PROF. UNIV. DR.

MIHAIL DIACONESCU

TEOLOGIA ORTODOX|

{I ARTA CUVÂNTULUI

INTRODUCERE ÎN TEORIA LITERATURII

Volumul II

GENUL EPIC

GENUL LIRIC

Carte tip\rit\ cu binecuvântarea

Înaltpreasfin]itului

TEOFAN

Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIA Ia[i, 2013

CUPRINS

V. TEORIA GENURILOR LITERARE

(ELEMENTE DE GENOLOGIE)

CLASIFICAREA ÎN LITERATUR| .....................................................7

1. Despre clasificare ca opera]ie logic\ ..........................................7

2. Criteriile diferite [i marea varietate a clasific\rilor

în literatur\ ..............................................................................8

3. Genurile literare ca institu]ii ...................................................12

GENUL EPIC. ASPECTE GENERALE .............................................15

1. Epicul — categorie estetic\ ........................................................15

2. Textul narativ ............................................................................16

3. Succesiunea logic\ a evenimentelor [i tr\irile expectative

ale publicului cititor ...............................................................17

4. Cele trei tipuri de narator ........................................................18 a) Naratorul omniscient ............................................................. 18

b) Naratorul observator .............................................................. 18

c) Naratorul personaj .................................................................. 18

5. Dimensiunea spa]ial\ [i cea temporal\ a existen]ei

în perspectiva esen]ializat\ a epicului. Explicandum [i explicans ..............................................................................19

6. Epicul [i categoria gramatical\ flexionar\

a timpului specific\ verbului .................................................22

7. Varietatea formelor epice [i capacitatea lor de cuprindere ....25

SUBIECTUL ÎN CREA}IILE LITERARE EPICE

{I DRAMATICE ..................................................................................29

1. Concep]ia lui Constantin Noica despre devenirea întru fiin]\

ne ajut\ s\ în]elegem problema subiectului în literatur\ ....... 29

2. Etapele subiectului ...................................................................31

DESCRIEREA ÎN CREA}IILE LITERARE EPICE {I LIRICE .......33

1. Ordinea descriptiv\ este subsumat\ celei narative ................33

2. Descrierea este bazat\ pe receptarea polisenzorial\

a realului .................................................................................34

MIHAIL DIACONESCU

660

3. Descrierea, cauzalitatea simpl\ sau multipl\

[i logica ac]iunii ......................................................................37

VI. CÂTEVA SPECII (FORME, INSTITU}II) ALE GENULUI EPIC

ÎN LITERATURA FOLCLORIC| (POPULAR|)

MITUL ..................................................................................................43

1. Func]ia revelatoare a mitului ...................................................43

2. Panteonul mitic al românilor ....................................................46

3. Miturile în perspectiva filosofiei culturii [i a teologiei

dogmatice ortodoxe .................................................................48

4. Mitic, epic [i istoric ...................................................................50

5. Studiul sistematic al miturilor în epoca modern\ ...................52

LEGENDA ...........................................................................................55

1. Func]ia explicativ\ a legendelor ..............................................55

2. Folclori[ti [i scriitori interesa]i de legende ..............................57

BASMUL ..............................................................................................61

1. Note sumare despre fantastic ...................................................61

2. Cercetarea [tiin]ific\ [i valorificarea basmelor .......................63

SNOAVA (GLUMA, PALAVRA) .........................................................67

1. Real, fantastic [i comic în snoave .............................................67

2. Studiul [tiin]ific [i valorificarea literar\ a snoavelor .............68

ANECDOTA .........................................................................................71

1. Câteva aspecte ale interesului pentru anecdot\

în Antichitate [i Evul Mediu ..................................................71

2. Anecdota în crea]iile unor scriitori români ..............................72

VII. CÂTEVA SPECII (FORME, INSTITU}II)

ALE GENULUI EPIC ÎN PROZA CULT|

POVESTIREA ......................................................................................77

1. Atmosfera aparte, oralitatea [i nucleul epic ............................77

2. Marea varietate tematic\ a povestirilor ..................................79

SCHI}A ................................................................................................81

NUVELA ..............................................................................................83

1. Originile [i evolu]ia nuvelei ......................................................83

2. Morfologia nuvelei .....................................................................86

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

661

ROMANUL ...........................................................................................91

1. Scurt\ prezentare a originilor [i evolu]iei romanului .............91

2. Hegel despre condi]ia specific\ a romanului ...........................97

3. Încerc\ri de clasificare a romanelor .........................................98 a) Criteriul temporal ................................................................... 98

b) Criteriul tematic ..................................................................... 98

c) Criteriul formei de organizare ................................................ 98

d) Criteriul substan]ei epice ....................................................... 98

DESPRE CRONOTOP SAU TIMP {I SPA}IU

ÎN ARTA ROMANULUI ....................................................................101

1. De la apriorismul, intui]ionismul [i transcendentalismul

lui Kant la ideea de cronotop în literatur\ ..........................101

2. Rela]ia cronotopilor cu aspectele compozi]ionale, tematice,

stilistice, simbolice [i semantice ale romanelor.

„Orice intrare în sfera sensurilor se face numai

prin poarta cronotopilor” ......................................................103

FENOMENOLOGIA EPIC| A SPIRITULUI ROMÂNESC ...........107

1. Rela]ia epic, dramatic [i filosofic în opera lui Hegel .............107

2. Ciclul celor zece romane .........................................................110

3. Esen]a spiritual\ revelat\ în parabole epice .........................112

STRATEGIE {I TACTIC| EPIC| ÎN ARTA ROMANULUI ..........115

AMINTIRILE .....................................................................................117

MEMORIILE .....................................................................................119

1. La frontiera dintre nara]iunea subiectiv\ [i evenimentele

istorice ...................................................................................119

2. O crea]ie memorialistic\ exemplar\ ......................................123

3. Subiectiv [i obiectiv în relatare. Autenticitate [i capacitate

revelatoare ............................................................................127

AUTOBIOGRAFIA ............................................................................133

JURNALUL .......................................................................................135

1. În jurnal, distan]a dintre autor [i faptele pe care

le relateaz\ dispare ..............................................................135

2. Jurnalul în epoca modern\ .....................................................136

DISCURSUL (CUVÂNTAREA) ........................................................139

MIHAIL DIACONESCU

662

DIALOGUL ........................................................................................143

1. Interac]iunea verbal\ .............................................................143

2. Convorbirile cu sens convergent .............................................144

3. Dialogul în scrierile Sfin]ilor P\rin]i [i Scriitori biserice[ti ...... 147

4. Interviul ...................................................................................150

PARABOLA ........................................................................................153

CRONICA (SAU LETOPISE}UL), O FORM| EPIC|

LA FRONTIERA DINTRE ISTORIE {I LITERATUR| .................157

1. Specificul [i originalitatea cronicii ..........................................157

2. Pomelnicele ..............................................................................158

3. Câteva cronici (letopise]e) române[ti ......................................159

TABLETA (SAU BILETUL) ..............................................................163

1. O form\ epic\ de mici dimensiuni ..........................................163

2. Florian Bichir — autor de tablete ............................................165

REPORTAJUL ...................................................................................169

FRAGMENTUL. DE LA FRAGMENTARISM LA CUGETAREA

AFORISTIC| .....................................................................................171

1. Fragmentul, fragmentarea, sinecdoca (pars pro toto)

[i aforismul influen]ate de logica inductiv\

din experien]ele [tiin]ifice moderne .....................................171

2. Forma închis\ [i forma deschis\ a aforismului .....................174

3. Fragmentarism, voca]ie speculativ\

[i brevilocven]\ expresiv\ ....................................................175

4. Cugetare aforistic\, atitudine speculativ\ [i situare civic\,

moral\ [i religioas\ ortodox\ în Fragmentele lui Lamparia ....176

VIII. CÂTEVA SPECII (FORME, INSTITU}II)

DE INSPIRA}IE CRE{TIN| ALE GENULUI EPIC

ACTUL MARTIRIC ...........................................................................181

1. Polivalen]a formei epice ..........................................................181

2. Preocuparea pentru Adev\r în actele martirice ....................183

3. Func]ia catehetic\ [i cultic\ a actului martiric .....................184

4. Cel mai vechi act martiric .......................................................184

5. Edictele de persecu]ie contra cre[tinilor ................................185

6. Actele martirice daco-romane ...................................................187

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

663

PATERICUL {I MATERICUL .........................................................189

SINAXARUL ......................................................................................193

PREDICA (OMILIA, CUVÂNTAREA, CAZANIA, DIDAHIA,

CHIRIACODROMIONUL, PROPOVEDANIA) ...............................197

1. Dimensiunea exegetic\ [i parenetic\ a predicii ....................197

2. Câ]iva mari predicatori ...........................................................198

3. Personalit\]i [i opere din istoria predicii la români ..............200

APOLOGIA ........................................................................................205

1. Originile apologiei ...................................................................205

2. Apologetica — ramur\ a teologiei ............................................207

3. Apologia în epoca modern\ .....................................................208

IX. CÂTEVA SPECII (FORME, INSTITU}II)

ALE GENULUI EPIC ÎN VERSURI

EPOPEEA ..........................................................................................213

1. Varietate evenimen]ial\ [i unitate compozi]ional\ în epopei ... 213

2. Eroii exemplari, faptele lor [i hexametrul .............................215

3. Clasificarea epopeilor ..............................................................216

a) epopeile eroice ...................................................................216

b) epopeile istorice ................................................................216

c) epopeile filosofico-religioase .............................................216

d) epopeile comico-eroice ......................................................216

4. Epopeile medievale [i moderne ..............................................217

5. Distan]are istoric\ [i caracter livresc în epopeile moderne ...... 218

POEMUL ............................................................................................221

1. Epic, liric [i meditativ în poem ...............................................221

2. Poemul în proz\ ......................................................................223

3. De la forma literar\ la poemul muzical

[i la compozi]iile cu caracter programatic ...........................225

FABULA .............................................................................................227

1. O nara]iune alegoric\ .............................................................227

2. Autori, opere [i momente din istoria fabulei .........................228

BALADA .............................................................................................231

1. Originea medieval\ a baladei .................................................231

2. Balada în epoca modern\ .......................................................233

MIHAIL DIACONESCU

664

3. „Baladescul” în concep]ia lui Radu Stanca. Func]ia liric\

[i simbolic\ a evenimentului cu valoare de parabol\

care se substituie comunic\rii directe a unei st\ri afective ..... 235

4. Radu Gyr [i {tefan Augustin Doina[, autori de balade ........236

ADAPTAREA EPIC| ........................................................................239

X. GENUL LIRIC

ASPECTE GENERALE .....................................................................245

1. Personalit\]i, scrieri teoretice [i etape din istoria concep]iilor

despre lirism .........................................................................245

