ratiuni ale inimii de clifford goldstein

5/11/2018 Ratiuni Ale Inimii de Clifford Goldstein

1/55

Ratiuniale rrurnu

o filosofie a credintei

eln


2/55

God , Gode l, a nd G rac e f a ph il osoph y o ff ai th ]Clifford Goldstein

Traducere: Sara BocaneanuRedactor: Sara BocaneanuCorectura: Medana Croitoru

2004, Editura "Viatii ~iSanatate", Bucures ti , pentru editiain limba romana

Descr ierea CIP a Bibliotecii NationaleClifford GoldsteinRatiunl ale inimii / Clifford GoldsteinBucuresti, 2004ISBN 973-7933-28-1

Pentru toti ceia carer dorinta pentru adevartranscende bucuria cautaril.


3/55

[Cuprins]Capitolul 1

Jucariile mortli I 9

Capitolul2Dilema chimtca I 19

Capitolul3Salturi cuantice I 30

Capitolul4"Dar copllasii, cum ramane atunci cu ei?" I 42

Capitolul5Durerea altor oameni I 52

Capitolul6Copilul, nealterat I 61

Capitolul7Constante fundamentale I 74

Capitolul8Divizorul etern I 88

Capitolul9Ori/ori I 100


4/55

[Capitolul 1]

.Jucariile mortiiI

D upa ceun marunt functionar francez ucisese un arab pe 0plaja dogoritoare,inabusitoare din Alger ia s ifusese condamnat sai se "taie capul intr-o piatapublica, in numele poporului francez'", in celula osanditului a intrat capelanul.Dorind saevite conversat ia , Meursault i-a spus de labun inceput c a nu crede inDumnezeu. Capelanul , un preot catoli c, I-a implora t sa se mai gandeasca,intrebandu-l dad el chia r c rede ca dupa ce moare nu mai urrneaza nimic.

,,- Da," a raspuns Meursault.Cand preotull-a indreptat sa caute in pietrele din zidul celulei "chipullui

Dumnezeu", Meursault i-a raspuns c a singurul chip pe care-I cauta era .flacaradorintei" fostei sale iubite; dar nici acela, spunea el, cu at a t mai putin eeldumnezeiesc, nu- i aparuse din "sudoarea pietrei". Cand preotul s -a oferi t saseroage pentru el, Meursault I -a apucat de gulerul sutanei s ia urlat ca nici una dincerti tud ini le preotului nu face n ici ca t un fi r de par din capul unei femei ~icatoti , chia r si preo tul , vor muri candva , ~ia tunci ce importanta a r putea avea?,,Nimic", urla Meursauit , "nici cine este nevinovat , nici cine este vinovat , nici cucine te insor i, nici macar care i ti sunt prietenii , nimic nu conteazd!" Dupa cepaznicii I-ausmuls pe Meursauit de lagatul preotului ~iacesta a plecat, prizonieruls -a calmat, adormind. Incele din urrna, noaptea avea sa-l trezeasca,

"Zgomotele campie i urcau pana la mine. Miresme denoapte, de pamant side sa re imi racoreau tample le . Incantatoarea pace a acestei veri adormitepa trundea in mine ca 0mare. In ace l momen t, si la capa tul nopt ii, sirenele auinceput saur le. Ele anuntau plecari spre 0 lume care acum irni era de-a purur iindiferenta ... In fata acestei nopti incarcate de semne ~ide stele, rna deschideampentru prima oara tandrei indiferente a lurnii."?

Aceasta scena, desprinsa din ultimele suflari ale Striiinului; exprimainstrainarea lui Alber t Camus de ceea ceel numeste "aceasta lume absurda, faraDurnnezeu'", care ne ata ta cu insinuari de sens si scop , dar - invartindu-se cumii dek ilomet ri pe ora - t rece pe langa noi prea repede ca sa putem sorbi macarun strop din ele. Fiecare incerca re de a ext rage scop din adancul parnantuluisoarparea ca nu se soldeaza decat cu tarana, viermi s i jucar ii le mortii .

9


5/55

Hatiuni ale inlmii .rucenne mor u

Logica este usoara; logica dusa la conc luz ii le ei fina le nu mai este. Asta afacut Camus cu Meursault . I -a for tat logica, cat ar f iea de amara, pana lasfars it- si tocmai de aceea Meursault nu dadea pe fata durerea fireasca a omului.Rareori due oamenii logica atat de depar te. (Este prea amara.)

Inaintca crimei, cand i se oferise un post mai bun, Meursault spunea capentru el nu are nici 0importanta ce face, pentru c a "toate vieti le sunt la fel".Cand iubita lui i -a cerut sa se insoare cu ea, e l i -a expl ica t c a "asta nu are n ici 0importanta s i daca eavrea putem sa necasatorim."" Nu-i pasa ca avea samoara

, " ,in curand, pentru cit lumea iiera "de-a pururi indiferenta''.Acestea erau raspunsur ile din har tie ~icerneala ale unui personaj plasmuit

din hattie s icerneala - 0metafora pentru logica rece, nu pentru carne s isange,caci carnea sisangele stiu ca toate vieti le nu sunt lafel, stiu ca are importanta cucine te casatoresti stiu ca aceasta lume inseamna ceva - chia r daca nu suntem, "siguri ce anume sau din ce motiv, cis tim doar ca asa este, ca a~a trebuie sa f ie, caaltfel nu se poate.

Degetul are scopullui , ochiul are scopullui , urechea are scopul ei, aerul arescopullui sisoarele are scopullui, sitotusi toate aceste "scopuri" ~inenumaratea lt ele, impleti te atat de maiest rit si maiestuos, culmineaza in zadarnicie?Acordata cumai mare f inete decat Fantasia lui Bach, mai complexa decat alge-bra booleana, mai profunda dimensional decat Creazione di Adamo a luiMichelangelo - aceasta creatiune culmineaza, totusi, innimic? "Cu cat Universulpare mai comprehensibil," scr ia f izicianul Steven Weinberg, "cu atat mai faranoima pare." Dar cum sepoate ca atate a lucruri individuale ~if inite - ele inselesatura te de sens si opulente in scopuri - sa-si aiba atat de frumos, precis ~iart is ticapogeul inneantul bont? Este ca s icum suma unui s ir de numere intregi pozit ivear fizero.

Cea mai cumplita teama a omenirii nu este sa descoperim c a am intelesgresi t sensul, cica acesta nu exista. Mereu ne frecarn de ceea ce sud-afr icanulLaurens van der Post numea "povara lipsei de sens'", care ne inghionteste u~orca ne-am ratacit , sarrnana piatra, a treia de lasoare, intr-un Univers rece s imortcare intr -o buna z i s e va impaturi din nou asupra sa ~iva aspi ra in neant toates traduintele, iubir ile, patimile s ivisur ile care plutisera pc suprafata sa, ca nis tereflexii pe ochii unui cadavru.

Cosmosul este mai ales spatiu gal. ("Ve~nica tacere a accstor spatii infinite,"sc ria Pasca l, "ma umple de spa irna.:") Noi - mintea noastra , trupul nost ru-suntem alcatuiti din particule atat de mici in cornparatic ell distantele dintre ele,

incat ce le mai profunde ganduri a le noast re sunt ca fire de pra f in catedra ledevasta te . Einste in a dovedit , cu a jutorul une i fo rmule a tat de simple incat sepoate citi pe un tricou de la douazeci de pasi, ca si putinul material care maipateaza Universul se poate transforma in energie - fotoni l ipsi ti de masa, nimicmai mult. In. lumea cuantica, lumea pe care sebazeaza tot ce are existenta f izica,reali tatea este atat de nebuloasa, atat de s tatist ica ~ispectral a, incat f izicienii seintreaba daca mai este eeva real.

Nu e de mirare c a oamenii sunt inspaimantati de lipsa sensului; au motiveserioase. .Legile natur ii", scr ia Walt Whitman, "nu-~icer niciodata ier tare." Si,cu siguranta, nu noua.

~i totusi, este ceva care roade aceasta aura de zadarnicie, ceva care ni selipeste de constiinta precum caramelele de masele, facand aluzie (insa niciodatanimic mai mult decat a luz ie ) la 0 r ete ta inapoia plamadel ii , Daca nimic maimult , eel putin "existenta" insa~i poarta in s ine conceptul de "sens ,, ; a exista eegal cu a semnifica, chiar daca sensul este necunoscut sau chiar de necunoscut . Anu insernna dedit nimic este, totusi, a insemna.

Ce e mai rau? Sa dibu i rostul cu inima, dar sa nu-l po ti cunoaste niciodata cumintea? Sau, asemenea lui Meursault , sa renegi cu to tul scopul , chiar a tuncicand iti sopteste din adancul trandaf ir ilor pur tati de rafale nemiloase, cand itiscapara invisepe care lumina proaspata a diminetii Iematura la0parte, cand i~ibate joc de tine cu precizia geometr ies a fractal ilor sau cand te cheama cu glasulinecat de fapte neegoiste de dragoste ~im ila? Numai un suflet din cernea la sihartie, ca Meursault, ar putea sa ignore toate aceste aluzii ~i sa se impace cu"tandra indiferenta a lumii." Sufletele din carne si sange nu pot. Ele stiu c alumea nu este nici tandra, nici indiferenta, ci- i arunca invaltoarea unei batal iideja pierdute cugravitat ia (cea mai s laba dintre cele patru for te ale natur ii), careIetaras te constant s inemilos tot mai jos, tot mai aproape de pamant (cu cat suntmai ap roape de parnant , cu a ta t at rac tia este mai mare , astfel incat chiar ~i inmorrnant forta este cu atat mai puternica).

Maijos, mai aproape de pamant, insa, acolo spune Nietzsche ca ne este locul ,pentru ca nu avem nimic altceva, nicaier i altundeva, cu atat mai putin dincolo destele. .Eu va conjur, 0frati ai mei," proclama Zarathustra, .rdmdneti credinciosipiimiintului ~i nu mai dati crezare celor care va vorbesc despre sperantesuprapamantesti! "? Desi, candva , cel mai mare paca t fusese cel impot riva luiDurnnezeu, Durnnezeu a murit, ~i- asa grait -aZarathustra: "Cea mai ingrozitoareblasfemie e azi sablasfemezi pamantul , iar maruntaielor misterului sa le acorzimai multa atentie ca sensu lui pamantuluil'?"

10 11


6/55

Hattuni ale tnuuu

Pentru Nietzsche, situatia era simpla: .Dumnezeul crestin a ajuns denecrezut."" Desi era un ateu neabatut care ura crest inismul (s-a autointitulat 0data Antihristul), totusi Nietzsche a prevazut consecintele profunde siinfricosatoare ale pierderii credintei. El a inteles d Occidentul nu poate sarenunte la Dumnezeul crest in ~isa continue ca ~icand nu s-ar f i intamplat cevaepoca l. Ca bise ric il e aveau sa devina muzee , cruc il e - a rte fac te, i ar preo tii -vanzatori de incaltaminte, toate acestea sunt fara insernnatate, doar molozul ~inimic mai mult.

Insa Nietzsche a vazut ca tot ce spri jinea acest Dumnezeu ~iinst itut ii le Sale,tot ce a crescut din acest Dumnezeu ~id in poruncile Sale morale, tot ce a fosth rani t de acest Dumnezeu si de fagaduinte le Sa le si tot ce s-a Inte les pe sine inrelat ie cuacest Dumnezeu ~isuveranitatea Sa- toate acestea aveau sase naruie,lasand gramezi de refugiati ingropati sub cadavrul in descompunere al divinitatii.(~i dumneze ii , sus t ine Nietzsche, putrezesc .") Si ce monst ru rece, ce best ieinfernala avea sa se iveasca dintre ruine?

~i Dumnezeu nu este singurul care a murit. Pentru Nietzsche, intreagametafizica a murit, orice credinta intr-o metanaratiune atotcuprinzatoare, oriceIegatura transcendentala care ar putea lega totul laolalta intr-un pachet elegantde precizie maternatica, orice conceptie a ordinii divine. Totul a pieri t, ucis decei care, veacuri de-a randul, au supt cu lacomie viata, speranta si sens dinabdomenul sau umf lat . Adevaru l, spunea Nietzsche , nu era nimic mai multdecat i luzii canonizate, metafore pietr if icate s i traditi i devenite dependenteculturale s i tabietur i etnice. Singurul adevar este ca nu exista Adevar, s inguracerti tudine - ca nu exista ce rti tudine . Nu exista armonii e te rne care sa can teserenade printre sfere - numai tonuri s i r itmuri intamplatoare s i discordantecare r icoseaza prin haosul interstelar ca un pian hurducat pe scar i injos .

