Genul POPULUS. - Fam. SALICACEAE

POPULUS ALBA - Plop alb; White polpar; Peuplier blanch; Welsspappel.

Areal natural: Europa Centralaǎ şi de sud, Asia Centrala, Africa de nord.

În România, îlîntâlnim în regiunea de câmpie şi dealuri joase, obişnuit în luncile râurilor; în lunca şi Delta Dunării formează arborete pure sau amestecuri împreună cu plopul negru, sălcii şi aninul negru (zăvoaie). Altitudinal specia urcă până la 800 m, insa in alte regiuni poate ajnge pana la altitudini de 1800 m.Arbore indigen, de talie mare, ce poate atinge 30-35 m înălţime şi 1.5-2m diametru.Înrădăcinarea este destul de profundă, cu numeroase rădăcini laterale. Tulpina este groasă, cilindrică, puternic ramificată. Scoarţa albă cenuşie, mult timp netedă, insa la bătrâneţe formează la bază un ritidom negricios, pietros, cu crăpături aproximativ rombice. Lemnul este moale, uşor, cu duramen alb-gălbui, cu utilizări industriale; scoarţa conţine tanin şi salicină în cantităţi mari.Coroană cu ramificaţii viguroase, neregulate şi frunziş bogat, devine la bătrâneţe largă, rărită. Lujerii sunt rotunzi, brun-verzui sau cenuşii, pâslos-tomentoşi, albi; prezintă şi brachiblaste. Mugurii alterni, ovo-conici, cu dimensiuni de 3-4 mm, prezinta 3-5 solzi bruni, tomentoşi. Frunze sunt lung peţiolate, cu peţiolul rotund sau turtit numai în partea superioară. Fructe – capsule ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici, egretate, prevazute cu smocuri de peri albiciosi, se imprastie imediat cu ajutorul vantultui. Lăstăreşte slab, drajonează puternic, se butăşeşte uşor. Longevitate până la 400 ani, partea interioară a tulpinii putrezeşte la un timp, devenind scorburoasă.

In culturǎ se întâlnesc varietǎţile: Alba Nivea Dipp. cu frunzele de un verde întunecat pe partea superioarǎ şi alb-

crenat-tomentos pe cea inferioarǎ Pyramildalis (Bungel) Dipp. (P. Bolleana Auct) cu coaroana columnarǎ,

frunze mari, cu 5-7 lobi adânci, argintii. Raket

Poulus alba var. Nivea

POPULUS NIGRA L. – Plop negru; Black poplar; Lombardy's Poplar; Peuplier noir.

Areal natural: Europa de sud, Asia, Africa de nord.

Plopul negru este un arbore indigen cu înrădăcinare puternic întinsă lateral, având facultatea de a forma rădăcini adventive pe tulpină atunci când aceasta este acoperită de aluviuni. Plopul negru are un areal vast, asemănător cu cel al plopului alb, se întâlneşte în Siberia , adesea fiind înlocuit in culturi de plopi hibrizi, mult mai productivi. În România, apare spontan în luncile şi depresiunile umede din zona de câmpie şi colinară, pe firul văilor.

Tulpina este dreaptă, bine elagată în masiv, izolat cu gâlme provenite din aglomerarea mugurilor dorminzi dezvoltaţi sub scoarţă. Realizeaza grosimi de ana la 1 m. Scoarţa în tinereţe cenuşiu-verzuie, netedă, formează de timpuriu ritidom adânc brăzdat, negricios. Lemnul moale, cu duramen cenuşiu, moale, poros, cu utilizări industriale; exemplarele cu gâlme sunt folosite pentru furnir estetic.Coroana este largă, rară, luminoasă, la bătrâneţe lăbărţată.Lujerii sunt rotunzi, netezi sau uşor striaţi, glabri, lucitori, galben-verzui sau galben-bruni.

Muguri alterni, alungit-conici, oarecum fuziformi şi uşor curbaţi, de culoarea lujerului, alipiţi de lujer şi cu vârful puţin depărtat, acoperiţi cu un clei din care se extrage un şerlac.

Frunze sunt rombic-ovate, triunghiulare, de 5-10 cm lungime si 4-8 lǎţime, prelung acuminate, crenat-serate, la început cleioase, glabre, cu un peţiol de 6 cm, turtit şi fără glande.

Flori dioice, cu scvame glabre, căzătoare de timpuriu; înfloreşte în martie-aprilie cu 2 săptămâni înainte de înfrunzire, sau concomitent cu înfrunzirea. Fructele sunt capsule pedicelate, mai mari decât la plopul alb, ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici.

Cresterea este rapida, lăstăreşte puternic, drajonează slab şi se butăşeşte uşor. Longevitate de 300-400 ani, iar cea tehnologică se opreşte la 100 ani.

