8/17/2019 NO 610 TrReporter

1/23

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | 28 aprilie - 4 mai 2016 • Nr. 610 • 2 lei • 24 pagini   www.transilvaniareporter.ro

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | Cluj | Satu Mare | Maramureş | Bihor | Bistriţa-Năsăud | Sălaj

ACTUALITATE pag. 2

REPORTAJ pag. 12 - 13

CĂLĂTORII pag. 17

RELIGIE pag. 15

Aleşii şi realeşii Clujului

Ia românească. Tradiiamerge mai departe

Slobod la pedalat

pe Drumul Fermecat

Calea Crucii

Cine va număra voturile românilor la locale

O firmă clujeană va număra şi centraliza voturile românilor pentru alegerile locale din iunie 2016. Firmei i-a fost atribuitcontractul de „servicii de programare software pentru numărarea şi centralizarea rezultatelor votării pentru alegerilelocale 2016 ”, beneficiarul fiind Autoritatea Electorală Permanentă.

Pentru mai multe detalii intrați pe transilvaniareporter.ro  sau scanați codul QR alăturat.

1 € 4.4649 lei

1 $ 3.9505 lei

DOSAR | MEDITAŢIE PRIVIND O SUPRAPUNERE DE DATE

MENTOR  pag. 9

Gabriela Todor:  „Mă simt ca o Cenușăreasă

care s-a trezit prinesă” 

Cum a pierdut 1 Mai

întrecerea cu Paştele

Paştele şi 1 Mai se suprapun anulacesta, un bun prilej de a constata,

prin intermediul unui sondaj realizatde IRES, că ierarhia lor simbolică s-ainversat. Un sfert de veac de postco-munism şi dezindustrializare împingîn uitare Ziua Internaţională a Mun-cii, aproape 40 la sută dintre româninemaicunoscând semnificaţia zilei de1 Mai. În schimb, sărbătorirea Paşteluia rămas neclintită; 94 la sută dintrerespondenţii în sondajului IRES spuncă vor sărbători Paştele, mulţi dintre eirenunţând la tradiţionalele excursii de1 Mai ca să rămână în familie.

Declinul simbolisticii atribuite Zilei

Muncii reflectă reconversia însăşi amuncii şi confirmă că 1 Mai a fost osărbătoare mai puţin a muncii, cât a pro-letariatului. Era o zi de mare sărbătoarecând era ziua marilor încolonări a în-treprinderilor victorioase în întrecereasocialistă a muncii. În lipsa întreprin-

derilor şi a proletariatului, 1 Mai şi-apierdut rangul.

În societatea postindustrială, cum îiplace să o numească fratele unui can-

didat la Primăria Cluj a cărui nume eataşat închiderii a cel puţin uneia dinmarile fabrici ale oraşului, munca asuferit mutaţii semnificative. Dezindus-trializarea a lăsat milioane de oamenifără un loc de muncă şi în plus a puscapăt în România modelului de muncănormată, cu ierarhii fixe şi program fixde lucru (excepţie face casta bugetarilorcare trăiesc încă în paradisul muncii).Progresul tehnologic a modificat şi maidramatic regimul muncii. Trăind deja în realitatea virtuală, tinerii refuză să se înregimenteze în locuri de muncă carepresupun un loc şi un program stabil,iar cei care trăiesc într-o astfel de starede fapt încearcă să o schimbe alegândalternative pe cont propriu. Noul omnou refuză să mai poarte uniformamuncii. Se cade să-i spunem aşadar, de

Ziua Muncii, Paşte Fericit.(C.C) pag. 3-8

OPINIE | ION MUREŞANSărbătoare cu preot-copil pag. 10

OPINIE | VALENTIN NAUMESCUAustria, „seismograful Europei”.Ce anunţă victoria extremei drepte? pag. 11

 Poestea industriei greleeste ireversibilă. Au fostîncercări și investitoricare au încercat, dar

nimeni nu a reușit, astfelcă nu cred că are rost să

insistăm și nici să spunemcă industria grea a fostînlocuită de IT. Credcă Clujul are șansa de a produce inteligenă,

creativitate și know-how”,Gyongyi Pasztor, sociolog 

urează Sărbători Fericitetuturor cititorilor şi

colaboratorilor. ÎnviereaDomnului să vă aducă

 în suflet bucurie alăturide cei dragi!

8/17/2019 NO 610 TrReporter

2/23

2 |  ACTUALITATE

|  28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610

  ELECTORALE

Izbite de lehamitea electoratului faţă demodul în care se face politică la noi, par-

tidele încearcă să se replieze şi să vină înfaţa alegătorilor, pentru alegerile locale,cu oferte care să pară proaspete şi cu caresă-i momească şi de această dată pe ceicare vor merge la vot. Unele demersuriîn această direcţie au fost şi sunt de bunăcredinţă, dar, în multe cazuri, nevoia deînnoire n-a fost decât un pretext pentrureglările de conturi interne şi pentru ascăpa, astfel, de oameni incomozi.

PNL

Probabil că cele mai multe locuri, atât înConsiliul Judeţean, cât şi în Consiliul LocalCluj-Napoca le va obţine noul PNL, formatmai ales din oamenii fostului PDL, dar şi aivechiului PNL. Pe lângă o oarecare tradiţiedeja, cele două entităţi care compun noulPNL au oameni cu priză la electorat, nu-mindu-i aici în special pe actualul primarEmil Boc ( foto) şi pe fostul preşedinte alConsiliului Judeţean, Alin Tişe. De altfel,mizând pe foarte multele voturi obţinutela precedentele alegeri, Alin Tişe a fost pus în vârful ambelor liste, în încercarea de a un fel de locomotivă a partidului, alăturide Boc. El gurează pe locul doi pe lista deconsilieri locali (după candidatul la funcţiade primar, Emil Boc) şi pe primul loc laConsiliul Judeţean, deşi obiectivul nede-

clarat ocial al lui Alin Tişe e de a redevenipreşedintele CJ Cluj din vara acestui an,renunţând astfel la funcţia de senator, pecare o deţine acum şi urmând să cedeze lo-

cul său de pe lista pentru Cluj-Napoca.În Consiliul Local Cluj Napoca, nouafamilie a PNL are acum 17 consilieri (din 27),iar obiectivul declarat este de a păstra sauchiar spori majoritatea, la fel şi în Consiliul Judeţean, aşa cum spune copreşedintelePNL Cluj Marius Nicoară: „E o echipă foarte puternică, care a condus judeţul Cluj în ultimii12 ani, o echipă care a demonstrat, la noi s-auvăzut faptele, mai puţin vorbele. Pe judeţ es-timez că o să mergem pe un scor de 60%, iar pemunicipiu, la consiliul local, 55%; Emil Boc euspun că trebuie să încheie cu 70%”.

Pe lângă Emil Boc, pe lista pentru Con-siliul local Cluj-Napoca se regăsesc pe lo-curi eligibile marea majoritate a actualilorconsilieri ai PNL, cu aceiaşi Şurubaru, Moi-sin, Constantea, Gliga, Dreoni, LoredanaPop and Co.. Surpriza e că a fost eliminatIoan Bîldea. Foarte activ politic şi în media,se pare că el a fost ras de pe listă pentru că

ai săi colegi s-au simţit eclipsaţi de prestaţiasa. E de menţionat aici faptul că Bîldea afost eliminat de pe listă chiar de colegii săidin vechiul PNL, pentru că atât vechii libe-rali, cât şi foştii pedelişti şi-au făcut ecarelistă separată şi abia apoi le-au contopit într-o listă comună, iar Bîldea n-a guratdin start pe lista vechiului PNL. Aici ar mai de menţionat faptul că o intrare nouă pelista pentru consiliul local e a lui FlorinStamatian, dar, în diverse funcţii, el estedeja o gură veche pentru politica locală.

Cu câteva excepţii, tot guri politicevechi şi foarte vechi regăsim şi pe lista con-silierilor judeţeni ai PNL: Tişe, Mînzat, Tu-

Aleşii şi realeşii Clujului

luc, Leş, Todea, Haiduc, Secară, Andro.Aici, chiar şi simpla poziţionare pe lista

de candidaţi a lui Alin Tişe, pe primulloc, în faţa actualului preşedinte al CJ,Marius Mînzat, indică faptul că primulţinteşte să ajungă din nou preşedinteleforului judeţean.

PSD

Veşnic pierzător în alegerile de laCluj, PSD încearcă de această dată săofere un altceva electoratului, deşi efoarte posibil ca această nouă găselniţăsă e şi mai prost primită de electorat.

Cea mai mare surpriză în cazulPSD Cluj e că, pentru prima dată de lanaştere, nu are un candidat propriu pen-tru funcţia de primar la Cluj-Napoca.Opţiunea social-democraţilor clujenia fost s-o elimine din cursă pe AureliaCristea, anunţată ca sigură iniţial, şi să

susţină un candidat independent într-oalianţă electorală cu ALDE, pe OctavianBuzoianu. Că pe acelaşi candidat îl mai

susţin UNPR, PNŢCD, PND şi PRM, ealtă poveste.

Faptul că PSD nu şi-a desemnatun candidat propriu şi că sigla sa nuva apărea pe buletinul de vot pentrualegerea primarului de Cluj-Napoca,s-ar putea să aibă efecte negative şi asu-pra listei de candidaţi pentru consiliullocal. Dar, cum întortocheate sunt căileelectoratului, rămâne să vedem dupăalegeri dacă mişcarea surpriză a social-democraţilor va avea succesul scontat.

În rest, pe lista PSD pentru ConsiliulLocal Cluj-Napoca regăsim nume depersonaje vechi, dar tinere (Dan Morar,

 foto), precum şi nou intraţi, dar şi tineri,cum e cazul lui Gabriel Nasra sau al Co-

rinei Croitoru şi, dacă va să e, şi allui Mihnea Stoica. O surpriză e şi împin-gerea consilierului local Gabriel Onigape un loc 7 pe listă, cam neeligibil. Armai de spus că din cauza reglărilorde conturi de care aminteam la început,PSD a pierdut-o pe consilierul localClaudia Anastase, care a trecut în tabăralui Liviu Alexa.

În ceea ce priveşte Consiliul Judeţean, PSD deschide lista cu depu-tatul Cornel Itu, urmat de actualii con-silieri judeţeni Remus Lăpuşan, Valen-tin Cuibus şi Vasile Sălătioan. Lista ecompletată cu Laura Chiorean, CristianMatei (actual consilier judeţean), AlinPopovici, Laurenţiu Oprea (actual con-silier), Vladimir Mătuşan, Vasile Ilea,Călin Fărgaciu, Petre Pop, Ariton Nati,Ioan Bota (actual consilier), AlexandruVitan, Ilarie Ivan (actual consilier). Asta

până la 16, că de mai mult decât dublulnumărului de acum (8) al consilierilor judeţeni ai PSD nici nu poate vorba.Nici măcar preşedintele PSD Cluj, Re-mus Lăpuşan, nu e atât de optimist şideclara la un moment dat că îşi pro-pune să obţină 13-14 locuri de consilieri judeţeni şi 12 locuri de consilieri la Cluj-Napoca.

UDMR

Pentru Consiliul Judeţean Cluj,UDMR vine cu o listă de candidaţiparţial înnoită, avându-l însă în centrupe actualul vicepreşedinte Vakar Istvan( foto). Pe locurile eligibile –primele 5-6de pe listă- din actualii cinci consilieri,se regăsesc Vakar Istvan şi Lorinczi Zol-tan, la care se adaugă noile intrări DeakFerencz, Balla Francisc, Enyedi Tamasşi, eventual, Keizer Robert.

