| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 • 2 lei • 24 pagini www.transilvaniareporter.ro

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | Cluj | Satu Mare | Maramureş | Bihor | Bistriţa-Năsăud | Sălaj

UNIVERSITARIA pag. 10-11

DOCUMENTAR pag. 18-19

DOCUMENTAR pag. 20

Ioan Aurel Pop a fost reales rector al UBB

Femeile care au îndrăznit să schimbe lumea (I)

Duel mondial pe postavul de la Cluj

COMUNITATE pag. 3

Wizz Air suplimentează numărul zborurilor pe ruta Cluj-Napoca – Bucureşti OtopeniCompania aeriană Wizz Air a anunţat faptul că, începând cu programul de iarnă 2016, va suplimenta numărul zborurilor pe ruta Cluj-Napoca – Bucureşti Otopeni, introducând patru frecvențe noi de operare pe săptămână. Mai multe detalii despre cursele aeriene low cost, găsiți în pagina 17. Pentru mai multe detalii intrați pe transilvaniareporter.ro sau scanați codul QR alăturat

OPINIE | VIOREL CACOVEANUŢara umorului! pag. 8

OPINIE | VALENTIN NAUMESCU Mai pot fi salvate Proiectul European şi alianţa cu Statele Unite pag. 9

1 € 4.4765 lei1 $ 4.0758 lei

DOSAR | INDIFERENŢA AUTORITĂŢILOR ADUCE PORTĂREII LA UŞA FABULOASEI COLECŢII DE ISTORIE A FARMACIEI ACTUALITATE pag. 2

Guvernul va premia oraşele care acceptă să se asocieze

UBB are un supercomputer pentru a preveni dezastrele

Încheiați vizita [la Cluj] la Colecția de Farmacie a Muzeului Național de Istorie, unde veți găsi o bogăție de poțiuni și echipamente de laborator în stil Harry Potter”,

revista engleză Fabulous, distribuită cu � e Sun

Muzeu, caut leac împotriva evacuării

Cel mai citit ziar din Marea Britanie recomandă în ediţia sa de weekend

o vizită în Transilvania, cu o oprire la Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca. Ce nu le spune The Sun cititorilor lui este că ar fi bine să se grăbească dacă vor să viziteze muzeul clujean. Acesta e pe cale să fi e evacuat.

În 14 martie, instanţa va da sentinţa în procesul de contestare a măsurii de evacuare a muzeului luată de proprie-tarii clădirii. Aceştia sunt moştenitorii unei vechi familii de farmacişti şi au luptat 12 ani în instanţă pentru a-şi re-cupera proprietatea, o clădire istorică

reprezentativă a oraşului. Unul dintre ei povesteşte că, în pofi da chemărilor la negociere adresate primăriei şi Minis-terului Culturii, niciun ofi cial nu i-a contactat în ultimul timp. După patru ani de discuţii inutile cu diverşi ofi ciali români, proprietarii care toţi, locuiesc în străinătate, sunt hotărâţi fi e să vândă, fi e să închirieze unor privaţi spaţiul ocupat de muzeu.

Evacuarea colecţiei din clădirea în care a funcţionat neîntrerupt o farmacie din anul 1573 până în 1949 nu înseamnă doar pierderea unui muzeu şi a unui obiectiv turistic de interes internaţional.

Este un act al autorităţilor de submina-re a şanselor oraşului de a fi desemnat Capitală Culturală Europeană. Lipsa de interes a administraţiei locale pentru pat-rimoniul cultural este cunoscută. Dacă Muzeul Farmaciei este să aibă vreunviitor, acesta i-l poate asigura doar Gu-vernul. Ministrul Culturii declară că a cerut bani din fondul de rezervă al Gu-vernului pentru cumpărarea imobilului. Intenţiile reale ale ministerului sunt însă atât de misterioase pe cât de incerte sunt efectele poţiunilor şi elixirurilor afl ate în fabulosul muzeu. (C.C.) pag. 4-7

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

2 | actualitate

| 3 - 9 martie 2016 Nr. 602

Pentru a veni în sprijinul angajaţilor SC EMERSON SA,

Compania de Transport Public Cluj-Napoca anunţă prelungirea trasee-lor liniilor de autobuze 23, 26, 36B, 48, 50 până pe str. Emerson şi 102 de tramvaie până pe str. Cpt. Grigore Ignat în anumite intervale de exp-loatare. Cursele prelungite, pentru identificare, vor avea afişată litera L după numărul liniei. Liniile vor funcţiona în zilele lucrătoare, după următorul program:

• Linia 23L: P-ţa M. Viteazul – Str. Emer-sonPlecări din P-ţa M. Viteazul: 7,33 – 8,30;Plecări din Str. Emerson: 8,00 – 9,00.• Linia 26L: Cart. Grigorescu – Str. Em-ersonPlecări din Cart. Grigorescu: 5,12 – 7,05 – 8,15 ... 13,10 – 16,10 – 17,00 ... 21,40;Plecări din Str. Emerson: 6,08 – 7,40 – 8,50 ... 14,10 – 16,45 – 17,45 ... 22,10;• Linia 36L: P-ţa M. Viteazul – Str. Emer-sonPlecări din P-ţa M. Viteazul: 5,24 – 5,46 – 7,13 – 7,25 – 8,15 – 8,26 – 9,10 – 9,30 – 10,10 – 10,30 – 11,10 – 11,30 – 12,10 – 12,30 – 13,10 – 13,40 – 14,10 – 14,40 – 15,10 – 15,40 – 16,10 – 16,20 – 16,38 – 17,10 – 17,20 – 17.38 – 18,10 – 18,50 – 19,50 – 20,50 – 21,40;Plecări din Str. Emerson: 5,48 – 6,10 – 7,38 – 7,50 – 8,42 – 8,57 – 9,37 – 9,57 – 10,37 – 10,57 – 11,37 – 11,57 – 12,37 – 13,02 – 13,38 – 14,08 – 14,38 – 15,08 – 15,38 – 16,08 – 16,38 – 16,48 – 17,05 – 17,38 - 17,48 – 18,05 – 18,42 – 19,17 – 20,17 – 21,15 – 22,10;• Linia 48L: Al. Băişoara – Str. EmersonPlecări din Al. Băişoara: 5,16 – 7,05 – 7,18 – 8,05 – 8,14 ... 13,10 – 16,04 – 16,13 – 17,10 – 17,18 – 18,15 ... 21,35;Plecări din Str. Emerson: 6,13 – 7,38 – 8,38 ... 14,07 – 16,38 – 16,46 – 17,43 – 17,51 – 18,48 ... 22,05;• Linia 50L: Cart. Zorilor – Str. EmersonPlecări din Cart. Zorilor: 5,10 – 7,03 – 7,10 – 8.00 – 8.10 ... 13,05 – 16,05 – 17,05 ... 21,30;Plecări din Str. Emerson: 6,10 – 7,40 – 7,52 – 8,42 – 8,52 ... 14,10 – 16,45 – 17,45 ... 22,05;• Linia 102L: Str. Bucium – Str. Cpt. Grig-ore IgnatPlecări din Str. Bucium: 5,08 – 6,52 – 7,00 – 7,55 – 8,06 ... 13,05 – 15,56 – 16,05 – 16,56 – 17,06; Plecări din Str. Cpt. Gr. Ignat: 6,15 – 7,37 – 7,45 – 8,40 – 8,50 ... 14,15 – 16,40 – 16,50 – 17,40 – 17,50 ... 22,12;• Linia de autobuze 23 va circula între orele 9,00 – 21,00 pe traseul P-ţa M. Vitea-zul – B-dul Muncii (Capătul de linie comun cu al liniilor 26, 48 şi 50).

Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A.

ÎN ATENŢIA PUBLICULUI CĂLĂTOR!

AD

VER

TOR

IAL

AD

VER

TOR

IAL

proiect

Guvernul intenţionează să „pre-mieze” prin strategii legate de fon-

durile europene pe cei care-şi asociază zone metropolitane în jurul lor, se asociază mai multe oraşe din zonă, a afir-mat vicepremierul Vasile Dîncu, care a precizat că programele cu cât sunt mai complexe pot primi mai multe resurse.

„Următoarele programe POR, ghidurile pe care le vom lansa foarte repede în viitor, vor pune accent faţă de 2007-2014 pe aso-ciere, pe interconexiune şi pe programe care să servească unor zone din ce în ce mai largi. Prin aceste modalităţi prin care vom premia, ca să zicem aşa, de la Guvern prin strategiile legate de fondurile europene pe acei oameni care-şi asociază zone metropolitane în jurul lor, se asociază mai multe oraşe din zonă, aceşti oameni pot să primească mai multe resurse şi pot să gestioneze programe mult mai com-plexe”, a spus vicepremierul la şedinţa Asociaţiei Municipiilor din România.

Vasile Dîncu a spus că şapte ghiduri sunt finalizate şi deja discutate şi cu Min-isterul Fodurilor Europene şi cu partenerii sociali.

„Problema este programul MySmis, care în noua formulă va trebui să integreze toate aceste programe, să formeze o bază pentru introducerea datelor. Conform discuţiilor pe care le-am avut săptămâna trecută, până la 1 martie era termenul să se termine acest pro-gram. În momentul acela deja putem să dăm drumul. În caz că nu se termină programul la timp, vom da drumul pe hârtie", a explicat vicepremierul.

Comparativ cu ghidurile emise în peri-oada de finanţare 2007-2014, cele care vor fi emise în perioada imediat următoare pentru că, potrivit vicepremierului, şi pro-gramele şi-au schimbat caracteristica.

„Este o altă fază de planificare a dezvoltării europene. Şi noi am ajuns la nişte concluzii, destul de multe pe fiecare program, legat de blocaje care au existat din cauza noastră, nu Bruxellesului, aşa cum se pasa câteodată re-sponsabilitatea. Cred că aceste noi ghiduri vor fi mai pragmatice şi cred că vor fi mai uşor de aplicat, mai uşor de înţeles şi pentru asta nu vom mai pierde bani, nu vom mai suporta corecţii sau alte lucruri", a spus vicepre-mierul Dîncu.

Vicepremierul a mai declarat că Gu-vernul trebuie să creeze programe desti-

nate administraţiei publice locale, simi-lare celor pentru administraţia publică centrală, în aşa fel încât şi, la nivel local, să existe personal pregătit în domeniul absorbţiei fondurilor UE şi departamente dedicate.

„Cred că este nevoie să sprijinim prin pro-grame creşterea capacităţii administrative nu numai la nivel central, aşa cum se întâmplă de câţiva ani, ci să sprijinim şi administraţia locală care să aibă oameni pregătiţi în domeniul fondurilor europene, să aibă departamente care să poată dezvolta strategii, oamenii pregătiţi în zona absorbţiei de fonduri europene, în zona de achiziţii publice", a spus Dîncu, luni, la fi-nalul şedinţei Asociaţiei Municipiilor din România.

Întrebat de jurnalişti dacă el este mulţumit de activitatea personalului din subordine care se ocupă de absorbţia fondurilor UE, vicepremierul a afir-mat că mereu este loc de mai bine şi perfecţionarea trebuie să fie continuă, dar a precizat că în acest moment lucrează bine cu funcţionarii din Ministerul Dezvoltării.

„Probabil că nici eu nu sunt perfect şi nici ei", a conchis Dîncu.

De la 1 martie a început vânza-rea cardurilor de călătorie pentru

sistemul de ticketing, în cadrul Bi-roului de Abonamente al Companiei de Transport Public de pe Bd. 21 De-cembrie 1989 nr. 79A. În luna mar-tie se vor deschide şi celelalte centre de vânzare în următoarele locaţii: Primăria Centrală, Primăria Grigo-rescu, Primăria Zorilor, Primăria Iris, Primăria Someşeni, Biroul de Abona-mente CTP din Piaţa 1 Mai.

Cardul de călătorie este un card contactless pe care se pot încărca titluri de călătorie de tip abonament, bilet şi portofel electronic la automatele stradale şi la Centrele de vânzare. Validarea este obligatorie pentru fiecare călătorie şi se face prin apropierea cardului de valida-tor şi menţinerea lui pentru circa două secunde, până la afişarea mesajului de confirmare a validării.

În prima etapă se vor putea achiziţiona pe card bilete de timp, bi-

lete de călătorie şi abonamente integrale valabile în Cluj-Napoca.

În viitor se vor putea achiziţiona tit-luri de călătorie metropolitane, precum şi cele gratuite şi cu reducere.

Călătorii vor putea achiziţiona în continuare abonamentele actuale pe suport de hârtie. Cele două sisteme vor funcţiona în paralel până la adaptarea completă a călătorilor la noul sistem de vânzare şi validare electronică a titluri-lor de călătorie.

Guvernul va premia oraşele care se asociază

Guvernul trebuie să creeze

programe destinate administraţiei publice locale, similare celor

pentru administraţia publică centrală, în

aşa fel încât şi la nivel local să existe personal pregătit în domeniul absorbţiei fondurilor UE şi departamente

dedicate.

CTP a lansat cardurile de călătorie contactless pentru sistemul de ticketing

Valabilitate Nr. călătorii Nr linii Preţ[lei]1 lună Nelimitat 1 linie 601 lună 60 călătorii Toate liniile 601 lună Nelimitat 2 linii 841 lună 120 călătorii Toate liniile 841 lună Nelimitat Toate liniile 1251 săptămână Nelimitat 1 linie 171 săptămână Nelimitat 2 linii 281 săptămână Nelimitat Toate liniile 413 zile Nelimitat Toate liniile 201 zi Nelimitat Toate liniile 121 lună Nelimitat Toate liniile 155 72 ore Nelimitat Toate liniile 23 24 ore Nelimitat Toate liniile 13 1 călătorie 1 călătorie 1 mijloc de transport 2 30 minute Nelimitat Toate liniile 2 60 minute Nelimitat Toate liniile 4 3 ani 5 3 ani 3

ABONAMENTE NOMINALE Cluj-Napoca

ABONAMENTE NENOMINALE Cluj-Napoca

BILETE ELECTRONICE Cluj-NapocaCard nominalCard Nenominal

Carduri de transport TITLURI TARIFARE ELECTRONICE INTEGRALE

comunitate | 3

3 - 9 martie 2016 Nr. 602 |

Cel mai performant supercomputer din ţară poate preveni dezastrele� prevenţie

Clujul deţine, prin UBB, prin Facul­tatea de Ştiinţa şi Ingineria Me­

diului şi alte şapte facultăţi partenere, cel mai performant computer exis­tent în România, cel puţin în mediul academic. Directorul proiectului prin care, printre altele, a fost achiziţionat şi supercomputerul, prof. dr. ing. Alex­andru Ozunu, decanul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Mediului, ne­a ex­plicat că e vorba de un proiect privind dezvoltarea infrastructurii de cercetare pentru managementul dezastrelor, bazat pe calcul de înaltă performanţă. Obiectivul proiectului - în valoare totală de aproape 3 milioane de euro, din care 1,2 milioane au fost pentru supercom-puter, din fonduri europene- îl consti-tuie „creşterea capacităţii de cercetare-dez-voltare a UBB prin dezvoltarea Centrului de Cercetări pentru Managementul Dezas-trelor bazat pe calcul de înaltă performanţă (MADECIP)”. Obiective specifice sunt „înfiinţarea şi dotarea cu echipamente a opt laboratoare de cercetare şi modernizarea şi dotarea a nouă laboratoare/centre de cerce-tare ca entităţi ale reţelei interdisciplinare de cercetare din cadrul MADECIP” şi „anga-jarea a patru tineri cercetători şi atragerea de specialişti din ţară şi străinătate prin dez-voltarea de proiecte internaţionale”.

Supercomputerul şi sistemul LIDARÎn cadrul proiectului a fost

achiziţionat supercomputerul, un „sis-tem de calcul de înaltă performanţă, aflat în topul clasamentului între instituţiile de cer-cetare naţionale din punct de vedere a infra-structurii de calcul”. De asemenea, a fost achiziţionat şi un sistem de teledetecţie laser mobil, care reprezintă „cea mai avansată tehnologie pentru sondarea atmos-ferei pe verticală, fiind capabil să producă măsurători continue pentru caracterizarea pe verticală a atmosferei şi să ofere profile bidimensionale (în evoluţie temporală) ale proprietăţilor acesteia”. Datele respective permit detecţia şi cartografierea para-metrilor-cheie ai calităţii aerului, pre-cum particulele foarte fine de aerosoli care sunt considerate trasori ai maselor de aer poluat.

Alexandru Ozunu a trecut în revistă o parte din aplicaţiile în care poate fi folosit supercomputerul: „Dacă ne gân-dim că trebuie să facem planuri de evacuare pentru oraşe mari, atunci ne vom confrunta cu sisteme complexe de variabile. Pe acest supercomputer se pot rula programe ce

necesită capacităţi mari de calcul. În afară de computer ca structură, noi am achiziţionat şi o bază mare de aplicaţii informatice. Suntem interesaţi ca pe această structură de calcul să putem să rulăm aplicaţii infor-matice specifice şi acoperitoare pentru mai multe domenii de cercetare din UBB. A fost dezvoltată o aplicaţie pentru răspuns la dezastre, care stă la baza funcţionării Centrului Operaţional. Comunicaţiile de date sunt asigurate atât prin internet cât şi prin satelit. Ne conectăm cu diverse puncte din ţară care ne vor transmite date despre inundaţii, de exemplu, cantităţi de precipitaţii, debite de ape etc. Avem şi un sis-tem de teledetecţie laser, cu care putem face investigaţii până în troposferă, 12 km. De exemplu, putem să vedem care este efectul incendiilor de pădure asupra calităţii atmos-ferei sau care este contribuţia unor activităţi industriale cu emisii în atmosferă asupra schimbărilor climatice. Supercomputerul este dedicat să lucreze în sisteme foarte com-plexe de modele matematice, fizice, chimice şi chiar sociale. Obiectivul major este de a crea un sistem complex de luare a deciziilor în special în cazul problemelor de mediu”.

El a mai spus că supercomputer-ul poate fi folosit în foarte multe alte domenii, inclusiv în prevenirea tero-rismului de mediu şi în diminuarea consecinţelor lui.

„Vrem, de exemplu, să vedem ce se va întâmpla cu schimbările climatice, cu variaţia pânzei de apă freatică. Putem prognoza ce va fi peste 50 de ani cu apa din pânza freatică. Putem estima câtă apă consumăm public, cum să eficientizăm, să reducem, cum să in-tervenim. Alt exemplu este legat de evalua-rea inundabilităţii în zonele de risc, astfel încât să putem identifica cele mai bune de-cizii din punct de vedere al dezvoltării teri-toriale (extinderea unor zone rezidenţiale sau dezvoltarea agriculturii). Pot fi create sisteme adecvate de protecţie la inundaţii prin obţinerea unor soluţii corespunzătoare pentru construcţiile hidrotehnice necesare. Introducând datele istorice, putem să facem previziuni. Un alt exemplu este cazul dezastrelor tehnologice, cum a fost cel de la Fukushima. Se poate face prevenire. Acest supercomputer, prin analizele care pot fi realizate cu ajutorul lui – prin rularea mo-delelor fizico-matematice cu ajutorul cărora

reproducem diferite scenarii - putem să stabilim elemente importante pentru prevenire. E exact ca la o boală, dacă previi e foarte uşor să tratezi. Putem să facem planuri de urgenţă detaliate şi acoperitoare, putem să creăm o bază de date, de fapt un atlas de planuri de urgenţă, o multitu-dine de hărţi de risc, de situaţii, fiindcă orice parametru pe care îl variezi creează o situaţie nouă. Cu acest computer putem să perfecţionăm aceste planuri de urgenţă. Toţi parametrii sunt introduşi în supercomputer şi imediat fluxul de informaţii se duce spre situaţia cea mai apropiată de realitate şi descoperi planul de urgenţă corect”.

Riscurile de dezastru din TransilvaniaAlexandru Ozunu a vorbit şi de riscuri-

le la dezastru existente în zona Clujului şi a Transilvaniei: „Sunt mai multe tipuri. Cele mai importante pe care le avem în Transilva-nia sunt cele naturale, în special alunecările de teren şi inundaţiile. Mai amintim incendiile de pădure, care probabil că se vor intensifica odată cu modificările climatice. Din perspec-tiva dezastrelor tehnologice cele mai importante sunt legate de riscurile industriale majore ce implică substanţe periculoase. Utilizarea super-computerului ne permite analiza combinată a influenţei hazardurilor naturale asupra ampla-samentelor industriale cu riscuri de accidente tehnologice. De exemplu, o alunecare de teren la o conductă majoră de gaze care alimentează Clujul, iarna, la minus 20 de grade, duce la consecinţe grave asupra întregii populaţii din oraş. Alt exemplu este cazul accidentului cu cianuri de la Baia Mare, care a avut consecinţe majore mediatice globale, ceea ce a şi dus la modificarea legislaţiei europene specifice. Un alt exemplu important pentru zona noastră este cel legat de existenţa terenurilor contaminate cu substanţe periculoase, în urma activităţilor in-dustriale istorice. Avem cel puţin 24 de zone în care au avut loc activităţi miniere şi care sunt contaminate în special cu metale grele, deose-bit de periculoase pentru sănătatea populaţiei. Lista exemplelor poate continua”.

În cadrul proiectului, parteneri sunt cele opt facultăţi din cadrul UBB – ştiinţa şi ingineria mediului, matematică şi informatică, ştiinţe politice, administrative şi comunicare, geografia, chimia, fizica, bi-ologia şi geologia - dar se vor alătura şi alte instituţii din ţară şi străinătate.

„E nevoie de echipe interdisciplinare, mul-tidisciplinare, cu o abordare integrată de cerce-tare, aşa cum avem în obiectivul principal al cercetărilor care se vor desfăşura în institutul nou creat în care funcţionează acest supercom-puter, care e doar un început”, a mai spus Alexandru Ozunu.

Marius Avram

LIDAR - Sistem de teledetecţie laser mobil

4 | DOSAR

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602

ÎN IMPAS

Muzeul de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca rămâne cu securea evacuării

deasupra capului, după ce la al treilea ter-men, din 29 februarie, în procesul în care instituţia a contestat ordinul de evacuare din noiembrie 2015, instanţa a decis o nouă amânare până la jumătatea lui mar-tie.

Soarta muzeului rămâne incertă deo-arece până acum, deşi au existat negocieri pe tot parcursul anului 2015, nici Ministe-rul Culturii şi nici Primăria Cluj-Napoca nu au ajus la un consens cu moştenitorii fami-liei Hintz , care au primit în 2012 prin retro-cedare imobilul în care a funcţionat cea mai veche farmacie din oraş.

„La termenul din 29.02.2016 s-a intrat pe fondul dosarului, dar pronunţarea s-a amânat pentru data de 14.03. 2016. Soluţia poate fi de admitere sau de respingere a contestaţiei. Suntem încă în proces de căutare a mai mul-tor soluţii alternative, sperăm însă să nu fi m evacuaţi şi astfel să nu fi m nevoiţi să re-curgem la acestea. Deocamdată nu am ajuns la o variantă alternativă defi nitivă”, a precizat pentru Transilvania Reporter, purtătorul de cuvânt al Muzeului Naţional de Isto-rie a Transilvaniei (MNIT), Ioana Gruiţă, Muzeul Farmaciei fi ind în subordinea aces-tei instituţii.

Proprietarii cer 1,3 milioane de euroProprietarii doresc să vândă clădirea

pentru suma de 1,3 milioane de euro, dar primăria, care a negociat anul trecut cu reprezentanţii acestora, ar fi interesată să cumpere doar partea în care funcţionează muzeul, preţul vehiculat fi ind de 600.000 de euro. Negocierile s-au blocat însă din cauza preţului solicitat.„Potrivit legii, exer-citarea dreptului de preempţiune expiră în fi e-care an calendaristic. Ei trebuie să depună din nou o cerere în acest sens mai întâi la Minis-terul Culturii şi dacă ministerul spune nu apoi la noi la primărie. Noi suntem interesaţi, şi anul trecut am avut negocieri cu proprietarii pentru partea de jos a clădirii unde funcţiona muzeul. Dar preţul solicitat nu a fost con-siderat acceptabil şi de accea negocierile s-au blocat. Acum aşteptăm să depună din nou so-licitarea privind exercitarea preempţiunii”, a declarat purtătorul de cuvânt al primăriei,

COLECŢIE ÎN PERICOL

Factorii de decizie care ar fi putut să intervină pentru salvarea Muzeului

Farmaciei, respectiv actualul Ministru al Culturii și Primăria Cluj-Napoca, s-au angajat că vor soluționa situația clădirii, dar… s-au răzgândit.

Cel puțin aceasta este impresia pe care o au majoritatea celor care au urmărit evoluția acestui caz, atât oameni obișnuiți

Ultimele zile de glorie?

pentru care muzeul reprezintă un sim-bol în oraș, cât și persoane direct impli-cate. „Acest muzeu are o importanță ex-traordinar de mare într-o perioadă în care toate muzeele Clujului se duc pe apa sâm-betei. Așa se duce și Muzeul Național de Is-torie a Transilvaniei și Colecția de Istorie a Farmaciei care funcționează în cea mai veche farmacie a Clujului, farmacie de secolul al XVI-lea, de 62 de ani Muzeu al Farmaciei, un muzeu cu un patrimoniu foarte bogat,

la fel de valoros ca al altor muzee din res-tul lumii”, a precizat pentru Transilvania Reporter, Radu Crișan (foto medalion), unul dintre foștii ghizi ai Muzeului.

La fel ca pentru mulți alți clujeni, Muzeul Farmaciei este și pentru Radu Crișan un loc de sufl et. Începând cu anul 2001, de când a început să lucreze în acest muzeu și până a cedat locul actualei responsabile de Colecția de Istorie a Farmaciei, muzeograful Ana-Maria Gruia, Radu Crișan a fost ghid pentru mulți turiști și localnici dornici să afl e tainele farmaciei medie vale. În ultimii ani, fascinantul loc a fost popularizat prin numeroase eveni-mente. De asemenea, la sfârșitul anu-lui 2015, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a inițiat petiția „Salvaţi Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca”, semnată de peste 2000 de per-soane. „Facem apel în mod special către cei cărora le pasă şi nu le este totuna că mai dispare un muzeu din patrimoniul naţional. Vă cerem să ne sprijiniţi pentru ca autorităţile locale să prioritizeze nego-

cierile cu cei care au revendicat şi câştigat în instanţă această clădire monument şi să ne susţineţi în demersul nostru de salvare a acesteia şi a Colecţiei de Istorie a Farma-ciei. Din păcate, dreptul de preemţiune, pe care Primăria Cluj-Napoca şi-l exercită în prezent pentru achiziţionarea parţială a clădirii, expiră la sfârşitul anului. Mai mult, neofertarea întregului spaţiu îngreunează negocierile, iar noi am ajuns să fi m presaţi cu evacuarea iminentă. Ace-stea sunt motivele pentru care recurgem şi la această formă de susţinere, după zecile de memorii trimise de când ne confruntăm cu situaţia respective”, transmiteau au-torii petiției în luna noiembrie a anului trecut.