"Cum am putut sa bern marea?" intreaba Nietzsche (prin cuvintele unu inebun care , cu fel ina rul in mana, alerga prin p iata). "C ine ne-a dat bure te lepentru a sterge intregul orizont? Ce-am facut cand am desprins pamantul acestadin lanturil e soare lui sau? Incot ro se indreapta acum? Incotro ne indreptamnoi? Departe de toti sorii ? Nu ne prabusim fara incetare? Inapoi , in tr-o parte,inainte , in toa te part il e? Mai exi sta un sus ~iun j os? Nu ra tacim ca print r-unneant nesfars it? Nu ne adie golul infata? Nu s-a facut mai frig?" 13

Veacuri de-a randul, inaintasi i nos tr i urcau treptele tes ite ale ziguratelor ,cautand sa se apropie de stele, ca sa poata deslusi mai bine tainele ascunseinapoia acelor focuri reci sidistante. Astazi, refractoarele sireflectoarele ne-au

ariitat diaccste flacar i inconst iente sunt atat de departe de noi , incat nu preaavem sanse sa ne gas im adevar inbucla elipsei lor . lata de ce Zarathus tra l i iubeape cei "care nu-si cauta dineolo de stele temeiul de-a muri s i-a sejer tf i."! ' Stelelesunt inaccesib ile , si chiar dad am putea sa ne int indem mana a tat de departe , numai avem nimic de gasit acolo. Sensul, scopul, adevarul, dad sepot gas i, t rebuiedragate din pamant sau nascocite de unconsiliu altuturor , pentru caDumnezeua murit- , ,~inoi," acuza Nietzsche, " I-am UCiS!"15

Aristotel scria ca nu putem intelege nimic dad nu-i cunoastem cauzele;inseamna ca nici omul nu poate fi inteles altfe!. Pana in urma cu un secol ~ijumatate, ne intelegeam pe noi insine ca venind, intr-un fel sau altul, de laDumnezeu; acum intelegem ca ne-am tarat incet cughearele, ies ind din piele s iel ibe randu-ne cu mari cazne de oasele pr imate lo r incul te . S-a produs 0 falieseismica in intelegerea de s ine a omului pentru ca acum sa ne privim in oglindas i- inlocsa vedem chipullui Yahweh, Domnul Dumnezeu, Creatorul cerur ilors ial pamantului - sa seholbeze lanoi cea mai noua mutatie, rezultat alselect ieinaturale. Aceas ta ref lectare revizuita s iefectele sale asupra ego-ului omului s isimtului valori i de sine cuprinde (~i Nie tzsche a vazut asta) sambure le unorconsecinte colosale.

Nu a fos t el s ingurul care savada rezultatele acestei noi geneze. Jean-PaulSartre, ateul eel mai inf luent alsecolului XX, spunea:

.Es te foarte dureros ca Dumnezeu nu exista, deoarece toate posibili tati le dea gasi valor i intr-un cer de idei dispar 0da ta cu El; nu mai poa te exi sta un Bineprimordial de vreme ce nu exista 0 const iinta in fini ta si perfecta care sa-lgandeasca.''"

Filozoful Bertrand Russell scria ca . rnulte concepte etice traditionale suntdif icil de interpretat , multe convinger i etice traditionale sunt greu de jus tificatal tfe l decat pe baza premisei caexista un Dumnezeu sau un Spiri t a lLumi i saueel putin un Scop cosmic imanent.'??

Apologetul ateu J.L. Mackie argumenta ca "proprietatile morale alcatuiescun ansamblu de cal it ati si relati i atat de str aniu, incat este neverosimil ca elesa-si fi facut apari ti a in cursu Iobisnui t al luc ruri lor fa ra sa fi fost cr eate de unDumnezeu atotputernic.''" (Mackie i~i rezolva problema negand aceleproprietati, )

Intr-un Univers fara Dumnezeu, intreba Feodor Dostoievski, de unde arvenimoralitatea? (Sau, in cuvintele pe care i le-a dat lui Mitea Karamazov, "Dar, tu,fara un Dumnezeu, est i mai tenta t sa c rest i pre tul ca rnii cand i ti convine si sascoti 0rubla la fiecare copeica, "19)

I Ii

12 13


7/55

Hatiunl ale inlmii

Adevarul sau Binele (orice ar mai insernna acum aceste cuvinte) nu maiperrneaza lumea ca teorema lui Pitagora, legile termodinamicii sau constantalui Planck; mora li tatea nu este ca re la tivit atea restransa sau genera li zata - 0proprieta te fundamenta la a rea lit at ii , de mii de ani in astepta rea unui AlbertEinstein care sa0extraga din aer. Din contra, moralitatea este lafel de subiectiva~ide personala ca amprentele digitale; poate ca este doar 0prejudecata culturalasi per sonala care depinde mai mult de re la ti il e din copi la rie , decat de normetranscendente.

Nu exista nic i un "t rebu ie", numai un "este", ia r din acest "este" nu se poa tederiva nici un "trebuie" absolut. 0 data ce Dumnezeu a murit, nu mai poateexist a cunoastere morala, ci numai convingere morala. Mora li tatea este 0preferinta, lafel ca atractia spre S im f on ia a t re ia a lui Beethoven in defavoareaalbumului lui David Bowie, R is e a nd F al l o f Z ig gy S ta rd us t a nd t he S pi de rs F ro mMars, sau ca preferinta pentru Big Mac si nu pentru salata de fructe de mare.Valor ile se judeca dupa uti li tatea lor -"binele" face trenuri le sa functionezeconform orarului, " raul" le face sa intarzie. Sau chiar mai putin fundamental :"binele" este ceea ce iti place, " raul" ceea ce nu-ti place.

Simturi le omului (nu poruncile divine) , apeti tul omului (nu textul sacru) s idorintele omului (nu oranduirile religiei) - iata din ce materii prime este alcatuitamoralitatea (binele s iraul, adevarul s iminciuna) , pentru ca altceva nu mai este.Adevarul este orizontal, nu vertical; este fizic, nu spiritual; ~iprovine din rnitoza,tes tosteron s imetabolism proteic, nu de laTatal , Fiul ~iDuhul Sfant . Valor iletrebuie scornite prin efortul nos tru comun, scazute dintr -o zeama clocoti toarede pat imi, carne si vi su ri omenesti, nu reve la te de 0omniprezenta apasatoaredin ceruri. Ca intr-un joe, ne elaboram propriile reguli in timp ce ne mutampiesele; nu avem incotro, caci maimutele nu ne-au transmis instructiuni detaliate.

Fara indoiala ca Bertrand Russell , Friedrich Nietzsche, lean-Paul Sar tre s iJ. L.Mackie s tiau ca este rau sa tor turezi copii mici . Multi atei ~imaterial is ti aufost , sunt ~ivor fi oameni "buni", uneori ch iar "mai buni" decat omologi i lo rcrestini, (Cand s-a intamplat ultima oara ca un ateu sa-si prinda sub haine pachetede explozibil inainte de a seurea in autobuz?) Problema nu este c a ateii si rnaterialistiipot inventa s is teme morale coerente ins ine; ceea ce conteaza este ceea ce nu potface: nu pot der iva nici un s is tern moral coerent pe baza unui absolut transcen-dent sau imuabil - pentru cae i sus tin (adesea ca absolut) ca a~aceva nu exista ,

Un sis tem nu este mai s tabil decat temelia lui . De ce saconstruim 0casa peelefanti roz, cand e de ajuns 0t estoasa purpurie ca s-o rastoa rne? Pornim de la

ceca cc avcrn laindcmana, iar ateul , mater ialistul , nu are ladispozit ie decat cevacondition at, relat iv , uman sinimic mai mult, pentru cii altceva nu exista,

Daca valorile deriva din om, din nevoile omului, din natura omului, dindorintele omului s inimic mai mult , s idad aceste nevoi, aceas ta natura si acestedorinte sunt maleabile, f luctuante s iefemere, inseamna cii tot asa vaf i si orice, , ,sistem moral care se intemeiaza pe ele. Poate ca asa e bine; poate c a valoriletrebuie sa se schimbe 0da ta cu dorintele si nevo ile ; poa te ca normele mora letrebuie sa fluctueze 0data cu conditiile meteorologice sau cu fazele lunii. Poateca nu avem nevoie de axiome morale, caci ipotezele sunt suf iciente; nu impera-t ive morale, doar banuiel i morale; nu legi morale, doar imbolduri morale. Poatecii adevarul este mai degraba poetic decat geometr ic, mai degraba hormonaldecat metafizic, mai asemanator cuvantul decat cu pietrele. Daca asa este atunci,trebuie sa admi tem ca, in anumi te imprej urari , e ste mora l sa tortur ezi copiimici. Cine poa te afi rma cu certi tud ine definit iva ca este gresit cand, porninddoar de laceva conditional s irelat iv , nu putem afirma decat ceva conditional s irelativ?

Dostoievski s -a luptat cu aceste intrebari intr-o inclestare atat de incinsa,inca t paginil e din Crimii sipedeapsii se Iipesc unele de altele de sudoareazbuciumului sau moral . Sonia Marmeladova se prost itueaza pentru a-~ihranifratiorul s isora, muritor i de foame. Raskolnikov ucide 0batrana camatareasadezgustatoare s iafur is ita s i- i fura banii pentru a-si ajuta mama ~isora, pentrua-si continua studiile, ca sa poata ajunge "cineva mare" sisa se consacre "bineluiomenirii si cauzei comune.'??

Putem spune ca aceste fapte, date fiind imprej ura rile necrutatoare care leincadreaza, sunt rele? Rodion Romanici avea dreptate cand spunea ca"faradelegile individuale sunt admis ibile dad telul este bun; un s ingur rau ~i0suta de fapte bune'?'? Daca nu este un Dumnezeu care sa impuna Universului 0ordine morala imuabi la , pe ce temei condamnarn in mod ca tegoric omorul siprost itut ia? Ce autor itate este indreptat ita sa imp una astfel de res tr icti i moraleasupra unor suflete autonome?

Statui? Poate. Insa ceea ce statul interzice, statui poate permite. Daca valorilemorale iau fi inta doar p rin decre t pol it ic , inseamna ca, din punc t de vederetehnic , nu se deosebesc de rata impozi ta rii ~i l imi ta de viteza , Daca statul (fi eprin Comitetul Central, fie prin plebiscit) decide ca a ucide carnatarese necinstitepent ru a-ti a juta mama si sora sau a te prosti tua pen tru a hrani copii i flamanz ieste legal ~ichiar moral , atunci cine poate spune ca nu este a~a ~ipe ce baza?

14 15

Raliuni ale inimii


8/55

Jucariile mortf

Dupa cefratele ei, Polinice, fusese ucis intr -o revolt a,Antigona a refuzat sase supuna inte rdicti ei de a-I lngropa, hotara te de regele Tebei , Creon. Adusainain tea lui Creon, ca re 0 int reaba de ce a nesocot it porunca sa, An tigonaraspunde:

"Nu Zeus mi-a dat asa porunci! Nici Dike - eaCe sta cu zeii din Infern - atare legiNu a dat omului. lar eu porunca taN-o socotesc atat de tare-neat pe omSa-I faca-a-nfrange chiar silegile zeiesti.Ca-aces te legi nu sunt in s love scr ise, nu!Dar pe vec ie -s leg i si nu-s de az i, de ieri ,De cand or dainui, n-o st ie nici un om!"22Fratele Antigonei (sau al altcuiva) merita 0 ingropaciune cum se cuvine, sau

trupul sau (sau alal tcuiva) ar f i trebuit lasat inplacul poftei nesatioase a cainilors ipasar ilor? Dad ise cuvenea ingropaciune, de ce? Pe ce temei putem inlaturadecretul unui rege? Exista un cod moral, legi "pe vecie", care sa statorniceascaingropaciunea lui (sau a altcuiva)? Sau .Jegile zeies ti" ale Antigonei erau doart rad it ii codi fica te si tendinte culturale care au devenit "adevar" pr in simplautilizare continua sigeneralizata, lafel ca lumina rosie pentru oprire ~icea verdepentru pornire?

Dad morali tatea nu transcende umanul, chiar umanul manifestat sub formade stat, inseamna ca uciderea evreilor in tarile de sub ocupatia nazista a luiHit ler era morala p ent ru c ii e r a l ega li i. Daca argumentam ca era 0 incalcare aleg ilo r in ternat iona le , nu rezolvam nimic . Legea interna tionala este la f el deomeneasca sila fel de subiectiva ca normele de prevenire a incendiilor sidecretelecelui de-al Treilea Reich. Sa presupunem c a nazis ti i ar f icucer it intreaga lume~iar fi st ab ili t in fi ecare tar a legi care sa legal izeze genocidul . In acest caz, nus-ar fi incalcat legea internationala, pentru d uciderea evreilor nu ar fi fostnicaieri 0 crirna. Daca nu se incalca nici 0 lege, nu se comite nici un delict.