2. Constituirea esteticii ca disciplin\ filosofic\ .........................247

3. Liricul — categorie estetic\ .....................................................248

4. Personal [i impersonal în exprimarea liric\ ..........................250

5. Personajul în crea]iile lirice ....................................................252

6. Liviu Rusu despre raporturile dintre viziunea l\untric\

asupra existen]ei, exprimarea liric\ [i imaginile intuitive .... 256

7. Începuturile poeziei lirice .......................................................257

8. Lirica gnomic\ .........................................................................263

9. Temele fundamentale ale crea]iei lirice

[i cele derivate din acestea ...................................................266

10. Locul liricului în crea]iile arhaice cu caracter sincretist .......267

11. Îngem\narea liricului cu epicul [i dramaticul ....................268

CÂTEVA OBSERVA}II TEORETICE PRELIMINARE

IMPUSE DE PROBLEMA LOGIC| A CLASIFIC|RII

UNOR SPECII (FORME, INSTITU}II) ALE GENULUI LIRIC ....271

1. Intui]ie cognitiv\, imaginar [i inefabil

în constituirea crea]iei lirice ................................................271

2. Logica formal\, masa enorm\ a crea]iilor lirice

[i clasificarea lor dup\ con]inut [i form\ ............................273

XI. LIRICA POPULAR| —

PARTE A CREA}IEI ETNOGRAFICE

ETNOGRAFIA {I ETNOLOGIA SUS}IN PREOCUP|RILE

DEDICATE FOLCLORULUI {I FOLCLORISTICII .......................277

1. Note sumare despre folclor [i folcloristic\ .............................277

2. Folcloristica ne ajut\ s\ în]elegem

specificul liricii populare române[ti .....................................278

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

665

XII. CÂTEVA SPECII (FORME, INSTITU}II)

ALE LIRICII POPULARE

DOINA ................................................................................................283

1. Originea str\veche (preistoric\) a doinei ..............................283

2. Varietatea tematic\ a doinelor ...............................................284

CÂNTECUL DE LEAG|N ................................................................287

1. R\d\cinile preistorice ale acestei forme lirice .......................287

2. Duio[ia matern\ [i frecven]a diminutivelor ..........................289

ORA}IA SAU CÂNTECUL DE NUNT| ..........................................291

1. Parte important\ a ceremonialului nup]ial popular .............291

2. Interferen]ele ceremoniilor populare cu unele manifest\ri

aristocratice festive de la cur]ile domne[ti [i boiere[ti .......293

3. Ora]ia de iert\ciune ................................................................299

BOCETUL ..........................................................................................303

1. O lamenta]ie improvizat\ [i cântat\, integrat\ în ritualul

înmormânt\rii ......................................................................303

2. Bocetul [i arborele funerar .....................................................303

3. Caracterul recitativ al bocetului. Factura arhaic\

[i dramatic\ a exprim\rii, eviden]iat\ de m\sura variat\

a versurilor [i de ritmul lor liber .........................................305

DESCÂNTECUL ...............................................................................309

1. O formul\ magic\ recitat\ sau cântat\..................................309

2. Func]ia apotropaic\ (expiatoare) a descântecelor .................311

3. Prezen]a descântecelor în literatura cult\ ............................315

COLINDUL ........................................................................................317

1. Una dintre cele mai r\spândite forme ale liricii populare ......317

2. Comuniune sufleteasc\, tradi]ie profan\ [i tradi]ie sacr\ ........ 318

3. Colindele imitate în literatura cult\ ......................................321

CÂNTECUL DETEN}IEI

(AL PERSOANEI PERSECUTATE {I ÎNCARCERATE) ...............325

1. Profe]i, filosofi, Sfin]i martiri [i scriitori încarcera]i .............325

2. Marian Munteanu despre folclorul deten]iei .........................331

MIHAIL DIACONESCU

666

3. Cântecul deten]iei ca form\ (institu]ie, specie) a genului liric

[i ideologia expresionist\. O paralel\ posibil\ ....................334

STRIG|TURA ....................................................................................343

XIII. CÂTEVA FORME (INSTITU}II, SPECII) LIRICE

CU CON}INUT RELIGIOS

PSALMUL ..........................................................................................351

1. În psalm, declama]ia liric\ ob]inut\ prin sublinierea

accentelor, a cezurilor [i a curgerii melodice a frazei este

sus]inut\ de muzica instrumental\ .....................................351

2. Paralelismul sinonimic, paralelismul antitetic

[i paralelismul sintetic .........................................................353

3. Clasificarea psalmilor .............................................................357

4. Marii doctrinari ai Bisericii despre psalmi ............................359

5. Psalmii în muzica [i literatura modern\ ...............................360

6. Psalmii arghezieni — capodopere lirice ...................................363

7. Al]i autori de psalmi ...............................................................365

PEANUL ............................................................................................367

1. O crea]ie liric\ dedicat\ zeului Apollo ....................................367

2. Peanul în literatura modern\ .................................................369

TEDEUMUL ......................................................................................373

1. Tedeumul ca ierurgie [i doxologie ..........................................373

2. Sfântul Niceta de Remesiana, creator al speciei lirice

a tedeumului .........................................................................374

3. Câteva tedeumuri române[ti ..................................................377

4. Tedeumul în alte culturi europene .........................................378

ACATISTUL .......................................................................................381

1. Dimensiunea imnic\, solemn\ [i doctrinar\ a acatistului .....381

2. Versurile anaforice [i structurile expresive

cu caracter stereotip. Principiul diversific\rii

[i unific\rii centripete prin opozi]ii [i topic\ .......................385

3. Imnul acatist — surs\ de inspira]ie în ample compozi]ii de

pictur\ mural\ ......................................................................386

4. Semnifica]iile militare ale imnului acatist pictat

în bisericile [i m\n\stirile române[ti din epoca feudal\ ....388

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

667

5. Acatistul în evlavia, rug\ciunile [i literatura cult\

a românilor. Sandu Tudor, Valeriu Anania

[i Ioan Pintea, autori de acatiste .........................................390

CONDACUL .......................................................................................395

1. Locul condacului în serviciul divin public ortodox .................395

2. Condacul — cântare imnic\ antifonic\ ....................................396

3. Salvatore Impelizzeri despre condac ......................................397

4. Sf=ntul Roman Melodul, autor de condace .............................399

ICOSUL ..............................................................................................401

CANONUL .........................................................................................403

1. Forma fix\ a canonului ...........................................................403

2. Sfântul Andrei Criteanul, autor de canoane .........................404

3. Elemente de antropologie [i soteriologie cre[tin\,

prezente în Canonul cel Mare ..............................................408

4. Aspecte ale perfec]iunii formale în Canonul cel Mare ..........409

RUG|CIUNEA ..................................................................................411

1. Rug\ciunea îl înal]\ suflete[te pe credincios ca persoan\

demn\ de dragostea lui Dumnezeu .....................................411

2. Capodopere artistice realizate ca rug\ciuni ..........................412

3. Poe]i care au creat rug\ciuni ..................................................413

4. O capodoper\ liric\ — Rug\ciunea, de Nichifor Crainic ........414

XIII. CELE MAI PRODUCTIVE (CELE MAI UTILIZATE)

SPECII (FORME, INSTITU}II) ALE GENULUI LIRIC

ODA ....................................................................................................419

1. Entuziasmul exprimat liric .....................................................419

2. Oda în epoca modern\ ............................................................421

3. Autori români de ode ...............................................................423

IMNUL ...............................................................................................425

1. Enumerare cumulativ\, dimensiune meditativ\,

argumentare logic\, grada]ie [i imagine apoteotic\ ...........427

2. Cele mai vechi imnuri .............................................................427

3. Imnografia cre[tin\ .................................................................430

4. Imnografia în epoca modern\ .................................................431

5. Ioan Alexandru — autor de imne .............................................433

MIHAIL DIACONESCU

668

LAUDA ...............................................................................................435

1. Panegiricul (Praeconium) ca expresie a voca]iei lirice

[i a artei retorice ...................................................................435

2. Cele [apte laude biserice[ti .....................................................436

3. Laudatio sollemnis în Evul Mediu, Rena[tere

[i în epoca modern\ ..............................................................437

4. Autori de laude în literatura român\ ....................................438

SATIRA (SATURA) ...........................................................................443

1. Dispre]ul, indignarea, critica [i condamnarea

exprimate liric în saturae .....................................................443

2. Satura în epoca posthora]ian\ ...............................................445

3. Satura (satira) epic\ ...............................................................448

4. Satira în epoca modern\ .........................................................448

ELEGIA ..............................................................................................453

1. Rev\rsarea liric\ a triste]ii ....................................................453

2. Elegia în epoca modern\ .........................................................454

MEDITA}IA ......................................................................................467

1. Marile întreb\ri filosofice exprimate liric ..............................467

2. Dimensiunea speculativ\ a medita]iei ...................................468

3. Autori de medita]ii în literatura român\ ...............................470

4. Ars poetica ...............................................................................472

EPITALAMUL ...................................................................................475

1. O crea]ie reprezentativ\ pentru lirica Antichit\]ii ...............475

2. Cel mai cunoscut epitalam antic ............................................476

3. Interpretarea teologic\ a Cânt\rii cânt\rilor .......................477

4. Sfântul Grigorie de Nyssa despre semnifica]ia anagogic\

a Cânt\rii cânt\rilor ............................................................477

5. Interpretarea teologic\ a Cânt\rii cânt\rilor

[i taina (misterul, sacramentul) cununiei

în teologia dogmatic\ ortodox\ ............................................478

6. Epitalamul în literatura Evului Mediu

[i în epoca modern\ ..............................................................479

PASTELUL ........................................................................................481

1. Frumuse]ea naturii evocat\ liric ............................................481

2. Viziunea pancosmic\ [i pancalic\ a marilor doctrinari

ai Bisericii .............................................................................482

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

669

3. Natura se reveleaz\ într-o infinit\ varietate de ipostaze .....483

4. Poezia peisagist\ [i pictura impresionist\ ............................484

5. For]a revelatoare a naturii .....................................................485

6. Rela]ia dintre pastel, rondel [i sonet în crea]ia liric\

a lui Horia B\descu ..............................................................489

EPISTOLA (SCRISOAREA) .............................................................491

1. O „Scrisoare deschis\” adresat\ unui public

cât mai larg cu putin]\ .........................................................491

