tezĂ de doctorat2 investeŞte În oameni! proiect cofinanţat din fondul social european prin...
TRANSCRIPT
1
INVESTEŞTE ÎN OAMENI!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate
pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5: „Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: „Reţea transnaţională de management integrat al cercetării doctorale şi postdoctorale
inteligente în domeniile „Ştiinţe militare”, „Securitate şi informaţii” şi „Ordine publică şi siguranţă naţională” –
Program de formare continuă a cercetătorilor de elită – „SmartSPODAS”
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”
ȘCOALA DOCTORALĂ ,,Ordine Publică Şi Siguranţă Naţională”
Doctorand:
Florin NEAGU
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
Tema: INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE
A ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL POST ADERĂRII LA UNIUNEA
EUROPEANĂ
Coordonator:
Prof. univ. dr. Dan Victor CAVAROPOL
BUCUREŞTI
2015
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013
„Investeşte în OAMENI”
2
INVESTEŞTE ÎN OAMENI!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate
pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5: „Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: „Reţea transnaţională de management integrat al cercetării doctorale şi postdoctorale
inteligente în domeniile „Ştiinţe militare”, „Securitate şi informaţii” şi „Ordine publică şi siguranţă naţională” –
Program de formare continuă a cercetătorilor de elită – „SmartSPODAS”
Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul
Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titulul „Reţea
Transnaţională de Management Integrat al Cercetării Doctorale şi Postdoctorale
Inteligente în Domeniile “Ştiinţe Militare”, “Securitate şi Informaţii” şi “Ordine
Publică şi Siguranţă Naţională” - Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de
Elită –“ SmartSPODAS”.”
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013
„Investeşte în OAMENI”
3
CUPRINS
CAPITOLUL 1
ANALIZA EVOLUŢIEI ISTORICE A INFRACŢIUNILOR CONTRA
SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI
1.1.CAZURI NOTORII..........................................................................................................6
1.2.Crime şi delicte contra siguranţei exterioare a Statului. ................................................... 8
1.3. Alte crime şi delicte în contra siguranţei exterioare a statului. ..................................... 10
1.4. Crime şi delicte contra siguranţei interioare a Statului. ................................................ 11
1.5.Crime şi delicte contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a simbolurilor
acestor state. ......................................................................................................................... 13
1.6.Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptul păcii şi a bunelor relaţiuni
internaţionale. ....................................................................................................................... 13
1.7. Dispoziţii comune ......................................................................................................... 13
Concluzii...............................................................................................................................13
CAPITOLUL 2
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI (PERIOADA
DICTATORIALĂ) 2.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale în legislaţia R.S.R
2.1.1. Infracţiunile de trădare: Trădarea; Trădarea prin ajutarea inamicului; Trădarea prin
transmitere de secrete; Trădarea prin refuzul înapoierii în ţară............................................ 15
2.1.2. Acţiunile duşmănoase contra statului şi spionajul. .................................................... 16
2.1.3. Atentatul care pune în pericol securitatea statului; Atentatul contra unei
colectivităţi; subminarea puterii de stat. ............................................................................... 17
2.1.4. Actele de diversiune; Sabotajul; Subminarea economiei naţionale .......................... 17
2.1.5. Propaganda împotriva orânduirii socialiste; Complotul; Compromiterea unor interese
de stat; Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului ................................... 118
2.1.11. Nedenunţarea; Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin. ......................... 20
2.2. Infracţiuni Contra Siguranţei Statului –Codul Penal după 1990
și până la 01.02.2014 ............................................................................................................ 20
2.2.1. Trădarea;Trădarea prin ajutarea inamicului; Trădarea prin transmiterea de secrete .. 21
2.2.2. Acţiunile duşmănoase contra statului ; pionajul........................................................21
2.2.3. Atentatul care pune în pericol siguranţa statului; Atentatul contra unei
colectivităţI...........................................................................................................................22
2.2.4. Subminarea puterii de stat; Actele de diversiune; Subminarea economiei
naţionale................................................................................................................................22
2.2.5. Propaganda în favoarea statului totalitar ; Acţiuni împotriva ordinii constituţionale. ;
Complotul.............................................................................................................................23
2.2.6. Compromiterea unor interese de stat ; Comunicarea de informaţii false ;Divulgarea
secretului care periclitează siguranţa statului.......................................................................24
2.2.17. Nedenunţarea; Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin..........................25
CONCLUZII:......................................................................................................................25
CAPITOLUL 3
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE PREVĂZUTE ÎN LEGI
SPECIALE 3.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Legea nr.51/1991 privind siguranţa
naţională a României. .......................................................................................................... .27
4
3.2. Caracterizarea generală a infracţiunilor prevăzute în OUG nr. 31/2002.
Infracţiuni de terorism: ......................................................................................................... 27
3.3. Ameninţarea cu folosirea mijloacelor distructive ......................................................... 28
3.4.Infracţiuni contra exercitării drepturilor politice şi sociale. ........................................... 28
3.5. Aspectele infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 35/2008 .............................................. 29
3.6. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative
decătre cetăţeni ..................................................................................................................... 30
3.7. Infracţiuni prevăzute în Legea sindicatelor nr. 54/2003 ............................................... 30
3.8. Infracţiuni contra drepturilor persoanelor încadrate în muncă Infracţiuni prevăzute în
Codul muncii, Legea nr. 53/2003 ......................................................................................... 31
3.9. Infracţiuni privind contribuţiile la sistemul public de şomaj. ....................................... 31
3.10. Infracţiuni privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. .......... 31
3.11. Infracţiuni privind soluţionarea conflictelor de muncă. .............................................. 32
3.12. Infracţiuni contra libertăţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi vieţii private a persoanei;
Infracţiuni contra libertăţii ; §1. Infracţiuni privind traficul de persoane. ........................... 32
3.13. Infracţiuni privind securitatea şi sănătatea în muncă Legea nr. 319/2006. ............... 33
3.14. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei. ................................................................................... .34
3.15. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei…………………35
CONCLUZII: ....................................................................................................................... 35
CAPITOLUL 4
INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE - NOUL COD
PENAL.Error! Bookmark not defined. 4.1. Motivele schimbării legislaţiei privind incriminarea infracţiunilor contra securităţii
naţionale. .............................................................................................................................. 36
4.2. Trădarea; Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat; Trădarea prin
ajutarea inamicului. .............................................................................................................. 36
4.3. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale; Înalta trădare; Acţiuni ostile contra
statului; Spionajul. ............................................................................................................... 37
4.4. Atentatul care pune în pericol securitatea naţională ..................................................... 38
4.5. Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda pentru război;
Compromiterea unor interese de stat. ................................................................................... 37
4.6. Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională. ....................................... 40
4.7.Infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională. ................ 40
4.8.Constituirea de structuri informative ilegale. ................................................................. 40
4.9.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale. ........................................... 41
CONCLUZII: ....................................................................................................................... 41
CAPITOLUL 5
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE LEGISLAŢIE
COMPARATĂ 5.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale, până la apariţia R. P. R. comparată cu legislaţia
altor state. ............................................................................................................................. 42
5.2. Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptului păcii şi bunelor relaţii
internaţionale. ....................................................................................................................... 43
5.3. Infracţiuni contra securităţii naţionale; legislaţie socialistă comparată......................... 43
5.4. Infracţiuni contra siguranţei (securităţii) naţionale – noul Cod Penal în raport cu legile
penale anterioare………………………………………………………………………...…44
5
5.4.1.Trădarea ;Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat; Trădarea prin
ajutarea inamicului. .............................................................................................................. 45
5.4.2.Acţiuni împotriva ordinii constituţionale. ;Înalta trădare; Acţiuni ostile contra statului.
.......................................................................................................................................... ....45
5.4.3.Spionajul; Atentatul care pune în pericol securitatea naţională; Atentatul contra unei
colectivităţi. ....................................................................................................................... ...45
5.4.4.Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda pentru război;
Compromiterea unor interese de stat....................................................................................45
5.4.5.Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională; Infracţiuni contra
persoanelor care se bucură de protecţie internaţională; Constituirea de structuri informative
ilegale....................................................................................................................................47
5.4.6.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale; Cauze de reducere a
pedepsei; Sancţionarea tentativei. ........................................................................................ 48
5.5.Tabel comparativ cu ultimele trei coduri penale ale României.....................................48
CAPITOLUL 6
SOLUȚIONĂRI POST ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ 6.1. Studiu de caz
6.1.1 Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete
CAZUL I a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete art. 157
cod penal .............................................................................................................................. 53
CAZUL I b) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete53
(revizuire de hotărâre). ......................................................................................................... 53
6.1.2. INFRACȚIUNEA DE TRĂDARE.
CAZUL II a) Infracţiunea de trădare art.155 cod penal. ...................................................... 54
CAZUL II b) Infracţiunea de trădare art. 155 cod penal. ..................................................... 54
6.1.3. Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului........................................55
Cazul III a) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează
securitatea statului (art. 169 Cod penal)” ........................................................................... ..55
CAZUL III b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează
securitatea statului (art. 169 Cod penal)” Recurs ............................................................. ....55
6.1.4. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete
CAZUL IV a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete (art.
157 c.p.)..........................................................................................................55
CAZUL IV b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează
siguranţa statului (art. 169 Cod penal)”.......................................................56
6.1.5. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete
CAZUL V a) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,
art.157 Cod penal…………………………………………….…………...56
CAZUL V b) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,
art.157 Cod penal…………………………………………………..……...57
6.2. Cercetare Cazuistica instanțelor .................................................................................... 58
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ............................................................................................ 60
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 62
6
INTRODUCERE
În ultimii ani, specialiştii în domeniu au pregătit noul Cod Penal. În spatele acestei
munci m-am văzut citind şi studiind vechile legislaţii, să înţeleg faptul că prin adoptarea
unui text nou, se implementează o legislaţie ce cuprinde şi paleta de infracţiuni specifice
temei alese de mine.
În cadrul tezei, încerc să îmi exprim opinia privind eliminarea unor infracţiuni
inexistente ori picarea în desuetudine a altora, modernizarea legii penale şi sper să fie
eliminate posibilităţile de scăpare a unor infractori.
Am cuprins în teză şi denumirea de ”post aderare la Uniunea Europeană” tocmai
pentru a da posibilitatea cititorilor şi celor care lucrează în domeniu și sunt interesați, să
poată aprofunda elementele definitorii care ne-au obligat să armonizăm legislația națională
cu legislația europeană.
În contextul efectelor crizei economice, al eforturilor însumate pentru a ne îndeplini
obiectivele de aderare la spațiul Schengen pe viitor, înțeleg să prezint prin teză, o viziune
mai largă a conceptului de siguranță națională și să descriu o siguranță europeană.
Teza este cuprinsă în cinci capitole dinstincte, prin care redau modul în care
legislația incrimina anumite fapte. Faptele și textul fiecărei infracțiuni îl prezint comnetat
după părerea mea.
Elemente definitorii ale infracțiunilor ce le cercetez, sunt incriminate într-o paletă
mai largă, pornind de la codul penal la legi speciale, toate acestea le prezint într-un
ansamblu, prim metoda istorică și comparativă. Practic infractorii nu au stopat niciodată
săvârșirea infracțiunilor contra siguranței statului. Intrarea României în Uniunea Europeană
nu constutuie trecerea unui prag, unde odată ajunși suntem la adăpost de infractori, iar
siguranța națională este înfăptuită de facto. Cu siguranță, astăzi societatea odată cu evoluția
sa, a dat naștere la existența unor infracțiuni noi, necunoscute vreodată în istorie. În legile
speciale și în Noul Cod penal fac prezentarea infracțiunilor cibernetice, structurilor
informative ilegale, a infracțiunilor de terorism.
În capitolul I, am prezentat infracțiunile contra siguranței naționale în perioada de
după anul 1936 până la schimbarea regimului vechi al regatului cu sistemul de republică
populară. Am prezentat structura legii penale, modul în care era prezentată, respectiv
infracțiuni contra siguranței interioare, infracțiuni contra siguranței exterioare urmând
infracțiunile contra reprezentantului statelor străine și a relațiilor cu alte state.
Este îndeobşte cunoscut faptul că infracţiunile contra securităţii statului au fost
incriminate din cele mai vechi timpuri. Spunem că odată cu apariţia statului au apărut şi
primele legi penale (chiar dacă legiuitorii vremii nu le-au denumit aşa), care au ocrotit
statul prin sancţiuni severe pentru fapte contra statului.
În capitolul doi, prezint legislația din perioada dictatorială, privind incriminarea
infracțiunilor contra securității statului, dau detalii asupra infracțiunilor ce le consider a fi
politice și le explic.
Orânduirea socialistă (aşa zis ,,comunistă” cum eronat este uneori definită astăzi), a
incriminat infracţiunile contra securităţii statului, făcând unele incriminări pe criterii
politice, motivat de apărarea statului, care la început popular, apoi socialist multilateral
dezvoltat şi înaintarea ţării spre comunism.
O mare parte din infracţiunile la care fac referire, care sunt incriminate şi în
legislaţia de până la schimbarea cu noul Cod Penal, erau preluate din codul penal vechi al
R.S.R., alte fapte au fost redenumite sau reinterpretate şi modificate, incriminând fapte ce
7
în vechea legislaţie nu erau prevăzute, iar anumite fapte ce erau incriminate în vechea
legislaţie au fost dezincriminate (trădare prin refuzul înapoierii în ţară; propaganda
împotriva orânduirii socialiste etc.).
Capitolul trei, l-am dedicat infracțiunilor contra siguranței naționale, prevăzute în
legi speciale. În cadrul acestui capitol, prezint faptul că în afara Codului Penal, sunt
infracțiuni incriminate de legi speciale care sunt tratate și prezentate într-un mod separat pe
fiecare în parte.
În cadrul capitolului patru, prezint infracţiunile contra securităţii naționale, ţinând
cont de constituţia României şi de faptul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul
Cod Penal Român, ce precizează expres noţiunea de ,,securitate”1 (fapt de a fi la adăpost de
orice periol), renunţându-se la aceea de ,,siguranţă”2
Mă refer în capitolul cinci la legislație comparată, respectiv pe mai multe paliere.
Primul, prezint incriminările de până la apariția Republicii Populare Române.
După prima prezentare din capitolul cinci, mă refer direct printr-un tabel
comparativ, la infracțiunile contra siguranței naționale, prevăzute în ultimele trei coduri
penale ale României.
În capitolul șase, fac studiu de caz. În prima parte prezint cazuri notorii (care nu mai
trebuiesc dovedite, fiind general cunoscute), urmează cazuri în contextul post aderării
României la Uniunea Europeană.
Capitolul îl închei cu concluzii și propuneri. Deasemenea fac referire la infracţiunile
contra securităţii naţionale ca modalitate de înfăptuire, ca gravitate, periodicitatea săvârşirii
acestora, cât şi timpul necesar, ansamblul muncii, costurile şi modul în care se soluţionează
aceste speţe de autorităţile competente în materie.
1 http://dexonline.ro/definitie/securitate
2 http://dexonline.ro/definitie/siguran%C8%9B%C4%83
8
CAPITOLUL 1.
ANALIZA EVOLUŢIEI ISTORICE A
INFRACŢIUNILOR CONTRA SIGURANŢEI
NAŢIONALE A ROMÂNIEI.
ELEMENTE DE DREPT COMPARAT
1.1. Cazuri notorii
Consider că primul exemplu ce îl primim din fragedă pruncie de la educatorii
noştrii, este Isus Hristos a fost trădat de către apropiaţii săi.
Burebista, la puţin timp după ce avea puterea, tot unei conspiraţii i-a căzut victimă.
Nobilii nemulţumiţi de puterea şi autoritatea sa au complotat pentru a-l înlatura.
Decebal a fost trădat de către apropiaţi. ,,Forțele romane au reușit să intre în incinta
sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian ca împărat și apoi au nivelat (distrus) întreaga
cetate.
Vlad Ţepeş a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Inalta Poartă a ales
calea complotului, au gasit un aliat chiar în persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui
Vlad Ţepes) care uneltise fără scrupule împotriva propriului său frate. Matei Corvin in loc
de a-l ajuta pe Vlad Țepeș, l-a bagat la inchisoare, la Buda, unde Tepes a ramas timp de
peste zece ani.
Mihai Viteazu trădat 1601după mai multe neânţelegeri şi reconcilieri - de formă -
cu generalul Basta.
Cantemir l-a vândut pe Brâncoveanu turcilor.
Doamna Movilă a fost siluită de turci şi cei din jurul său au trădat-o prin inacţiune.
Tudor Vladimirescu a fost trădat. Moartea lui Tudor Vladimirescu şi înfrangerea
revoluţiei conduse de el, în 1821, s-au datorat trădării de către cei cu care se aliase, eteriştii
conduşi de Alexandru Ipsilanti.
Nu voi trata pe larg cele prezentate ca exemple mai sus, ci mă voi referi la infracţiuni mai
,,noi”.
Mareşalul Ion Antonescu. A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General
în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii
Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940
până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului
(conducător). Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe
Antonescu şi l-a arestat. După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al
sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi
judecat “exemplar”. Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de
17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.
O altă figură ,,celebră” este Pacepa, care fugit în America în timpul vechiului regim
totalitar. A adus deservicii imense României, prin activitatea sa, binele făcut ţării
(României) a fost nesemnificativ comparativ cu răul.
Înfracţiunile contra securităţii naţionale nu au lipsit în perioada menţionată în titlul
prezentei teze.
,,Se constată că, exceptând terminologia şi tehnologia, în 200 de ani nu s-a schimbat
aproape nimic în ceea ce priveşte esenţa culegerii de informaţii din surse umane, aşa-
numitul HUMINT din secolul XX, deoarece nimic nu s-a achimbat în firea oamenilor.”3
3 George Cristian Maior Spionii, pg.11, editura RAO, Bucureşti 2013.
9
1.2.Crime şi delicte contra siguranţei exterioare a Statului.
Precizez faptul că în Codul penal din 1936, cuprindea în Cartea II, Crime şi delicte
în special, Titlul I, Crime şi delicte contra statului4. Capitolul I era intitulat Crime şi delicte
contra siguranţei exterioare a Statului.
1.2.1. Trădarea.
Infracţiunea de ,,trădare” văzută astăzi.
Predarea instituţiilor publice, scopul real era faptul de fi predată toată instituţia cu
tot ce cuprinde aceasta, înainte de a fi părăsită. Cel care preda inamicului obiective, i se
putea aplica art. 188.
Crimele şi delictele de care se ocupă titlul I din Cartea II, sunt îndreptate contra
statului, deci contra intereselor statului.5
Infracțiunile de trădare. comite crimă de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică
pe vieaţă.
Această infracţiune pentru a fi considerată așa, era necesar ca făptuitorul să aibă
calitatea de cetăţean român.
Elementul material prevede necesitatea ca acţiunea să se fi consumat prin participare
efectivă la acţiunea de război, a unei ţări străine sau a ţării noastre împotriva alteia. Când
mai multe persoane au luat hotărârea de a lupta contra propriei ţări, infracţiunea acestora
devenea complot şi se pedepsea conform art.227. când fapta e comisă de un militar, se
pedepsea conform art.498 din noul cod al justiţiei militare, cu moartea.
Codul penal Carol al II-lea a incriminat şi simplul fapt al înrolării într-o armată
străină, în război cu Statul român, fără a lupta.
Acest text, respectiv al articolului 193 este ultimul din seria celor care incriminează
,,trădarea”. În concluzie nu era necesară finalitatea infracţiunii, ci doar simplul atentat,
pentru a fi trasă la răspundere penală făptuitorul.
1.2.2. Spionajul.
Art.194.Când vreuna din infracţiunile prevăzute de art.184, 186, 187, 188, 189,
190, 191 şi 192, este comisă de un străin, constituie crima de spionaj şi se pedepseşte cu
muncă silnică dela 5 la 15 ani şi degradare civică dela 3 la 10 ani.
Legea incriminează şi pedepseşte spionajul, toate infracţiunile considerate ca
trădare, pentru un cetăţean român prin art.184, 186, 187, 188, 189, 190, 191 şi 192 c. penal
când vor fi comise de un străin. Legea pedepseşte astfel atât spionajul politic, diplomatic şi
militar.
Existau circumstanţe agravante când persoana străină este angajat în serviciul
statului român.
„Art.31. Spionul care după ce s’a întors în lagărul armatei din care face parte e prins
din nou de inamic, este tratat ca prizonier şi nu are nici o răspundere pentru faptele sale
anterioare de spionaj.”
Nu pot fi consideraţi ca spioni, conform convenţiunii internaţionale:
a) Persoanele care în zona deoperaţiuni militare a cules sau a încercat să culeagă
informaţiuni însă pe faţă nu pe ascuns şi sub false pretexte;
4 http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936. Accesat la data de 25.04.2014, ora 21:15.
5 http://dexonline.ro/definitie/delict. dex on line.,,DELICT” Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de
mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. –
Din lat. delictum. Cf. fr. d é l i t . CRÍMĂ, crime, s. f. Infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și
pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; Accesat la data de 25.04.2014, ora 21:17.
10
b) Militarii nedechizaţi care culeg informaţiuni în zona armatei adverse;
c) Militarii sau nemilitarii care intră în zona de operaţiuni spre a aduce depeşi, sau a face
diverse comunicări între diferitele părţi ale armatei, etc.
1.3. Alte crime şi delicte în contra siguranţei exterioare a statului.
Acest articol (195), era văzut de specialiştii acelor vremuri ca o variantă a
infracţiunii de trădare diplomatică prevăzută de art.190. Articolul incrimina punerea în
pericol sau compromiterea a intereselor ţării prin distrugerea sau ascunderea de acte sau
documente care stabileau drepturi ale statului în raport cu un alt stat sau guvern străin.
Se încrimina chiar simpla neglijenţă, când ea a fost cauza comiterii infracţiunilor de
trădare prevăzută de art.190-192 c.p.
Dispoziţia circumstanţiată în alin.II al articolului era motivată de faptul că unii
grefieri la acea vreme, din cadrul cabinetelor de instrucţie, în timpul războiului, povesteau
la prieteni, stadiul cercetărilor în dosarele de trădare şi spionaj.
Incriminarea din art.198 era nouă, la acea vreme şi era motivată de învăţămintele
trase din experienţa războiului. Alte state aveau incriminate asemenea infracţiuni.
Legiuitorul român a cuprins ambele feluri de activităţi sub denumirea de ,,delict şi
crimă de defetism”, respectiv defetismul politic cât şi cel economic adăugând deasemenea
şi pe cel militar.
Pedeapsa se aplică şi cesionarilor sau intermediarilor, împuterniciţilor, care din
punct de vedere civil nu ar fi răspunzători de neexecutarea contractului, sunt responsabili
din punct de vedere penal, dacă au lucrat cu rea credinţă sau au pus neglijenţa în exercitarea
obligaţiilor lor şi au împiedicat pe furnizor să-şi îndeplinească obligaţiile sale.
Textul, codul pedepseşte persoana pentru frauda în executarea contractelor atât în
timp de pace cât şi în timp de război. Codul penal italian a considerat ,,frauda în timp de
pace” ca o infracţiune comisă de particulari contra administraţiei publice, nu ca pe o
infracţiune contra siguranţei statului. Pedeapsa era sporită în timp de război.