„Mă doare sufl etul să spun că există primari și miniștri care nu au călcat în acest loc și nu știu ce înseamnă acest muzeu. Te duci până la ușa ministrului și secretarul de stat te scoate afară și îți spună că domnul ministru nu are bani. O salvare ar putea veni din mediul pri-vat și atunci am scăpa de toate. Dar așa suntem obligați să stăm cu portăreii la ușă

Oana Buzatu.„Există o nouă ofertă din partea

moştenitorilor înaintată Ministerului Culturii privind exercitarea dreptului de preemţiune, înregistrată la secretariatul MNIT, în 28.12.2015. MNIT nu este parte în procesul de negociere, el este doar ad-ministratorul bunurilor avute în discuţie. Până în acest moment nu există un răspuns ofi cial din partea Ministerului Culturii. Există o singură ofertă, pentru întreg imo-bilul, respectiv suma de 1.300 000 euro. Nu există o ofertă separată pentru partea în care funcţionează muzeul”, a precizat Ioana Gruiţă.

Reprezentanţii muzeului speră totuşi ca soluţia să vină de la Minis-terul Culturii, mai ales că în noiembrie 2015, ministrul a declarat că doreşte ca instituţia să găsească fondurile necesare

pentru a fi cumpărată clădirea în care funcţionează acest muzeu.

Deoarece există o sentinţă defi nitivă şi irevocabilă privind evacuarea, primăria a pus încă de la fi nele anu-lui trecut la dispoziţia muzeului un spaţiu pe strada Eroilor unde să poată fi mutată impresionanta colecţie de istorie a farmaciei. Specialiştii spun însă că în acel spaţiu ar fi necesare investiţii.

Istoria unei clădiri de patrimoniuClădirea istorică care găzduieşte

colecţia muzeului a funcţionat ca farma-cie încă din secolul al XVI-lea, din anul 1573. Spaţiul util total este de 863 de metri pătraţi. Colecția include cel mai bogat lot de vase farmaceutice din întreaga regiune, numărul lor depăşind 1.500, aparatură de

laborator, manuscrise și tipărituri, între care ediții rare din secolele XVI-XVIII, ingrediente celebre ca praful de mumie și un important lot de aparate medicale, precum primul electrocardiograf din România. Patrimoniul include în total 3.000 de obiecte. Pe de altă parte, Casa Mauksch-Hintz este monument istoric si architectural. Casa şi farmacia au intrat în posesia familiei Hintz în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi a fost folosită de membrii familiei până în 1948, când a fost naţionalizată. Apoi din 1954 clădirea a adăpostit Colecţia de Istorie a Farmaciei a Muzeului Naţional de Istorie a Transil-vaniei. În 2012 clădirea a fost retrocedată moştenitorilor familiei Hinz. Muzeul Farmaciei este vizitat anual, în medie, de 10.000 de turiști, majoritatea străini.

Claudia Romitan

Soarta Muzeului Farmaciei, încă incertă. Pronunţare amânată până în 14 martie

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

FĂRĂ FONDURI

Situația Muzeului Farmaciei din Cluj pare a fi incertă la orice nivel. Fie că

este vorba despre municipalitate sau de-spre Ministerul Culturii, soarta clădirii și implicit a muzeului atârnă de un fi r de ață și, la propriu, de lipsa fondurilor. Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a declarat pentru Transilvania Reporter că singura soluție pentru salvarea muzeu-lui este fondul de rezervă al Guvernu-lui, în condițiile în care bugetul pe care instituția sa îl are la dispoziție pentru ex-ercitarea dreptului de preempțiune este unul fi x: 0 lei.

„Da, săracul muzeu”, oftează minis-trul Vlad Alexandrescu atunci când, con-tactat de Transilvania Reporter, este între-bat despre soarta Muzeului Farmaciei din Cluj și despre planurile pe care autoritățile le au pentru rezolvarea acestei probleme.

Ministrul spune că situația este pe cât de gravă, pe atât de simplă: Minis-

și să fi m amenințați cu evacuarea. Este o totală nebunie ce se întâmplă. Acesta este locul cel mai potrivit pentru muzeu și degeaba primim o căsuță pe nu știu unde. Ce simbolistică ar mai avea? Mulți clujeni intră în muzeu doar la Noaptea Muzeelor, dar turiștii străini, nu știu cum fac, dar întotdeauna ne găsesc”, precizează Radu Crișan, arătân-du-se îngrijorat că la o eventuală mutare a muzeului, mobilie-rul de secol XVII-XVIII, foarte fragil, ar putea să se dezmembreze.

Cu referire la acest aspect, muzeograful Ana-Maria Gruia a de-clarat pentru Transilvania Reporter: „Colecția de Istorie a Farmaciei și-ar pierde enorm de mult din valoare, dacă ar fi scoasă din mediul actual care păstrează structura și tot ce înseamnă pictură murală, mobilier pictat, laborator amena-jat la subsol. În plus, e vorba de un stres

extrem de mare asupra obiectelor de pat-rimoniu în sine, deci orice mutare riscă să distrugă și să strice. Mobilierul ar trebui dezasamblat și mai sunt și toate eprubetele

și recipientele de sticlă și de porțelan, sau cele foarte grele precum mo-

jarele de fontă extrem de greu de transportat. Asta mi

s-ar părea o mare pierdere: despărțirea de vechea far-macie. Un investitor privat ar fi o salvare temporară, dar nu știu cât de rentabil

ar fi pentru el să mențină un muzeu. Mă tem că ar or-

ganiza altceva într-un spațiu cu o locație atât de bună. Petiția

este pe rol, între timp, continuăm să facem expoziții temporare, evenimente tematice, promovare online și apelăm la toate resursele imaginației pentru a păstra viu interesul față de acest muzeu”, a spus Ana-Maria Gruia. Vedem, astfel, că până și sub presiunea notifi cărilor de evacuare Muzeul Farmaciei continuă să stea în picioare.

Expoziția „Harry Pott er şi adevărata istorie a farmaciei” este doar unul dintre evenimentele recente pe care muzeul le-a organizat pentru a atrage un public cât mai divers. Mai mult, în cursul zilei de sâmbătă 27 februarie, în cadrul unui alt eveniment, vizitatorii au avut ocazia să inventeze propria poțiune de dragoste și să câștige premii constând în sticluțe cu ingredientele Elixirului Dragostei. Anul trecut, în luna mai, un alt eveniment intitulat „Istoria îngrijirii dinților”, organizat în contextul Anului European al Patri-moniului Industrial și Tehnic, venea în întâmpinarea publicului. Expoziția era însoțită de un traseu tematic prin colecția de istorie a farmaciei, dar şi prin cea de aparatură medicală, ast-fel încât vizitatorii să poată vedea aparatură și tehnică medicală din Colecţia de Istorie a Farmaciei, dar și obiecte actuale din instrumentarul cabi netelor stomatologice.

Cristina Beligăr

Negocieri

Unul dintre moștenitorii clădirii Muzeului Farmaciei, care nu a dorit să-i menționăm

numele, a declarat pentru Transilvania Reporter că, recent, nu a mai fost contactat de nimeni din partea Ministerului Culturii sau a Primăriei Cluj-Napoca în vederea reluării discuțiilor sau negocierilor cu privire la clădirea care adăpostește Muzeul Farmaciei din Cluj. „Au existat unele promisiuni verbale din partea ministerului în cursul anului trecut, însă în prezent nu am nicio noutate și nimic concret pentru că nu am mai fost apelați. Când am dus actele la Primăria Cluj-Napoca pentru a le oferi dreptul de preemțiune, în timpul negocierilor, nici nu știau ce înseamnă acest drept preferențial. Așadar nu mai știu ce să cred. Uneori mă mai sună doamna director de la muzeu, dar pot să vă spun că nu s-a mai plătit chiria din 2013 și chiar nu mai avem dispoziția să vorbim cu oameni care nu își achită datoriile, sau dacă plătesc această chirie, o plătesc cu sub un leu metrul pătrat. Am primit oferte pentru acel spațiu și din partea unor clienți din mediul privat, deci avem mai multe posibilități. Este posibil nici să nu vindem casa”, a spus unul dintre moștenitorii Casei Hintz.

unde. Ce simbolistică ar mai avea? Mulți clujeni intră în muzeu doar la Noaptea Muzeelor, dar turiștii străini, nu știu

rul de secol XVII-XVIII, foarte fragil, ar putea să se

Cu referire la acest aspect,

și recipientele de sticlă și de porțelan, sau cele foarte grele precum mo-

jarele de fontă extrem de greu de transportat. Asta mi

s-ar părea o mare pierdere: despărțirea de vechea far-macie. Un investitor privat ar fi o salvare temporară, dar nu știu cât de rentabil

ar fi pentru el să mențină un muzeu. Mă tem că ar or-

ganiza altceva într-un spațiu cu o locație atât de bună. Petiția

este pe rol, între timp, continuăm să

pere decât muzeul, adică partea de jos. Pe de altă parte, ei spun că au găsit un spațiu în care să ducă colecția, care nu a fost retrocedată și care rămâne a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Din ce mi-a spus domnul Boc, sunt 200 de clădiri is-torice care se vând și el nu are bani pentru toate”, spune demnitarul.

Cum astfel de scenarii cu proprietari care revendică imobile istorice și obligă astfel instituții să se mute sunt la ordinea zilei, Vlad Alexandrescu spune să este necesară o strate-gie de asigurare a unui fond din care statul român să poată cumpăra clădiri istorice sau opere de artă, astfel încât acestea să poată rămâne în circuitul public.

„Legea proprietății nu poate fi încălcată. Pe mine mă interesează ca monumentele să poată rămâne în circuitul public. Nu mă deranjează dacă monumentul este deținut de proprietar și nu mă opun restituirii. Casa Hintz aparține unei fa-milii care se afl ă acolo din secolul XVIII. Există o decizie a justiției și nu am nimic cu proprietarul. Situații de genul acesta vor mai fi , cu siguranță. Intrăm acum în negocieri pentru „Cumințenia Pământului”. Am reușit prin memorandum de Guvern să constituim o nouă comisie de negociere pentru că cea care a fost înainte a dat chix și a greșit abordarea cu proprietarii operei lui Brâncuși, și acum reluăm negocierile. Soluția pe care o am e să creăm un fond național de subscripție publică în care să recunoaștem câți bani are ministerul, iar restul să fi e bani obținuți prin sponsorizări și donații ale publicului, fi rmelor sau a unor oameni bogați și care să permită statului achiziționarea unor monumente și opere de patrimoniu care să rămână în circuitul public. Să recunoaștem deci că statul face cât poate face, adică puțin, și să venim să completăm banii cu fonduri private. Alt-fel vom asista neputincioși la vinderea la licitații a sute de obiecte care trec din circuitul public, în circuitul privat. Sau ajung închise într-un seif din județul Olt, cum s-a mai întâmplat”, explică Vlad Alexandrescu.

În cazul în care statul nu face rost de bani, Primăria Cluj-Napoca rămâne pe poziții, iar proprietarul găsește un alt client, perspec-tivele nu sunt deloc entuziasmante. „Nu sunt foarte optimist și nu știu sigur dacă se va rezolva. În cazul în care nu se rezolvă, domnul Hinz va încerca să își vândă proprietatea la un preț care să îi convină, casa va avea un nou proprietar, dar va rămâne monument istoric, pentru că este monument istoric clasat. Noul proprietar va avea obligația să o întrețină, dar nu va avea obligația să păstreze muzeul. E clar că acolo nu va mai fi muzeu și ar fi un miracol ca noul proprietar, care plătește poate un milion de euro, să păstreze muzeul”, mai spune ministrul Culturii.

Radu Hângănuț

terul Culturii nu are niciun ban pentru a achiziționa clădirea, singurele surse sunt fondurile municipalității și fondul de rezervă al Guvernului. Chiar și-așa, min-isterul vrea să cumpere toată clădirea, mai ales că proprietarul nu agrează vari-anta municipalității clujene, care este de acord să plătească doar pentru parter. În plus, noua ofertă a proprietarului nu mai este de 1 milion de euro, ci a crescut, la 1,3 mili oane de euro.

„Am încercat din decembrie să intervin pe acest subiect. Sunt la originea faptului domnu-lui Hintz a depus încă o cerere de cumpărare la Direcția Județeană de Cultură, fi indcă am încercat să facem ceva. Bugetul Ministeru-lui Culturii pentru exercitarea dreptului de preempțiune este 0 lei. În aceste condiții l-am rugat pe domnul Hintz să depună o nouă ofertă, oferta care este mai mare decât cea anterioară. Am vorbit cu domnul Boc și l-am întrebat ce poate face orașul. Am înțeles că orașul a disponibilizat o sumă de 600.000 de euro pentru achiziționarea parterului. Dom-

nul Hintz nu vrea însă să vândă parterul, ci vrea să vândă toată casa. Din punctul nostru de vedere, chiar dacă muzeul e la parter, toată casa este monument istoric. Așadar, susținem ideea de a achiziționa toată casa. Vrem să găsim 400.000 de euro de la stat pentru a-i adăuga la cei 600.000 pe care îi dă Primăria Cluj-Napoca și să ajungem la un milion, adică la suma cerută inițial de proprietar. Nici nu putem acum să facem un studiu de piață ca să vedem cât valorează clădirea, pentru că e un monument istoric foarte vechi și valoros. E o casă foarte importantă pentru Cluj, e foarte bine amplasată, clujenii sunt foarte atașați de ea și are un inventar deosebit, astfel că suntem conștienți de valoarea ei”, spune Vlad Alex-andrescu, Ministrul Culturii.

Până la clarifi carea problemei, Vlad Alexandrescu spun că a primit asigurări că măcar colecția muzeului nu se afl ă în niciun pericol și va putea fi văzută în con-tinuare de public, dar într-o altă locație. „Domnul Boc mi-a explicat că prin Consiliul Local s-a ajuns la concluzia că nu vor să cum-

Vlad Alexandrescu: „Dacă nu cumpărăm, e clar că nu va mai � muzeu”

Ministerul Culturii negociază soarta Muzeului Farmaciei cu buget de zero lei

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

ÎN CĂUTAREA SOLUŢIEI | 5

6 | DOSAR

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602

ANALIZĂ

Privit la macroscară, Clujul nu stă mai prost decât alte oraşe ale României ci

la fel de prost, în privinţa muzeelor. Pen-tru că foarte puţine au bani să se ţină pe picioare, multe sunt încremenite în timp, altele au clădirile retrocedate. Ici colo câte o excepţie, cum ar fi „Grigore Antipa” de la Bucureşti. Dar zilele acestea afl ăm, că după 60 de ani, se închide Muzeul Bran. Clădirile au fost retrocedate, iar Consi-liul Judeţean Braşov trebuie să găsească un loc pentru exponate. Muzeul de Artă din Timişoara este subiect de scandal între vechea şi noua conducere, iar Casa „George Enescu” din Botoşani stă să cadă. Ministrul Culturii spunea recent că 100 de clădiri de muzee sunt pierdute prin retrocedare. Ce e de făcut?

Muzeul de Istorie a Transilvaniei este în criză de ani de zile. După repetate scandaluri legate de ocuparea funcţiei de director, de renovări şi cheltuieli ilegale, muzeul a intrat în hibernare şi stă cu uşile închise de ani buni. În Noaptea Muzee-lor, doar uşile lui stau ferecate. Abia acum va avea loc din nou o licitaţie privind lucrările de renovare. Nu ştim când vor începe, dar se spune că vor dura doi ani.

În acest moment, Clujul a intrat în cri-za de timp în privinţa muzeelor. Clădiri importante, cum este cea a Muzeului

de Artă ca şi a Muzeului Farmaciei, au fost retrocedate foştilor proprietari, iar soluţiile au întârziat să apară. Inevitabil a venit scadenţa. Ca pentru multe alte chestiuni grave, s-a ajuns la data-limită. Statul nu are bani, iar restanţele celorlalte guvernări vin toate în avalanşă.

Criza spaţiilor se suprapune peste o criza de management. Muzeele băltesc în promiscuitate, n-au reuşit să achiziţioneze exponate noi, nu reuşesc evenimente de succes, au programe de vlucru care nu încurajează vizitarea. Dar mai ales, nu au muzeografi bine plătiţi care să se preo-cupe destul de ce ar trebui făcut. În alte părţi ale lumii muzeele sunt fabrici de venituri, vizitatorii lor aduc bani serioşi la bugetele unor oraşe precum Viena, Praga sau Budapesta. La noi, singurul muzeu care se mişcă mai bine este cel Etnografi c, dovadă că el a şi primit distincţii şi premii de excelenţă.

Muzeul Etnografi c al Transilvaniei este condus de un istoric de meserie şi a cunoscut în ultimii ani o înfl orire demnă de admirat. Organizează evenimente şi expoziţii care îi atrag pe clujeni chiar dacă unele nu sunt legate de istorie sau etno-grafi e, dar sunt ocazii cu care participanţii iau contact cu muzeul, intră în spaţiul lui. Iar acesta este un prim pas. La “Etnograf-ic” au fost expoziţii de grafi că ale unor au-tori celebri precum Durer, Rembrandt sau

Toulouse-Lautrec. Alte muzee n-au reuşit. Managerul lui spune că secretul este să fi i conectat la ce se întâmplă în lume şi să fi i activ, să vrei să faci. Îndrăzneala de a ieşi din tipare este încă un ingredient im-portant. Aici au loc expoziţii de lego sau de minerale şi reptile. Dar şi proiecţii de fi lme. Acest muzeu ar fi un bun studiu de caz pentru ceilalţi manageri, dacă orgoli-ile şi lipsa de comunicare n-ar îngreuna schimbul de experienţă.

Dar dacă problemele de management mai pot fi rezolvate din mers, cele leg-ate de statutul clădirilor sunt arzătoare. Pentru că s-au amânat şi acum sunt deja prea multe, par tot mai greu de soluţionat. Bugetele naţionale se împart după priorităţi naţionale, iar autorităţile locale se prevalează de tutela Ministerului Culturii ca să nu se implice. Toată lumea ţipă după bani şi nimeni nu sparge cer-cul vicios. Negocierile cu noii propri-etari merg greu după ce au fost umiliţi de comunişti şi târâţi prin justiţie dece-nii întegi după cădferea comunismului. Umilirea nu netezeşte negocierea.

Ce se va întâmpla? Nu am reuşit să primim decât răspunsuri evazive. „Prea multe nevoi, prea puţini bani, prea târziu.” România n-a reuşit să afl e încă cum se fac bani din muzee.

Ruxandra Hurezean

NOI VREM MUZEU!

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj riscă să fi e evacuată din clădirea în care

a funcționat din 1954. Instanțele au decis ca imobilul care găzduiește astăzi muzeul să fi e retrocedat ultimei familii de farmaciști care l-a deținut înainte de naționalizare, fa-milia Hintz . În toamna anului 2015, muzeul a primit notifi care de evacuare, iar Primăria le-a alocat deja un spaţiu temporar de de-pozitare pentru colecţie.

Am încercat să vedem care este părerea vecinilor Muzeului Farmaciei despre toată această situaţie, dacă aceștia au primit sau nu somații, dar surpriză, în clădire nu mai locuiește nimeni. La etaj, este se-diul Asociației Clujul Comoară, cea care organizează Zilele Culturale Maghiare din Cluj, un festival de opt zile cu intrare liberă la toate activitățile susținute. Momentan, la etajul unu nu este nicio activitate, ușile sunt închise, singurii care își fac simțită prezența fi ind porumbeii. Lângă Muzeul Farmaciei funcționează un restaurant cu specifi c ital-ienesc. Administratoarea restaurantului nu a dorit să ne furnizeze nicio informație referitoare la starea juridică a spaţiului, iar patronul nu a fost de găsit. Înainte, aici a funcționat tot un restaurant.

Muzeul Farmaciei nu are mulți vecini nici în Piața Unirii. Spate în spate cu clădirea muzeului, locuiește familia Păcurar. „Fap-tul că acest muzeu se afl ă în Cluj-Napoca este un avantaj pentru oraș. Am auzit la radio mai multe interviuri despre ce s-ar putea face. Am înțeles că Muzeul de Farmacie a pierdut clădirea și acum ar fi păcat să se mute în altă parte. Am înțeles că s-au făcut ceva demersuri pentru a se cumpăra clădirea, dar nu sunt bani. Eu cred că, dacă s-ar face o campanie în tot orașul, iar lumea să dea 3,5 euro, cred că clujenii ar susține muzeul pentru că este de atâția ani aici, lumea îl știe, e o atracție pentru turiști, e unic în țară, piesele sunt foarte vechi și bine conservate din câte știu eu. Nu aș putea să îmi imaginez că s-ar putea închide muzeul”, este de părere Tatiana Păcurar.

În aceeași clădire, în cadrul unei fi rme, găsim trei tineri. Niciunul nu a vizitat niciodată muzeul. Cu toate acestea, ei ar dori ca acesta să rămână acolo unde este acum. „Chiar cuvântul muzeu semnifi că o valoare istorică. Nu știu care sunt cauzele retrocedării sau care sunt agenții principali care au inter-venit în speța asta. Mie, cel puțin îmi place ceea ce văd acolo, sau cel puțin ceea ce se vede din stradă și dacă ar trebui să îmi exprim acordul, aș spune că nu sunt de acord cu desfi ințarea acestui muzeu. Am văzut muzeul doar din stradă, când era ușa deschisă”, susține Vasile Nicorici. Afl ând că există acolo elixirul iubirii, tine-rii își schimbă părerea. „Dacă știam că e așa aproape muzeul și elixirul dragostei e acolo, mă duceam, că doar suntem vecini. Am văzut poze, doar că nu se promovează foarte bine”, este de părere Vasile.

Clujenii nu vor să piardă Muzeul Farmaciei

Mihai Pleșa susține că a semnat petiția pentru salvarea acestui muzeu. „Știu că a activat aici foarte mult timp o farmacie. Am citit când am semnat petiția”, spune acesta. Colega lor, Raluca Catrinoiu, nu e nici ea de acord ca muzeul să se desfi ințeze. „Nu știu prea multe despre subiectul acesta. Nu am vizitat muzeul, deși e foarte aproape. Acum că știu că s-ar putea închide, chiar aș vrea să îl vizitez”, spune aceata.

Ce cred clujenii „Nu am vizitat niciodată muzeul, dar

mi-ar plăcea să rămână deschis. E bun pen-tru studenții care vor să meargă, bănuiesc că studenții la medicină vin aici și îl vizitează, dar și turiștii. Ar fi chiar păcat să nu mai fi e aici. Dacă chiar ar fi să se închidă, l-aș vizita. Cred că, dacă primăria vrea să ajute, s-ar rezolva problema ușor”, este de părere Gabriel Gorgan, student la Finanțe Bănci.

„Nu am vizitat niciodată acest muzeu. L-aș vizita, dar nu am timp. Nu am vizitat niciun muzeu de când sunt în Cluj. Sunt de trei ani în Cluj, dar lucrez pe lângă facultate și nu am timp să merg la muzee”, spune Csaba Henriett a.

Maria Covaci în vârstă de 84 de ani este de părere că cel mai bine ar fi ca imobilul să fi e retocedat: „Să le dea înapoi clădirea. Vine timpul să își ia proprietățile

înapoi, apoi mai vedem cum se înțeleg”, spune aceasta.

„Nu e ok să se închidă. Toate muzeele ar trebui să contribuie la chestiunea cu Cluj Capitală Europeană, să ajute Clujul să se dezvolte, nu să se închidă. Retrocedările acestea sunt afaceri bizare, care nu cred că ar trebui să treacă pe lângă oraș și toată administrația așa numai. Muzeele sunt va-lori reale și serioase ale orașului”, susține clujeanul Radu Pandele.

„Sincer nu am reușit să vizitez acest muzeu, dar mi-ar plăcea mult să rămână deschis pentru că mi se pare interesant și important, mai ales că avem și Facultatea de Farmacie aici”, spune Gal Katalin.

Fostul subprefect de Cluj, Peter Bu-chenwald, este de părere că problema e complicată: „După `89 lumea democratică era pentru retrocedarea imobilelor luate în timpului lui Ceaușescu. Aș zice că proprie-tarii au dreptul să își primească proprietatea înapoi. Din păcate, eu aș regreta foarte mult acest muzeu pentru că este unul foarte va-loros și cred că în toată țara, nu există un alt muzeu de farmacie. Nu știu cum se poate rezolva, eu îi țin pumnii și domnului Hintz care ar trebui să primească toată clădirea, dar, în mod normal, treaba cea mai fericită ar fi ca dânsul să primească înapoi clădirea și să lase muzeul să funcționeze în continuare,

iar statul să plătească chiria pentru muzeu. Ar fi cel mai corect așa, după părerea mea. Recent nu am vizitat muzeul, nici nu știu ce legătură are cu Harry Pott er, dar e frumos, e ceva unicat”, susține acesta.

ExperimentPentru a vedea cât de interesați sunt

clujenii de acest muzeu, ne-am pozițonat în fața Muzeului Farmaciei și am între-bat în mod aleator 10 clujeni unde este muzeul. Deși eram exact lângă intrarea în imobil, cinci clujeni ne-au spus că habar nu au unde este. Două persoane au fost sigure că este în dreapta noastră, iar trei dintre cele care au știut au ezi-tat puțin, după care, au răspuns co-rect, văzând inscripțiile de deasupra ușii. Am stat mai bine de o oră în fața muzeului, timp în care un singur clu-jean s-a oprit pentru a se uita la orar, dar nici acesta nu dorea să viziteze muzeul: „Am de livrat un plic la Muzeul de Istorie a Farmaciei și m-am uitat la orar. Mi se pare interesant, frumos. L-am vizitat de două ori. Există acolo cel mai vechi unit dentar care arată cam înfricoșător, parcă e scaun de tortură, dar pentru vremea de odinioară era destul e performant”, spune Adrian.