În privinţa UDMR, cam la fel staulucrurile – sau chiar mai prost în cepriveşte înnoirea - şi în cazul listei pen-tru Consiliul Local Cluj-Napoca. UDMRare acum patru consilieri locali, iar ac-tualilor aleşi Horvath Anna, Csoma Bo-tond şi Olah Emese (locul 5) li se adaugăpe lista de eligibili poate doar GergelyBalsz, provenit din CNMT, dar care estepe listă din partea bisericilor maghiare.

Preşedintele UDMR Cluj, CsomaBotond, a explicat cam cum stă treaba:„Ne aşteptăm să avem măcar şase con-silieri în Consiliul Judeţean. Momentanavem cinci consilieri, dar cred că prin ac-

tivitatea din ultimii patru ani a consilierilor judeţeni şi prin activitatea foarte bună a

domnului vicepreşedinte Vakar Istvan, carea fost şi preşedinte al CJ un an, o să reuşimsă convingem electoratul nostru să se prez-inte la vot şi să avem un grup de consilieri judeţeni format din şase persoane. La muni-cipiu sper, de asemenea, să avem cel puţincinci-şase consilieri, pentru că şi doamnaHorvath, în calitate de viceprimar, a făcutun lucru bun pentru municipiu, atât pentrumaghiari, cât şi pentru români, n-a ţinutniciodată cont de etnie”.

Csoma Botond este membru în Con-siliul Local Cluj-Napoca şi candideazăpe aceeaşi lisă de consilieri municipaliai UDMR şi, în plus, este de decor şi pelista de consilieri judeţeni. UDMR are şicandidat pentru funcţia de primar, peactualul viceprimar Anna Horvath, caredeschide şi lista candidaţilor UDMRpentru Consiliul Local Cluj-Napoca.

Aşadar, dacă UDMR va obţine maimulte locuri de consilieri municipali

decât cele patru pe care le are acum, îndiscuţie ar mai putea intra şi Racz Le-vente şi, eventual, Nistor Daniel.

ETC

E foarte posibil ca şi partidelemărunţele să mai ciupească ceva lo-curi de consilieri judeţeni şi munici-pali, nesemnicative aparent, dar caredupă alegeri vor foarte importante înecuaţia constituirii majorităţilor. Asta însă, numai dacă vor vrea Dumnezeu şielectoratul.

  Marius Avram

    F   o    t   o   :    D   a   n    B   o    d   e   a     ©

 

  T  r  a  n  s  i  l  v  a  n  i  a  R  e  p  o  r  t  e  r

„Bătălie” în 10 pentruPrimăria Cluj-Napoca

Zece candidaţi au fost validaţi de BiroulElectoral Municipal Cluj-Napoca în

cursa pentru ocuparea funcţiei de primarla alegerile din 5 iunie 2016. În total aufost depuse 13 candidaturi, dar trei dintreele au fost respinse deoarece au fostconstatate nereguli la listele de semnăturide susţinere. Astfel cei care vor apărea pebuletinul de vot pentru funcţia de primarsunt: Emil Boc (PNL), Octavian Buzoianu(independent dar susţinut de PSD, ALDE,

PNŢCD, PND şi PRM), Anna Horvath(UDMR), Liviu Alexa (Mişcarea Liberală),Adrian Gurzău (PMP),Mircea Giurgiu(PSRO), Fancsali Ern (PPMT), Bruno Ro-schnafsky (PPU), Irina Pop ( M10) şi DavidIle (UCDR). Candidaturile care au fost res-pinse sunt: Mihai Seplecan care a candidatindependent şi a depus o listă cu doar treisemnături de susţinere, Bogdan Ungure-anu, liderul PRU Cluj-Napoca şi AugustinDănilă de la PND. Decizia BEM poate însăatacată în instanţă. De altfel, Mihai Seple-can a precizat că atacat această deciziela tribunal. Candidaturile nale trebuie săe decise până la începerea campanieielectorale în 6 mai. (Claudia Romitan) 

8/17/2019 NO 610 TrReporter

3/23

DOSAR | 3

28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610 |

AMINTIRI

Transilvania Reporter vă propune o in-cursiune în trecutul Clujului impli-cat în întrecerea socialistă în care vomdescoperi care erau vârfurile de lanceale industriei în anul 1976, cu ce se mân-drea comunismul în 1986, la una dintreultimele sale parade, care era atmosferala sărbătorirea Zilei Internaționale aMuncii în 1996 și cum se descurcă Clu-jul în 2016, în întrecerea capitalistă încare IT-ul este industria de căpătâi a ur-bei.

Potrivit unui studiu IRES, la între- barea  „Din câte știți dumneavoastră, cese sărbătorește la 1 Mai, în afara Pașteluidin acest an?” , 64% dintre români știucă sărbătorim cu această ocazie ZiuaInternațională a Muncii. Chiar dacă, sta-

tistic, 64% reprezintă majoritatea, putemspune că procentul este mic în contextul în care în perioada de dinainte de 1989,ziua de 1 Mai era un reper al regimu-lui comunist din mai multe puncte devedere. Dincolo de delări pe marile bulevarde ale ecărui orășel din țară, 1Mai reprezenta un prilej de evaluare agradului de îndeplinire a planurilor deproducție în ceea ce se numea „întrecereasocialistă”. Peste clasamentele comunistecu cifre de producție și eciență umatede un regim propagandistic au trecut aniiși, în mod decisiv, o revoluție, care a tăiatatât din elanul românilor când vine vor- ba de sărbătorirea Zilei Muncii, cât și dinideea de „întrecere”, devenită între timpuna capitalistă.

1 Mai 1976. „Recorduri în fapte de muncă”

Chiar dacă cei ce au trăit din plinperioada comunistă își amintesc ziuade 1 Mai ca o zi a paradelor fastuoase, adiscursurilor despre reușitele regimuluisau a delărilor pe străzile oricărui orașși localitate din România, ziarele vremiițineau isonul cu laude legate de „recor-durile în fapte de muncă”, și mai puțin cufelul în care se distrau românii.

„«Săptămâna record», declanșată întoate unitățile economice ale județului Cluj,a debutat încă din primele zile, cu adevăraterecorduri în fapte de muncă. Era și resc.Temeinica organizare a locurilor de muncă,aprovizionarea ritmică, disciplina și uti-

Drumul Clujului de la întrecereasocialistă la întrecerea capitalistă 

lizarea rațională a mașinilor și instalațiilor,coroborate cu hărnicia și priceperea, cu unînalt spirit comunist de dăruire și pasiune,și-au găsit materializarea într-o suită derealizări închinate evenimentelor politice aleacestui an.” , scria ziarul clujean Făclia înnumărul din 1 Mai 1976.

Sub deviza „Azi mai mult decît ieri,mîine mai mult decît azi” , regimul aveaca prim scop evidențierea reușitelor înmaterie de realizare a „ planurilor globale

de producție pe patru luni”. Campioanaprimului trimestru din 1976 era Între-prinderea „11 iunie” Dej, cu o realizarea planului de 126,5 %, urmată de Fabrica„Turdeana” din Turda, cu 119,4% și Între-prinderea de rețele electrice.

„Participarea colectivului Fabricii mixteTurdeana la săptămâna producțiilor records-a exprimat prin substanțiale depășiri de plan. În primele trei zile, media înregistrată areprezentat plusuri de 10 la sută, diferențiată pe secții. Joi și vineri, fruntașii din atelierelearcuri spirale din oțel, cei de la confecții me-talice și mobilă au ajuns la depășirea de 25-30la sută, ceea ce a făcut ca pe această perioadă fabrica să obțină o producție suplimentară de21,5 la sută”, scria Făclia.

1986. Obosită, întrecereasocialistă continuăZece ani mai târziu, întrecerea con-

tinua, chiar dacă regimul se apropia deun nal deloc anticipat de ziarele vremii.Se muncea pe brânci, se realizau și supra-realizau planuri de producție, iar visulcomunist de măreție și grandoare mergea înainte cu avântul promis.

Dincolo însă de planuri de producție(evident, realizate peste așteptări), Făcliadin 1 Mai 1986 era ceva mai sentimentală șimai sensibilă la ideea de unitate popularăși de unire în jurul conducătorului NicolaeCeaușescu, în special în contextul în caredata anunța apropierea de marea aniversa-re a 65 de ani ai comunismului românesc.

1. Întreprinderea „11 Iunie” Dej 126,5%

2. Fabrica „Turdeana” Turda 119,4%3. Întreprinderea de rețele electrice115,6%4. Întreprinderea de morăritși panicație 110,1%5. Fabrica „Napochim” 109,56. Întreprinderea de produse cosmetice„Farmec” 108,7%7. Combinatul de piele și încălțăminte„Clujana” 108,5%8. Grupul întreprinderilor de industrielocală 108,3%9. Întreprinderea de produse refractare„9 Mai” Turda

10. Fabrica de produse ceramice Câmpia

Turzii 108 %11. Întreprinderea de sticlărie Turda 107,8%12. Fabrica „Bobâlna” Dej 106,1%13. Întreprinderea „Electroceramica” Turda105,9%14. Întreprinderea de industrie locală„Someșul” Gherla 105,6%15. Întreprinderea „Carbochim” 105,2%*Din totalul de întreprinderi, fabrici șicombinate de pe teritoriul județului Cluj,la 1 Mai 1976, 55 dintre acestea raportauo realizare a planului de producție cuprocent de cel puțin 100%.

Cine conduce

 întrecerea

capitalistă în Cluj?

1. Terapia SA 5 21.000.000 lei2. Endava Romania SRL 165.568.878 lei3. SC Farmec SA 152.000.000 lei4. EBS Romania SA 97.728.905 lei5. iQuest, îninţată în 1998, şi-a măritcifra de afaceri la 84.192.311 lei6. Betfair Romania Development SRL70.781.617 lei7. Net Brinel 79.400.875 lei8. Accenture Industrial SoftwareSolutions SRL 56.148.275 lei9. Arobs 51.878.337 lei10. Fortech 49.468.383 lei*Date ale Ministerului FinanțelorPublice pentru anul 2014

„Cinstirea Întâiului de mai a dobândit, înaceastă primăvară, o semnicație deosebită,având loc în preajma aniversării unui evenimentde însemnătate crucială în istoria țării, cu largirezonanțe în conștiința națiunii noastre: creareaîn urmă cu șase decenii și jumătate a PartiduluiComunist Român, organizatorul și conducătorul

luptelor politice și sociale desfășurate de maselelargi populare pentru libertate și progres, pentrusocialism, pentru înălțarea patriei în demnitateși măreție” , scrie Făclia în numărul din 1 Mai1986.

Cine a pierdut întrecereasocialistă?Statul, cu siguranță. După revoluție, fabri-

cile și întreprinderile care nu s-au privatizatau devenit piese de muzeu în aer liber, lăsate în paragină în fostele orașe muncitorești. În județul Cluj, Dejul și Turda sunt cele mai buneexemple pentru eșecul adaptării întreceriisocialiste la rigorile capitalismului. Ziua de 1Mai din anul 1996 nu mai era nici ea una desărbătoare. Șocul suferit de societate era vizibilși în paginile ziarului Făclia, devenit între timp„Adevărul de Cluj”, în care, totuși, pe primapagină, în absența lui Nicolae Ceaușescu seaa chipul lui Ion Iliescu, președintele deatunci al României, aat la Cluj pentru „întâl-niri cu oameni de cultură, de afaceri, cadre militareși reprezentanți ai administrației”. „Delegația

 prezidențială va vizita întreprinderile T ehnofrig,Sanex și Ursus” , mai anunța publicația, care în democrație avea 16 pagini, multă pub-licitate, dar și texte despre noile probleme aleclujenilor: salariile mici, dobânzile la bănci,demolările, pensiile și prețurile mari de pe raf-turile magazinelor.