Legiuitorul român a incriminat şi fapta celor însărcinaţi cu supravegherea executării
contractelor de furnituri, şi a celor care au lucrat cu rea credinţă sau numai din ,,simplă
neglijenţă”. În codul român, delictul de fraudă în furnituri, era un delict în contra siguranţei
statului.
Prezint faptul că norma legală prevedea suficienta ,,tentativa” pentru pedepsirea
prezumtivului făptuitor. Se realiza o descurajare a încălcării normelor legale.
Dispoziţii comune
Art.203.Când infracţiunile prevăzute de art.186, alin.2, 187, 191, 192,195,196, 197,
198, 199, 200 şi 201, sunt comise de un militar, minimul pedepsei privative de libertate,
prevăzut pentru fiecare infracţiune în parte, este sporit cu jumătatea acelui minim, afară de
cazul când legile militare ar prevedea o pedeapsă mai mare.
Acest articol 203, ce prevedea agravări ale pedepselor în cazul când infracţiunile pe
care le menţionează ar fi comise de militari.
Legea nu făcea nici o dinstincţie între diferitele categorii de militari, dacă sunt
activi sau provin din rezervă sau sunt asimilaţi.
Pentru militari, prescripţia pentru trădare este inadmisibilă.
Exista noțiunea de ,,circumstanţe uşurătoare”.
Militarii români, foşti prizonieri la inamic, sunt datori să se justifice în faţa unei
comisiuni constituită ad-hoc printr-un decret regal, asupra cauzelor şi împrejurărilor căderii
lor ca prizonieri. Cei care nu vor justifica în mod neândoios situaţia lor de prizonieri, vor fi
trimişi în faţa instanţelor militare de judecată.
11
1.4. Crime şi delicte contra siguranţei interioare a Statului.
În această parte, legiuitorul acelor timpuri a apreciat ca infracţiuni atentatele şi
comploturile contra persoanei Regelui, a familiei Regale şi a formei constituţionale a
statului.
Art.204-206 inclusiv, consacră protecţiunea penală acordată persoanei Regelui şi
familiei regale. Noul cod penal român a completat prin art.87 din constituţie care spune că.
,,Persoana Regelui este invioolabilă. Miniştrii lui sunt răspunzători”.
De aici rezultă că persoana Regelui şi dinastia fiind personalităţi şi instituţii de drept
public, au drept la o largă protecţiune. Atentatele ca şi ofensele comise contra lor sunt
infracţiuni obiectiv politice.
Art.126. săvârşeşte crima de înaltă trădare persoana: (,,în continuare de la 1 la 4,
erau numerotate infracţiunile împotriva regelui”.)
Existau legi internaţionale privitoare la succesiunile regilor.
Precizez faptul că esenţa articolului 208, este de a asigura stabilitate formei
constituţionale a statului, a împiedica pe instigatori de a se ridica contra regelui, de a
pedepsi eventual atentatele contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii regelui (se
considera crimă de înaltă trădare atentatele contra membrilor familiei regale), în codul
penal din anul 1864, exista această infracţiune incriminată, însă pedepsite erau chiar şi
actele preparatorii.
Uneltirea contra ordinei sociale incriminată în Codul penal Carol al II-lea6, era la
acea vreme nou faţă de dispoziţiile codului penal român din 1864 precum şi ale codului din
Transilvania sau Bucovina.
Se încrimina şi pedepsea propaganda de idei subversive contra ordinei sociale, în
vederea răsturnării ordinei existente (la acea vreme) şi înlocuirea ei cu alta, cum ar fi cea
comunistă. În acele vremuri, doctrina comunistă intensificase propaganda prin fapte şi acte
de violenţă. Precizez că existau în acele vremuri, mai multe partide, iar apariţia ideilor
comuniste reprezentau un pericol real, serviciile speciale ale vremii prezentau rapoarte care
exprimau îngrijorare privind viitorul casei regale, case care la nivel global se clătinau,
democraţia încolţea ideia de dreptate socială şi naţională, de nerecunoaştere a unei caste ca
fiind superioară alteia.
,,Înarmarea” e făcută din punct de vedere penal, dacă armele sunt distribuite
locuitorilor sau ar fi numai depozitate în scopul distribuirii.
Ca arme erau considerate obiectele ce sunt prevăzute în art.83 c.p.
Crima de răzvrătire pentru a provoca război civil, era pedepsită conform art.210, -
chiar dacă era doar locală, dar era necesar ca tendinţa să fi fost plănuită a fi generalizată,
altfel nu intra în prevederile acelui text.
Art.211 pedepsea crima de insurecţie sau conspiraţie armată împotriva puterilor
Statului prin organizare de trupe armate sau procurarea de arme ori muniţii pentru
înarmarea acestor trupe ce au fost organizate. Când s-a făcut prin înţelegere cu o putere
străină se aplica art.186 sau dacă înrolările sau organizarea de trupe se făcea împotriva unui
stat străin, se aplica art.196.
Respectiv fapta încriminată prin art.211 c.p. nu este cea prevăzută în art.501 din
c.j.militară, respectiv aceea de a face înrolări pentru o putere cu care ţara noastră s-ar afla în
război când infractorul se adresează la militarii de sub drapel-jurământ. Acestă ultimă faptă,
împreună cu altele prevăzute de art. 501 c.j.milit. era calificată ca fiind: ,,ambosajiu”.
6 Decizia nr. 37 a C.S.J. din 10 martie 2003. http://www.juris.ro/jurisprudenta-detaliu/Decizia-nr-37--
COMPLETUL-DE-9-JUDECTORI---/
12
Se observă că legiuitorii vremii erau atenţi şi încercau să cuprindă atât noutăţile din
legislaţiile străine cât şi realităţile timpului.
Art.212 pedepsea crima de uzurpare militară. Era o infracţiune prin natura ei
politică.
Anumite fapte prevăzute din art.212 se găsesc încriminate şi în art.537 din c.j.
militare.
Infracţiunea prevăzută de art. 212 se referă la uzurpare de funcţiuni militare şi nu
civile, şi dacă se comite mai mult de militari, ea nu poate fi însă comisă şi de civili. În cazul
în care fapta se comite de civili, va fi de competenţa instanţelor civile.
Legea nu pedepsea decât pe şeful sau comandantul care lua comanda, continua s-o
exercite după ce i-a fost revocată, etc.
Codul din 1864 prevedea doar uzurparea de comandament militar (art.83) adică
fapta încriminată de art.212. Art. 213 pedepsea şi uzurparea puterii politice, care poate
pune în pericol siguranţa statului ca şi uzurparea comandamentului militar, sau chiar mai
gravă. Fapta din art.213 nu era una şi aceeaşi cu uzurparea de funcţii publice prevăzute de
art. 257 c.p. Acest articol era nou în codul penal român, statul şi naţiunea7 se identificau
una pe alta.
Condiţia esenţială era ca fapta să se prodcă în public. Jurisprudenţa vremii
considera că fapta de a nu se fi ridicat în picioare o persoană sau mai multe, când toţi s-au
ridicat într-o sală, cu ocazia intonării imnului regal, cade sub sancţiunea legii când fapta e
comisă cu intenţie. Fără intenţie culpă este atunci când persoana nu aude, este bolnavă, etc.
Încriminarea este nouă, asemănătoare cu cea a art.215 c.p. art.222 c.p. conţine o
dispoziţie similară, referitoare la drapelele altor state.
Acest text sancţionează delictul de coaliţie sau grevă a funcţionarilor publici. Se
aprecia că funcţionarii publici nu pot declara grevă, aceasta ar constitui un pericol grav
pentru siguranţa statului. Elementul material al infracţiunii constă în înţelegerea prealabilă
şi refuzul de a mai face serviciu.
Legea considera o circumstanţă agravantă faptul că greva ar fi rezultat dintr-o
înţelegere între civili şi militari.
O dispoziţie asemănătoare se găsea înscrisă, pentru prima oară în ţara noastră în
art.30 din legea statutului funcţionarilor publici din 1 ianuarie 1924.
Refuzul serviciului legal, era un alt concept separat, prevăzut de art.243 c.p.
Articolul de mai sus încrimina fapta anti-militară ce era considerată ca având urmări
grave pentru siguranţa statului.
Erau încriminate şi faptele săvârşite de civili ce se află în serviciul militar.
Compromiterea intereselor economice a apărării naţionale, era considerată de lege
mai gravă, pentru aceasta, sunt pedepsite mai grav aceaste fapte. Instigarea poate fi de orice
natură, legea referindu-se la ,,orice mijloace”.
Dispoziţii aproape identice se găseau înscrise în art.12 din Legea din 19 Decembrie
1924, cu privire la reprimarea unor infracţiuni contra liniştei publice.
1.5.Crime şi delicte contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a
simbolurilor acestor state.
7 în uz încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_na%C8%9Bional%C4%83
13
Încriminările din art. 219-223 erau în cea mai mare parte noi, faţă de dispoziţiile
codului din 1864, care nu conţinea decât în art.299 alin. ultim, pedepsirea celor care
proferau injurii contra unui suveran străin sau a agenţilor diplomatici străini.
Se protejea prin acest articol, relaţiile internaţionale ale României cu alte state
străine. Obligate erau şi sunt toate statele să acorde protecţie relaţiilor diplomatice.
Se acorda protecţie la toţi membrii diplomatici, permanenţi sau temporari.
Se protejea atât persoana, cât şi funcţia pe care o îndeplineau diplomaţii.
În toate cazurile urmărirea se putea face cu autorizarea ministerului de justiţie.
Ofensa poate fi de orice natură, important este ca persoana şefului unui stat străin să
poată percepe actul ilicit ca pe o ofensă, şi să ceară pedepsirea vinovaţilor, respectiv a
vinovatului.
Acest articol este destinat protejării bunurilor şi al relaţiilor internaţionale ale
României.
Erau doar termeni procedurali privind modul de aplicare a cercetărilor şi trimiterea
în judecată unde era urmată procedura strictă a unui proces.
1.6.Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptul păcii şi a bunelor
relaţiuni internaţionale.
Incriminarea cuprinsă în art. 224 c.p. era nouă, ea avea esenţa în politica de
neagresiune a poporului şi statului nostru, a colaborării şi solidarităţii internaţionale dintre
state. Societatea Naţiunilor a făcut posibilă naşterea unei idei noi, despre un drept al păcii.
La Geneva, în faţa Societăţii Naţiunii se emisese ideia sancţionării propagandei pentru un
război de agresiune, de delegaţia poloneză şi cea română.
Asemănări sunt în legislaţia transilvăneană. Nu am găsit înscrise sancţiuni
privitoare la aceste infracţiuni în alte regiuni ale ţării. Din antichitate, se cunoaşte faptul că
încă de la poporul dac, toţi care au locuit pe meleagurile de astăzi ale României, nu au
acceptat ca ripostă războiul, ci au încercat mai întâi pe cale diplomatică rezolvarea
divergenţelor. Deasemenea, nimeni nu a acceptat ca o forţă să fie organizată pe teritoriul
României pentru agresiunea unui alt stat.
Doctrina cerea încă înainte de război încriminarea infracţiunilor precum aceea din
textul art.225 c.p.
Aceste infracţiuni posibile, sunt infracţiuni de pericol, iar elementul material
prevedea ca activitatea ilicită să fie de natură a crea pericolul.
Se observă faptul că doar dacă era asigurată forma de ,,reciprocitate”, era prevăzut
ca norma să fie aplicată şi pe teritoriul ţării noastre.
1.7. Dispoziţii comune
Art. 227 circumstanţia infracţiunile prin dispoziţiile comune contra siguranţei
statului, indiferent dacă acestea erau interioare sau exterioare. Referire la infracţiunile de
complot. Această formă de infracţiune se caracteriza prin aceea că se pedepsesc şi simplele
acte preparatorii, indiferent de natura lor, de la simple hotărâri luate de două sau mai multe
persoane împreună, până la fapta în sine. Nu poate fi vorba despre pedepsire în cazul în
care s-au emis păreri sau ameninţări, fără hotărârea de a comite infracţiunile propriu-zise.
Art. 228, sancţiona omisiunea persoanei care are cunoştinţă despre crimele
circumstaţiate de text. Politica criminală specială a ţării Româneşti a circumstanţiat în text
forma grvă a complotului, în special când era vorba despre atentatele contra capului şefului
statului, sau lovituri de stat, prin ridicare de popor sau acte de violenţă.
14
Trebuie observat că legiuitorul vremii a reuşit aşa cum şi astăzi avem în legislaţie,
să nu pedepsească pe cei care ar avea legături de rudenie sau ,,strânse” faţă de cei pe care ar
trebui să îi denunţe.
În art.231, se prevedea delaţiunea, pentru infracţiuni şi delicte.
Se încurajeajă delaţiunea motivat de faptul că nu se va pedepsi denunţătorul, aşazisă
abolire de pedeapsă.
CONCLUZII:
Codul Penal Carol al II-lea, cuprinde ideile şcolilor clasică, pozitivistă, neoclasică şi
a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937, având menirea de a asigura unitatea legislatvă a
României după realizarea marii uniri ce s-a înfăpuit la 1 decembrie 1918.
Comparativ cu codul penal anterior, respectiv cel din 1865:
Acest Cod Penal de la 1865 este copiat, în mare parte, dupa Codul penal francez de la
1810, şi avea unele împrumuturi din Codul prusian de la 18518. Acesta realiza unificarea
legislaţiei penale în statul unitar român şi a marcat începutul dreptului penal modern.
Codul penal de la 1865 reflecta principiile scolii clasice, respectiv: legalitatea
infracţiunii si a pedepsei; responsabilitatea morală a infractorului; vinovatia, ca temei
esenţial pentru aplicarea pedeapsei; egalitatea in faţa legii penale; umanizarea pedepsei.
Codul Penal de la 1865, nu prevedea pedeapsa cu moartea, nu prevedea confiscarea
averii şi nici pedepse corporale, în schimb prevedea pedeapsa cu ,,muncă silnică pe viaţă”.
Codul Penal Carol al II-lea, în comparatie cu Codul penal de la 1865, Codul penal
Carol al II-lea aducea urmatoarele modificari esentiale: introducerea măsurilor de siguranţă
şi a măsurilor educative pentru delincventii minori, alături de pedepse; introducerea de
pedepse mai aspre, inclusiv pedeapsa cu moartea.
Codul penal de la 1937 era considerat printre cele mai avansate legi penale din
Europa, ale vremii respective.
8
https://books.google.ro/books?id=1rRz7dnb77gC&pg=PA49&lpg=PA49&dq=Cod+Penal+de+la+1865+este
+copiat,+în+mare+parte,+dupa+Codul+penal
15
CAPITOLUL 2.
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI (PERIOADA
DICTATORIALĂ)
2.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale în legislaţia R.S.R.
De remarcat este şi faptul că faţă de legislaţia anterioară, se renunţă la împărţirea
acestui capitol în două, respectiv infracţiuni contra securităţii interioare şi exterioare a
statului, formându-se un capitol de sine stătător.
Statul socialist român constituia un instrument de o covârşitoare importanţă în opera
de costruire şi desăvârşire a socialismului în ţara noastră. Faptele îndreptate împotriva
securităţii statului reprezentau nu numai o piedică în îndeplinirea importantelor sarcini care
stau în faţa statului, dar şi un mijloc de subminare a temeliilor acestuia. Este, aşadar,
evidentă importanţa prevenirii şi combaterii acestor fapte – condiţie sine qua non a
siguranţei şi progresului pe toate planurile activităţii sociale.
Prevenirea şi combaterea faptelor care pun în pericol sau care aduc atingere
securităţii statului nostru reprezintă, în parte, obiectivul unei importante funcţii a statului
nostru socialist: a funcţiei de apărare a orânduirii socialiste împotriva încercărilor
elementelor duşmănoase de a lovi în cuceririle revoluţionare ale poporului muncitor.9
2.1.1. Infracţiunile de trădare: Trădarea; Trădarea prin ajutarea inamicului;
Trădarea prin transmitere de secrete; Trădarea prin refuzul înapoierii
în ţară.
Trădarea. Explicaţii.
Conceptul de trădare, este fapta persoanei cetăţean român sau persoană fără
cetăţenie care intră în legătură cu un stat străin, cu o organizaţie sau agenţi ai acestora, în
scopul de a submina sau ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului român, a
acestor atribute ale statului, prin acţiuni de natură să ducă la realizarea scopului încriminat.
Necesitatea apărării era rezultată constituţie şi situaţia politico-socială în care se
aflau, obligaţi fiind să apere valorile acelei societăţi, societatea socialistă (dictatorială).
Prin contracararea infracţiunii de trădare, apărau securitătea statului, a relaţiilor
sociale, a suveranităţii, independenţei statului, împotriva unor forme de agresiune, de
amestec în treburile interne ale statului, de a nu fi obligaţi să recurgă la forţă sau la
ameninţarea cu forţa şi nici alte state să nu fi recurs la asemenea acte.
Trădarea prin ajutarea inamicului. Explicaţii.
Trădarea prin ajutarea inamicului este fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără
cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român care în timp de război ajută inamicul prin
actele şi faptele încriminate de textul de lege, tocmai atunci când cetăţenii ţării au datoria
sfântă de onoare, de a apăra şi păstra independenţa, suveranitatea, unitatea şi apărarea
orânduirii socialiste instaurate de poporul român. Prin încălcarea acestei norme se pune în
pericol însăşi existenţa statului socialist. Această datorie era înscrisă şi în Constituţia
României în art.41.
9 Vintilă nDongoroz, Siegfried Khane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca. Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, vol III, Editura Academiei R.S.R.
Bucureşti 1971, pg.19.
16
Această infracţiune reprezintă o variantă a infracţiunii de trădare, are un caracter
grav şi nu poate fi săvârşită decât în timp de război. Obiectul juridic generic, este format în
primul rând din relaţiile sociale specifice oricărei ţări, sapărarea valorilor privind cuceririle
revoluţionare ale sistemului socialist.
Trădarea prin transmitere de secrete. Explicaţii.
Trădarea prin transmiterea de secrete considerăm că este fapta cetăţeanului român
sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român, care transmite unei
puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, secrete de stat ori le procură date,
informaţii, documente ce conţin secrete de stat, ori deţine asemenea documente fără drept
în scopul transmiterii lor. Toate acestea în condiţiile în care păstrarea secretului de stat
constituie o importantă valoare socială în organizarea apărării securităţii statului, privit în
alt unghi, orânduirea socialistă dezaprobă în mod colectiv fapta de divulgare a secretelor de
stat, considerată această faptă ca fiind cu un caracter antisocial. Infracţiunea ,,Trădarea prin
transmiterea de secrete nu poate fi concepută şi săvârşită fără preexistenţa secretului.”10
Trădarea prin refuzul înapoierii în ţară. Explicaţii.
Fapta de trădare prin refuzul înapoierii în ţară, era o faptă ce se putea săvârşi doar
cetăţeanul român care aşa cum este circumstanţiată în text, cel care avea o însărcinare de
stat sau de interes obştesc, în străinătate, nu se întoarce la terminarea misiunii în ţară.
Decretul nr.154/1970 publicat în B.Of. nr.33 din 30 aprilie 1970, incriminează fapta sub
această calificare, anterior acestei calificări, fapta de refuz al înapoierii în ţară era
considerată o infracţiune de serviciu, prin art.253 C.penal.
Infracţiunea este una cu un singur autor, deci infracţiune săvârşită în persoană
proprie, care are calitatea de salariat sau funcţionar.
2.1.2. Acţiunile duşmănoase contra statului şi spionajul.
Acțiuni dușmănoase contra statului. Explicaţii.
Infracţiunea de acţiuni duşmănoase contra statului şi spionajul, spun că este în
esenţă aceeaşi cu a infracţiunii de trădare şi trădarea prin ajutarea inamicului. Precizez
faptul că faptul că în esenţă este aceeaşi infracţiune, din punct de vedere al gradului de
pericol. Infracţiunea de acţiuni duşmănoase contra statului este sancţionată cu pedepse
alternative11
, are un grad de pericol mai ridicat decât precedenta infracţiune, motiv pentru
care şi pedeapsa aplicată este mai severă. Această infracţiune poate fi comisă de cetăţeanul
străin sau persoana fără cetăţenie, care nu domiciliază pe teritoriul României.
Spionajul. Explicaţii.
Autorul infracţiunii de spionaj poate fi doar doar cetăţeanul român sau o persoană
fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român. Trădarea prin transmiterea de
secrete săvârşită de persoanele circumstanţiate de text se fac vinovate de infracţiunea de
10
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea
specială, pg.55.
11
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea
specială, pg.74.
17
spionaj. Spun că această infracţiune corespunde cu infracţiunea de trădare prin transmitere
de secrete, cu deosebirea condiţiei subiectului activ, al cetăţeniei ,,status civitatis”.
Codul Penal din 1864 nu conţinea incriminarea faptelor de spionaj. În anul 1913 s-a
dat o lege ce prevedea spionajul, apoi s-a modificat prin 1930. În anul 1952 au fost
incriminate în Codul penal infracţiunile de spionaj, în trei forme dintincte.
În concluzie, infracţiunea de spionaj se săvârşeşte prin culegerea de date şi
informaţii, care apoi sunt transmise puterilor străine, organelor sau organizaţiilor din afara
ţării, sau agenţilor acestora. Infractorul poate fi prins de organele abilitate ale statului şi
înainte de transmiterea informaţiilor culese, strânse în acest caz infracţiunea existând în
materialitatea ei.
2.1.3. Atentatul care pune în pericol securitatea statului; Atentatul contra unei
colectivităţi; subminarea puterii de stat.
Atentatul care pune în pericol securitatea statului. Explicaţii.
Infracţiunea – atentatul care pune în pericol securitatea statului şi atentatul contra
unei colectivităţi, este o faptă ce se pune în aplicare contra vieţii, integrităţii corporale ori
sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau obştească şi care
ar pune în pericol securitatea statului. Infracţiunea se poate săvârşi de orice persoană,
indiferent de statut, cetăţenie sau domiciliu. Vorbim despre o infracţiune cu caracter
complex, întrucât persoana împotriva căreia este îndreptată infracţiunea trebuie să se
găsească în poziţia în care îndeplineşte o activitate importantă în stat.
Atentatul contra unei colectivităţi. Explicaţii.
Atentatul contra unei colectivităţi este fapta care se săvârşeşte prin otrăviri în masă,
provocare de epidemii sau orice alt mijloc prin care se slăbeşte puterea de stat. Vorbim
despre atacul contra securităţii statului în condiţiile în care principala valoare socială este
omul, ocrotirea persoanei şi deci orice vătămare trebuie să aducă o pedeapsă pe măsură.
Mai ales că în cazul acestei infracţiuni este vorba de o colectivitate, ceea ce înseamnă un
grup numeros de persoane. Securitatea statului reprezintă securitatea membrilor
componenţi ai statului, deci a colectivităţilor în complexitatea lor.
Subminarea puterii de stat. Explicaţii.
Subminarea puterii de stat este fapta săvârşită printr-o acţiune armată sau orice
acţiune violentă (săvârşită de mai multe persoane), de natură să slăbească puterea de stat,
prin oricare forme circumstanţiate de text.