Daca, dupa cum spunea Sart re, .riu exi st a 0 constiinta inf inita care sa [Ie]gandeasca", inseamna ca nu exista valori transcendente, transnationale, eterne.Cum ar putea exista? In acest context , a vorbi despre ceva .vesnic moral" este casi cum te-ai intreba ce se intampla cu un kilometru mai la nord de Polul Nordsau cu cinci grade sub zero absolut . Este l ips it de sens. Daca nu exista moral i tateinainte s i independent de activitatea omului, inseamna ca opiniile morale suntlafel de personale ca mirosuri le corpului. Normeie morale exista numai pentru

ca oamenii ( inclus iv nazis ti i) Iegandesc, Iecioplesc s i intre t imp Ies ijus tifica,iar asta inseamna ca putem descifra adevaruri din urmele senilelor ;sa cum ceidin vechime Iedescifrau in ficatul oilor. Oricum Ie-am extr'age, nor:n~ie moralenu se r idica mai sus de s tatura unui om - iar aceas ta rareori depaseste doi metri .

Sa mai presupunem ca, prin propaganda, nazis ti i ar f iconvins intreaga lumeca exterminarea evreilor este 0 neces itate morala, Ce cri teri i - folos ind toateresursele laindernana unui Weltanschauung ateu, materialist-am putea mobilizapentru a-i combate? Ar fi cu putinta ca toata lumea sa greseasca? Nu putemargumenta cagenocidul violeaza natura umaria, pentru ca Holocaustul era cen-tral viziunii morale naz iste : evre ii , c redeau e i, erau paraz iti ce sug sange lesocietatii siexistenta lor era pretutindeni degradanta pentru viata ~inatura umana.Pentru binele umanitatii, pentru a salvgarda natura umana, evrei i trebuiauexterrninati,.Numai ceea ce se dovedeste adevara t pent ru orice barba t si orice femeie

este asa/Numai ceea ce nimeni nu neaga este a~a,"23scr ia Walt Whitman. Insacum putem dovedi imorali tatea lucruri lor a carer moralitate nimeni nu 0 neaga?

Nu putem, decat daca exista 0 norma etica ce transcende umanul, ceva maipresus de cu ltu ra si te stoste ron, un sistem de valori independent de ceea ce "sedovedes te adevarat pentru orice barbat ~ior ice femeie" ceva etern, neschim-bator . . . poate chiar divin?

1 Albert Camus, Striiinul. Bucuresti, Editura pentru literatura, 1968, p. 872 Ibidem, p. 99J Camus, Mitul lui Sis if . Editura RAO International, Bucuresti, 2002, p. 76, Camus, Strdinul. p. 355 Steven Weinberg, Dreams of a Final Theory . New York, Vintage Books, 1955, p. 68

. ' :Laurens van der Pos t, The Seed and the Sower si The Sword and the Doll. New YorkWIlham Morrow, 1963, p. 115 '7 Blaise Pascal, Cugetiiri. Editura Aion, Oradea, 1998, p. 88, Walt Whitman, Leaves of Grass . New York, Penguin Books, 1995, p.669 Friedrich Nietzche, A~a griiit-a Zarathustra. Bucuresti, Humanitas, 1994, p. 6810 Ibid.11 Nietzsche, Stiinta voioasii. Bucuresti, Humanitas, 1994, p. 21212 Ibid, p.1301.1 Ibid, p.13014 Nictzche, A~a griiit-a Zarathustra. p. 7015 Nietzsche, Stiirua voioasd . p. 130j(, Jean-Paul Sartre, Existentialismul si emotiile umane. Bucuresti Editura pentru literatura1988, p. 46 " , ' ,

i, III!II

16 17

Hatlunl ale inimii


9/55

17 Bertrand Russel, Human Soc ie ty in E th ic s and Pol it ic s. New York, Mentor Books,1962, p. 675

1M J.L. Mackie, The Miracle of Theism. Oxford, The Clarendon Press, 1982,_p. 1.16 _19 Feodor Dostoievski, Fratii Karamazov. Bucuresti, Editura pentru hteratura universals.

1965 r - 196220 Feodor Dostoievski, Crimii si pedeapsii . Bucuresti, Editura pentru iteratura. ,p. 82

21 Ibid., p. 274 . _. - 196922 Sofocle, Antigona, in Tragedi i. Bucure st i, Ed itura pent ru hter atura umve rsa la , ,

p.44323 Whitman, op. cit., p. 54

[Capitolul 2]

Dilema chirnicaUn copac desfrunzit, un drum de tara, doi pribegi luptandu-se pentruexistenta ... Se insereaza, ~i totul este invesmantat in poala umbreiPamantului , E de ajuns atat, poala umbrei, ~iPamantul seintuneca pejumatate,Vladimir ~iEstragon asteapta, injumatatea intunecata, un personaj mister ioscare a fagaduit ciivaveni negresi t; numai aceas ta fagaduinta i imai imboldeste laviata,

Jl chearna Godot?" intreaba Estragon."Cred ca da," raspunde Vladimir. 'Asteptand acolo, alaptat i de speranta deshidratata ca Godot vaveni asa cum

a fagaduit, un cortegiu de suferinta orneneasca se taraste, se impiedica, seimpleticeste, schiopata ~ise poticneste pe langa ei. Plictisi ti nu atat de mult deatata durere cat de zadarnicia ei, Estragon ~iVladimir cauta 0variatie in faptebune, ostenindu-se, de pilda, sa r idice un orb care s-a impiedicat.

.Hai, larnunca!" spune Vladimir. " Intr -o secunda, totul 0sa se risipeasca, 0sa fim iar singuri, in mijlocul singuratatilor.'?

Dar cand Vladimi r int inde mana , cade si nu se mai poa te rid ica .Inciuda unor noi fagaduinte ca Godot vaveni, cei doi seinclina din nou spre

moarte - chibzuind acum sa se spanzure, In lipsa de franghie, Estragon i~idezleaga funia care-i tine pantalonii, iar acestia Ii cad pana la calcaie, lncercandrezis tenta funiei, t rag de ea; serupe, iar eisunt cat pe-aici sa cada. Sehotarasc sagaseasca 0funie mai de nade jde si sa incerce din nou ... mai tarz iu,

"Ne spanzurarn maine," spune Vladimir, "daca nu vine Godot.",,~idaca vine?" intreaba Estragon.,,0 sa fim salvati.""Godot nu vine niciodata, fireste; ~ide aceea cei doi nu sunt salvati niciodata,

Bineinte les, nici nu erau menit i sa fie - ~ide aceea, de lap rima reprezentare laTheatre deBabylone din Par is , in 1953, drama lui Samuel Beckett,A~teptandu-1pe Godot, sesfarseste de f iecare data cu aceste doua suflete atrof iate ratacindintr-o existenta pe care 0urasc , da r din care nu po t evada - sin ic i macar nu sunt

18 19 Hatluni ale inimii UIIOll18 cnmuca


10/55

siguri ca ar trebui sa incerce, caci au fagaduinta - fagaduinta ca Godot are savina. Faptul ca Godot nu vine niciodata este aproape lipsit de importanta;irnportanta cste fagaduinta ca vavcni.

Desi nu sunt dedit dare, stropi ~ivartejuri ce innegresc fasii de padure, cuvintelebinecunoscutei drame a lui Beckett s-au aliat in cea mai necrutatoare sicrancenapolernica anti-cres tina de cand invectivele acide ale lui Voltaire ardeau gauri ins tranele catedralelor din Europa secolului al XVIII-lea, chiar sub posteriorulevlaviosi lor care Ieincalzeau duminica de duminica. E greu de inchipuit cum arputea crestinii seriosi care cred in a doua venire sanu sevada caricaturizati, intr-omai mare sau mai mica masura, in stradaniile patetice ale lui Vladimir siEstragonde a cumpani temerile siindoielile cuprivire lasuferinta absurda care se starnesteori de cate ori trupul ~isufletul omului seintalnesc cuun Dumnezeu atotputernic,care a fagaduit cava veni s iva da lumea lndarat s i0vaaseza din nou - dar se lasaasteptat.

In Nou l Testamen t, apostolu l Pe tru a prez is ca "in z ile le din urma vor venibatjocori tori plini de batjocuri . .. ~ivor zice: 'unde este fagaduinta venir ii Lui?Caci de cand au adormit par inti i nostri , toate raman a~acum erau de lainceputulzidirii!'" (2 Petru 3,3.4). Ei bine, Petre, stii eii loan, eontemporan eu tine, ne-aspus eii[sus afiigiiduit .Eu vin curdnd" (Apoealipsa 22,20) - iar asta in urmii euaproximativ ... 1900 de ani. f ji dupii atdtea seeole, luerurile au cam riimas "a~acum erau". Judecdnd obieetiv, Petre, s-ar piirea ca batjocoritorii au dreptate.Probabil caPetru s i loan nici nu-si imaginau ceva ca anu11953. Beckett nu aveanevoie sa-si imagineze; el chiar a fos t lafata locului .

Tragicomedia in doua acte a lui Beckett nu ridicul iza doar fagadu inta , ci ~iviata fara fagaduinta - fagaduinta a ceva dincolo de pamant side conditionalitateadarurilor sale (caci pamantul intotdeauna cere inapoi ce ne-a oferit). Ce este mairau, intreaba Beckett, 0speranta care s-ar putea saf iefalsa, sau nici 0speranta?

Oricat de rautacioasa ar fi cu a doua venire, drama lui Beckett este si maidusmanoasa cu material ismul. Fara mila, ea brutalizeaza inima al carei t icai tsurd bate asemenea unei birocratii ursuze care nu exista decat pentru a sementinepe s inein viata. Pe masura ce drama mimeaza siparodiaza pantomima gaunoasa~iparodia obtuza a vieti lor parcurse fara scop ult im, Beckett r idica intrebareacare a def lorat f iecare clipa linis ti ta , meditativa, a lumii pos t-cres tine: cum setraieste 0viata fara sens?

Natang, asa cum ne arata personajele demne de mila dinA~teptiindu-1 peGodot. Viata este prea complicata, prea complexa, prea impanzita de capcane ~i

intorsiituri incxpl icabile si farse neastepta te , pen tru a f i tra it a - in si p rin eainsasi - in orice alt fe l. Cand oameni i nu au nici cea mai vaga idee cu priv ire lascopul existentei lor , cand nu dibuie decat ipoteze diluate cu privire la origini ,cand nu pot face decat speculat ii - des tul de rudimentare - cu privire lace aducemoartea (si logica a rata ca aceasta este cea mai importan ta in trebare, cac i ceurmeaza mortii va dura, fara indoiala, mult mai mult decat viata care 0precede),este uimitor ca oamenii reu~esc sa traiasca chiar ~inatang,

"Nu stiu cine m-a adus pe lume," scria Pascal (gandind cum ar gandi una teu) , "nici ce este lumea, nic i cine sunt eu insumi . Traiesc intr-o nesti intater ibila cu privire la toate acestea. Nu stiu ce este corpul meu, ce sunt s imturi lemele , sufletul meu. Nic i chiar aceasta parte din mine insumi care gandeste cespun ~icare ref lecteaza asupra tuturor lucruri lor s iasupra eiinsas] , nici chiar eanu cunoaste nimic. Vad aceste infricosa toare spat ii ale Universului ca re rnainconjoara s irna gasesc legat de un colt alvas telor int inderi , fara a st i pentru cesunt asezat in acest loe mai degraba decat inaltul, nicipentru ceaces t pic de timpcare mi-e da t sa t raiesc mi-e sorocit la 0 epoca mai degraba decat la alta dinintreaga etemitate care m-a precedat ~idin cea care-mi urmeazal Nu vad decatnesfarsituri din toate partile care rna inghit ca un atom ~i c a 0 umbra ce nudureaza decat 0clipa s iapoi dispare fara intoarcere. Tot ces tiu este ca trebuie incurand sa mor; insa ce nu cunosc deloc este tocmai aceasta moarte pe care n-a~putea-o evita.:"

Nu e tocmai formula unei exi stente implinit e, feri cit e si pl ine de sens, ~itotus i este tot ce poate extrage viata umaria - in ~iprin s ine, traita numai pentrusine - din ea insasi. "Nu putem", scria Francisco Jose Moreno, .nici sa nedescotorosim de cer ti tudinea mortii , n ici sadobandim intelegerea vieti i. :" E denecrezut ca ceva atat de fundamental , ata t de primordial cum este viata, nu-sipoate justifica, cu atat mai put in explica, propria existental

Naste ril e nu sunt de obicei vestit e de un cor luminos de fi inte ce resti . Nu, ,aparem pe lume cu instructiuni, explicatii sau justificari inscrise in cutele trupuluidolofan de bebelus sau decodate din cele mai primitive s tr igate. Pur ~isimplu,intr-o buna zi, ne nas tern, Treptat , devenim constienti de noi ins ine. Durerea,f rica, foamea sunt adesea primele senzati i ale constiintei de sine. Neinvitata,via ta se ingramadeste pe capul celor care nu au ceru t nicioda ta asa ceva, darra rnane totusi difi ci l de inla turat daca e nedorit a si imposibil de pastra t daca edorita, Ni s-a dat ceva ce nimeni nu a cautat, pentru care nimeni nu si-a facutplanuri ~ilacare nimeni nu s i-a dat consimtamantul; nu sun tern siguri ce este, ceII .