În ceea ce privește municipiul Cluj-Napoca, industria s-a prăbușit până când s-atransformat într-un soi de hobby al orașului.Chiar și-așa, stăm bine. Dintre întreprinder-ile ce apăreau în topurile comuniste, câtevase mai regăsesc și astăzi pe harta industrialăa Clujului, iar producătorul de cosmetice„Farmec” este de departe cel mai bun exem-plu. Cu o cifră de afaceri care în 2014 depășea150 de milioane de lei, Farmec nu doar că asupraviețuit procesului de privatizare, ci a șiperformat, ind astăzi prezent cu produse salepe toate continentele locuite de pe mapamondși creșteri anuale de cel puțin 10%.

Multe dintre întreprinderile care perfor-mau în rapoartele de dinainte de 1989 au unprezent cât se poate de trist. Întreprinderea „11iulie” Dej este astăzi departe, într-o ruină, de îndeplinirea targetului de peste 120% cu carese lăuda în 1976, iar fabrici precum Tehnofrigsau Napochim sunt și ele prezente doar înnostalgia foștilor muncitori. Întreprindereamecanică de material rulant „16 Februarie”avea în întrecerea socialistă un procent de rea-lizare a planului de 103,9% și se mândrea cu6 milioane de lei peste planul de producție, în timp ce 40 de ani mai târziu „16 Februa-rie” mai apare doar în rapoartele și ancheteleDirecției Naționale Anticorupție.

Dar dincolo de industrie, 1 Mai Mun-citoresc va sărbătorit de sectorul IT-ului,noua industrie „grea” a României, care se încăpățânează să ne ofere confortul la carepoate puțini sperau imediat după Revoluție.În 2015, în România funcționau, potrivit unuistudiu realizat de Clusterul iTech Transilvania

 by ARIES Transilvania, circa 14.000 de compa-nii în acest sector care oferă locuri de muncăpentru 75.000 de angajați ce produc anualvenituri cumulate de peste 4 miliarde de euro.

„Bucureştiul şi Clujul conduc detaşat întopul regional al zonelor cu cele mai numer-oase companii de prol, cu 48 la sută din tota-lul lor. Pe de altă parte, Cluj-Napoca are cei maimulţi specialişti IT la nivelul întregii populaţii aoraşului, 1 din 25 de clujeni lucrând în acest do-meniu. În ceea ce priveşte forţa de muncă activă,în Bucureşti şi județele Cluj, Iaşi şi Timiş sunt prezenţi 73 la sută din totalul angajaţilor din in-dustria IT locală”, arată studiul.

  Radu Hângănuț

Locul ocupat în întrecerea socialistă din 1976

8/17/2019 NO 610 TrReporter

4/23

4 |  DOSAR

|  28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610

  EXPERIENŢĂ

Cu toate că tot mai mulți tineri sau foștiangajați optează pentru un job online,care să le ofere posibilitatea de a-și organizaprogramul după bunul plac, uneori „mun-ca de acasă” poate fi mult mai stresantădecât cea de la birou. În primul caz, nu știiniciodată când se termină jobul și când în-cepe viața personală. Veți spune că acestlucru ține de organizarea fiecăruia, dar vețivedea că nu e chiar așa. Sunt joburi de caretrebuie să ții cu dinții chiar și la două sau treinoaptea.

Când s-a angajat full time la un site dinFranța, Alexandra a fost în culmea fericirii:scăpase de rigiditatea unui job la birou, careo ținea legată de scaun opt ore pe zi și care

nu îi permitea să se organizeze după bunulplac. Site-ul respectiv este un fel de secondhand online, unde oamenii postează diferiteproduse de firmă pe care doresc să le vândă.Fotografiile încărcate au o calitate îndoielnică,fiind realizate de amatori, astfel că, pentrua deveni atractive pentru potențialii clienti,acestea aveau nevoie de editare. Dacă la în-ceput norma era de 50 de fotografii pe zi, întimp lucrurile s-au complicat, ajungându-sele câteva sute de fotografii. Ideea era ca pro-dusele să fie decupate perfect, astfel încât săimite cât mai bine cu putință „fotografiilede produs”. Pare floare la ureche, dacă eștiexpert în programele de editare. Așa și este

Când online-ul nu e cea mai bună alegere

când ai de editat bluze, fuste, pantaloni,tricouri sau genți. Când însă ai de-a facecu o pereche de sandale complicate, lucru-rile se schimbă radical. În cazul unei astfelde provocări, poți lucra și câte o jumătatede oră, deci vă dați seama cam cât timp semuncește pentru realizarea „normei”. La început, Alexandra petrecea peste opt ore în fața computerului editând fotografii.După ce s-a perfecționat, a început să secronometreze, astfel încât să nu dedice maimult de un minut unui produs simplu șicinci minute unui produs complicat, darsocoteala de acasă nu se potrivește întot-

deauna cu cea de pe net. Doar după ce aeditat mii de fotografii, a început să gustelibertatea pe care i-o oferă un job online,astfel că biroul clasic de acasă a fost înlo-cuit cu cafenelele clujene, cu o insulă dinsudul Franței, cu un birou în centrul Italiaau cu alte locații inedite. Banii câștigați îipermiteau să facă din când în când astfelde escapade din cotidian, doar că al săucotidian însemna în bună parte din timp,ecranul unui laptop, într-o locație inedită.„Biroul” Alexandrei putea fi oriunde, atâtatimp cât dispunea de un laptop și o conex-iune la internet.

Gyongyi Pasztor, sociolog:

Șansa Clujului e că, şi în comunism,a fost un oraș multifuncional

Problemă era faptul că, oriunde seafla, jobul o urmărea, nu o lăsa să se re-laxeze niciodată, fiind mereu în alertă în cazul în care clienții postau noi pro-duse. Dacă își depășea norma stabilităla fiecare început de lună, renumerațiaera evident mai mare, dar asta însemnasacrificarea liniștii, weekendurilor, con-cediilor.

La un moment dat, deținătorii site-ului au schimbat strategia, punând șimai multă presiune pe angajați. Au cres-cut numărul de angajați , dar și modulde lucru. De această dată, pentru a-țiface norma, trebuia întâi să anunți cătu vei edita o anumită fotografie, adicătrebuie să pui „stop” pe fiecare poză în parte, astfel încât colegii să vadă căprodusul respectiv va fi editat de tine.Dacă până în acel moment stresul eraunul suportabil, după noile reguli, Al-exandra la teatru, în parc, la plimbaresau alergare, purta tableta cu ea, pen-tru a-și „bifa” fotografiile pe care urma

să le editeze. Astfel jobul full time s-atransformat într-un job full-full time, iareditatul într-un cronometru care țipa lafiecare 20 de secunde, nopțile în zile, iarritmul de lucru într-unul infernal. Dupăun an, site-ul a făcut restructurări, iarAlexandra și-a recăpătat „libertatea”.A fost tristă? În nici într-un caz! Dincontră, a început să își dedice timpulpasiunilor sale, să creeze diferite obiectedecorative, să picteze. Banii câștigați nusunt aceeași, dar noțiunea de stres și-apierdut semnificația în cazul său.

Maria Man

TRANSFORMĂRI

C

ând s-a ridicat perdeaua de pe idiliceleizbânzi industriale ale regimului comu-

nist, Clujul și România s-au trezit în fațaunui scenariu total străin. Puse față în fațăcu capitalismul atât de hulit de comuniști,fabricile și combinatele românești au cedatfie imediat, fie după retehnologizări eșuate.Clujul însă a rămas totuși în viață în spe-cial datorită faptului că, încă din perioadacomunistă, a fost un oraș multifuncțional,crede sociologul clujean Gyongyi Pasz-tor, care a explicat în cadrul unui interviupentru Transilvania Reporter  că șoculdezindustrializării ar trebui să treacă și nos-talgicii să nu acuze IT-ul de faptul că a luatlocul industriei grele.

 Reporter: În anii ’70, rapoartele despreîntrecerea socialistă în judeul Cluj arătau, cel

 puin în privina cielor, că judeul este un adevărat campion al produciei industriale. Era aceasta realitatea? 

Gyongyi Pasztor:  Începând cu anii‘50-’60, devine clar faptul că sis-temul comunist încearcă sădemonstreze o capabilitatede producție industrialăfoarte mare și faceacest lucru în logicaRăzboiului Rece, dar înspecial după evenimen-tele din Praga și drumulfoarte individualist pecare România alege sămeargă din acel moment.România încearcă în aceaperioadă să demonstreze lu-mii occidentale succesul strategic pecare și-l asumă individual în lumea

estică. În acea perioadă avem strategiiduse până în ultimii ani, chiar dacă ,la sfârșitul anilor ’70 și începutul an-ilor ’80, după marea criză economică

globală, este foarte clar că nu se poateobține succes și că industrializa-rea are costuri prea mari. In-

dustrializiarea forțată șicentralizată a continuat însă și a rezultat o in-

dustrie neuniformă, cuindustrie concentrată înorașele mari, cum era șiClujul, care au responsa-

 bilitatea de a fi un exem-plu.

- Era cumva și de datoria unui  jude de mărimea Clujului să servească

drept exemplu în acest domeniu al indus-triei? 

- Era un rol impus, dar asumat, fi-ind o decizie venită de la centru. Eraobligația unui oraș de mărimea Clu- jului să fie performant, așa cum se

 întâmpla în cazul Iașiului, Timișoarei,Bucureștiului sau Constanței. NoroculClujului a fost, până la urmă, că, deșiam avut combinate mari cum a fostCUG-ul, nu am primit un profil mo-noindustrial și tot timpul au existat fa- brici cu di ferite profiluri care au pututreacționa altfel după revoluție. În plus,Clujul era un important centru admi-nistrativ și educațional și putem spunecă și în comunism Clujul a fost un orașmultifuncțional, nu doar industrial,chiar dacă majoritatea populației lucra în industrie. În felul acesta s-a pututregândi ceva după ‘90 și nu am avutsoarta unor orașe precum Iașiul sauBrașovul.

    F   o    t   o     ©

      A   r    h    i   v   a   m    i   n   e   r   v    ă

8/17/2019 NO 610 TrReporter

5/23

CUM MUNCIM |  5

28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610 |

ANALIZĂ

Care sunt principalele tendințepe piața muncii din România?Există într-adevăr o migrație din zonacorporatistă în zona anteprenorialăsau aveam de-a face doar cu ca-zuri izolate? Câștigă terenjoburile de acasă, jobu-rile pe internet în defa-voarea celor clasice, cuprogram fix care oferăun venit sigur? Ce„mutații” s-au produsîn ultima perioadă pepiața muncii și mai alesde ce? Pentru a răspundela toate aceste întrebări,Transilvania Reporter adiscutat cu George Butunoiu,unul dintre liderii consultanței înHR și recrutare pentru poziții deconducere din România, o persoanăcu o experiență de peste 20 de ani îndomeniul resurselor umane.

George Butunoiu consideră căceea ce se întâmplă pe piața dinRomânia, atât pe cea a muncii, cât și în alte domenii, este rezultatul „pli-erii” românilor la ceea ce se întâmplă în Occident.

„Piața muncii s-a uniformizat în ul-tima perioadă. În urmă cu zece, douăzecide ani, peste 90% din angajați doreau să

muncească în multinaționale și mai puținîn cadrul firmelor românești. Intere-sul pentru multinaționale a început săscadă în ultima perioadă, dar e o tendințănaturală, de uniformizare pentru că șicelelalte companii au crescut și antepreno-riatul a devenit atractiv. E un fenomennatural și era normal să se întâmple așa.Cei care lucrează în multinaționale și pleacă, o fac în mare parte din motive per-sonale, nu legate de job. Aceste persoanemigrează în zona anteprenoriatului și demulte încep un business într-un domeniucu totul și cu totul diferit. Foarte puținiangajați pleacă din motive profesionale” ,explică Butunoiu.