Constituţia Republicii socialiste România, prevedea că puterea de stat aparţine
poporului, deţinător suveran al puterii, pe care o exercită prin Marea Adunare Naţională şi
prin consiliile populare.
În condiţiile prevăzute de alin. 2, C.pen, înţelegem orice manifestări sau acte de
violenţă care ar putea consta în distrugeri sau devastări de sedii, organe de stat, violenţe
împotriva persoanelor sau bunurilor, inclusiv acte de batjocură, provocarea de dezordini
indiferent dacă actele sunt comise împotriva acestora concomitent sau succesiv – deci orice
alte manifestări şi acţiuni violente, altele decât cele armate.
În timpul regimului dictatorial, se întrezărea posibilitatea reală ca o acţiune armată
să poată lichida, sau cel puţin schimba orândirea dictatorială existentă în stat.
18
2.1.4. Actele de diversiune; Sabotajul; Subminarea economiei naţionale.
Actele de diversiune. Explicaţii.
Atele de diversiune reprezintă acele fapte ale oricăror persoane, care degradează sau
distrug, prin orice alt mod decât legal, instalaţii industriale, uzine, maşini, utilaje, mijloace
de trelecomunicaţii, construcţii, produse agricole sau industriale, sau alte bunuri, dacă fapta
este de natură să aducă în orice mod atingere securităţii statului12
. Deci nu poate fi vorba
decât despre bunuri în sensul în care acestea sunt importante prin valoarea lor, încât prin
distrugerea acestora s-ar crea o atingere securităţii statului.
Consider că din punct de vedere al obiectului juridic generic, al acestei infracţiuni
se încadrează în relaţiile sociale formate de faptul că obiectul este acelaşi la toate
infracţiunile contra securităţii statului.
Sabotajul. Explicaţii.
Sabotajul este fapta salariatului sau a funcţionarului public care a provocat prin abuz,
o perturbare gravă a activităţii unei organizaţii de stat sau obşteşti, ori a provocat o pagubă
importantă economiei naţionale, dacă prin această faptă, s-a adus atingere securităţii
statului.
Obiectul juridic apecial, este format din relaţiile sociale ce trebuiesc apărate prin
toate mijloacele de apărare a securităţii statului, pentru a nu i se aduce atingeri ce pot
agrava în ver un mod starea securităţii statului. Observăm şi un alt obiect juridic, respectiv
acel abuz în serviciu, acea faptă împotriva intereselor obşteşti, care apără şi alte organe sau
organizaţii de stat.
Subminarea economiei naţionale. Explicaţii.
Subminarea economiei naţionale este fapta persoanei care se foloseşte de o
organizaţie de stat sau obştească ori împiedică activitatea normală a acesteia, în aşa fel
încât fapta este de natură să submineze economia naţională. Modul în care se aduce
atingere securităţii statului este indirect.13
Fapta este săvârşită din interiorul unei organizaţii economică de stat sau obşteşti,
asupra bunurilor acestora sau asupra drepturilor acestora. Se poate realiza şi prin
împiedicarea activităţii normale a unei organizaţii, (din cele prevăzute de art.145 c.pen.)
prezint că textul se referă la ,,public” prin care se înţelege tot ce priveşte autorităţile
publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane de interes public.
2.1.5. Propaganda împotriva orânduirii socialiste; Complotul; Compromiterea
unor interese de stat; Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului.
Propaganda împotriva orânduirii socialiste. Explicaţii.
Propaganda împotriva orânduirii socialiste, este fapta persoanei care săvârşeşte prin
orice mijloace şi în public acte de propagandă cu caracter fascist, sau întreprinde acte de
propagandă orice altă acţiune în vederea schimbării orânduirii socialiste, sau din care ar
putea rezulta un pericol pentru securitatea statului.
12
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea
specială, pg.104.
13
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea
specială, pg.116.
19
S-au operat arestari, s-au organizat sedinte publice de „demascare' a dusmanilor
socialismului.14
Regimul vremii nu putea da voie la săvârşirea unor fapte care ar fi putut influenţa
cu ceva ideia schimbării regimului puterii politice existentă în acea perioadă. Propaganda
împotriva orânduirii socialiste, este fapta ce era considerată duşmănoasă.
Complotul. Explicaţii.
Complotul este fapta persoanei care iniţiază sau constituie o asociaţie sau o grupare
în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art.155-165 din codul Penal,
ori care sprijină sau aderează la o astfel de grupare. Deasemenea este şi fapta persoanelor
care se asociază în vederea desfăşurării unei activităţi cub caracter fascist sau
antidemocratic, ori care urmăreşte schimbarea orânduirii socialiste şi desigur şi a persoanei
care sprijină sau aderă la un astfel de grupare- asociaţie.
Complotul apare deci ca o infracţiune sui generis.15
Este considerată o infracţiune ce poate fi săvârşită atât de o persoană cât şi de un
grup de persoane, în participaţie. Prin asociaţie se înţelege o grupare de mai multe persoane
care este caracterizată printr-un număr de persoane, calitatea acestora, structură
organizatorică, program iniţiat. Nu se poate realiza din greşeală-culpă, ci numai cu intenţie.
Era apreciată la acea vreme orânduirea socialistă cu o orânduire democratică, din
acest motiv apare în text ,,.. persoane în vederea desfăşurării unei activităţi cu caracter
fascist ori antidemocratic”.
Compromiterea unor interese de stat. Explicaţii.
Fapta persoanei care compromite interesele de stat prin, alterare, ascunderea unui
document sau înscris prin care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere
străină, dacă această faptă este de natură să compromită interesele de stat, se încadrează în
infracţiunea circumstanţiată de textul de lege ce pedepseşte această faptă.
Nu poate fi concepută şi nici săvârşită fără existenţa în prealabil a unui document
sau înscris care să constate vreun drept al statului român.16
Fapta în sine priveşte relaţiile sociale privitoare la securitatea statului a cărui
normalitate se desfăşoară prin respectarea şi realizarea dreptului statului român în raport cu
o putere străină, drepturi ce sunt înscrise şi stabilite printr-un document sau mai multe.
Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului. Explicații:
Fapta persoanei care, având cunoştinţă despre documente sau date care constituie
secrete de stat sau despre alte documente, date sau informaţii care nu sunt destinate
publicităţii, divulgă sau deţine asemenea documente sau date, dacă fapta este de natură să
pună în pericol securitatea statului, îndeplineşte conceptul şi caracterizarea minimă pentru a
fi fapta circumstanţiată de textul de lege prevăzut a fi infracţiune contra securităţii statului.
Apărarea secretului de stat este o îndatorire a fiecărui cetăţean al RSR.17
14
http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/ROMANIA-IN-ANII-Retragerea-tru84321.php Sait
accesat la data de 05 martie 2015, orele 09.05. am. 15
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea
specială, pg.132.
16
Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, Vol. III, Partea Specială, Vintilă Dongoroz, Ion Oancea,
Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, 1971, pg. 144. 17
Decretul nr. 430 din anul 1969 privind apărarea secretului de stat, art. 1.
20
Legiuitorul vremii a dedus că datele şi documentele ce constituie secrete de stat sunt
cele cuprinse în art.150 alin.1 C. pen. şi documentele şi datele stabilite de legiuitor prin
Hotărârea Consiliului de Miniştrii nr.1009/13.05.1969 ce se referă la unele măsuri în
legătură cu apărarea secretului de stat, B.Of. al Republicii Socialiste România, partea I,
nr.57 din 15 mai 1969. vorbim şi despre alte documente sau date, în condiţiile în care în
fiecare domeniu de activitate există anumite date sau documente ce au caracter de secret de
stat, ca exemplu date din domeniile sociale, demografice, etc, care nu au fost lăsate de
organele iniţiatoare să fie la dispoziţia şi cunoştinţa publică.
2.1.6. Nedenunţarea; Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin.
Negenunțarea. Explicaţii.
Nedenunţartea este fapta persoanei care, având cunoştinţă despre săvârşirea
vreuneia dintre infracţiunile contra securităţii statului, prevăzute în art.155-165 şi art.167,
omite să înştiinţeze de îndată organele judiciare. Astfel se încalcă obligaţia specială de a
denunţa. În legislaţia R.S.R. nu exista obligaţia legală de a denunţa. Deci denunţarea era o
infracţiune incriminată în cazuri excepţionale ca şi cea de faţă.
Este normal ca soţii sau rudele apropiate să nu fie pedepsite în cazul comiterii
acestei infracţiuni.
Infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin. Explicaţii.
Infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin are ca obiect generic comun cu
al tuturor infracţiunilor contra securităţii statului. Infracţiunile vizate, sunt acele fapte
penale care vizează viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau demnitatea
persoanei împotriva căreia sunt săvârşite infracţiunile, cu precizarea expresă ca această
persoană să fie reprezentant al unui stat străin. Calitatea persoanei face ca infracţiunea să
existe sau nu contra securităţii statului, întrucât o apreciem ca deosebit de gravă când se
produce aşa cum textul o incriminează, întucât în mod direct se face atingere securităţii
statului, nu numai persoanei respective.
Dispoziţiile art.171 C. pen., sunt de strictă interpretare, înţelegând că relaţiile dintre
state se realizează prin reprezentanţii acestora, asupra cărora dacă se exercită acţiuni
violente, se vatămă securitatea statului.
Vorbim deci despre calitatea de şefi de stat sau guverne, de membrii misiunilor
aficiale, corpul diplomatic, alte persoane cărora prin convenţii statele le recunosc această
calitate de reprezentant.
2.2. Infracţiuni Contra Siguranţei Statului –Codul Penal după 1990 şi până la
01.02.2014
Apreciez faptul că am avut mai multe perioade dinstincte după decembrie 1989,
respectiv prima perioadă între decembrie 1989 până în iunie 2004. În această primă
perioadă, situată între 1990-1994, instituţiile s-au implicat, într-o mică măsură, în
combaterea infracţiunilor contra siguranţei statului, după această perioadă se poate remarca
o intensificare a acţiunilor instituţiilor abilitate în instrumentarea cauzelor ce aveau ca
obiect infracţiunile contra siguranţei statului.
În anul 2002, s-a înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie, instituţie care a trecut
printr-o serie de schimbări impuse de specificul acţiunilor în care specialiştii săi au
fost implicaţi. Eforturile guvernelor României îndreptate spre îndeplinirea condiţiilor
necesare integrării României în Uniunea Europeană s-au concretizat, pe de altă parte, şi în
21
adoptarea unor Strategii Naţionale Anticorupţie, care au încercat să conjuge eforturile
tuturor instituţiilor implicate în activitatea de prevenire şi control a corupţiei.
Codul penal ce a fost în vigoare, până la 01.02.2014, deci până la intrarea
următorului cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, apreciez următoarele:
Ne-am aflat în faţa codului penal ce reglementa infracţiunile contra siguranţei
naţionale, cu menţiunea că acest cod era de fapt vechiul cod penal al R.S.R., reactualizat.
Referindu-mă doar la infracţiunile contra siguranţei naţionale, precizez că legiuitorul a
renunţat la noţiunea de securitate naţională, înlocuind-o cu noţiunea de siguranţă naţională
în codul de până în 2014.
Fapta de trădare, este pedepsită conform noii reglementări cu închisoare de la 15 la
25 de ani în loc de 15 la 20 de ani cum era în vechea reglementare.
2.2.1. Trădarea (art. 155); Trădarea prin ajutarea inamicului (art. 156);
Trădarea prin transmitere de secrete (art. 157).
EXPLICAŢII. Trădarea, este fapta persoanei cetăţean român sau persoană fără
cetăţenie care intră în legătură cu un stat străin, cu o organizaţie sau agenţi ai acestora, în
scopul de a submina sau ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului român, a
acestor atribute ale statului, prin acţiuni de natură să ducă la realizarea scopului încriminat.
EXPLICAŢII. Trădarea prin ajutarea inamicului, este fapta cetăţeanului român sau
a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român care în timp de război
ajută inamicul prin actele şi faptele încriminate de textul de lege. Această infracţiune are un
caracter grav şi nu poate fi săvârşită decât în timp de război. În primul rând, pentru a fi
posibilă săvârşirea infracţiunii, trebuie să existe declarată starea de război ( căci ,,ajutarea
inamicului” implică o stare de război) sau în timp de război (referitor la faptul că din
anumite motive, nu s-a declarat starea din diverse motive însă există un război în
desfăşurare).
EXPLICAŢII. Trădarea prin transmiterea de secrete, consider că este fapta
cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român,
care transmite unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, secrete de stat ori le
procură date, informaţii, documente ce conţin secrete de stat, ori deţine asemenea
documente fără drept în scopul transmiterii lor.
Pentru a ne alinia la interesul apărării secretului, observăm că şi în acest caz, se
impune ca ,,secretele” să nu ajungă în mâna unei puteri străine, sao organizaţii. Ne referim
la faptul că la toate infracţiunile contra securităţii statului vizează relaţiile sociopolitice,
apărarea naţională, informaţiile care pot să ajungă la cunoştinţa unei puteri sau organizaţii,
în cadrul circumstanţiat de textul de lege.
2.2.2. Acţiunile duşmănoase contra statului (art. 158); Spionajul (art. 159)
EXPLICAŢII. Infracţiunea de acţiuni duşmănoase contra statului şi spionajul, spun
că este în esenţă aceeaşi cu a infracţiunii de trădare şi trădarea prin ajutarea inamicului.
Precizez faptul că faptul că în esenţă este aceeaşi infracţiune, din punct de vedere al
gradului de pericol.
Această infracţiune poate fi comisă de cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie,
care nu domiciliază pe teritoriul României şi săvârşeşte una din faptele de trădare, trădarea
prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmiterea de secrete.
22
Făptuitorii vor fi traşi la răspundere faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, nu faţă
de momentul în care vor fi judecaţi, raţiunea acestei încadrări este condiţia de detăţenie şi
domiciliu, chair dacă după acesta, făptuitorului i se aduc modificări în statutul său.
EXPLICAŢII. Autorul infracţiunii de spionaj poate fi doar doar cetăţeanul român
sau o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român. Trădarea prin
transmiterea de secrete săvârşită de persoanele circumstanţiate de text se fac vinovate de
infracţiunea de spionaj. Spun că această infracţiune corespunde cu infracţiunea de trădare
prin transmitere de secrete, cu deosebirea condiţiei subiectului activ, al cetăţeniei ,,status
civitatis”.
Şi în acest caz, al infracţiunii de spionaj, statul român este cel care suferă
prejudicilu, aducându-se cel puţin atingere intereselor sale.
Faţă de formele infracţiunii18
, precizez faptul că pedepsele prevăzute de lege nu
sunt diferite, eventualitatea unor pedepse diferite la aceeaşi faptă, va fi concretizată de
judecător în cazul concret la individualizarea pedepselor.
2.2.3. Atentatul care pune în pericol siguranţa statului (art. 160); Atentatul
contra unei colectivități (art. 161).
Atentatul care pune în pericol siguranța statului. EXPLICAŢII: este o faptă ce se
pune în aplicare contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane care
îndeplineşte o activitate importantă de stat sau obştească şi care ar pune în pericol
securitatea statului. Prin incriminarea dată de legiuitor, se ocrotesc persoanele care
desfăşoară activităţi importante în stat, pentru a nu exista perturbări grave legate de aceste
activităţi ce sunt strâns legate de securitatea statului. Infracţiunea se poate săvârşi de orice
persoană, indiferent de statut, cetăţenie sau domiciliu.
Atentatul contra unei colectivități. EXPLICAŢII: se săvârşeşte prin otrăviri în masă,
provocare de epidemii sau orice alt mijloc prin care se slăbeşte puterea de stat. Vorbim
despre atacul contra securităţii statului în condiţiile în care principala valoare socială este
omul, ocrotirea persoanei şi deci orice vătămare trebuie să aducă o pedeapsă pe măsură.
Este vorba de o colectivitate, ceea ce înseamnă un grup numeros de persoane. Securitatea
statului reprezintă securitatea membrilor componenţi ai statului.
Având în vedere că realaţiile sociale trebuiesc apărate întrucât fără comunităţi nu
există naţiune, securitatea statului este pusă în pericol grav dacă legea nu stabileşte reguli şi
măsuri de apărare a vieţii membrilor comunităţilor, din care face parte integrantă şi
indisolubilă.
2.2.4. Subminarea puterii de stat (art. 162); Actele de diversiune (art. 163);
Subminarea economiei naţionale (art. 165).
Subminarea puterii de stat. EXPLICAŢII. Este fapta săvârşită printr-o acţiune
armată sau orice acţiune violentă (săvârşită de mai multe persoane), de natură să slăbească
puterea de stat, prin oricare forme circumstanţiate de text.
În condiţiile prevăzute de alin. 2, C.pen., înţelegem orice manifestări sau acte de
violenţă care ar putea consta în distrugeri sau devastări de sedii, deci orice alte manifestări
şi acţiuni violente, altele decât cele armate.
18
C.Bulao-Dreptul penal roman, vol. I, pag 167, Buc., 1992. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/324582/Formele_infractiunii
23
Infracţiunea de subminare a puterii de stat, de regulă nu are obiect material, însă
aceste aspecte se pot întregi şi prezenta sub diferite forme, ca obiecte, bunuri distruse,
indiferent dacă acestea aparţin persoanelor fizice sau ale întregului popor, membrii din
cadrul comunităţilor pot suferi vătămări corporale, sau pierderi de vieţi omeneşti. Acest
aspect denotă că există posibilitatea ca această infracţiune să aibă şi obiect material.
Atele de diversiune. EXPLICAŢII. Reprezintă acele fapte ale oricăror persoane,
care degradează sau distrug, prin orice alt mod decât legal, instalaţii industriale, uzine,
maşini, utilaje, mijloace de trelecomunicaţii, construcţii, produse agricole sau industriale,
sau alte bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere securităţii
statului. Deci nu poate fi vorba decât despre bunuri în sensul în care acestea sunt
importante prin valoarea lor, încât prin distrugerea acestora s-ar crea o atingere securităţii
statului.
Deci, în primul rând, pentru a putea exista infracţiunea de ,,actele de diversiune”,
este necesar să existe instalaţii industriale, maşini, căi de comunicaţie, etc, enumerate de
textul de lege. Apreciz că bunurile ce se încadrează în definiţia textului, nu pot fi decât cele
funcţionabile, bune, nicidecum cele deja distruse de alţi factori.
Subminarea economiei naționale. EXPLICAŢII. Consider că prin săvârşirea acestei
fapte, din cauza caracterului ei deosebit de a se produce, vatămă economia naţională şi
implicit securitatea statului. Se poate vorbi de lipsa unui obiect asupra căruia se săvârşeşte
infracţiunea, însă în unele cazuri există valorile materiale sau bunurile asupra cărora s-au
adus degradări, distrugeri.
Infracţiunea de subminare a economiei naţionale pare a nu avea obiect material,
totuşi acesta se poate materializa prin elementul, obiectul, ramura atacată, paguba
provocată unui asemenea sector de activitate.
Legătura de cauzalitate între acţiunea primă şi efectele acesteia (urmarea
imediată), va fi studiată şi analizată dacă există. În lipsa acestei legături, nu avem nici
infracţiunea.
2.2.5. Propaganda în favoarea statului totalitar (art. 166); Acțiuni împotriva
ordinii constituționale (art. 166 ind. 1); Complotul (art. 167).
Propaganda în favoarea statului totalitar. EXPLICAŢII. Obiectul juridic generic
al infracţiunii de propaganda în favoarea statului totalitar, apreciez că este cel comun
tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului, respectiv valorile sociale ocrotite prin
dispoziţii.
Obiectul material este constituit de valorile democraţiei faţă de care ori împotriva
căreia s-a îndreptat acţiunea incriminată.
Subiectul activ al infracţiunii este persoana fizică sau juridică ce săvârşeşte în mod
nemijlocit infracţiunea sau participă la savarşirea acesteia, în calitate de autor, instigator
sau complice, ce au libertatea de voinţă şi de acţiune.
În cadrul laturii obiective, elemental material constă în acţiunea de propagandă
circumstanţiată de text, respectiv acţiunea.
Cerinţele esenţiale sunt (loc, timp, mod), sunt date de textul legal.
Urmarea imediată, existenţa fizică şi juridică a infracţiunii, starea de pericol, de
amenintare, produsă pentru valoarea socială.
24
Acțiuni împotriva ordinii constituționale. EXPLICAŢII.
Inexistentă în legislația veche (Legea nr.278/2006). Obiectul material este constituit
de valorile bazate pe constituţie împotriva căreia s-a îndreptat acţiunea incriminată.
Subiect activ al infracţiunii este persoana fizică sau juridică ce săvârşeşte în mod
nemijlocit infracţiunea sau participă la savarşirea acesteia, în calitate de autor, instigator
sau complice, ce au libertatea de voinţă şi de acţiune.
Subiectul pasiv al infracţiunii este siguranţa statului român.
Latura obiectivă a infracţiunii, elemental material constă în acţiunea de schimbare a
ordinii constituţionale prin prin acţiuni ilegale şi violenţă.
Cerinţele esenţiale sunt (loc, timp, mod), sunt date de textul legal.
Complotul. EXPLICAŢII. Complotul este fapta persoanei care iniţiază sau
constituie o asociaţie sau o grupare în scopul săvârşirii unor infracţiuni sancţionate de text.
Este considerată o infracţiune ce poate fi săvârşită atât de o persoană cât şi de un
grup de persoane, în participaţie. Prin asociaţie se înţelege o grupare de mai multe persoane
care este caracterizată printr-un număr de persoane, calitatea acestora, structură
organizatorică, program iniţiat.
Nu se poate realiza din greşeală-culpă, ci numai cu intenţie.
Avem un obiect juridic special al acestei infracţiuni, asocierea mai multor persoane
pentru săvârşirea infracţiunii.
În cadrul infracţiunii, ca obiect material este posibil să se afle un bun, sau un lucru,
asupra căruia să se poată acţiona în vederea săvârşirii infracţiunii, cu toate acestea vor fi
anumite obiecte (bunuri) considerate ca fiind mijloace de săvârşire, nu neaapărat obiect
material al infracţiunii.
2.2.6. Compromiterea unor interese de stat (art. 168); Comunicarea de
informații false (art. 168 ind. 1); Divulgarea secretului care periclitează securitatea
statului (art. 169).
Compromiterea unor interese de stat. EXPLICAŢII. Fapta persoanei care
compromite interesele de stat prin, alterare, ascunderea unui document sau înscris prin care
sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă această faptă este
de natură să compromită interesele de stat.
Fapta în sine priveşte relaţiile sociale privitoare la securitatea statului a cărui
normalitate se desfăşoară prin respectarea şi realizarea dreptului statului român în raport cu
o putere străină, drepturi ce sunt înscrise şi stabilite printr-un document sau mai multe.
Comunicarea de informații false. EXPLICAŢII. Inexistentă în legislația veche.
Comunicarea de informații false. Obiectul juridic generic al infracţiunii, este comun cu al
tuturor infracţiunilor contra securităţii statului. Ca obiect juridic special, al acestei
infracţiuni, îl apreciez ca fiind datele sau informaţiile false ori de documente falsificate, ce
prin comunicare sau răspândire, pot pune în pericol siguranţa statului.