Maria Man

Criza muzeelor

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

local | 7

3 - 9 martie 2016 Nr. 602 |

� SELECȚIE

Colecția de Istorie a Farmaciei din cadrul Muzeului Național de Is-

torie a Transilvaniei este unul dintre obiectivele turistice recomandate la sfârșitul lunii trecute de revista Fabu-lous, care se distribuie împreună cu tabloidul The Sun, cel mai vândut ziar din Marea Britanie.

„Încheiați vizita [la Cluj] la Colecția de Farmacie a Muzeului Național de Istorie, unde veți găsi o bogăție de poțiuni și echipa-mente de laborator în stil Harry Potter”, au scris redactorii revistei engleze. De altfel, acest mic muzeu a fost lăudat de aproape toate ghidurile internaționale. Precedenta ediție a ghidului Lonely Planet pentru România vorbea chiar la superlativ despre

el. „Pentru asemenea locuri călătorim – su-perbe, satisfăcătoare, mereu surprinzătoare”, scria acesta.

Cu ajutorul muzeografului pensionar Radu Crișan, omul care cunoaște proba-bil cel mai bine Muzeul Farmaciei, unde a lucrat zeci de ani, am realizat o selecție a celor mai importante atracții ale colecției

Bogdan Stanciu

Top 10 de văzut la Muzeul FarmacieiCare sunt cele mai valoroase exponate ale unei atracții turistice recomandate de Lonely Planet sau The Sun

Pictura murală Leacurile medievale

Balanța cea veche

Colecția de cărți și manuscrise

Mobilierul specific

Laboratorul

Farmacia portativă

Electrocardiograful

Elixirele dragostei

Vasele smălțuite de la Turda

Pictura murală. Finalizată în 1766, a fost comandată de farmacistul Tobias Maucksch, cel care a privatizat farmacia, aceasta fiind anterior în proprietatea orașului. Este unica pictură de farmacie veche originală, păstrată în România. Pe tavan este redat un cocor, animal considerat protector al vieții, un arbore al vieții cu șerpii lui Aesculap, și, în două medalioane identice, cornuri ale abundenței.

Farmacia portativă. Este o bijuterie de artă în primul rând – un cufăraș prevăzut cu zeci de sertare și sertărașe, în care se țineau sticluțele cu poțiuni și prafuri. Sticluțele sunt încă la locul lor, etichetate corespunzător. Farmacia datează din secolul al XVIII-lea și a aparținut familiei de aristocrați transilvăneni Kemény. Se știe că lemnul din care a fost făcută este unul exotic, dar nu se cunoaște esența.

Elixirele dragostei. Este vorba despre câteva sticluțe pic-tate cu motive florale, care încadrează reprezentări de femei și bărbați și datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În ele se țineau așa numitele elixire ale dragostei, care, după ce erau băute, se presupune că aveau efectul pe care îl are Viagra în ziua de astăzi. „De fapt, erau vinuri în care se introduceau diverse arome. Rezultatul pe care îl aveau, dacă îl aveau, era unul de tip placebo”, explică muzeograful.

Leacurile medievale. O colecție spectaculoasă de doctorii care se prescriau bolnavilor înainte de generalizarea medici-nei moderne. Printre exponate se numără „praful de mumie adevărată”, care costa greutatea sa în aur și despre care se credea că vindecă orice boală. „Într-un fel era adevărat, fiindcă după ce luau așa ceva, bolnavii nu prea mai simțeau niciun fel de tulburare sau durere, fiindcă treceau pe lumea cealaltă”, spune cu umor muzeograful. Alte leacuri din această colecție erau însă eficiente. De exemplu, „Theriaca Venetiana”, o rețetă străveche din 60 de concentrate din plante, plus opiu și car-ne de viperă, preparată în veacul al XVIII-lea în farmacia „La Madonna” din Veneția. Era folosită ca antidot în caz de otrăvire, și avea efectul scontat în cazul otrăvurilor ușoare.

Electrocardiograful. Primul electrocardiograf care a funcționat în Cluj-Napoca tronează în mijlocul încăperii care adăpostește colecția de obiecte medicale mai apropiate de zilele noastre. A fost fabricat în 1915 de firma G. Boulite, din Paris, și reprezenta tehnica medicală de vârf a momen-tului, fiind capabil să imprime rezultatele atât pe hârtie cât și pe film. Cel mai probabil, la Cluj a funcționat la actuala Clinică Medicală 1.

Vasele smălțuite de la Turda. Sunt recipiente ceramice realizate în 1790 într-un atelier din Turda, constituind un unicat în lumea muzeelor de farmacie din toată lumea. Fru-mos ornamentate și executate perfect, ele erau destinate păstrării unor concentrate din plante medicinale.

Balanța cea veche. Este o balanță din secolul al XVIII-lea, expusă lângă o serie de „surate” mai tinere. Realizată din lemn, cu talere de aramă, a fost fixată pe un su-port tot de lemn, sculptat în stil neoclasic.

Mobilierul specific. Piesa de rezistență din această categorie este un dulap masiv, în care se țineau prafurile și poțiunile mai valoroase ale spițeriei. Dulapul datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Pe uși sunt pictate panouri, care reprezintă omul în patru etape: copilăria, tinerețea, maturi-tatea și moartea. Picturile sunt deosebit de valoroase, ele fiind o expresie a barocului transilvănean.

Colecția de cărți și manuscrise. Alături de inventarul unei farmacii din Târgu-Mureș, pe care Tobias Maucksch a cumpărat-o pentru unul dintre fiii săi, la finele veacului al XVIII-lea, se găsește și un tarifar al farmaciei din Cluj-Napoca, reali-zat chiar de Tobias, pe parcursul a ceea ce astăzi am numi „procesul de privatizare” al spițeriei. Cele două manuscrise sunt în-cadrate de vechi tratate de botanică, biolo-gie sau farmacologie.

Laboratorul. Pe aici, pe undeva, sigur se învârte Dumbledore, trebăluind prin-tre cazane, retorte și distilatoare. Dacă întâmplător nu îl vedeți, probabil că a făcut ceva vrajă ca să fie invizibil, dar sigur veți putea admira un laborator de altădată, în care farmaciștii, ca niște vrăjitori, își pre-parau poțiunile. Încăperea are un aer cu atât mai misterios cu cât se află la subsol și, pentru a ajunge la ea, se coboară pe o scară abruptă de lemn.

| 3 - 9 martie 2016 Nr. 602

8 | opinii

Să analizăm si noi lumea în care trăim sau existăm doar, pas cu pas, cum ne-a învăţat blândul nostru preşedinte, Iohannis. Nu de alta dar ceva ciudat sau grav se întâmplă cu sau în ea, încât n-o mai

desluşim, n-o mai înţelegem şi nu-i dăm de cap. Bunăoară, tot pas cu pas - să păstrăm strategia naţională! - preşedintele a supărat foarte tare diaspora cea tânără, care l-a votat cu îndelung entuziasm, făcând fără să vrea pe placul cuiva. Ghici a cui? Mai nou, di-aspora cea tânără s-a cam întors, tot pas cu pas, împotriva preşedintelui şi l-a criticat aspru, tot aşa cum ieri îl iubise. De altfel, aş zice că la noi iubirile si trădările sunt su-rori gemene. Să nu se lase mai prejos, prim-ministrul Dacian Cioloş s-a dat şi el - să ne exprimăm nedefăimător, conform legii ce va să vie- în spectacol şi ne-a uimit, poate încân-tat pe unii, dezamăgit sau mirat pe alţii. Şi domnia sa a mers ca şeful său suprem, pas cu pas. Să ne explicăm...

La sfârşitul lui februarie trecut, lună uşuratică şi nesigură, premierul şi guvernul lui de tip ISU, dăruit nouă de la UE, de la Bruxelles spre salvare şi renaştere, a partici-pat la lansarea unei cărţi. O faptă - veţi zice - de cultură, un premier care iubeşte cartea, ba merge şi la lansare. Cartea e a unui poliţist de la rutieră. Ne grăbim să spunem că poate fi vorba de un om onorabil, de un profesionist de clasă. Nu contestăm nici autorul şi nici car-tea, aceasta devreme ce nu am citit-o. Lansarea a avut loc într-un adevărat altar de cultură, la Biblioteca Centrală Universitară din Capitală. Evenimentul a atras multă lume bună, presă scrisă şi vorbită, TV, afiliate sau libere, în curs de evacuare sau nu, privată ori de stat. Care va să zică a fost chiar o mare sărbătoare. Ce ne miră totuşi? Că prima lansare a unei cărţi făcută de premier a fost a unui poliţist! Să ne

fie îngăduit să observăm că, în ţara asta, sunt oameni de ştiinţă, academicieni, savanţi, scrii-tori, autori de studii, tratate care, zicem noi, poate ar fi meritat - fie şi unul dintre ei!- o ase-menea lansare, preţuire sau atenţie. E o părere, o opinie mai mult sau mai puţin subiectivă. Dar ce nu se poate cititorule în strămoşeasca noastră bătătură la vreme de democraţie!? La vremea când suntem zilnic bine traşi de urechi de către CEDO şi alte foruri europene şi demo-cratice, care ne au în grijă şi în educare?

Românul are o vorbă printre multe altele: în tot răul e şi un bine. În cazul nostru, lansarea a fost şi un bine! De ce? Premierul putea foarte bine lansa cartea unui ocrotit vremelnic în în-chisorile umane de la Rahova, Jilava, Aiud, Gherla sau Poarta Albă. Că acolo se scrie într-o veselie tot ce vrei: tratate, studii, cărţi, romane - toate între ghilimele!- ca închisul să iasă mai repede afară! Dar n-a făcut-o. E adevărat că mai e vreme! Dacă scriu cărţi şi poliţiştii, de ce nu ar scrie şi gardienii? Că şi ei au dreptul şi, vai, ştiu atât de multe lucruri cutremurătoare! Iată în aceste clipe de adâncă meditaţie, mă gândesc şi la Pristanda, cel din „O scrisoare pierdută”. Lui nici prin cap nu i-a trecut, că putea scrie o carte. Ce nu ştia el despre Zoe şi amorurile ei, despre conu Fănică sau neica Za-haria?! Vina nu e a lui, cât a lui Caragiale, care chestia asta cu scrisul la închisoare nici mintea lui genială nu a putut-o prevedea...

Am asistat în aceste zile la un trist spectacol paralel. Care mi-a adus aminte de cele de pe vremea glorioasă a luptei de clasă. Poliţistul, om de jos, din popor, se avânta în luptă, urca mândru ca revoluţionar de profesie şi-şi lua soarta în propriile-i mâini; alături un general, un fost vice-primministru al guvernului, vi-cios, decăzut, imoral şi abuziv se prăbuşea în neant, în ţărână... Nu-s două spectacole, oameni buni?! Si uite aşa, viaţa noastră merge înainte, pas cu pas...

Ce mai înseamnă astăzi drama celor care au murit în decembrie 1989? Fostul preşedinte spune că nu mai înseamnă nimic, din

punct de vedere al responsabilităţii juridice, ci doar din punct de vedere „politic şi istoric”.

E una dintre diversiunile prefer-ate ale celui care l-a înlăturat de la pu-tere pe Nicolae Ceauşescu cu ajutorul lui Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniu nii Sovietice.

Au trecut 26 de ani de atunci şi încă mai există supravieţuitori, părinţi care şi-au pierdut copiii, femei care şi-au pierdut soţii sau copii care şi-au pierdut părinţii, oameni care nu ştiu adevărul, care nu au un raport oficial, o decizie legală care să-i condamne pe cei care au tras, pe cei care au ucis.

Ion Iliescu, prin declaraţiile făcute despre redeschiderea Dosarului Revoluţiei, vrea să mai în-groape acele evenimente încă o dată. Numai că e prea târziu.

Cu toate obstacolele, dosarul va fi dus până la capăt, dacă nu de generaţia celor care au acum peste 40 de ani, de generaţia celor născuţi după acele evenimente. Societatea românească nu se va face bine până când criminalii de atunci nu vor răspunde în faţa legii. De ce? Pentru că, în acele zile, Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Nicolae Militaru şi alţii au deturnat protestele anticomuniste şi au ţinut tara captivă încă un deceniu. Şi, în opinia mea, au făcut asta în mod cinic, instigând români împotriva altor români, pro-vocând haos şi moarte.

În toţi aceşti ani, urmaşii Partidu-lui Comunist şi ai Securităţii şi-au conservat puterea, au prosperat şi au profitat de sărăcia şi ignoranta proprii-lor cetăţeni. Totul a fost de vânzare, iar aflarea adevărului niciodată nu a de-venit o prioritate.

Cred că Ion Iliescu va rămâne în istorie ca personaj negativ. Nu are nici

măcar norocul lui Ceauşescu să fie plâns de o mână de nostalgici, convinşi că în comunism au dus-o mai bine. El a avut şansa să trăiască şi să vadă viito-rul, unul în care nu se regăseşte, unul pe care nu şi l-a dorit şi pentru care a făcut tot posibilul să-l deturneze.

Viziunea sa politică despre România, o ţară tăcută şi liniştită, una a consensului în care o mică parte fură protejată de legi, iar cealaltă e furată şi minţită, a fost făcută ţăndări de noile

generaţii pentru care comunismul nu e decât un acci-dent al istoriei, un alt blestem al se-colului XX.

Iar astăzi fos-tul preşedinte se confruntă cu o reali-tate în care are din ce în ce mai puţine an-core. Chiar şi în par-tidul său, urmaşul PCR, sunt voci care cer detaşarea de trecutul glorios. E adevărat, sunt şoptite, dar sunt acolo, iar, din ce în ce mai mult, o astfel

de detaşare pare a fi singura cale de a scăpa de presiunea prezentului.

Ion Iliescu, 86 de ani, nu cred că mai este un personaj prea popular în aceste zile. Toată acea susţinere a „ţăranilor şi muncitorilor” din anii '90 s-a risipit ca un fum. Propriul său par-tid e în căutare de adepţi, fiind astăzi în imposibilitatea de a câştiga alegerile de unul singur.

La orice scrutin are nevoie de o alianţă şi de un mare tun media. De aici şi compromisurile făcute în faţa lui Dan Voiculescu, omul care mie îmi pare că devenise mai puternic şi mai influent că o întreagă clasă politică.

Decizia CEDO obligă statul român să plătească 15.000 de euro rudelor ce-lor ucişi în Revoluţie. Aceasta este şi o palmă dată celor care au îngropat mai bine de un sfert de secol adevărul de-spre ce s-a întâmplat în acele zile tul-buri, celor ce au contribuit la scăparea vinovaţilor.

Ion Iliescu mai are şanse să se întâl-neasca cu adevărul celor plecaţi.

Ţara umorului!

Dosarul Revoluţiei

Ion Iliescu, martor la propria ieşire din istorie

Viorel Cacoveanu, scriitor

Moto: Ştim atâţia muritori

Că are ţara trei valoriMagistraţi, politicieniŞi pepenii de Dăbuleni

Emilian Isăilă,jurnalist

3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

| 9OPINIE

Îmi propusesem să scriu acest arti-col prin toamna lui 2012, la reve-nirea în ţară după mai mulţi ani, dar temele punctuale şi fi erbinţi ale agendei internaţionale s-au succedat cu repeziciune şi nu

au lăsat loc refl ecţiilor de ansamblu. Simţeam vag că se petrece ceva în legătură cu încrederea oamenilor în Uni-unea Europeană şi în NATO, în alianţa esenţială cu Statele Unite, în percepţia asupra Occidentului şi direcţiei strate-gice de urmat, chiar dacă nu se crease o masă critică în sens opus. Acum, când gu-vernul de la Berlin cere explicit servicii-lor secrete să declanşeze o investigaţie cu privire la propaganda Rusiei în Germa-nia, lucrurile încep să se lege, iar scenari-ul, din nefericire, prinde contur.

Într-un fel, poate e mai bine că nu am scris atunci pe această temă, fi indcă ar fi arătat altfel, probabil mai estompat, mai dubitativ, cu aerul ezitant al unor bănuieli lipsite de dovezi, de certitudini. Anii care au trecut nu au făcut însă decât să acutizeze simptomele marii schimbări de cultură politică, declanşate prin ma-nipulare mediatică în multe din societăţile europene, să îmi confi rme observaţia de atunci şi să îmi întărească tot mai mult sen-timentul unei tendinţe grave de alienare faţă de setul de valori, principii şi interese care au triumfat la sfârşitul Războiului Rece (evident, cele ale democraţiilor li-berale occidentale), cu alte cuvinte faţă de paradigma în care ştiam că s-a format intelectual, profesional, academic şi politic generaţia noastră, în anii ‘90.

Acum nu mai e doar o senzaţie vagă, ca în urmă cu câţiva ani, ci un sentiment clar, puternic, durerors, îngrijorător. Ce este inedit în acest uriaş atac antiocciden-tal şi antiliberal este că vine cu precădere de pe poziţiile dreptei conservatoare, nu ale stângii postcomuniste, care frâna acum 20-25 de ani reformele în Centrul şi Estul Europei şi care a devenit astăzi nerelevantă în spaţiul public. Cine con-cepe acum manipularea antioccidentală a opini ei publice a înţeles că nu mai poate miza pe discursul stângii muncitoreşti, sin-dicaliste, ci pe agresivitatea „proaspătă” a naţionalismului reinventat în forme de exprimare moderne, a creştinismului fun-damentalist (bineînţeles că există şi aşa ceva), pe argumentaţia pretins pragmatică a democraţiei „iliberale” (cum o numeşte Viktor Orbán), a „specifi cului şi tradiţiilor naţionale preliberale” idealizate de dreapta

Valentin Naumescu, diplomat

Mai pot � salvate Proiectul European şi alianţa cu Statele Unite

poloneză venită anul trecut la putere etc. Dintr-o dată a devenit cool să fi i antiliberal, antieuro-pean, antioccidental. Centrul politic liberal, moderaţia şi raţiunea care au întemeiat din-totdeauna ordinea occidentală, triumfătoare şi în al Doilea Război Mondial şi în Războiul Rece, încep să piardă treptat teren în faţa plat-formelor revizioniste, a tentaţiilor populiste de esenţă antiliberală şi antioccidentală. Bătălia mediatică e crâncenă, terenul fi ind vulnerabi-lizat de crizele succesive ale Uniunii Europene sau ale statelor membre, de şubrezirea relaţiei transatlantice, de aparenta dispariţie a peri-colului unui război devastator cu Rusia, care a ţinut Occidentul unit până la începutul anilor ‘90.

La întoarcerea după o perioadă mai îndelungată petrecută în Canada, am descoperit în România şi în ţările din regiunea postcomunistă a continentului o atmosferă politică, intelectuală şi mai ales mediatică schimbată (cel puţin în relaţia cu ideea de Oc-cident, dar şi pe alte paliere valorice), îmbâcsită de mesaje otrăvite şi ipocrite, de un populism feroce, suspect de atent şlefuit, multe din ace-stea evident şi voit false, înfăţişând pentru publicul credul şi ignorant, de regulă semidoct sau sfertodoct, realităţi distorsionate ale lu-mii şi intereselor occidentale, care ar atenta la „puritatea” ţărişoarelor şi popoarelor Estului. Acestui public nu îi place de regulă să îi pui oglinda în faţă, să vadă că marii propagatori ai tezelor antioccidentale sunt tocmai marii corupţi ai societăţii, cei care vor să acopere, de fapt, sub masca grijii patetice pentru viitorul naţiunii, pen-tru tradiţiile creştine, pentru familie etc. propria agendă personală, disturbată de ata-cul justiţiei, al principiilor statului de drept, al obligaţiei de respectare a normelor şi procedurilor în tot ceea ce se face, într-un cuvânt oameni pe care îi deranjează atacul asupra „baronatelor” care domină încă viaţa societăţii şi instituţiilor noastre calate pe modelul culturii infor-male, care de cele mai multe ori bate legea. Nu cei complet ignoranţi şi dezinteresaţi, şi nici cei cu adevărat informaţi şi cunoscători ai teme-lor afl ate în discuţie, ci semidocţii sunt marea problemă a ceea ce numim în prezent „opinia publică”. Fireşte, ei sunt şi cei mai mulţi, din motive obiective. Aceasta este categoria de public cea mai periculoasă, practic a celor care nu citesc (cărţi) şi nici nu consultă surse externe credibile, în limbi străine (chiar şi acelea foarte diferite ca nivel al credibilităţii), oameni care nu ştiu nimic serios sau în profunzime despre fondul problemei (îi oboseşte şi îi enervează dacă cineva vrea să le explice, aşezat, cu trimi-teri bibliografi ce, cum stau în realitate lucrurile, pornind de la legislaţie, analize fundamentate, rapoarte ale unor organizaţii internaţionale bazate pe expertiză ştiinţifi că etc.), dar cred că ştiu totul, a celor care se limitează la o spoială de informaţie obţinută seara de la o singură te leviziune, fi ind înclinaţi spre abordări sim-pliste, radicale şi colerice. Nu am nimic cu aceşti oameni în sine, e fi resc că nu au toţi timpul nece-sar, posibilităţile educaţionale şi informaţionale ori profesii de natură a favoriza cunoaşterea politică, instituţională sau juridică aprofundată, dar nici nu putem observa că aceştia sunt astăzi ţinta cea mai căutată şi accesibilă a manipulării

antioccidentale. Oameni care ştiu foarte puţin, dar care au pretenţia că ştiu totul şi, neavând la îndemână cunoaşterea argumentată care în-totdeauna conduce la nuanţe şi adevăruri inter-mediare, se radicalizează în încercarea lor de a deveni cât mai convingători în raport cu seme-nii. Pe de altă parte, trebuie să reţinem din isto-rie că lumea se plictiseşte de orice tip de discurs (din păcate, se pare că Europa s-a plictisit de atâta bine) şi, după un timp mai lung sau mai scurt, apare tentaţia ideilor noi, a schimbării, a contestării ordinii existente. Pentru cei care ştiu ceva, dar ştiu puţin, e întotdeauna mai intere-sant şi mai tentant să îmbrăţişeze ideile contes-tatare, sceptice, radicale, care circulă cu aerul de semizvon şi care pun la îndoială discursul ofi cial. Toate societăţile occidentale suferă în prezent, în grad variabil, de acest tip de opţiune anti-establishment, în care s-a dovedit că Rusia a investit substanţial în ultimii ani, pentru a zdruncina edifi ciul de încredere al societăţilor occidentale în sistemul lor de guvernare, în-credere care a reprezentat principalul atu al Vestului în competiţia pierdută de Moscova, în timpul Războiului Rece.

Dincolo de ceea ce se întâmplă în dezba-terea internă din aceste societăţi cuprinse de confuzie valorică şi ideologică, la noi şi în alte părţi, ceea ce îmi reţine atenţia este că poluarea mediatică antioccidentală începe să aibă efect şi în politica externă, nu numai în cea internă, refl ectându-se în deteriorarea atmosferei poli-tice din Europa, în ascensiunea partidelor radicale şi liderilor eurosceptici, în decredibi-lizarea proiectului eeuropean şi a alianţei fun-

damentale cu Statele Unite. Nu spun că, pentru toate aceste lucruri, ar trebui culpabilizată doar propaganda Moscovei, căci ar fi , cred, o exager-are şi la urma urmei o recunoaştere a slăbiciunii propriului sistem de informare corectă a cetăţenilor din ţările Clubului european. Dacă Rusia ar fi putut face singură atât de mult rău sentimentului proeuropean şi încrederii oame-nilor în instituţiile şi aranjamentele ordinii occi-dentale, ar fi de invidiat capacitatea ei de război informaţional şi ar fi , în acelaşi timp, teribil de grav pentru efi cienţa şi integritatea presei noas-tre sau a mecanismelor legitime de contracara-re pe care ar trebui să le aibă orice stat.

Decredibilizarea Uniunii Europene implică într-o anumită măsură şi acumularea efecte-lor crizelor succesive, a vulnerabilităţilor structurale şi a corupţiei presei locale. Nu o fi numai Rusia de vină pentru declinul para-digmei Uniunii Europene şi a Occidentului în percepţia atât de multor cetăţeni de rând (îi ex-cludem din această categorie pe propagandiştii profesionişti şi pe cei direct interesaţi), dar rolul Moscovei în acest proces este deja dincolo de orice dubii. Este foarte bine că Germania abordează tranşant tema, căci la noi, aşa cum s-a văzut recent, cine îşi permite să deschidă subiectul, în spiritul unei lucidităţi critice şi a

Poluarea mediatică antioccidentală a Rusiei

unei bune ancorări în mediile academice şi politice occidentale, se trezeşte împroşcat cu invective de „patrioţii” de serviciu de pe bloguri obscure sau de telespectatorii indignaţi.

De aceeaşi „schizofrenie” discursivă şi dilemă de percepţie va suferi în anii următori şi ceea ce numim generic Strada. Adică socie-tatea civilă în marş, partea activă, militantă a societăţii civile, cel puţin în teorie. Căci şi aparatul de propagandă, de oriunde ar fi el, a observat ceea ce vedem cu toţii, că ieşirea oamenilor în stradă impresionează, are efect. De aici ideea imbatabilă de a amesteca opţiunile şi interesele, temele care preocupă cu adevărat de cele create artifi cial în labo-ratoare de manipulare, ca să producă neîn-credere, confuzie şi derută. Odată ce ame-stecul „societăţii civile” s-a făcut, e practic imposibil să mai separi grâul de neghină fără să fi întrebat pe ton arţăgos cu ce drept îi consideri pe unii îndreptăţiţi să se exprime şi pe alţii nu. N-ai ce răspunde la o asemenea întrebare. Ce, manipulaţii n-au voie să iasă în stradă, ei nu pot fi o voce a societăţii? Cu atât mai mult cu cât, evident, nu sunt toţi pe state de plată, printre demonstranţi afl ându-se de regulă şi numeroşi oameni de bună credinţă, dar incredibil de naivi, păcăliţi de aparenţa obiectivelor nobile şi generoase ale campa-niilor care îi scot în stradă. Poate e doar o te-mere personală, dar cred că Strada va deveni curând, alături de media convenţionale şi neconvenţionale, un instrument de luptă ex-trem de controversat ca legitimitate şi corec-

titudine, înger şi demon în acelaşi timp.