Demitizarea mediuluicorporatistUn alt motiv pentru care oamenii

nu sunt atrași de mediul corporatisteste faptul că internetul l-a demiti-zat. „Înainte era niște mituri legate decorporațiile multinaționale care nu puteausă fie demontate câtuși de puțin. După

apariția internetului, cam de zece, cinciani mai ales, ceea ce se întâmplă în cadrulmultinaționalelor a devenit mult mai cunos-cut” , spune Butunoiu. Astfel, poveștile„extreme”, despre ceea ce se întâmplă în cadrul corporațiilor (de exemplu că

angajații sunt exploatați fără milă,furați pe față de agajator sau

din contră, că în cadrul aces-tora e raiul pe pământ), aufost aduse „cu picioarelepe pâmânt”, astfel căviitorii angajați își potface o părere mult maiobiectivă cu privire la

munca din acestora. „In-ternetul are un rol major în

schimbarea preferințelor pen-tru multinaționale”,  spune Bu-

tunoiu.Angajații care au decis să își

contruiască o carieră pe cont propriuși-au dorit să fie propriii lor șefi și săaibă un program flexibil. „De regulă, persoanele care pleacă din corporații în me-diul anteprenorial sunt persoanele care audepășit 40 de ani” , spune consultantulHR.

Tinerii muncesc mai puțin ca întrecut, pentru că „s-au schimbat vre-murile”, dar cei care rămân după pro-gram au o rezistență mai mare la stres.„Pentru tineri e mult mai simplu să rămânăîn cadrul unei corporații, pentru că aurezistență mare, ei nu simt atât de tare «po-vara» unui program prelungit, când este ca-zul și nu simt că lucrează în condiții grele.Dacă nu le place un anumit job, resimt acestlucrau ca pe o frustrare personală, pe cândîn cazului celor trecuți de 40 de ani, stresulși lucrul sub presiune pot cauza probleme fi-zice sau crea anumite disconforturi de ordin fizic. E mult mai dificil odată cu înaintareaîn vârstă” , explică Butunoiu.

Joburi de acasăGeorge Butunoiu consideră că

această tendință nu are un impact sem-nificativ, cel puțin deocamdată. „Deasemenea, lucrul de acasă se spunea că va fi un fenomen. Nici pe departe! Au încer-cat unii să lucreze de acasă și s-au întorssiguri la birou. Pe de o parte pentru căau plecat de la un câștig garantat pe care

nu l-au mai găsit acasă, dar și din cauzăcă te trezești singur, ai mult mai multeresponsabilități și nu mai are nimeni grijă de tine. Ce își doresc foarte multtinerii și angajații este un program flexi-

 „Mutaiile” de pe piaa muncii prin ochii specialistului HR

bil. Toți își doresc asta, însă nu de acasă. Pro- gramul flexibil cu siguranță va câștiga teren încel mai scurt timp, dar detașarea completă debirou, nu. Cel puțin nu în viitorul apropiat” ,consideră specialistul în HR.

În ceea ce privește recrutările de top decare se ocupă, Butunoiu susține că nu s-auprodus schimbări în ultimii 20 de ani. „Înceea ce privește joburi de top, acestea vor rămânetot timpul aceleași. Nu s-au schimbat cu ab-solut nimic în ultimii 20 de ani și nu cred că sevor schimba nici în următorii 20 de ani. Cele-lalte joburi, dedicate maselor, într-adevăr se maischimbă” , spune acesta.

Joburi de top, candidațicu pretențiiDacă vă gândiți că, în materie de joburi

de top, recrutările sunt simple, în realitatelucrurile nu stau chiar așa. „Dacă plătești sufi-cient de bine, oricând găsești candidați buni care săvină pe jobul respectiv. Chiar și la nivelul de top se găsesc greu și foarte greu candiați, pentru că este odiscrepență foarte mare între salariile pe care le do-resc angajații și cele pe care le pot oferi angajatorii.Toți angajații se compară cu cei de străinătate. Nuvor să socotească altfel. Ei știu una și bună. Nu o să fie mulțumiți până nu se ajunge la nivelul salariilorde afară. Din păcate, nu sunt șanse să se ajungăacolo în viitorul apropiat. În cel mai optimist sce-nariu, în 20 de ani se va ajunge la 70-80% din me-dia salariilor de afară. Evident că oamenii nu vor săaștepte atât de mult, așa că sunt multe discuții pe

această temă” , a spus Butunoiu.Maria Man

- Dincolo de faptul că România încerca prin industrie și prin aceste rapoarte să fieun exemplu la nivel internaional, servea

 această propagandă și unui scop intern, demulumire a populaiei? - Orice stat dorește solidaritatea

populației, chiar dacă într-un sistem totali-tar, acest lucru devine în timp mai puținimportant, pentru că nu sunt conducătoride ales. Conducerea comunistă eraconvinsă de solidaritatea populației, astfelcă aceste rapoarte și planuri erau adresateexteriorului. Pe de altă parte, România arfi putut alege să nu se axeze pe dezvolta-rea industriei grele. A fost o decizie prostaleasă și una costisitoare.

- Din fabricile pe care le regăsim în topurileîntrecerii socialiste, mai există totuși câtevacare, după privatizare, au rămas în picioare

 și chiar s-au adaptat foarte bine pieei. E ocoincidenă, e noroc sau altceva? 

- Dincolo de aspecte economice, credcă a contat chiar profilul acestor fabrici,dar și faptul că logica organizării pieței înansamblul ei, face ca o fabrică din industriaușoară să se adapteze mai ușor după ce afost privatizată. În multe cazuri, fabricileau fost reorganizate de către un investitorpe un model care să corespundă nevoilorpieței. Pe de altă parte, o fabrică precumClujana, care avea produse ce puteau intrape piață, nu a avut această șansă din cauzaunor greșeli. Cert este că fabricile pe carele vedem acum, poate au același nume, darnu mai există sub aceași formă.

- Astăzi, industria „grea” a Clujului estereprezentată de IT. Multe oci spune că nue bine că a dispărut industria grea și că amluat-o pe acest drum. Ce credei? - Procesul este oricum ireversibil și cu

această situație trebuie să lucrăm, chiar

dacă unele lucruri nu ne plac. Povesteaindustriei grele este ireversibilă. Au fost încercări și investitori care au încercat,dar nimeni nu a reușit, astfel că nu credcă are rost să insistăm și nici să spunem căindustria grea a fost înlocuită de IT. Credcă Clujul are șansa de produce inteligență,creativitate și know-how, inclusiv pen-tru IT, dar și pentru alte industrii creativecum sunt domeniile artistice.

- Neșansă există în tot acest proces? - Este o neșansă, pentru că vorbim

despre o populație care este plătită ca înOccident și care influențează, de exemplu,piața imobiliară. Din ce în ce mai multecompanii oferă în pachetele salarialelocuințe cumpărate de pe piață, încercândsă atragă angajați, iar acest lucru face caprețurile să crească.

- Și-au revenit românii, în general, și cluje-

nii, în mod special, din șocul suferit dupăce au făcut cunoștină cu capitalismul și curigorile acestuia? - Sper că ultimii 27 de ani nu au trecut

degeaba. Capitalismul nostru are o sume-denie de probleme, dar s-a mai stabilizat între timp. Lucrurile se mai așază și dinpunctul de vedere al faptului că avemun capitalism mai bine organizat și chiardacă nu e totul perfect, cred că măsuraproblemelor tinde să se stabilizeze. Lucru-rile merg spre mai bine față de primii anide democrație.

Radu Hângănuț

 Dacă plătești suficientde bine, oricând găsești

candidai buni care să vină pe jobul respectiv. Chiar și lanivelul de top se găsesc greu și

  foarte greu candiai pentru căeste o discrepană foarte mareîntre salariile pe care le doresc

 angajaii și cele pe care le potoferi angajatorii”,George Butunoiu

8/17/2019 NO 610 TrReporter

6/23

6 |  DOSAR

|  28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610

Reorientare profesională 

 Din corporaie, în atelierul de pictură 

  SCHIMBARE

Este de profesie economist manager șide anul trecut face parte din colecti-

vul de studenți ai Universității de Artăși Design din Cluj.

Ne-am întâlnit cu Oana Damian la

atelierele de pictură din Parcul Central,acolo unde își petrece zilele acestea omare parte din timp alături de mai tineriiei colegii lucrând la temele semestriale.Câteodată îi lipsește abilitatea de a seprezenta „curată” în lume, de a sta întreoameni de aceeași vârstă și oarecum deacelași statut, sau confortul de a fi termi-nat cu partea de formare profesională.Cu toate acestea, tânăra exclude oricevariantă de a abandona ceea ce a început,sau de a se întoarce în mediul corporatistpe care l-a lăsat în urmă începând cu anul2009. „Nu știu ce va urma după perioada destudii. Știu că va urma să pictez, într-un felsau altul. Mi se pare oricum un lux ceea ceam eu acum, că pot să mă ocup de pasiunilemele fără să trebuiască să aduc bani acasă,consistent, ca orice adult responsabil. Pe alo-curi e frustrant, că nu susțin financiar măcaro parte din familie, dar mă gândesc ca la unmoment dat, să îmbin cunoștințele de marke-ting și de comunicare cu ceea ce fac acum. Am tot felul de idei care mă trezesc noapteași mă motivează”, explică Oana.

Născută în Turnu Măgurele, Oanaa venit în Cluj la studii, profesând din2001 ca economist, schimbând pozițiiși firme, până în 2009 când a intrat înconcediu de maternitate. Pe atunci aveatitulatura formală de manager de resurseumane la compania ISDC, ocupându-sepractic de recrutare și marketing pe piațamuncii. Primul angajator a fost Nivis, ofirmă româno-americană, unde a ocupato poziție de economist lucrând în jur detrei ani. Mai târziu și-a înființat propriafirmă prin intermediul căreia a început încă din 2004 să colaboreze cu ISDC.

„ A urma o facultate de studii eco-nomice a fost o decizie cumva romantică,nefundamentată. Nu îmi găseam pe atunci foarte bine locul. Eram pasionată de literaturăși la noi în oraș, la Turnu Măgurele, te duceaila liceu ori la matematică-fizică, ori la filolo- gie sau alte variațiuni. Am negociat cu fami-lia să merg la filologie, pentru că de acolo eraumulte drumuri nu doar calea sigură de a ieșieconomist, inginer sau doctor. În clasa a optaam mers la olimpiadă la română și așa mi-amcâștigat dreptul de a alege filologia. În liceuam avut o tentativă delicată de a merge spre jurnalism, apoi m-a atras filozofia până înmomentul când am aflat, întâmplător, de la profesorul de filozofie, de Facultatea de Stu-dii Europene de la Cluj. Îl iubeam pe Blaga șiaveam în cap ideea să umblu pe unde a um-

blat el, pe unde au umblat Marin Preda sauEliade. Aveam tot felul de iubiri intelectuale. Așa am ajuns la Cluj, la Studii Europene la profilul managementul instituțiilor euro- pene”, povestește Oana Damian.

În paralel a luat parte și la un proiect

 joint venture, între ISE-ul de la Cluj șiUniversité d'Auvergne din Franța, încadrul unei inițiative care se numea Insti-tutul Franco-Român de Gestiune, unde aavut ocazia să facă management foarteaplicat cu profesori din Franța. „De la eiam adoptat genul acela de metode de câte oriaveam de făcut un studiu de marketing. Înanul III de facultate m-am angajat la Nivis,am lucrat ca secretară o perioadă, dar am

ajuns, nu după foarte mult timp, să fac conta-bilitate și casierie. Scriam și cărți de muncă, proceduri de salarii, contracte. Apoi, din frus-trare mai mult, mi-am deschis propria mea firmă în zona de evenimente-PR. Făcusemși un master de Comunicare și Relații Pub-lice la SNSPA (Școala Națională de StudiiPolitice și Administrative) și am început săcolaborez cu ISDC pe servicii specializate demarketing, studii de piață, recrutare. Până laurmă am ajuns la concluzia că mai bine lu-crez din interior. Așa că am fost angajată la eica manager de recrutare”, precizează Oana.