După unele păreri, în cazul în care se transmit electronic (radio, mesaje, etc.) ar fi
fără obiect material. Personal consider că există obiect material fiind vorba despre
informaţii, măsurabile în biţi.
Situaţia premisă este însăşi existenţa datelor sau informaţiilor false ori a
documentelor falsificate.
Elementul subiectiv al laturii subiective, se cere ca fapta să fie săvârşită cu intenţie.
25
Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului. EXPLICAŢII. Obiectul
juridic al infracţiunii, de divulgarea secretului care periclitează securitatea statului,
respectiv obiectul juridic generic, este aşa cum am mai prezentat, comun cu al tuturor
infracţiunilor contra siguranţei statului. Obiectul juridic special, îl reprezintă acele relaţii
sociale normale de a apăra siguranța statului şi prin apărarea secretului de stat, sau a altor
secrete (funcţie de clasificare) care există în conţinutul concret al unor documente.
Obiect material este un document ce conţine date sau secrete de stat (pe orice suport
ar fi), sau care poate produce starea de pericol pentru siguranţei statului.
Subiecţii infracţiunii pot fi persoanele care au îndatoriri de serviciu legate de aceste
documente clasificate, dat în situaţii speciale pot apărea şi alte persoane.
2.2.7. Nedenunţarea (art, 170); Infracţiuni contra reprezentantului unui stat
străin (art. 171).
Nedenunțarea. EXPLICAŢII. Nedenunţartea este fapta persoanei care, având
cunoştinţă despre săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile contra securităţii statului, omite să
înştiinţeze de îndată organele judiciare. Astfel se încalcă obligaţia specială de a denunţa.
Trebuie să considerăm o necesitate denunţarea în cazul de faţă, întrucât depistarea
la timp a infractorilor duce la stoparea activităţii infracţionale, nedepistarea la timp poate
duce la agravarea infracţiunii şi la consecinţe deosebit de grave. Era deci normală, firească,
morală această normă şi caracterul ei. Este normal ca soţii sau rudele apropiate să nu fie
pedepsite în cazul comiterii acestei infracţiuni.
Infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin. EXPLICAŢII. Infracţiunile
contra reprezentantului unui stat străin are ca obiect generic comun cu al tuturor
infracţiunilor contra securităţii statului. Infracţiunile vizate, sunt acele fapte penale care
vizează viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau demnitatea persoanei
împotriva căreia sunt săvârşite infracţiunile, cu precizarea expresă ca această persoană să
fie reprezentant al unui stat străin. Calitatea persoanei face ca infracţiunea să existe sau nu
contra securităţii statului, întrucât o apreciem ca deosebit de gravă când se produce aşa cum
textul o incriminează, întucât în mod direct se face atingere securităţii statului, nu numai
persoanei respective.
Obiectul material al infracţiunii contra reprezentantului unui stat străin, se află
corpul persoanei-reprezentantul statului străin, dacă acţiunea infracţiunii se exercită asupra
corpului acestei persoane.
Tentativa infracțiunilor contra siguranței statului. Se pedepseau inclusiv pentru soț-
soție în conformitate cu legislația veche, tăinuirea și favorizarea, a cărui cuantum se
reducea la jumătate. Pedeapsa aplicată tăinuitorilor sau favorizatorilor, nu era mai mare
decât cea aplicată autorului infracțiunii.
CONCLUZII:
Comparativ cu Codul penal de la 1969 cu Codul Penal anterior, respectiv Codul
Penal Carol al II-lea, a fost elaborat sub influenţa ideologiei marxiste. Cu toate acestea el s-
a detaşat în mare măsură de aceasta influenţă şi a consacrat principii de politică penală
modernă, care sunt întâlnite în toate legislatiile contemporane.
Acest Cod penal a fost influenţat de ideile şi tezele Şcolii clasice, Şcolii pozitiviste
(măsuri de siguranţă, măsuri educative) şi Şcolii apărării sociale, respectiv înlocuirea
răspunderii penale. De asemenea, consacra principiul incriminării şi pedepsei şi principiul
răspunderii penale personale întemeiată pe vinovăţie.
26
Între anii 1990 şi 2004, a fost folosit vechiul Cod penal şi reglementările acestuia,
cu precizarea că se aplica cu modificările impuse de trecerea la o societate democratică. Se
aplica inculpaţilor legea penală mai favorabilă. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin
Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viaţă.
Codul penal de la 29 iunie 2004 este o lege penală modernă, care elimina
prevederile introduse de sistemul trecut cu ajutorul cărora se proteja regimul totalitar, şi
introduce prevederi noi, de natură a face compatibilă legislaţia penală română cu legislaţia
penală europeană, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.
Noul Cod penal împarte infracţiunile în crime şi delicte, introduce pedeapsa zilelor-
amendă sau a muncii în folosul comunităţii, sporeşte pedepsele pentru infractiunile de
pericol şi introduce alte reglementari (precizate anterior concluziilor), compatibile cu noua
evoluţie a societăţii.
27
CAPITOLUL 3.
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE
PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE
3.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Legea nr. 51/1991
privind siguranţa naţională a României.
Legea nr.51/1991 nu este o lege penală, ci este legea siguranţei naţionale care se
referă la la căile şi mijloacele de apărare a acestei valori. Legea nr. 51/1991 incriminează ca
fiind infracţiuni trei fapte privitoare la modul de desfăşurare a activităţii de informaţii
pentru asigurarea siguranţei naţionale.
Infracţiunile incriminate sunt:
1) Organizarea ilicită de activităţi informative pe teritoriul României19
;
2) Abuzul în serviciu în desfăşurarea activităţii informative;
3) Divulgarea ilicită de informaţii privind viaţa particulară a persoanelor.
3.2. Caracterizarea generală a infracţiunilor prevăzute în OUG nr. 31/2002.
Infracţiuni de terorism:
Acest act normativ incriminează ca infracţiuni fapte care, potrivit dispozitiilor art. 3
lit. (h) din Legea nr. 51/1991 reprezintă ameninţări la adresa siguranţei naţionale, respectiv:
iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau
extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste,
antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol, sub orice formă, unitatea şi
integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea
statului de drept.
Urmărirea penală se efectuează de către procuror.
Sunt enumerate o serie de fapte, pe care legea le asimilează cu actele de terorism.
Astfel, la lit. a), obiectul juridic specific constă în sănătatea oamenilor sau
animalelor ori mediul înconjurător, împreună cu relaţiile sociale create în jurul şi datorită
acestor valori, obiect care este pus în pericol prin acţiunile enumerate întextul incriminator,
săvârşite în scop terorist. În varianta prevăzută la litera b) a art. 33 sunt incriminate diferite
fapte constând în recrutarea, instruirea tehnică şi pregătirea entităţilor teroriste în scopul
facilitării ori comiterii de acte de terorism. La fel, în varianta de la lit. c) sunt incriminate
diferite forme de ajutor dat unui terorist, ştiind că acesta a săvârşit sau urmează să
săvârşească un act terorist, obiectul infracţiunii confundându-se cu acela al actului terorist
pregătit sau deja săvârşit.
Finanţarea actelor de terorism, este fapta persoanei fizice sau juridice care pune la
dispoziţia unei entităţi teroriste bunuri mobile sau imobile, cunoscând că acestea sunt
folosite pentru sprijinirea sau săvârşirea actelor de terorism, precum şi fapta persoanei care
realizează sau colectează fonduri, direct sau indirect, ori efectuează orice operaţiuni
financiar-bancare, în vederea finanţării actelor de terorism.
Ameninţarea teroristă este fapta persoanei fizice sau juridice care ameninţă o
persoană sau o colectivitate, prin orice mijloace, cu răspândirea sau folosirea de produse,
19 Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. (publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 7
august 1991)
28
substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea
oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător.
3.3. Ameninţarea cu folosirea mijloacelor distructive.
Este întâlnită şi în Codul penal vechi (art. 279 ind. 1 alin. 6 – 7; art. 280 alin. 6 şi 7
sau din legi speciale cum sunt Legea nr. 56/1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 116
din 10 februarie 200420
, pentru aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea
armelor chimice, Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor
nucleare21
, modificată în 2003 şi altele. Ameninţarea teroristă Legea 535/2004, în varianta
din alin. 1 al art. 37, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani22
, iar în varianta prevăzută
în alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani. Pentru varianta agravată din alin. 3,
pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Alarmarea teroristă (art. 38);Administrarea bunurilor unei entităţi teroriste
Este o formă specifică de ajutor dat entitătilor teroriste şi de împiedicare a acţiunii
de combatere a modalitătilor de finanţare a actelor de terorism, care face să se piardă urma
bunurilor aparţinând entităţilor teroriste. Subiectul activ nu este calificat.
3.4.Infracţiuni contra exercitării drepturilor politice şi sociale.
Infracţiuni electorale prevăzute în legile pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale, Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României. Infracţiuni
prevăzute în Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67
din 25 martie 2004, republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. nr. 333
din 17 mai 2007, cu modificările ulterioare.
Aspectele infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 67/2004.
O dată cu regulile de organizare şi desfăşurare a alegerii autorităţilor administraţiei
publice locale, legea prevede şi norme sancţionatoare penale, care incriminează şi
sancţionează ca infracţiuni fapte prin care se încalcă regulile care asigură desfăşurarea
corectă a alegerilor şi respectarea deplină a voinţei alegătorilor cu privire la alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale23
. Dispoziţiile cu caracter penal sunt prevăzute în
art. 106-116 din lege.
Obiectul juridic îl constituie exercitarea liberă şi corectă a drepturilor electorale în
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile
menţionate constituie o încălcare a dispoziţiei din art. 1 alin. 2 al Legii nr. 67/2004, potrivit
căreia consiliile locale şi consiliile judeţene, primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene se
aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Falsificarea copiei de pe lista electorală (art. 106 alin. 2)
Împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art. 107)
20
Legea nr. 56/1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 10 februarie 2004, pentru aplicarea
prevederilor Convenţiei privind interzicerea armelor chimice.
21
Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, modificată în 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 552 din 27/06/2006. 22
Legea nr. 535/2004, privind prevenirea și combaterea terorismului. Publicată în Monitorul Oficial nr. 1161
din 8 decembrie 2004 (a fost modificată, aplicabilă din 1 februarie 2014, M.Of. nr.757 din 12 februarie 2012). 23 Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67 din 25 martie 2004, republicată în
Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. nr. 333 din 17 mai 2007, cu modificările ulterioare.
29
Sub aspect subiectiv, infracţiunea se săvârşeşte în varianta tip, cu intenţie,iar în
varianta agravată din alin. 2, cu intenţie depăşită (în mod obişnuit) sau cu intenţie (directă
ori indirectă).
Violarea secretului votului (art. 108)
Este fapta persoanei care află şi divulgă secretul votului exprimat de o persoană,
încălcând astfel dispoziţia din art. 1 alin. 2 al legii, privitoare la caracterul secret al votului.
Coruperea alegătorilor (art. 109)
Este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani, bunuri sau alte foloase în
timpul campaniei electorale, precum şi săvârşirea altor fapte în scopul determinării
alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat
pentru funcţia de primar, consilier sau preşedinte al consiliului judeţean.
Falsificarea votului (art. 110)
Este fapta persoanei care tipăreşte şi utilizează buletine de vot false sau introduce în
urnă un număr suplimentar de buletine faţă de cele votate de alegători, care falsifică prin
orice mijloace documentele de la birourile electorale ori utilizează un act de identitate nul
sau fals.
Atacul asupra secţiei de votare (art. 111)
Este fapta persoanei care săvârşeşte, prin orice mijloace, un atac asupra localului
secţiei de votare, fură urna sau documentele electorale sau rupe sigiliile aplicate de biroul
electoral al secţiei de votare respective.
Deschiderea anticipată a urnelor şi utilizarea în alte condiţii a urnei speciale.
Este fapta membrilor biroului electoral al secţiei de votare de a deschide urna
înainte de ora stabilită pentru închiderea votării sau de a utiliza urna specială în alte condiţii
decât cele prevăzute în art. 87 din lege.
Încredinţarea nelegală a urnei speciale (art. 113)
Este fapta preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare sau a locţiitorului
acestuia de a încredinţa urna specială altor persoane decât membrilor biroului electoral al
secţiei de votare.
3.5. Aspectele infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 35/2008
Stabilind cadrul juridic general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor
Camerei deputaţilor şi Senatului (art. 1 alin. 1), Legea nr. 35/2008 prevede, ca şi Legea nr.
67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, o serie de norme juridice
penale prin care sunt incriminate şi sancţionate penal fapte prin care se încalcă în mod grav
regulile de desfăşurare corectă a alegerilor pentru organul reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 61 alin. 1 din Constituţie), care
este Parlamentul României.
Legea nr. 67/2004, dezincriminarea transportării urnei speciale de către alte
persoane decât membrii biroului electoral al secţiei de votare sau încredinţarea acestei urne
altor persoane. Împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art. 52) Falsificarea copiei
de pe lista electorală (art. 53).
Este fapta persoanei care înscrie, cu bună-ştiinţă, în copia de pe lista electorală
permanentă persoane care nu sunt înscrise în lista electorală permanentă. Conţinutul
incriminării este, acelaşi cu cel studiat la art. 106 alin. 2 dinLegea nr. 67/2004. Tentativa se
pedepseşte.
Fapta persoanei care află şi divulgă secretul votului exprimat de opersoană,
încălcând astfel dispoziţia din art. 1 alin. 2 al legii, privitoare la caracterul secret al votului.
Coruperea alegătorilor (art. 55)
30
Este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani, bunuri sau alte foloase în
scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze un anumit competitor electoral
ori un anumit candidat.
Falsificarea votului (art. 57)
Este fapta persoanei care foloseşte o carte de alegător nulă sau falsă ori a unui
buletin de vot fals sau care introduce în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot
decât cele la care are dreptul un alegător ori falsifică, prin orice mijloace, documente de la
birourile electorale.
Atacul asupra secţiei de votare (art. 58)
Este fapta persoanei care săvârşeşte, prin orice mijloace, un atac asupra localului
secţiei de votare, fură urna sau documentele electorale.
Deschiderea anticipată a urnelor (art. 59).
Este fapta membrilor biroului electoral al secţiei de votare de a deschide urna
înainte de ora stabilită pentru închiderea votării. Incriminare identică celei din art. 112 al
Legii nr. 67/2004.
Alterarea înregistrării rezultatelor alegerilor (art. 60)
Este fapta persoanei care introduce în uz şi foloseşte un program de calculator cu
vicii aparente sau ascunse, care alterează înregistrarea rezultatelor obţinute în secţiile de
votare ori totalizează cu erori sau duce la repartizarea mandatelor în afara prevederilor
legale.
Alterarea sistemului informaţional naţional (art. 61)
Este fapta persoanei care introduce date, informaţii ori proceduri ce duc la alterarea
sistemului informaţional naţional.
3.6. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei
legislative decătre cetăţeni.
Caracterizare generală a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 189/1999 privind
iniţiativa legislativă de către cetăţeni. Potrivit dispoziţiilor art.74 alin. 1 din Constituţie,
iniţiativa legislativă aparţine, pe lângă Guvern, deputaţilor şi senatorilor, şi unui număr de
cel puţin 100.000 cetăţeni cu drept de vot.
Legea instituie răspunderea penală pentru încălcări grave ale dispoziţiilor, prevede
două infracţiuni în acest sens; şantajul (art. 9) şi uzurparea de calităţi oficiale (art. 10).
Ambele se urmăresc din oficiu.
Şantajul în exercitarea iniţiativei legislative a cetăţenilor (art. 9)
Este fapta persoanei care constrânge sau induce în eroare o altă persoană ori o
determină în orice mod ca, împotriva voinţei sale, să semneze lista de susţinători pentru
promovarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
Uzurparea de calităţi oficiale în legătură cu iniţiativa legislativă populară (art. 10)
Este fapta persoanei care foloseşte fără drept calitatea de membru al comitetului de
iniţiativă pentru promovarea iniţiativei legislative a cetăţenilor sau calitatea de împuternicit
al comitetului.
3.7. Infracţiuni prevăzute în Legea sindicatelor nr. 54/2003
Legea sindicatelor, reglementând modul de constituire, organizare şifuncţionare a
organizaţiilor sindicale, incriminează totodată, sub sancţiuni penale,unele fapte care
împiedică exercitarea dreptului la liberă organizare şi asociere sindicală.
În toate variantele infracţiunilor, fapta constă în acţiuni prin care sestânjeneşte
exerciţiul dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală.
31
3.8. Infracţiuni contra drepturilor persoanelor încadrate în muncă Infracţiuni
prevăzute în Codul muncii, Legea nr. 53/2003
Cadrul infracţiunilor este următorul: neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti
privind plata salariilor (art. 277), neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti privind
reintegrarea în muncă (art. 278) şi nerespectarea regimului de muncă pentru minori.24
Legea prevede (art. 279) că acţiunea penală, pentru infracţiunile prevăzute la art.
277 şi 278, se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate şi împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală.
Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti privind reintegrarea în muncă (art. 278)
Nerespectarea regimului de muncă pentru minori (art. 280)
Potrivit art. 3 alin. 3 din lege, încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15ani
este interzisă, iar potrivit art. 109 alin. 2, în cazul tinerilor în vârstă de până la18 ani durata
timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână, aceştia nu pot lucra
peste program, și nu pot presta muncă suplimentară, minorii nu pot presta muncă de noapte.
Fapta se comite cu intenţie sau din culpă. Pedeapsa prevăzută de lege este
închisoarea de la 1 la 3 ani.
3.9. Infracţiuni privind contribuţiile la sistemul public de şomaj.
Legea nr. 76 din 16.01.2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă.
În această lege sunt prevăzute două incriminări, în art. 111 şi 112:
neplatacontribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj (art. 111) şi deturnarea
contribuţiilor pentru fondul de şomaj (art. 112).
Potrivit art. 27 alin 1, angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar
contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Este fapta angajatorului de a reţine de la salariaţi contribuţiile datorate bugetului
asigurărilor pentru şomaj şi de a nu le vira în termen de 15 zile înconturile stabilite potrivit
reglementărilor în vigoare.
3.10. Infracţiuni privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
Prin această lege s-a creat cadrul juridic necesar protejării salariaţilor în cazul în
care aceştia suferă un accident de muncă sau o boală profesională, instituindu-se un buget
public pentru acordarea de despăgubiri persoanelor în cauză.
Deturnarea fondurilor destinate asigurării pentru accidente de muncă şi
boli profesionale (art. 100)
Falsul privind informaţiile privitoare la stabilirea contribuţiilor datorate sau
a prestaţiilor cuvenite (art. 101).
24 Legea nr. 53 din 2003 Codul muncii (publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003).
32
Este o specie a falsului intelectual, prevăzut în art. 189 C.p., şi constă în fapta
persoanei care furnizează informaţii false la stabilirea contribuţiilor datorate sau a
prestaţiilor cuvenite potrivit legii în caz de accidente de muncă sau boli profesionale.
Fapta se comite cu intenţie, care presupune cunoaşterea caracterului mincinos al
informaţiilor furnizate şi se pedepseşte potrivit art. 189 C.p., falsul intelectual se pedepseşte
cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
3.11. Infracţiuni privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Infracţiuni din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Dispoziţiile ale art. 83-86 din lege trebuie considerate ca fiind tacit abrogate prin
dispozitiile art. 277-279 din Codul muncii, chiar dacă abrogarea tacită nu este şi nu trebuie
să fie aplicabilă în cazul legii penale. Dispoziţie incriminatoare: art. 87al legii nr. 168/1999,
declanşarea ilegală a grevei.
Potrivit prevederilor art. 64, personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de
orice fel nu poate declara grevă din momentul plecării în misiune şi până laterminarea
acesteia, iar ptrivit art. 65, personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion
românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii
internaţionale ratificate de statul român.
Toate aceste condiţionări şi limitări sunt în deplină concordanţă cu prevederile art.
43 din Constituţie.
3.12. Infracţiuni contra libertăţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi vieţii
private a persoanei; Infracţiuni contra libertăţii ; §1. Infracţiuni privind traficul de
persoane.
Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
personae. Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie
2001,cu modificările ulterioare.
Cu privire la infracţiunile din Legea nr. 678/2001, sunt prevăzute în Capitolul IV
dispoziţii speciale privind procedura judiciară (art. 21-25).
Urmărirea penală pentru aceste infracţiuni se efectuează în mod obligatoriu de către
procuror şi se judecă, în primă instanţă, de către tribunal.
Traficul de persoane (art. 12)
Elementul subiectiv constă în vinovăţia sub forma intenţiei calificate prin scopul
urmărit şi anume exploatarea acelei persoane. Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 2 al legii, prin
exploatarea unei persoane se înţelege încălcarea interdicției instituite de textul legal.
În cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea
dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii
de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în
relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
Î.C.C.J. – Secţiile Unite, prinDecizia nr. I din 21 ianuarie 2008 a statuat
următoarele: „Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o
altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie
infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea
nr.678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.
Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui
minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea
de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente
dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.”
33
Traficul de minori (art. 13)
Este fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, găzduieşte sau primeşte o
persoană cu vârsta sub 18 ani, în scopul exploatării acesteia.
Se deosebeşte de traficul de persoane, aşa cum a fost examinat, prin calitatea
subiectului pasiv al traficului, care este un minor. Celelalte condiţii sunt identice. Fapta a
fost incriminată într-o variantă-tip în art. 13 alin. 1 din lege şi în patru variante agravate în
alin. 2-4 ale aceluiaşi articol.
Varianta prevăzută în alin. 2 al art. 13 din lege constituie o agravantă şi se
realizează atunci când traficul de minori este săvârşit prin ameninţare, violenţă, sau alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând
vde imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin
oferirea,darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea
consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului.
Astfel, sub influenţa ei, pedeapsa pentru traficul de minori în varianta tipică este
închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar pentru varianta agravată din
alin. 2 este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Varianta agravată din alin. 4 al art. 13 se realizează atunci când traficul de minori,
în variantele sale, a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Organizarea infracţiunilor de trafic de persoane şi sancţionarea tentativei (art. 15)
În alin. 2 se prevede că organizarea săvârşirii infracţiunilor prevăzute în capitolul
din lege dedicat incriminărilor se pedepseşte ca şi infracţiunea organizată.
Ineficienţa consimţământului victimei traficului de persoane (art. 16)25
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din lege, consimţământul persoanei victimă atraficului
nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
Nici în Codul penal 2009, care include, în art. 22, consimţământul victimei printre
cauzele justificative care înlătură caracterul penal al faptei, consimţământului victimei
traficului de persoane nu poate fi invocat.
Constrângerea la pătrunderea sau rămânerea pe teritoriul ţării a unor persoane
străine supuse traficului de persoane (art. 17)
În alin. 2 al art. 17 se prevede că, dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte în
mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.
În Codul penal 2009 este incriminată, în art. 264, facilitarea şederii ilegale în România ca
fiind fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul
României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de persoane, de minori sau de
migranţi, care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România.
Nepedepsirea prostituţiei şi cerşetoriei săvârşite de persoana traficată (art. 20)
Cauză de impunitate a persoanei supuse traficului de persoane, care a săvârşit
infracţiunea de prostituţie, ca urmare a exploatării sale.