II

[ I I I @20 21

Hatiuni ale inimii


11/55

inseamna, ~i n ici macar de ce avem parte de ea; datele sale cele mai reale siimedia te - dure rea , t riste tea, p ie rderea, f rica - raman inexpl icabile. Cu toateacestea, ne agatam de ea cu fervoare, pas iune ~iinst inct , des i, fara exceptie - s iadesea dupa 0lupta mizerabila, amara s izadarnica - 0pierdem oricum cu totii.

Este aceasta viata omului? (Nu cumva e doar un madula r cangrenat , niraleac?)Asteptiindu-l pe Godot imparte realitatea in doua sfere - una dintre ele

mecanicis ta, ateista s imater ialista, in care adevaruri le ireductibile exista doarca ecua ti i matematice in susu l quarc ilo r "jos" si rasuna in simet ria amorala areali tati i supercorzilor ; cealalta - 0 dimensiune spiri tuala care transcendeexistenta uni-stratificata ~iproclama ca adevarul ireductibil nu-si are originea increatiune, ci in Crea tor . In prima sfe ra, omul este mij locul, scopul, apogeul incare culmineaza toate lucrurile; in a doua - Dumnezeu este totul. In prima,omul este subiectul adevarului; in a doua, e doar obiectul, iar intre cele doua seintinde 0prapastie adanca,

Ruptura nu este 0dilema a secolului XX. .Raspundem'' , scr ia Aristotel , "cadaca n-ar mai f ialta substanta in afara decat cele ceconsti tuie natura, Fizica arf istiinta prima. Dar daca exists 0substanta imobila [binecunoscutul sau Miscatornerniscat], st iinta despre aceas ta este anter ioara ~iea trebuie sa f ie Filosof iaprima, care urrneaza a f i~iuniversals pentru ca este prima."

Daca optiunea mecanicista, ateis ta este valabila, raspunsuri le noastre suntlipsite de importanta pe termen lung; sfarsitul este acelasi pentru toti, indiferentcine suntem si ce gandim, ce credem sau ce facem. Daca este valabila a douaopt iune , raspunsuril e noast re cumpanesc cu greutatea vesnic ie i. Daca estevalabila cea dintai, nu vorn afla niciodata ca a fost asa; doar a d~ua ofera sperantaindubitabila a absolutului. '

Intr e cele doua cent re de greuta te se ridica amen intato r 0 ceata groasa.Optiunea unui compromis, unei echil ibrari , unei s inteze hegeliene intre ele la"star~itul istoriei " nu exista in final , cac i nu poate ex ista logic. Intre Atena siIerusalim se intinde 0dis tanta de nes trabatut , Avem de ales f ie una, f ie cealalt i,dar nu pe amandoua - desi amandoua sunt incarcate de ipotecile propriilorpresupozitii, propriilor subterfugii epistemologice, propriilor salturi de credintadincolo de logica goala, osoasa. Nici una nu are 0arhitectura epistemica atat destrans tesuta, atat de desavarsit ambalata siireprosabil centrata, incat chiar siceimai loial i aderenti sa nu seimpiedice de f ire l ibere s isa nu se loveasca de c~lturiaspre. Oricat am fide fuzionati cucredintele noastre si oricat de confortabil~ ar

fi jus tificari lc pc care legasim, ele raman doar credinte - intrevederi subiectivecu fcnornenul, s labe opinii intotdeauna manj ite de ceea ce ni s-a tesut in gene laconceptie sau ceea ce clocoteste ins tomac in momentul gandiri i.

Credinta nu inf luenteaza in cele din urma cu nimic adevarul sau falsi tateaobiectului sau, Oricat ar f ide inf lacarata, pandemica sau incor ij ibila, credintanu poate face adevarul fals sau falsul adevar, Ce este fals nu a existat niciodata,nici macar cand credeam in el patimas; adevarul, in schimb, ramane adevaratmul t dupa ce am incetat sa credem ine l.

Cu cinci personaje deloc demne de invidiat pe 0scena pustie, Samuel Beckettdramatiza dilema cea mai urgent a a Occidentului: Dumnezeu a murit , dar cumramane cuceifacuti dupa chipul Sau? Pentru Beckett , eiraman prinsi intre douacatuse necru tatoa re: (1 ) Hri stos nu aveni t si (2) soarta noast ra t rista pentru canu a venit. lntre 0soarta haina s ialta, omul este ferecat in lanturi din care I ie cuneputinta sa scape. Cum ar putea, cand zalele insele sunt fauri te din reali tate,batute pe nicovala singurelor solutii posibile siinlantuite de logica ireductibila?

"Nu-i nimic de facut", bolboroseste Estragon,? Nu este nimicde facut pentruca nu se poate face - nimic in tr-un Univers fara Dumnezeu, in care dusmanulnos tru neinduplecat s ineclint it nu accepta capitularea s inu iaprizonier i, cinetine sub rafa le de foe nimici tor si grindina de obuze pana ce ziduri le fieca reicelule se naruie ~itot ce este inauntru vlaguieste siputrezeste. Moartea ne este undusman imposibil de vanat s inimicit, caci este alcatuita din ceea cesuntem noi.In universul unistratificat al naturalismului, ce este viata sice este moartea dacanu aceeasi tocana pregati ta altfel? Cei vii nu sunt decat 0versiune pubera a celormorti.

De dinainte de Socrate, cand Protagora spunea "cat despre zei , nu am nici unmijloc de a sti nici ca exista, nici ca nu exista; caci multe sunt piedicile ce ser idica in calea cunoaster ii , atat intunecimea intrebari i, cat s i scurt imea vieti i, "omului'", pana la premisele materialiste ale stiintei mod erne - conceptianatural is ta ce neaga spir itul are 0isto rie lunga (adica se t rage de demul t), darsubtire (adica putini au adoptat-o).Dintre mii de ani, de-abia in ultima suta (chiar mai putin) perspectiva usuraticde subtire dar compact de insulara a materialismului a rasturnat intregul edificiua l gandiri i occidenta le, pe care e rudi tii cul tu rii, sti intei si intelec tului l -au, " ,propovaduit cu fervoarea cruciat ilor indrumullor dejaf , viol s iprada spre TaraSfanta. Conceput in ruinele Revolutiei Cromwelliene din secolul alXVII - lea,zamis li t printre idealur ile arabile ale i luminismului , alaptat de zeita rat iunii,

22 23

nHpU1I1Hie HIIIIIII uuema ctnnuca


12/55

'iI I I I ' 1 ' 1

scol it in saloane le pariziene, ~i incuraja t - chiar j ustif ica t - fara sti re de ceiimpodobit i in vesmintele s tralucitoare ale lui Hris tos, dar ale caror umbre eraude ingeri intunecati sircci, materialismul a ajuns la maturitate de-abia in secolulXX, cand s-a inf il trat lntr-atat in cultura occidentala, incat ar trebui saevadarndin proprii ochi pentru a vedea ce efect a avut asupra mintii noastre.

Vreme de veacuri , oamenii seinjunghiau unii pe alt ii pentru canu puteau saaj unga la 0 intelegere cu privire la ce le va face Dumnezeu dupa ce au fostinjunghiati. Pentruca astazi atat de multi sa sustina atat de sistematic, deliberat~ i st iinti fic ca nu este nici un Dumnezeu care sa ne faca ceva (n ici inainte , nic idupa ce ne injunghiem unii pe altii); mai mult, pentru ca axa unei intregi civilizatiisa f ie deplasata pe aceas ta premisa, trebuie sase fi petrecut 0schimbare radicala,Niciodata pana acum nu a avut loc 0miscare ata t de larg raspand ita , atat deinstitutionalizata ~iatat de fertila intelectual, care sa caute sa explice creatiunea~itoate fundamentele sale (viata, moartea, moralitatea, legea, scopul, dragostea,totul) - fara Creator.

De ce sa ne ba tem capul cu textele ce lor morti cand avem scient ismul celorvi i? Ce ar mai avea de spus Ieremia, Isa ia si Pavel unor oameni care , 0da ta culaptele mamei, au fos t hraniti cu Newton, Einstein s iHeisenberg? Apocalipsanu a fos t abrogata inPrincipia? Cine mai are nevoie caDumnezeu sase miste "pedeasupra apelor" (Geneza 1,2)- Darwin a facut acelasi lucru in H.M.S. Beagle!

Adunat innumere ermetice (nu inpsalmi farapar ti tura), formulat de oamenide stiinta (nu de profeti care zac de mult inmormant), explicat de teorii universal ve-rificabile (nu povestile neanalizabile ale unor culturi infrante), Weltanschauung-ulmaterialist impune 0aura de obiectivi tate, valid are s idemonstrare ce rarnane(eelputin pana acum) de neatins pentru credinta religioasa, Relativitatea restransase bucura de dovezi cu care moartea ~i invierea lui Hri stos nu se pot lauda .

Pe 29 mai 1919, Arthur Stanley Eddington putea sa-si indrepte telescopulspre 0eclipsa ~isa demonstreze ca intr-adevar, inconformitate cu teoria, gravitatiadeviaza lumina. Insa nimeni nu a indreptat vreodata ceva spre cer , spre pamantsau invreo alta directie pentru a demonstra cu 0astfel de obiectivitate validabilaempir ic ca Hris tos este Fiullui Dumnezeu, care lacruce ~i-avarsat sangele pen-t ru ispasirea pacatului . Omul are nevoie de credinta pentru a crede ca "intr-oclipa, intr-o clipeala din ochi, lacea din urrna trambita; trambita vasuna, mortiivor invia nesupusi putreziri i" (1 Corinteni 15,52) sau ca .Dumnezeu i~iaratadragostea fa ta de noi p rin faptul ca , pe cand eram noi inca pacatosi , Hristos amurit pentru noi" (Romani 5,8), dar nu ~i c a "orice actiune este insotita de

rcactiunc cgala in modul ~ide sens contrar" sau caforta de gravitatie dintre douaobicc tc estc invers proport iona la cu pat ratul di stantei dintre cen trele lor degrcutate.

Cifrele (mai ales cand sunt insiruite in formule), poarta cu s ine 0stabilitateinerenta, 0convergenta, 0permanenta cu care cuvintele, fluctuante, grauntoases icapr icioase nu se pot invesmanta niciodata (or icum Ie-am ins irui). Novice,t inerel ~iparohial , Weltanschauung-ul material is t s ti intific a pus s tapanire pevremuri chiar daca funii le sale i luzori i nu numai ca s-au dovedit inadecvate, ciau ~i legat t impul cu noduri ce se desfac t repta t din inerti a p roprii lor ochiurineglijente sidesirate.

Desi s-a inaltat de atatea ori oda triumfului rationalismului stiintific, biruintasa nu s-a alaturat l a nimic in afara de sine si de presupozi tii le sa le dogmatice .Ha ina nu se pot riveste a ta t de bine cum am fost inva ta ti, si cu cat irnb raca maimult timp lumea , cu ata t se rareste si se dest rama, pana ce real ita tea face sa-iplesneasca cusatur ile. Desigur, lumea ne scapara s imturi le ca mater iali tate;desigur, gandirea rationala dezleaga rebusuri si face sa zboare avioanesupersonice; des igur , st iinta a disecat atomul s i a construit naveta spatiala. Sitotus i, aceste fapte nu dovedesc ca material ismul, rat ionalismul si s ti inta detinpotentialul neeesar - nicimacar instrumentele - pentru a explica lntreaga realitate,dupa cum fizica clasica nu poate explica de una s ingura victoria Frantei la CupaMondiala din 1998.