Revenind la întrebarea din titlu, e deja banală observaţia că Proiectul European (în sens clasic, al integrării politicilor şi resurselor statelor Uniu-nii) precum şi alianţa cu Statele Unite (în sens hard, al prezenţei militare ame-ricane pe continent) sunt puse în discuţie de dife-rite platforme cu discurs

antioccidental, alimentate de Rusia. De acest lucru nu se mai îndoieşte, sper, nimeni, niciun cititor care urmăreşte cât de cât multiple surse de informare. Ceea ce nu ştim este însă cât de departe va merge această eroziune. Odată pornită, o tendinţă de schimbare a opţiunilor şi valorilor culturii politice este în general greu de oprit, la nivelul unei generaţii. Riscul nu e la cei din generaţia mea, ci la cei care vin din urmă, la generaţia lipsită de dimensiunea istorică a culturii politice, la cei care nu au termen de comparaţie. Una e să dezbaţi şi să critici anumite politici şi decizii, în interiorul lumii tale, şi alta e să vrei să distrugi sistemul din care faci parte, pentru a face jocul adver-sarilor. Din acest motiv, poluarea mediatică antioccidentală, care nu îşi propune altceva decât slăbirea şi apoi dezintegrarea structuri-lor de rezistenţă strategică a lumii apusene (aşa cum am cunoscut-o până în prezent şi la care am aspirat să accedem decenii la rând), ar trebui contracarată până nu e prea târziu, adică înainte de a începe să fi e internalizată la nivelul generaţiei tinere, care intră acum în procesul fi resc de „socializare politică”, ur-mând să crească şi să promoveze mai târziu ideile pe care le consumă, conştient sau nu, în aceşti ani.

Poluarea mediatică antioccidentală, care nu îşi propune altceva decât slăbirea şi apoi dezintegrarea structurilor de rezistenţă strategică ale lumii apusene ar trebui contracarată până nu e prea târziu, adică înainte de a începe să � e internalizată la nivelul generaţiei tinere, care intră acum în

procesul � resc de „socializare politică”

10 | educaţie

| 3 - 9 martie 2016 Nr. 602

proiect de viitor

Cea mai mare universitate din România şi-a ales, marţi, rectorul, în persoana

academicianului Ioan Aurel Pop, care deţine funcţia din 2012.

Alegerile au fost precedate şi de un fel de campanie electorală, în care cei trei candidaţi – Ioan Aurel Pop, Marcel Pop şi Gheorghe Fătăcean - au avut întâlniri cu cadrele didactice, iar luni, în preziua votu-lui, au participat la o dezbatere în care şi-au prezentat proiectele manageriale şi vi-ziunea în ceea ce priveşte dezvoltarea UBB. Dezbaterea a durat aproximativ două ore şi candidaţii, prin tragere la sorţi, au fost invitaţi să-şi prezinte, pe parcursul a câte 10 minute, proiectele manageriale. Apoi, pe parcursul a câte cinci minute, fiecare a fost invitat să-şi prezinte viziunea referitoare la temele mai importante care s-au desprins din întâlnirile anterioare cu facultăţile: vi-ziunea privind resursa umană din UBB, aspecte de natură financiară, aspecte ce privesc internaţionalizarea şi cercetarea în universitate, aspecte legate de competi-tivitatea şi excelenţa academică, modul de interrelaţionare a acestor aspecte. De ase-menea, fiecare candidat a avut ocazia să le adreseze celorlalţi doi câte o întrebare, dar au trebuit şi să răspundă la trei întrebări –aceleaşi- puse de auditoriu, pe bilete, şi trase la sorţi. Dezbaterea s-a încheiat cu mesajele finale ale candidaţilor.

Ioan Aurel PopÎn prezentarea proiectului său manage-

rial, Ioan Aurel Pop a vorbit în special de continuarea proiectelor pe care le-a imple-mentat în cei patru ani în care a condus UBB.

„Programul pe care l-am propus este un program de continuare a ceea ce am început şi nu are în el nimic extraordinar, pentru că n-are cum, după părerea mea. Programul acestei universităţi este cuprins în Carta universităţii, prin exprimarea misiunii, în primul rând, mi-siunea universităţii, care este aceea de a face în primul rând transferul de cunoştinţe din noosferă înspre studenţi, prin intermediul pro-fesorilor, la toate cele trei cicluri, şi apoi de a contribui la înnoirea cunoaşterii prin cercetare. În fine, ca să întregesc triada, e vorba despre relaţionarea cu societatea, rolul universităţii în societate. Toate aceste trei lucruri dacă

sunt întrunite şi funcţionarea universităţii merge. Am urmărit însă să readuc instituţia la o formă care a funcţionat ar-monios şi aceste forme vin dintr-o tradiţie bine cumpănită, când universităţile erau corporaţii. Toate universităţile din Europa s-au înfiinţat drept corporaţii ale studenţilor şi profesorilor. Nu are sens corporaţia – cum au înţeles unii colegi - de antrepriză sau de loc aducător de profit, adică de instituţie lucrativă, ci are sensul de funcţionare ca un corp. În Evul mediu, societatea era privită ca funcţionând prin analogie cu un corp omenesc. (…) Mie mi-ar place, la modul ideal, să văd universitatea funcţionând ca o comunitate a magiştrilor şi a sudenţilor în viziunea pe care i-au dat-o întemeietorii. (…) Sper să putem continua împreună for-tificarea acestei universităţi printr-o calitate deosebită acordată deopotrivă educaţiei, in-struirii şi cercetării ştiinţifice. Am conving-erea că această universitate este, în primul rând, o universitate de cercetare avansată şi în al doilea rând este una de educaţie. Spre deosebire de universităţile mai mici sau universităţile care au drept scop licenţa, această universitate cuprinde de la

înfiinţarea ei, în 1581, toate cele trei cicluri, de pe vremea când era o instituţie deosebită în lumina Europei Centrale şi Orientale. De asemenea, cred că o linie de viitor este diminuarea contradicţiei care există la ora actuală între modul de finanţare care ne vine de la minister şi care este cantita-tiv şi modul de finanţare la care noi aspirăm şi care vrem să fie cel calita-tiv. Când mă refer la finanţare cantitativă, mă refer la faimosul student echivalent, la finanţare pe baza numărului de studenţi, ceea ce creează universităţilor mari şi de tradiţie un uriaş handicap. În România sunt aproape 100 de universităţi -numărul variază de la an la an, pentru că unele intră

UBB în viziunea academicianului Ioan Aurel Pop, rectorul reales

în lichidare, disoluţie- dintre care cu ceva mai puţin de jumătate sunt universităţi de stat. Câtă vreme există această politică

egalitaristă din partea statului, universităţile mari vor avea

probleme. Această univer-sitate însă, spre cinstea

ei, a reuşit să rezolve parţial dilema şi să introducă criterii de finanţare calitativă. (…) Vreau să continuăm cu această bogăţie mare spirituală care este universi-tatea, oamenii ei în

primul rând, având grijă de oameni. Nu

de tineri în primul rând sau de bătrâni în

primul rând, ci de toţi, pen-tru că universitatea are nevoie

deopotrivă de tineri, are nevoie de maturi în plină putere creatoare şi trebuie să-i cinstească pe bătrâni, pentru că ei nu trebuie să plece din universitate regretând faptul că au slujit 40 de ani instituţia, ci să plece senini şi bucuroşi, iar noi trebuie să-i înconjurăm pe toţi cu căldură. Că universi-tas asta înseamnă, în fond, un anumit spir-it”, a spus Ioan Aurel Pop în faţa unei săli pline până la refuz cu cadre dicatice şi studenţi.

Rectorul în funcţie a vorbit şi de multiculturalism, şi de relaţiile internaţionale ale UBB: „De asemenea, spiritul nostru, spre deosebire de al celorlalte universităţi, se caracterizează prin multicul-turalism, deşi acum termenul este tocit şi nu mai exprimă esenţa. (…) Eu am vorbit de in-terculturalism, de care se vorbeşte din punct de vedere filosofic, însemnând cunoaştere reciprocă, interacţiune între liniile de studiu. Noi avem aceste linii tradiţionale de studii – română, maghiară, germană -, dar avem posibilitatea să învăţăm şi în engleză, franceză, în alte limbi de circulaţie, facem doctorate în cotutelă, avem mobilităţi ex-traordinare, suntem cea mai dinamică uni-versitate şi trebuie să continuăm cu aceste programe Erasmus şi Erasmus plus, cele care se referă la lumea extraeuropeană şi să ducem lumii un mesaj. Acest mesaj nu este greu de realizat dintr-un singur motiv: pen-tru că ceea ce se întâmplă în această univer-

Realegere la scor

Academicianul Ioan Aurel Pop a fost reales, marți, din primul tur de

scrutin, în funcția de rector al UBB, cu 71,69% din voturile exprimate, la mare distanţă de cei doi contracandidaţi. Marcel Pop a obținut 20,55 % din voturi, iar Gheorghe Fătăcean a obţinut 7,76 %. Prezența la vot a fost de 79,98%.Ioan Aurel Pop (n. 1955) a fost ales rector al UBB în martie 2012, în locul lui Andrei Marga. Este istoric, membru al Academiei Române şi al mai multor foruri naţionale şi internaţionale şi, printre altele, este autor al peste 50 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate şi manuale universitare, volume îngrijite şi al peste 300 de studii, arti-cole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefeţe etc.Gheorghe Fătăcean (n. 1970) este conferenţiar universitar la FSEGA, spe-cializat în contabilitate managerială, este membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, al Asociaţiei Române de Contabilitate şi al Camerei Consultanţilor Fiscali.Ciprian Marcel Pop (n. 1974) este prorector la UBB, profesor la FSEGA, specializat în domeniul marketingului, este autor al două cărţi şi coautor la 19 cărţi, are circa 70 de articole publicate în reviste de specialitate.

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

ALEGERI | 11

3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

sitate este prestigios şi nimeni nu trebuie să înfrumuseţeze mesaje. Mesajul merge de la sine, sunt atâtea personalităţi care vin şi ne vizitează şi care trag concluziile de la sine. (…) Dinamica relaţiilor internaţionale s-a realizat şi datorită celor trei linii de studiu – română, maghiară şi germană - şi sunt premise de a o continua. Toate proiectele care s-au încheiat sunt în continuitate, cu foarte multe universităţi din Europa Centrală şi de Sud Est. Schimburile ne vor ajuta să ne cunoaştem mai bine, în vara viitoare este prevăzută o tabără a universităţilor Babeş Bolyai, Otvos Lorand şi a celei din Tub-ingen, cu care avem unul dintre cele mai vechi tratate de colaborare, într-un triung-hiular care pune în lumină structura acestei universităţi. Ne pregătim de mari aniversări în mandatul care va urma. Ne pregătim de aniversarea secolului trecut de la Marea Unire şi a secolului trecut de la înfi inţarea universităţii. Toate aceste aniversări presu-pun respectarea principiilor Cartei, a mi-siunii universităţii, aşa cum se refl ectă în Cartă”.

În ceea ce priveşte viziunea sa proiectată pe baza temelor rezultate din discuţiile cu profesorii şi cu studenţii, Ioan Aurel Pop a pus accent pe compo-nenta umană.

„Am dedus că cel mai mare interes trebuie să fi e în continuare legat de oameni, pentru că universitatea nu este formată din obiecte, ci din oameni. (…) Strădania noastră trebuie să fi e ca oamenii să aibă venituri mai mari, să aibă salarii mai mari, în funcţie de capacităţile şi de rolul pe care îl are fi ecare în universitate. (…) Vocea studenţilor se va auzi în continuare prin prefectul lor şi prin organizaţiile studenţeşti pe care le găzduim şi le ascultăm în continuare, de fi ecare dată. Vrem să continuăm să dăm în continuare tichete de masă. (…) De asemenea, tot pen-tru oameni, în fi ecare semestru au avut loc concursuri pentru ocuparea unor posturi, şi-n cercetare, şi-n domeniul didactic. (…) Finanţarea universităţii trebuie să fi e nu un scop, ci un mijloc pentru prosperitatea noastră. Dacă fac un scop din fi nanţare, ajung antepriză industrială şi devenim instituţie lucrativă, adică produc bani, ori universitatea produce spirit. Trebuie să fo-losim fi nanţarea ca să producem spirite cât mai bine pregătite pentru această societate. (…) Trebuie să sporim veniturile şi să ab-sorbim cât mai multe fonduri naţionale şi

mai ales internaţionale, prin granturi. (…) Penrtu cercetare, care este scopul fun-damental – universitatea noastră este în primul rând o universitate de cercetare şi de

creaţie vocaţională - vrem să continuăm cu bursele pentru tineri, 60 de burse în fi ecare an, 18 burse pentru cercetători maturi care să fi e de mai mare valoare şi să conducă la rezultate deosebite”, a mai spus Ioan Au-rel Pop.

Marcel Pop În proiectul său managerial, candida-

tul Marcel Pop a pus accent pe oameni: „Aşa cum spunea Regele Ferdinand, valoa rea unei universităţi nu este dată de zi-durile sale, ci este dată de valoarea dascălilor care trudesc în in-teriorul ace-lor ziduri, este dată de efortul acestor oameni care nu fac altceva decât să-şi dedice viaţa, sănătatea pentru a transforma o serie de tineri în adulţi responsabili, generaţie după generaţie, în a-i învăţa pe aceşti tineri că, la un moment dat, trebuie să aibă curajul, chiar îndrăzneala, să-şi ia soarta în propriile mâini. Este ceea ce înseamnă şi din punctul meu de vedere esenţa uneii universităţi. (…) Mi-am propus, odată cu acest plan mana-gerial, să aduc în faţa comunităţii noastre universitare câteva principii. În primul rând, eu cred în consultarea publică, cred în faptul că fi ecare dintre noi ne aducem aportul în munca noastră de zi cu zi (…) Acest lucru mă interesează să-l pun tot mai mult în valoare. Mă aştept la un efect sinergic al sumei valorilor fi ecărui membru al comunităţii noastre. Este ceea ce cred că trebuie să ne domine, să ne anime atunci când ne gândim la cariera noastră, la fap-tul că ne-am dedicat şi suntem devotaţi acestei instituţii. Un alt element care mi se pare necesar să devină axă strategică ţine de implicarea noastră. Indiferent de facultate, departament, de rolul pe care îl avem (…) suntem implicaţi zi de zi în construirea mai departe a universităţii noastre. Acest lu-cru intenţionez să-l valorizez tot mai mult, tot mai profund. (…) Altă axă strategică: ideea de transparenţă tot mai largă, mai profundă, mai extinsă. (…) Pun în discuţie mai multă muncă şi nu direct mai multă

UBB în viziunea academicianului Ioan Aurel Pop, rectorul reales

Mă obligă foarte mult acest rezultat, munca de acum începe, sunt mai relaxat față de primul

mandat, pentru că știu de unde trebuie pornite lucru-rile, dar sunt și emoționat și copleșit de această mare

răspundere. A � rectorul celei mai mari universități din

România presupune o mare răspundere. Rectorul este

primul între egali, iar uni-versitatea are personalități extraordinare, astfel încât

trebuie să colaborez în con-tinuare cu toți colegii mei.

Eu nu am dreptul să creez o strategie a universității, pen-tru că ea există și este � xată prin Carta UBB, iar recto-rul trebuie doar să o ducă la îndeplinire. Strategia trebuie

condusă spre educație, cer-cetare și raportare bună la

comunitate și mai trebuie să sporim prestigiul UBB”,

Ioan Aurel Pop

răsplată. (…) Îndrăznesc să privesc cu curaj la viitor. Avem o bază importantă, un bagaj uriaş de cunoştinţe; o dată cu oamenii s-au acumulat aceste cunoştinţe. Nu-mi pot propune altceva decât să valorifi c mai mult aceste cunoştinţe. Este ceea ce am încercat să transpun în acest plan managerial”.

Gheorghe FătăceanCâteva propuneri mai concrete au fost

prezentate, în planul său managerial, de candidatul Gheorghe Fătăcean. Printre al-tele, el a spus că vrea să reintroducă ad-miterea pe bază de concurs în toate facultăţile şi să dezvolte o serie de partene-riate cu fi rmele private.

„Astăzi nu vorbim numai despre un proiect managerial, nu este o dez-batere publică, este mai mult decât atât, este o oră deschisă de istorie naţională şi de istoria universităţii noastre. (…) Acest proiect mana-gerial se centrează pe trei coordonate: educaţie, cercetare şi conectivitate cu mediul economic şi social. În ceea ce priveşte aducaţia (…) eu vin cu soluţia introducerii admiterii tradiţionale pe bază de concurs de probe în toate facultăţile. (…) În mediul cercetării (…) merg pe separa-rea cercetării pe facultăţile care realizează com-petitivitate la nivel internaţional: matematică, fi zică, informatică, chimie, centrele de cercetare şi nucleele de cercetare din facultăţile economice, sociale, sociologie, ştiinţe economice, drept, unde fi ecare trebuie protejat şi oarecum separat de majoritatea cadrelor didactice care au un pro-fi l spre didactic. Finanţarea cercetării este cheia succesului nostru în mediul internaţional. (…) Trebuie soluţii privind fi nanţarea cercetării şi din mediul economico-social, prin partenri-ate cu companii şi am capacitatea de a aduce companiile cu care am colaborat, peste 100 de companii din mediul privat, am capacitatea de a aduce companii naţionale, precum Transgaz şi Romgaz pentru cercetare. (…) Universitatea noastră are nevoie de un manager, universi-tatea noastră are nevoie şi de un reprezentant. Daţi-mi voie să fac o reprezentare”, a spus Gheorghe Fătăcean.

Marius Avram

„Aşa cum spunea Regele Ferdinand, valoa rea unei universităţi nu este dată de zi-

dată de efortul acestor oameni care nu fac altceva decât să-şi dedice viaţa,

candidatul Gheorghe Fătăcean. Printre al-tele, el a spus că vrea să reintroducă ad-

Astăzi nu vorbim numai despre un proiect managerial, nu este o dez-

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

12 | REPORTAJ

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

OPORTUNITĂŢI

Patru companii clujene de IT fac front comun cu mediul preuniversitar și

universitar pentru a susține implementa-rea unui proiect de mentorat și educație practică în IT, având ca benefi ciari 100 de elevi de liceu. AROBS, NetMatch şi EBS România se alătură programului „Descoperă-ți pasiunea în IT”, inițiat de Fortech cu trei ani în urmă, care, de anul acesta, a fost extins în patru licee clujene: Liceul Teoretic „Avram Iancu”, Cole-giul Național „Emil Racoviță”, Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” și Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”.

Doi elevi care au luat parte la edițiile an-terioare ale programului și-au împărtăşit cu ocazia lansării din 29 februarie experiența, dar și planurile de viitor. Surprinzător, elevii, viitori IT-iști, doresc să rămână în țară și să profi te din plin de ceea ce are România de oferit în domeniu.

Andrei Chiș este elev la Liceul Teoretic „Avram Iancu”, la profi lul mate-info. Cu toate că acesta are o dizabilitate, nu renunță la visul său. Andrei dorește ca pe viitor să dețină propria fi rmă de IT. A început să programeze de mic. „Tatăl meu m-a învățat să fac primele programe. Am făcut asta în vacața de vară dinaintea clasei a patra. Făceam operații simple, adunări, înmulțiri, împărțiri cu ajutorul unui program, dar acesta a fost doar începutul. Apoi, conștientizându-mi pasiunea pentru acest domeniu și dobândind mai mult pragmatism odată cu înaintarea în vârstă, am realizat că se pot câștiga bani frumoși din acest domeniu, dacă ești performant. România oferă mult în domeniul IT-ului, avem o poziție privilegiată și chiar trebuie să profi tăm de acest aspect”, consideră elevul.

Anul trecut, Andrei a participat prima dată la programul „Descoperă-ți pasiu-nea în IT”, unde, împreună cu colegii săi, a realizat o aplicație utilă pentru utiliza-torii transportului în comun, aplicație ce a obținut premiul trei la sfârșitul progra-mului.

Bus Tracker le face viața mai ușoară celor care folosesc CTP-ul„Noi ne-am format echipa, am primit un

mentor din partea echipei Fortech și apoi, după o sesiune de brainstorming, am găsit și ideea de care să ne ocupăm. Persoanele cu care am lu-crat sunt niște copii deosebiți, foarte talentați și

Elevi supertalentaţi la „Descoperă-ți pasiunea în IT”

sunt sigur că vom avea împreună un viitor extraodinar în zona de IT. Aplicația noastră se numește Bus Tracker. Noi am vrut să ușurăm modul în care persoanele din Cluj, dar nu numai, pot să folosească liniile de transport în comun ale CTP-ului. Ne-am propus să facem asta printr-o aplicație pe care am dezvoltat-o pentru sistemul de ope-rare Android, în Android Studio, ca mediu de programare. Am folosit harta orașului nostru pe care am adăugat coordonatele câ-torva stații de autobuz și a câtorva linii. Uti-lizatorul își pornește aplicația, este localizat prin sistemul Android, după care introduce adresa unde dorește să ajungă. Aplicația noastră îi determină ruta pe baza unui al-goritm, astfel încât acesta să ajungă cât mai repede la destinație”, povestește Andrei.

Aplicația Bus Traker ține cont de mai mulți factori când determină ruta cea potrivită și anume: lungimea traseului, apropierea utilizatorului de o anumită stație de autobuz, dar și distanța dintre

diferitele stații de autobuz și destinația utilizatorului. „Sperăm ca pe viitor să extindem aplicația mai mult și să avem toate rutele din Cluj incluse și de ce nu, să realizăm o astfel de aplicație și pentru alte orașe. Deocamdată, versiunea noastră este un demo”, spune Andrei.

În cadrul programului, Andrei a învățat software, dar nu numai: „Am învățat și leadership, cum să monetizezi o idee, dar am ales am învățat cât de importantă este munca în echipă. Cred că asta a fost cea mai importantă lecție. Am învățat de ase-menea, despre cât de importantă este comu-nicarea, să poți să le transmiți oamenilor cu care lucrezi ideile tale, iar apoi să poți trans-mite mai departe ideile comune ale grupu-lui”, susține Andrei.

Elevul dorește să își clădească o carieră seriosă în doemniul IT-ului. „Pe viitor aș vrea să rămân în România pentru că țara noastră are un potențial imens și în IT, dar și în alte domenii, pentru că româ-

CONCURS

Prima ediție a Olimpiadei de Cultură Generală a Tinerilor Clujeni, CuGeT,

și-a afl at sâmbăta trecută fi naliștii după susținerea unei noi etape a concursului organizat de Asociația Femeilor de Afa-ceri (AFA) Cluj. Astfel, în jurul orei 14.00, holul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) a devenit aproape neîncăpător odată cu venirea ce-lor aproape 600 de participanți. Încrezători în cunoștințele lor și nerăbdători să dea piept cu întrebările, tinerii nu au arătat niciun fel de emoții înainte de începerea testării. Mai mult sau mai puțin motivați de recompensa fi nanciară pe care ultima etapă a concursului le-o asigură, mulți dintre tineri au precizat că participă la concurs, pentru că le pace competiția și nu ar fi vrut să rateze să își verifi ce cultura generală cu cei de vârsta lor.

La fel ca în etapele precedente, în semifi nale participanții au primit ches-tionare cu 25 de întrebări și au avut la dispoziție 15 minute pentru a răspunde corect la cât mai multe dintre acestea. De-partajarea fi naliștilor s-a realizat printr-o probă suplimentară de baraj, respectiv trei întrebări la fi nalului chestionarului. Întrebările au fost propuse de un consiliu științifi c, de la Inspectoratul Școlar Județean, echipa AFA și echipa Vitrina Advertising.

Domeniile testate au fost artă, ştiințele naturii, ştiințele exacte, sport, teatru și fi lm, lit-eratura română și universală, geopolitică și orașul Cluj-Napoca, iar întrebările au fost adaptate celor trei categorii de vârstă: clasele IX-X, clasele XI-XII și tineri de 18-25 de ani. Astfel, dacă elevii din clasele IX-X, au avut de răspuns la întrebări precum „Care este capitala Columbiei?”, sau „Care este cel mai vechi teatru din Cluj?”, elevii din clasele a XI-a și a XII-a au trebuit să știe „Unde s-a născut scriitorul Eugene Ione-sco?” sau „Cine este considerat părintele Jocurilor Olimpice moderne?”. Nu mai puțin interesante au fost întrebările pentru tinerii între 18 și 25 de ani, care au avut de răspuns unor întrebări de genul: În ce stare este mercurul, la o presiune și temperatură apropiată de cea a camerei sau Câți sateliți naturali are Marte.

35 dintre aceștia s-au califi cat pentru fi nala din luna aprilie, iar alți 17 vor par-ticipa în luna martie la o probă de baraj. Toți fi naliștii sunt recompensați cu câte 150 de lei, iar câștigătorii din fi ecare grupă de vârstă vor primi câte 5.000 de lei, ocupanții locului doi – câte 3.500 de lei, și cei de pe locul trei – câte 2.000 de lei. Fondul de pre-miere este asigurat integral de AFA Cluj.

Astfel, 6 elevi din clasele IX-X și 2 tineri de 18-25 de ani au răspuns corect la toate cele 25 de întrebări ale chestionarului. S-au califi cat direct în fi nală 11 elevi din clasele IX-X, 11 elevi din clasele XI-XII și 13 tineri de 18-25 de ani. Alți 17 participanți cu rezultate bune vor merge la o probă suplimentară de baraj, organizată în luna martie. Din cele 22 de licee din oraș înscrise în competiție, vor avea reprezentanți în fi nală Liceul Teoretic „Avram Iancu”, Colegiul Național „George Coșbuc”, Colegiul Național „Emil Racoviță”,

Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”, Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Liceul Teoretic „Lucian Blaga”și Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”. Cei mai mulți fi naliști sau care se pregătesc de baraj vin de la „Avram Iancu” (10 elevi), „Emil Racoviță” (7 elevi), „Gheo-rghe Șincai” (6 elevi).

La grupa de vârstă 18-25 de ani, 6 din cei 17 fi naliști ori participanți la baraj sunt angajați, iar ceilalți 11 sunt studenți: 6 la Universitatea „Babeș-Bolyai”, 4 la Univer-sitatea de Medicină și Farmacie și unul la Universitatea Tehnică.