3.13. Infracţiuni privind securitatea şi sănătatea în muncă Legea nr. 319/2006.
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
Neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.26
25
Legea nr. 286/2009, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din data de 24iulie 2009. 26
Legea nr. 319/2006, privind securitatea şi sănătatea în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
34
Este fapta persoanei care nu ia una sau mai multe dintre măsurile legale desecuritate
şi sănătate în muncă, deşi are obligaţii legale în acest sens, şi prin aceasta secreează un
pericol grav şi iminent.
La alineatul al doilea este prevăzută o variantă agravată în cazul în care
fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite.
În Codul penal 2009 această incriminare se regăseşte într-o formă agravată în art.
349 din Capitolul V, intitulat „Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi
reglementate de lege”, din Titlul VII al Părţii speciale, intitulat „Infracţiunicontra siguranţei
publice”.
Nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.
Este fapta celui care, ignorând obligaţiile legale privind desfăşurarea unei anumite
activităţi, profesii sau meserii, încalcă obligaţiile ce-i revin şi măsurile stabilite cu privirela
securitatea şi sănătatea în muncă.
La alineatul al doilea este prevăzută o variantă agravată, în cazul în care
fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite.
În Codul penal 2009 această incriminare se regăseşte într-o formă asemănătoare
(fără forma agravată) în art. 350 din Capitolul V, intitulat „Infracţiuni privitoare la regimul
stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege”, din Titlul VII al Părţii speciale, intitulat
„Infracţiuni contra siguranţei publice”.
Prevenirea şi combaterea pornografiei
Codul penal în vigoare incriminează „Răspândirea de materiale obscene” ca
reprezentând fapta de a vinde sau răspândi, precum şi de a confecţiona orideţine, în vederea
răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, faptă pe care o
pedepseşte.
Această incriminare reprezintă un nefericit exemplu de normă juridică penală căzută
azi în „desuetudine”, care nu se mai aplică decât „selectiv”, anume numai atunci când
există un pericol pentru dezvoltarea psiho-morală a minorilor, dar aproape deloc atunci
când este vorba despre difuzarea materialelor obscene către majori.
Incriminări referitoare la pornografia infantilă în Legea nr. 678/2001
privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
În Legea nr. 678/2001 este incriminată şi sancţionată penal pornografia infantilă, în
art. 18, definită ca fapta persoanei care expune, vinde sau răspândeşte, închiriază,
distribuie, confecţionează ori produce în alt mod, transmite, oferă sau pune la dispoziţie ori
deţine în vederea răspândirii obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte
suporturi vizuale care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă
sau implică minori.
3.14. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei
în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Această lege, în Titlul III, („Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice”),
Capitolul III („Infracţiuni şi contravenţii”), Secţiunea a 3-a („Pornografia infantilă prin
sisteme informatice”), incriminează în art. 51 pornografia infantilă prin sistemele
informatice.
Incriminarea din art. 51 al Legii nr. 161/2003 este totuşi mai largă, în sensul
includerii în elementul material şi a faptelor de procurare, pentru sine sau pentru altul,
35
demateriale pornografice cu minori prin sisteme informatice, precum şi deţinerea, fără
drept, de materiale pornografice cu minori.27
3.15. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei.
Legea nr. 196/2003 prevede , în Capitolul III („Infracţiuni şi contravenţii”),
unelenorme cu caracter penal în art. 9- 12, şi anume:
implicarea minorilor sau a personelor defavorizate în acte cu caracter obscen (art.9),
corupţia sexuală (art. 10), pornografia infantilă (art. 11) şi confiscarea specială (art. 12).
Implicarea minorilor sau a personelor defavorizate în acte cu caracter obscen (art.
9); Corupţia sexuală (art. 10)
La alin. 1 al acestui articol este prevăzută o variantă agravată a infracţiunii de
corupţie sexuală, astfel cum este prevăzută şi pedepsită prin art. 202 C.p., în sensul că
art.10 alin. 1 din Legea nr. 196/2003 sancţionează mai aspru (cu închisoare de la 2 la 7 ani)
corupţia sexuală a minorilor comisă prin organizarea de reuniuni în spaţii publice în cadrul
cărora se comit acte cu caracter obscen, la care participă sau asistă minori.
Alineatele 2, 3 şi 4 ale art. 10 din Legea nr. 196/2003 sunt identice celor ale
alineatelor 2, 3 şi 4 din art. 202 Cod penal (chiar dacă alin. 3 majorează cu 2 ani
pedeapsa pentru varianta din alin. 1.
Pornografia infantilă (art. 11)
Este o reluare în formă simplificată a incriminării din art. 18 al Legii nr.678/2001,
pe care nu o abrogă nici explicit, nici implicit, ceea ce nu face decât să creeze o nepermisă
confuzie cu art. 18 din Legea nr. 678/2001. În timp ce art. 11 din Legea nr. 196/2003
pedepseşte distribuirea materialelor cu minori având un comportament explicit sexual, dar
nu şi imaginile care sugerează că este vorba despre minori în astfel de acte.
Este o eroare de tehnică legislativă întrucât materia pornografiei infantile, este
intolerabilă într-un stat de drept, cu atât mai mult cu cât între apariţia Legii nr. 161/2003 şi
apariţia Legii nr. 196/2003 nu a fost decât un interval decâteva luni.
Confiscarea specială (art. 12)
Legea nr. 196/2003 prevede, în art. 12, aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.
118 din Codul penal referitoare la confiscarea specială a materialelor pornografice
implicând minori, prevedere inutilă întrucât art. 118 din Codul penal era oricum aplicabilă
şi în cazul infracţiunilor prevăzute în legi speciale.
Codul penal 2009 (Legea nr. 286/2009) prevede în Titlul VII („Infracţiuni care aduc
atingere unor relaţii privind convieţuirea socială”) din Partea Specială, Capitolul I
„Infracţiunii contra ordinii şi liniştii publice” infracţiunea de pornografie infantilă art. 374.
CONCLUZII:
Se impune să apreciez o realitate, şi anume că legislaţia penală privind siguranţa
naţională nu este precizată strict doar în codul penal, ci o regăsim în mai multe ordonanţe
de urgenţă şi legi.
Desigur, ideal ar fi ca toate legile penale să le găsim într-o singură lege, însă istoria
a dovedit că modul de înfăptuire a progresului se desfăşoară progresiv.
27 Legea nr. 196/2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei , Republicată în Monitorul Oficial al României nr. 87 din 4 februarie 2008.
36
CAPITOLUL 4.
INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE.
- NOUL COD PENAL.
4.1. Motivele schimbării legislaţiei privind incriminarea infracţiunilor contra
securităţii naţionale.
Proiect de act normativ aşa cum a fost trimis iniţial la parlamentul României pentru
dezbatere şi completare.
Expunere de motive
„TITLUL X - Infracţiuni contra securităţii naţionale
2.91. În cazul acestui titlu au fost menţinute în linii generale incriminările din actuala
reglementare fiind însă operate unele modificări de natură terminologică dar şi prin
redefinirea conţinutului anumitor infracţiuni.
S-a renunţat la expresia „siguranţă naţională” în favoarea celei de „securitate
naţională”; elementele de noutate: modificarea conţinutului infracţiunii de atentat care pune
în pericol securitatea naţională (art. 396).
A fost adusă în codul penal, infracţiunea de constituire de structuri informative
ilegale, reglementată în Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, pentru a
asigura un cadru unitar reglementărilor în această materie ţinând seama de legătura
evidentă a acestei incriminări cu anumite infracţiuni reglementate în prezentul titlu.”28
4.2. Trădarea; Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat;
Trădarea prin ajutarea inamicului.
Trădarea. EXPLICAŢII.
În art.394 cod penal nou, infracţiunea de trădare are mai multe forme, incriminate
de text, prin alineatele de la litera a, la litera d, fără a le mai relua integral textul. Prima
variantă, care este tip, este circumstanţiată de textul art.394 cu toate alineatele sale. Alte
variante ale trădării, sunt prin transmitere de informaţii secrete de stat, prin ajutarea
inamicului şi înalta trădare care afirm eu că este reincriminată de textul noii legi, fiind
forme separate ale tădării.
Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat. EXPLICAŢII.
Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat, este prevăzută în art. 395.
Cod. Penal, fiind una dintre modalităţile trădării, aşa cum am afirmat la infracţiunea de
trădare, cu specificaţia că doar dacă s-au transmis informaţii secrete de stat, sau procurarea
ori deţinerea în scopul transmiterii acestora, unei puteri, organizaţii străine ori agenţilor
acestora.
Securitatea naţională este asigurată şi prin protejarea informaţiilor secrete de stat,
care sunt: strict secret de importanţă deosebită, strict secret, secret. Infracţiunea în sine,
poate fi materializată în cazul în care se transmit informaţiile pe suport material, indiferent
calitatea acestuia sau materialul din care este compus. Făptuiitorul poate fi doar cetăţeanul
român care nu are dreptul de a cunoaşte informaţiile secret de stat.
28
Fragment din „Proiect de act normativ” aşa cum a fost trimis iniţial la parlament.
37
Trădarea prin ajutarea inamicului. EXPLICAŢII.
Trădarea prin ajutarea inamicului este incriminată în art. 396. Cod. Penal. Subiect
activ poate fi doar cetăţeanul român şi este circumstanţiat de text. Precizez că o mai mare
putere o poate avea cetăţeanul român care deţine o funcţie importantă de decizie asupra mai
multor persoane; este reprezentat de statul român, sau un aliat al statului român. Este o
infracţiune ce se realizează prin acţiune, mai puţin probabil prin omisiune.
4.3. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale; Înalta trădare; Acţiuni ostile
contra statului; Spionajul.
Acţiuni împotriva ordinii constituţionale.Art. 397. Cod. Penal. EXPLICAŢII.
Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale (ordinea constituţională,
exercitarea puterii de stat), ce privesc atributele ce formează statul de drept, democratic.
Într-o opinie, este relevant faptul că acţiunea infracţională se desfăşoară împotriva
unui concept abstract. ,,Ordinea constituţională fiind un concept abstract”.29
În altă opinie,
pe care personal o îmbrăţişez, este aceea că acţiunea infracţională are obiect material,
acesta fiind format din bunurile şi persoanele asupra cărora s-a acţionat de către făptuitorii
infracţiunii de ,,Acţiuni împotriva ordinii constituţionale”.
Înalta trădare.Art. 398. Cod. Penal. EXPLICAȚII.
Obiectul juridic special este constituit din mănunchiul de relaţii speciale ce privesc
securitatea naţională, existente în cadrul persoanelor membre a C.S.A.T., relaţii ce
trebuiesc păstrate, apărate şi nealterate întrucât membrii componenţi au calitatea de
demnitari cu înalte funcţii de răspundere în cadrul securităţii naţionale având contact
nemijlocit în această activitate.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană membră a C.S.A.T. ( Consiliul
Suprem de Apărare al Ţării), începând cu preşedintele României care este preşedinte al
C.S.A.T, primul ministru care are funcţia de vicepreşedinte, ministrul apărării naţionale,
ministrul al administraţiei şi internelor, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei,
ministrul industriei şi resurselor, ministrul finanţelor publice, directorul S.R.I, directorul
S.I.E, şeful Statului Major General şi consilier prezidenţial pentru securitate naţională, alţi
membrii ce pot fi incluşi în C.S.A.T.prin modificarea sau completarea legii
nr.415/27.07.2002. Ca formă, infracţiunea poate fi săvârşită în autorat, coautorat, instigare
sau complicitate.
Acţiuni ostile contra statului. Art. 399. Cod. Penal. EXPLICAŢII.
Obiectul juridic special îl prezint ca fiind relaţiile sociale ce asigură apărarea
valorilor securităţii naţionale, cu referire la apărare împotriva trădării, a trădării prin
transmitere de informaţii secrete de stat, a trădării prin ajutarea inamicului. Avem două
aspecte, în timp de pace şi în timp de război.
Elementul material al acestei infracţiuni, se prezintă sub aspectul realizat de
făptuitor prin acţiunea sa ilegală, pentru fiecare din forma infracţiunii propriu zise săvârşită
(trădare, provocare de război, subminare, aservire, ajutare, transmitere de informaţii secret
de stat, de a preda teritorii sau alte bunuri, de a trece de partea inamicului, de a lupta
împotriva împotriva statului român sau a aliaţilor săi, sau de a face parte din formaţii de
luptă împotriva statului român şi a aliaţilor săi.
29 Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiş, Mirela
Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Editura Universul
Juridic Bucureşti 2012, pg. 1051.
38
Spionajul. Art. 400. Cod. Penal. EXPLICAŢII:
În primul rând, mă voi referi la faptul că infracţiunea de spionaj este tot infracţiunea
circumstanţiată de textul art.395, respectiv ,,Trădarea prin transmiterea de informaţii
secrete de stat”, doar subiectul activ se schimbă.
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Consumarea are loc la
momentul comiterii oricărei rezoluţii infracţionale de către făptuitor. Personal nu
împărtăşesc opinia conform căreia consumarea infracţiunii are loc dor la ajungerea
informaţiilor la puterea sau organizaţia străină.
4.4. Atentatul care pune în pericol securitatea naţională; Atentatul contra unei
colectivităţi.
Atentatul care pune în pericol securitatea naţională, art. 401. Cod. Penal.
EXPLICAŢII.
Obiectul material al infracţiunii, este format din corpul persoanelor care deţin o
funcţie de demnitate publică, asupra cărora făptuitorul (făpruitorii), acţionează ilegal,
contra vieţii.
Urmarea imediată apare instantaneu atentatului, prin moartea victimei sau tentativa
de omor.
Raportul de cauzalitate trebuie dovedit, în sensul că între fapta săvârşită şi punerea
în pericol a securităţii naţionale există o legătură strânsă.
Forma de vinovăţie poate fi intenţia directă sau indirectă.
Atentatul contra unei colectivităţi.Art. 402. Cod. Penal. EXPLICAŢII.
Ca obiect juridic special, sunt relaţiile sociale normale ale puterii de stat, protejarea
acestora odată cu protejarea securităţii naţionale. Toate acestea, pentru a nu rămâne în afara
legii eventualele infracţiuni împotriva unor colectivităţi, ce ar duce la prejudicii imense
securităţii naţionale.
Latura obiectivă. Elementul material la infracţiunea de ,,atentat contra unei
colectivităţi”, constă dintr-o acţiune, mai rar dintr-o inacţiune. Posibilă şi a doua, iar ca
exemplu de pasivitate, lăsarea unui baraj hidrotehnic nesupravegheat şi urmarea ar fi
distrugerea acestuia prin umplerea necontrolată. Otrăvirea sau provocarea de epidemii se
realizează prin mai multe metode, nu o să le enumăr dar ca exemplu, folosirea substanţelor
toxice, a armelor biologice.
Urmarea imediată este crearea pericolului atât pentru securitatea naţională cât şi
pentru membrii acelor colectivităţi.
Raportaul de cauzalitate trebuie verificat, pentru a vedea dacă există sau nu
legătura între pericolul creat şi atentatul propriu zis. Lipsa legăturii de cauzalitate, duce la
inexistenţa infracţiunii.
4.5. Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda pentru
război; Compromiterea unor interese de stat.
Actele de diversiune. Art. 403. Cod. Penal. EXPLICAŢII.
Obiectul juridic special, îl constituie relaţiile sociale normale ce trebuiesc apărate de
legea penală, cu referire strictă la faptele de distrugere, degradare sau aducerea în starea de
neântrebuinţare, indiferent prin ce metodă, a unor bunuri, dacă fapta pune în pericol
securitatea naţională.
Elementul material este reprezentat de regulă de o acţiune, rar de inacţiune, prin
care făptuitorul distruge, degradează sau aduce într-o stare de neântrebuinţare prin diverse
39
metode a unor bunuri enumerate exemplificativ de către legiuitor în text, putând fi
completat funcţie de realitatea cazului.
Raportul de cauzalitate. Latura obiectivă a infracţiunii nu va fi realizată fără
existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea care constituie element material al
infracţiunii şi urmarea imediată a acesteia. Respectiv instantaneu cu acţiunea, va fi creată
starea de pericol.
Comunicarea de informaţii false. Art. 404. Cod. Penal. EXPLICAŢII.
Obiectul juridic special, al infracţiunii de comunicare de informaţii false, este
reprezentat de relaţiile sociale normale, a căror existenţă şi dezvoltare depind de existenţa şi
comunicarea de informaţii şi date corecte, reale, atât cu persoanele fizice cât şi cu cele
juridice, cât şi de corecta comunicare a informaţiilor dintre instituţiile interne şi
internaţionale existente.
Ca forme, infracţiunea poate fi susceptibilă şi de acte pregătitoare, tentativă.
Consumarea este în momentul comunicării informaţiilor.
Propaganda pentru război. Art. 405. Cod. Penal. EXPLICAŢII:
Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale ce promovează menţinerea
păcii, interzicerea războiului de agresiune (cu explicaţia acest aspect este recunoscut
poporului român), cât şi menţinerea în starea de normalitate a ştirilor, informaţiilor cu şi
despre război.
Obiect material nu avem la această infracţiune.
Timpul în care se săvârşeşte infracţiunea, este în timp de pace, dar poate fi şi în
timp de război, în cazul în care se încearcă schimbarea din război de apărare în război de
agresiune.
Conţinutul constitutiv. La elementul material al laturii obiective, observ că fapta se
comite prin acţiune, respectiv în prima variantă prin propagandă de război şi o a doua
variantă prin răspândirea de ştiri tendenţioase.
Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Exemplu de tentativă, atunci când s-au
realizat toate actele necesare săvârşirii infracţiunii dar aceasta a fost întreruptă sau nu şi-a
produs efectul dorit (lipsa publicului pe un stadion unde s-au aruncat manifeste).
Consumarea este în momentul executării primului act de propagandă. Epuizarea se
consideră la ultimul act de propagandă.
Compromiterea unor interese de stat. Art.406. Cod. Penal. EXPLICAŢII:
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale normale existente în
cadrul cooperărilor stabilite (sau care se pot stabili) între statul român şi alte puteri care pot
fi sau nu subiecte de drept internaţional, în urma cărora s-au stabilit într-un document sau
înscris, drepturi cel puţin ale statului român.
Obiect material este constituit din documentul sau înscrisul în care sunt înscrise
drepturi ale statului român în raport cu o putere străină şi poate produce efecte juridice.
Subiect activ al infracţiunii poate fi orice cetăţean român care răspunde juridic.
Raportul de cauzalitate este verificat prin existenţa acţiunii directe a făptuitorului
asupra documentului, sau înscrisului şi pericolul creat pentru securitatea statului sau
interesele de stat.
40
4.6. Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională.
Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională. EXPLICAŢII:
Obiectul juridic special al infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează
securitatea naţională, este reprezentat de fascicolul de relaţii sociale ce trebuie să se
desfăşoare normal, referitor la documente sau date care constituie informaţii secrete de stat.
Elementul material al laturii obiective constă din activitatea de ,,divulgare”,
respectiv de ,,deţinere” a informaţiilor secrete de stat, dacă pune în pericol securitatea
naţională.
Raportul de cauzalitate va fi analizat faţă de acţiunea de divulgare a informaţiilor
secrete de stat care pune în pericol securitatea naţională şi acţiunea desfăşurată de făptuitor,
pe de o parte, sau deţinerea informaţiilor în afara îndatoririlor de serviciu a informaţiilor
secrete de stat, cu pericolul real de a pune în pericol securitatea naţională.
Latura subiectivă. Infracţiunea se poate comite atât cu intenţie directă cât şi cu
intenţie indirectă, scopul şi mobilul nu interesează pentru existenţa infracţiunii.
Epuizarea are loc concomitent cu consumarea infracţiunii.
4.7.Infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională.
EXPLICAŢII:
Obiectul material este format din corpul persoanelor, integritatea acestora, asupra
cărora se prodece atentatul, sau infracţiunile intenţionate contra integrităţii corporale,
sănătăţii sau libertăţii.
Latura obiectivă. Elementul material constă dintr-o acţiune, atentat. Raportul de
cauzalitate, îl apreciez ca fiind rezultatul dintre pericolul sau fapta produsă asupra corpului
persoanei circumstanţiate de text şi consecinţa acestuia asupra securităţii naţionale.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
Infracţiunea poate fi realizată prin acţiune, deci comisivă, susceptibilă de
desfăşurare în timp, prin acte pregătitoare. Consumarea infracţiunii are loc la începerea
,,atentatului”. Epuizarea are loc la ultimul act infracţional.
4.8.Constituirea de structuri informative ilegale.
EXPLICAŢII:
Obiectul material infracţiunea explicată nu are, întrucât textul face referire la
iniţierea, organizarea sau constituirea, deci într-o fază incipientă a acestor structuri.
Latura obiectivă. Elementul material este constituit din trei acţiuni circumstanţiate
de text, respectiv: iniţierea, organizarea sau constituirea şi cea de a treia culegerea sau
prelucrarea de informaţii secrete de stat. Urmarea imediată este dată de starea de pericol.
Raportul de cauzalitate este dat de legătura dintre acţiunea iniţiatorului sau a
structurii informative ilegale şi cerarea pericolului. Latura subiectivă. Infracţiunea se
săvârşeşte cu intenţie.
Ca formă infracţiunea este una comisivă, prin acţiune, consumându-se în momentul
,,iniţierii”, deci a fazei incipiente.
Opinia mea este că nu poate avea tentativă.
Epuizarea infracţiunii areloc la executarea ultimului act al infracţiunii.
41
4.9.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale.
EXPLICAŢII:
Obiectul juridic special, este constituit din fascicolul de relaţii sociale ce priveşte
securitatea naţională şi necesitatea ca orice cetăţean să participe la apărarea securităţii
naţionale în măsura în care are cunoştinţă despre infracţiuni în desfăşurare.
Urmarea imediată, apare încălcarea obligaţiei de a denunţa.
Latura subiectivă. Vinovăţia va exista atunci când făptuitorul a luat la cunoştinţă în
mod cert de existenţa cel puţin a unei infracţiuni contra securităţii naţionale.
Consumarea are loc la momentul în care a expirat termenul ,,de îndată” pe care îl
apreciez ca fiind acel interval de timp necesar persoanei care a luat la cunoştinţă de o
infracţiune circumstanţiată de text şi nu a denunţat.
Epuizarea are loc la momentul în care expiră termenul ,,de îndată”.
CONCLUZII:
În noul cod penal au fost menţinute în incriminările din vechea reglementare fiind
însă aduse modificări de natură terminologică dar şi redefinirea conţinutului unor
infracţiuni.
Modificări terminologice: s-a renunţat la expresia „siguranţă naţională” folosindu-
se „securitate naţională”, aceasta fiind expres stipulată în texte constituţionale art. 31
alin.(3) şi art. 119.
42
CAPITOLUL 5.
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE
LEGISLAŢIE COMPARATĂ
5.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale, până la apariţia R. P. R.
comparată cu legislaţia altor state.
Trădarea: legislaţie comparată.
Codul penal italian din 1937, trădarea era incriminată în articolele 241 la 268,
faptele incriminate fiind dinstinct definite şi nu exista termenul ,,trădare” ci erau
circumstanţiate de textul legal funcţie de pericolul creat.