Se simte ceva la Enoch Arden al lui Tennyson sau 'inDon fuan al LorduluiByron, ceva care accede la0dimensiune ' incare nu poate patrunde ceva atat decorpolent, atat de necizelat, atat de planturos ca stiinta, 0dimensiune incare nupoate trece ceva atat de inept , atat de teapan ~iinflexibil ca rat iunea. Ecuatii lereci, moarte, statiee nu pot descrie decat jalnic de inadecvat 0realitate in razrneritapas iunilor, exuberanta ganduri lor si spr inteneala creativitat ii . Cum am puteaexplica printr-un algoritm ardoarea din Regele Lear, printr-o formula - ganguritulunui porumbel , print r-o lege - presimt irea sumbra a lui Van Gogh 'inLan degrdu cu ciori?Teoriile ~iformulele, principiile si legile nu fac stelele sa scanteieze,mierlele sazboare sau mamele sa-si alapteze copii, asa cum cioplirea simbolurilorE = me- pe 0bara de uraniu rafinat nu va duce la 0explozie atomica,

Oricat de marete ar f irealizari le s ti intei in ult imele cateva secole, s -a r is ipitpe drum ceva primordial, ceva fundamental ~iintrinsec omenirii. Intre cuvintelelui Newton: ,,0, Doamnel Eu gandesc dupa Tine gandurile Tale!" ~i ale luiStephen Hawking (titularul catedrei pe care a ocupat-o Newton la Cambridge):

24 25

Rathml ale inimii Dilerna chirnica


13/55II I

"Neamul omenesc nu este decat 0mazga chimica pe 0planeta de dimensiunimodes te, in orbita in jurul unei s tele foarte ordinare, in suburbiile uneia dintresute de milioane de galaxii.:" 0mtreaga dimensiune care nu incapea in eprubetesi nu se putea plia in formule a fost suprimata din natura, retrogradata de larealitate lamit, deplasata din lume in minte. In aceasta noua analiza matematica,cerul- in loc de a fi tronul Cosmosului - a fost facut tandari, iar bucatile s-auparcelat s if ragmentat pana ce nu au mai ramas decat mituri subrede imprast iateprin imaginat ia omului. l ar Dumnezeul care odata domnea in acel ce r se faceacum nevazut de teama - de doua ori inla turat de pe tron (c rea t de creaturil e pecare Elle crease candva).

Dar nu numai sacrul a suferi t dis tors ionari s iretrogradar i pentru a incapea intiparul care in ult ima suta de ani delimiteaza hotarele intregii reali tati , Aspecteintregi ale existentei umane au fost indesate dureros de rationalismul ~imaterialismul stiintific in cutii care le inch id la fel de etans ca mireasma de, , 'ingeri in cu tii de t iga ri. Eti ca si dragostea, ura si speran ta t ranscend nu doartabelul periodic al e lemente lor , c i toa te ce le 112 fa tete a le rea lit at ii pe care lereprezinta tabe lu l. Np, Am, Ar, Xr, Xe , Os, Re, Tc , Cs, Ba, Si si restul de 101-oricat de impecabil reglate sub microscop sioricat de echilibrat proportionate-nu pot explica pe depl in eroi smul , a rta, fr ica , generozi ta tea, al trui smul , ura ,speranta si pasiunea. Daca sustinern ca pot, am face la fel de bine sa punemsemnul egalitatii intre Luciano Pavaroti cantand IIBarbiere di Sivig lia si ragaiala.oconceptie despre lume care i~ilimiteaza siconcepti a silumea larationalism,mater ialism ~iateism stiint if ic pierde tot ce se afla dincolo de ele - adica atat demul t din noi insine , din ceea ce suntem, din ce speram, d in ce nazuim, d in ce neimaginam, din ce ne face savisam, saradem, saplangem, saiubim, sane inchinam,sa traim sisa murim. Mazga chimica nu cugeta la lumi mai inalte, nu nazuiestevesnicia, nu scrie Hamlet , nu plange de durerea a ltora, nu evoca sub limul , nudoreste nemurirea, nu cauta Binele ~i nu iubeste (nici condition at, nicineconditionat). Ca formulele ca chimia sunt 0parte, este sigur; ca sunt totul , esigur ca nu - a crede ca sunt inseamna a te supune celui mai mic si mai ieftinnumitor comun.

Intr-adevar, intr-o lume pur materialista, chimica ~imecanica, cum ar puteaoameni i sa fie responsabil i din punc t de vedere mora l? Daca legi le fizice suntsingurele care ne guverneaza, sun tern asemenea vantului sau combustiei. Oricesocietate intemeiata pe premise pur materialiste trebuie sa-i elibereze pe ucigasi,pe ce i ca re malt rateaza copii , pe hoti , viola tori si pe tot i cei la lti de lincvent i,

pcntru ca suntem asemenea robotilor - si cine poate atribui unei masinariircsponsabili tate morala? Ar fi ca ~i c um am da in judecata un Uzi pentruomucidere. Nici 0societate, cat ar fi de spoita cu mater ialism, nu face loc uneiastfel de non-culpabilitati morale decat printre nebuni. Deci, societatea spune-eel putin implici t - ca daca ar f iadevarat mater ialismul s ti intific, ar trebui saf imzanatici cu totii.

F iecare cultura, f iecare societate respinge material ismul intrans igent,a firmand in schimb ca suntem fiin te cu responsabi li ta te mora la ca re nu suntmanipulate de forte fi zice determini ste imposibi l de contro l at . E evident casuntem insufleti ti de ceva dincolo de ceea ce percepem nemij locit - chiar dacanu stim ce este ~icum func tioneaza , c inumai ca este , ca e real si ca far a aceastanu am fi vii , nu am fil iberi , nu am fioameni.

Kant arata ca actul rat ionari i in sine depases te natura, transcende ernotii le ,triseaza impulsurile ~i uzurpa instinctele. Cum am putea gandi gandurit ranscendente daca nu ar fi in noi ceva dinco lo de natura, ceva mai mare deca tsuma elementelor chimice din care suntern alcatuiti , daca mintea noastra nu arfi ceva mai mult decat ca rne ji lava, pul sand? Poate fi efectul mai mare deca tcauza? Madam B ov ar y a lu iF laubert si Confesiunile lui Augustin nu sunt nimicmai mult decat reactii chimice? Imaginatia nu inseamna decat val uri deneurotransmitatori ce sepravalesc peste fantele sinaptice? Sau ce face creierul,secreta idei pre cum ficatul fiere?

Nu sun tern pietroaie glorificate; diamantul Hope exista, dar nu suntem noiacela. Din noroi, oricat de priceput mestesugit si coafat, nu se poate face 0papadie, un gand avantat sau rasul unui copil. Zece mii de bucati de sticlascl ipitoare - oricat de precis ar f i taiate, maiestri t imbinate ~if in fuzionate - nupot face un fluture sadanseze invant; nu pot face nici dansul, nici rnacar vantul.Nu po t face un fluture putrezind pe 0frunza, nici putrezirea, nici macar frunza.Toate combinatiile, proportiile siaranjamentele a tot ce spun stiinta, rationalismul~imaterial ismul ca sun tern noi nu poate face din nici unul dintre noi nici erou,nici iubit ; insa, dat f iind ca unii dintre noi sun tern una sau alta sau arnandoua,inseamna ca s ti inta, rat ionalismul s i material ismul nu sunt suf icient de largi ,emancipate siimaginative ca sapoata cuprinde lumea, ~icu atat mai putin spiritulomului, in ciuda infumurar ii cu care se mandresc ca pot.

"Ceea ce nu ne poate spune stiinta," spunea candva Bertrand Russellascultatorilor postului de radio BBC, "omenirea nu poate cunoaste.?'?

Ser ios? Inseamna ca nu putem cunoaste dragostea, nu putem cunoaste ura,nu putem cunoaste mila, nu putem cunoaste binele sau raul sau fer icirea sau arta

26 27 Hatiuni ale inimii Dllerna chimica


14/55

IIi ;I'II

!I' ; i l

I ' l l1 1 1 1 ~ I II

sau transcendenta sau credinta, sau eel putin nu Ie putem cunoaste decat cavar iante de indigest ie , hiperclorhidr ie ~ivar ice, lnsa pentru ca le cunoastem caceva mai mult de atat, ceva mai maret , ceva mai sublim, inseamna ca 0conceptiedespre lume ca cea a materialismului stiintific, care afirrna ca nu le putemcunoaste, este evident inadecvata, caci ne reduce lanimic mai mult decat monstruldin Frankenstein de Mary Shelley, "omul" creat numai prin mijloacele omului.

Matematicianul David Berlinski scria: .Predomina totusi - ~ipredomina demultii vreme - presimt irea ne lini stitoare ca viziunea unui univers pu r fiz ic simaterial ramane incornpleta; nu poate cuprinde faptele familiare dar deneinlaturat ale vieti i de zicu zi."! '

Scientismul ~imaterialismul nu-si pot justifica nici macar propria existenta,cu atat mai putin a tuturor celorlalte lucruri. Matematicianul austriac Kurt Godela aratat cii niciun sistem de gandire, f ie elchiar s ti intific, nu poate f i legit imat denimic din interiorul sistemului. Trebuie sapasesti in afara sistemului, sa-lprivestidintr-o perspectiva diferita, mai mare ~imai larga, pentru a-I putea evalua. Altfel,cum se poate judecax, candx este tocmai cri teriul folosi t pentru judecare? Cumar putea oamenii sastudieze cu obiectivitate actul gandirii cand nu au ladispozitiepentru aceasta decat actul gandirii? Ar f imai usor sate descalt i in t imp ce alergi.

Vrcme de sute de ani, ratiunea a domnit ca imparat epistemologic alOccidentului, unicul cri teriu pentru judecarea adevarului, monarhul al caruicuvant era adesea considerat dogma, crez s i lege. Insa care era cri teriulfolosi tpent ru a j udeca ra tiunea? Ratiunea insa~i, far a indo iala! Caci ce al tceva s-a rputea folosi pent ru a judeca ratiunea , daca nu rat iunea insasi? Insa a j udecaratiunea prin ratiune este ca definirea unui cuvant folosind in definitie chiar acelcuvant. Este 0tautologie, iar tautologiile nu dovedesc decat prea putin sau nimic.Cat defascinant este atunci faptul caratiunea insa~i - temeiul gandiri i s imai alesalgandir ii modeme - nu poate f ivalidata!

Problema cu care se confrunta scientismul simaterialismul este: cum putempasi afara dintr-un anum itsistem intr-un alt referential, mai larg, cand acel sistemi~ipropune sacuprinda el insusi intreaga realitate? Ce seintampla cand ajungemlacapatul Universului? Ce se afla dincolo? Daca ar f iun referential mai larg dincare sa-l putemjudeca (poate Dumnezeu?) , inseamna ca s is ternul in s ine nu armai f iatotcuprinzator , asa cum se lauda adesea ca este material ismul st iint if ic ,

.Pe scurt ", scria omul de stiinta Timothy Ferri s, "nu exist a ~inu va existaniciodata 0 explicatie s ti intifica a Universului completa s icuprinzatoare, caresa-si poata dovedi valabilitatea.''" Cu alte cuvinte, chiar stiinta simaterialismular trebui mereu primite pe baza ... credintei.

Cum? E coput inti i ca l imi te le ine rente ale st iinte i in sine sa faca necesa racrcdinta? Dar credinta, convingerea asupra unor notiuni nedemonstrabile, nuera in afara prevederi lor s ti intei, al carui scop declarat este sadovedeasca em-pi ric ce are de dovedit? Conceptul de credin ta nu este 0 rama~ita dintr -o eraindepartata, mitica, pre-rationalists, pre-stiintifica?

Pentru ca stiinta are la baza materialismul, ea implica (eel putin in modipotetic) ca totul ar trebui sa f ie accesibil exper imentului ~ivalidar ii empir ice.Intr-un Univers sti int ifi c, mate ria li st , in mod idea l nu ar trebui sa fie loc decredinta, insa chiar natura acestui Univers 0face necesarii. Ce paradox! Acelasis is tem care reneaga credinta prin cuvinte 0implica in mod inerent . Asadar, inWeltanschauung-ul materialist ~i st iint if ic troneaza potentialul pentru cevadincolo de el, ceva in afara lui , ceva care explica de ce dragostea inseamna maimult deca t endorfine, e tica mai mutt deca t fiz ica ~i f rumosul mai mul t deca tmaternatica. Poate ceva ... divin?