Luca Frasin este elev în clasa a IX-a la Transylvania College și bunicii lui îl nu-mesc un copil „înzestrat”. La fel ca în eta-pa precedentă, au venit și de această dată să își susțină nepotul la ieșirea din sala de concurs. „Cel mai important în acest concurs este faptul că tinerii sunt stimulați, pentru că, vedeți dumneavoastră, nimeni nu muncește fără stimuli. Ce randament dau elevii noștri în școli când nu au motivație?”, a precizat bu-nica lui Luca, fostă profesoară de română la mai multe școli din Bistrița și Cluj. „E foarte greu să îl ridic pe Luca de pe cărți pentru că are curiozități intelectuale foarte pregnante. A fost elevul anului în școala lui, a intrat și în organizația UNICEF, urmează și cursuri de

drept și este pe un drum foarte bun”, a mai spus bunica lui Luca. În legătură cu

motivul pentru care și-au însoțit nepotul la acest concurs, bu-

nicii lui Luca au precizat că vârsta înaintată pe care o au îi pune pe gânduri și îi face să fi e cât mai aproape de el. „Este copil încă și are o nemărginire în gândire, încât vă va uimi. Numele lui este

Luca Ion, are nume predestinat. Noi l-am crescut de la vârsta de

doi ani și tot timpul ne-am ocupat de el. Din clasa a treia îi plăcea istoria și tot

atunci a primit și un premiu foarte important. La Transylvania College a intrat cu bursă, pen-tru că altfel nu ne-am fi permis să îl susținem fi nanciar acolo, iar engleza a început să o prindă fără să îl învățăm noi”, au mai spus bunicii lui Luca (foto medalion). Plecarea nepotu-lui lor în străinătate, la studii, ar fi privită cu tristețe de bunici, însă dacă aceasta va fi dorința tânărului, dânșii nu îi vor sta în cale.

La fi nalul concursului, am avut oca-zia să îl cunoaștem și pe nepotul premi-ant, despre care între timp afl asem că are acasă un dosar întreg de diplome și să ve-dem care au fost întrebările care l-au pus cel mai mult pe gânduri. „Nu mi s-a părut o diferență sesizabilă între întrebările de acum și cele de data trecută, poate doar simpla prezență a întrebărilor de baraj. Chiar nu au fost grele și necesitau mai mult intuiție, decât cunoștințe. Mie îmi face mare plăcere să citesc și să caut informații despre orice. Cred că e important să fi m informați pe deplin și să cunoaștem contex-tul în care ne afl ăm și contextul în care se afl ă alte țări. Astfel de teste sunt concepute în așa fel încât noi, tinerii, să știm cu ce ne confruntăm și chiar dacă viața în general ar trebui să ne motiveze, uneori este nevoie și de motivație fi nanciară”, a precizat Luca. Cu referire la pregătirea pe care trebuie să o aibă pentru a face față unui asemenea concurs, Luca a declarat că uneori e nevoie de o memorie bună, alteori de un raționament foarte bun, sau chiar de amândouă.

E cool să � i deștept: 700 de tineri și-au testat cultura generală în semi� nala Olimpiadei CuGeT

Domeniile de studiu de care se simte atras în acest moment tânărul de 15 ani sunt istoria și politica. Din cele 25 de întrebări, Luca nu a putut numi una în fața căreia să fi ezitat, însă a mărturisit că i-a plăcut în mod deosebit întrebarea legată de sportul care l-a făcut celebru pe Muhammad Ali. „Foarte puțini dintre cei de vârsta mea au auzit de el, având în vedere că a fost un boxer renumit în anii ’60 și că și-a schimbat numele din Cas-sius Clay”, a precizat Luca. În viitor, tânărul se gândește să studieze Dreptul, fi ind un domeniu înrudit cu interesele sale. „Dacă voi studia în Cluj, probabil m-aș orienta spre a deveni magistrat, dar dacă aș pleca într-o țară străină, pentru a profesa dreptul, este nevoie să ai cetățenie și atunci lucrurile s-ar complica. Din câte știu, însă, UBB este cea mai bună uni-versitate din țară și ar fi o mândrie să urmez cursurile aici”, a precizat Luca Frasin. În afara orelor de curs, tânărul precizează că cel mai mult îi place să citească, să se in-formeze și să participe la concursuri unde poate să își pună cunoștințele în valoare. Recent a participat la un concurs de pub-lic speaking în limba engleză. „Îmi place să citesc non-fi cțiune, pentru că vreau să cunosc realitatea și, ca urmare, îmi place foarte mult re-vista Historia. Cont de Facebook am de doi ani, însă doar pentru a citi anumite anunțuri ale co-legilor mei. Cred că îmi verifi c contul o dată la două săptămâni, la fel cum își verifi cau oamenii în anii ’90 mailul”, a precizat, râzând, Luca.

La această primă ediție a CuGeT s-au înscris 22 de licee din Cluj-Napoca. 7.200 de chestionare au fost distribuite la etapa „pe clasă” a competiției, desfășurată în toamna anului trecut și în urma căreia au trecut mai departe peste 1.400 de elevi. În urma etapei „pe școală”, din luna ianuarie a acestui an, s-au califi cat în semifi nale peste 700 de el-evi. În paralel, tinerii înscriși în competiție prin intermediul site-ului ofi cial au par-ticipat și ei la o primă departajare, în luna ianuarie.

Cristina Beligăr

Olimpiada de Cultură Generală a Tinerilor Clujeni – CuGeT este

organizată de Asociația Femeilor de Afaceri (AFA) Cluj. Mai multe informații

despre rezultatele semi� nalei și următoarele

etape ale concursului puteți a� a accesând site-ul

cuget.afacj.ro.

Întrebările au fost propuse de un consiliu științifi c, de la Inspectoratul Școlar Județean, echipa AFA și echipa

Domeniile testate au fost

de vârstă: clasele IX-X, clasele XI-XII și tineri de 18-25 de ani. Astfel, dacă elevii din clasele IX-X, au avut de răspuns la întrebări precum

drept și este pe un drum foarte bunspus bunica lui Luca. În legătură cu

drept și este pe un drum foarte bunspus bunica lui Luca. În legătură cu

drept și este pe un drum foarte bun

motivul pentru care și-au însoțit nepotul la acest concurs, bu-

nicii lui Luca au precizat că vârsta înaintată pe care o au îi pune pe gânduri și îi

o nemărginire în gândire, încât vă va uimi. Numele lui este

Luca Ion, are nume predestinat. Noi l-am crescut de la vârsta de

doi ani și tot timpul ne-am ocupat de el. Din clasa a treia îi plăcea istoria și tot

nii sunt oameni care știu să lucreze, sunt oameni inteligenți, oameni deschiși. Visul meu este să am propria mea companie de IT și peste 20 de ani să pot să realizez și eu un asemnea program. Cred că e important să crezi în visele acestea, pentru că numai așa ți le poți realiza”, consideră Andrei.

„IT-ul este mult mai mult decât programare”Vlad este elev în clasa a 12-a la Liceul

de Informatică „Tiberiu Popoviciu”. A făcut parte din echipa care a obținut anul trecut locul I în cadrul concursului din program. „De-a lungul celor șase luni am petrecut timp într-o fi rmă de IT, printre oameni pasionați și mai mult decât atât, dor-nici să ne împărățească experiențele lor. Cu ei am muncit, am devenit prieteni și într-un timp chiar părea că facem parte din aceeași familie, nu era nicio diferență între noi. Mi-aduc aminte de prima întâlnire la sediu cu mentorul. Am intrat și am văzut oameni jucându-se cu mingea, plimbându-se de-a lungul camerei cu scaunul cu rotile și m-am gândit distrat că, dacă așa stau lucrurile în-tr-o fi rmă de IT, și eu vreau să lucrez acolo. Ei erau de fapt în pauză și încercau să se re-laxeze. M-au impresionat mult prin energia pozitivă pe care pot să o emane niște oameni care muncesc din pasiune. Pe lângă partea tehnică, de cod și de gândire, am învățat că IT-ul este mult mai mult decât programare, IT-ul este muncă în echipă, e design, mar-keting, business. Cel mai important în acest domeniu este că, pentru a te ajuta pe tine, trebuie să îl ajuți și pe celălalt”, a declarat Vlad.

Modul intensiv de antreprenoriatDezvoltat cu scopul de a le oferi

elevilor posibilitatea de a explora do-meniul tehnologiei, prin interacțiune directă cu responsabilități reale și me-diul de muncă dintr-o companie, pro-gramul este construit pe două compo-nente esențiale: una practică și una de mentorat. Acestea vor fi sprijinite de cursuri axate pe concepte și limbaje de programare, precum și pe sesiuni de soft skills. Noutatea acestei ediții constă în introducerea unui modul intensiv de antreprenoriat. Practic, în decursul a șapte luni, elevii vor dezvolta proiecte de echipă, în care vor rezolva sarcini de lucru reale, sub îndrumarea unor programatori profesioniști cu rol de mentori. Programul se va desfășura în perioada martie-septembrie 2016, prin aportul fi ecărei părți implicate și se va încheia în septembrie cu un concurs al aplicațiilor realizate.

Nu oricine poate să participe la aces-te cursuri, elevii fi ind selectați în urma unui test. „M-am înscris în acest program pentru că sunt pasionată de IT și pentru că vreau să îmi îmbunătățesc calitățile de pro-gramator. Testul nu a fost difi cil, pentru că mie îmi place mult domeniul, iar ceea ce îți place nu e niciodată difi cil”, a spus Vanesa Pașca, elevă în clasa a XXI-a la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”. Cătălin Sfera din clasa a XXI-a de la Liceul Teor-etic „Avam Iancu” a ales să fi e parte din acest program pentru că își dorește să lucreze într-o fi rmă de specialitate.

Viziunea Asociaţiei FOR IT este de a le oferi elevilor expunere la culturi organizaționale şi proiecte software cât mai variate. Edițiile din 2014 și 2015 în care au fost activi peste 200 de elevi, peste 50 de mentori, profesori și trai-neri s-au tradus în peste 20 de proiecte dezvoltate de către elevi cu sprijinul profesioniștilor din companie.

Maria Man

Andrei Chiș este elev la Liceul Teoretic „Avram Iancu”, la profi lul mate-info

Vlad este elev în clasa a 12-a la Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”

EDUCAŢIE | 13

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602

PROIECT DE SUFLET

Transilvania Reporter a iniţiat o vânătoare de eroi. În opinia noastră,

erou al acestui timp lipsit de primej-dii concrete este acel bărbat sau acea fe-meie care are curajul să trăiască potrivit unor valori astăzi desuete. Eroi sunt acei oameni care şi-au construit o carieră în manieră clasică, prin studiu, hărnicie şi perseverenţă, şi care, mai mult decât atât, sunt modele ale implicării sociale. Com-portamentul prosocial, cum îl denumesc sociologii, poate însemna fi lantropie, voluntariat, campanii de ajutorare sau de denunţ al abuzurilor. Eroii timpului nos-tru sunt oamenii care acţionează altruist, care se desprind de sine pentru a-i ajuta pe celălalt. E timpul să-i cunoaştem.

În cadrul acestui număr, politologul George Jiglău, unul dintre inițiatorii acțiunii „O masă caldă”, ne va vorbi des-pre proiectul său de sufl et, despre felul în care acțiunea demarată de Facultatea de

Științe Politice a crescut, ajungând să fi e implementată și în alte orașe din România, precum: Bistrița, București și Satu Mare.

Cosmina Paul, colega lui George, a fost cea care a venit cu ideea. Totul a început cu o plimbare în Piața Muzeului, unde în fi ecare zi de marți, de ziua Sfântului An-ton, un grup de persoane primea mâncare. Alimentele erau împărțite de călugării de la Biserica Franciscană. Cosmina i-a în-trebat pe călugări cum ar putea să îi ajute pe acei oameni. Răspunsul a fost simplu: „Cu o masă caldă”. Zis și făcut. Prima „masă caldă” a fost împărțită pe 1 iunie 2013, după ce Primăria Cluj-Napoca le-a permis accesul profesorilor și studenților din cadrul Facultății de Științe Politice, în cadrul cantinei proprii. „Primii voluntari au fost studenții noștri, eu am apărut cam în a doua săptămână. Inițial, ofeream o masă caldă grupului de la Biserica Franciscană. Așa a în-ceput totul”, povestește George.

Bugetul inițial, de 100 de lei, care se concretiza în 50 de porții, era adunat în fi ecare săptămână de la persoanele care doreau să doneze: rude, prieteni. „Așa a funcționat până în toamnă. Când a apărut adăpostul primăriei de pe strada Dragoș Vodă, ne-am extins, pentru că și cei de acolo ne-au spus că ar avea nevoie de noi. Am început să pregătim cam 90-100 de porții. Tot atunci a devenit clar că avem nevoie de o modalitate instituționalizată de a aduna banii și donațiile, pentru că lumea începuse să știe de noi. Prima colaborare cu un ONG a fost cea cu Asociația Studenților Contabili RATIO de la FSEGA. Ei doreau să se implice și s-au ocupat de contabili-tate timp de un an”, povestește George.

Un alt moment important pentru echipa „O masă caldă” a fost acela când acțiunea a apărut în presa națională. „Din momentul acela a explodat toată povestea, pen-tru că au început să vină donații de peste tot din țară. Întotdeauna a fost vorba de donații mici, sub 100 de lei, dar a prins foarte bine ideea că fi ecare porție costă doi lei. Lumea nu cred că s-a gândit neapărat la sumă, ci la câte porții de mâncare va dona. A prins foarte bine acest concept care se păstrează până în ziua de astăzi, chiar dacă s-au mărit considerabil

Eroii din spatele proiectului „O masă caldă”

numărul de porții pe care le facem”, spune George.

„În toamna lui 2014 ne-am mutat cu contabilitatea la Societatea Studențească de Științe Politice, ca să fi m mai aproape de biro-urile noastre din facultate, pentru că aici era miezul acțiunii. Cu ei am funcționat până în vara lui 2015, când am spus că e momentul să ne formăm asociația noastră, pentru că lu-crurile au prins amploare prea mare și nu mai putem să ne descurcăm așa, prin colaborări”, spune George.

O dată ce a crescut cererea pentru o masă caldă, mai ales prin apariția centre-lor de zi pentru copii, acțiunea s-a dez-voltat tot mai mult. În momentul de față, în Cluj există trei spații unde se pregătesc porții cu mâncare: Cantina Primăriei Cluj-Napoca, Cantina de la Facultatea de Științe Politice și Bucătăria Centrului Social de Urgență. În fi ecare locație, s-a format o echipă distinctă care se ocupă de propriii voluntari.

„Raimonda Boian a preluat cantina primăriei în 2014. A fost ca o gură de oxigen pentru «O masă caldă» pentru că eu și Cos-mina nu mai reușeam să ne ocupăm de tot. De vara trecută ea este președinta asociației, iar eu și Cosmina suntem vicepreședinți”, spune Goerge.

În 2015, proiectul „O masă caldă” a fost implemntat și în alte orașe: Bistrița, București și Satu Mare. Cosmina a dus acțiunea și în capitală, unde a deschis din vara trecută a doua cantină, la Cen-trul Social Ferentari.

„Din toamna lui 2015 când s-a deschis cantina de la Științe Politice am început să gătim aici. Am preluat eu această bucătărie de aici. Eu, fi ind la facultate, apelez mai ales la studenți. Ideea de la care am început, cu elevi și studenți care fac voluntariat se păstrează mai mult la mine. Bineînțeles, am depășit de mult granițele facultății. Vin vol-untari de la multe fi rme. E multă lume care vine și dorește să voluntarieze. Uneori este nevoie să respingem voluntari. E mai ușor când vin grupuri de trei, patru persoane, e mai difi cil să integrăm o persoană sau două”, explică George.

Toți cei implicați în cadrul proiectu-lui fac muncă voluntară. Proiectul s-a desfășurat de la bun început doar din donații sau sponsorizări de la fi rme.

„E difi cil ca timp, pentru că fi ecare dintre noi trebuie să ne rupem aproape întreaga zi de joi pentru asta, pentru că nu e vorba de cele două, trei ore pe care le petrecem la gătit, ci și de cumpărăturile pe care trebuie să le facem înainte, dar de munca administrativă, pentru că tot ce cumpărăm trebuie să treacă prin contabilitate”, spune George.

Cât de greu este ca prețul unei porții să fi e menținut la doi lei? „Ne-am dezvoltat un sistem prin care să facem cumpăraturile, astfel încât toate porțile să nu coste mai mult. Mâncărurile pe care le facem în oricare din-tre bucătării conțin carne, carbohidrați și le-gume. Iarna e un pic mai greu să rămânem în buget, dar ne dăm silința.Toți eram bucătari

amatori la noi acasă și pentru toți a fost o experiență plăcută când am început să gătim 50-100 de porții. Toate cumpărăturile se fac în ziua în care se gătește. Primim donații de alimente, dar doar alimente neperisabile. Fe-lul de mâncare pe care îl pregătim, îl alege fi e-care dintre noi. Mai intrăm și în criză de idei, ne mai consultăm, mai schimbăm rețete. Sunt câteva combinațiipe care le putem repeta, cu mici adaptări. De exemplu, la mine la cantină copiilor le place piure-ul. Dacă le-aș putea să le dau cartofi prăjiți sau piure tot timpul, chi-ar și fără carne, ar fi cei mai fericiți. Nu pot să fac asta, dar o dată pe lună le fac această plăcere. Facem paste destul de des. Am făcut și feluri mai exotice, curry de pui sau mân-care japoneză”, povestește acesta.

Pentru George, „O masă caldă”, înseamnă, dincolo de proiectul său de sufl et, o mare responsabilitate. „Cred că fi ecare dintre noi simte că o mare responsa-bilitate față de oamenii care așteaptă mân-care, dar și față de cei care fac donații. Acest proiect nu a luat vacanță nicio săptămână de când s-a pornit, fi e că a fost Paște, Crăciun sau Revelion. Niciodată nu am luat vacanță și nici nu o să luăm. Cred că toți cei care ne-am implicat, atât noi, coordonatorii, cât și voluntarii avem voința de a face voluntariat, nu cred că am avut modele”, spune George.

Politologul a început să facă volun-tariat încă de pe băncile liceului, când a activat în cadrul unei organizații de protecție a mediului din Galați, orașul său natal, Prietenii Pământului. După ce s-a mutat la Cluj unde a urmat Facul-tatea de Științe Politice, a fost voluntar în cadrul Pro Democrația. Din anul trei a început să lucreze, dar cu toate acestea a participat la diverse acțiuni punctuale de voluntariat.

„Dacă lumea ține minte ce se întâmplă la «O masă caldă» și se implică și contribuie în continuare, eu sunt foarte bucuros. Cred că pentru fi ecare dintre noi, «O masă caldă»este cel mai special lucru pe care îl facem, pentru că, în rest, ne vedem fi ecare de joburile noastre pe care încercăm să le facem cât mai bine”, mai spune George.

Maria Man

Iniţiatorii proiectului: Raimonda Boian, George Jiglău, Cosmina Paul

14 | EROII TIMPULUI NOSTRU

cultură | 15

3 - 9 martie 2016 Nr. 602 |

� nominalizări

Un documentar cu un mesaj puternic despre nedreptatea la care este supusă

o comunitate de romi din municipiul Gherla a fost nominalizat în acest an la Premiile Gopo, în realizarea lui fiind implicați doi absolvenți ai Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj. „Cealaltă viață a lui Charon”, scurtmetrajul docu-mentar realizat de Ioana Țurcan și Vlad Cantoreanu, produs în colaborare cu Universitatea „Babeș-Bolyai” și Fac-ultatea de Teatru şi Televiziune, a fost nominalizat la ediția a zecea a Premiilor Gopo, care va avea loc în 28 martie.

Filmul, cu o durată de 40 de minute, a fost selectat la categoria Cel mai bun scurtmetraj documentar și privește viața de zi cu zi a unor familii de gropari romi din Gher la, ale căror locuințe se află la marginea orașului, în-tre penitenciar, cimitir și râul Someș. Potrivit producătorului Vlad Cantoreanu, filmările au fost realizate pe du-rata unui an, de obicei în weekenduri și au făcut par-te din lucrarea de disertație a colegei sale, Ioana.

„Inițial ne-am propus ca documentarul să îl facem lungmetraj, dar ne-am limitat apoi la cele 40 de minute. În mare, echipa a fost formată din noi doi și am mai cerut ajutorul unor colegi. Eu, pe atunci, eram student în anul II la Facultatea de Teatru și Televiziune și vizavi de rolul meu de producător, fiind la început de drum, nu mă simțeam foarte stăpân pe mine și eram mai mult un fel de best boy, adică băiatul acela care le face pe toate. Dar poate la început așa era nevoie. Pe partea de finanțări și contracte nu am reușit în acel moment să atragem o sponsorizare, ci am contribuit amândoi la cheltuielile pentru deplasare și am folosit echipamentul facultății noastre”, explică Vlad. „Mesajul documen-tarului este foarte clar: discriminarea trebuie să înceteze. Oamenii pe care i-am filmat și cu care ne-am împrietenit sunt ca orice altă fami-lie cu posibilități reduse, care încearcă pe căi legale ca viața copiilor lor să fie mai bună. E foarte greu să îți păstrezi un cod de conduită în societatea în care trăiesc ei. De aceea am vrut ca documentarul să privească viața lor”, a precizat Vlad.

Ideea documentarului i-a aparținut Io-anei Țurcan, născută în Gherla, absolventă a specializării Cinematografie-Fotografie-Media din Cluj și în prezent bursieră Ful-bright la College of Visual and Performing Arts, Universitatea Syracuse, New York.

„Am mai lucrat la dife rite proiecte cu colegi din facultate, respectiv cu Marieta Manolache și Andrei Toth, care încercau într-un alt mod să abordeze această temă în diferite comunități. Cred că îmi doream să descopăr altceva decât ceea ce era difuzat la TV și de către media, adică acea perspectivă care nu a părut niciodată să aibă o abord-are corectă în ceea ce mă privește și hiper-boliza mereu comunitatea fără să o înțeleagă la modul real, deoarece nimeni nu petrecea timp acolo. Ce m-a provocat să realizez acest documentar a fost plasarea acelor oameni efectiv la marginea orașului între fostul penitenciar comunist, cimitir și râul Someș. Nu mi s-a părut și nici acum nu mi se pare că trăiesc într-un mediu cu multe opțiuni și perspectivă”, a precizat Ioana pentru Transilvania Reporter.

Cele 60-70 de ore de filmare brută au presupus ca cei doi

realizatori ai filmului să îi cunoască foarte bine pe protagoniști. Astfel, de multe ori au intrat în discuții personale cu famil-ia Kalanyos și cu copiii lor, le-au intrat în casă și au de-

venit parte din comunitatea lor.„De multe ori mă întreb cum aș

reacționa eu dacă cineva necunoscut ar veni la mine acasă și mi-ar spune că vrea să facă un film cu și despre mine – că exact asta am făcut noi. Cred că oricine ar fi sceptic în situația asta. Persoanele pe care le-am cunos-cut, în anul I de facultate, nu mai erau acolo după ce am absolvit, dar cum am dezvoltat o fascinație pentru acel spațiu nu am reușit să mă abțin să nu încerc să realizez ceva. Iar după această primă întâlnire, totul a fost minunat și foarte amuzant într-un fel, deoarece mergeam și de sărbători în vizită, ne distram cu copiii, am fost și i-am vizitat cât de des am reușit și, chiar și de când sunt plecată, mă mai sună și încercăm să ținem legătura. Nu cred că m-am simțit vreodată diferit în niciun fel față de ei. Doar că e foarte greu ca pentru orice alt proiect să te racordezi la loc și ritmul lui. De exemplu, am filmat la o frizerie recent și așa am realizat că nu e un proces greu doar din punct de ve-dere tehnic, ci ca un întreg, deoarece ține mai mult de mine să mă obișnuiesc cu oamenii, rit-mul lor și cum se desfășoară, de exemplu, o zi a lor în acel spațiu, decât să se obișnuiască ei cu mine, camera și sunetistul”, declară Ioana.

Despre planurile pe care le are cu acest documentar, Ioana a precizat că i-ar plăcea să îl vadă cât mai multă lume, dar e greu să fie acceptat în majoritatea festivalurilor, deoarece nu are caracteris-tici „clasice” (interviu sau voice-over) și e considerat mai mult experimental. „Eu îl

văd mai mult ca un film de atmosferă pentru că așa e viața în acel loc și cred că am încercat doar să o rafinez prin anumite cadre și evident prin muzică. Momentan o să fie prezentat la un festival din New York și sper să mai prime-sc câteva răspunsuri curând. Știu însă că am primit multe refuzuri și evident e considerat un film de nișă. Dar nu cred că asta e impor-tant și nu mă afectează într-un fel sau altul”, a spus tânăra regizor.

Care este mesajul central al documen-tarului, din perspectiva Ioanei: „Din păcate, nu am cum să expun un alt punct de vedere total diferit, pentru că va fi mereu un film făcut din perspectiva unei regizoare românce și mi-ar plăcea dacă ar fi mai mulți cineaști și artiști de etnie romă, care să poată să aibă acea perspectivă ce lipsește în media românească. Dar am încercat cât am putut și cât am reușit chiar nu știu, să nu filmez din punctul de vedere al unei persoane neimplicate, ce nu a făcut niciun efort să înțeleagă comunitatea și să îi acorde încrederea care de cele mai multe ori schimbă lucrurile. Cred că lipsa asta nu ne duce chiar nicăieri din punct de vedere social și ridică mai multe bariere ca înainte. Am vrut să le acord timp și am petrecut un an cu ei, organizând ma-terialul și cred că ce m-a motivat a fost încer-carea de a nu oferi aceleași imagini, același ton ironic și superior și a-i lăsa pe ei să expună în mare parte ceea ce își doresc ca eu să știu. Cred că cea mai mare intervenție am avut-o la acest nivel când am decis să nu fac abuz de aceleași imagini care «reprezintă» pentru noi, românii, comunitatea romă. Nu cred că am înțeles eu vreodată de ce sunt ei judecați pentru anumite fapte pe care, la un nivel, sau altul, le comite cam orice etnie de oriunde”.