Pedepsele, ca în mai toată Europa, se situau funcţie de gravitatea faptei, de la
pedeapsa cu moartea, la recluziune ( aceasta fiind stabilită în ani, de la 1 an, la 15 ani) şi
respectiv muncă silnică. De remarcat faptul că nu se confisca averea, iar amenda nu era
prevăzută pentru trădare.
Pedeapsa cu moartea se aplica făptuitorilor în cazurile în care se punea în pericol
teritoriul statului italian, sau o parte din terituoriu, suveranităţii unui stat străin, sau să
micşoreze independenţa statului; fapta de dezbinare a unităţii statului sau să separe de la
patria mamă o colonie sau un alt teritoriu supus, chiar temporar, suveranităţii sale;
făptuitorul care exercită o comandă superioară sau o funcţie de conducere şi o foloseşte
purtând armele împotriva statului sau care este în serviciul armatei unui alt stat în război cu
statul italian.
Spionajul.
În Italia anului 1937, Codul penal avea incriminat spionajul prin diferite forme,
moduri şi motive de operare, citez : ,, scop de spionaj politic sau militar”.
Pedepsele erau ca şi la trădare, funcţie de gravitatea faptei, de la pedeapsa cu
moartea, la recluziune şi muncă silnică.
Pedeapsa cu moartea se aplica dacă fapta a compromis pregătirea de război a
statului sau operaţiunile militare; divulgarea de informaţii ce au fost interzise a se publica;
dacă fapta inculpatului s-a comis în interesul unui stat în război cu statul italian;
Recluziunea se aplica pentru procurarea de informaţii ,,care trebuiau să rămână
secrete” între trei la zece ani; pentru informaţii a căror divulgare a fost interzisă, pedeapsa
este recluziunea de la doi la opt ani; compromiterea pregătirii sau capacitatea de război ori
operaţiunile militare ale statului, se pedepseau cu recluziunea şi nu era mai mică de zece
ani; posesia nejustificată a unor documente sau vreun alt obiect; Pentru faptele comise din
culpă, pedeapsa era recluziunea de la şase luni la cinsprezece ani.
Alte crime şi delicte în contra siguranţei exterioare a statului.
Codul penal italian avea un capitol dinstinct, intitulat alte crime şi delicte în contra
siguranţei exterioare a statului.
Apare pedeapsa cu amenda, pentru cine nu îndeplineşte în totul sau în parte
obligaţiile, derulând dintr-un contract de furnituri sau lucruri, încheiat cu statul sau cu o
altă instituţie publică sau cu o antrepriză exercitând servicii publice sau de necesitate
publică pentru nevoile armatei statului sau populaţiei; pentru comiterea în timp de război de
fraude în executarea contractelor de furnitură. Amenzile erau în cuantumuri diferite, de la
,,de trei ori valoarea”, la douăzeci mii lire.
Erau pedepsiţi cu recluziunea Oricine suprima, distrugea sau falsifica, sustrăgea,
acte sau documente privind siguranţa statului şi alte interese politice interne sau
internaţionale, ale statului; încheie înţelegere cu străinul pentru a ajuta operaţiunile militare
ale inamicului.
43
Crime şi delicte contra siguranţei interioare a statului.
Prin „Crime şi delicte contra siguranţei interioare a statului”, erau protejaţi de
atentate şi comploturi regele, familia regală şi forma constituţională a statului.
Codul Penal italian.
Propaganda se făcea pentru distrugerea sau deprimarea sentimentului naţional,
pedeapsa era de la şase luni la doi ani.
Aceeaşi pedeapsă se aplică cetăţeanului, care locuind pe teritoriul statului, fără
aprobarea guvernului, ia parte la asociaţii, instituţii sau institute cu caracter internaţional,
care îşi au sediul în străinătate.
Alte crime şi delicte contra siguranţei interioare a statului.
Considerate infracțiuni politice.
Codul penal italian din anul 1937(dinainte de apariţia R.P.R.), existau unele
similitudini cu codurile penale ale acelor timpuri. Apare titulatura de ,,crime şi delicte în
contra siguranţei interioare a statului”, prin care legiuitorii acelor vremuri, încercau să
apere puterea statului, de răscoale, război civil, înarmarea cetăţenilor, trecerea militarilor de
partea unei puteri străine, asumarea puterii politice, asumarea comenzii militatre (fără
drept), ultrajul drapelului naţional sau o altă emblemă a statului, ultrajul contra naţiunii.
Faptele de mai sus erau considerate ,,alte crime şi delicte contra siguranţei
interioare a statului” şi se pedepseau diferit.
Pedepsele variau de la cea mai grea, respectiv pedeapsa cu moartea, la muncă
silnică, recluziunea. Nu se aplica pedeapsa cu confiscarea averii.
Crime şi delicte contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a
simbolurilor acestor state.
În această parte, observ faptul că şi în Italia anului 1937 era prevăzută protecţia
persoanelor străine, a reprezentanţilor acestor state, diplomaţilor, şefi de stat şi de guverne
ai altor state, membrii familiilor regale străine şi delegaţiile trimise de alte state în diverse
misiuni consulare, sau de afaceri, cooperare internaţională, etc.
Pedeapsa cu moartea se aplica, iar cu muncă silnică se pedepsea dacă şeful statului
invitat era doar atacat, fără a surveni moartea acestuia.
Pedepsele puteau fi majorate, funcţie de situaţia concretă. Era prevăzută
posibilitatea ca şefii de misiuni diplomatice să fie echivalaţi cu şefii statelor străine, numai
dacă statul străin acordă egalitate de tratament penal.
5.2. Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptului păcii şi bunelor relaţii
internaţionale.
Cod Penal Polonez din 15 Iulie 1932 şi Codul Penal Italian. Le consider de
referinţă, întrucât cu Polonia aveam graniţă comună pe limita cu Bucovina, parţial cu
Maramureş şi Basarabia; iar cu Italia avem legături străvechi.
Se pedepsea infractorul fapta penală privind „delictul contra siguranţei statelor
străine, dreptului păcii şi bunelor relaţii internaţionale”, dacă se provoca război de
agresiune sau agitaţie în public privind un posibil război deagresiune. De aici se desprinde
concluzia că nu se pedepsea (de nimeni) dacă statul „vecin”, nu ar fi pedepsit această
situaţie.
În materie penală, se înţeleg prin rude apropiate ascendenţii, descendenţii, soţul,
fraţii, surorile, în denumirea de rude apropiate, nu se înţelegea şi afinii, atunci când soţul
era mort şi nu existau copii (descendenţi).
44
Deasemenea nu se pedepseau cei care împiedicau în orice mod îndeplinirea
executării delictului pentru care a intervenit acordul sau s-a constituit banda. (Avem şi
astăzi corespoondent la textul vechi).
5.3. Infracţiuni contra securităţii naţionale - legislaţie socialistă comparată.
Statele socialiste au incrimineat şi sancţioneat sever infracţiunile contra securităţii
statului, având ca scop apărarea şi ocrotirea statului socialist, aşa numitul instrument
principal al construirii noii societăţi multilateral dezvoltate, împotriva faptelor care pot crea
pericol şi pot aduce atingere acestuia.
Republica Socialistă Cehoslovacă avea prevăzute infracţiunile contra statului în
primul capitolal părţii speciale, intitulat :,,infracţiuni împotriva republicii”, divizat pe trei
secţiuni astfel: ,,infracţiuni împotriva bazelor republicii”, ,,Infracţiuni împotriva securităţii
republicii” şi ,,infracţiuni împotriva apărării patriei”.
Fosta R.S.F.Iugoslavia, prevedea infracţiunile contra securităţii statului în primul
capitol din partea specială a codului penal din anul 1971 capitolul X, sub denumirea de
,,Infracţiuni contra poporului şi statului" de la articolul 100 la articolul 123.
R.S.F.S.Rusă, la fel ca şi celelalte republici din uniunea rusă, avea şi are incriminate
infracţiunile contra statului, în partea specială a codului penal din 1971, în capitolul I,
cuprinse în articolele 64-73, ,,infracţiunile deosebit de periculoase contra statului”. Acestea
corespund ca la toate statele socialiste, cu infracţiunile contra securităţii statuilui.
România. Precedente legislative.
Trădarea.
În anul 1864 infracţiunea de trădare era asemănătoare cu incriminarea din perioada
socialistă, fiind pedepsită cu munca silnică pe viaţă, iar în forma simplă, cu recluziunea.
Codul penal din 1936, conţinea o întreagă secţiune privitoare la înalta trădare.
În anul 1948, se republică codul penal din 1936, aducându-se modificări prin Legea
nr.16/1949, prevăzându-se pedeapsa cu moartea. Prin Decretul nr.318/1958 s-a înlocuit
cerinţa scop urmărit cu intenţia prin scop urmărit.
Codurile penale din 1936 şi 1948 au menţinut cuantumul pedepselor pentru
infracţiunea de trădare, operând doar modificări privitoare la ,,înrolarea” sau ,,orice alte
fapte prin care se dă sprijin inamicului”. În anul 1948 s-au operat modificări legislative
privind pedeapsa muncii silnice pe viaţă fiind înlocuită cu pedeapsa cu moartea prin Legea
nr.16/1949, cu o excepţie, aceea a ultimului alineat al art.188.
5.4. Infracţiuni contra siguranţei (securităţii) naţionale – noul Cod Penal
în raport cu legile penale anterioare.
În Codul penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, sunt schimbări esenţiale
privind infracţiunile contra securităţii naţionale, atât de nuanţă cât şi de substanţă. În noul
cod penal legiuitorul a înţeles că persoana ar fi prima vizată şi care trebiue apărată, urmând
infracţiunile contra patrimoniului, autoritatea şi frontiera de stat, până la titlui X când
regăsim reformulată titulatura veche, din siguranţa statului, securitatea naţională. Acestea
ca urmare a coeziunii existente pe plan european, integrării ţării în U.E. Deasemenea
Curtea Europeană a Drepturilor Omunlui în timp a contazis unele aspecte prevăzute în
vechea legislaţie, astfel s-a ajuns la necesitatea reconceptualizării termenului de securitate
naţională.
45
5.4.1.Trădarea; Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat;
Trădarea prin ajutarea inamicului.
Trădarea.EXPLICAȚII.
Este incriminată de dispoziţiunile art.394 ale noului cod penal, remarc faptul că
infracţiunea de trădare exista şi în legea veche, cu un text incriminator mai puţin dezvoltat,
mai neclar, ori legea penală nouă cuprinde în textul ei cele patru aspecte ale trădării sub
toate formele ei, iar noua reglementare cuprinde faptul că infracţiunea de trădare nu o poate
săvârşi decât persoana cetăţean român.
Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat. EXPLICAȚII.
În vechiul cod, fapta era incriminată de art. 157. Observăm că noua denumire a
infracţiunii este modificată, cuprinzând ,,informaţii secrete de stat” nu numai ,,secrete” cum
era vechiul text. Apreciez că aceast nou text este mai cuprinzător.
Trădarea prin ajutarea inamicului. EXPLICAȚII.
Observăm în cadrul acestei incriminări, faptul că legea pedepseşte doar cetăţeanul
român, structura infracţiunii fiind asemănătoare cu cea din legea veche. Persoana care
săvârşeşte infracţiunea circumstanţiată de text şi este apatrid, săvârşeşte infracţiunea de
,,acţiuni ostile contra statului român”.
5.4.2.Acţiuni împotriva ordinii constituţionale; Înalta trădare; Acțiuni ostile
contra statului.
Acţiuni împotriva ordinii constituţionale.
Noua reglementare prevede două modalităţi faptice, şi anume varianta tip şi o
variantă atenuantă, deasemenea noua reglementare conţine atât valorile supreme a ordinii
de drept cât şi infracţiunea de suprimare a puterii de stat. În varianta atenuantă, legiuitorul a
prevăzut un conţinut asemănător, cu referirea că a fost introdus termenul de ,,putere de
stat”, astfel că infracţiunea din legislaţia veche ,,Subminarea puterii de stat” nu se regăseşte
de sine stătătoare, ci este cuprinsă în infracţiunea de ,,acţiuni împotriva ordinii
constituţionale”.
Înalta trădare.
Aşa cum am prezentat deja în lucrare, înalta trădare era menţionată de Constituţia
româniei, însă neincriminată de vreo lege. Considerat un vid legislativ, a fost completat de
actuala reglementare însă precizez că în anul 1936, în perioada regatului, codul penal al
acelor timpuri incrimina fapta de înaltă trădare.
Acţiuni ostile contra statului.
Noul cod penal, incriminează infracţiunea de ,,Acxţiuni ostile contra statului” , pe
care consider că în codul penal anterior, infracţiunea similară era ,,Acţiuni duşmănoase
contra statului” şi era incriminată în art. 158 cod. penal.
5.4.3.Spionajul; Atentatul care pune în pericol securitatea naţională; Atentatul
contra unei colectivităţi.
Spionajul.
Ca şi incriminarea din textul anterior, fapta este sancţionată mai blând în noua
reglementare, faţă de vechea reglementare, respectiv închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi. Deasemenea, prevederea nouă nu face precizarea ca făpruitorul
să aibă pe teritoriul ţării noastre domiciliu, reşedinţa sau prezenţa acestuia să fie legală,
46
ilegală sau nelegală ori să acţioneze din alte teritorii sau ape internaţionale, respectiv spaţiu
aerian.
Atentatul care pune în pericol securitatea naţională.
Textul incriminator din noul cod penal art.401, corespunde cu art.160 din vechea
legislaţie, cu referirea primă că era circumstaţiat de text ,,siguranţa statului”, ori în noua
reglementare este stipulată forma ,,securitatea statului”. Vechea reglementare era cu
trimitere directă la ,,atentatul contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii” Noul cod
penal delimitează sfera de aplicare a persoanelor asupra cărora le sunt adresate, respectiv ,,
împotriva unei persoane care deţine o funcţie de demnitate publică”.
Atentatul contra unei colectivităţi.
Textul incriminator din noul cod penal art.402, în codul penal anterior denumirea
era aceea de ,,Atentat contra unei colectivităţi”, avea un singur alineat, aşa cum are şi în
noul cod penal la art.402. Modificarea adusă textului în noua reglementare, este privitoare
la urmarea imediată, unde legiuitorul a înţeles să dea forma ,, în scopul îngreunării sau
împiedicării exercitării puterii de stat”. Deci limitează scopul acţiunii vătămătoare, la
forma de vinovăţie, care este intenţia directă calificată prin scop.
5.4.4. Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda
pentru război; Compromiterea unor interese de stat.
Actele de diversiune. EXPLICAȚII.
Textul din noul cod penal este acelaşi ca denumire cu denumirea din vechiul cod
penal, însă modificată partea de cuprins al infracţiunii. O regăsim la termeni. Deasemenea
cuantumul pedepsei este atenuat fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Comunicarea de informaţii false. EXPLICAȚII. O regăsim în noua reglementare a
codului penal, a fost preluată din vechiul cod penal, unde era încriminată la art. 1681 C.pen.
s-au făcut modificări ale textului. Astfel, s-a circumstanţiat de text ,,cunoscând caracterul
fals al acestora”, ceea ce ne duce la concluzia că în situaţia în care nu este cunoscut
făptuitorului caracterul fals, acesta nu va răspunde penal, mai mult chiar dacă făptuitorul
este în dubiu privind caracterul fals ori documente falsificate.
Propaganda pentru război. EXPLICAȚII. Este preluată aşa cum era titulatura în
vechiul cod penal. Textul nou are în primul rând o modificare de substanţă, anume
terminologia ,,pentru război de agresiune”, stabilind fără echivoc că nu poate fi vorba
despre un război de apărare, în care statul român ar trebui să se apere, deci o faptă în aceste
condiţii de ,,război de apărare” nu poate fi considerată infracţiune. Fapta este pedepsită mai
blând respectiv cu închisoare de la 2 la 7 ani, faţă de vechea reglementare când era
pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani. Propaganda pentru război, în Statutul Curţii
Penale Internţionale, nu este incriminată ca infracţiune. Se apreciază că nu poate fi
infracţiune doar propaganda în cazul unui război de agresiune. În reglementarea veche nu
era prevăzută în clar fapta – pentru război. În alin. 2 din noul cod penal este stipulat în clar
sau a unui conflict armat intern.
Infracţiunea de compromitere a unor interese de stat. EXPLICAȚII. Este
incriminată în noul cod penal în art. 406 era circumstanţiată şi de textul din art. 168 cod
penal vechi, sub acelaşi titlu. Diferenţa se observă că faţă de formularea veche „dacă fapta
este de natură a compromite interesele de stat”, iar prin reglementarea nouă găsim
formularea „dacă prin aceasta sunt puse în pericol sau vătămate inetresele de stat”. Cei trei
47
termeni: distrugerea, alterarea şi ascunderea ne duc la ideea că prin oricare din cei trei
termeni folosiţi pentru săvârşirea infracţiunii, prejudiciul statului român poate fi
irecuperabil.
5.4.5.Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională; Infracţiuni
contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională; Constituirea de
structuri informative ilegale.
Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţional. EXPLICAȚII. este
reglementată de noul cod penal în articolul 407, fiind luată din codul penal anterior. S-a
făcut o îmbunătăţire a acestui text, în sensul că faţă de vechiul text în care apărea siguranţă
naţională, acum este securitate naţională, în vechea reglementare erau patru alineate, iar în
codul penal nou, sunt trei alineate. Se consideră că fapta de divulgare a unor documente,
sau a unor date, care pune în pericol securitatea naţională, nu poate fi asociată decât cu
documente sau date secrete de stat. Cuantumul pedepselor se regăsesc şi în vechea
reglementare, fiind funcţie de alineat, între 1 la 15 ani, iar în reglementarea nouă avem la
alin.1, 7 la 15 ani, alin.2, între 5 la 10 ani şi în alin.3 între unu şi 5 ani.
Infracţiunile contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională,
EXPLICAȚII. Sunt incriminate de noul cod penal în art. 408, fiind preluate într-o oarecare
măsură din vechiul cod penal, articolul 171, intitulat ,,Infracţiuni contra reprezentantulzui
unui stat străin”.
Nu se mai face referire la infracţiunile contra ,,demnităţii”.
Personal apreciez că o persoană care se bucură de protecţie internaţională poate fi
chiar cetăţean român, nu numai un cetăţean străin.
Regimul aplicabil procedural şi procesual în noua reglementare este cel comun, nu
unul special cum era în vechea reglementare, întrucât, nu mai este nevoie absolută de
dorinţa exprimată a guvernului străin.
Constituirea de structuri informative ilegale. EXPLICAȚII. prevăzută în noul cod
penal în articolul 409, consider că nu este o infracţiune nouă, ci mai degrabă nu a fost
incriminată în această formă, vechiul cod penal nu o avea incriminată. Infracţiunea este în
Legea nr:51/1991, în articolul 19. Sunt aşa zisele ,,urme”, care rămân în sistemele folosite,
problema de drept care se pune, este nu ce tastă s-a apăsat, ci ,,cine?”. O scăpare a legii, sau
admitem o concurenţă a spionajului şi contraspionajului ? Noul cod penal defineşte în clar,
prezentând infracţiune doar dacă informaţiile vizate, sunt secrete de stat. Risc să nu fiu de
acord cu alţi autori care au o altă părere, respectiv că aceştia ar avea calitatea de complici
iar nu de autori, indiferent de modalitate ( sprijinire sau aderare), motivat de faptul că nu s-
au mai păstrat acţiunile de sprijinire a structurii informatrive create ilegal. 30
Părerea mea
este că pot apărea cazuri şi de sprijinire, în aceste cazuri este vorba despre complicitate.
Un alt aspect al acestei infracţiuni, în are structura care s-a format pe baza
constituirii unei persoane juridice (indiferent de formă, răspunderea penală va fi cumulată
în conformitate cu art. 135 din noul cod penal.
30
Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiş, Mirela
Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic
Bucureşti 2012, pg. 1103.
48
Legiuitorul a vizat prin textul de lege, trei modalităţi faptice, respectiv: prima
,,Iniţierea unei structuri informative ilegale”, a doua ,,Organizarea sau constituirea” şi a
treia ,,Culegerea sau prelucrarea de asemenea informaţii în afara cadrului legal”.
Aspectele cuantumului pedepsei le apreciez faţă de legea 51/1991, întrucât aşa cum
am mai precizat, vechiul cod nu avea incriminată această infracţiune. Legea 51/1991
prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Noul cod penal prevede pentru
infracţiunea săvârşită o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
5.4.6.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale; Cauze de
reducere a pedepsei; Sancţionarea tentativei.
Infracţiunea ,,Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale”, este
incriminată în noul cod penal în articolul 410. În noul cod penal, găsim sapectul ,,luând
cunoştinţă despre pregătirea”, element care nu se regăseşte în vechiul cod penal. Observ
faptul că nedenunţarea săvârşită de un membru de familie, nu se pedepseşte, întrucât
nimeni nu poate fi obligat să ,,toarne” pe apropiaţii săi (multe de prezentat aici).
Cauzele de reducere a pedepsei, prevăzute de legiuitor în art.411 cod penal nou.
Chiar şi orientarea judecătorului de a aplica pentru persoana circumstanţiată de text,
pedepsa cea mai grea, aceasta trebuie redusă la jumătate. În art. 76 cod penal, efectele
circumstanţelor atenuante, aplicarea reducerii făcându-se o singură dată şi aplicarea unei
pedepse între 10 şi 20 de ani, conform alineatului 2 al art.176 c. pen.
Sancţionarea tentativei, este preluată din vechiul cod penal.
TABEL COMPARATIV CU ULTIMELE TREI CODURI PENALE ALE
ROMÂNIEI
Aici am prezentat în teză un tabel elocvent al infracțiunilor incriminate, astfel încât
sunt evidente diferențele dintre coduri.
Vechiul cod Penal C. P. 1989 - 2014 Noul Cod Penal
Trădarea: Art.155 moartea
şi confiscarea totală a averii
sau închisoare de la 15 la 20
de ani şi interzicerea
unor drepturi
Trădarea: Art. 155
Detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Trădarea: Art. 394
închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi
Trădarea prin
ajutarea inamicului: At. 156
moartea şi confiscarea
totală a averii, sau
detenţiune pe viaţă
sau închisoare de la 15 la 20
de ani şi interzicerea
unor drepturi
Trădarea prin ajutarea
inamicului:
Art.156
Detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani
Trădarea prin
ajutarea inamicului: At. 396
detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Trădarea prin transmiterea Trădarea prin transmiterea Trădarea prin transmiterea
49
de secrete: Art. 157
Alin.1 moartea şi
confiscarea totală a averii
sau închisoare de la 15 la 20
de ani.