2. Epistulae ex Ponto ..................................................................493

3. „Epistolele sobornice[ti” din Noul Testament .......................494 4. Epistola în epoca modern\ .....................................................495

PAMFLETUL .....................................................................................497

1. Condamnarea emo]ional\ a relelor ........................................497

2. Violen]a monologului liric .......................................................498

3. Aspectele triviale, absurde, abjecte, ridicole, caricaturale

[i grote[ti ale existen]ei umane ............................................499

4. O situa]ie paradoxal\ ..............................................................500

EPIGRAFUL (INSCRIP}IA) ............................................................503

1. O specie liric\ brevilocvent\ ...................................................503

2. Epigraful orienteaz\ actul lecturii .........................................504

3. Epigraful (inscrip]ia) ca element literar [i arhitectonic ........506

EPIGRAMA ........................................................................................515

1. De la epigraf la epigram\ .......................................................515

2. Marcus Valerius Martialis [i noul mod

de a în]elege epigrama ..........................................................517

EPITAFUL .........................................................................................521

1. Elogiul liric al unei persoane decedate ..................................521

2. Lirica epigraf\ daco-roman\ ....................................................522

3. Autori de epitafuri în literatura român\ ...............................525

BLESTEMUL .....................................................................................529

1. Urgia invocat\ liric .................................................................529

2. Blestemele dreptului Iov .........................................................530

3. Discreditarea [i desfiin]area celui blestemat ........................531

4. Blestemele din actele emise de cancelariile epocii feudale .....532

MIHAIL DIACONESCU

670

ROMAN}A .........................................................................................535

1. Originile roman]ei ...................................................................535

2. Compozitorii [i roman]a ..........................................................536

3. Poe]i români autori de roman]e ..............................................537

4. Un mare maestru al roman]ei. Sentimentalism,

fantezie asociat\ cu pitorescul [i cu patetismul nest\vilit

în poezia lui Ion Minulescu ..................................................538

PARODIA ...........................................................................................543

XIV. CÂTEVA SPECII LIRICE CU FORM| FIX|

IDEE, IDEE POETIC|, IDEALIZARE {I ALGORITM

ÎN ELABORAREA UNOR SPECII (FORME, INSTITU}II)

LITERARE CU FORM| FIX| ..........................................................551

SONETUL ..........................................................................................559

1. Dou\ catrene [i dou\ ter]ine cu versuri izometrice ..............559

2. Sonetul, filosofia contemplativ\, num\rul de aur în art\

[i aspira]ia arti[tilor spre ordinea, maiestatea,

frumuse]ea [i armonia metafizic\ perfect\ .........................560

3. Autori moderni de sonete ........................................................566

4. Sonetul în literatura român\ .................................................567

GLOSA ...............................................................................................575

1. Func]ia explicativ\ a sinonimelor [i comentariilor ................575

2. O capodoper\ liric\ ..................................................................576

RONDELUL .......................................................................................581

1. O sever\ rigoare formal\ .........................................................581

2. Un str\lucit creator de rondeluri ............................................582

MADRIGALUL ..................................................................................585

XV. SPECII LIRICE CU FORM| FIX|

ADUSE DIN ORIENT ÎN CULTURA EUROPEAN|

GAZELUL ..........................................................................................589

1. Originea persan\ a gazelului .................................................589

2. Savan]ii [i poe]ii europeni descoper\ gazelul ........................589

3. Eminescu [i Co[buc — autori de gazeluri ................................591

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

671

TANKA ...............................................................................................595

1. O form\ a poeziei tradi]ionale japoneze .................................595

2. P\trunderea poeziei tanka în cultura european\ .................596

HAIKU ...............................................................................................599

1. Voca]ia filosofic\ [i iluminarea interioar\, exprimate liric ....... 599

2. Matsuo Basho [i discipolii s\i .................................................600

3. Poezia haiku în literatura român\ .........................................602

RUBAIATUL ......................................................................................605

PANTUMUL ......................................................................................607

XVI. NUM|RUL DE VERSURI —

CRITERIU AL CLASIFIC|RII UNOR SPECII

(FORME, INSTITU}II) ALE GENULUI LIRIC

POEMUL ÎNTR-UN VERS ...............................................................613

DISTIHUL .........................................................................................617

TER}INA ...........................................................................................623

CATRENUL .......................................................................................627

XVII. DEC|DEREA {I RESUREC}IA LIRICII ACTUALE

DEC|DEREA {I RESUREC}IA LIRICII ACTUALE ....................631

1. Un tablou paradoxal ...............................................................631

2. Efectele perverse ale alian]ei dintre subiectivitatea liric\

[i lipsa constrângerilor formale în poezie ............................632

3. Balivernele [i incoeren]ele lui Marinetti ...............................634

4. Contribu]ia anarhismului [i nihilismului avangardist

la dec\derea liricii europene ................................................636

5. Subiectivismul liric în impas ..................................................637

6. Necesara resurec]ie a liricii ....................................................639

INDICES

INDEX SANCTORUM ......................................................................643

INDEX AUCTORUM .........................................................................645

CLASIFICAREA ÎN LITERATUR|

1. Despre clasificare ca opera]ie logic\

nc\ din cele mai vechi timpuri, oamenii au constatat c\ între fiin]e, obiecte, fenomene, calit\]i [i rela]ii exist\ deosebiri [i asem\n\ri. În acest

caz ei operau cu distinc]ii de tipul sus-jos, rece-cald, mascul-femel\, viu-mort, ud-uscat, azi-ieri-mâine, sear\-diminea]\, zi-noapte, aici-acolo.

Pornind de la capacitatea omului de a opera cu distinc]ii, a ap\rut clasa substantivelor ce denumesc fiin]e de sex masculin [i a celor ce denumesc fiin]e de gen feminin: urs-ursoaic\, lup-lupoaic\.

Genul natural al substantivelor denume[te clasa de fiin]e care se deosebesc prin sex. Genul natural a constituit fundamentul pe care s-a edificat ulterior categoria gramatical\ a genului. În acest sens, genul gramatical se refer\ la a[a- numitele nominale (substantiv, adjectiv, pronume, numeral).

Genul natural [i genul gramatical însumeaz\ mul]imi. În matematic\, mul]ime este termenul care desemneaz\ un ansamblu de obiecte (numite elemente) grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin reliefarea unei propriet\]i carac-teristice lor [i numai lor.

În acest sens, matematica distinge între mul]imi disjuncte (care nu au nici un element comun) [i mul]imi echivalente (între care se poate stabili o coresponden]\).

În logic\, no]iunea de mul]ime este sinonim\ cu cea de clas\. O clas\ (o mul]ime) se distinge prin propriet\]i naturale (de exemplu: clas\ de plante, clas\ de minerale, clas\ de animale, clas\ social\ etc.).

Rela]ia dintre clas\ [i obiectele (fenomenele) care o compun este o pro-blem\ filosofic\ [i logic\. Este, în fond, problema rela]iei dintre mul]ime [i uni-tate, respectiv vechea problem\ a universaliilor care îi obseda pe logicienii [i filosofii scolastici din Evul Mediu.

Clasificarea este o opera]ie logic\ prin care obiectele, fiin]ele, fenomenele sau rela]iile dintr-o mul]ime dat\ sunt distribuite (sunt grupate) în clase, în func]ie de asem\n\rile sau deosebirile dintre ele. Clasificarea (gruparea) se face dintr-un anumit punct de vedere (dintr-un unghi de vedere) numit criteriu.

Un criteriu poate fi o proprietate sau o clas\ de propriet\]i. Dac\ în actul clasific\rii utiliz\m mai multe criterii, în mod firesc avem în vedere mai multe propriet\]i.

Exist\ o ierarhie a criteriilor, respectiv diferen]e de ierarhie. Altfel spus, putem distinge criterii egale în grad (dac\ se aplic\ la universuri de acela[i nivel) [i criterii inegale în grad (dac\ ele se aplic\ la universuri mai largi sau mai restrânse).

Î

MIHAIL DIACONESCU

8

În diverse [tiin]e, opera]ia logic\ a clasific\rii a dus la dezbaterile despre genuri [i specii. Genul exprim\ o no]iune supraordonat\ altei no]iuni numite specie.

Genul se deosebe[te de specie prin gradul de generalitate. Genul cu cea mai mare generalitate se nume[te summum genus, iar specia cu cel mai restrâns grad de generalitate – infima species.

No]iunea de literatur\ este un exemplu de summum genus. No]iunile de schi]\, balad\, predic\, canon, imn, bocet, pastel, fars\ sunt exemple de infima species.

Clasificarea în literatur\ a dus la gruparea operelor în genuri literare [i specii literare.

2. Criteriile diferite [i marea varietate

a clasific\rilor în literatur\

n teoriile estetice, prin gen (din lat. genus # „neam, ras\, fel, mod”) se în]elege o diviziune ob]inut\ prin clasificarea crea]iilor artistice dup\ form\,

stil, tem\ [i mesaj. La no]iunea de gen în art\ s-a ajuns prin reunirea unor date (aspecte, carac-

teristice) din domeniile structurii [i finalit\]ii crea]iilor care încorporeaz\ frumosul. A[adar, se ]ine cont atât de mijloacele utilizate, cât [i de ]elul comunic\rii artistice.

În muzic\, de exemplu, se vorbe[te de genul operei (sau genul liric), genul simfonic, genul muzicii de camer\, genul muzicii corale, genul muzicii u[oare.

Când vorbim de genuri în literatur\, ]inem cont de diviziunile fundamentale în care se împart crea]iile care ilustreaz\ arta cuvântului. Genurile literare cuprind crea]iile asem\n\toare prin modul în care se raporteaz\ la realitate (prin modul de a reprezenta realitatea). S-a constituit astfel o genologie literar\.

Problema genurilor literare este una de tipologie a crea]iilor care se pot grupa dup\ anumite criterii.

Prin tipologie se în]elege studiul [tiin]ific al tr\s\turilor caracteristice sau al rela]iilor reciproce dintre diversele tipuri de obiecte sau fenomene.

Ceea ce pare clar în teorie este îns\ mult mai dificil de realizat în practic\. De peste dou\ milenii [i jum\tate, problema teoretic\ a genurilor literare [i-a g\sit rezolv\ri de o mare varietate. Amintim aici doar câteva dintre ele.

Problema genurilor literare apare în Antichitate la autori precum Platon, Aristotel, Horatius, Quintilian.

Platon pornea de la modul cum poe]ii imit\ natura [i distingea în Republica [i Legile trei tipuri de crea]ii literare. Pentru el, într-o prim\ grupare puteau intra operele literare caracterizate prin mimesis (imita]ie) integral. Acestea sunt, credea el, tragedia [i comedia. O alt\ grupare însumeaz\ crea]ii cu caracter expozitiv.