1 Samuel Beckett, Asteptdndu-l pe Godot. Bucuresti, Editura Univers, 1970, p. 192 Idem, p 773 Idem, p 924 Blaise Pascal, Cugetiiri. Bucuresti, Editura Stiintifica, 1992, p. 2955 Francisco Jose Moreno, Between Faith and Reason. NewYork, Harper Colophon Books,1977, p . 7 Aristotel, Metafizica, Bucuresti, Paideia, 1998, p. 787 Beckett, op. cit., p. 20B From Thalesto Plato, ed. T.V. Smith, Chicago, University of Chicago Press, 1956, p. 609 Citat in David Deutsch, TheFabricof Reality.New York, Penguin Books, 1997,p. 177, 178III Citat in Ted Peters, "Science and Theology: Where Are We?"Journal of Science andReligion, 31, nr. 2 (Iunie 1996) . Vezi www.templeton.org/scince/jun962.asp11 David Berlinski, The Advent of the Algorithm. New York, Harcourt, 2000, p. 249, 25012 Timothy Ferris, Coming ofAge in the Milky Way. New York, Doubleday, 1988, p. 384

28 29 ~ulturl cuannce
http://www.templeton.org/scince/jun962.asphttp://www.templeton.org/scince/jun962.asp


15/55

Salturi cuantice

Marcu aminicstc 0 noaptc pC Marca Galilci i cu Isus. .Dupa ceau dat drumulnorodului , ucenici i L-au luat in corabia in care se afla, s iasa cum era. I rnpreunaClI El mai e rau si al te corabi i. S-a sta rnit 0 mare fur tuna de van t, car e aruncavaluril e in corabie, a~a ca mai ca se umplea co rabia. Si El dormea la carrna pccapatai, Ucenieii L-au desteptat ~ii-au zis: 'Invatatorule, nu-ti pasa ca pierim?'El S-a scula t, a certat vantu l ~ia z is rnar ii: 'Tac i! Fara gura!' Vantu l a stat si s-afacut 0 l in is te mare. Apoi le-a zis : 'Pentru ce sunteti a~a de fricosi? Tot n-aveticredinta?' l-a apucat 0mare frica ~iziceau unii catre alt ii : 'Cine este aeesta de 1 1asculta ehiar s ivantul ~imarea ? '" (Mareu 4,36-41).InEvanghelia dupa Matei , dupa eePetru afost interogat daca Invatatorul sauplateste darea pentru Templu, Isus a spus pesearului: " . .. du- te lamare, aruncaundita ~itrage afara pestele care vaveni intai , deschide-i gura ~ivei gas i in ea 0rubla pe care ia-o s ida-le-o lor , pentru Mine s ipentru tine." (Matei 17,27).

Patru relatari, prezentate de patru seriitori, ~itotusi in fieeare Isus arata eeeaeeaf lase Constantin Levin - eaadevarul este mai bogat , mai adanc, mai grandiosdecat ar lasa sa se intrevada rat iunea ~iea a-t i l imita concepti a despre reali tate larat iune este ea ~icum ti-ai l imita concepti a despre muzica latobele bongos. Prineuvintele Sale ( iar prin fapte, eu ati lt mai mult), Isus ne-a dezvaluit privelist i eedepasesc eu mult bigotismul epistemologie al bunului sirnt, a dat pe fata tinuturiin care logic a s iratiunea sunt la fel de uti le ea limbajul semnelor printre morti ,~ia desfasurat dimensiuni nu doar mai rnarete decat axiomc1e noastre, dar care,eu 0 ironie infinita, le iau in r as naivitatea si ridieola lor pretentie deirevoeabilitate.

Totusi , de un secol , f izica face acelasi lucru , insa mai fa ra mi la deca t I sus -abroga eele mai fundamentale sirezonabile premise eu privire larealitate. Rareori,sau ehiar niciodata, eeea eea spus s ifaptuit Isus nu a ingramadit atatea persiflar iinteleetuale sizeflemele cerebra le asupra notiunilor noastre de logica, ratiune ~irealitate cate au indesat relativitatea (restransa sigeneralizata), fiziea cuantica siteoria supereorzilor in ult ima suta de ani . In contras t eu lumea natural a, lume incare intalnirn t imp relat iv , quarci, spatiu eurbat, unde de mater ie, universur i euzeee dimensiuni, lume caracterizata de prineipiul de ineertitudine al luiHeisenberg, de prineipiul nelocalitat ii , de exper imentul eu doua fante, de undede probabilitate, de WIMP, neutrino ~i d e interpretarea in mai multe lumi -lumea supranaturala ( lumea pe care Isus a dezvaluit-o intr-un mod unie) pareaproape intuitiva, daca nu ehiar lesne de erezut.

Gand iti -va , sp re exemplu, l a teoria cuant ica, una dint re ramuril e eele maidemonstrate, s tudiate s i aplieate ale f izieii mod erne. Fizieianul Paul Davies

[Capitolul 3]

Am cautat raspuns la intrebarea mea," spunea Tolstoi prin gura luiConstantin Levin in Anna Karenina. "Dar raspunsul nu mi-l putea dagandirea, care nu e pe masura aeestei probleme. Raspunsul mil-adat ins~i viataprin cunoasterea, din par tea mea, a binelui ~ia raului, lar cunoasterea aeeas tan-arn dobandit-o prin nimie, eirni-a fos t data, ea ~icelorlal ti oameni, rni-a fos tdata, fiindca n-a~ fiputut-o lua de nicaieri.

Cum am ajuns aici? Am ajuns oare euratiunea lainvatatura eatrebuie saimiiubese aproapele ~isa nu-l sugrum? Mi s-a spus asta in copilar ie ~ieu am erezutbueuros, pentru eami se spunea eeea ee aveam in suflet. Dar c ine a deseoperi tasta? In nici un eaz, ra tiunea . Rat iunea a deseoperi t lupta pcnt ru exi stenta silegea care porunceste sa sugrum pe toti aeeia care-rni impiedica satis faeereadorintelor. Asta -i eoncluzia ra tiunii , Ra tiunea nu putea deseoperi iubirea deaproapele, f iindca asta nu e rational.":

la r iubirea de ap roape le nu este niei pe departe totul . Evanghel istu l loanscr ie ea dupa ee Lazar a murit s ia fos t ingropat intr-o pes tera s igilata eu0piatra,. Jsus a zis : 'Dati piatra la0parte.' Marta, sora mortului, l-a zis:'Doamne, miroasegreu, caci este mort de patru zile' . Isus i-a zis : 'Nu ti-arn spus ca daca vei erede,vei vedea s lava lui Dumnezeu?' Au luat dar , piatra din loeul unde zacea mortul.SiIsus a r idieat oehii in sus s ia zis: 'Tata, I ti rnultumesc ca M-ai ascult at. S tiamc a totdeauna Ma asculti , dar vorbese astfel pentru norodul care s ta imprejur, easa creada c a Tu M-a i t rimis.' Dupa ee a z is aeeste vorbe, a strigat eu glas tare :'Lazare, vino afara!' S imortul a ies it eu rnainile ~ipieioarele legate eu ta~ii depanza s ieu fata infasurata eu un stergar . Isus le-a zis : 'Dezlegati- l ~ilasati-l samearga." ( loan 11,39-44)

In Evanghelia sa, Luea spune ea .Jsus era intr-una din cetat i, S i iata ea un omplin de lep ra, cum L-a vazut , s-a aruneat eu fa ta la parnant , L-a rugat ~i l -a z is:'Doamne , daca vrei , poti sa rna curatesti .' Isus a int in s mana , S-a atins de el ~ii-a zis: 'Da, voiese, f ii curat it !' Indata, l-a lasat lepra." (Luea 5,12-13).

30 31

a um a e uumu Salturi cuantice


16/55

i'II1 , 1 . 1

' I " I . !:iI'!

scria: "Teoria cuantica este inainte de toate 0 ramura aplicat iva a f izicii s i, caatare, a avut un succes rasunator , Ne-a oferi t laserul , microscopul electronic,tranzis torul, supraconductorul s ienergia nucleara. Dintr-o s ingura lovitura, aelucidat legaturile chimice, structura atomului sinucleului, transmisia eleetrici-tat ii , propr ietati le mecanice s i termice ale corpuri lor solide, r igiditatea s tele lor' inurma colapsului ~i0serie de alte fenomene fizice importante. Cu alte cuvinte,teoria cuantica este, prin aplicatiile sale de zicu zi, 0disciplina extrem de practicasustinuta de nenumarate dovezi, nu numai prin dezvoltarea de tehnologie pentrucomert, ci siprin experimente stiintifice rninutioase ~imigaloase. '?

Intrebarea nu este daca mecanica cuantica este reala sau daca functioneaza;nu incape indoiala ca asa este. In schimb, se pune intrebarea: de cefizica cuanticanu numai ca face tiindari imaginea despre lume pe care 0avea de secole omenirea,cimai ~ireimbina cioburi le intr-un tablou atat de bizar , incat mintea noastra nicinu a conceput l imbajul care sa il explice?

Spre exemplu, celebrul experiment cuan tic cu doua fante da 'inv il eag maibine ca orice altceva cat este de obtuz omu!. Cand aruncam 0piatra intr-un lac,pe apa apar cercuri concentrice. Daca acestea tree prin doua deschizatur i intr -undig care desparte acest l ac de un al tul , va luri le dau naster e, de cealal ta parte adigului , unui t ipar de valur i mai mid. Daca cele doua deschizatur i sunt suf icientde apropiate, valur ile mid care ies prin acestea se contopesc s icreeaza 0figurade interferenta dis tincta ' inapa aflata de cealalta par te a digului .

Acelasi luc ru se intampla cand print r-un paravan tr ee raze de lumina . Iaunastere micivaluri, iar daca fantele sunt suficient de apropiate, undele seintalnescde cealalta par te a paravanului , creand, asemenea apei, 0figura de interferentacaracteristica de cealalta parte a paravanului, de data aceasta pe 0placa fotografica.Acest model de interferenta ia forma unor linii de lumina si intuneric - unmodel dungat.

Dar prin fante se pot trimite nu numai raze de lumina, cis ipart icule, fotoni,unul ca te unu!. Daca 0 fanta se acopera, ia r prin cea la lt a se lanseaza fotoni,acest ia seingramadesc de cealalta par te a fantei, de parca arf ipietre aruncate unacate una print r-o gaura 'inz id. In sa , daca 'in t imp ce se arunca pie tre prin tr-ogaura, se deschide 'inzid 0 a lt a, 'in a fara t raiec toriei urmate de p iet re, a douadeschizatu ra nu ar influent a cu nimic comportamentu l pie tre lor; acestea s-aringrarnadi tot sub prima, fara sa 0 ia ' inseam a pe 0a doua.

Acum urmeaza par tea interesanta. Daca se proiecteaza fotoni unul cate unulp rin prima fanta si se deschide a doua fan ta (in afara t raiec toriei fotonilor), a

d Ol la f an !a ur ! rcbui S; I nu afcctczc cu nimic comportamentul fotonilor. Fotonii,ca ~ipic! rclc, s-ar ingramadi tot sub prima deschizatura, Corect?

Grcsit! Daca, in timp ce se proiecteaza fotoni unul cate unul prin primafanti!, sedeschide a doua, de cealalta parte a paravanului seformeaza 0figura deintcrferenta! Apare acelasi model care ar f i luat nas tere daca arf i trecut raze delumina prin ambele fante, creand proprii le unde care sase contopeascii intr-of igura de interferenta a undelor . Numai ciinu-i deloc asa; seproiecteaza cate unsingur fo ton printr-o singura fanta , Este ca ~icum am arunca p iet re doar prinprima gaura, dar e le ar incepe sa se adune ~isub a doua!

Fotonii sunt propulsat i, ca s i inainte, unul cate unul prin prima fanta. Nu s-aschimbat nimic altceva, a aparut doar a doua fanta, care din perspectiva logica,rezonab ila, a bunului simt nu ar trebui sa afecteze fotoni i cu n imic mai multdecat afecteaza pietrele. Fotonii, ca ~ipietrele, ar trebui sa seingramadeasca subgaura prin care sunt aruncati, fara sa0iain seama pe cealalta. Dar nu seintamplaa~a; 0data deschisa a doua fanta, fotonii dau nastere unei figuri de interferenta-o serie de linii luminoase ~i intuneca te - de cealal ta parte a paravanului , fap tbizar ~iinexplicabil ce r idica multe intrebari cu privire lanatura reali tati i.

In primul rand, cum au ,,~t iut " (daca se po triveste un asemenea c~vant)fotonii ca s-a deschis 0a doua fanta? Cum poate uns implu foton (enti tate consi-derata .Jipsi ta de constiinta") saf ie .cons tient' ' de a doua fanta s isa reactionezefata de ea? "S-ar parea," scrie Gary Zukav 'incarte a sa The Danc~g WuLi Masters,"c ii fo toni i din experimentul ce lo r doua fante 'st iu' cumva daca s-au desch isambele fante ~ise cornporta ' inconsecinta."

Intr-un fel sau aitul, nimeni nu stie ' ince fel (desi fizicienii au lansat presupu-ner i de-a dreptul incredibile), fotonii pot "sa-~i dea seama" cas-adeschis a douafanta.

In aldoilea rand, 0data ce ,,~tie" cii s-a deschis a doua fanta cum reuseste unsingur foton sase despice (din nou, oare am folosit cuvantul potrivit"), sa~a;eascaa doua fanta, ~i sa treaca prin ea (si prin prima fan ta) 'inacelasi timp (daca, defapt, asta face)?

Si 'incele din urma, cum st ie fotonul unde sa se aseze in f igura generala deinterferenta? Cum stie ca, datorita celei de-a doua fante, trebuie sa se proiectezepe placa fotog rafica sub forma unei unde? Cumva, fo tonul trebuie nu numai sastie cii s-a deschis a doua fanta si sa treaca prin ea, dar si sa 'i~igascasca locul 'inmodelul de interferenta a undelor de pe placa fotografica.