Alin.2 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi
de secrete: Art. 157
Alin.1 Detenţiune pe viaţă
sau cu închisoare de la 15 la
25 de ani şi interzicerea
unor drepturi
Alin. 2 închisoare de la 15
la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi
de informaţii secrete de stat:
Art. 395
închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi
Trădarea prin
rfuzul
înapoierii în ţară: Art. 1571
închisoare de la 5 la 15 ani,
interzicerea unor drepturi şi
confiscarea totală a averii;
alin.2 închisoare de la 3 la
10 ani, interzicerea unor
drepturi şi confiscarea totală
a averii
ABROGAT ABROGAT
Acţiunile
duşmănoase contra statului:
Art.158 moartea şi
confiscarea totală a averii
sau închisoare de la 15-20
ani şi confiscarea parţială a
averii
Acţiunile
duşmănoase contra statului:
Art.158
detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Acţiuni ostile contra
statului: Art. 399
închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi
Spionajul: Art. 159
moartea şi confiscarea
totală a averii sau
închisoare de la 15-20 ani şi
confiscarea parţială a averii
Spionajul: Art. 159
detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Spionajul: Art. 400
închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi
Atentatul care pune în
pericol securitatea statului:
Art.160
moartea şi confiscarea
totală a averii sau închisoare
de la 15-20 ani şi
confiscarea parţială
a averii
Atentatul care pune în
pericol siguranţa statului:
Art.160
detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Atentatul care pune în
pericol securitatea
naţională: Art. 401
Detenţiune pe viaţă sau
închisoare de la 15 ani la 25
de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi
Atentatul contra unei
colectivităţi: Art. 161
moartea şi confiscarea
totală a
averii sau închisoare de la
15-20 ani şi confiscarea
parţială a averii
Atentatul contra unei
colectivităţi: Art. 161
detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Atentatul contra unei
colectivităţi: Art.
402
Detenţiune pe viaţă sau
închisoare de la 15 ani la 25
de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi
50
Subminarea
puterii de stat: Art. 162
moartea şi confiscarea
totală a averii sau
închisoare de la 15-20 ani şi
confiscarea parţială a averii
Subminarea
puterii de stat: Art. 162
Alin. 1detenţiune pe viaţă
sau cu închisoare de la 15 la
25 de ani şi interzicerea
unor drepturi
Alin.2 închisoare de la 5 la
20 de ani şi interzicerea
unor drepturi
Actele de diversiune: Art.
163
moartea şi confiscarea
totală a averii sau
închisoare de la 15-20 ani şi
confiscarea parţială a averii
Actele de diversiune: Art.
163
1detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor
drepturi
Actele de diversiune: Art.
403
închisoarea de la 10 ani la
20 de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi
Sabotajul: Art. 164
moartea şi confiscarea
totală a averii
sau închisoare de la 15-20
ani şi
confiscarea parţială a averii
ABROGAT ABROGAT
Subminarea economiei
naţionale: Art.165
Alin.1 Închisoare de la 5 la
15 ani, interzicerea unor
drepturi şi confiscarea
parţială a averii
Alin.2 închisoarea de la 15
la 20 de ani, interzicerea
unor 0drepturi şi
confiscarea parţială a averii
Subminarea economiei
naţionale: Art.165
Alin.1 Închisoare de la 5 la
20 de ani, interzicerea unor
drepturi
Alin.2 închisoarea de la 15
la 20 de ani, interzicerea
unor drepturi
ABROGAT
NU MAI EXISTĂ
ECONOMIE
NAŢIONALĂ
Propaganda împotriva
orânduirii socialiste: Art.
166 închisoare de la 5-15
ani şi interzicerea unor
drepturi sau
închisoare de la 5-15 ani şi
interzicerea unor drepturi
Propaganda în favoarea
statului totalitar: Art. 166
Închisoare de la 6 luni la 5
ani şi interzicerea unor
drepturi
ABROGAT
A FOST INFRACŢIUNE
POLITICĂ
INEXISTENTĂ
SOCIETATEA PRIN
INSTITUŢIILE SALE
NU RESPECTAU
DREPTURILE
CONSTITUŢIONALE
Acţiuni împotriva ordinii
constituţionale: Art.1661
Închisoare de la 5 ani la 15
ani şi interzicerea unor
drepturi
Acţiuni împotriva ordinii
constituţionale: Art.397
Alin. 1 închisoarea de la 15
ani la 25 de ani şi
interzicerea exercitării unor
drepturi
Alin. 2 închisoarea de la 10
51
ani la 20 de ani
ABROGAT
EXISTA IN REGALITATE
ABROGAT
EXISTA IN REGALITATE
Înalta trădare: Art: 398
Detenţiune pe viaţă sau
închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi
Complotul: Art. 167
moartea şi confiscarea
totală a averii sau
închisoare de la 15-20 ani şi
confiscarea parţială a averii
Complotul: Art. 167
Detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare sau cu închisoare
de la
15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi
ABROGAT
Compromiterea unor
interese de stat: Art. 168
închisoare de la 5 la 15 ani
şi interzicerea unor drepturi
Compromiterea unor
interese de stat: Art. 168
închisoare de la 5 ani la 15
de ani şi interzicerea unor
drepturi
Compromiterea unor
interese de stat: Art.
406
Închisoarea de la 7 la 15 ani
şi interzicerea exercitării
unor drepturi
INEXISTENTĂ Comunicarea de informaţii
false. Art. 1681
Închisoare de la unu la 5 ani
Comunicarea de informaţii
false:Art: 404
Închisoarea de la unu la 5
ani
Divulgarea secretului care
periclitează
securitatea statului:
Art. 169
închisoare de la 7-15 ani şi
interzicerea unor drepturi
închisoare de la 5-10 ani; 1-
7 ani
Divulgarea secretului care
periclitează
siguranţa statului:
Art. 169
închisoare de la 7-15 ani şi
interzicerea unor drepturi
închisoare de la 5-10 ani; 1-
7 ani
Divulgarea secretului care
periclitează
securitatea naţională:
Art. 407
Alin. 1 închisoarea de la 7
la 15 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi
Alin. 2 închisoarea de la 5
la 10 ani
Infracţiuni contra
reprezentantului
unui stat străin: Art. 171
se sporeşte pedeapsa
pentru fapta săvârşită cu: 2
ani
Infracţiuni contra
reprezentantului
unui stat străin: Art. 171
se sporeşte pedeapsa
pentru fapta săvârşită cu: 2
ani
Infracţiuni contra
persoanelor care se bucură
de protecţie internaţională:
Art.408
Alin. 1 Închisoarea de la 15
la 25 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi
Alin. 2 sancţiunea prevăzută
de lege pentru fapta
săvârşită, ale cărei limite se
majorează cu jumătate
INEXISTENTĂ INEXISTENTĂ Propaganda pentru război:
52
Art: 405
Închisoare de la 2 la 7 ani şi
interzicerea unor drepturi
Constituirea de structuri
informative ilegale: Art:
409
Închisoarea de la 3 la 10 ani
şi interzicerea unor drepturi
Nedenunţarea: Art.170
Închisoare de la 2-7 ani
Nedenunţarea: Art.170
Închisoare de la 2-7 ani
Nedenunţarea
Art. 410.
Închisoare de la 2-7
ani
Tăinuirea şi favorizarea
săvârşite de soţ sau de o
rudă apropiată în cazul
infracţiunilor prevăzute în
art. 155 - 163, 165, 1661 şi
167 se pedepsesc. Limitele
pedepsei prevăzute în alin.
3 se reduc la jumătate, iar în
cazul celorlalte infracţiuni
tăinuirea şi favorizarea nu
se pedepsesc.
Tăinuirea şi favorizarea se
pedepseşte autorul cu
închisoare de la 3 la 10 ani.
Cauze de nepedepsire:
1.când participantul denunţă
săvârşirea infracţiunii
înainte ca urmărirea penală
să fi început, ori să fi fost
pedepsiţi făptuitorii.
2.participantul înlătură
consumarea infracţiunii şi o
denunţă.
Reducerea pedepsei la
jumătate: după începerea
urmăririi penale, înlesneşte
arestarea acestora.
Cauze de reducere a
pedepsei: Art. 411. Dacă
persoana care a săvârşit una
dintre infracţiunile
prevăzute în prezentul titlu
înlesneşte, în cursul
urmăririi penale, aflarea
adevărului şi tragerea la
răspundere penală a
autorilor sau participanţilor,
limitele speciale ale
pedepselor se reduc la
jumătate.
Sancţionarea tentativei.
Infracţiunile prevăzute în
art. 156, 157, 158 raportate
la 159- 166 c.pen. actele de
pregătire constând în
producerea şi procurarea
mijloaceor, sancţionate
conform art. 173 c.pen. Se
pedepsesc cu închisoare de
la 3 la 10 ani.
Sancţionarea tentativei.
Cu o pedeapsă cuprinsă
între jumătatea minimului şi
jumătatea maximului
prevăzute de lege (nu mai
puţin decât minimul
general).În cazul detenţiunii
pe viaţă, se aplică
închisoarea de la 10 – 25 de
ani.
Persoana juridică, cu
amendă cuprinsă între
minimul special şi maximul
special, pentru infracţiunea
consumată, reduse cu 1/2, la
care se pot adăuga pedepse
complementare
Sancţionarea tentativei. Art.
412. Tentativa la
infracţiunile prevăzute în
prezentul titlu se
pedepseşte. Art. 33 alin. 2,
se sancţionază cu pedeapsa
prevăzută pentru
infracţiunea consumată, ale
cărei limite se reduc la
jumătate. Când pentru
infracţiunea consumată
legea prevede pedeapsa
detenţiunii pe viaţă, iar
instanţa s-ar orienta spe
aceasta, tentativa se
sancţionează cu pedeapsa
închisorii de la 10 la 20 de
ani.
53
CAPITOLUL 6.
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI
6.1. Studiu de caz
Urmând metdologia de cercetare enunţată în introducerea la prezenta teză, am
cercetat la organele, instituţiile şi instanţele ce au competenţe în materie şi unde au fost
cercetate şi judecate aceste infracţiuni contra siguranței statului. Din cazurile cercetate,
consider că este oportun a prezenta şi comenta în detaliu câteva speţe, privind infracţiuni
contra securităţii naţionale.
6.1.1 Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete
CAZUL I a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete art. 157
cod penal
O speţă deosebită prin modul de operare şi soluţionare a infracţiunii de trădare prin
transmitere de secrete, spionaj şi neglijenţă în păstrarea secretului de stat este aceea a
numiţilor A. F, Z. P. M, F. M. şi P. D. În perioada 2001-2002 F. A. şi Z.P.M. s-au întâlnit
şi au relaţionat, iar în perioada 2002-2008 au creat o reţea (dezvoltat un sistem clandestin),
în baza căruia A.F. cetăţean român încadrat în funcţia de subofiţer în cadrul unui minister.
S.R.I. a efectuat cecetări în conformitate cu dispoziţiile legii speciale, (Legea
51/1991). S.R.I. a sesizat organul de urmărire penală, s-au interceptat convorbiri, s-a
început urmărirea penală. S.R.I. a avut dreptul să aducă probe.
A.F. a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii de trădare. Z.P.M. a fost învinuit de
spionaj. P.D. şi F.M. au fost învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în păstrarea
secretului de stat și condamanți.
CAZUL I b) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete
(revizuire de hotărâre).
La data de 28.03.2012, pe rolul Î.C.C.J. a fost înregistrată cererea de revizuire a
A.F. (în stare de arest), împotriva deciziei penale nr.4489 din 13 decembrie 2010 a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr.5797/2/2009.
Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 18.06.2012, termen ce a fost
preschimbat la data de 26.06.2012. La această din urmă dată, cauza a fost judecată şi
pronunţată Decizia 2255 din 26 iunie 2012.
Cererea de revizuire formulată nu îndeplinea cumulativ condiţiile de admisibilitate
prevăzute de art.408 C.p.p, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Astfel, Î.C.C.J. a decis:
Respinge excepţia de necompetenţă materială a Î.C.C.J., respinge, ca inadmisibilă,
cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F. împotriva deciziei penale nr.4489 din
13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în
dosarul nr.5797/2/2009.
54
6.1.2. TRĂDAREA
CAZUL II a) Infracţiunea de trădare art.155 cod penal.
La data de 14.12.2009, pe rolul Î.C.C.J., a fost înregistrată sub nr.9855/1/2009,
cererea de revizuire a Sentinţei Penale Nr.49 din 6 aprilie 1954 pronunţată în Dosarul
Nr.67/1954 al Tribunalului Suprem-Colegiul Militar, formulată de către revizuienţii C.G.A,
C.I.M şi B, fostă C.L.E, succesoare a condamnatului C.E.
În cerere precizează că hotărârea a cărei revizuire se solicită, C.E. a fost condamnat
la muncă silnică pe viaţă, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii pentru săvârşirea
infracţiunii de înaltă trădare, pedepsită de art. 184 comb. cu art. 229 din codul penal în
vigoare la momentul judecăţii. Revizuienţii au arătat că în autorul lor a fost condamnat pe
nedrept împreună cu inculpaţii din ,,Lotul Lucreţiu Pătrăşcanu”, condamnarea fiind una
abuzivă, politică, din cauza politicii sale anticomuniste şi liberale.
Au solicitată admiterea cererii şi revizuirea sentinţei atacate, motivat că ulterior s-a
descoperit că în mod abuziv coducătorul comunist Gheorghe Gh. Dej, a dispus înscenarea
procesului condamnaţilor din ,,lotul Lucreţiu Pătrăşcanu” pentru a cucerii puterea politică.
Art. 397 C.p.p. stipulează faptul că cererea de revizuire se adresează procurorului de
la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Conf. Art. 399
alin.5 C.P.P. procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei
competente.
Din aceste motive cererea de revizuire formulată de revizuienţi a fost trimisă la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
CAZUL II b) Infracţiunea de trădare art. 155 cod penal.
La data de 14 iunie 2010, pe rolul Î.C.C.J., a fost înregistrată cerere de revizuire a
Sentinţei Penale Nr.49 din 6 aprilie 1954 pronunţată în Dosarul Nr.67/1954 al Tribunalului
Suprem-Colegiul Militar.
Obiectul dosarului: ,,infracţiunea de trădare”, prevăzută şi pedepsită de art. 155 Cp.
Revizuientele fiind numitele C.G.A, C.I.M şi B, fostă C.L.E, prin avocaţi, au
solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată, motivat de faptul că
decizia de achitare nu a fost soluţionată şi latura civilă.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea cererii de revizuire, întrucât
inculpaţii au fost achitaţi, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr.221/2009, iar
sentinţa penală a fost reformată în anul 1968.
Î.C.C.J. a pronunţat următoarea hotărâre (pe scurt): ,,Respinge ca nefondată cererea
de revizuire. Obligă revizuienţii la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului...”31
31
http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000231348&pg=1&cauta=.
55
6.1.2. Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului
Cazul III a) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează
securitatea statului (art. 169 Cod penal)”
La data de 01.10.2008, pe rolul C.A. Iulia a fost înregistrat Dosarul nr:
1404/57/2008, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având ca obiect ,,divulgarea
secretului care periclitează securitatea statului (art. 169 Cod penal). Inculpaţi erau S.M.E,
C.R. şi R.A.O. Au fost douăzeci şi două de termene până la soluţionarea cauzei de către
instanţa de judecată, primul termen fiind la 28.10.2008 iar ultimul la data de 03.03.2010,
când instanţa de judecată a pronunţat Sentinţa nr:20 din 03 martie 2011.
S.M.E. a fost condamnat la 3 ani închisoare în baza art. 169 al.1 cu aplic art. 42
alin.2 C.p. suspendă condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani.
Condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează
siguranţa statului.
A fost condamnat R.A.O. la 2 ani închisoare în baza art. 19 alin. 1, din Legea 51/91
cu aplic art.41 al. 2 C.p., suspendă condiţionat executarea pedepsei pe termenul de
încercare de 4 ani. Condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de culegere şi transmitere de
informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal,
prevăzută de art.19 alin. 1 din Legea nr.51 din 1991.
C.R. a fost achitat în baza art.169 alin.1, cu aplicarea art. 41, alin. 2, C.p.în baza
art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.d. C.p.p.
S.M.E. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani. R.A.O. a fost condamnat la
o pedeapsă de 2 ani închisoare. S-a dispus ca executarea pedepselor aplicate inculpaţilor să
fie suspendată condiţionat. A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor în sensul formei
continuate, având în vedere caracterul repetat al comunicărilor de date.
CAZUL III b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează
securitatea statului (art. 169 Cod penal)” Recurs
Împotriva Sentinţei nr:20 din 03 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba
Iulia, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba
Iulia.
Instanța, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei
penale nr. 20 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală, privind pe
inculpaţii S.M.E., R.A.O. şi C.R..32
6.1.3. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete.
CAZUL IV a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete (art.
157 c.p.)
Prin sentinţa nr.133 din 02 septembrie 1974, pronunţată în dosarul nr.450/F/1974,
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti l-a condamnat pe revizuientul R.C. la pedeapsa cu
moartea şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunii de trădare, prev. de
art.157 alin.(l) C.pen. şi la câte o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea
drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b ) C.pen. pe timp de 5 (cinci) ani pentru infracţiunile de
refuz al înapoierii în ţară, prev. de art.253 C.pen. şi dezertare, prev. de art.332 alin.(l)
32
Decizia penală nr.2609 pronunţată de Î.C.C.J. în Dosar Nr.1404/57/2008, pg.30.
56
C.pen. Condamnatul urma să execute o pedeapsă cu moartea şi interzicerea drepturilor
prev.în art.64 lit.a) şi b) C.pen. pe timp de 5 (cinci) ani şi degradarea militară.
La data de 13 aprilie 2007, la Parchetul Militar de pe lângă T.M.T.B. a fost
înregistrată cererea condamnatului R.C. prin care acesta solicita revizuirea sentinţei penale
nr.133 din 02 septembrie 1974, pronunţată de T.M.T.B. în dosarul nr.450/F/1974 şi
achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. l1 pct.2 lit.a) C.p.p. raportat la art.10 lit.a) Cod
procedură penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu înlăturarea pedepselor
complementare de confiscare totală a averii şi degradarea militară.
Prin sentinţa nr. 5 din 21 ianuarie 2008, T.M.T.B. Bucureşti a respins cererea de
revizuire. Apelul şi recursul revizuientului au fost respinse ca nefondate prin decizia nr.14
din 01 noiembrie 2008 a C.M.A. şi decizia nr.293/29 ianuarie 2009 a ÎC.C.J.
La data de 15 martie 2010, condamnatul R.C. a sesizat Parchetul Militar de lângă
T.M.T.B. cu o nouă cerere de revizuire a aceleiaşi sentinţe nr. 133/1974 a T.M.T.B. în
temeiul dispoziţiilor art. 394 lit. a Cod procedură penală, invocând fapte sau împrejurări
noi, necunoscute instanţei care a pronunţat sentinţa de condamnare (acelaşi temei de drept
folosit şi în precedenta cerere de revizuire).
CAZUL IV b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează
siguranţa statului (art. 169 Cod penal)”
După anul 1989, în urma schimbării regimului politic din România
condamnatul R.C. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii de condamnare,
invocând „fapte şi împrejurări necunoscute instanţei care 1-a condamnat",
cerere respinsă atât in fond cât şi în căile de atac.
La data de 14.06.2011, pe rolul Î.C.C.J. a fost înregistrată o cerere cu nr. de dosar
1/753/2011, având ca obiect infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete (art. 157
c.p.), prin care R. C. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr.4 din din 4 mai 2011 a
Curţii Militare de Apel.
Prin sentinţa nr.4 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de T.M.T. Bucureşti în dosarul
nr. 1/753/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul -
condamnat R.C
Astfel, instanţa a pronunţat astfel: ,,admite recursul declarat de revizuientul R.C.
împotriva deciziei penale nr. 4 din 4 mai 2011 a C.M.A.
Casează decizia recurată şi sentinţa penală nr. 4 din 25 ianuarie 2011 a
T.M.T.B. şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond. Cheltuielile judiciare rămân în
sarcina statului.Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.” 33
6.1.4. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete.
CAZUL V a) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,
art.157 Cod penal
La data de 30.03.2009, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrat
Dosarul nr. 2816/1/2009, având ca obiect ,,trădare prin transmitere de secrete”, faptă
prevâzută şi pedepsită de art.157 C.pen.
33
Decizia Penală nr.3683 a Î.C.C.J. pronunţată în dosar nr.1/753/2011.
57
Inculpaţi: B.V.; B.V.D.; D.R.M.; F.M.C.; K.G.; M.D.M.; N.Z.; O.M.; S.I.C.; S.S. şi
S.M. Un număr record de inculpaţi.
În dosarul “Privatizărilor strategice” , procurorul general Laura Codruţa Kovesi a
solicitat avize pentru urmărirea penală a doi foşti miniştri, suspectaţi pentru trădare prin
transmitere de secrete legate de privatizarea unor companii de stat de importanţă.
Acuzaţiile erau deosebit de grave: spionaj economic. Practic, cei doi ar fi primit în mod
discreţionar informaţii secrete legate de privatizarea unor companii de importanţă strategică
pentru România, dar şi despre alte tranzacţii cu acţiuni la companii de stat.
Gruparea era interesată de privatizarea Electrica Muntenia Sud, de vânzarea unui
pachet de 8 % din acţiunile Petrom, de privatizarea Romaero Bucuresti şi Avioane Craiova,
de privatizarea SN RADIOCOMUNICAŢII SA, de consultanţă în vederea privatizării CN
Poşta Română SA, dar şi de selectare prin licitaţie a consultantului internaţional pentru
listarea la bursa a pachetului de 46% din actiunile detinute de stat la Romtelecom.
Pionii centrali ai cazului sunt foştii miniştri C. S. şi Z. N. şi consultanţii străini V.
B, cetăţean britanic de origine bulgară, şi S. S, cetăţean rus. Informaţiile preliminare, care
au dus la demararea anchetei, au venit de la ofiţerii SRI, care au semnalat ameninţări la
adresa siguranţei naţionale.
Pe lista celor inculpaţi se regăsesc K. G, fost secretar de stat in Ministerul
Comunicatiilor, M. F, consultant străin, cu dublă cetăţenie, română şi engleză, M. S,
cetăţean ceh, consultant străin, şi M. O, cetăţean turc, tot consultant străin.34
A condamnat instanţa de judecată pe:
1. Inculpatul S. I. C. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
2. Inculpatul N. Z. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
3. Inculpatul K. G. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare
4. Inculpatul S. M. la pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.
5. Inculpatul F. M. C. la pedeapsă principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.
6. Inculpatul O. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
7. Inculpatul M. D. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
8. Inculpatul D. R. M. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare.
9. Inculpatul B. V. D. la pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.
CAZUL V b) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,
art.157 Cod penal
După judecarea recursului:
Foştii miniştri C. Ş. şi N. Z. au fost condamnaţi, marţi 27.01.2015, de Î.C.C.J., la 4
ani şi 8 luni, respectiv la 4 ani de închisoare cu executare, în dosarul în care DIICOT în
acuză de trădare. De asemenea, D. M. a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni, R D, la 5 ani de
închisoare, iar V. B, la 4 ani şi 6 luni. Totodată, S. S. a fost condamnat la 5 ani şi 2 luni.
Hotararea este cu executare şi definitivă.