Î

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

9

Ditirambul, afirm\ el, ilustreaz\ genul expozitiv. În fine, o a treia grupare însumeaz\ crea]ii în care mimesis [i ceea ce este expozitiv se reunesc. Cea de-a treia grupare este ilustrat\, crede Platon, de poezia epic\.

Spre deosebire de Platon, discipolul s\u Aristotel era convins c\ toate tipurile de crea]ii literare se pot reduce la un singur gen. Genul literar, credea el, este caracterizat prin imita]ie (mimesis). Existau îns\ deosebiri între formele literare, în func]ie de natura subiectului. În acest sens, tragedia se deosebea de epopee.

{i Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.d.Hr.) s-a ocupat în tratatul s\u Arta poetic\ (Ars poetica; Epistula ad Pisones) de formele literare cunoscute în epoca sa. El î[i organizeaz\ demonstra]ia într-o expunere tripartit\, care discut\ despre con]inutul crea]iei poetice, despre forma ei [i, în fine, despre autor.

Referirile lui Hora]iu la diferite forme (specii, institu]ii) literare implic\ problema logic\ [i epistemologic\ a tipologiei. Implic\ [i problema clasific\rii în literatur\.

Marcus Fabius Quintilianus (cca 35 - cca 95 d.Hr.) adaug\ genurilor literare pe cel oratoric. El vorbe[te despre acest gen în lucrarea De institutione oratoriae.

În [tiin]a medieval\, despre genurile literare se vorbe[te dintr-o perspectiv\ social\. Genul simplu însumeaz\ crea]ii literare în care sunt evoca]i (apar ca personaje) p\zitorii de vite (ciobanii, v\carii, herghelegiii), precum în culegerea Bucolice de Vergilius (70-19 î.d.Hr.). Genul mediocris cuprinde scrieri în care apar agricultori, precum în culegerea Georgice a aceluia[i Vergilius. Genul gravis este format din operele literare în care apar eroii Antichit\]ii. Eneida lui Vergilius [i toate celelalte epopei ilustreaz\ genul gravis.

Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), care nu este numai un mare scriitor, ci [i un gânditor profund [i un om de [tiin]\ cu studii de referin]\ în do-menii atât de diferite precum botanica, zoologia, mineralogia, fizica [i meteoro-logia, a fost preocupat, între altele, de problema clasific\rii operelor scrise, res-pectiv de teoria genurilor literare. Pentru el literatura însumeaz\ opere ce evi-den]iaz\ trei forme fundamentale (naturale) de comunicare artistic\:

a) forma narativ\ (epopeea ilustreaz\ aceast\ form\) b) forma liric\ (ilustrat\ de diverse specii precum oda, imnul [i altele) c) forma activ\ (ilustrat\ de dram\). Friedrich von Schiller (1759-1805) s-a preocupat de problemele clasific\rii

[i de teoria genurilor literare în strâns\ leg\tur\ cu ideologia sa estetic\. El este autorul unor scrieri de estetic\ precum Despre gra]ie [i demnitate (Über Anmut und Würde, 1793), Scrisori despre educa]ia artistic\ a omului (Briefe über die ästhetische Erziehung des Menschen, 1795). El a elogiat sufletul echilibrat, sensibil, sus]inut de tr\irea liber\ orientat\ spre sublim.

Schiller discut\ despre tipologia crea]iilor literare [i, implicit, despre clasifi-carea (gruparea) lor în lucrarea sa fundamental\ Despre poezia naiv\ [i senti-mental\ (Über naive und sentimentalische Dichtung, 1795). El crede c\ poezia naiv\ este obiectiv\, realist\ (în acord cu realul), impersonal\, lipsit\ de efecte speciale, atras\ de contemporaneitate. Poezia naiv\ are un corespondent în arta

MIHAIL DIACONESCU

10

greac\ antic\. Poezia sentimental\ este, din contr\, antiobiectiv\, reflexiv\, subiectiv\, atras\ de trecut, idealist\, fantezist\.

Clasificarea cu doi termeni gândit\ de Schiller a avut ecouri în posteritate. Friedrich von Schlegel (1772-1829), critic [i istoric literar, unul dintre prin-cipalii teoreticieni ai romantismului, comentator al operei lui Goethe [i Schiller, afirm\ în lucrarea sa Grecii [i romanii. Încercare istoric\ [i critic\ despre Antichitatea clasic\ (Die Griechen und Römer. Historische und kritische Versuche über das klassische Altertum, 1797) c\ în literatur\ exist\ genuri diferite, pentru c\ scriitorii se raporteaz\ la Absolut în mod diferit.

Platon, Aristotel, Horatius, Quintilian, autorii de comentarii literare din Evul Mediu, Goethe, Schiller, Friedrich von Schlegel clasific\ operele literare operând cu criterii variate [i cu rezultate diferite.

Exist\ îns\ o clasificare a operelor literare pe genuri, care î[i are originea în Antichitate [i s-a afirmat tot mai mult, îndeosebi în lucr\rile de poetic\ ap\rute în Rena[tere [i în epocile care i-au urmat.

Aceast\ clasificare cuprinde genurile liric, epic [i dramatic. În cadrul fiec\ruia dintre aceste genuri, toreticienii au distins diverse specii (forme, institu]ii) literare.

În plin\ epoc\ romantic\, o caracterizare profund\ [i cuprinz\toare a genurilor „tradi]ionale” liric, epic [i dramatic a fost realizat\ de Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) în tratatul s\u fundamental Prelegeri de estetic\ (Vorlesungen über die Aesthetik, postum, 1832).

În genul liric, crede Hegel, „punctul central îl formeaz\ (...) individul cu reprezent\rile lui interioare [i cu sentimentele lui” (Cap. Caracterul general al liricii).

„Modul epic de reprezentare (...) se opre[te cu r\gaz la zugr\virea realit\]ii obiective [i a st\rilor exterioare” (Cap. Epopeea ca totalitate unitar\).

Genul dramatic se caracterizeaz\ prin „îmbinarea principiului epic cu cel liric” (Cap. Poezia dramatic\).

Într-un mod uimitor se refer\ la teoria genurilor literare savan]ii care ilus-treaz\ {coala Formalist\ Rus\.

{coala Formal\ (sau Formalist\) Rus\, ilustrat\ de personalit\]i ca Viktor {klovski, Iuri Tînianinov, Boris Toma[evski, V.I. Propp [i al]ii, se refer\ la problema genurilor literare din perspectiva unor criterii fondate pe imanen]a textelor literare.

Ei continuau preocup\rilor dedicate aspectelor formale în limb\ [i în litera-tur\ sus]inute de marele lingvist rus de origine polonez\ Jan Ignacy Baudouin de Courtenay (1845-1929), creator al {colii Lingvistice de la Kazan.

Formali[tii ru[i s-au preocupat de ceea ce este specific operei literare. Acest specific a fost numit de ei literaturitate.

Literaturitatea era dedus\, în primul rând, din aspectele exterioare (formale) ale operei, respectiv din principiile compozi]ionale.

Când cercet\rile întreprinse de formali[tii ru[i n-au mai fost posibile în cadrul Cercului Lingvistic de la Moscova, din cauza regimului sovietic, care a

GENUL EPIC. ASPECTE GENERALE

1. Epicul — categorie estetic\

nainte de a vorbi despre operele literare care laolalt\ formeaz\ genul epic, este necesar s\ ne situ\m într-o perspectiv\ teoretico-estetic\. Mai

precis, este necesar s\ vorbim despre epic – categorie estetic\. Numim epic ceea ce exprim\ în form\ de nara]iune ac]iuni, rela]ii, inten]ii,

idei, sentimente, valori ale eroilor unui eveniment real sau imaginar. Înc\ din cele mai vechi timpuri au fost oameni care au narat, în forme mai

simple sau mai complexe, mai realiste (în acord cu realul) sau mai îndep\rtate de adev\r, mai direct sau mai insistent reflexiv, evenimente desf\[urate în trecut.

Cel ce nara a determinat apari]ia eu-lui epic. Genul epic pretinde [i impune în comunicarea artistic\ un singur narator. Prin aceasta, structurile epice se deosebesc de cele dramatice, în care apar mai mul]i naratori. Eu-ul epic impune structura monologic\ a comunic\rii de tip narativ. Comunicarea artistic\ de tip dramatic este fundamentat\ îns\ pe dialog.

Epicul se realizeaz\ atât din prezentarea oamenilor care particip\ la ac]iune, cât [i din rela]ia sufleteasc\ a naratorului cu evenimentele evocate. Evident, tr\irile naratorului fa]\ de anumite persoane [i fapte din trecut pot fi [i ale altora. De aceea în crea]iile epice naratorul vorbe[te atât în numele s\u, cât [i al altora.

Într-adev\r, în operele literare care laolalt\ formeaz\ genul epic, autorul [i personajele sale exprim\ cele mai variate perspective asupra unor evenimente. De aceea epicul apare nu numai ca genus narativum, ci [i ca genus commune (sau genus mixtum).

Uneori genul epic se realizeaz\ ca o relatare la persoana întâi. Alteori îns\ eu-ul epic se proiecteaz\ în persoana a treia, în el sau în ea, în ei sau în ele.

Indiferent c\ se desf\[oar\ la persoana întâi sau la persoana a treia, epicul are un accentuat caracter demonstrativ. Demonstra]ia se realizeaz\, fie la timpul prezent, fie prin raportare la trecut (fa]\ de momentul comunic\rii).

Genul epic cuprinde diverse specii de nara]iuni în versuri [i în proz\, dezv\-luind, cu o relativ\ obiectivitate, portretul fizic [i moral al personajelor, faptele în care acestea sunt implicate [i rela]iile lor cu mediul istoric, spiritual, social [i na]ional în care evolueaz\.

Pentru c\ în scrierile epice comunicarea literar\ este mediat\ de ac]iune, relatarea are un anumit grad de obiectivitate. În epic se realizeaz\ dubla proiec]ie a

Î

MIHAIL DIACONESCU

16

omului în spa]ial [i în temporal. Inten]ia autorului [i logica ac]iunii direc]io-neaz\ fluxul epic.

Epicul este determinat de caracterul istoric al existen]ei umane. Omul f\ure[te istoria. Omul este modelat de istorie. Dumnezeu ~nsu[i S-a `nomenit `n istorie, `n Persoana divino-uman\ a Domnului [i M=ntuitorului nostru Iisus Hristos. Preocuparea omului pentru epic este indestructibil legat\ de con[tiin]a temporalit\]ii, respectiv de percep]ia caracterului fluent al evenimentelor la care ia parte sau despre care a aflat.