Ii i, ,

32 33 Ratiuni ale inimii ~ n cuarmce


17/55

.Desi fiecare foton plead la drum ca parti cula", scria astro fiz icianul JohnGribbin, , ,~iajunge lades tinatie ca par ticula, totus i pare saf i trecut deodata prinambele fante, saf i intrat in interferenta cu el insus i, ~isa f icalculat exact undetrebuie sa se aseze pe film ca sa asigure contributia sa infima in modelul deansamblu. Acest comportament ascunde doua taine. In primul rand, cum treceun singur fo ton prin doua fante deodata? In al doi lea rand, chia r daca reusesteaceas ta scamatorie, cum 'st ie ' care este locul sau in mode lui de ansamblu? De cenu urmeaza f iecare foton aceiasi traiector ie pentru a ajunge in acelasi punct decealalta parte'r'"

Exper imentul celor doua fante, care ofera bunului s imt toata s iguranta dincosmarul unui caine nebun (fotoni i nu pot fi "con~tient i" de nimie , cu atat maiputin de numarul de fante dintr -un paravan!) , duce laceea cef izicienii numescnelocalitatea, 0alta fateta a naturalului care face ca supranaturalul sa para, princomparatie, banal , chiar plict is itor . ("Cine nu este socat de teoria cuantica" ,scria pionierul mecanicii cuantice, Niels Bohr, "nu a priceput-o.")

Doi fotoni eliberati de un atom se despart . Nu are importanta distanta dintreei. Are irnportanta, insa, faptul ca 0data cespinul unuia dintre fotoni este observat(luati aminte la cuvantul observat), spinul celui de-al doilea va incepe imediat-mai repede decat viteza luminii - sa seroteasca in sens opus. Inchipuit i-va douab ile de b ili ard , una in Belgrad, al ta in Sydney . In clipa incare cineva observa ince sens se rotes te cea din Belgrad, cea din Sydney se rotes te in sens opus!

Dar ~a ceva este imposibil. Cum arputea observarea unui obiect sa-lschimbe?Mai rau, cum ar putea observarea unui obiect saschimbe un altul , mai ales unulatat de indepartat , si asta mai repede decat vi teza luminii? (Oare Einstein nudemonstrase ca nimic, nici macar inforrnatia, nu poate depasi viteza luminii?)Si totusi, desi sfideaza tot ce ne-au inva tat vreme de secole logica, r atiunea simodul nos tru de a intelege reali tatea cu privire la lumea aceas ta, nelocalitateaeste 0caracterist ica incontestabila a lumii cuantice, lume dupa ale carei legi iaf iinta tot ce este f izic. Cand cineva observa un aspect alace lei lumi, de indata seschimba un a lt aspect - indif erent de di stanta dint re ele. Privi ril e indrepta teasupra bilei de pe masa de bil iard din Belgrad 0schimba pe cea din Sydney.

.Aceasta este bizareria cuanticii," scria profesorul siautorul Timothy Ferris."A interfera cu 0parte a unui sistem cuantic altereaza rezultatele observate intr-o al ta parte , chiar daca sistemul a fost extins la d imensiuni co losale ... E ca sicum lumea cuantica nici nu ar fi auz it de spa tiu - ca sicum, in tr-un fel ciuda t, seconsidera a fi toata in acelasi loc deodata."?

Ferri s Ioloscstc tcrmcnul "a intcrfe ra", Prin aceasta vrea sa spuna pur sisimplu "a obscrva" sau "a rnasura" ~inimic mai mult - ceea ce ne duce la un a ltaspect allumii cuantice care face imposibilul de netagaduit, aspect cunoscut ca.Jnterpretarea de laCopenhaga", incare se rastoarna bariera ce desparte subiectulde obiect (daca ea a existat vreodata) . In lumea cuantica, un .Jucru" (nu este eelmai bun cuvant) nu exista cu adevarat pana ce nu ilobserva c ineva: a tunci sinumai atunci, devine "real" (un alt cuvant necorespunzator pentru descr iereafenomenelor cuantice) . Pana ce este observata - adica, pana ce se uita cineva laea sau 0masoara - aceasta "entitate" subatornica "exista" intr-o stare fantomaticadenumita .functi e de unda", ca re se .prabuseste" in chipul unei par ticule dacaeste observata sau masurata.omoneda, asezata pe masa, este f ie ban, f ie sterna, oricum te-ai uita laea, nu?Cand incele d in u rma se u ita la ea cineva , vede numai ceea ce era deja acolo, fi ebanul , fie ste rna , nu? Faptul ca rnoneda a fost observa ta nu Iischimba pozitia,nu? Tine de bunul simt, nu?

Nu! Cel putin nu la nivelul cuantie. "Moneda" (0 "particula" subatomic a,cum arf i un foton sau un electron) , nu este nici ban, nicis terna, ci"exista" intr-os tare nelarnuri ta pana cee observata sau rnasurata. De-abia atunci, dupa ce a fos t"viizuta" (inca un cuvant neadecvat), se "prabu~e~te" sub chipul unui lucru real( fie ban, f ie s terna) . Pana la ace a masuratoare sau observatie era 0 functie de" " ,unda" sau 0"unda de probabili tate" - .ceva'' care "es te" dar nu are "realitate",ceva care "este" s i in acelasi t imp "nu este" .

Po triv it interp retari i de la Copenhaga, in lurnea cuant ica, subiectul- prinsimplul ac t al obse rvar ii - devine cornplet ant rena t in obiec t, fapt nu tocrnaiintuit iv cu priv ire la real ita te . Bunul si rnt stato rniceste exi sten ta lurn ii si alucruri lor in lume independent de observarea lor . Mor~antullui Tutanka~on ,des i ascuns ochilor omului mii de ani , exista (presupunem noi) inainte sa f ifos tdescoperi t de Howard Carter in 1922. Si totus i notiunea de reali tate obiectiva, , ,independenta de observatie, pare a nu se putea aplica nici la nivelul eel maielernentar al materiei accesibile. Intrebarea pe care si-o puneau filozofiiidealisrnului (curentul filozofic care sustine ca realitatea salasluieste in minte sin ica ie ri altundeva) - dad un copac care se prabuseste in pa'dur~ face zgornotchia r daca nimen i nu ilaude - capata, eel putin in lurnea cuant ica, rna i multaper tinenta decat s i-ar f i inchipuit cei ce au formulat-o (chiar s i in clipele lor demaxima specula tie in fantezia idealista).

34 35

r a ruru a e rrnmu OUlllIl1 \II1..Ulll.,",V


18/55

Asa cum am aratat, inexperimentul celor doua fante, cand sedeschid ambelefante, se forrneaza de cealalta par te a paravanului 0 figura de interfe renta aundelor, chiar daca fotonii sunt proiectati, unul cate unul, printr-o singura fanta.Sitotus i daca se folosesc detectori de fotoni laf iecare fanta pentru a detecta princare din e le t ree foton ii, figura de intc rferenta piere fa ra urma, ia r fo toni i seingramadcsc ca pietrele sub prima gaura - asa cum se intampla inainte sa sedeschida cea de-a doua. S-ar parea c a fotonii , ,~tiu" (iarasi, ce alt cuvant am puteafolosi? ) casunt detectat i si , ca urmare, .funct ia de unda" (star ea incare par a fiinaintea detectari i) se stingc, i ar figura de inte rferenta nu mai apare pe placafotografica. Daca detectorul este asezat doar launa din fante - chiar a doua fanta(desi fotonii sunt proiec tat i prin prima fanta ) - .func tia de unda" tot se stinge ~ifotonii se ingrarnadesc sub prima fanta, Intr-un fel sau altul, fotonii care treceauprin prima fanta s i-au "dat seama" ( inainte de a ajunge lafata locului) cacinevaseuita laa doua fanta si ,pr in urmare, s -au purtat capar ticule si nu ca unde. Dacaraman deschise ambele fante, dar nu se asaza laniciuna detector - nimeni nu "seuita" - se desfasoara din nou figura de interferenta de cealalta par te. De indata cee detectata, insa, f igura de unde se face nevazuta.

Interpretarea de la Copenhaga nu este decat un singur exemplu in careincredibilul incearca sa explice ce este cu neputinta de explicat. Mai sunt ~ialtele. Potrivi t interpretar ii in mai multe lumi, universul se scindeaza constantin copii identice cu s ine, cu exceptia rezultatului f iecarei observati i cuantice.Intr-un univers , . rnoneda" cuantica e ban, in altul s terna. De fiecare data cand unfizician se uita daca un foton este par ticula sau unda, intregul univers se divide ~ialcatuieste 0e lena parale la , In fiecare univers se afla un laborator ident ic , cuechipa~ent identic, f izicieni identici, ~iSoare, s tele, Luna s i galaxii identice.In tr-unu l dint re aceste univer suri fi zicianul vede unda , in a ltu l part icula . Cuaceasta unica deoseb ire cuantica, aceste lumi paralele sunt c6p ii exacte unaalteia. De fapt, de f iecare data cand universul este confruntat cu 0decizie de luatla n ive l cuantic, el se sc indeaza pent ru a alca tui atatea copii ale sale cate suntnecesare pentru ca fiecare optiune posibila la nivelul subatomic sa devinarealitate; cu alte cuvinte, alaturi de mica noastra felie de realitate exista trilioanefara nurnar de universuri paralele (de aici si numele de interpretarea in maimulte lumi). Oricat de neverosimil pare, multi fizicieni ~icosmologi au acceptataceas ta interpretare (sau una dintre diversele sale versiuni) pentru ca, dupa cumspunea un fizician de laOxfo rd: .Aceasta este exp licat ia - singura care poate fisustinuta - unei realitati remarcabile sicontraintuitive."?, ,

i ra! ional? l logic? Cu ncputinta de crezut? Dincolo dejudecata sanatoasa?I';IIT;' am mai auzit accstc invinuiri ; dar erau aduse crest inis rnului , nu s ti intei,i\ici InS[1 nuvorbim de crestinism, nicide religie sau de ceva intemeiat pe autoritatidin vcchimc sau pe revelatie divina, Vorbim de ~tiinta - mai exact, fizicamoderna, studiul terifiant de concret alfenomenelor fizice, cercetarea realitatii,validata empiric ~ifundamentata materna tic - dar ceea ce a produs ea incordeaza,forteaza si int inde creierul in asa chip tnca t c restinismul pare, prin cont rast ,aproape mate rna tic . Se poate sustine ca este mai "rat iona l" sa c rez i in ceea ceapostolul Pavel a numit .riebunia" Evangheliei decat in ceea ce fizicienii numesc"absurditatea" teoriei cuantice.

"Nu poa te fi decat un singur remediu", scrie fiz ic ianul Roland Ornnes cuprivire la efectele f izicii cuantice asupra gandiri i, s ianume "sa inventarn un noumod de a intelege.:" Ori aceasta, ori sa acceptam faptul ca modul actual de aintelege nu este suf icient de amplu pentru a cuprinde aspectele pur f izice (cu atatmai putin cele spirituale) ale realitatii. Referindu-se larealitatea cuantica, Ornnesscr ia: .Aceasta teorie penetreaza reali tatea la0adanci rne lacare nu ne mai potduce s imturi le noastre. Legile sale sunt universale, s i s tapanesc asupra lumiiobiectelor care ne sunt atat de familiare. Noi, cei care locuim inaceasta lume, nuputem sa ne impunem propria viziune peste aceste legi arogante, ale carerconcepte par a izvori dintr -o ordine mai inalta decat cea care reiese din lucruri lepe care Ie putem atinge, vedea ~i rosti prin cuvinte obisnuite."? Parca ar scriedespre credinta sireligie, nu despre stiinta.

" insa ceea ce este cer t" , scr ia f izicianul Brian Greene, "este cii indiferentcum ai interpreta mecanica cuantica, ea demonstreaza categoric ca Universuleste intemeiat pe principii care, din punctul de vedere alexperientei noastre dezicu zi, sunt bizare.""

Si nu doar in lumea cuan tica -Iumea celor nernasurat de mic i - mate ria luleste mai viclean decii t mentalul. Lumea rnacroscopica, lumea de care suntemconstienti, pe care 0cunoastern, pe care 0vedem, simtim siintuim, tot a~a este,dar in a lt chip .