Astăzi, nu știe cum s-a produs vira- jul care a determinat-o să plece de acolo.Își amintește doar că din săptămâna așasea de sarcină a trebuit să stea acasăși să lucreze pentru companie doar dela distanță. „ Mă gândeam ce voi face dupăsarcină, dacă voi merge mai mult spre mar-keting sau mai mult spre resurse umane. Înnici un caz nu se punea problema să nu mămai întorc la serviciu. Îmi plăcea foarte multceea ce făceam la ISDC, eram implicată în proiecte foarte interesante, am lucrat foartemult cu ISDC Academy, cu universitățile.Programul era unul corporate, stresant pe alocuri, dar nu asta m-a determinat să

 părăsesc compania. Dacă mă gândesc acum,cred că decisive au fost experiențele greledin timpul sarcinii care au născut în minedorința de a nu mai pleca de lângă băiețelulmeu când a venit pe lume. Ideea de a mă face pictoriță, nu știu exact de unde s-a legat”,

explică Oana Damian.Oanei îi plăcea să deseneze și să picte-ze din liceu și încă de când lucra pentruISDC avea obiceiul să intre în magazineși să cumpere anumite materiale pentrupictură. Într-un astfel de magazin a găsitpe cineva care să îi dea ore și așa a începutca în fiecare duminică să îș i rezerve o partedin timp pentru această plăcere. „Pictamo dată pe săptămână, dar nu pot să spun că făcusem un hobby din asta. Timp de un an amluat ore, apoi a venit sarcina, în timpul sar-cinii n-am pictat nimic și după ce am născutm-am revăzut cu prietena care îmi dădea oreși cu altă prietenă. Ea dădea ore la ȘcoalaPopulară de Arte și am rugat-o să mă lase sămerg la ea în atelier. Mă duceam miercureaseara, două ore. Cam asta era singura ieșire peatunci, cât băiețelul meu, Petru era bebeluș. Așa am început. După un timp l-am rugat peun vecin de-a nostru din Florești să mă lase să

îmi fac atelier în apartamentul lui nelocuit șiastfel am mai făcut un pas. Dacă atunci mi-ar fi zis cineva că peste cinci ani voi da admiterela UAD, aș fi zis că e exclus. Dar iată că acumsunt în anul I la UAD, că am parte de colegicare au, mai mult sau mai puțin, jumătate dinvârsta mea, că am avut deja expoziții perso-nale și că sunt fericită că fac ceea ce îmi place”,declară artista.

De când a mers Petru la grădiniță,povestește Oana, a început să picteze înfiecare zi. La un moment dat, în 2011 s-amutat cu familia ei în cartierul AndreiMureșanu și de atunci și-a făcut atelierul în demisolul casei. Ritmul său de pictateste acum de la 8.00 la 12.00, în fiecare zi,sau câteva ore după-amiaza, în situațiiexcepționale, când mai „negociază” cusoțul ei, Sergiu să își petreacă doar el tim-pul cu băiețelul lor. „ Anul acesta, de cândlucrez în atelierul facultății, foarte puțin am

mai abordat alte teme decât cele impuse sausugerate de profesori. Înainte de facultate,tematica mea era cumva foarte strâns legatăde interesele mele și subiectele pe care le rulezși care au legătura cu zona psihologiei. Aveamîn cap o paradigmă de micro-metafore, micro-universuri, gesturi foarte mici care sunt ex-trem de general umane. Astfel, am studiataceste gesturi în zona mea de proximitate,a familiei mele. Era o formă de reflecție peanumite momente. Nu îmi place să vorbescdespre aceste momente, dar sunt lucruri pecare le-aș scrie și lucruri pe care le-aș picta”,precizează Oana Damian.

Cristina Beligăr

 În atelierul din Parcul Central suntem

 24 de studeni și, laînceput, nu știam cum

va fi ca toată lumea să seuite la tine cum lucrezi. Mi se părea un test „de

umilină”, pe care nu pot să îl trec. Acum însă

văd ca pe ceva benefictoată apropierea aceasta.

 E o formă de comuniune, pe care nu o anticipasem”,

Oana Damian

 Părerea meade profesionist de

marketing este că lipsescmulte pe piaa de artă dinCluj. Lipsește o abordare profesionistă de relaii cu

 publicul. De obicei se livrează doar

 statement-uri. Sunt câtevaentităi care comunică

bine, dar în majoritateacazurilor ar trebui o

 altfel de comunicare. E o oarecare pietate în  faa artei, care ușor te ine la distană. Cu o

comunicare bună te poi adresa unor oameni care

 sunt cu adevărat interesai. De exemplu, eu aș face

o expoziie în Oser. E o  formă de a nu te aștepta ca arta să îi fie validată doar

 pentru că e la muzeu”,Oana Damian, artist 

    F   o    t   o   :    D   a   n    B   o    d   e   a     ©

 

  T  r  a  n  s  i  l  v  a  n  i  a  R  e  p  o  r  t  e  r

8/17/2019 NO 610 TrReporter

7/23

DOSAR |  7

28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610 |

Compania de Transport Pub-lic Cluj-Napoca SA face cu-

noscut publicului cãlãtor pro-gramul de transport urban şimetropolitan pentru perioada30 aprilie – 2 mai 2016:

•  30.04.2016  – circulaţia se vadesfăşura între orele 5.30–23.00,conform programului de transportpentru zilele de sâmbătă;

• 01 – 02.05.2016 – circulaţia se vadesfăşura între orele 6.00–23.00,

conform programului pentru zilelede duminică; În data de 01.05.2016 nu vorfuncţiona liniile 24B, 28B şi 43Pspre POLUS CENTER, iar lini-ile de autobuze 24, 28 si 43 B vorfuncţiona după programe decirculaţie speciale. De asemenease suspendă cursele gratuite pent-ru clienţii POLUS CENTER şi CORA.Transportul în Noaptea de Învierese va realiza cu autobuze, prin in-termediul liniilor 25, 30, 39L şi 46,după următorul program:

•  L 25:  Cart. Mănăştur – P-ţa A.Iancu – Cart. Gheorgheni (Unirii) –Cart. Mănăştur ;Plecări Mănăştur: 23.00 – 23.30 –00.00;Plecări Unirii: 23.00 – 23.30 – 00.00;

• L 30: Cart. Grigorescu – P-ţa A.Iancu – Cart. Mărăşti (A. Vlaicu) –Cart. Grigorescu;Plecări Grigorescu: 23.00 – 23.30 –00.00;Plecări A. Vlaicu: 23.00 – 23.30 –00.00;

Pe durata Slujbei religioase auto-buzele liniilor 25 si 30 vor staţiona în zona P-ţei A. Iancu. (Reg. CFR şiP-ţa Cipariu).Vor pleca spre car-tiere după încheierea slujbei la in-terval de 30 de min.

• L 46: Cart. Zorilor – P-ţa A. Iancu– Cart. Zorilor;Plecări Zorilor: 23.00 – 23.30 –00.00 ….. 01.00 – 01.30 – 02.00 ;Plecări P-ţa Şt cel Mare: 23.15 –23.45 – 00.15 ….. 01.15 – 01.45 – 02.15;

•  L 39L:  P-ţa M. Viteazul – P-ţaGării – Vl. Chintenilor (Cătun);

Plecări P-ţa M. Viteazul: 22.45…..01.00 ;

Plecări Cătun: 23.20 ….. 01.30 ;

Urăm cu aceastã ocazie publicu-lui călător „Sărbători fericite!”

Compania de Transport PublicCluj-Napoca S.A.

 ÎN ATENŢIA PUBLICULUI CĂLĂTOR!PENTRU PERIOADA 30 aprilie – 2 mai 2016

  VISUL DULCE

El a absolvit Facultatea de Businessla Universitatea „Babeș-Bolyai”, iar

ea Facultatea de Medicină Dentară laUniversitatea de Medicină și Farma-cie din Cluj și împreună dețin astăzicheia unei afaceri dulci: un laborator

de cofetărie specializat pe muffi ns șicupcakes, cunoscute în România cunumele de brioșe. S-au gândit să-șideschidă afacerea într-un moment încare pe piața din Cluj existau puțineoferte în acest sector. Astăzi lucreazăîmpreună la Alors Cupcakes, suntplini de idei și abia așteaptă să le vadă„scoase din cuptor”.

„Mi-a plăcut dintotdeauna să lucrezmanual și îmi plăcea ideea de a-i ajuta într-un fel sau altul pe cei din jurul meu. Îmi do-ream să fac ceva practic încă de când mi-amcăutat profilul facultății, nu să stau la unbirou opt ore pe zi. Atunci m-am gândit latehnica dentară. După absolvire am lucratîn mai multe cabinete și a fost destul de greu să îmi găsesc un loc de muncă dat fiindnumărul mare de absolvenți care și-au doritsă rămână în Cluj, venind din orașe maimici. Am lucrat și în cabinetele unor medici

stomatologi și în laboratoare unde am eramdoar noi, tehnicienii. Era o anume instabili-tate și evoluam destul de greu la momen-tul respectiv. Așa că m-am gândit că, dacă

tot am făcut tehnicădentară și am prins în-demânare și dacă tot îmi plăcea să fac acasă prăjituri,de ce nu aș dezvolta ideea” ,povestește Laura, jumătateafamiliei Caba, originară dinZalău.

Soțul ei, Sergiu, a urmat cursurileunei facultăți de business în ideea de aavea cândva o afacere. A făcut un master în turism, a lucrat o perioadă în hoteluri,dar la un moment dat și-a sincronizatideile cu cele ale soției lui și au identifi-cat împreună o nevoie pe piața din Cluj.„Eram în 2013 când am luat decizia să neinteresăm, să ne specializăm și să vedem ceavem de făcut ca laborator, ca producție șirețete. A trebuit să o luăm de la zero și în2014 am început oficial să venim cu proprianoastră ofertă de cupcakes” , explică SergiuCaba. Dacă în timpul facultății Laurei îiplăcea să pregătească diverse deserturidoar din pasiune, în momentul în cares-a decis asupra ideii de a deschide unlaborator de patiserie, a început să ia lu-crurile mult mai în serios. A mers la Lon-dra și a urmat un curs de specializare,s-a înscris la un curs de cofetar-patiser la

Cluj și cu timpul a început să renunțe laideea profesiei pentru care se pregătise în facultate, deși la acel moment nu sevedea făcând altceva.