Ca relatare, altfel spus – ca expunere a unor întâmpl\ri în]elese drept succesiune de momente într-o desf\[urare coerent\ [i gradat\, nara]iunea este semnul distinctiv al epicului.

Important este faptul c\ în nara]iune exist\ o expunere (o relatare) a feno-menelor, respectiv a faptelor personale, sociale, istorice [i spirituale pe care un autor le evoc\.

În actul epic exist\ dou\ tipuri de expunere, respectiv dou\ modalit\]i de evocare a fenomenalului. Unul este static. El duce la constituirea unor tablouri, la expunerea unor scene percepute ca inventar într-un spa]iu dat.

Cel\lalt tip este o descriere dinamic\, într-un timp dat. Ea implic\ desf\-[urarea mai multor scene. De aceea în structura genului epic descrierea, care se refer\ la o singur\ scen\ (la spa]iu), este subordonat\ nara]iunii ca ansamblu de relat\ri dinamice, cursive, tensionate, desf\[urate în timp. Excesul descriptivist „îneac\” epicul.

Asocierea dintre descriptiv [i narativ d\ genului epic tr\s\turile sale distinctive. Din perspectiv\ fenomenologic\, nara]iunea este incomparabil mai complex\, mai nuan]at\, mai vie, mai atractiv\ [i, uneori, mai revelatoare decât descrierea.

În acest sens, teoria literaturii face din textul narativ un obiect special de preocupare.

2. Textul narativ

n textul narativ g\sim o expunere, mai mult sau mai pu]in imaginat\, mai mult sau mai pu]in nuan]at\, mai mult sau mai pu]in precis\, mai mult

sau mai pu]in credibil\, mai mult sau mai pu]in dinamic\, a unei succesiuni de fapte (fenomene, întâmpl\ri), reale sau inventate, de un autor care are voca]ia epicului.

În cuprinsul unei succesiuni, fiin]ele, obiectele [i fenomenele apar într-o anumit\ ordine. Succesiv este ceea ce urmeaz\ unul dup\ altul, f\r\ întrerupere sau la intervale scurte [i regulate. Ceea ce este succesiv implic\ ideea de temporalitate, respectiv de sens, dinspre trecut, prin prezent, spre viitor. Cronologia faptelor dintr-un text narativ ne apare ca o succesiune de evenimente plasate în timp.

Î

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

17

În cuprinsul actului epic, respectiv în textul narativ, relatarea oral\ sau scris\ a evenimentelor reale sau imaginare (inventate, fictive) implic\ fapte, locuri, idei, sentimente în rela]ie cu un autor impus con[tiin]ei noastre ca povestitor.

Altfel spus, cel ce poveste[te (relateaz\) este un narator (un autor epic). El se adreseaz\ unei persoane sau mai multora, care formeaz\ publicul s\u. Autorul (naratorul) nu poate exista f\r\ public, oricât de restrâns ar fi acesta.

Personajele evocate într-un text narativ pot fi reale sau imaginare. Important este faptul c\ ele ac]ioneaz\ în cadrul unor evenimente, care curg unul din altul, în conformitate cu o anumit\ logic\ a succesiunii.

Faptele (evenimentele) relatate (expuse) într-o oper\ literar\, respectiv într-un text narativ sunt numite ac]iune. Ac]iunea determin\ importante tr\s\turi ale speciilor (formelor, institu]iilor) literare care laolalt\ formeaz\ genul epic.

În speciile (formele, institu]iile) genului dramatic, ac]iunea este esen]ial\. F\r\ ac]iune, genul dramatic nu poate exista.

Textul narativ cuprinde un eveniment înscris într-un context spa]io-temporal. Evenimentul este marcat de o stare ini]ial\, de o desf\[urare [i de o stare final\. Acela[i eveniment se poate desf\[ura (derula) în mai multe locuri.

Dou\ elemente determin\ starea specific\ a textului narativ. Acestea sunt: istoria (ceea ce a fost) [i nara]iunea (respectiv modul de a relata ceea ce a fost).

Ceea ce a fost poate fi narat în variate moduri, în func]ie de tr\irile subiective ale naratorului.

Varietatea locurilor [i a timpurilor dintr-un text narativ este indicat\, între altele, de diferitele forme ale timpurilor verbale utilizate de autor.

3. Succesiunea logic\ a evenimentelor

[i tr\irile expectative ale publicului cititor

n diversele tipuri de nara]iuni care laolalt\ formeaz\ genul epic existen]a uman\ apare ca succesiune logic\, respectiv coerent\ [i credibil\ de

evenimente. Acestea decurg în mod firesc unele din altele. Evenimentele consemnate (evocate epic) formeaz\ o succesiune organizat\.

De aici decurge preocuparea naratorului de a sesiza [i comunica devenirea, sensul ei.

Pe plan psihologic, epicul este strâns legat de tr\irile expectative, respectiv de curiozitatea receptorului, de dorin]a lui fireasc\ de a cunoa[te [i de impulsul de a c\uta noul, de intensitatea cu care el se proiecteaz\ suflete[te în ceea ce este evenimen]ial. Când evenimentele sunt senza]ionale, tr\irile expectative sunt mai puternice.

Tr\irile expectative sunt asociate cu o anumit\ tensiune interioar\ în cel ce percepe epicul, cu o sensibilitate aparte, a[adar, cu o tr\ire specific\, [i, mai presus

Î

MIHAIL DIACONESCU

18

de toate, cu capacitatea sa de a se proiecta imaginar în cuprinsul faptelor evocate.

În operele epice se realizeaz\ o alternan]\ între prezen]a direct\ a narato-rului [i prezen]a sa indirect\, mediat\ de personaje, descrieri, dialoguri. Important\ este prezen]a direct\ a autorului, realizat\ ca nara]iune. Naratorul, cu modul s\u particular de a relata, determin\ tot ceea ce este specific în actul epic.

4. Cele trei tipuri de narator

eoria literaturii distinge în cazul diverselor texte epice trei tipuri de narator:

a) naratorul omniscient (plasat în interiorul evenimentelor; el [tie tot,

vede tot, simte tot, aude [i în]elege tot)

b) naratorul observator (plasat în afara evenimentelor; el nu [tie [i nu

relateaz\ decât ceea ce poate observa)

c) naratorul personaj (acesta nu [tie [i nu relateaz\ decât ceea ce a v\zut,

a auzit, a sim]it [i a tr\it el însu[i, ca personaj implicat nemijlocit în ac]iune).

Relatarea naratorului poate fi obiectiv\ (ea tinde s\ evoce faptele a[a cum au fost) sau subiectiv\ (determinat\ de sentimentele, judec\]ile de valoare, ideile, tr\irile [i tendin]ele care îl anim\ pe povestitor).

În cuprinsul unui text narativ putem sesiza fie un discurs auctorial în stilul direct (el este prezent în dialoguri sau, în alte cazuri, apare marcat de ghilimele), fie în stilul indirect (în acest caz autorul ne apare ca intermediar între personaje, respectiv între personaje [i cititor), fie în stilul indirect liber (acesta asociaz\ stilul direct cu cel indirect).

În cuprinsul textului epic poate ap\rea uneori o turnant\ epic\, respectiv un element perturbator. Acesta echivaleaz\ cu un eveniment, cu o replic\, cu un detaliu sau cu un gest, care distruge echilibrul situa]iei ini]iale, dându-i o nou\ direc]ie.

T

SUBIECTUL ÎN CREA}IILE LITERARE EPICE

{I DRAMATICE

1. Concep]ia lui Constantin Noica

despre devenirea întru fiin]\ ne ajut\

s\ în]elegem problema subiectului în literatur\

umim subiect în crea]iile literare epice [i dramatice succesiunea eveni-mentelor, rela]iilor, determin\rilor [i evolu]iilor în care sunt cuprinse personajele puse s\ ia parte la ac]iune, respectiv la conflicte. Subiec-

tul operei literare ne sugereaz\ „devenirea întru fiin]\” de care vorbea Constantin Noica (1909-1987).

Problema devenirii este central\ în filosofia lui Constantin Noica. Opera sa principal\, respectiv Devenirea întru fiin]\ (vol. I, Încercare asupra filosofiei tradi]ionale; vol. II, Tratat de ontologie, 1981), este una dintre cele mai impor-tante crea]ii filosofice din istoria culturii române [i universale.

Vom încerca s\ ar\t\m succint modul cum în]elege Noica devenirea întru fiin]\ apelând la comentariile a doi dintre cei mai str\luci]i exege]i ai operei sale: Florica Diaconu [i Marin Diaconu. Ei sunt autorii lucr\rii fundamentale Dic]ionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica (2004), una dintre marile realiz\ri ale culturii române1. Apel\m la câteva citate extrase din aceast\ lucrare, întrucât capacitatea de sintez\ demonstrat\ de Florica Diaconu [i Marin Diaconu este riguroas\ [i consecvent revelatoare.

Pentru Noica, devenirea este fiin]a ajuns\ la maturitate, „când [i-a atins ordinea proprie [i apare ca închidere care se deschide”2.

Sau cum spune Noica însu[i: „Devenirea este modalitatea matur\ a realului. Trebuie ca o închidere s\ fi avut loc; ca închiderea petrecut\ s\ ]in\; ca ea s\ se deschid\ totu[i [i ca deschiderea s\ fie c\tre sau în sânul a ceva general, pentru ca devenirea propriu-zis\ s\ apar\. Aceasta din urm\ este desf\[urarea, sigur\ în anumite limite, a unei realit\]i care [i-a satisf\cut modelul interior (sublinierea lui Noica). Un «unu-multiplu» bine determinat, dar de fiecare dat\ altul – gândul filosofilor de la Heraclit încoace – se manifest\ în orice devenire”3.

___________ 1 Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dic]ionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica,

Editura Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2004, p. 193. 2 Florica Diaconu, Marin Diaconu, op. cit., p. 193. 3 Ibidem.

N

MIHAIL DIACONESCU

30

La Noica „devenirea înglobeaz\ to]i termenii opu[i fiin]ei: temporalitate, manifestare, posibilitate, aparen]\, «nefiin]\». {i, cu toate acestea, Noica de-monstreaz\ c\ «devenirea sluje[te fiin]a, nu i se opune»”4.

„Exist\ dou\ tipuri de devenire, una a firii [i alta întru fiin]\, care este a omului, când imprim\ sensuri în lume; aceasta este devenirea cea «bun\», fiindc\ aduce împlinire când se desf\[oar\ întru fiin]\.”5

Devenirea întru fiin]\ este tipul „de devenire superior, specific omului, care se ridic\ la con[tiin]a sensurilor universale”6.