Documentarul „Cealaltă viață a lui Charon” a fost realizat, cu sprijinul UBB, de asociația B4Film, pe care au înființat-o Ioana și Vlad. „Organizarea este sub formă de asociație în prezent, deși ne-am dori ca, la un moment dat, să ajungem la nivelul unei case de producție. Am zis să organizăm o echipă cu oameni cu talente diferite și să încercăm să facem să întâmple și în Cluj ce se întâmplă în restul lumii. Astfel, îl mai avem în echipă pe Sergiu Lupșe, în zona regiei de film, pe Ioana, pe regie și imagine, și mai avem doi colegi pe scenaristică, Claudia Negrea și Adri-an Carlugea. Noi, cei din B4Film, considerăm că o problemă care trebuie abordată acum este apropierea de tinerii care vor să lucreze în do-meniu și încercăm, prin urmare, să promovăm și ideea de educație non-formală. Anul trecut,

cu sprijinul facultății am făcut o tabără de film pentru studenți pentru a vedea ce presupune fil-mul altfel decât în facultate. Au fost zece zile de workshopuri, repetiții, filmare și montaj. La final s-au făcut două scurtmetraje. Anul acesta avem deja susținerea financiară pentru următoarea tabără, care va fi în aceeași perioadă, 31 iulie-11 august și din nou vom solicita susținerea UBB-ului pentru locație. Asociația o avem deja de un an jumătate. La un moment dat, vom vrea să aducem și cineaști, precum Adrian Sitaru sau Cristi Puiu, și să venim, astfel, cu o completare la ceea ce ne oferă deja facultatea”, a spus Vlad Cantoreanu.

În prezent, Vlad lucrează la lucrarea lui de disertație, aflându-se în anul doi de mas-ter, la producție de documentar. Tânărul este și absolvent al Facultății de Științe Eco-nomice și Gestiunea Aface rilor din Cluj dar, după cum mărturisește, producția de film va rămâne întotdeauna prima alegere. Până în prezent, a făcut parte din echipa de producție a mai multor proiecte notabile, inclusiv din echipa de realizare a trailerului „Chuck Nor-ris vs Communism” sau din echipa filmului „The Devil Complex” unde a început să își ia mult mai în serios rolul și să aplice ceea ce a învățat. Când nu se ocupă de partea de producție, îi place să se ocupe de partea de sunet la locurile de filmare. „Voi merge pe producție pentru că am o mare deschidere spre această zonă. Uneori îmi este chiar ușor când vine vorba de a executa o mapă de producție în care trebuie să insiști asupra regizorului să vină cu un synopsis și un storyboard, pentru ca apoi să vin cu bugetul și cu propuneri de casting”, explică Vlad. În ceea ce privește nominalizarea la Premiile Gopo, Vlad Cantoreanu consideră că, de cele mai multe ori, tema dictează și de acolo se apreciază și alte puncte ale filmului.

Totodată, colega sa de proiect este de părere că Premiile Gopo vor fi mereu impor-tante, deoarece definesc într-o anumită măsură situația din cinematografia românească pre-cum și anumite teme sau subiecte ce atrag atenția. „Cred că este important să se vorbească despre oamenii din medii defavorizate, dar cât mai

diferit pentru că până acum s-a vorbit destul de ineficient și deloc constant. De cele mai multe ori nu e ceva pro-activ e doar o discuție care înflorește de cele mai multe ori negativ în funcție de ce se publică în presă. Cred că e nevoie de o discuție permanentă și care să nu fie forțată de «nevoia» noastră panicată de a ne alinia cu cerințele impuse de UE”, declară Ioana Țurcan.

Referitor la viito-rul proiectului B4Film,

pe care l-a început alături de Vlad în urmă cu aproape doi ani, Ioana precizează: „Cred că Clujul are mult potențial și de aceea am ales să rămânem aici cu B4Film. De cele mai multe ori însă, tinerii nu vor să investească într-o idee pentru că se simt descurajați de diferite sisteme. Dar știu că cei care au rămas în Cluj pe partea de creație artistică au rămas din două motive: fie au avut dorința de a investi, fie au vrut să înjure în limba lor și să fie înțeleși. Partea cea mai bună e că Clujul nu e un mediu închis și că se organizează foarte multe evenimente, dar e greu să ai audiență când audiența se chinuie să plătească chiria. Mo-mentan e o audiență specifică ce se dezvoltă și crește în toate direcțiile și asta îmi place foarte mult. Ar fi de folos dacă ar fi mai multe organizații și mai multe resurse care să fie direcționate către tinerii artiști fără să fie necesară acea experiență de cinci ani ca la interviul pentru slujba de zi cu zi. Cred că e nevoie de încredere și de a se renunța la încercarea de a compara și a descrie aceste activități la fel ca altele. Știu că ne-am acomodat greu și cu trecerea de la plata lunară, la cea pe ser-viciu și proiect. Cred că trebuie să fie un mediu mai fluid și mai puțin inflexibil pentru a ne putea exprima la nivel artistic și pentru a crea un spațiu de comunicare eficient”, concluzionează Ioana Țurcan.

� Cristina�Beligăr

Ioana Ţurcan și Vlad Cantoreanu duc Clujul la Premiile Gopo 2016

16 | citadel(a) ideilor

| 3 - 9 martie 2016 Nr. 602

Valentin Naumescu:

Ambasadorul american, într-un discurs de referinţă avut la Cluj

avertisment

Dacă cineva îşi mai punea întrebări de ce a ales administraţia americană

să trimită la Bucureşti un diplomat de carieră cu experienţă în zonele de conflict, întrerupând tradiţia de 25 de ani de alo-care a postului unor civili apropiaţi gru-purilor de interese economice din jurul Casei Albe, răspunsul îl putea afla vineri la Cluj. Într-un discurs de 20 de minute ţinut în faţa studenţilor clujeni, în Aula Facultăţii de Studii Europene, ambasador-ul Hans Klemm a confirmat că principala preocupare a Washingtonului în ţările din flancul sud-estic al NATO este contracara-rea agresiunii ruseşti.

Fără a exprima-o explicit, discursul ambasadorului Klemm a subliniat opinia americană potrivit căriea parteneriatul strategic cu Rusia a luat sfârşit. Şi proba-bil deloc întâmplător, cu o zi înainte, în Aula Magna a Universităţii „Babeş-Bolyai”, diplomatul american omagia personali-tatea lui Abraham Lincoln, preşedintele care, într-o interpretare romantică a isto-riei, n-a pregetat să iniţieze un război sân-

„În think-thank-uri se dau orientările care mai târziu se pot regăsi în politica externă a unor state”

citadel

Think-thank-ul Citadel a fost înființat în martie

2013 „din nevoia de a avea și în comunitatea academică a Clujului un centru de reflecții și dezbateri pe teme de politică internațională”, explică Valentin Naumescu, membru fondator al gru-pului de analiză și reflecție internațională - Citadel. El spune că aceste dezbateri sunt cadrul în care, de obi-cei, sunt prezentate cele mai importante decizii de politică externă, dar că acest model ar putea fi duplicat și în politica autohtonă, unde ideea de dezbatere este deseori ignorată cu desăvârșire.

De aproape trei ani, acest grup aduce la Cluj-Napoca invitați de prestigiu, consacrați în domeniile lor

de activitate, cum este cazul fostului ministru și secretar de stat Bogdan Aurescu și, de dată mai recentă, ambasa-dorul SUA în România, Hans Klemm. Temele abordate în cele 12 dezbateri de până acum sunt legate de crizele politice naționale, regionale și mondiale, problematici de securitate, dar și partene ria-tele strategice ale României cu partenerii externi.

„Am văzut pe continentul nord-american cât de influente sunt în lumea contemporană aceste think-thank-uri, care fac legătura între ceea ce numim «societatea civilă» avizată și mediile politice și diplomatice. În America de Nord, dezbaterile de acest gen prefațează deciziile ulterioare ale guvernelor, pen-tru că, înainte de a fi transpuse în practică, multe dintre acestea sunt expuse la nivelul think-thank-urilor. De aceea oame-

nii din mediul diplomatic sunt foarte atenți la aceste dezbateri pentru că acolo se formează direcții de gândire și se dau orientările care mai devreme sau mai târziu se pot regăsi în politica externă a unor state”, explică Valentin Naumescu.

Dovadă a relevanței aces-tor dezbateri este discur-sul ambasadorului SUA în România, Hans Klemm.

„Discursul ambasadorului SUA de la Citadel poate fi con-siderat unul de referință pe teme de securitate și privind viitorul parteneriatului strategic SUA-România și viitorul NATO în Marea Neagră. A fost un dis-curs foarte important legat de Marea Neagră și de competiția geostrategică cu Rusia pen-tru controlul acestei regiuni”, consideră diplomatul Valen-tin Naumescu.

Valentin Naumescu este de părere că și politica

românească ar putea benefi-cia de pe urma unui astfel de concept, în contextul în care de multe ori, proiectele și inițiativele legislative ajung să fie aruncate direct în fața opiniei publice, fără a fi fost dezbătute anterior.

„Astfel de think-thankuri sunt necesare și în dome-niul educației, al politicilor economice sau în domeniul justiției. Există astfel de think-thank-uri și în București, dar cred că vor deveni puternice și eficiente atunci când vor ajunge în poziții decizionale, la nivel politic, lideri la a căror formare profesională au contribuit experiențele internaționale con-sistente. Mă refer la burse și stagii, nu la călătorii. E nevoie de oameni care au avut ocazia să vadă cât de influente pot fi astfel de dezbateri”, este de părere Valentin Naumescu.

� Radu�Hângănuț

Armele vor vorbi la Marea Neagră

geros pentru a apăra valorile americane.Discursul diplomatului american

de la Cluj nu mai lasă loc îndoielilor: după agresiunile ruseşti din Crimeea şi Ucraina, Stale Unite intră într-o logică de confruntare în relaţia cu Rusia. Dacă în locul domnului Klemm ar fi partici-pat la Grupul de Reflecţie şi Analiză Internaţională Citadel un purtător de cuvânt al Pentagonului, luarea sa de cu-vânt nu ar fi diferit foarte mult de cea a amabasadorului american. Domnul Klemm nu s-a limitat în a spune că „o Rusie revanşardă destabilizează securitatea europeană”. El a detaliat investiţiile mili-tare ale Rusiei în regiunea Mării Negre şi a avertizat că aceasta îşi va utiliza capabilităţile militare pentru a-şi atinge scopuri politice sau teritoriale.

„Până în 2020, a spus ambasadorul american, Rusia își va fi întărit, în mod sem-nificativ, capacitățile militare în regiune, fo-losind Crimeea drept bază pentru puterea sa militară în regiune, dar folosind și unele am-plasamente în Abhazia. Strategia sa militară principală în regiune pare să fie dislocarea unor capacități de interzicere a accesului în

zonă, numite A2AD, capacități dislocate în Crimeea pentru a preveni capacitatea celor percepuți drept inamici de a interveni mili-tar în Marea Neagră. Sub această egidă a A2AD, Rusia pare de asemenea hotărâtă să transforme flota sa de litoral din Marea Neagră într-una capabilă să proiecteze pu-terea Rusiei în partea de Est a Mării Me-diterane. Conform ministrului apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, Rusia va cheltui 2,4 miliarde de dolari pentru flota Mării Ne-gre până în 2020, care vor duce probabil la construirea și lansarea la apă a 18 noi nave militare împreună cu infrastructura portuară necesară. Aceste nave vor include o flotă înnoită de submarine în Marea Neagră, constând din șase noi submarine din clasa Kilo, considerate drept unele dintre cele mai silențioase submarine din lume. Desigur, capacitățile sale navale constituie doar una dintre componentele întăririi puterii mili-tare a Rusiei în Marea Neagră. Forțele sale aeriene își întăresc și ele potențialul în Cri-meea. Până în 2016, un regiment de bom-bardiere Tu-22M2 cu rază lungă de acțiune va fi dislocat la baza aeriană Gavardeșkoie. În plus, Rusia are în plan dislocarea unor

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

avioane de vânătoare pentru atac la sol și atac aerian, a unor elicoptere, precum și a noului avion de vânătoare pentru forțele na-vale de tip Su-30M”.

Concluzia diplomatului american este că, până în anul 2020, Rusia va mili-tariza Marea Neagră, astfel încât să aibă puterea de a intimida naţiunile riverane. Ce va face NATO ca să-şi protejeze flan-cul sud-estic. În primul rând, spune am-basadorul Klemm, „ceea ce trebuie să ştie aliaţii noştri, dar şi potenţialii noştri inami-ci, este faptul că Statele Unite sunt ferm an-gajate să respecte Articolul 5 al Tratatului de la Washington. Un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tutu-ror statelor membre”. Este o declaraţie de descurajare necesară pentru că, cel puţin în viitorul apropiat, Alianţa nu va putea rivaliza naval cu Rusia la Marea Neagră, Convenţia de la Montreaux impunând restricţii în privinţa capacităţilor nav-ale pe care majoritatea statelor NATO le pot disloca în zonă. În schimb, Statele Unite îşi vor întări prezenţa militară în statele din flancul estic, investiţiile SUA în mi litari şi echipamente militare dis-locate în Europa Centrală şi de Est fiind, în 2017, de 3,4 miliarde de dolari, cu un miliard mai mult decât va cheltui Ru-sia pentru flota Mării Negre în toţi anii până în 2020.

Asumându-şi faptul că tratatele sem-nate o împiedică să rivalizeze cu prezenţa navală rusă în Marea Neagră, Statele Unite contează pe conlucrarea dintre România, Bulgaria şi Turcia pentru a întări securi-tatea lor comună, mai ales în domeniul capacităţilor navale, în timp ce NATO va continua să furnizeze capacităţi terestre credibile de descurajare.

„Deși cu toții ne dorim ca provocările cu care se confruntă regiunea euroatlantică în domeniul securității, mai ales în regiunea Mării Negre, să prezinte un tablou mai op-timist, nu am nicio îndoială că, dacă cea mai puternică alianță militară din istorie rămâne unită, așa cum a facut întotdeauna, va trece cu bine prin această perioadă nesigură și va deveni mai puternică și mai capabilă decât a fost vreodată”, a încheiat ambasadorul american.

Caius Chiorean

călătorii | 17

3 - 9 martie 2016 Nr. 602 |

� COMPETIȚIE

La începutul săptămânii, TAROM a dat publicității noile prețuri pe care

le va practica pe ruta Cluj - București: 20 de euro pe segment, respectiv 40 de euro, dus-întors, cu toate taxele și un bagaj de cală incluse. Rezervările la noul preț se pot face din 9 martie și sunt valabile pentru zborurile de după 15 mai. Scăderea prețului este spectaculoasă, dacă ne gândim că până recent prețul unui zbor Cluj - București era de cel puțin 85 de euro, respectiv 170 de euro dus-întors.

Mutarea TAROM este cea mai recentă dintr-un veritabil război al prețurilor pe cursele interne, o piață înghețată încă de la începutul crizei.

Revoluția a început la IașiGheața a spart-o încă din vara anului

trecut Blue Air, când a anunțat că, din 25 octombrie 2015, va avea două curse zilnice între București și Iași. A urmat un război al prețurilor pe această rută, între Blue și TAROM. Cele două companii au scăzut consecutiv prețurile. Rezultatul este pal-pabil. Un bilet București - Iași, luat cu o lună înainte de data călătoriei costă 20 de euro, cu Blue Air și 44,2 euro, cu TAROM.

Înainte de intrarea Blue Air pe ruta de Iași, un preț mediu pentru aceeași cursă era de minim 90 de euro. Așadar, deschi-derea competiției interne pe aeroportul din capitala Moldovei a dus la înjumătățirea prețului biletelor puse în vânzare de com-pania națională.

După momentul Blue de la Iași, a ven-it, în noiembrie, rândul bossului RyanAir, Michael O’Leary să-și arunce buzduganul, de la Dublin. Cu o prezență firavă în țara noastră, RyanAir - cea mai mare companie europeană low-cost - a anunțat atunci că intenționează, nici mai mult nici mai puțin, ca în patru-cinci ani să ajungă ope-ratorul numărul 1 pe piața din România și să deschidă mai multe rute interne.

La scurt timp, în 14 ianuarie 2016, a venit și anunțul oficial: RyanAir va opera din noiembrie anul curent două curse zilnice între Timișoara și București, cu prețuri începând de la 20 de euro, pe seg-ment.

Cu Iașiul „adjudecat” de Blue, și Timișoara de Ryan, următoarea mutare era logică și așteptată de toată lumea - WizzAir, cel mai important operator low-cost în momentul de față din țară, să deschidă ruta București - Cluj. Anunțul a venit cu rapiditate, în 19 ianuarie 2016.

Prețurile la biletele de avion Cluj - București s-au prăbușitTAROM, Blue Air și Wizz Air vor zbura de la Cluj la București cu mai puțin de 20 de euro, din a doua jumătate a anului

Astfel, Wizz va opera din 22 iulie șase zboruri săptămânale între capitala Tran-silvaniei și capitala țării, cu prețuri în-cepând de la 39 de lei.

După cum se observă, Wizz a intrat pe ruta București - Cluj cu mai puțin de jumătate de zboruri/săptămână față de Ryan pe București - Timișoara și Blue pe București - Iași. În schimp, compania maghiară a punctat la capitolul prețuri, cele mai mici - un număr limitat, desigur - fiind de sub 10 euro.

Nu a trecut mult și, în 7 februarie 2016, Blue a speculat această „timiditate” a Wizz și a anunțat că, din iunie anul curent, va opera patru zboruri săptămânale, între Cluj și București, cu începere de la 20 de euro, preț per segment. Totodată, WizzAir a introdus și al șaptelea zbor săptâmânal, sâmbata, dar numai din 29 octombrie 2016. Astfel, orașul de pe Someș va ajun-ge la 11 curse săptămânale spre/dinspre București, mai puțin ca Timișoara (14). O săptămână mai târziu, Blue a anunțat și că din 15 septembrie va exista și un al treilea zbor zilnic între București-Iași, pentru un total săptămânal de 21.

Adio, monopol; bine ai venit, competiție!Practic, dacă în urmă cu un an cursele

low-cost interne erau doar o dorință, manifestată de mii de pasageri frustrați de prețurile practicate de TAROM, acum acestea au devenit o realitate, iar monopo-lul companiei de stat, o chestiune care ține de trecut.

De câștigat din această competiție, nu vor avea de câștigat decât pasagerii,

crede Sorin Ruși, editorul site-ului air-linestravel.ro, care monitorizează indus-tria aviației din România. „Competiția e bună pentru a dezvolta piața, pentru a crește calitatea serviciilor, dar și pentru a menține prețurile cât mai atractive. Într-o țară fără prea multe autostrăzi și drumuri expres, zborul cu avionul este o alternativă foarte bună”, spune Sorin Ruși.

TAROM și-a atras în repetate rân-duri critici din partea pasagerilor pen-tru prețurile exorbitante pe care le prac-tica - și încă le mai practică - pe cele mai căutate rute interne, cele de Iași, Timișoara sau Cluj, în ciuda faptului că aveau un grad de ocupare mare pe aces-tea, (peste 70%, în medie, în 2015, potrivit informațiilor transmise de companie). În teorie, acest grad mare de ocupare, ar fi permis scăderea prețurilor, lucru care nu s-a întâmplat, deocamdată, decât în cazul Iașiului, unde a început competiția cu Blue. În cazul celorlalte orașe, un bilet spre București rezervat cu o lună înainte costă 387 de lei, de la Cluj, și 350 de lei, de la Timișoara. Frustrarea pasagerilor a ieșit la iveală prin social media și co-mentarii la articolele online care anunțau deschiderea rutelor interne low-cost.

Solicitată să comenteze această situație, compania a răspuns laconic: „Prețul unui bilet depinde de momentul achiziției. TAROM oferă «free services»: bagaj, catering la bord, check-in. Nu putem compara o companie de linie cu una low-cost”, se arată într-un răspuns transmis de biroul de presă al companiei. Potrivit documentului, indicatorii de trafic între București și Iași nu au fost afectați de in-trarea pe rută a companiei Blue Air.

Trebuie spus, că, pentru a se bate de la egal al egal cu TAROM, și Blue Air a introdus pe cursele de Iași o gustare gratuită la bord și un bagaj de cală gratuit, la fel și pentru cursele de Cluj.

Avantajele TAROMEste, cu siguranță, prematur să i se cânte

prohodul companiei naționale, fiindcă TAROM are încă multe arme în arsenal. De exemplu, Blue, Wizz și Ryan folosesc aero-nave mari, cu capacități între 144 de locuri și 189, care le obligă să aibă un grad de ocupare foarte ridicat, pentru a fi profitabile. În același timp, explică Sorin Ruși, Tarom zboară, în majoritatea cazurilor, cu aeronave de tip ATR de până la 70 de locuri. „Operatorii low-cost zboară point-to-point, iar majoritatea pasagerilor transportați sunt cei ce doresc sa zboare doar în-tre cele două destinații”, mai remarcă editorul airlinestravel. În schimb, TAROM transportă în multe cazuri pasageri care zboară mai de-parte, de la București, cu TAROM sau alte companii, spre alte destinații. Prin urmare, cei trei operatori low-cost nu au exact același public-țintă cu TAROM.

Dar poate cel mai important aspect este cel al gabaritului „luptătorilor”. Dacă op-eratorii low-cost abia ajung la 21 de zboruri pe săptămână pe rutele interne, TAROM operează peste 70 zboruri pe săptămână nu-mai pe Cluj și Timișoara, astfel: șase-șapte frecvențe zilnice pe aeroportul din Cluj și patru-cinci frecvențe zilnice pe aeroportul din Timișoara. „În plus, TAROM, prin oper-area unui număr de șase rute interne - Timișoara, Cluj, Iași, Oradea, Suceava și Satu Mare - care totalizează peste 130 de frecvențe pe săptămână, oferă pasagerilor posibilitatea de a călători pe zborurile sale între Transilvania și Moldova (ex: Timișoara - Otopeni - Iași etc)”, se mai arată în răspunsul TAROM.

Având această „putere de foc” superioară, compania și-a permis să scadă prețurile pe zborurile de Iași cu aproximativ 50% și chiar mai mult la Cluj-Napoca.

Va urmaDar aceasta nu e tot. Potrivit unor surse

familiare cu subiectul, este doar o chestiune de timp până când și RyanAir va veni la Cluj, iar acest lucru nu va face decât să ascută competiția. Va exista suficientă cerere de bilete pentru a crea profit pentru trei companii low-cost (Wizz, Blue și, eventual, Ryan) și un op-erator tradițional (TAROM)? Probabil că da, cel puțin atâta vreme cât nu există autostradă directă între cele două orașe, iar trenurile călătoresc cu viteză de secolul al XIX-lea.

Bogdan Stanciu

18 | DOSAR

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602

SUCCES

Dacă în luna martie sărbătorim femeile, ar fi nimerit să începem cu acele femei

care au schimbat lumea. De fapt, au făcut mai mult de atât: au schimbat şi felul în care lumea a privit femeile, au dovedit că sunt (cel puţin) la fel de inteligente, de capabile, de rezistente, ca bărbaţii. Unele au stabilit recorduri, altele au reuşit pre-miere în lumea ştiinţifi că. Unele au luptat pentru toate femeile lumii, altele au luptat pentru a reuşi în domeniul lor de interes. Toate au rămas, în fi nal, în istorie.

Savant la femininAtunci când ne gândim la realizări

ştiinţifi ce, primul nume de femeie care ne vine în minte este Marie Curie, fi zician şi chimist, dublă laureată a premiului Nobel. Realizările acestei femei remarcabile, de origine poloneză, pot fi invidiate de orice om de ştiinţă, indiferent de sex.

Marie Skłodowska Curie este celebră mai ales pentru descoperirea elementelor radioactive poloniu si radiu. Ea a fost pri-ma femeie care a primit un premiu Nobel şi primul savant care a primit două premii Nobel, unul pentru fi zică în 1903 şi al doi-lea pentru chimie în 1911. Dincolo de aces-tea, întreaga ei viaţă a fost dedicată ştiinţei, iar munca sa nu poate fi cuprinsă în doar câteva rânduri.

Maria Skłodowska s-a născut la Varşovia, pe 7 noiembrie 1867, într-o familie de profesori, moştenind dragostea pentru ştiinţă de la tatăl ei, profesor de matematică şi fi zică. Maria a fost al cincilea membru al familiei şi nu s-a bucurat de o copilărie prea fericită - şi-a pierdut sora mai mare,

pe când avea 8 ani, apoi mama, la vârsta de 11 ani. Aceste lovituri nu au doborât-o, ci au ambiţionat-o să studieze şi mai mult, astfel că, în 1883, a absolvit cu me-dalia de aur cursurile şcolii secundare. Nu şi-a continuat studiile imediat, fi ind nevoită să lucreze ca guvernantă în fa-milii bogate, ca să îşi susţină sora mai mare, studentă la Medicină în Franţa. La rândul său, aceasta a ajutat-o apoi pe Maria să studieze la Paris, unde a ajuns în 1891, fi ind admisă la Sorbona. Pe vre-mea aceea, femeile nu aveau dreptul la studii universitare în Polonia, afl ată sub ocupaţia Rusiei ţariste.

Premiile NobelMaria s-a adaptat vieţii de la Paris,

şi-a schimbat numele în Marie şi a con-tinuat să studieze asiduu, cu toate că trăia la limita subzistenţei. A devenit licenţiată în fi zică, în 1893, după ce a absolvit cursurile magna cum laude; un an mai târziu, devenea licenţiată şi în matematică.

În 1894 l-a cunoscut pe Pierre Cu-rie, cel care avea să-i devină partener de cercetare şi soţ. Acesta avea numai 35 de ani, dar era deja celebru în lumea academică pentru cercetările sale cu privire la natura magnetismului. S-au căsătorit în 1895, pe 26 iulie, şi au avut împreună două fete: Irčne (1897) şi Čve (1904).

Marie Curie a început cercetările în domeniul radioactivităţii, iar soţul său i s-a alăturat, descoperind împreună noi elemente radioactive: poloniul şi radiul. În 1903, Academia Franceză de Ştiinţă îi nominalizează pe Henri Becquerel şi

Pierre Curie pentru obţinerea premiului Nobel în fi zică, lăsând-o la o parte pe Marie, în ciuda aportului său semnifi -cativ. Totuşi, la insistenţele matemati-cianului suedez Magnus Goesta Mitt ag-Leffl er, este inclusă şi Marie Curie în această nominalizare.

Marie şi Pierre Curie obţin Pre-miul Nobel pentru fi zică, ca semn al recunoaşterii contribuţiei lor la de-scoperirea de către Henri Becquerel a radioactivităţii. Abia în 1911 avea să primească al doilea Nobel, pen-tru chimie, fi ind recunoscută, în sfârşit, importanţa descoperirii celor două noi elemente chimice, poloniul şi radiul.