34
http://www.legal-news.ro/condamnarea-in-dosarul-privatizarilor-strategice-premiera-pentru-romania-
dosarul-inceput-in-2006-este-primul-caz-de-tradare-instrumentat-in-romania-postdecembrista-reteaua-
coordonata-de-consu/
58
6.2. CERCETARE CAZUISTICA INSTANȚELOR
În munca de cercetare întreprinsă, mi-am stabilit metode de cercetare. Una din
metodele de cercetare a fost stabilirea instanțelor competente din România și deplasarea la
aceste instanțe de judecată competente material și teritorial să judece cauzele. Codul de
Procedură Penală, prevede că instanțele competente să judece persoanele care sunt trimise
în judecată în cauze ce au ca obiect infracțiuni contra siguranței statului (vechiul Cod
Penal) și respectiv infracțiuni contra securității naționale (noul Cod Penal) sunt în primă
instanță curțile de apel (pe fondul cauzei) și în căile de atac cauzele sunt judecate de Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Personal am constatat că cele mai multe cauze au fost judecate pe fond și în căile de
atac de către Curtea de Apel București, iar în căi de atac de Înalta Curte de Casație și
Justiție, motivat de faptul că toate cauzele din teritoriul țării sunt judecate la această
instituție ce are sediul în București.
Precizez că la nivelul instanțelor militare (Curtea Militară de Apel), în ultimii ani nu
sunt înregistrate astfel de cauze, motivat și de faptul că dacă o cauză are și militari și civili,
cauza se va judeca de către instanța civilă competentă material și teritorial să judece cauza.
Or în majoritatea infracțiunilor, fiind vorba despre o conlucrare pe plan infracțional
specifice infracțiunilor contra siguranței statului/securității naționale, puțin probabil ca
vreodată să existe doar militari.
La nivel național, sunt instanțe care nu au judecat niciodată asemenea cauze, dintre
aceste enumăr pe regiuni: În partea de sud Muntenia, Curtea de Apel Ploiești; Curtea de
Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Constanța. În
Moldova Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Bacău deasemenea
nu au fost cauze judecate de aceste instanțe. În Ardeal curtea de Apel Alba Iulia deține
recordul în judecarea acestor cauze, Curtea de Apel Brașov a avut astfel de cauze (două) au
fost soluționate, Curtea de Apel Oradea a avut o cauză din anul 1955 pentrucare a fost
solicitată revizuirea.
CONCLUZII:
Capitolul de mai sus este mai mult decât elocvent, l-am împărțit în două, în prima
parte m-am referit la prezentarea unor cazuri notorii, din care au fost trase învățăminte de
către toate generațiile.
În partea a doua, am prezentat cazurile complexe în care siguranţa naţională a fost
afectată de infractori şi apărată prin mijloace specifice de către organe, persoane şi instituţii
cu atribuţiuni în domeniu.
,,Pe viu” am observat atât modul în care infractorii au acţionat încălcând normele
legale privind siguranţa naţională, cât şi modul în care
s-au apărat în faţa legii, dar şi modul în care au fost descoperiţi, reţinuţi, judecaţi şi
sancţionaţi de organele competente.
Culegerea de informaţii prin mijloace secrete, sunt de două tipuri, respectiv
informaţii despre personal (loc de muncă, program, compunere membrii familie) şi
informaţii despre clădiri, baze, sedii (ambasade, aeroprturi, posturi de radio – tv, etc).35
Nimeni nu este mai presus de lege36
, este prezentat deseori, în acelaşi context,
prezint faptul că dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, vizează egalitatea în drepturi
35
Anghel Andreescu şi Nicolae Radu ,,Jihadul Islamic de la Înfrângerea Terorii şi Războiul Sfânt, la Speranţa
Libertăţii” , Editura RAO, Bucureşti, 2015. 36
Decizia Î.C.C.J. Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Dosar NR: 6677/2/2009.
59
între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi
libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri,
indiferent de natura lor-în felul acesta justificându-se nu numai admisibilitatea unui regim
juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.37
Observ că sunt curţi de apel în ţară unde nu s-au înregistrat dosare având ca obiect
,,infracţiuni contra siguranţei statului”, acest element nu trebuie să ne ducă la concluzia
eronată că a nu fi înregistrate dosare având ca obiect infracţiuni contra siguranţei statului,
ar rezulta că nu s-au săvârşit asemenea infracţiuni ori că nu au fost depistaţi ori prinşi aceşti
inculpaţi. Corect afirm că într-unele zone de competenţă teritorială au fost cazuri de
infracţiuni contra siguranţei statului, însă au fost înregistrate şi date spre competentă
soluţionare (judecare) la alte curţi de apel. Un caz elocvent este Curtea de Apel Ploieşti,
unde conform unor adrese mai sus menţionate, nu au fost judecate asemenea cauze.
Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procurorul de la
parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.
Urmărind metodologia de cercetare, am făcut cereri-adresă, la Parchetul de pe Lângă
Curtea de Apel Ploieşti care, tot printr-o adresă mi-a indicat faptul că, citez: ,,începând cu
anul 1993, nu au fost înregistrate cauze având ca obiect infracţiuni contra siguranţei
statului”. Explicaţia este dată de faptul că în anul 1993 a fost înfiinţat Parchetul de pe
Lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Am scris despre raportul D.I.I.C.O.T. publicat în anul 2015, unde se văd progrese
mari cu costuri minime după părerea mea.
Fiindcă metodologia cercetării aplicată de mine în elaborarea acestei teze, m-a dus
atât în faţa instanţelor de judecată unde erau judecate persoane pentru infracţiuni contra
siguranţei statului, am avut timpul fizic necesar să văd modul de lucru cu aceste persoane,
cât şi modul de lucru al instanţelor de judecată. Am făcut studiu unor dosare reale, la
nivelul arhivelor din teritoriu (în dosarele unde nu a fost interzis), participând alături de alte
persoane, respectiv avocaţi, interpreţi, experţi, părerea acestora fiindu-mi benefică pentru a-
mi realiza obiectivele stabilite prin metodologia cercetării.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
37
Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 303/10.07.2003.
60
CONCLUZII.
Din punctul meu de vedere, prezentarea din capitolul I, se desprinde aspectul
general acceptat, a faptului că, normele din conținutul Codului Penal Carol al II-lea,
cuprinde ideile şcolilor clasică, pozitivistă, neoclasică şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1937, având menirea de a asigura unitatea legislatvă a României după realizarea marii uniri
ce s-a înfăpuit la 1 decembrie 1918.
Comparativ cu codul penal anterior, respectiv cel din 1865:
Mă văd obligat să precizez faptul că acest Cod Penal de la 1865 este copiat, în mare parte,
dupa Codul penal francez de la 1810, şi avea unele împrumuturi din Codul prusian de la
1851. Acesta realiza unificarea legislaţiei penale în statul unitar român şi a marcat
începutul dreptului penal modern.
Codul Penal de la 1865, nu prevedea pedeapsa cu moartea, nu prevedea confiscarea
averii şi nici pedepse corporale, în schimb prevedea pedeapsa cu ,,muncă silnică pe viaţă”.
Codul Penal Carol al II-lea, în comparatie cu Codul penal de la 1865, Codul penal
Carol al II-lea aducea urmatoarele modificari esentiale:
-introducerea măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative pentru delincventii minori,
alături de pedepse;
-introducerea de pedepse mai aspre, inclusiv pedeapsa cu moartea.
Codul penal de la 1937 era considerat printre cele mai avansate legi penale din
Europa, ale vremii respective.
Din conținutul capitolului al II-lea, am concluzionat că în prima parte am prezentat
detaliat prevederile codului penal (vechi) în vigoare în perioada dictatorială, astfel pot să
prezint, faptul comparativ cu Codul penal de la 1969 cu Codul Penal anterior, respectiv
Codul Penal Carol al II-lea, a fost elaborat sub influenţa ideologiei marxiste.
Acest Cod penal a fost influenţat de ideile şi tezele Şcolii clasice, Şcolii pozitiviste
(măsuri de siguranţă, măsuri educative) şi Şcolii apărării sociale, respectiv înlocuirea
răspunderii penale.
Codul penal de la 1969 a fost aliniat la cerinţele dreptului penal contemporan.
Între anii 1990 şi 2004, a fost folosit vechiul Cod penal şi reglementările acestuia,
cu precizarea că se aplica cu modificările impuse de trecerea la o societate democratică. Se
aplica inculpaţilor legea penală mai favorabilă. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin
Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viaţă.
Codul penal de la 29 iunie 2004 este o lege penală modernă, care elimina
prevederile introduse de sistemul trecut cu ajutorul cărora se proteja regimul totalitar, şi
introduce prevederi noi, de natură a face compatibilă legislaţia penală română cu legislaţia
penală europeană, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.
Noul Cod penal împarte infracţiunile în crime şi delicte, introduce pedeapsa zilelor-
amendă sau a muncii în folosul comunităţii, sporeşte pedepsele pentru infractiunile de
pericol şi introduce alte reglementari (precizate anterior concluziilor), compatibile cu noua
evoluţie a societăţii româneşti.
S-a imps să apreciez o realitate, şi anume că legislaţia penală privind siguranţa
naţională nu este precizată strict doar în codul penal, ci o regăsim în mai multe ordonanţe
de urgenţă şi legi, care întregesc normele de incriminare.
Desigur, ideal ar fi ca toate legile penale să le găsim într-o singură lege, însă istoria
a dovedit că modul de înfăptuire a progresului se desfăşoară progresiv, aşa cum şi
infractorii săvârşesc infracţiunile, specializându-se permanent. Din acest motiv şi legile se
armonizează permanent, odată cu progresul societăţii în ansamblul său.
În capitolul al IV-lea, am desprins concluzia că în noul cod penal au fost menţinute
în incriminările din vechea reglementare fiind însă aduse modificări de natură
terminologică dar şi redefinirea conţinutului unor infracţiuni.
61
Modificări terminologice: s-a renunţat la expresia „siguranţă naţională” folosindu-
se „securitate naţională”, aceasta fiind expres stipulată în texte constituţionale art. 31
alin.(3) şi art. 119.
A fost modificat conţinutul infracţiunii de atentat care pune în pericol securitatea
naţională art. 396, norma sancţionând doar atentatul contra vieţii unei persoane ce deţine o
funcţie de demnitate publică cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la
25 de ani.
Infracţiunea de ,,acţiuni împotriva ordinii constituţionale” uneşte atât infracţiunea
de subminare a puterii de stat cât şi aceea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale din
vechiul cod, întrucât în anumite cazuri se creea paralelisme, sau apăreau ca incomplete.
Element de noutate este introducerea infracţiunii de propagandă pentru război art.
401 în cadrul infracţiunilor contra securităţii naţionale.
A fost introdusă infracţiunea de ,,constituire de structuri informative ilegale” ce era
reglementată în Legea nr. 51/1991.
În capitolul V, este concluzia clară că modul în care legislaţiile interacţionează, se
întrepătrund, se suprapun şi toate converg spre a fi de folos în sensul în care infractorii vor
răspunde pentru faptele lor, vor executa o pedeapsă prevăzută de legea penală, stabilită
printr-o hotărâre judecătorească, urmând a fi reeducați prin măsurile luate.
PROPUNERI.
1. De modificare a legii şi procedurii penale în sensul:
- Inculpaţii să nu mai fie obligaţi să aibă avocaţi dacă nu doresc; să se poată apăra
inculpatul singur dacă doreşte acest drept; să nu fie cazul de a se numi avocat în situaţia
judecării în procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei.
Doar la cererea inculpaţilor avocaţii să fie: avocat angajat (angajaţi); să se acorde dreptul de
a reprezenta al avocaţilor care ,,se oferă" fără să fie plătiţi (duce la reducerea cheltuielilor
statului); să se pună avocat din oficiu. Doar dacă nu sunt primele opţiuni, judecătorul
având posibilitatea de a refuza plata către avocat în cazul în care acesta dă dovadă de slabă
pregătire.
2. De modificare a Legii 329/2003.
Actualmente, Legea 329/2003, prevede în art. 13 detectivului particular, în desfăşurarea
activităţii, îi este interzisă efectuarea de investigaţii cu privire la:... alin. d) cauzele aflate în
lucru la organele judiciare.
Modificarea o văd în sensul renunţării la enunţul art.13 alin.d) în totalitate.
- Detectivul să poată face investigaţii şi dacă cazul este în cursul cercetării de către un
organ competent a cauzei.
3. Să instituim o lege (întrucât nu există) care să prevadă:
- Judecătorul să nu poată înlătura avocatul ales sau numit din oficiu. În prezent unii
judecători nu recunosc anumiţi avocaţi motivând că ,,este practică neunitară”. Deci să fie
practică unitară. La această dată sunt două UNBR, unul aşa zis tradiţional şi unul
constituţional. Concurenţa în avocatură este benefică cetăţeanului, progresului societăţii şi
ţării.
BIBLIOGRAFIE
1. LEGISLAŢIE.
62
1. Legea nr. 535/25 noiembrie 2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului,
publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 1161/08.12.2004.
2. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. (publicata in Monitorul
Oficial nr. 163 din 7 august 1991)
3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 M. Of. nr. 214 din 28 martie 2002,
privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a
promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi
omenirii.
4. Legea nr. 56/1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 10 februarie 2004, pentru
aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea armelor chimice.
5. Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, modificată
în 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 552 din 27/06/2006.
6. Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67 din 25 martie
2004, republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. nr. 333 din 17 mai 2007, cu
modificările ulterioare.
7. Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali, Publicată în Monitorul Oficial nr. 196 din 13 martie 2008.
8. Legea nr. 67 din 2004, pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale,
publicata in Monitorul Oficial nr. 271 din 29 martie 2004.
9. Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative decătre cetăţeni. Publicata
în Monitorul Oficial nr. 611 din 14 decembrie 1999.
10. Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în M.Of. nr. 73/5 feb. 2003.
11. Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 9modificată prin Legea 141 din 10 iulie 2008) privind
organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare al ţării.
12. Legea nr. 53 din 2003 Codul muncii (publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5
februarie 2003).
13. Legea nr. 76 din 16.01.2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimulareaocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al Rom,âniei nr. 103
din 06 februarie 2002.
14. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 772 din 12 noiembrie 2009.
15. Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 582 din 29.11.1999.
16. Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, publicată în M.Of. nr. 783/11 dec. 2001.
17. Legea nr. 286/2009, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din
data de 24iulie 2009.
18. Legea nr. 319/2006, privind securitatea şi sănătatea în muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
19. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21 aprilie 2003.
20. Legea nr. 196/2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei , Republicată în
Monitorul Oficial al României nr. 87 din 4 februarie 2008.
21. Decretul nr. 430 din anul 1969 privind apărarea secretului de stat.
22. Legea Nr: 182/2002, Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 248 din data de 12
aprilie 2002.
63
23. Legea nr.24/2000, privind norme de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie
2010.
24. Legea nr. 161 din 19.04.2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 279 din
21.04.2003.
25. Legea 24 din 2000, republicată privind tehnica legislativă. Republicată în Monitorul
Oficial al României partea I, nr. 260, din 21 aprilie 2010.
26. Constituţia României.
27. Legea nr. 111 din 13 martie 2002, pentru ratificarea Statutului Curţii Penale
Internaţionale. Publicată în Monitorul Oficial al României NR. 211 din 28 martie 2002.
28. Legea 255 din 2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind
dispozitii procesual penale. Lege nr. 255/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr.
515 din 14 august 2013.
29. Legea nr.29 din 1968 privind Vechiul Cod de Procedură Penală.
30. Hotărârea de Guvern nr. 829 din 25 iulie 2007, pentru aprobarea tezelor prealabile ale
proiectului Codului de Procedură Penală.
31. Decretul nr. 430 din anul 1969 privind apărarea secretului de stat.
32. Legea nr. 135 din 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 486 din 15 iulie
2010.
33. Ordonanţa de Urgenţă nr.3, din 5 februarie 2014, pentru luarea unor masuri de
implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si
pentru implementarea altor acte normative a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 98, din 7 februarie 2014.
2. DECIZII
1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Penală, Decizia NR.4489 din 13.12.2010.
2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Penală, Decizia
NR.4489/13.12.2010.
3. Decizia Nr.4489 din 13 decembrie 2010 Pronunţată de Î.C.C.J. în Dosar
Nr:5798/2/2009.
4. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2255 Dosar nr. 2418/1/2012 Şedinţa publică din 26 iunie 2012.
5. Decizia Î.C.C.J. Secția de Contencios Administrativ şi Fiscal, Dosar NR: 6677/2/2009.
6. Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 303/10.07.2003.
7. Ordonanţa de Urgenţă nr.3, din 5 februarie 2014, pentru luarea unor masuri de
implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si
pentru implementarea altor acte normative a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 98, din 7 februarie 2014.
3. CODURI şi MANUALE
1. Codul Penal CAROL AL II-LEA, Editura Librăriei Socec &. Co. S.A.
Bucureşti, 1937.
2. Codul Penal Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucureşti
1971.
3. Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, Vol III Partea Specială,
64
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicvoleta
Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca. Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971.
4. Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian
Hotca, Ioan Chiş, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu,
Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic Bucureşti
2012.
5. Noul Cod Penal. Editură acreditată CNCSIS – Consiliul Naţional al
Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Bucureşti 2011, Editura
Hamangiu.
6. Codul Penal CAROL AL II-LEA, ADNOTAT Constantin G. Rătescu; I.
Ionescu Dolj.
7. I. GR. Periţeanu; Vintilă Dongoroz; H. Aznavorian; Traian Pop; Mihail I.
Papadopolu; N. Pavelescu; Mircea Djuvara; Valeriu Pop, Editura Librăriei
Socec &. Co. S.A. Bucureşti, 1937.
8. Vintilă nDongoroz, Siegfried Khane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta
Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca. Explicaţii
Teoretice ale Codului Penal Român, vol III, Editura Academiei R.S.R.
Bucureşti 1971.
9. Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, Vol. III, Partea Specială,
Vintilă Dongoroz, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin
Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, 1971.
10. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta
Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII
TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea specială.
11. Codul Penal. Tudorel Toader decanul facultăţii de drept din cadrul
Universităţii Al.I. Cuza Iaşi, judecător la Curtea Constituţională a
României. Editura Hamangiu 2010.
12. Noul Cod Penal Editură acreditată CNCSIS-Consiliul Naţional al
Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Editura Hamangiu 2011.
13. Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian
Hotca, Ioan Chiş, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel
Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Editura Universul Juridic Bucureşti 2012.
14. Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian
Hotca, Ioan Chiş, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu,
Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic Bucureşti
2012.
15. Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian
Hotca, Ioan Chiş, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu,
Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic Bucureşti 2012.
16. Codul de Procedură Penală Italian, publicat în ,,Gazzeta Ufficiale” nr. 250 din 24
octombrie 1988.
17. C. Dragoman, Reflecţii cu privire la procedura de cameră preliminară, publicat pe site-
ul www. Juridece.ro, la data de 18.03.2014.
4. CURSURI și TRATATE.
65
1. G. Antoniu, C. Bulai, Dicţionar de Drept Penal şi Procedură penală, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2011.
2. N. Voiculescu, Dreptul Muncii. Reglementări interne şi comunitare, Editura Wolters
Kluwer, Bucureşti, 2007.
3. Cătălin Stoian, Terorismul în spaţiul cibernetic. Forme şi posibilităţi de contracarare a
acţiunilor teroriste cibernetice, publicat în revista Infosfera, Studii de Securitate şi
Informaţii pentru Apărare, anul I, NR. 1, M.Ap.N, Bucureşti 2009.
4. Concluziile Consiliului European EUCO 79/14, din 27.06.2014, Rezoluţia Parlamentului
European 2014/2918, 17.12.2014; Concluziile Consiliului din 04.12.2014 privind
dezvoltarea unei Strategii reânnoite de securitate internă a Uniunii Europene.
5. Alexandru Grigore, Ameninţări la adresa securităţii, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare ”Carol I”, Bucureşti, 2004.
6. Toma Gheorghe, Securitatea naţională din perspectiva noilor arhitecturi de securitate
ale începutului de secol, Editura A.N.I, București, 2006.
7. FRONTEX, Common Integrated Risk Analysis Model, A comprehensive update –
version 2.0, Risk Analysis Unit, Warsaw, 2012.
8. Anghel Andreescu; Nicolae Radu, Organizaţiile teroriste. Conceptualizarea Terorii vs.
Securitatea Europeană,Editura RAO, Bucureşti, 2008.
9. Roceanu Ion, Amicii şi inamicii software – despre viruşi şi antiviruşi, Editura Academiei
de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2000.
10. George Cristian Maior, Ars Analitica, Editura RAO, 2013.
11. Anghel Andreescu şi Nicolae Radu ,,Jihadul Islamic de la Înfrângerea Terorii şi
Războiul Sfânt, la Speranţa Libertăţii” , Editura RAO, Bucureşti, 2015.
12. MEDAR, S, ”Transformarea serviciilor de informaţii în contextul actual de securitate”,
revista INTELIGENCE, (5 ani de inteligence), 2013.
13. Fl. –Radu, Drept european şi internaţional penal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 20013.
14. P. W. Singer, A. Friedman, Cybersecurity and Cyberwar-What evryone needs to Know,
Oxford University Press, New York, 2014.
15. C. Voicu, A. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, Noul Cod de procedură penală, Ghid de
aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, București, 2014.
5. SURSE INTERNET
1. http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936.
2. http://dexonline.ro/definitie/delict.
3. http://lege5.ro/Gratuit/g42dgmjr/codul-penal-din-1864/1
http://www.mapn.ro/structuri/dimil/.
4. http://www.noilecoduri.ro/codul_justitiei_militare-15.html.
5.http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000200999&pg=1&cauta=.
6. http://portal.just.ro/2/SitePages/dosare.aspx (Saitul Curţii de Apel.
7.http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cerere-reabilitare-lotului-patrascanu.
8.http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000217684&pg=1&cauta=.
9.http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000231348&pg=1&cauta=.
10. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/ROMANIA-IN-ANII-Retragerea-
tru84321.php.
11.https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Biile_de_la_Haga_din_1899_%C8%99i_1
907.
12. https://en.wikipedia.org/wiki/Perduellio.
13. http://dexonline.ro/definitie/securitate.
66
14. http://dexonline.ro/definitie/siguran%C8%9B%C4%83.
15. Expunerea de motive a NCPP pe site-ul www.just.ro.
16. C. Dragoman, Reflecţii cu privire la procedura de cameră preliminară, publicat pe site-
ul www. Juridece.ro, la data de 18.03.2014.
17. https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_na%C8%9Bional%C4%83
18. http://www.juris.ro/jurisprudenta-detaliu/Decizia-nr-37--COMPLETUL-DE-9-
JUDECTORI---/
19.https://books.google.ro/books?id=1rRz7dnb77gC&pg=PA49&lpg=PA49&dq=Cod+Pen
al+de+la+1865+este+copiat,+în+mare+parte,+dupa+Codul+penal
20. http://www.juspedia.ro/52/formele-participatiei-penale/
21. http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5639&idm=1&idl=2
22. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/324582/Formele_infractiunii
23. http://www.dreptonline.ro/resurse/vinovatia.php
24. adevarul.ro/international/in-lume/al-cincilea-domeniu-militar-internetul-spatiul-virtual-
razboiul-est-vest-1_546b31e90d133766a8007335/index.html
25. https://bogdantodoran.wordpress.com/expresii-juridice-latine/