„Ca închidere ce se deschide [i ca limitare ce nu limiteaz\, devenirea întru fiin]\ ofer\ infinitul bun al calitativului (...).

Prin devenirea întru fiin]\ se rezolv\ coinciden]a între posibil [i real, ar\tând cum nu se reg\sesc, dar [i cum se re-transform\ posibilul în real, func]ia în substan]\, categoria gândirii în cea a fiin]ei. Ea rezolv\ [i problema realului ca individual care poart\ în el fiin]a [i d\ socoteal\ de el ca fiind ceea ce rezist\ [i se împline[te. Devenirea întru fiin]\ ofer\ [i cheia explic\rii istoriei [i a istoricit\]ii: istoria f\r\ istoricitate (devenin]\) decade la simpla desf\[urare de fapte, simpla curgere.”7

Din aceasta rezult\ c\ devenirea întru fiin]\, a[a cum o concepe Noica, are etape, puncte nodale, cu o tensiune intern\ specific\, diferen]e calitative.

Situându-ne într-o perspectiv\ teoretic\, respectiv speculativ\, putem sesiza faptul c\ subiectul din operele epice [i dramatice semnific\, într-un mod specific, desigur, ceva din devenirea întru fiin]\.

Din aceasta rezult\ c\ subiectul, mai mult decât alte componente ale crea-]iei epice sau dramatice, poate avea o cuprinz\toare semnifica]ie speculativ\.

Prin intermediul subiectului, personajele sunt reliefate, caracterizate [i corelate în cuprinsul unei ac]iuni la care iau parte. {i tot prin intermediul subiec-tului ne este sugerat\ devenirea mediului social, istoric [i spiritual în care per-sonajele evolueaz\. Corelat\ cu devenirea acestui mediu este [i prefacerea fiec\rui personaj în parte [i a tuturor laolalt\. Chiar dac\ a fost conceput în mod static, precum în unele crea]ii clasiciste, personajul evolueaz\ totu[i, în func]ie de noile situa]ii la care particip\ sau cu care se confrunt\.

Subiectul integreaz\ [i particularizeaz\ motivele epice sau dramatice pre-zente în opera literar\. Ca unit\]i structurale minime, respectiv ca situa]ii tipice cu abundente semnifica]ii, motivele epice [i dramatice integrate în subiect cap\t\ o relevan]\ nou\, polisemantic\.

În crea]iile epice [i dramatice, con]inutul (mesajul) comunic\rii literare poate fi perceput numai prin intermediul subiectului.

___________ 4 Ibidem. 5 Ibidem. 6 Ibidem, p. 201. 7 Iibdem, p. 204.

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

31

2. Etapele subiectului

rganizarea subiectului în opera literar\ epic\ sau dramatic\ este marcat\ de mai multe etape. Ele decurg unele din altele într-o succesiune logic\.

Expozi]iunea este plasat\ la începutul subiectului (al operei literare epice sau dramatice) [i con]ine datele fundamentale ale ac]iunii în care sunt implicate personajele. Expozi]iunea provoac\ în cititor starea expectativ\, care îl deter-min\ s\ parcurg\ în continuare întreaga oper\ literar\.

Intriga pune în eviden]\ un conflict în care sunt angrenate personajele. Conflictul ne apare ca un dezacord, ca o disput\, ca o puternic\ opozi]ie, ca o lupt\ între dou\ sau mai multe personaje. Conflictul d\ subiectului tensiune dramatic\, amplificând astfel dimensiunea expectativ\ a textului de care cititorul ia cuno[tin]\ în expozi]iune.

Desf\[urarea ac]iunii se realizeaz\ ca succesiune de întâmpl\ri relevante care determin\ reac]iile [i evolu]ia personajelor. Desf\[ur\rii lineare a ac]iunii din operele literare mai vechi, conforme cu caracterul ireversibil al timpului – care „curge” dinspre trecut, prin prezent, spre viitor – îi corespunde în unele romane din secolul al XX-lea o desf\[urare temporal\ fracturat\, care ]ine cont de meandrele, întoarcerile [i rico[eurile asociative ale tr\irilor strict subiective ale personajelor. În acest caz, logica tr\irilor subiective nu mai corespunde desf\[ur\rii lineare a timpului.

Punctul culminant al subiectului este momentul în care succesiunea eveni-mentelor ajunge la maxima ei intensitate. Punctul culminant se mai nume[te [i climax (sau scar\). Mai precis – punctul culminant este ultima treapt\ a ridic\rii (a intensific\rii) unor evenimente pe scara epicului.

Maximei intensit\]i a desf\[ur\rii evenimen]iale îi corespunde o accentuare dinamic\ [i reflexiv\, respectiv o abunden]\ expresiv\.

Enumerarea progresiv\, respectiv grada]ia ascendent\ a exprim\rilor, care sugereaz\ marea tensiune acumulat\ prin succesiunea evenimen]ial\, dau citito-rului sentimentul unei iminente schimb\ri. Este o schimbare necesar\ [i exploziv\. Ea duce pe cele mai înalte culmi starea expectativ\ a cititorului provocat\ în expozi]iune [i intensificat\ în intrig\ [i în desf\[urarea ac]iunii.

Deznod\mântul, ultima parte a subiectului, con]ine relatarea acestei schimb\ri iminente [i explozive. El este fie previzibil, fie imprevizibil, fie fericit, fie nefericit, fie logic, fie absurd, îns\ totdeauna necesar prin raportare la întreaga evolu]ie anterioar\ a evenimentelor care marcheaz\ subiectul, în cadrul unei deveniri generale.

În func]ie de arta demonstra]iei logice de care dispune autorul [i de puterea de atrac]ie a momentelor anterioare, din cuprinsul subiectului, deznod\mântul poate da impresia de firesc (natural) sau de nefiresc (artificial). Deznod\mântul firesc este conving\tor. Deznod\mântul nefiresc este neconving\tor.

O

DESCRIEREA ÎN CREA}IILE

LITERARE EPICE {I LIRICE

1. Ordinea descriptiv\ este subsumat\ celei narative

perele literare epice con]in p\r]i în care g\sim descrieri ale unor aspecte selectate din realitate.

Descrierea este acea parte dintr-o oper\ literar\ în care un anumit aspect al realit\]ii este evocat prin enumerarea detaliilor semnificative.

Aspecte ale unui eveniment, ale unui cadru, ale unei situa]ii, ale unor rela]ii interumane sunt astfel mai bine eviden]iate.

A enumera înseamn\ a numi succesiv (a în[ira), unul câte unul (rând pe rând), elementele unui întreg (unui tot).

A descrie înseamn\ a prezenta (a înf\]i[a, a zugr\vi) pe cineva sau ceva în aspectele sale caracteristice [i reprezentative.

Stilul descriptiv (enumerativ) este diferit de cel narativ. Dac\ stilul narativ reveleaz\ dinamica evenimentelor, cel descriptiv ne descoper\ ceea ce configu-reaz\ un tablou (o situa]ie). În acest mod, elementele dinamice dintr-o oper\ epic\ alterneaz\ (sau coexist\) cu cele statice.

Elementele dinamice sunt îns\ mai importante decât cele statice. F\r\ elementele dinamice, epicul nu poate exista. De aceea elementele descriptive sunt subsumate celor narative (dinamice).

Elemente descriptive întâlnim în cele mai vechi crea]ii epice. Este binecu-noscut\ descrierea am\nun]it\ a scutului lui Ahile, f\urit de zeul Hefaistos, pe care o g\sim în cântul XVIII din Iliada lui Homer.

Ulterior, elementele descriptive sunt prezente în cele mai variate tipuri de crea]ii epice, pân\ în zilele noastre. Ele explic\ numeroase aspecte ale desf\[u-r\rilor epice.

Oricât ar fi de am\nun]it\, de nea[teptat\, de expresiv\ [i de conving\toare, o descriere epic\ nu poate fi niciodat\ complet\. Pentru c\ arta, indiferent de încorpor\rile ei, are totdeauna caracter selectiv.

Descrieri g\sim [i în crea]iile literare care apar]in genului liric. Pastelul este o specie a genului liric în versuri, cu caracter dominant

descriptiv, în care este evocat\ o stare a naturii. În acest sens, ciclul Pasteluri creat de V. Alecsandri (1818/1819/1821?-

1890), publicat, în special în revista Convorbiri literare, între 1868 [i 1869, este o dovad\. Ulterior, aproape to]i marii poe]i români au creat pasteluri.

O

MIHAIL DIACONESCU

34

Poe]ii parnasieni, respectiv Théophile Gautier (1811-1872), Leconte de Lisle (1818-1894), Théodore de Banville (1823-1891), José-Maria de Heredia (1842-1905), Catulle Mendès (1841-1909), Sully Prudhomme (1839-1907), François Coppée (1842-1908) [i al]ii au f\cut din descrip]ia liric\ o preocupare artistic\ special\, cu caracter insistent. Viziunea lor impersonal\, bazat\ pe o evocare strict senzorial\, precump\nitor descriptiv\ a unor obiecte, în special a celor artistice sau m\car foarte vechi, uneori exotice, sus]ine un cult al formei literare perfecte, respectiv un paradoxal lirism obiectivat. Versurile parnasienilor sunt descrip-tive, orientate de preocup\rile plastice ale autorilor, fastuoase, erudite, atent cizelate, riguroase, apte s\ evoce formele, detaliile, culorile, simbolurile [i sem-nifica]iile operelor de art\ devenite obiecte ale percep]iei lirice.

Numero[i poe]i români de mare prestigiu – printre ei se num\r\ Alexandru Macedonski (1854-1920), Iuliu Cezar S\vescu (1866-1903), Dimitrie Anghel (1872-1914), {tefan Petic\ (1877-1904), Al. T. Stamatiad (1885-1956), Nicolae Davidescu (1888-1954), Mihail S\ulescu (1888-1916), I.M. Ra[cu (1890-1971), D. Iacobescu (1894-1913), Ion Barbu (1895-1961) – au creat poezii de factur\ parnasian\, insistent descriptive.

O antologie publicat\ de N. Davidescu (1886-1954) sub titlul Din poezia noastr\ parnasian\ (1943) subliniaz\ tocmai aten]ia special\ cu care sugestiile oferite de ideologia literar\ parnasian\ au fost receptate în cultura român\.