 Afacere de familie:

„Fabrica” decupcakes

„Nici eu, nici soția mea nu am mai statla povești și nu am avut regrete. Am în-ceput totul cu fonduri proprii. Am apărut pe piață specializați pe cupcakes, dar amajuns să diversificăm în ultimul an oferta înurma cererilor de candybar. Așa am ajunssă facem și alte deserturi și în continuaredezvoltăm idei”, precizează Sergiu. Astăzi,el se ocupă de partea administrativă, deaprovizionare, de relația cu clienții și cufurnizorii și de livrări și Laura se ocupămai mult de ceea ce înseamnă producție.Angajați nu au, sunt doar ei doi și uneori îi găsești în laborator până seara târziu, în funcție de comenzi. „Primim foartemulte comenzi de la firme și sunt zile cândstăm foarte mult în laborator. Azi dimineață

(miercuri, n.r.) ne-am trezit la ora 5.30 pent-ru că la ora 8.00 trebuia să livrăm o comandă.Poate, la un moment, dat eu mă voi axa doar pe partea de decorațiuni și voi aduce pe ci-

neva care să mă ajute la partea de copt și creme.Deocamdată însă suntem doar noi doi. Magazinde prezentare încă nu avem, dar avem cliențimulți prin recomandări și de pe site și Facebook.Folosim ingrediente pe care le folosește oricine înbucătărie și atunci nu apelăm la mixuri. Poateși prețul este mai mare uneori decât al unor

 prăjituri pe care le găsim în anumite cofetării,dar putem garanta pentru ingredientele pe carele folosim” , declară Laura. Prima comandăde cupcakes personalizate a fost destulde mare, respectiv 100 de bucăți pe carea trebuit să le pregătească exclusiv man-ual. Cea mai mare comandă a fost de400 de bucăți și atunci s-au gândit că ecazul să își achiziționeze o imprimantăcu ajutorul căreia să printeze oricelogo sau imagine pe suport comestibil.Astăzi, pun la dispoziție diverse sorti-mente de blaturi pentru cupcakes și totatâtea tipuri de creme, inventivitatea fi-ind cuvântul de ordine când vine vorba

să orneze gustoasele prăjituri.Următorul pas, spun cei doi tineri,

este să își deschidă un punct de lucru sauo cofetărie undeva în zona centrală a Clu-

 jului. Sunt conștienți că mai au mult de lu-cru pentru a deveni cu adevărat cunoscuți în Cluj, dar începutul este unul promițător.

Cristina Beligăr

    F   o    t   o   :    D   a   n    B   o    d   e   a     ©

 

  T  r  a  n  s  i  l  v  a  n  i  a  R  e  p  o  r  t  e  r

8/17/2019 NO 610 TrReporter

8/23

|  28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610

08 |  SONDAJ

  IRES

Românii sărbătoresc Paştele, dar sunttot mai puţin conectaţi şi cunosc din

ce în ce mai puţine tradiţii specifce aces-tei sărbători. Despre obiceiurile legate desărbătorile pascale, despre modul în careromânii vor sărbători, în acest an, Paştele,dar şi Ziua Internaţională a Muncii, aaţimai multe din studiul realizat de IRES cuacest prilej.

Tradiţii de Paște la români:Mai mult de jumătate dintre

participanții la acest studiu – 58% - susțincă tradițiile de sărbători sunt foarte impor-tante pentru ei, iar o treime le consideră im-portante (32%). 97% dintre cei chestionaţi

spun că obişnuiesc să sărbătorească Paştele.Aproape trei sferturi dintre cei chestionaţisusţin, însă, că în regiunea din care provinnu există obiceiuri tradiţionale de Paşte şidoar o cincime spun că acest fel de tradiţiiexistă, aceştia ind cu precădere din regiu-nea Transilvaniei şi a Banatului şi din zonaMoldovei. Printre tradiţiile menţionateca ind specice sărbătorilor pascale, ceimai mulţi menţionează: mersul la „udat”/„stropit” (12%), mersul la biserică (9%),mersul copiilor după ouă roşii (8%), mer-sul la cimitir (7%), snţirea bucatelor la biserică (6%) sau vopsitul ouălor (6%).

Din eşantionul total al studiului, pro-centul celor care sărbătoresc Paştele orto-dox este ridicat – 94%. 83% din rândul celorcare sărbătoresc Paştele ortodox declară căau obiceiul de a participa la slujba de În-viere, iar 87% dintre cei care practică acestobicei susţin că vor merge şi anul acesta

la biserică, cu acest prilej. 61% armă căobişnuiesc să participe şi la slujba religioasădin Duminica Paştelui, iar 77% declară căvor merge să ia paşti de la biserică anulacesta.

Întrebați dacă s-au spovedit, pânăla data realizării studiului (18 aprilie),aproape un sfert dintre respondenți (23%)spun că au făcut acest lucru deja, mai binede o treime (38%) armă că urmează săse spovedească, în timp ce 36% recunosccă nu practică acest obicei. Cei care sespovedesc într-o mai mare măsură suntrespondenţii cu vârsta de peste 65 de ani,dar şi cei între 18 şi 35 de ani, participanţiila studiu care locuiesc în mediul rural şi ceidin Moldova. Un comportament similarregăsim și în ceea ce privește împărtășitul:24% dintre respondenți se împărtășiserăpână la data realizării sondajului, 39% audeclarat că urmează să facă acest lucru, iar

33% au recunoscut că nu au acest obicei, iarrespondenţii care se împărtăşesc într-o maimare măsură sunt cei cu vârsta de peste 65de ani şi cei între 18 şi 35 de ani, din mediulrural şi din Moldova.

Aproape jumătate dintre cei chestionațisusțin că țin postul Paștelui: 1 din 10respondenți reușesc să țină post întreagaperioadă, 36% spun că postesc doar câte-va zile (miercuri și/sau vineri). Alţi 15%declară că intenţionează să postească înSăptămâna Mare, iar 8% în Vinerea Mare.Printre alimentele, cel mai des consumatede către cei care obişnuiesc să ţină pos-tul Paştelui se aă: preparatele de postgătite în casă, salatele sau legumele crude,

fructele, preparatele conservate de casă.9% dintre respondenţii care sărbătorescPaştele ortodox și care obișnuiesc să ținăpost armă că au ţinut post negru înperioada celor 40 de zile, obiceiul indmai prezent în rândul respondenţilordin mediul rural. Durata postului negruvariază între o zi (28%) şi şapte (12%)sau mai multe zile (13%).

68 dintre toţi participanţii la studiucred că Paştele ar trebui sărbătoritla aceeaşi dată atât de credincioşiiortodocşi, cât şi de cei catolici. Opţiuneapentru sărbătorirea la o dată unică aPaştelui este mai frecventă în rândulrespondenţilor peste 65 de ani, a celordin mediul urban şi a celor care locuiesc în Transilvania şi Banat.

Buget şi consumde Paşte:Perspectiva nanciară cu privire

la sărbătorile pascale din acest an esteuna destul de optimistă: 44% dintreparticipanţii la studiu spun că din baniipe care i-au alocat acestei sărbători vorreuşi să cumpere toate cele necesare, întimp ce alţi 32% dintre ei spun că banii lesunt sucienţi, cu mici restrângeri. 15%declară însă că vor nevoiţi să renunţela multe produse, în timp ce 7% susţincă bugetul pe care îl au nu le va su-cient nici pentru strictul necesar.

De altfel, mai bine de o cincime din-tre respondenţi (22%) spun că vor aveapentru masa de sărbătorile pascale dinacest an un buget de peste 600 de lei,19% dispun de sume cuprinse între 401şi 600 de lei, 10% de un buget între 201şi 400 de lei, iar 14% de până la 200 delei. 2% declară că nu vor cheltui nimicpentru masa de Sărbători din acest an,iar 20% armă că nu şi-au stabilit încă bugetul.

45% dintre participanţii la studiusunt de părere că anul acesta vor cheltuiaceleaşi sume pentru cumpărăturile dePaşte ca în anul trecut, în timp ce 27%susţin că vor cheltui mai puţin, iar 21%

armă că vor cheltui mai mult decât în2015.

Doar 12% dintre cei care sărbătorescPaştele ortodox spun că vor primi primecu această ocazie, un procent mai ridicatregăsindu-se printre respondenţii carelocuiesc în Transilvania şi Banat. Dintreei, 64% cred că primele vor similare cucele primite în anii precedenţi, 13% credcă acestea vor mai consistente, în timpce 22% cred că vor mai modeste.

Ce consumă româniide Paşte:În timp ce 40% dintre respondenţii

care sărbătoresc Paştele ortodox spuncă intenţionează să cumpere carne demiel pentru aceste sărbători, aceeașiproporție spun că nu au această intenţie.36% dintre persoanele care cumpărăcarne de miel au un buget între 101 şi200 de lei, 27% alocă cel mult 100 de lei,12% între 201 şi 300 de lei. Alţi 6% spuncă vor cheltui peste 300 de lei pentrucarnea de miel.

4 din 10 persoane intenţioneazăcă cumpere ouă pentru sărbători, alţi54% nu vor cumpăra pentru că au îngospodărie sau şi le procură din sursediverse.

95% dintre cei care sărbătorescPaştele ortodox vor vopsi ouă. Culo-rile preferate pentru ouăle de Paști

sunt: roșu (88%), galben (29%), verde(27%), albastru (26%), iar 18% spun că levopsesc cu coji de ceapă. 55% vor vop-si între 10 şi 30 de ouă, iar 41% aleg săvopsească peste 30 de ouă pentru acestesărbători.

Prăjiturile făcute în casă rămânpreferate de cei mai mulți dintre româ-nii care sărbătoresc Paștele ortodox:64% dintre cei chestionați spun că vorface în casă prăjiturile pentru aceastăsărbătoare, procentul mai ridicat ind înregistrat în cazul respondenţilor carelocuiesc în Moldova şi în rândul celor cuvârsta între 51 şi 65 de ani. 18% declarăcă le vor cumpăra, iar alți 11% declară că

Românii sărbătoresc Paştile în familievor face și în casă, dar vor și cumpăra.

Cum îşi petrec româniisărbătorile de Paşte:În acest an, prima zi a sărbătorii

Paştelui ortodox coincide cu 1 Mai, ZiuaInternaţională a Muncii, zi declaratănelucrătoare în mod obişnuit. 64% din-tre participanţii la acest studiu cunoscacest lucru, 25% nu ştiu să spună cese mai sărbătoreşte la 1 Mai, iar restulrespondenţilor oferă alte răspunsurila această întrebare. 84% dintre ceichestionaţi cred că este potrivit ca ZiuaMuncii să e nelucrătoare, în timp cedoar 13% declară că nu este potrivitacest lucru.

4 din 10 respondenţi declară că voravea zile libere cu ocazia sărbătorilorpascale, procentele ind mai mari înrândul persoanelor din mediul urban şicare locuiesc în zona de Sud a ţării. Unsfert dintre aceştia au doar o zi liberă,40% declară că au două zile libere, 18%spun că au 3 zile libere, în timp ce 12%dintre participanţi susţin că au peste 4zile libere.

65% dintre respondenţi vor petreceacasă sărbătorile de Paşte. 22% vorrămâne acasă, dar vor face vizite, întimp ce 9% vor pleca într-o minivacanţă.Tinerii între 18 şi 35 de ani sunt ceicare declară, într-o măsură mai mare,că vor pleca în minivacanţă cu ocaziasărbătorilor. Mai mult de jumătate din-tre cei care vor pleca în minivacanţă auales să meargă în România, în vizită larude sau la prieteni, 39% îşi vor petreceminivacanţa la o pensiune sau la unhotel din România, 26% au ales o altăvariantă tot în România, în timp ce17% au optat pentru o destinaţie dinstrăinătate – 11% alegând un hotel sau opensiune, iar 9% să îşi viziteze prieteniisau rudele. Dintre cei care au ales să îşipetreacă minivacanţa la un hotel sau lao pensiune din România, 73% au optatpentru o destinaţie de la munte, 22%pentru o staţiune balneară şi 5% pentrumare.

Bugetul alocat pe familie pentruminivacanţa de Paşte-1 Mai este de max-im 500 de lei pentru 19% dintre cei carevor avea o astfel de vacanţă, 24% voravea la dispoziţie între 501 şi 1000 delei, 9% au alocat între 1001 şi 1500 de lei,21% vor avea peste 1500 de lei, iar 21%spun că nu au stabilit încă acest aspect.

68% dintre respondenţi vor primimusari cu ocazia Paştelui, procentemai mari regăsindu-se în rândul tine-rilor, în rândul celor din mediul rural şia celor care locuiesc în Moldova.