Recunoaşterea şi moştenireaRecunoaşterea internaţională le-a

adus soţilor Curie şi avantaje pro-fesionale şi materiale - în 1904, Pierre a fost numit profe-sor la Sorbona, iar Marie pentru prima dată în cariera sa reuşeşte să obţină atât titlul de şef de laborator, cât şi un salariu universitar. În acelaşi an, soţii Curie determină şi faptul că razele X pot fi folosite în tratarea cancerului şi a lupusului.

În anul 1906, Pierre Curie şi-a pierdut viaţa în urma unui accident, la numai 46 de ani. Marie a rămas să îşi crească singură fi icele şi să continue activitatea de cercetare. La o lună după accident, i s-a oferit

postul de profesor la catedra pe care o deţinuse iniţial Pierre, iar doi ani mai târziu, este aleasă profesor cu drepturi depline, devenind altfel prima femeie profesor de la Sorbona.

Şi-a petrecut următorii ani studi-ind, făcând cercetare şi îndrumând alţi cercetători. Din păcate, activitatea sa i-a adus şi moartea: în vremea aceea, nu se cunoşteau efectele nocive ale radioactivităţii asupra sănătăţii, iar Marie nu se proteja deloc în timpul cercetărilor sale. Sănătatea i s-a şubrezit tot mai mult, iar în fi nal s-a îmbolnăvit de leucemie şi a murit în 1934, pe 4 iul-ie. A fost înmormântată alături de soţul ei, Pierre Curie.

Fiica celor doi savanţi, Irène Joliot-Curie, le-a călcat pe urme, iar în 1935 a primit şi ea premiul Nobel pentru chimie, drept recunoaştere pentru de-scoperirea radioactivităţii artifi ciale. Cealaltă fi ică, Čve Curie, a devenit

scriitoare.

Prima femeie inginer a fost româncă

Prea puţină lume ştie că prima femeie inginer din lume a fost o româncă născută la Galaţi, în 1887,

care s-a numit Elisa Leonida Zamfi rescu (foto medalion).

După ce a terminat liceul, ea şi-a dorit să se înscrie la Şcoala de

Poduri şi Şosele din Bucureşti, însă a fost respinsă, din cauza prejudecăţilor. A plecat la Berlin şi s-a înscris la Aca-demia Regală Tehnică, însă nici acolo nu a scăpat de piedici - încă de la mo-

Femeile care au îndrăznit să schimbe lumea (I)

Augusta Ada King, Contesă de Love-lace, s-a născut pe 10 decembrie

1815, cu numele Augusta Ada Byron, fi ind singurul copil legitim al poetului Lord Byron. Mama ei, Anne Isabella Byron, s-a despărțit de poet la doar la o lună după nașterea Adei, iar acesta a părăsit Anglia pentru totdeauna patru luni mai târziu. By-ron a decedat din cauza unei boli în timpul războiului de independență al Greciei, când

Ada avea doar opt ani. În ciuda amintirii tatălui care le-a părăsit, mama i-a susținut interesul Adei pentru matematică și logică.Ada Lovelace a rămas astfel în istorie ca matematician cu o minte sclipitoare. Timp de aproape un an, în 1842-1843, ea a tradus un articol al matematicianului italian Luigi Menabrea, despre mașinăria lui Charles Babbage, numită „Motorul analitic”. Ea a adăugat mai multe pagini traducerii arti-

colului, explicând mai detaliat decât autor-ul. De fapt, notițele Adei erau de trei ori mai lungi decât articolul în sine și includeau, în detaliu, o metodă corectă de calcul pentru o serie de numere Bernoulli cu ajutorul noii mașinării, dacă aceasta ar fi fost construită. Datorită acestei lucrări, Ada Lovelace este considerată primul programator din toate timpurile, iar limbajul de programare Ada îi poartă numele.

Ada Lovelace, considerată primul programator din istorie (1840)

fesionale şi materiale - în 1904, Pierre a fost numit profe-sor la Sorbona, iar Marie pentru prima dată în cariera sa reuşeşte să

razele X pot fi folosite în tratarea cancerului şi

În anul 1906, Pierre Curie şi-a pierdut viaţa în urma unui

Cealaltă fi ică, Čve Curie, a devenit scriitoare.

Prima femeie inginer a fost româncă

din lume a fost o româncă născută la Galaţi, în 1887,

care s-a numit Elisa Leonida Zamfi rescu

După ce a terminat liceul, ea şi-a dorit să se înscrie la Şcoala de

Poduri şi Şosele din Bucureşti, însă a

LUNA FEMEII | 19

3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

Femeile care au îndrăznit să schimbe lumea (I)mentul înscrierii, decanul a încercat să o convingă să renunţe, punându-i în vedere că rolul femeii în societate este format din „cei trei K”: Kirche, Kinder, Küche (biserica, copiii, bucătăria, în limba germană).

Conducerea Academiei a fost nevoită să o primească, în fi nal, neavând ce să-i reproşeze: scria şi vorbea im-pecabil limba germană cultă, avea cunoştinţe temeinice de matematică, fi zică şi chimie; singurul ei „defect” era faptul că era prima candidată din isto-ria instituţiei, care instruise până atunci numai bărbaţi. Se spune chiar că unul dintre profesori, când a văzut-o în sală, a strigat: „La bucătărie, acolo-i locul fe-meilor, nu la politehnică!”. A fost ocolită şi de colegi, însă nimic nu a convins-o să renunţe - în 1912 a absolvit cu brio Academia, devenind prima femeie in-giner din lume. Mai mult, la înmânarea diplomei, decanul Facultăţii de Chimie şi Metalurgie a catalogat-o drept „cea mai silitoare dintre silitori”.

O știre senzaționalăŞtirea „senzaţională” despre pri-

ma femeie inginer a apărut în ziarele vremii, inclusiv în cele româneşti. Iată cum a relatat „evenimentul” ziarul Minerva: „Cine a spus că femeia nu este capabilă de muncă intensă şi serioasă s-a înşelat desi gur. O compatrioată a noastră, d-ra Elisa Leonida, în loc să studieze literele sau medicina, sau mai rău, dreptul, a studi-at ingineria la Charlott emburg. În inginerie, viitorul femeilor e mare, d-ra Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul fi nal, obţinând diploma de inginer. Dânsa este

prima femeie inginer din ţara noastră şi din Germania. Transmitem felicitările noas-tre tinerei inginere şi sperăm ca exemplul domniei Sale să fi e urmat şi de alte femei din ţara noastră, care astăzi se îngrămădesc la facultatea de litere, sporind proletariatul licenţiaţilor în litere, candidate în viaţă la posturi de copiste sau, mai rău, dactilo-grafe”.

După fi nalizarea studiilor, Elisa a fost şefă a laboratoarelor Institutu-lui Geologic al României şi, în paralel, profesoară de fi zică şi chimie. A par-ticipat şi la război, ca membră a Cru-cii Roşii, fi ind şi decorată. S-a căsătorit pe front, în 1918, cu un chimist, Constantin Zamfi rescu, fratele scriito-rului Duiliu Zamfi rescu.

După război şi-a re-luat activitatea la In-stitut, conducând mai multe laboratoare de analize geologice. A par-ticipat şi la importante studii de teren, dar a și pub-licat lucrări științifi ce.

O româncă, prima femeie neurochirugTot româncă a fost și prima femeie

neurochirug din lume, născută în 1920, la Fălticeni - Sofi a Ionescu-Ogrezeanu (foto sus). Născută într-o familie modestă, a urmat şcoala primară în oraşul natal, după care a studiat la Li-ceul de Fete Fălticeni şi Şcoala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din Bucureşti, unde a obţinut bacalaurea-tul în 1939. În toamna aceluiaşi an a in-

trat la Facultatea de Medicină Umană din Bucureşti, pe care a terminat-o în 1945.

Era studentă în al cincilea an când a făcut prima sa operaţie pe creier, unui copil care fusese victima unui bombardament. Intervenţia sa a fost recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neuro-chirurg din 2005.

Această primă reuşită a încurajat-o să facă o carieră în neurochirur-gie. A făcut parte din prima echipă neurchirurgicală, considerată echipa

de aur, alături de Prof. Dr. Dimi-trie Bagdasar, întemeietorul

neurochirurgiei româneşti şi doctorii Constantin Ar-seni şi Ionel Ionescu (care i-a devenit ulterior soţ).

A avut pacienţi ce-lebri și a fost ea însăși o celebritate, fi ind

numită profesor univer-sitar, membru al Societăţii

Române de Istoria Medici-nei, Membru Emerit al Acade-

miei de Ştiinţe Medicale; apoi, a fost declarată medic erou de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care i-a trecut numele într-un album alături de alţi 65 de renumiţi medici. A primit „Semnul de Distincţie” al Crucii Roşii, insigna „Evidenţiată în Munca Medico-Sanitară”, medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii”, Diploma de Onoare ANF-DUR pentru merite de excepţie, Premi-ul „Elisa Leonida Zamfi rescu” şi Diplo-

ma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România.

Sofi a Ionescu a încetat din viaţă pe 21 martie 2008.

Ana Aslan - pionier în geriatrieNumele Ana Aslan se leagă de bazele

geriatriei românești, de acele produse revoluționare care ameliorează suferințele vârstnicilor și îi ajută să înfrunte mai ușor neplăcerile înaintării în vârstă. Produsul ei de bază, Gerovitalul, a fost omologat în anul 1957. În zilele noastre, linia de cos-metice lansată de Ana Aslan se bucură încă de succes la nivel internațional, la fel și tratamentele medicale.

Ana Aslan s-a născut pe 1 ianuarie 1897, la Brăila. Când avea numai 13 ani, a rămas orfană de tată și familia ei s-a mu-tat la București. La început, Ana visa să ajungă pilot, apoi a decis să devină doc-tor, în ciuda împotrivirii mamei sale. S-a înscris la Facultatea de Medicină, pe care a terminat-o în 1922. În timpul Primului Război Mondial a îngrijit soldații răniți pe front, iar în 1919 a lucrat alături de neuro-logul Gheorghe Marinescu.

În 1949 adevenit șefa Secției de fi ziolo-gie a Institutului de Endocrinologie din București, moment decisiv în viitoarea sa carieră de gerontolog. Și-a făcut cercetările și experimentele împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu. Împreună, cele două au reușit să ajungă la un compus care încetinea procesul de îmbătrânire: celebrul Gerovital. Acesta a fost încercat cu succes de oameni simpli, dar și de personalități, precum Mao Zedong, Charles de Gaulle, Pablo Picasso, Sir Winston Churchill, Char-lie Chaplin, Marlene Dietrich, Konrad Ade-nauer, Aristotel Onassis, John F. Kennedy.

Ana Aslan a inventat și Aslavital, un alt produs geriatric, folosit ca tratament profi -lactic pentru afecțiuni cerebrale și cardiace specifi ce vârstnicilor, dar și o linie de cos-metice anti-îmbătrânire.

Mădălina Kadar

Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a reuşit să obţină licenţă şi apoi doctorat în Drept, la Universitatea din Paris,

în 1887.Ea s-a născut pe 27 aprilie 1867, în București, iar în 1884 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Paris. A întâmpinat numeroase piedici, ca și alte femei care au „îndrăznit” să ceară dreptul la educație superioară, însă a reușit să își termine studiile cu brio, câștigând respectul profesorilor și al colegilor. A obținut în anul 1890 doctoratul în Drept, cu doi ani mai devreme decât Jeanne Chauvin, prima femei din Franța care a reușit acest lucru.

Româncă, prima licențiată în Drept

În copilărie şi chiar mai târziu, când cântam la pian, îmi era teamă să nu mă vadă cineva că tremur. Atunci, la prima operaţie, m-am simţit

copilul de altădată în faţa pianului. Dar din dorinţa de

a nu-mi vedea nimeni tea-ma, m-am lăsat copleşită de o linişte binefăcătoare. Apoi, toată viaţa, la operaţiile cele

mai di� cile, am simţit că su� etul îmi este stăpânit de pace. Este o stare minunată,

de comunicare cu Dumn-ezeu”, a� rma So� a Ionescu într-un interviu, potrivit

Enciclopediei personalităţilor feminine

din România, lucrare publicată de Editura

Meronia, Bucureşti, 2012.

cii Roşii, fi ind şi decorată. S-a căsătorit pe front, în 1918, cu un chimist, Constantin Zamfi rescu, fratele scriito-

ticipat şi la importante studii de teren, dar a și pub-

de aur, alături de Prof. Dr. Dimi-trie Bagdasar, întemeietorul

neurochirurgiei româneşti şi doctorii Constantin Ar-seni şi Ionel Ionescu (care i-a devenit ulterior soţ).

lebri și a fost ea însăși o celebritate, fi ind

numită profesor univer-sitar, membru al Societăţii

Române de Istoria Medici-nei, Membru Emerit al Acade-

20 | SNOOKER

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602

EVENIMENT

Doi foşti campioni mondiali la snooker, John Higgins și Ken Doherty, îşi vor

„încrucişa” tacurile într-un meci demon-strativ la Cluj-Napoca în cadrul eveni-mentului Betfair România Snooker Days. Întâlnirea este programată la sfârşitul acestei săptămâni, vineri, 4 martie, şi va fi găzduită de Sala Sporturilor „Horia Dem-ian”. John Higgins este cvadruplu cam-pion mondial (1998, 2007, 2009 și 2011), în vreme ce Ken Doherty este primul jucător care şi-a trecut în palmares titlurile mon-diale la snooker, atât la amatori (1989), cât și la profesioniști (1997). Această performanţă a mai fost atinsă doar anul trecut de Stuart Binghman, campionul lu-mii în exerciţiu.

John „The Wizzard” HigginsJohn Higgins are 40 de ani şi este origi-

nar din Scoţia. A jucat 43 de fi nale din care a câștigat 28 de turnee cu puncte în carieră, inclusiv 4 campionate mondiale (1998, 2007, 2009 și 2011), 3 campionate ale Marii Britanii (1998, 2000 și 2010) și 2 titluri Mas-ters (1999 și 2006). Are peste 600 de breack-uri de peste 100 de puncte, mai exact 603, și 7 breack-uri maxime (147 de puncte) în carieră. Nu este genul de jucător avid după publicitate, de aceea este extrem de rar prezent în platouri TV, sau în paginile ziarelor, cu excepția celor de specialitate. Anul trecut a câștigat trei evenimente im-portante din circuitul profesionist, după o pauză de câțiva ani în care nu mai reușise să se mențină în prim-planul clasamentu-lui mondial. John Higgins insistă să revină între cei mai buni jucători de snooker din lume, iar încrederea sa este în continuă creștere după ce, în luna ianuarie, a aces-tui an a prins un sfert de fi nală la turneul Masters din Marea Britanie. Poreclit „The Wizzard” (expertul), John Higgins este unul dintre cei mai importanți jucători de snooker din istoria acestui sport, ocupând locul al 5-lea în materie de cele mai multe competiții câștigate, iar clasamentul mon-dial al jucătorilor de snooker (Snooker World Rankings), îl clasează pe poziția a 10-a în lume, înaintea evenimentului de la Cluj.

Suspendat şi amendat pentru pariuri ilegaleÎn cariera sa fantastică, John Higgins

nu a avut doar momente de glorie. În 2010, pe vremea când era lider al clasamentu-lui mondial al jucătorilor profesioniști de snooker, Higgins a fost suspendat pe o perioadă de şase luni şi amendat cu 75.000 de lire sterline (aproximativ 90.000 de euro)

Duel mondial pe postavul de la Cluj

pentru încălcarea regulamentului referi-tor la pariuri. În vârstă de 35 ani la vre-mea respectivă, Higgins, a scăpat în cele din urmă de cea mai serioasă acuzaţie care i se putea aduce, cea de trucare a rezultatului unei partide. Britanicului i s-a aranjat un fl agrant şi a fost fi lmat (în luna mai, 2010), la Kiev, în momen-tul în care a acceptat să primească bani (300.000 de euro), pentru a „trânti” un meci. Banii i-au fost oferiţi de un ziarist sub acoperire, de la publicaţia News of the Word. În urma respectivului scan-dal, managerul lui Higgins, Pat Moon-ey, implicat la rândul său în presupusa trucare de meciuri, a fost suspendat pe viaţă din snooker.

„Ken-do” Ken Doherty este primul jucător

care a reușit să câștige titlul mondial la snooker, atât la amatori (1989), cât și la profesioniști (1997), performanță egalată anul trecut de Stuard Binghman, actualul campion mondial. Mai mult, Ken Doherty este singurul jucător care a câștigat Campionatul Mondial la toate cele trei categorii: sub de 21, amatori și profesioniști. Originar din Irlanda, jucătorul în vârstă de 46 de ani a jucat

17 fi nale în competiții ofi ciale și deține 6 titluri importante, câștigate în compania unor jucatori precum Mark Williams, Se-phen Hendry sau Paul Hunter. Doherty a reușit de-a lungul carierei sale de 328 de breakuri de peste 100 de puncte în competiții ofi ciale. În prezent ocupă lo-cul 43 în toul mondial, iar cea mai bună clasare a fost poziția a doua la fi nalui se-zonului 2005/2006. Pe lângă participarea în circuitul profesionist de snooker, Ken Doherty este un împătimit al fotbalului, joacă poker și este un apreciat comenta-tor sportiv. A debutat în 2009 la BBC și mai are un show sportiv la Radio. Do-herty este considerat de specialiștii în domeniu ca fi ind un excelent strateg. Irlandezul a fost adesea descris ca fi ind

un jucator fără puncte slabe evidente, care stăpânește foarte bine fi ecare mo-ment al jocului. Înfruntarea dintre Ken Doherty și John Higgins precede un alt eveniment major din lumea snooker-ului. În luna noiembrie, Sala Polivalentă din Cluj-Napoca va fi gazda unei etape din Campionatul European de Snooker, eveniment la care, potrivit reprezentanților Federației Române de profi l, ar trebui să fi e prezenți sportivii care ocupă primele 128 de poziții ale clasamentului mondial, indiferent de naționalitate. Așadar sportivi din toată lumea, chiar dacă titulatura campion-atului este de „euro pean”. Printre ei, Ronnie O’Sullivan, care şi-a confi rmat deja prezenţa. „Campionatele Europene de Snooker vor fi găzduite de țara noastră timp de trei ani. Vor fi turnee destinate ex-clusiv jucătorilor profesioniști. Titulatura nu impiedică jucătorii chinezi, thailandezi, australieni sau chiar brazilieni să participe. Așa a hotărât WPBSA ( World Profesion-all Billiard and Snooker Association) să se numească”, a explicat pentru Transilva-nia Reporter Marius Ancuţa, prezenta-torul demonstrativului dintre Doherty şi Higgins.

Patrice Podină

5 titluri mondiale au cucerit împreună John Higgins (1998, 2007, 2009 și 2011) şi Ken Doherty (1997), în competiţia mondială a jucătorilor profesionişti de snooker

John Higgins

Ken Doherty

SPORT | 21

CLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA I

1. Astra Giurgiu 26 14 9 3 42-29 512. Dinamo 26 13 9 4 36-24 483. Pandurii 26 13 8 5 35-26 474. FC Viitorul 26 13 7 6 49-30 465. FC Steaua 26 12 8 6 35-25 446. Tg Mureş 26 9 11 6 27-21 387. CSMS Iaşi 26 9 10 7 22-25 378. CSU Craiova 26 8 7 11 26-27 319. CFR Cluj 26 9 10 7 31-25 27*10. Botoșani 26 6 8 12 30-35 2611. ACS Poli 26 5 10 11 24-35 2512. Voluntari 26 5 9 12 28-42 2413. Concodia 26 3 8 15 22-46 1714. Petrolul 26 2 8 16 17-34 8*

CFR Cluj a fost penalizată cu 10 punctePetrolul a fost penalizată cu 6 puncte.

În fazele play-off vor evolua echipele clasate pe primele 6 poziții, iar la retrogradare (faza play-out) vor evolua echipele de pe locurile

8-14. În ambele faze ale competiției echipele vor porni la drum cu jumătate din punctele pe care le-au acumulat în sezonul regulat.

3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

93 de ani au trecut de la primul meci al României, găzduit de Cluj-Napoca

LIGA 1

O decizie normalăȘase luni de suspendare și o

amendă de un miliard de le vechi este pedeapsa pe care a primit-o antrenorul Marius Șumudică (foto jos), după ce Comisia de Disciplină din cadrul Federației Române de Fot-bal (FRF) l-a găsit vinovat în scanda-lul pariurilor. Șumudică a recunoscut că a avut o casă de pariuri, iar pasiu-nea lui pentru jocurile de noroc nu a ascuns-o niciodată, fi ind de notorie-tate faptul că soția lui a vrut chiar să divorțeze din această cauză. Șefi i Astrei așteaptă din partea Comisiei de disciplină motivarea suspendării în cazul lui Șumudică și sunt deciși să atace decizia la Tribunalul Spor-tiv de la Lausanne. Însă, antrenorul giurgiuvenilor nu este singurul vizat de ancheta declanșată de FRF. Deși suspendat Șumudică ar putea fi co-laboratorul FRF în încercarea forului de la București de a curăța fotbalul românesc. „80 la sută dintre jucătorii și antrenorii din Liga 1 pariază”, a spus Șumudică înainte să fi e suspendat, iar anunțul antrenorului Astrei a fost auzit și pe holurile federației. Comi-sia de Integritate și Antifraudă din

cadrul FRF anchetează în prezent mai mulți fotbaliști și antrenori implicați în pariuri. Până acum s-au vehiculat și numele lui Nicolo Napoli (CSMS Iași), Flavius Stoican (liber de con-tract) sau Mihai Costea (fostul ata-cant al Stelei), însă lista federalilor e mult mai lungă. Presa locală din Va-slui a relatat în mai multe rânduri că și Nicușor Stanciu, acum fotbalist al Stelei, era un înverșunat al pariurilor sportive. „Nicușor Stanciu era campion la pariuri. Paria sume impresionante pe Liga a II-a din România. A luat şi 200 de milioane pe un bilet. Câştiga aproape săptămânal”, este dezvăluirea făcută de un împătimit al pariurilor din Va-slui pentru vremeanouă.ro. „Cutia Pandorei” a fost deschisă, dar rămâne în continuare suspiciunea asu pra potenţei membrilor Comisiei de Disciplină de a-i „dovedi” pe pariori. Până una alta, decizia de suspendare a lui Marius Şumudică este un corectă şi ar trebui să fi e doar începutul purifi cării fotbalului intern.

NAŢIONALA LA CLUJ

Amicalul de lux dintre România și fosta campioană mondială, Spa-

nia, programat la data de 27 martie, se va disputa pe Cluj Arena. Anunțul a fost făcut de șeful Federației Române de Fotbal (FRF), Răzvan Burleanu, după ce a fost anunțat de Inspec-toratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) că Arena Națională nu va primi aviz de funcționare. Ofi -cialul FRF dăduse la începutul acestei săptămâni un ultimatum Primăriei Generale a Capitalei, să lămurească problema celui mai mare stadion din ţară. Edilii din București nu și-au asu-mat răspunderea redeschiderii Arenei Naționale, iar IGSU a transmis un comunicat conform căruia stadionul nu va primi aviz de funcționare, dar poate fi folosit în cazul în care cineva își asumă răspunderea organizării de evenimente spotive. Reacția logică și fi rească a șefului FRF a fost aceea de a muta echipa națională a României la Cluj-Napoca, singurul oraș din țară care are două stadioane ce pot găzdui evenimente sportive internaţionale la cele mai înalte standarde.

(Și) Noi suntem români, generale!Echipa națională de fotbal a României

s-a califi cat, după o pauză de 16 ani, la turneul fi nal al Campionatului European, dar pregătirile pentru participarea la Euro sunt periclitate din cauza „războiului” din-tre Cluj și București. Selecționerul Anghel Iordănescu nici nu vrea să audă de Cluj-Napoca deși, este singurul oraș din țară care are două stadioane care pot găzdui competiții sportive internaționale. Ceea ce, probabil, a uitat Anghel Iordănescu este că Ardealul face parte din România, conform Constituției. Ardelenii, indife-rent de origini sau etnie, sunt cetățeni români cu drepturi egale. Tot Constituția spune asta. Aceste drepturi inalienabile sunt valabile, la fel de bine, în Moldova, Muntenia, Oltenia, Crișana, Maramureș, Bucovina și Dobrogea. Un alt aspect ne-cunoscut selecționerului este acela că la Cluj-Napoca echipele naționale, de hand-bal, baschet, sau tenis, au jucat cu casa închisă. Ardelenii și-au etalat dragostea pentru echipele naționale cu orice ocazie, chiar dacă nu au fost multe de-a lungul

istoriei. Ardelenii au stat drepți și mân-dri atunci când s-a intonat „Deșteaptă-te române” ba chiar au cântat imnul, nu doar au mimat. Ardelenii știu să aplaude, să de bucure, sau să sufere pentru echi-pele naționale. Și ar mai fi un argument pentru care Clujul merită să găzduiască meciurile reprezentativei de fotbal. Isto-ria consemnează doar două partide dis-putate la Cluj-Napoca: cu Cehoslovacia (scor 0-6), într-un amical disputat la data de 1 iulie 1923 pe stadionul Orășenesc din Parcul Mare (primul stadion al Clu-jului, inaugurat în 1911, afl at pe actuala locație Cluj Arena) și cu Lituania (scor 0-3), la 6 septembrie 2008, pe Stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, primul meci din preliminariile pentru Cupa Mondială din 2010. Dacă ofi cialii FRF nu se vor răzgândi Cluj-Napoca se va transforma pentru câteva zile în „capitala fotbalului românesc”. Două meciuri în decursul a patru zile înseamnă tot atâtea partide cât s-au jucat în cei 93 de ani care s-au scurs de la prima descălecare a „Tricolorilor” la Cluj, adică din 1923 încoace! Palmare-sul primei echipe naționale de fotbal a României numără peste 660 de jocuri ami-cale și ofi ciale, meciul inaugural al echipei României disputîndu-se în 8 iunie 1921, scor 2-1 cu Iugoslavia, la Belgrad.