De o ]inut\ autentic parnasian\ sunt poeziile de la începutul activit\]ii literare a lui Ion Barbu. Latura lor descriptiv\ este asociat\ îns\ cu mari elanuri vitale [i dionisiace, cu aspira]ia spre o împlinire suprem\, cu tensiuni suflete[ti care sugereaz\ voca]ia atotputernic\ a misterului [i a în\l]\rii spre Absolut [i sublim.

2. Descrierea este bazat\

pe receptarea polisenzorial\ a realului

ugust Strindberg (1849-1912) este unul dintre cei mai importan]i dra-maturgi [i prozatori suedezi, fondator [i promotor activ al naturalis-

mului în literatura din ]ara sa, un precursor al expresionismului în cultura euro-pean\ din secolul XX.

Prestigiul crea]iei literare prin care August Strindberg s-a impus are în arta descrierii epice o important\ fundamentare.

Salonul ro[u (Röde rummet, 1879), o scriere nonconformist\, plin\ de accente critice la adresa societ\]ii suedeze din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, se deschide cu o ampl\ descriere, pe care Strindberg o intituleaz\ Stockholmul în perspectiv\ descendent\.

Iat\ aceast\ descriere:

A

MITUL

1. Func]ia revelatoare a mitului

itul este o form\ (o specie, o institu]ie) arhaic\ a genului epic în proz\ care explic\ aspectele de maxim\ generalitate ale existen]ei. Via]a,

moartea, haosul primordial, cosmosul, începuturile lumii, spa]iul, timpul, cauza-litatea, zeii, apa, aerul, p\mântul, începuturile [i finele existen]ei, omul, astrele, lumina, întunericul, apari]ia vie]uitoarelor din m\ri, râuri, p\duri, mun]i [i câmpii, fenomenele naturii, rela]iile interumane, destinul (soarta) sunt explicate în mituri cu ajutorul unor evenimente simbolice, desf\[urate într-un timp fabulos (primordial, in illo tempore), [i al unor fiin]e înzestrate cu calit\]i supranaturale. În acest sens, mitul este în concep]ia lui Lucian Blaga o „form\ de revelare a misterelor existen]ei, al\turi de altele precum metafizica, arta, [tiin]a”1.

Mihai Coman a dat, în lucrarea sa fundamental\ Mitologie popular\ româ-neasc\, vol. I, Vie]uitoarele p\mântului [i ale apei (1986), o defini]ie a mitului care subliniaz\ în mod special caracterul revelator al mitului. El afirm\: „În]eleg deci prin mitologie un metalimbaj cu caracter simbolic [i narativ (nu concep-tual [i discursiv), având rolul unui «model redus» al realului [i func]ionând ca o «unealt\» teoretic\ de analiz\ a lumii, ca teritoriul în care omul arhaic poate experimenta diverse strategii [i posibilit\]i de cunoa[tere, de ordonare [i luare în posesie a universului înconjur\tor (sublinierea autorului). În acest sens, mitologia str\veche are un caracter profund «liminal»: ea este locul de întâlnire al tuturor microsistemelor unei culturi, locul în care [i prin care ele se interco-necteaz\ [i determin\ reciproc; totodat\, mitologia este locul în care aceste microsisteme sunt reflectate, devin obiectul [i substan]a unui alt limbaj, superior [i integrator”2.

Toate miturile nareaz\ evenimente str\vechi legate de o crea]ie f\r\ de care lumea nu ar mai fi a[a cum este.

Ontologia mitic\ opereaz\ cu imagini plastice, cu personaje fabuloase [i cu idei poetice pentru a eviden]ia logica existen]ei.

Mitul poate fi comunicat pe cale oral\ sau scris\. În cazul c\ este comu-nicat prin scris, mitul genereaz\ variate mitografii.

___________ 1 F. Diaconu, M. Diaconu, Dic]ionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga. Introducere

prin concepte, Editura Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2000, p. 193. 2 Mihai Coman, Mitologie popular\ româneasc\, vol. 1, Vie]uitoarele p\mântului [i ale apei,

În Colec]ia „Universitas”, Editura Minerva, Bucure[ti, 1986, p. 9.

M

MIHAIL DIACONESCU

44

Încerc\rile de a comenta [i explica miturile genereaz\ mitologiile. Lucrarea pe care Hesiod (sec. VII î.d.Hr.) a intitulat-o Na[terea zeilor

(Theogonia), un poem catalog despre clasificarea [i succesiunea genera]iilor divine, este un exemplu str\lucit de mitografie [i mitologie. Conflictele dintre zei [i necesitatea victoriei lui Zeus asupra adversarilor s\i cap\t\ în relatarea din Theogonia lui Hesiod, numeroase accente patetice. Theogonia ne apare [i ca o succesiune de momente epice în\l]\toare.

„Mitul, scrie Romulus Vulc\nescu (1912-1999), este un elaborat al logicit\]ii gândirii mitice permanent active în cultur\, indiferent de nivelul stadial-istoric al acestei gândiri mitice (...). Gândirea mitic\ nu este o form\ simpl\ de gândire care s\ se opun\ unei forme complexe de gândire, mai precis gândirii [tiin]ifice, ci o component\ permanent\ a gândirii globale.

Definind astfel gândirea mitic\, nu am deplasat explica]ia noastr\ în contextul gândirii globale. Component\ permanent\ e totodat\ indisolubil\ [i inalienabil\ gândirii globale. În acest în]eles gândirea mitic\ func]ioneaz\ la nivelul celor trei st\ri de con[tiin]\: a con[tiin]ei propriu-zis, subcon[tiin]ei [i incon[tiin]ei. Cum aceste trei st\ri de con[tiin]\ sunt congenerice, sinergice [i reciproc compensatorii sub raportul logicit\]ii lor, [i gândirea mitic\ beneficiaz\ de aceast\ calitate (...).

Logicitatea gândirii mitice deriv\ deci în mod normal din logicitatea gândirii globale [i din reglarea [i autoreglarea logicit\]ii globale în contextul gândirii umane.

Ceea ce înseamn\ c\, întocmai ca [i celelalte componente ale gândirii globale, gândirea mitic\ posed\ anumite grade de logicitate adecvate rosturilor ei. Prin abordarea structurii [i func]iunii logicit\]ii la toate nivelele [i componentele gândirii globale, implicit deci [i la gândirea mitic\, mitul ca produs spiritual î[i justific\ existen]a ontologic\ [i statutul epistemologic.

În interpretarea noastr\ mitul este impregnat de logicitate la toate nivelele con[tiin]ei, dup\ principiul vaselor comunicante [i al osmozei între st\rile de con[tiin]\, în condi]ii normale de activitate spiritual\. A[a se face c\ mitul este un elaborat polivalent, polisemic [i poliglosic al logicit\]ii mitice. Privit din perspectiva fiec\rei st\ri de con[tiin]\, ne apare diferen]iat: pentru con[tiin]a propriu-zis\ mitul devine un elaborat obiectivat al ra]iunii, pentru subcon[tiin]\ o transgresare ideo-plastic\ a afectivit\]ii simpatetice sau empatetice, pentru incon[tiin]\ o explozie paradoxal\ a codului genetic.

Cunoa[terea ra]ional\ prin mit nu e aberant\ [i fals\, ci transfigurat\ realist-fantastic. Cunoa[terea subcon[tient\ prin mit nu e hibrid\, abscons\, emotiv\ [i dezaxat\; iar cunoa[terea incon[tient\ prin mit nu e absurd\, patologic\, ci prin acomodare [i asimilare psihogenetic\ (...).

Mitul red\ deci toate aspectele categoriale ale gândirii mitice (con[tien]a, subcon[tien]a [i incon[tien]a), care implic\ [i explic\ fr\mânt\rile metafizice, drumurile f\r\ ie[iri, impasurile autocunoa[terii [i punctele de reper etico-juridice în

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

45

via]a omului. În aceast\ interpretare, psihologia fanteziei creatoare descoper\ sau genereaz\ formele [i mobilul gândirii mitice, mitul.

Sociologia [i etnologia (...) înf\]i[eaz\ mitul ca un fenomen bipolar comunitar [i sociolitar totodat\.”3

În perspectiv\ mitic\, afirm\ tot Romulus Vulc\nescu, „cosmosul devine spa]iu mitic sacralizat prin opera demiurgilor, timp mitic sacralizat prin imprimarea unui ritm de dezvoltare, cauzalitate mitic\ (causa causarum) a tot ce se petrece în cosmos [i finalitate mitic\, exprimarea direc]iei [i sensului oric\rei dezvolt\ri [i transform\ri”4.

Datorit\ semnifica]iilor sale deosebit de complexe, mitul a devenit obiect de cercetare pentru folclori[ti, etnografi, teologi, filosofi ai culturii, istorici ai religiilor, speciali[ti în psihologia maselor, sociologi, antropologi.

Numeroase mituri exprim\, prin intermediul unor relat\ri fantastice, înde-plinirea sau neîndeplinirea unor aspira]ii umane. Personajul mitic Muma-P\durii, care p\streaz\ misterele unor for]e teribile ce s\l\[luiesc în codri, sem-nific\, pe de o parte – dorin]a oamenilor de a le cunoa[te, pe de alta – incapa-citatea lor de a domina toate tainele ]inuturilor silvestre. Mitul lui Icar, personaj care se înal]\ spre soare [i apoi se zdrobe[te, exprim\ dorin]a, dar [i neputin]a oamenilor de a lua în st\pânire secretele cerului [i ale aerului.

Alte mituri exprim\ ideea de perfec]iune. Personalitatea domnitorului {tefan cel Mare [i Sfânt s-a transformat în mit, pentru c\ ea exprim\ idealul monar-hului perfect. El este bun, drept, în]elept, evlavios, devotat ]\rii [i poporului s\u, aureolat de nimbul sfin]eniei. Sute de ani, înainte de a fi canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, domnitorul Moldovei a fost cinstit [i pream\rit ca Sfânt de poporul drept-credincios.

Aspectele fantastice ale mitului se constituie într-o succesiune de alegorii (metafore amplificate). Dimensiunea magic\, religioas\, poetic\, fantastic\ a mitului este revelat\ astfel prin variate figuri de stil ale substitu]iei. Miturile cosmogonice, teogonice, antropogonice, etiologice (despre originea unor feno-mene ale naturii), eshatologice fac posibil\ perceperea intuitiv\ a realit\]ilor la care se refer\.

Autorii de literatur\ apeleaz\ adeseori la mituri, pe care le prelucreaz\ [i le interpreteaz\ într-un mod strict personal. În cazul autorilor de literatur\, mitopoeza este destinat\ s\ comunice modul lor specific de a vedea [i de a interpreta aspec-tele de maxim\ generalitate ale lumii.