Saluam, spre exemplu, notiunea de timp, una dintre manifestar ile cele mai"cuprinziitoare" ale realitatii. Timpul este a patra dimensiune, unita cu lungimea,liitimea siadancirnea (spatiul) intr-o singura entitate denurnita "spatiu-timp".Timpul este (sau eel putin pare a f i) pes te tot ; tot ceea ce cunoastern pare a existain t imp. Este greu de inchipuit cum ar putea exista ceva - s tele, galaxii , quasari ,

36 37

. _ ....u11.1111 Solturl cuontlce


19/55

tot ce ex ista -in afa ra t impulu i. Orice ar fi t impul ~io ricum ar funct iona, este"mare". izhi lor de clcrncntar si f lagrant de evident , incat este extraordinar de uluitor ca

1111 toti cei in varsta de peste 8 ani II s esizeaza au tomat si intuit iv inca din Ant i-chitute. T impul incetineste cu cat te deplasezi mai repede, iar aceasta intr-unmod proport ional care face ca lumina sa aj unga to tdeauna la t in ta cu 300.000krn/s, oricare a r fi deplasarea uni forma a celu i ca re 0observa sau 0mascara.Desi Martin se deplaseaza cu 100.000 krn/s spre raza de lumina, pentru el 0secunda ( la viteza lui) incetineste atat cat sapermita razei de lumina sa ajunga lael cu 300.000 km/s.

De fapt, este chiar mai s implu, caci nu doar t impul incetines te, ciorice r iglade masura t ~io rice di spozi tiv folosit pen tru a masura lumina se micsoreazaproport ional cu viteza, asigurand constanta vitezei luminii fata de s is temul derefer inta, Daca Martin s-ar deplasa mai repede, t impul ar Incetini ~imai mult,ia r rigla sa de masurat s-ar scurta ~imai mult - exac t ata t ca t este nevo ie pent ruca lumina sa aj unga la e l tot cu 300.000 krn/s.

Schimbarea nu tine de ceas, ca ~icum viteza i-ar afecta cumva rotitele, parghiilesi cadranul . Timpul in sine , ~ iasadar tot ce a re loc in t imp - cum ar fi func tii lecreierului lui Martin, bataile inimii, fluxul de oxigen laplamani, clipirea ochilorsi t ic -tacul ceasu lui sau - toate ince tinesc pentru ca timpul in sine a incet ini t.Pentru Martin, nimic nu seschimba, totul este normal- totul a incetinit perfectproport ional cu toate celelal te pentru di t irnpul ins ine, fata de el~isistemul saude referinta , incetineste. Pent ru observatorul ca re sta pe loc si-l priveste peMartin in rniscare, ar parea catot ce face Martin (miscar ile sale, vorbirea, chiartic-tacul ceasului sau) este taraganat, incet, caci pentru acest observator timpul-t impul incare exista el ( in cont rast cu t impul in care exi sta Martin) - t rece mairepede decat pentru Martin.

Acest fenomen, denumit teoria relativ itii t i i restriinse, arata ca natura, la unnivel fundamental ( timp si lumina), s tr iveste logica, rat iunea ~ibunul s im!-ins trumentele cu ajutorul carora oamenii s i-au cladit majori tatea s tructuri lorepistemice moderne, ceea ce dovedeste cat de subrede pot f i aceste s tructuri .Ideea nu este ca ar tr ebui sa ne dez icem de logica sau ra tiune; nu am izbuti . (Arinsemna sa ne retractarn propria dez icere , cac i cum alt fel am putea comb atelogica ~iratiunea decat tot prin logica ~iratiune"). In schimb, folos ind logica,rat iunea ~ibunul simt , anal iza rn experimentu l cu doua fante, ne local it atea ~irelat ivi tatea r estransa, si po rnind de la toa te acestea admitem pur si simplulimitele logicii , rat iunii s ibunului s imt - atata tot .

Acum, daca Mar tin sta pe loc si de el se apropie un tren cu 100 de k ilometripe ora , Martin ~i t renul se vor intalni l a 100 de ki lomet ri pe o ra. Daca Mart inalearga spre tren cu 20km/h, Martin ~itrenul se vor intalni la 120 de kilometripe ora . Daca Mart in fuge cu20 km/h in aceeasi di rec tie incare se misca trenul,trenul va trece pe langa el cu 80 krn/h. Simplitatea f izicii clasice, s implitateabunului simt, nu?

Daca Martin sta pe loc si se indreapta spre el 0 raza de lumina cu 300.000krn/s , lumina ajunge la el cu 300.000 krn/s . Daca Martin se indreapta spre razade lumina cu 100.000 krn/ s, a tunc i bunul simt, logica ~igandi rea ra tional s _toate instrumentele intelectuale care s-au dovedit stingheritoare, chiar nefolosi-toare , in lumea cuantica (ca si cum ai folosi un baros, un topor ~i0bormasinapent ru a repara un ch ip Pen tium IV) - ne-ar spune ca raza de lumina ar aj unge lael cu.. .ce viteza? Cu 400.000 km/s, cum altfel? Lumina se indreapta spre e1 cu300.000 km/s, ia r Mart in se Ind reapta spre ea cu 100.000 km/s. Deci 100.000plus 300.000 egal 400.000. Cine are nevoie de Einstein ca sa rezolve aceastaproblema?

Nu-i decat 0mica problema: raspunsul este gresi t, Raza de lumina vaajungela Martin (chia r daca se indreapta sp re ea cu 100.000 km/s) cu 300 .000 krn/s,Daca seindreapta spre lumina cu 299.000 krn/s sau se indepar teaza de luminacu 299.000 krn/s nu are nici 0 importanta. Lumina va ajunge la el mereu _indiferent de viteza sa relat iva - cu aceeasi viteza, 300.000 km/s.

Dar a~a ceva este imposibil . Daca Martin se apropie sau se indepar teaza deceva care seindreapta spre el, viteza cu care intalneste acel ceva este relat iva laviteza cu care se apropie sau seindepar teaza de el. Tine de bunul s imt, de logicapura , de rat iune cura ta - siaceasta este, desigu r, problema. Real ita tea (sau ee lput in viteza lumini i) nu poa te fi pusa in co relat ie cu logica, rat iunea ~ibunu ls imt cu mai mult succes decat fotonii ~ielectronii. Reali tatea arata ca ori de cateori se iau masuratori ale vitezei luminii, lumina va ajunge mereu la eel ce 0masoara cu aceeasi viteza, indiferent de miscarea constants a acelui om fata de, , ,lumina. Lumina se deplaseaza cu 300.000 krn/s relat iv la orice lucru dintr -unsistem de referinte uniform. Indiferent cat de repede te deplasezi uniform relativla 0raza de lumina, raza va ajunge mereu lat ine cu aceeasi viteza.

Cum e posibil? Raspunsul , formulat de Alber t Eins tein in 1905siconfirmatmai tarziu experimental cuacuratete uimitoare, este atat de ostentativ de simplu,

38 39 Ratlun] ale inimii Salturi cuantice


20/55

Fara indoiala, relativitatea restransa, nelocalitatea ~iexperimentul cu douafante nu dovedesc validitatea credintei rel igioase; nu au fas t concepute in acestscop, dar nici daca arf i fost , nu ar f ireusi t. Credinta, asemenea axiomelor mate-matice, exista in afara "dovezilor" chiar prin definitie. Daca ar putea fi de-monstrata, nu ar mai fi axioms, nu ar mai fi credinta. lnsa teo ria cuantica ~irelativitatea ne arata ca insa~irealitatea transcende logica, ratiunea ~ibunul sirntintr-un mod asernanator cu rel igia. De aceea, a-t i marca hotarele epistemice culogica, ratiunea ~ibunul s irnt este ca ~icum te-ai uita pe gaura cheii s iaicrede caaigasi t margine a Universului cand de fapt nu aiin fata ochilor decat imagineaverandei - iar din aceas ta numai 0parte, ~iaceea distorsionata, Dad materialulfundamental din care e cladita natura - caramizile cucare sezideste materialitatea- pot sa se eschiveze cu atata dibacie de atingerea ratiunii, ce incumetare saincriminarn credinta declarata sub aceleas i acuzati il Am putea lafel de bine sarenegarn existenta lumii mater iale. (Unii chiar asta fac).

Stiinta secolului XX, depar te de a elimina credinta, a extins reali tatea atat demult ~ipe atat de multe directi i difuze, incat a lasat mai mult lac pentru credinta,nu mai putin. Daca, asa cum spunea Hegel, numai ce este real este rational sinumai rat ionalul este real, inseamna ca trebuie sa redef inim radical termenii"real" ~i"rational", pentru ca deocarndata (dupa cum dovedeste experimentulcu doua fante) realul nu este catus i de putin "rational". Ce este mai "rational":invie rea lui Lazar din morti sau "perceperea" de cat re fotoni a cele i de-a douafante?

Bineinteles, sepot gasi argumente valide pentru a respinge credinta religioasa,dar in era f izicii cuantice, a respinge credinta pe temeiul irationalitat ii ei este insine irational, Ai putea lafel de bine sa respingi relat ivitatea restransa pe temeica ra tiunea , log ica si bunul simt ara ta limpede ca timpu l nu este elasti c, nu sepoate dilata sau contracta, ci ramane lafel, oricat de repede te-ai deplasa. Buimacitde fenomene le miste rioase a le ce lo r nernarginit de mici , nauci t de "aqiuneafantornati ca" (ca sa-l cit arn pe Einste in) a neloca li ta tii , ~i descumpani t deelast icitatea t impului, eel care respinge credinta rel igioasa a prior i pentru ca nueste ra tionala da dovada de 0forma de bigotism intelectual ramolit.

Werner Heisenberg, unul dintre fondatorii fizicii cuantice, evocand zilele deinceput ale acestei s ti inte, scr ia: " Imi amintesc de discuti i cu [Niels] Bohr carese prelungeau pana la a re ta rzi i d in noap te ~is farseau aproape in disperare ;cand, lacapatul discutiei, mergeam singur sarna plimb intr-un parcdin apropiere,

imi rcpctam iar ~iiar acceasi intrebare: e cu putinta ca natura sa f ie intr-adevaral;ll de absurd a cum nise pare noua in aceste experimente atomice?""

Poate ca ar fi t rebu it sa studieze ceva un pic mai log ic, un pic mai ra tional . ..de pilda, credinta!

1 Lev Tolstoi, Anna Karenina, vol. IV. Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 1931Paul Davies, God and the New Physics. New York, Touchstone Books, 1983, p. 1013 Gary Zukav, The Dancing Wu Li Masters. New York, Bantam Books, 1980, p. 634 John Gribbin, Schrodinger's Kittens and the Searchfor Reality. New York, Little, Brownand Company, 1995, p. 55 Citat in Davies, p. 1006 Timothy Ferris, The whole Shebang. New York, Simon and Schuster, 1997, p. 2977 David Deutsch, The Fabric of Reality. p . 518 Roland Ornnes, Quantum Philosophy. Princeton, N.J. Princeton University Press, 1999,

p.829 Ibid, p. 16310 Brian Greene, The Elegant Universe.New York, Vintage Books, 2000, p. 10811 Werner Heisenberg, Physics and Philosophy. Amherst, N.Y., Prometheus Books, 1999,

p.42

\ ' 1 ' 40 41

..Our copllusll, cum rArnlne atunci cu ei?"


21/55

"Dar copilasii, cum rarnaneatunci cu ei?"

m.irturiscsc, IlUma simt in stare sa 0 rezolv. I ti repet pentru a nu stiu cata oara:cxislc"incnumaratc probleme; eu,insa, m-am oprit numai asupra copiilor, deoareeeillcazul lor, lucrurile despre care ti-am vorbit apar cu0impezime incontestabila.Asculta, daca toata lumea trebuie sasufere pentru a rascumpara prin sufer intaacea nepieritoare armonie, eecauta aicicopilasii, explica-rni ~imie, te rog!.. . Lacc folos iadul dupa ce au fost supusi l acazne ~iau murit inchinu ri? .. Iar dacasufer intele copii lor sunt sor ti te sa se adauge noianului de sufer inte necesarepentru rascumpararea adevarului, declar de labun inceput ca tot adevarul lumiinu merita a f iplati t cu un asemenea pret."?Desi prea putini pot rost i cuvinte deatata har , patima ~ifecunditate caeele pccare le-a daltuit Dostoievski pe buzele lui Ivan Karamazov, totusi cine nu asimti t ca aceeasi intrebare smulge bucati din sufie t, indeosebi din sufie tul cegraviteaza inspre notiunea de Dumnezeu? "Dar copilas ii , cum rarnane atunci cue i?" nu este 0 intrebare care i1 asa lt eaza numai pc a teu , 0 d ile rna cu care seconfrunta doar necredinciosul. (Nu pentru eli ateul ~inecredinciosul nu s-arcutremura la s tr igatele copii lor; se inf ioara, poate chiar mai mult decat teist ii ,pentru eli teist ii pot rnacar sa nadajduiasca la un sens mai inalt , des i ascuns, pec

ratiuni ale inimii de clifford goldstein

Documents

meursault i

si opulente i

nu mai este

viermi s i jucar

cand iubita lui i

asta nu

nici cucine te insor

nu pentru carne s isange