărare împotriva inundaţiilor - Reducerea vulnerabilităţii la inundaţii a infrastructurii de transport - Reducerea vulnerabilităţii la inundaţii a terenurilor agricole - Îmbunătăţirea şi întreţinerea structurilor de apărare

Etc.In conformitate cu Planul de Actiune pentru implementarea Strategiei de Management al Riscului

la Inundatii (ale carui prevederi sunt mentionate succint mai sus), valoarea totala a investitiilor si a

realizarii masurilor propuse, in perioada 2010-2035 este de cca 25 miliarde Euro, ceea ce inseamna cca

1 miliard Euro / an pentru toti „actorii” implicati (Ministerul Administratiei Internelor, Ministerul Agriculturii,

Ministerul Transporturilor, Ministerul Dezvoltarii si Regionale si Turismului etc vezi link

http://www.mmediu.ro/legislatie/legislatie.htm Anexa 1 Atributii si Responsabilitati ) – partea ce revine

AN Apele Romane fiind estimata la cca 300 mil. Euro / an, pentru investitii in lucrari hidrotehnice si

pentru implementarea de masuri nonstructurale (imbunatatire sistemelor de monitoring al apelor,

alarmare avertizare, pregatire-formare profesionala, colaborare interinstitutionala, etc). In ultimii ani, in

cadrul AN Apele Romane volumul investitional a fost de cca 125-130 mil Euro/an pentru lucrari de

infrastructura de aparare si cca 25 mil Euro/ an pentru masuri nestructurale (INHGA+proiecte).

MĂSURI DE REDUCERE A RISCULUI LA INUNDAŢII

1. MĂSURI STRUCTURALE

Creşterea gradului de amenajarea a cursurilor de apă; Realizarea de acumulări frontale, poldere şi îndiguiri locale;

Conservarea zonelor umede;

Realizarea de lucrări de atenuare a inundaţiilor în zonele cu grad ridicat de vulnerabilitate;

Amenajarea torenţilor, împăduriri, centuri de protecţie forestiere;

Lucrări pentru diminuarea efectelor eroziunii solului;

Strămutarea unor locuinţe şi a anexelor gospodăreşti din zonele cu risc ridicat la inundaţii;

2. MĂSURI NON-STRUCTURALE

Reactualizarea planurilor de amenajare teritorială din bazinele hidrografice;

Reactualizarea claselor de importanţă ale lucrărilor hidrotehnice;

Determinarea zonelor de inundabilitate, a zonelor de risc şi interzicerea construcţiilor în aceste

zone;

Promovarea sistemelor de asigurare la dezastre;

Dezvoltarea sistemelor informatice pentru alarmare şi avertizare în caz de dezastre;

Participarea comunităţilor locale la acţiuni de ecologizare a râurilor;

Educarea populaţiei pentru situaţii de criză;

9

http://www.mmediu.ro/legislatie/legislatie.htm

CASETĂ TEHNICĂ

Implementarea Directivei privind managementul riscului la inundaţii 60/EC/ 2007 prevede

parcurgerea următoarelor etape:

1. TRANSPUNERE LEGISLATIVĂ – cu termen de finalizare 2009: Ministerul Mediului şi Pădurilor,

împreună cu Administraţia Naţională “Apele Române”, au completat şi finalizat in anul 2009

Strategia de prevenire a riscului de inundaţii pe termen mediu si lung. În paralel, s-a realizat

transpunerea in legislatia romaneasca a Directivei privind managementul riscului la inundaţii, prin

modificarea şi completarea Legii Apelor 107/1996, rezultând OUG nr. 3/2010.

2. EVALUAREA PRELIMINARĂ A RISCULUI –cu termen de finalizare 2011 consta in stabilirea

unei geobaze de date unică care să prezinte toate informaţiile disponibile despre inundaţii. În cursul

anului 2008 a fost demarat proiectul “Contribuţii la dezvoltarea Strategiei de Management al

Riscului la Inundaţii” prin care se are în vedere si realizarea evaluarii preliminare a riscului la

inundaţii, precum si elaborarea unor metodologii unitare pentru realizarea hărţilor de inundabilitate

şi a hărţilor de risc la inundaţii.

3. HĂRŢILE DE HAZARD LA INUNDAŢII – cu termen de finalizare 2013 vor indica extinderea zonei

inundate şi variaţia nivelurilor sau adâncimilor apei la viituri, corespunzătoare unor debite cu diferite

probabilităţi de depăşire (0.1%; 1%; 5%; 10%);

4. HĂRŢI DE RISC LA INUNDAŢII - cu termen de finalizare 2013 vor indica şi posibilele efecte pe

care le-ar putea produce inundaţiile, de exemplu, zonele de evacuare a populaţiei, precum şi zonele

potenţial inundabile, unde oamenii nu trebuie să-şi construiască casele. Hărţile de risc vin în

completarea hărţilor de inundabilitate şi, cu ajutorul lor, sunt evaluate pagubele produse de

inundaţii, care se întâmplă cu o probabilitate odată la 50, 100, 1000 de ani. Aceste hărţi, după

realizarea lor, vor fi puse la dispoziţia primarilor şi a publicului larg.

5. PLANURI DE MANAGEMENT AL RISCULUI - cu termen de finalizare 2015 vor contine planurile

pentru reducerea riscului la inundaţii, cu acoperirea tuturor elementelor ciclului de management al

riscului la inundaţii, concluziile evaluării preliminare a riscului la inundaţii, pe fiecare bazin

hidrografic, hărţile de hazard şi risc la inundaţii, obiectivele potenţial-afectabile în zonele de risc la

inundaţii, măsurile structurale şi non-structurale realizate pentru diminuarea riscului la inundaţii.

Prevederile acestor planuri vor fi inserate în Planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice, parte

integrantă a Schemelor directoare de amenajare şi management a bazinelor hidrografice.

10

ultimele indiguiri pe cursurile de apa din romania

Documents