Fişa tehnică a studiului:Volumul eșantionului: 1.240 indivizi de18 ani și pesteTipul eșantionului: multi-straticat,probabilist, reprezentativ la nivel naționalReprezentativitate: eroare maximătolerată de ± 2,8%Perioada anchetei: 18, 21 aprilie 2015Metoda: Chestionarele au fost aplicateprin metoda CÂTI (Computer AssistedTelephone Interviewing)

8/17/2019 NO 610 TrReporter

9/23

28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610 |

COMUNITATE | 09

  PORTRET

Ne-a întâmpinat cu un sirop de gu-tui japoneze, în apartamentul dincartierul clujean Gheorgheni, undelocuiește de mai bine de 50 de ani. Pemasa din camera mare, peste tot, erau

întinse diplomele obținute la diferiteconcursuri de cei mai buni dintre foștiisăi elevi: Alexandru Tincu, Adrian Nai-din, Răzvan Suma, Octavian Lup. Lângăacestea, la fel de bine păstrate de-a lungulanilor, am zărit diplomele de excelențăprimite de doamna profesoară GabrielaTodor pentru performanțele deosebiteobținute în pregătirea elevilor premianțila concursurile naționale.

Am cunoscut-o pe doamna profesoarăla o zi distanță după ce a fost distinsă cu unalt premiu, de data aceasta Diploma Men-tor pentru Excelență în Educație acordatde MOL România și Fundația pentru Co-munitate. Pentru al șaselea an consecutiv,acest premiu a fost acordat unui număr dezece profesori şi antrenori din toată țara,selectați din cele peste 270 de nominalizăriprimite. „Mă simt ca o Cenușăreasă care s-atrezit prințesă” , ne-a mărturisit doamnaGabriela Todor la puțin timp după cene-a primit în locuința ei. Timp de ooră și jumătate am aat de la dânsa ce înseamnă să-ți dedici cea mai mare parte avieții elevilor tăi și care este cea mai maremulțumire pe care o are astăzi, după 36 deani de carieră pedagogică.

Născută în Cluj din tată ardelean șimamă moldoveancă, destinul GabrieleiTodor avea să-i e dictat nu de stele, ci depropriul ADN. Muzica și pedagogia le-aavut în sânge și prin toți porii i-au intrat însuet atât ei cât și fratelui ei care este profe -sor de vioară la Colegiul Național de Arte„Dinu Lipai” din București. Prima melo-die pe care a solfegiat-o în clasa a treia afost „Ceata lui Pițigoi”. De atunci, alăturide elevii săi, a parcurs toată istoria muziciiclasice, a avut prilejul să cunoască personalo parte din marii soliști violonceliști detalie mondială, a fost cooptată în diverseformații muzicale și a întreprins 21 de turn-

ee europene. „Am ales pedagogia pentru căasta ne-a plăcut tuturor în familie. E în ADN-ul nostru. Tata era meloman înfocat și din toatăsărăcia ne-a cumpărat radio, pickup, magne-tofon. Cumpăra știme (partituri muzicale) deoriunde găsea, cumpăra revista Muzica și amdeprins muzica clasică așa cum am învățatsă vorbesc românește. La cinci ani m-a dus laoperă să vedem Boema. Știu și acum că eramîmbrăcată în rochiță turcoaz, de catifea. Operaera fastuoasă, scena era împodobită, dar pe minesingurul lucru care m-a frapat din tot specta-colul era soloul de violoncel, pe care îl auzeamdin fosă și pe care îl cânta doamna Iarosevici,o foarte bună violoncelistă, soția primului meu

 profesor de violoncel, George Iarosevici. Deatunci am zis că vreau să mă fac violoncelistă” , își amintește doamna Gabriela Todor.

Părinții săi nu aveau însă bani des-tui să îi cumpere violoncel și cu atât maipuțin erau de acord ca fata lor să cânte laun instrument atât de „bărbătesc”. Mai

 bine vioară pentru că e mai ușoară, spu-neau părinții Gabrielei. Astfel, începânddin clasa a doua, tânăra avea să studiezetimp de șase luni vioara, în particular, ur-mând ca din clasa a treia să e mutată dela Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” dinCluj, la Liceul de Muzică. După câțiva ani însă, când a venit momentul să își aleagăsingură instrumentul pe care avea să îlstudieze în liceu, violoncelul a fost primași ultima alegere.  „A fost alegerea mea săcar o viață întreagă acest instrument, dar amsuportat consecințele și nu mi-a părut răuniciodată. Când pui mâna pe el, intri în transă.Lumea noastră pare puțin deplasată și păremcam ciudați, dar e ca un balsam pentru noi.Tata avea lacrimi în ochi când auzea uverturade la Tannhäuser și mama nu înțelegea ce-i cu«anomalia» asta. Un fost elev de-al meu, Oc-tavian Lup, mi-a spus textual: «Eu cu asta măhrănesc». Așa am ales eu violoncelul, deși mama

îmi șoptea la ușă să aleg vioara. Eu am zis ca eași am făcut ca mine. Și mi-am îndeplinit visul,deci sunt un om fericit. Am fost violoncelistă până la 52 de ani, când am fost diagnosticatăcu boala Crohn din cauză că duceam o viațădezordonată. De atunci violoncelul stă în su- fragerie, în acel colț” , povestește doamna To-dor, arătând în direcția violoncelului careastăzi îi aparține ului ei, Daniel.

A mentor în educație este o misiunesacră, spune doamna profesoară, dat indcă niciun copil nu se naște învățat. O viață întreagă le-a predat elevilor săi ceea ce aacumulat și dânsa de la mentorii pe care i-aavut pe parcursul carierei, - George Iarose-vici, Cseh Aila, Aurel Niculescu și SeramAntropov – și astăzi trăiește cu satisfacția cătinerii pe care i-a pregătit evoluează în celemai exigente orchestre. „Este o datorie sacră,să nu păstrăm pentru noi ceea ce am primit, ci

să dăm mai departe. Eu am ales pedago- gia, nu a fost nimic aleatoriu și nu am tras-odintr-o căciulă. La repartiție, după 1972 cândam terminat Conservatorul la București, amavut de ales între un post la Liceul de Muzicănr.1, astăzi Colegiul Național de Arte „DinuLipai” și un post la Orchestra Radio dinBucurești. Am ales fără să ezit pedagogia, deși puteam orchestrantă. În rest, pe lângă cariera pedagogică cu care am mers neîntrerupt 36 deani, am și cântat. Zece ani am făcut și solistică,dar nu m-a satisfăcut pentru că nu suportamsingurătatea de după concert și viața nomadă.În zece ani am aat despre mine că asta nu îmimai trebuie. Așa că la 26 de ani am renunțatla solistică. Ocazional făceam muzică de camerăcu colegii mei, am cântat la Sala Radio și cea maimare bucurie pe care am avut-o în viața mea ca profesionistă a fost muzica de cameră. Dacă ar să le ierarhizez, ar muzica de cameră, pedago- gie, orchestră și solistică. Acestea sunt opțiunile pe care le are un absolvent de facultate de in-strumente și canto. Eu am făcut exact ce mi-a plăcut și sunt o ință fericită pentru că hobby-ul meu a coincis cu profesia. Și nu m-am dus laserviciu 36 de ani ca la spânzurătoare, ci ca laun loc unde mă regăsesc. Din păcate, cei maibuni instrumentiști nu se înghesuie spre peda- gogie. Cât sunt tineri și sănătoși vor să cânte” ,

explică doamna Gabriela Todor.Admiterea în Conservator este atât decumplită, precizează doamna profesoară,și are o ștachetă atât de înaltă, încât nu poțiprezenta absolventul tău sub acea ștachetă.La Filarmonica din Cluj, despre care sespune că este alături de Filarmonica dinBucurești cea mai bună din țară, sau estecomparată de unii dirijori străini chiar cuvaloarea orchestrei din Viena, muzicieniisunt selecționați foarte aspru. „Am avutelevi care au reușit din prima, la 18 ani, după ceau intrat la Conservator, și alții, care deși aveau părinții instrumentiști au dat de trei-patruori până să reușească. Trebuie să excelați, astale spuneam eu elevilor. Nu vă trimit acolo casă îmi fac mie rmă. Mergeți pentru voi, dacăsimțiți nevoia și dacă asta nu vă stresează în plus. Nu este exclus ca într-o zi să se întâmple și

la noi ca în orchestrele din Vest, unde pentru ecare post de orchestrant, se face concurs internațional.De aceea trebuie să avem un nivel foarte înalt de pregătire. Valoarea unei orchestre rezidă în valoareatuturor membrilor ei. Pe cei care nu corespund șinu iau minimum șase, nota noastră de trecere, îiîndrumăm ori la alt instrument, ori la altă școală.Nu are rost să ne mințim unii pe alții”, precizeazăGabriela Todor.

Marin Cazacu, Dan Joițoiu, Márkos Albert,Adrian Naidin, Ariana Arcu, Răzvan Suma,Cristian Cojocaru, Titus Tincu, Mihai Marica,Zsolt Török, Elöd Zágoni, Octavian Lup, suntdoar o parte dintre muzicienii străluciți pe caredoamna profesoară i-a pregătit de-a lungulanilor. „Atât de mulți elevi am avut, încât v-artrebui un an și o vară să mă ascultați, la cât aș aveade spus despre ei” , a precizat Gabriela Todor înmomentul în care am rugat-o să ne spună mai

multe despre tinerii pe care i-a avut sub aripă.Știe unde a ajuns ecare dintre ei și nu există zisă nu ae detalii despre concertele lor de la ra-dio sau de la televizor. „Scena este o altă planetădin punctul meu de vedere, unde ești în preinfarct.Ești într-o stare avansată de boală” , considerădoamna Todor. Astăzi, la cei 66 de ani pecare îi are, doamna profesoară mărturiseștecă nu mai merge în sălile de concert, pentrucă a obosit. Se hrănește cu credință și culturăși doar așa a rezistat la experiențele extremde dure pe care le-a avut în viață. După ce s-a îmbolnăvit, a avut grijă să nu se mai cantonezeexclusiv pe meserie pentru a nu-și pierde co-pilul. De șapte ani de când este pensionară, osingură dată a mai avut o ședință de violoncelcu nepotul unui fost coleg de clasă. „GabrielRâpă, un foarte bun violoncelist la Filarmonică,spunea că noi răspundem în fața lui Dumnezeu pentru copiii care ne-au fost dați în grijă. Tot suc-cesul trece foarte repede și de obicei ești uitat încâteva zile. Cu toate acestea, tuturor elevilor mei

le-am spus ca în ziua lor cea mai proastă să cântemai bine decât tot restul în ziua lor cea mai bună” ,armă doamna Todor.

Cei zece profesori și antrenori premiațila ediția din acest an la Gala Mentor pentruExcelență în Educație au fost selectați de cătreConsiliul Director al Fundației Pentru Comu-nitate, care a primit în perioada aprilie-de-cembrie anul trecut 274 de nominalizări. Ca laediţiile precedente, numărul nominalizărilorvaloroase a depăşit cu mult numărul depremii care se pot acorda, însă nominalizărilepot depuse din nou pentru edițiile viitoare.Fiecare dintre cei zece laureați din cadrul aces-tei ediții a primit un premiu în valoare de 8.000de lei și un trofeu special, Trofeul Mentor, rea-lizat de cunoscutul artist plastic Ioan Nemțoi.