Doar Burleanu susține varianta ClujNaționala de fotbal a României va

întâlni Lituania, în 23 martie 2016 pe Cluj Arena sau pe Stadionul „Dr Constanti Rădulescu” din Gruia, iar după numai patru zile, pe 27 martie 2016, Spania, cam-pioana europeană en titre, va evolua pe cel mai modern stadion din țară, Cluj Are-na. Sătul de luptele cu selecţionerul An-ghel Iordănescu şi cu Primăria Generală a capitalei, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a pus piciorul în prag şi le-a cerut, luni 29 februarie, edililor capitalei să lămurească problema Arenei Naţionale. „Am observat și eu că am primit cu foarte mare rapiditate

un răspuns. Credeam că noaptea e un sfetnic bun, dar acum vă pot confi rma în mod ofi cial că meciul cu Spania se va juca la Cluj. Am vorbit cu reprezentanții naționalei Spaniei și au spus că nu e nicio problemă. Singura problemă e legată de gazon. Specialiștii vor decide dacă el va putea susține două meciuri și patru antrenamente într-un timp atât de scurt. Ca variantă de rezervă iau în calcul mutarea meciului de pe 23 maritie, cel cu Lituania, pe stadionul CFR-ului, tot la Cluj, sau la Giurgiu. Nu sunt trist, dar sunt frus-trat de cele întâmplate. Aștept cu o la fel de mare rapiditate un răspuns legat și de cerea făcută celor de la Primărie de a ne da spre administrare Arena Națională”, a declarat preşedintele FRF, Răzvan Burleanu.

Gazonul de pe Cluj Arena va fi perfectLa sfârșitul lunii februarie o delegație

a FRF a vizitat Cluj Arena, semn că această variantă a fost luată în calcul chiar dacă Anghel Iordănescu se opune cu înverșunare idei ca România să joace la Cluj-Napoca. Directorul societății care administrează cel mai modern sta-dion din țară, Radu Rațiu a confi rmat pentru Transilvania Reporter că ofi cialii FRF și-au dat acordul ca „Tricolorii” să evolueze, cel puțin în meciul cu Spania, pe Cluj Arena. „Cei de la București au fost foarte mulțumiți de ce au găsit la Cluj Arena. Singura lot teamă a fost cea legată de starea gazonului, dar le-am dat asigurări că acesta va fi perfect la ora meciului. De al-tfel, încă de la sfârșitul săptămânii trecute am început lucrările la supraînsămânţarea gazonului. S-a mai făcut o nisipare şi alte tratamente, iar gazonul este protejat şi cu o folie specială. La fi nalul acestei săptămâni, acesta va fi deja într-o stare foarte bună. Noi vrem să găzduim echipa naţională şi tot ce facem, facem pentru ca cele două meciuri ale Naţionalei să se poată desfăşura în condiţii optime la Cluj. Măsurile pe care le-am luat le-am trimis şi celor de la FRF, iar specialiştii îşi pot da seama că gazonul va arăta foarte bine”, a declarat Raţiu. Reamintim că arena clujeană a mai găzduit meciuri ale echipei naţionale de rugby a României, federaţia de profi l desemnând oraşul de pe malul Someşului ca gazdă pen-tru cele mai importante confruntări ale „Stejarilor”, până când la Bucureşti va fi renovat stadionul „Arcul de Triumf”.

Patrice Podină

România, Clujul te așteaptă!

22 | DIVERTISMENT

În fi ecare joi, săptămânalul Transilvania Reporter,

livrat direct la tine acasă

Abonamente se pot face prin: E-MAIL: comenzi@transilvaniareporter.roSC APEX SRL: str. Horea nr. 38-40Telefon: 0264.596.213

INFORMAŢII ABONAMENTE:E-mail: comenzi@transilvaniareporter.roTelefon: 0733.333.800 (luni-joi, 10.00-17.00)

(TVA

incl

us)

1 8 leilună

(TVA

incl

us)

3 24 leiluni

(TVA

incl

us)

12 96 leiluni6 48 leiluni

Abonează-te acum!

Berbec (21 mar. - 20 apr.) Este posibil să te implici într-un proiect sau să faci o lucrare în

afara serviciului care ţi-ar putea aduce un câştig important. Însă acest lucru o să-ţi răpească aproape tot timpul liber. Ai grijă să nu neglijezi în schimb serviciul şi familia.

Taur (21 apr. - 20 mai)Eşti într-o stare de nervi accentuată şi eşti nemulţumit în

general. Nu-ţi descarca nervii pe cei din jur. Încearcă să rămâi echilibrat şi cumpătat. Cu răbdare, toate se vor rezolva uşor şi lucrurile reintră în normal chiar mai repede decât crezi.

Gemeni (21 mai - 22 iun.)Săptămâna ce vine apar ca prin minune, condiţiile favorabile unui

succes. Practic, rezolvi într-o zi nişte lucruri care nu credeai că o să le rezolvi într-un an. Faci cunoştinţă cu o persoană care îţi propune să intri într-o afacere interesantă.

Rac (23 iun. - 22 iul.)Eşti plin de energie și lucrurile sunt în favoarea ta.

Ai șanse bune de a reuși în tot ceea ce faci. Mulţumirea de sine şi armonia în relaţiile cu ceilalţi te fac să te simţi foarte bine. Încearcă să-ţi petreci mai mult timp alături de persoana iubită.

Leu (23 iul. - 22 aug.)Weekend-ul care vine este un moment în care te odihneşti şi

în sfârşit te vei relaxa. Se pare că vor veni şi nişte satisfacţii materiale care îţi răsplătesc o muncă mai veche. Poţi să te bazezi pe intuiţia ta care funcţionează perfect.

Fecioară(23 aug. - 22 sep.)Ai de făcut o alegere importantă, posibil legată de

serviciu. Eşti un pic derutat, pentru că nu ai vrea să faci o alegere greşită. Un sfat de la nişte prieteni buni sau chiar rude apropiate te-ar putea ajuta mult ca să iei decizia corectă.

Balanţă (23 sep. - 23 oct.)Eşti într-o formă deosebită şi ai şanse mari de reuşită pe toate

planurile. Întâmplările din ultima perioadă te fac să fi i mai atent la ce se întâmplă în jurul tău şi să iei deciziile corecte. Este o perioadă favorabilă pentru planurile de viitor.

Scorpion (24 oct. - 21 nov.)Ai idei excelente şi eşti hotărât să le pui în aplicare. Te gândești

cum să acţionezi, în forţă, decisiv sau mai pasiv. Capacitatea de comunicare şi ideile îndrăzneţe te ajută să-ţi faci noi prieteni. Totuşi nu lua decizii radicale şi brutale.

Săgetător(22 nov. - 21 dec.)Vei lua decizii inspirate, care-ţi asigură reuşita pe plan social

şi succesul în relaţiile cu cei din jurul tău. Este posibil să cheltuieşti nişte bani care reprezintă o investiţie importantă pentru viitorul tău. Ai idei bune, care te ajută în următoarea perioadă.

Capricorn (22 dec. - 20 ian.)Trebuie să iei nişte decizii importante, pe care le-ai tot

amânat. Emoţiile şi gândurile te apasă şi ai o senzaţie de nesiguranţă legată de srviciu. În weekend ţi se limpezesc gândurile şi petreci momente plăcute alături de cei dragi.

Vărsător (20 ian. - 18 feb.)Te simţi relaxat şi vrei să te bucuri de acest weekend care

vine. Apare şansa să rezolvi o problemă fi nanciară mai veche. Eşti binedispus, motiv pentru care e posibil să faci multe promisiuni. Ai grijă în schimb dacă le poţi respecta.

Peşti (19 feb. - 20 mar.)Eşti plin de energie şi ai dispoziţia necesară pentru a

rezolva o problemă mai veche legată posibil de familie. Te dezamăgeşte cineva apropiat în care ai avut mare încredere. Ai grijă nu pune la sufl et supărarea. Va trece repede.

Horoscop săptămânal

Redactor-șef: Caius CHIOREANRedactor-șef adjunct: Ruxandra HUREZEANSecretar general de redacție: Claudia ROMITANCoordonator ediția online: Bogdan STANCIUPublisher: Adrian POPadi.pop@transilvaniareporter.roDirector executiv: Mihaela ORBANmihaela.orban@transilvaniareporter.roRedactor administrație & economie: Claudia ROMITAN

Editat de SC Transilvania Reporter Media SRL, Cluj Napoca, România, 400495, Calea Turzii, nr. 150 www.transilvaniareporter.ro | www.facebook.com/transilvaniareporter

Transilvania REPORTER folosește informații și fotografi i ale Agerpres, Shutt erstockTIPAR&PrePress: Compania de Producție Tipografi că Cluj

Abonamentele se pot încheia prin: POŞTA ROMÂNĂ - ofi ciile poştale din orice localitate APEX Cluj - tel. 0264.596.213 REDACŢIE - tel. 0733.333.800, (luni – joi între orele 12:00 – 15:00) email: comenzi@transilvaniareporter.ro

REDACȚIA : redactia@transilvaniareporter.ro, telefon: 0733.333.800

Redactor cultură, educaţie: Cristina BELIGĂRRedactor politică: Marius AVRAMRedactor social: Maria MAN, Radu HÂNGĂNUȚRedactor sport: Patrice PODINĂFotoreporter: Dan BODEAConcept grafi c: Ciprian BUTNARUDTP: Rareș OLTEANU, Isabela MUNTEANCorectură: Elena GĂDĂLEANProducţie: Marius STANCIU

insule greceşti

insulă

comitat în statul new mexico (sua)

insulă

amor din suflet!

insulă

doamnă din spania

insule greceşti

literă grecească

insulă

altă ţară

florina radu

ceremonial

curs mediu!

rău în insule-le nordice ale

n. zeelandea-şi lega

capul cu o cârpă fru-

moasă (Banat)

„masiv mun-tos” în topono-mia mongolă

aduse-n faţă!mreajă de

pescar

unii cu masă mică

românia în lume (auto)

puiu ronea

insulă

unităţi de măsură pentru lichideprimele

flori!

gingaş

12 luni

intrate-n cont!

insulă

insulă

tastă!

tâlhărie

jan ionescu

vechi chelner

insulă

Bluziţă cu flori

a ventila

suspendat

rezonanţă magnetică nucleară

(abr.fiz)

rele!

insulă soare pe nil insulă

a 17-a literă a alfaBetu-

lui grec

sol uscat

ion popa

notă muzicală

iată! (trans)

trinitroto-luen (abr)

ţanţoşi

insulă

nota 1 şi nota 8

metal preţios

cuvânt de legătură

vârf în alpii redici

(2570 m)

ascuns stai! titan (simb)

insule grecești SUDOKU

UMOR

Soluţia: în numărul următor

Soluţia partidei de sudoku de numărul trecut este:

Apple urează femeilor de 8 martie - iIubire- iSănătate- iBani- iFericire- iSucces

Soţul vine acasă foarte nervos:- Femeie! Ştiu tot, absolut tot! - Oare? îi răspunde femeia calmă.Te lauzi ca de obicei... În ce an a avut loc bătălia de la Călugareni?

Ce este scris pe mașinile de salvare din Ardeal?- Timpul le vindecă pe toate!

Ion și Maria cu copilul la ClujAjung ei în Piaţa Avram Iancu şi copilul întreabă:- Tată, tată, cine-i omu’ ăla mic care stă să cadă?- Măi copile, nu ştiu, trebuie să fi e vreun țăran de-a nostru, după cușmă! îi răspunde taică-su.Ajung ei în Piața Unirii.

- Tată, tată, cine-i omul ăla de pe cal?- Măi copile, nu ştiu, trebuie să fi e vreun mare căpitan, după cal.Ajung ei în Piața Mihai Viteazu- Tată, tată, da omu ăsta mare cine-i?- Mă copile, nu ştiu, dar e posibil să fi e frate cu căpitanul.Moment în care Măria zice:- Da, mai taci mă copile c-o fi şi taică-tu obosit de atâtea întrebări!La care Ion zice:-Taci, tu muiere! Lasă copilu să-ntrebe, că numa aşa învaţă!

Doi studenţi, surprinși că fumau iarbă, sunt aduși în fața judecătorului. - Măi băieți, e vineri după-amiază, ar fi un deranj să vă trimit acum la închisoare. Ne vedem luni. Dacă-mi demonstrați că ați făcut ceva să vă îndreptați greșeala, vă iert. Luni dimineața, primul student: - Domnule judecător, promit că

mă las și drept dovadă am mai convins trei colegi să renunțe.- Bravo! Cum ai făcut?- Simplu. Am luat o coală de hârtie și am desenat un cerc mare și un cerculeț mic, explicându-le „așa arată un creier normal, precum cercul mare aşa arată un creier după iarbă, ca un cerculeţul mic, mic”- Bine, te iert, a spus judecătorul.Al doilea student:- Eu am convins vreo zece prieteni să renunțe odată cu mine…- Ai grijă, minciuna se pedepsește suplimentar!- Garantat nu mint, domnule judecător. Am luat o hârtie și am desenat un cerculeț mic și unul mare mare. Le-am explicat prietenilor: „Fundul vostru arată acum ca cerculețul mic, după ce ieșiți de la zdup... ca cercul mare, mare”

Logica și femeiaLogica este acel lucru care nu-i permite bărbatului să înţeleagă femeia.Dumnezeu a creat în primul rând barbatul, dupa aia a creat femeia, si când și-a dat seama ce le-a facut bărbaților, a creat alcoolul.Înainte, fetele dornice să se căsătorească, găteau ca bunica și erau ordonate ca mama. Acum fumează ca bunicu și beau ca tata.

Constatarea elevilorDacă un singur profesor nu poate preda toate materiile, atunci, cum un singur elev poate să invețe toate materiile ?

StatisticiFiind foarte meticuloși, nemții au statistici pe baza cărora pot prezice exact câți oameni vor muri anul viitor.Mai presus decât nemții sunt sicilienii. Aceștia în afară de numărul exact, pot să precizeze și numele lor.

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602

MAGAZIN | 23

REȚETA SĂPTÂMÂNII OFERITĂ DE

Scovergi cu mălai ieftine și gustoase

Ingrediente: - 250 ml apă- 60 g unt- 200 g făină de mălai- 50 g făină albă- 3 ouă - 250 g marmeladă sau dulceaţă mai groasă- 2-3 ceşti lapte- puţină untură sau ulei, 1 praf de sarePrepararea: Se amestecă mălaiul cu

făina albă. Se pun într-o cratiță apa, sarea și untul, se pun pe foc, iar când dau în clo-cot, se ia cratița la o parte și se toarnă ame-stecul de făini, toate odată. Se amestecă repede cu lingura de lemn, şi se lasă să se răcorească puţin. Se pun ouăle unul câte unul, frecându-se bine cu fi ecare în parte. Se subțiază cu lapte, turnând câte puțin pentru a nu face cocoloașe. Se subţiază până ce se obţine o compoziţie puţin mai groasă ca cea pentru clătite. Se ia cu po-lonicul din compoziție și se toarnă în ti-gaia în care s-a încins untură sau ulei. Se pune mai mult decât la clătitele obișnuite, încât să iasă puţin mai groase. Se coc la foc potrivit spre mic, şi se întorc numai când marginea începe să li se ridice de jur împrejur. Se lasă la prăjit cca. 1 minut şi pe cealaltă parte. Se ung cu marmeladă sau dulceață, se răsucesc și se servesc presărate cu sau fără zahăr pudră alături de un pahar de lapte rece.

Bucătăria Ardelenească: tradiție și bun-gust

La revista „Bucătăria Arde le nească” se pot face abonamente prin Poșta Română (cod catalog 19164). Revista se găsește la toate chioșcurile de difuzare a presei din țară.

Ştiaţi că...

Sfecla roșie - leguma care ține demența departe STUDIU

Sfecla a câștigat popularitate în ul-timii ani, datorită mai multor studii

care au arătat că sucul ei îmbunătățește performanțele atleților și are efecte benefi ce asupra tensiunii arteriale. Însă benefi ciile acestei legume roșii cu gust puternic nu se rezumă la atât. Iată câteva dintre ele:

• Menține sănătatea inimii. Un studiu din 2008 a arătat că voluntarii care au băut câte 500 de ml de suc de sfeclă în fi ecare zi au înregistrat o reglare a ten-siunii arteriale, datorită concentrației mare de nitrați naturali din sfeclă.

• Previne demența. Unele studii arată că sucul de sfeclă ajută la oxigenarea creierului, încetinind astfel progresia unor bolidegenerative cum este demența. Odată cu trecerea anilor, sângele nu mai ajunge în cantități sufi ciente în anumite zone ale creierului, favorizând astfel un declin cognitiv și apariția demenței. Nitrații din sucul de sfeclă ajută circulația sângelui, împiedicând apariția acestor efecte nedorite.

• Ține sub control diabetul. Sfecla conține un antioxidant numit acid alfalipoic, despre care s-a dove-dit că reduce nivelul de glucoză din sânge, crește sensibilitatea la insulină

și previne efectele stresului oxidativ la pacienții cu diabet.

• Ajută digestia și previne constipația. Pentru că are un conținut crescut de fi bre, consumul de sfeclă previne constipația și ajută la reglarea tractului

• Ajută memoria și scade infl amațiile. Unul dintre nutrienții conținuți de sfeclă este colina, care infl uențează pozitiv somnul, musculatura, memoria și abilitățile de învățare. Colina ajută inclusiv la menținerea structurii mem-branelor celulare, este implicată în transmiterea impulsurilor nervoase și reduce infl amația cronică.

3 - 9 martie 2016 • Nr. 602 |

• Crește performanțele sportive. Su-cul de sfeclă îmbunătățește oxigenarea mușchilor, în timpul exercițiilor fi zice. În plus, pentru persoanele care suferă de boli cardiovasculare sau respiratorii și orice efort fi zic este chinuitor, o dietă pe bază de sfeclă poate îmbunătăți calitatea vieții. Sfe-cla roșie este o sursă foarte bună de mangan și folat, ribofl avină, vitamina B6, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru și seleniu.

Ce nu ştiaţi despre biciclete

La început se numea maşina mergătoare pe două roţi, apoi i s-a

spus velociped şi mai târziu bicicletă. Astăzi există numeroase variante, de la bicicleta pliabilă la cea acţionată prin baterii solare sau la bicicleta electrică. Japonia şi China sunt cele mai ferici-te că s-a inventat bicicleta, deoarece din cauza aglomeraţiei şi a densităţii populaţiei se circulă foarte greu cu maşina. Indiferent de model, mărime şi culoare, bicicleta rămâne un mijloc de transport util, plăcut, economic şi sănătos.

Cine a inventat bicicleta?În anul 1817, baronul german Karl

Von Drais din Mannheim a inventat prima bicicletă cu două roţi egale şi ghi-don construită toată din lemn. Modelul s-a numit „drezina” şi nu a avut mare succes din cauza lemnului.

În anul 1865 a apărut velocipedul, denumire ce provine din latinescul care înseamnă „picior iute”. Velocipedul

era confecţionat din lemn, dar avea pedale fi xate direct pe roata din faţă care era puţin mai mare decât cea din spate. Modelul era cunoscut că „bone shaker”(scuturător de oase).

În perioada 1870 – 1890, modelele de biciclete din lemn au fost înlocuite de cele din din metal, roţile având cauciu-curi foarte tari.

În anul 1885 a fost construit primul model de bicicletă cu lanţ.

În anul 1887 un medic veterinar ir-landez, John Boyd Dunlop, a inventat bicicleta cu pneuri. Este celebrul inven-tator al pneurilor pentru automobile, care a înfi inţat şi compania care îi poartă numele.

În anul 1910, Iver Johnson, un con-structor din statul american Massa-chusett s, a creat prima semicursieră, o bicicletă specială, obţinută prin sudarea celor trei bare ale cadrului în formă de triunghi şi îndoirea coarnelor ghidonu-lui.

În anul 1916 Ignaz Schwinn a înfi inţat Schwinn Bicycle Company care a devenit în anii 60 -70 cel mai mare producător de biciclete.

În 1929 americanul Charles Lindberg a inventat bicicleta cu aripi la roţi.

În 1933 compania Sears a creat bici-cletele pentru copii. În 1966, aceeaşi companie a realizat modelele aerodi-namice pentru copii şi a folosit metale foarte uşoare precum cromul şi alumin-iul.

În anii 70 s-a dezvoltat foarte mult industria bicicletelor, au apărut cele cu mai multe viteze şi s-au pus bazele modelelor performanţe de azi.

În anii 80 au fost lansate modelele Mountain Bike.

La începutul anilor 2000 s-a inventat bicicleta electrică care este extrem de populară în China. Poate atinge viteze de până la 40 km/oră.

În anul 2008 designerul Miroslav Miljevic a inventat bicicleta acţionată exclusiv prin baterii solare.

În anul 2008 a fost brevetată bicicleta pliabilă, care este uşor de transportat şi se pliază într-un minut.

În anul 2009 designerul Chang Ting Jen a inventat bicicleta rucsac, un model compact şi pliabil care se poate purta în spate.

24AGENDA

SINTEZA. Revistă de cultură şi gândire strategică. Un loc al gândirii libere şi lucidităţii asumate.

Revista SINTEZA Acum la toate

chioșcurile de presă, în rețeaua Inmedio, în

librăriile Cărturești și Librarium

din întreaga țară.

PROGRAM SPECTACOLE

Teatrul Naţional Cluj-NapocaJoi, 3 martie 2016, ora.19.00, Studio „Art Club”Spectatorul condamnat la moarte, de Matei Vișniec

Vineri, 4 martie 2016, ora 19.00, Studio „Euphorion”

Declaraţie, de Tudor MuşatescuSâmbătă, 5 martie 2016, ora 19.00,

Studio „Art Club”Spectatorul condamnat la moarte, de Matei Vișniec

Marţi, 8 martie 2016, ora 19.00, Sala MareSânziana și Pepelea, de Vasile Alecsandri

Miercuri, 9 martie 2016, ora 19.00, Studio „Art Club”

Tzara arde și Dada se piaptănă (fantoma de la Elsinore) de Ion Pop, Ștefana și Ioan Pop-Curșeu

Joi, 10 martie 2016, ora 19.00, Sala MareClasa noastră, de Tadeusz Słobodzianek

Vineri, 11 martie 2016, ora 19.00, Studio „Euphorion”

Memo, scenariu de Miriam Cuibus și Mona Marian, în maniera avangardei literare româneştiSâmbătă, 12 martie 2016, ora 19.30,

Sala MareNu te pune cu îngerii sau Mioriţa reloaded,

de Flavius LucăcelDuminică, 13 martie 2016, ora 19.00,

Studio „Euphorion”Memo scenariu de Miriam Cuibus și Mona Marian,

în maniera avangardei literare româneştiMiercuri, 16 martie 2016, ora 19.00,

Studio „Art Club”Când un mim iubește luna

Joi, 17 martie 2016, ora 19.00, Sala Mare12 oameni furioși de Reginald RoseVineri, 18 martie 2016, ora 19.00,

Studio „Art Club”Tzara arde și Dada se piaptănă (fantoma de la

Elsinore), de Ion Pop, Ștefana și Ioan Pop-Curșeu

Sâmbătă, 19 martie 2016, ora 19.00, Sala MareColosseum - stand-up comedy cu Dragoş Pop

Duminică, 20 martie 2016, ora 19.00, Studio „Euphorion”

Moarte și reîncarnare într-un cowboy, de Rodrigo García

Teatrul Maghiar de Stat ClujJoi, 3 martie 2016, ora 20.00, Sala Studio

Ingmar Bergman: Strigăte şi şoapte Vineri, 4 martie 2016, ora 19.00,

Spectacol studio în sala mareRoger Vitrac: Victor sau copiii la putere Sâmbătă, 5 martie 2016, ora 19.00,

Spectacol studio în sala maredupă romanul lui Franz Kafka: Amerika Duminică, 6 martie 2016, ora 19.00,

Spectacol studio în sala mareA. P. Cehov: Unchiul Vania

Luni, 7 martie 2016, ora 20,00, Sala StudioGeorge Tabori: Recviem pentru un spion

Marţi, 8 martie 2016, ora 20.00, Sala StudioAugust Strindberg: Pelicanul

Joi, 10 martie 2016, ora 20.00, Sala StudioFranz Xaver Kroetz: Dorința

Vineri, 11 martie 2016, ora 19.00, Sala mareBohumil Hrabal: L-am servit pe regele Angliei

Sâmbătă, 12 martie 2016, ora 20.00, Sala StudioStrindberg: Domnişoara Julie

Duminică, 13 martie 2016, ora 11.00, Sala marePál Békés: Vrăjitorul neîndemânatic

Luni, 14 martie 2016, ora 20.00, Sala Studio Thomas Vinterberg – Mogens Rukov – Bo Hr.

Hansen: Aniversarea Marţi, 15 martie 2016, ora 19.00, Sala Studio

Henrik Ibsen: Hedda Gabler Miercuri, 16 martie 2016, ora 20.00,

Spectacol studio în sala mare

Georg Büchner: Leonce şi Lena Joi, 17 martie 2016, ora 20.00, Sala Studio

Vivian Nielsen: Breaking the Waves Vineri, 18 martie 2016, ora 19.00, Sala mare

William Shakespeare: Iulius Caesar Marţi, 22 martie 2016, ora 20.00, Sala Studio

August Strindberg: Pelicanul Opera Naţională Română ClujSâmbătă, 5 martie 2016, ora 18.30

Balul OpereiDuminică, 6 martie 2016, ora 18.30

Frederick Loewe, My fair ladyMiercuri, 9 martie 2016, ora 18.30

seară de balet, Carmen, balet cu bandă, muzica: Georges Bizet- Rodion ScedrinDuminică, 20 martie 2016, ora 18.30

Peter Shaff er. Amadeus. premieră, teatru muzical în 2 acte

Luni, 21 martie 2016, ora 11.00operetă pentru copii, Florin Comișel,

Fata babei și fata moșuluiMiercuri, 23 martie 2016, ora 18.30

Antonio Vivaldi, Anotimpurile, balet cu bandăMiercuri, 23 martie 2016, ora 19.30

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului" concert caritabil,

Marțian Negrea, Requiem

Opera Maghiară Cluj-NapocaSâmbătă, 12 martie 2016, ora 19.00

Generații - Spectacolul Baletului din GyőrDuminică, 13 martie 2016, ora 17.00

Letshow reîncălzit - spectacol de Anul NouJoi, 17 martie 2016, ora 18.30

Camille Saint-Saëns: Samson și Dalila - premierăJoi, 24 martie 2016, ora 18.30

Camille Saint-Saëns: Samson și Dalila

| 3 - 9 martie 2016 • Nr. 602