Transla]ia de la mit la literatur\ indic\ faptul c\ vechile convingeri ale oamenilor au evoluat [i, uneori, s-au degradat. Într-un mit prelucrat cu mijloa-cele oferite de literatur\ trecerea spre degradare are caracter ireversibil.

___________ 3 Romulus Vulc\nescu, Mitologie român\, Editura Academiei, Bucure[ti, 1985, pp. 31-32. 4 Ibidem, p. 15.

LEGENDA

1. Func]ia explicativ\ a legendelor

egenda este o form\ (specie, institu]ie) folcloric\ a genului epic în versuri sau în proz\, de mic\ dimensiune, care explic\ modul cum au

ap\rut anumite aspecte par]iale ale realit\]ii. Legenda seam\n\ cu mitul. Cele dou\ forme epice au caracter explicativ.

Dar în timp ce mitul tinde s\ explice aspectele de maxim\ generalitate ale existen]ei, legenda este destinat\ s\ l\mureasc\ modul cum s-a constituit doar o parte, în general restrâns\, a realit\]ii.

Mai precis, legenda este o nara]iune popular\ cu caracter istoric sau fan-tastic, în care ni se explic\ de ce anumite fiin]e, forme de relief, personalit\]i sau întâmpl\ri memorabile sunt a[a [i nu altfel.

Legenda este înrudit\ cu mitul, basmul [i snoava, de care se deosebe[te îns\ prin func]ia ei explicativ\ dominant\, referitoare la geneza [i evolu]ia anumitor locuri, figuri istorice, fenomene, întâmpl\ri, plante, animale, insecte, evenimente precise. În raport cu mitul, aria explicativ\ a legendei este deci mult mai limitat\.

Ca [i în mit, în legende sesiz\m o gândire simbolic\ [i o exprimare artistic\ în care figurile de stil ale substitu]iei (personific\rile, sinecdoca, metonimia, metonomaza, metafora, hipalaga etc.) au un rol special.

Legendele con]in mesaje cultural-istorice, sociale, institu]ionale, comporta-mentale, specifice societ\]ilor în care unele mentalit\]i arhaice sunt vii. Ca re-flectare artistic\, explicativ\ [i simbolic\ a acestor mentalit\]i, legendele au variate func]ii mnemotehnice, instructive, educative, artistice, morale.

Folclori[tii au fost preocupa]i de clasificarea legendelor. Ei au distins astfel legendele etiologice [i legendele istorice.

Cele etiologice (cauzale) explic\ modul cum s-a ajuns ca unele evenimente, forme de relief, viet\]i, plante s\ apar\ în lume [i în via]a oamenilor.

O legend\ etiologic\ româneasc\ ne explic\ modul cum doi fra]i, Oltul [i Mure[ul, care s-au certat, s-au desp\r]it, au pornit în lume [i nu se mai întâlnesc.

O alt\ legend\ etiologic\ ne explic\ modul cum s-a ivit pe lume rândunica, o pas\re caracterizat\ prin vioiciune, frumuse]e [i h\rnicie. Exist\, de asemenea, o legend\ a l\cr\mioarei, una a ciocârliei etc.

Legendele istorice explic\ modul cum unele personalit\]i [i fapte ale trecu-tului s-au impus în memoria colectiv\ a oamenilor. Caracterul lor excep]ional este asociat cu fantasticul, cu unele reprezent\ri simbolice [i cu o evident\ latur\ exemplar\.

L

MIHAIL DIACONESCU

56

Ion Neculce (cca 1672-1745) a adunat 46 de legende istorice sub titlul O sam\ de cuvinte [i le-a a[ezat la începutul operei sale Letopise]ul }\rii Moldovei. Sunt întâmpl\ri istorice, p\strate pe cale oral\, în mediul social boieresc, în cel de la curtea domneasc\ sau în cel monahal. Autenticitatea unora a putut fi sta-bilit\ pe cale documentar\. Altele con]in întâmpl\ri posibile, dar nesigure.

Fiecare dintre ele are îns\ o perfect\ autonomie narativ\ [i se desf\[oar\ în jurul unui personaj istoric real. În ele apar {tefan cel Mare [i Sfânt, Petru Rare[, Radu Vod\, o seam\ de mari boieri, întâmpl\ri memorabile, pline de variate semnifica]ii. Concentrarea relat\rii, arta evoc\rilor epice, capacitatea de a sugera plastic situa]ii, personaje, idei, dar [i tensiunea dramatic\, hazul, portretele i-au determinat pe unii exege]i s\ asocieze legendele adunate de Neculce cu arta nuveli[tilor.

Iat\ o legend\ narat\ de Neculce despre împrejur\rile în care a fost chemat la domnie Petru Rare[ (1527-1538 [i 1541-1546). Explica]iile oferite de legend\ au farmec epic [i istoric.

„Când au pus ]ara înt\i pre Petru Vod\ Rare[, el nu era acas\, ce s\ tâmplase cu m\jile lui la Gala]i, la pe[te. {i au trimis boierii [i mitropolitul haine scumpe domne[ti [i carât\ domneasc\ cu slujitori, unde l-ar întâmpina, s\-l duc\ mai în grab\ la scaon, s\-l puie domnu.

Deci el, întorcându-se de la Gala]i, au fost agiunsu la Docolina, de unde au mas acolo cu dzece car\, câte cu [ase boi carul, pline de pe[te. {i piste noapte au avut un vis, precum dealul cel di cea parte de Bârlad [i dealul cel din-coaci era de aur, cu dumbr\vi cu totul. {i tot s\lta, giuca [i s\ pleca, s\ închina lui Rare[.

{i de[teptându-se din somn diminea]a, au spus visul arga]ilor s\i, celor ce era la car\. Iar arga]ii au zis: «Bun vis ai visat, giupâne; c\ acum om sosi la Ia[i [i la Suceav\, cum om vinde pe[tile tot».

{i au [i îngiugat car\le diminea]a [i au purces. Petru Vod\ înaintea car\lor. {i când s-au pogorât în vadul Docolinii, l-au [i întâmpinat gloata. {i au început a i se închina [i a-l îmbr\ca în haine domne[ti. Iar el s-au zâmbit a râde [i au dzis c\ «denult a[teptam eu una ca aceasta s\ vie».

{i când au purces de acolo, arga]ii lui au dzis: «Dar\ noi ce-om face, Doamne, cu car\le, cu pe[tile?».

Iar el au dzis: «S\ fie car\le cu pe[te, cu boi cu tot, a voastre. {i vini]i dup\ mine, s\ v\ fac c\r]i de scuteal\, s\ nu da]i nemic\ în dzilele mele».”

Iat\ [i o emo]ionant\ legend\ despre un amor romantic între o domni]\ [i un b\rbat tân\r [i frumos, dar de o condi]ie social\ modest\.

Aman]ii evadeaz\ din cetate, fug de mânia domnitorului [i se ascund în p\dure. Finalul pasiunii lor este tragic. „Având Radul Vod\ (e vorba de Radu Mihnea, fost domn în }ara Româneasc\; a domnit în Moldova mai întâi între 1616-1619 [i ulterior între 1623-1626) o fat\ din trupul lui, s\ fie fugit cu o slug\, ie[ind pe o fereastr\ din cur]ile domne[ti din cetatea Hârl\ului. {i s-au ascuns în codru. {i au f\cut Radul Vod\ n\vod de oameni [i au g\sit-o la mijlocul codrului, la o fântân\ ce se chiam\ Fântâna Cerbului, lâng\ podul de

TEOLOGIA ORTODOX| {I ARTA CUV+NTULUI

57

lut. Deci pe slug\ l-au omorât, i-au t\iat capul, iar pe dânsa au dat-o la c\lug\rie, de-au c\lug\rit-o.”

Scriitori precum Dimitrie Bolintineanu (1825-1872), Vasile Alecsandri (1818-1890) au prelucrat artistic unele dintre legendele consemnate de Ion Neculce în O sam\ de cuvinte.

În numeroase legende, domnitorul {tefan cel Mare [i Sfânt apare ca un model ideal de conduc\tor de ]ar\. Eminentul folclorist Mihai-Alexandru Canciovici (n. 1944) a studiat prezen]a în legende a unor personalit\]i istorice reale în contribu]ii [tiin]ifice precum Legendele populare române[ti despre Vlad }epe[, {tefan cel Mare [i Cuza Vod\ (1980), Domnitori români în legende (1984) [i, mai ales, în {tefan cel Mare în tradi]ia popular\ româneasc\ (1994).

Numeroase legende populare îl au ca erou principal pe Alexandru Ioan Cuza. În ele, domnitorul Unirii apare ca un b\rbat bun, în]elept, iubitor de oameni [i de ]ar\, dar [i ca un erou justi]iar.

Folcloristul Vasile Ad\sc\li]ei (n. 1929) a adunat o parte din ele în antolo-gia Cuza Vod\ în tradi]ia popular\ (1970).

2. Folclori[ti [i scriitori interesa]i de legende

imitrie Bolintineanu (1819/1825-1872) a realizat, în volumul Legende sau basne na]ionale în versuri (1858), prelucr\ri poetice ale unor

evenimente istorice, în care eroii românilor sunt evoca]i pentru a sublinia senti-mentul demnit\]ii noastre na]ionale [i caracterul exemplar al unor fapte din trecut. Apar în aceste legende versificate, numeroase motive romantice: antiteza trecut-prezent, gesturi sublime, demne de marii eroi ai umanit\]ii, exprim\ri re-torice [i patetice, un în\l]\tor cult al patriei. „Strania lor muzic\” (G. C\linescu) ne atrage [i ne cucere[te.

Sunt legende precum Muma lui {tefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Mircea cel B\trân [i solii, Cea din urm\ noapte a lui Mihai cel Mare [i altele. Ele s-au bucurat atât în epoca lui Dimitrie Bolintineanu, cât [i în posteritate de un ex-cep]ional succes de public. Sunt „legende na]ionale” semnificative pentru ro-mantismul literar românesc [i pentru dimensiunea civic\ [i moral\ a vastei opere a poetului, prozatorului, dramaturgului, omului politic [i istoricului Dimitrie Bolintineanu.

Cuvântul legend\ a fost preluat de folclori[ti din latina medieval\. El desemna la început lectura solemn\ din vie]ile sfin]ilor sau din alte crea]ii literare, pline de fapte memorabile, de miracole [i de înv\]\turi morale, efectuat\ în m\n\stiri de unul dinte monahi, în timpul mesei de prânz, când fra]ii s\i duhovnice[ti se hr\neau nu numai trupe[te, ci [i suflete[te.

D