Laureații Premiului Mentor pentru Excelență în Educație, ediția a 6-a, 2015 sunt:

Barátosi Iosif Gavril, antrenor de șah,

Târgu-MureșMaria Dida Ghiață, antrenor emerit canotaj,TimișoaraAnița Luncan, profesor de chimie, OradeaMárton Árpád, pictor, Miercurea-CiucAni Marie Paladi, profesor de violon cel,BucureștiPăcurar Mária, profesor de matematică,TimișoaraMarcel Porof, profesor de geograe,Fălticeni, SuceavaPetre Rău, matematică și literatură, GalațiTellmann Jenő, profesor de zică, ClujGabriela Todor, profesor de violoncel, Cluj

  Cristina Beligăr

Premiul Mentor pentru Excelență în Educație

 „Mă simt ca o Cenușăreasăcare s-a trezit prințesă” 

 Nu există memoria mâinii. Să cânți pe dinafară gândindu-te în altă

 parte, nu poți. A cânta la violoncel

nu este o simplă gimnastică sau o simplă emitere de sunete. Când în-cepi concertul de Schumann trebuie să știi localizarea sunetelor pe in-

 strument, pe ce coardă, în ce poziție și în ce octavă. Cu ochii minții îțidictezi digitația. Schematic toată autodictarea trebuie să o ai în

minte. Le-am spus tuturor elevilorcă nici un dirijor nu va cânta cu eidacă știe că se or opri pentru că nuîși cunosc textul. Este ca și când ai

merge noaptea, în beznă, cu farurile stinse”, Gabriela Todor, profesoară de violoncel 

    F   o    t   o   :    D   a   n    B   o    d   e   a     ©

 

  T  r  a  n  s  i  l  v  a  n  i  a  R  e  p  o  r  t  e  r

8/17/2019 NO 610 TrReporter

10/23

|  28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610

OPINII

Am progresat zi de zi, imens,încât nici nu băgăm de seamă,ce prăpastie se aă în faţaacestui neam. Prăznuim acumsăptămâna patimilor, învierealui Isus, dar cum? Dezbinarea e

noua noastră religie şi... viaţă, căci Isus învie înzile diferite pentru credinţe diferite şi neamuridiferite. Dezbinarea e şi aici suverană, căcivlădicii cei înalţi nu se pot pune de acord înzeci de ani şi stăruie în această tristă realitate.Dar să revin la vremea patimilor noastre, nu lasăptămâna tradiţională.

Nu ştiu cum şi de ce avem noi parte de atâteapătimiri, de atâta. Neputinţă si decădere, încâtne închinăm de-o vreme la mila şi ordinele al-tora. Nu ştiu cum am ajuns atât de nevolnici şide răi, de neputincioşi şi de leneşi. Oameni atâtde amărâţi, încât nu ne mai putem sluji nici penoi înşine? Mă uit în jur, văd, aud, dar nu mai înţeleg nimic. Şi scriu cu nemărginită durere

aceste rânduri în speranţa că nu vor rămâne fărăun mic ecou e şi numai în câteva inimi... Cevreau să spun ?

S-a vorbit la radio, la televiziuni, s-a scris înziare că directorul general sau, dacă vreţi, mana-gerul, companiei Tarom a fost destituit şi trimisacasă. De ce? Pentru management defectuos,pentru eră Taromul, această companie a ţării, aacumulat datorii din ce în ce mai mari, pentrucă lucra în pierdere. Eu nu mă întreb de ce a fostdat afară, ci mai grabnic de ce a fost adus acest belgian sau danez. Căci greşeala gravă atunci s-asăvârşit! De ce, oameni buni?! Nu mai ştim noi săadministrăm o companie, s-o aşezăm pe prot,cât de cât să producă pentru om şi pentru ţară?Ne-am smintit de tot şi, iată-ne rugăm de alţii săne scoată la liman? Mai exact să câştige ei cât vorşi noi cât ni se dă!!! Noi care am dat civilizaţieiaeronautice pe Vlaicu, pe Vuia şi pe Coandă?!Iar acum ne facem preş în fata străinilor, pe care,viaţa ne obligă să-i rugăm să plece la casele lor!

Ce rău am ajuns!Mai penibili, mai jenanţi, mai neputincioşisuntem în construcţia de autostrăzi. Ne chinuimde un sfert de veac să aducem fel de fel decompanii de pe cele meridiane ale lumii să nefericească construind nişte drumuri; am adusBechtelul prezidenţiabililor americani şi ne-amcertat cu ei şi i-am trimis acasă.

Am construit Autostrada Soarelui care încănu e gata; iarna e depozit de zăpadă, căci stăpustie în faţa viscolelor; mai mult se tot reparăpe ici pe colo... Şi mai avem câteva rimituride autostrăzi ici şi colo, construite prost şi pe bani mulţi pe licitaţii, comisioane şi contracteşi mai multe şi mai proaste ca drumurile făcute

de formă, pentru festivităţi de inaugurare, casă poată intra în reparaţii... Străinii conduc,dictează, ne luminează şi ne arată încotro sămergem! De ce, oameni buni? Ceea ce mă supărăşi mă face să sufăr şi să înjur în gând este fap-tul că noi, fără licitaţii, organizatori, managerişi toată oarea cea vestită a Vestitului Apus amputut face Canalul Dunftre - Marea Neagră! Încâţiva ani! De ce-am putut şi azi apelăm la alţii?De ce, oameni buni? De ce ne-am prostit în aşahal? Transfăgărăşanul cine l-a făcut?

Ieri ne gospodăream singuri, mai bine saumai rău, gazul şi ţiţeiul; ba am pus la cale şi ex-tragerea lor din Marea Neagră. Azi am chematfrancezii şi nemţii să le administreze ei, să lemodernizeze ei, să le exploateze ei şi câştigul celmare să e al lor. Eon, gazul din Transilvania, eal nemţilor. Ei au făcut şi o societate comercialăcare să asigure funcţionarea reţelei, o altă rmă- căpuşă, zicem noi - că au românii bani săplătească tot; o rmă cu directori, funcţionarişi „clasă muncitoare”...; care să cureţe, să su-pravegheze, să repare ceea ce se strică. Ieri lefăceam noi, fără o rmă în plus. Ei cu licitaţia, cufraiereala, noi cu plata. De ce să nu administrămnoi gazul şi ţiţeiul? Ieri am putut dura hidrocen-trala de la Porţile de Fier şi Casa Poporului - carea lăsat universul cu gura căscată!- fără ajutorstrăin, fără specialişti de la FMI şi BM, fără pla -nuri ale UE, fără apărarea de la Dveselu. De ceoameni buni? De ce azi stăm şi ne uităm cum s-adistrus tot ce am creat, construit - bine, rău- ca săajungem umili cerşetori în propria noastră ţară?Ieri în opt ore trenul ajungea de la Bucureştila Cluj, azi face aproape 11 ore. De ce, oameni buni? Că se modernizează de vreo 5 sau 6 anicâţiva kilometri de cale ferată de la Sighişoara laAlba lulia? Dar noi, ieri, am dublat magistralelede cale ferată şi le-am electricat. De un sfert deveac ele zac in mizerie şi uitare. De ce oameni buni?! Ca să construim autostrăzi! Si ce am reali-

zat în acest sfert de veac?Am vândut pământ bun tuturor celor ce auvrut să-l cumpere pe nimic, dar aducem legumeşi fructe din Olanda sau Turcia, Spania sau Ar-gentina, iar pe ale noastre le aruncăm la gunoi.Că sunt româneşti.

Am ajuns atât de negânditori, să nu zictâmpiţi, că jucăm fotbal noaptea. Meciul Steaua- Dinamo s-a jucat la 21.30, dar, în aceeaşi searăDeportivo - Barcelona s-a jucat la ora 20.00 înSpania. De ce? „Specialiştii noştri” de la FRF nupot gândi, n-au cum... Cumpăraţi-i o trotinetălui Burleanu, poate se ocupă de ea, nu de fotbal...

Iată cum vremea pătimirilor noastre continuă.Cu elan şi cu mândrie. Până când?

10 | 

Mi-am propus, în urmă cu câțiva ani, ca înainte de Paștesă am un gând frumos. „Gândul meu frumos”, chiarașa îi spun, ca să-i dau un loc de onoare între celelaltegânduri, poate o imagine luminoasă, o amintire, oidee. De la un Paște la altul mi se întâmplă să am maimulte „gânduri frumoase”, dar a trebuit să constat

de ecare dată că astfel de gânduri se uită mai repede decât gândurilede folosință zilnică (Nu știu dacă ar o idee bună să-mi fac un carnețel,unul cu foi cu pătrățele, în care să-mi notez „gândurile frumoase” depeste an).

Anul acesta, prevăzător, mi-am achiziționat din bună vreme „gân-dul frumos”. El constă în amintirea zilei de Paști din copilărie când amtras prima dată clopotele: iarba plină de ori din jurul bisericii din sat,prunii înoriți și înmiresmați, copii și fețițe îmbrăcate de sărbătoare, șiniște băieței agățați ciorchine de funia clopotului mare, încercând să-lurnească, să-l facă să cânte.

Mai târziu am scris o mai veche bănuială a mea: anume că obiceiul dea permite copiilor să urce în podul biserici și să tragă clopotele a rămas în satul meu dintr-o vreme veche, pe când preoții erau aleși din rândulcopiilor.

„Gândul frumos” din anul acesta nu a rămas fără urmări. „Gândurile

frumoase”, cred împreună cu Nichita Stănescu, la fel ca poezia, atrag rea-lul. Primesc un telefon de la mama să merg acasă, la Vultureni, că vine

Mitropolitul în sat. Conform devizei imperiale „La comandă luminată, su- punere oarbă!”, m-am dus. La biserică, lume multă, venită la evenimentdin toată comuna și de la oraș. Căci țăranilor li se întâmplă poate o dată în viață să vadă fața Mitropolitului. M-am înghesuit și eu prin mulțimesă-l văd pe Mitropolitul Andrei. L-am văzut. Dar am mai avut o „vedereminunată” care m-a făcut să tresar. M-am frecat la ochi, căci nu-mi veneasă cred. Parcă coborât din imaginația mea, lângă Înaltpreasnțitul Andreistătea un preot-copil. Oricum, vă jur, în viața mea nu am văzut în vreo biserică un preot mai tânăr. În momentul acela de uluire am fost convinscă în biserica noastră intrase preotul-copil despre care îmi imaginasemeu că a dat liber copiilor să se joace în ziua de Paște cu clopotele. După o jumătate de ceas, prezența lui nu mi se mai părea atât de „ciudată”, măobișnuisem cu el în biserică, ba chiar mi-a fost drag și mi-a fost frică să nucumva să se încurce. Nu s-a încurcat, iar de vorbit, a vorbit ca un om mare.(În paranteză e spus, am încercat să-l „asortez” cu ceva din biserică, darimaginea adolescentină a preotului dacă rezona cu ceva, erau ochii lim-pezi și jucăuși și mereu mirati, ochii de copil ai Mitropolitului).

Poate imaginea preotului, tânăr m-a impresionat atât de tare și pen-

tru că contrasta puternic cu portretul tip al popii din întreaga noastrăliteratură: bătrân, cu o barbă albă și lungă, înțelept sau încruntat-moralist-morocănos.

M-am întrebat dacă preotul tânăr se va pricepe să păstorească unsat îmbătrânit, un sat de văduve, cum e satul meu. Mama m-a liniștit:satul l-a adoptat pe preotul Vlad Ciceo cu repeziciune, că satul îl iubește,căci s-a dovedit a un gospodar harnic și un om care știe să vorbeascăcu oamenii simpli, o prezență. Ba chiar că săteni care renunțaseră sămeargă la biserică, de când cu preotul cel tânăr, sunt nelipsiți de la slujbaduminicală.

Și cum nu e prima dată că imaginația îmi joacă feste, mi-am închipuitcă, în noaptea de Paște, toate bisericile din satele îmbătrânite ale Transil-vaniei vor ocupate de copii-preoți.

Oricum, satul meu, satul bătrân de 700 de ani, intră cu suet tânăr înSărbătoarea Învierii.

Sărbătoarecu preot-copil

Ion Mureşan,scriitor

Vremea patimilornoastre....

Viorel Cacoveanu,scriitor

8/17/2019 NO 610 TrReporter

11/23

28 aprilie - 4 mai 2016 Nr. 610 |

| 11

OPINIE

Valentin Naumescu,diplomat