Foarte rǎspândit in culturǎ este cultivarul Italica (Duro) Moench (.Pyramidalis Rozier)

POPULUS TREMULA L.- Plop tremurǎtor; European asen; Peulier tremble; Asen;

Areal natural: Europa, Asia, Africa de nord.În România, apare frecvent în zona montană, în molidişuri la 1600 m altitudine,

dar coboară la dealuri şi câmpie. Arbore indigen, de talie mijlocie, în staţiuni favorabile putând atinge 30 m înălţime, şi 1.5 m diametru. Înrădăcinarea este superficială, cu rădăcini laterale numeroase, lungi şi subţiri ce ajung la 20 m de tulpină. Tulpina este dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv. Scoarţa cenuşiu-verzuie-albicioasă, mult timp netedă; la bătrâneţe formează un ritidom negricios, adânc brăzdat. Lemn moale, alb-cenuşiu, moale, elastic, mai omogen şi mai fin decât la plopul alb. Coroana este rotundă, rară, luminoasă, cu vârful ramurilor cu tendinţă ascendentă. Lujerii sunt glabri, lucitori, brun-roşcaţi, cu lenticele lunguieţe. Muguri alterni, ovo-conici, 6-7 mm, cu vârf puternic ascuţit, brun-roşcaţi, lucitori, alipiţi de lujer, 3-4 solzi.

Frunzele au peţiol lung până la 8 cm, puternic turtit lateral, ceea ce face ca frunzele să tremure la cea mai mică adiere de vânt.

Flori dioice, grupate în amenţi mai mari decât la plopul alb, 10-15 cm, des şi lung păroşi, cenuşii; scvamele palmat-laciniate, cu cili lungi şi deşi. Înfloreşte anual, martie-aprilie, înaintea înfrunzirii.

Fructe – capsule ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici. Drajonează puternic, lăstăreşte slab şi se butăşeşte prin butaşi de rădăcină.

Ca longevitate, plopul tremurător trece puţin peste 100 ani.Foarte apreciate sunt cultivarurile: Pendula de 5-6 m inaltime, cu ramuri

pendente; Purpurea, cu frunze purpurii, Pyramidalis de 25-30 m inǎlţime, cu caroana piramidal-columnarǎ şi ramuri erecte.

POPULUS SIMONII Carr – Plop chinezesc; Plop simoniiArea natural: China de nord, Coreea, origine cultivata. Arbore exotic de 15-20 m inaltime, cu tulina dreaptǎ şi coroana ovoidal-

piramidalǎ, cu vârful ramurilor pendent. Frunzele sunt ovate sau obovate de 5-12cm lungime, pieloase, acuminate, cu luciu metalic.

Foarte utilizatǎ pentru aliniamente este var. Fastigiata cu coroana ingusta, piramidalǎ, frunze foarte mici si var Pendula.

POPULUS CANESCENS (Ait) Sm.- Plop cenuşiu, Matchwood Poplar.Plopii cenuşii hibrizi sunt arbori de mari dimensiuni, 40-50 m înălţime, 2 m în

diametru. Lujerii sunt viguroşi, obişnuit muchiaţi, glabri sau dispers păroşi, cu cicatrici mari trilobite. Muguri asemănători cu cei de la plopul negru, dar puţin mai mari.

Frunze cu forme şi mărimi variabile, în general deltoide, pe margini ciliate în tinereţe, cu 1-2 glande roşiatice la baza limbului.

Plopii hibrizi sunt pretenţioşi faţă de condiţiile staţionale, pretind căldură estivală, cresc bine în general în zonele cu sezon lung de vegetaţie (câmpie, deal). Trebuie de precizat însă că, unii hibrizi s-au adaptat la condiţiile montane.

Sunt arbori heliofili, cu fototropism accentuat, fiind rezistenţi la inundaţiile de până la 100 zile. Nu suportă apa stagnantă şi nici aciditatea solului, sunt sensibili la uscăciune şi la concentraţia de săruri din sol.

Particularitati tehnologice. Materialul sǎditor se poate obţine din sǎmânţǎ, semǎnatul fǎcându-se imediat dupa maturarea seminţelor (mai-iunie). Rezultate foarte

bune se obţin prin butaşire folosind butaşi lignificaţi sau seminlignificaţi. Pentru unele specii butǎSirea se poate face direct la locul de culturǎ, cu condiţia asigurǎrii umiditǎţii pânǎ la înrǎdǎcinare. Cultivarurile mai deosebite se obţin prin altoire in despicaturǎ sau triangulaţie pe portaltoi de P. Alba. Plopii se caracterizeazǎ prin creştere rapidǎ, fǎrǎ a fi nevoie pentru formarea coroanei de intervenţii speciale.

Utilizǎri. Plopii sunt foarte des utilizaţi in aliniamente, mai ales cei cu coroana piramidalǎ si columnarǎ, dar se întâlnesc şi izolaţi (cei penduli) sau în grup şi masive. Se recomanda utilizare in grǎdini de mari dimensiuni