integrarea jocului didactic-cristina nasui

8/9/2019 Integrarea Jocului Didactic-Cristina Nasui

1/84

ISBN 978-606-577-224-3

Editura Sfântul Ierarh Nicolae2010


2/84

1

Referentştiinţific profesor universitar doctor VASILE POP


3/84

2

INTEGRAREA JOCULUI DIDACTIC ÎNLECŢIILE DE MATEMATICĂ

pagina

Introducere.................................................................................................... 3

I. Importanţa predării matematicii la clasele I-IV............................................4

II. Dezvoltarea capacităţilor creatoare aleelevilor din ciclul primar încadrul orelor de matematică........................................................................8

III. Jocul didactic în contextul predării matematicii.........................................141. Integrarea jocului didactic în orele de matematică.................................172. Dezvoltarea creativităţii prin jocul didactic............................................263. Matematica distractivă – disciplină opţională........................................29

IV. Conceptul, structura,organizarea şi desfăşurarea jocului didactic..............341. Conceptul de joc.....................................................................................342. Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic.........................363.Valenţe formativ-educative ale jocului logico-matematic.......................414. Evaluare prin joc.....................................................................................485. Lecţia de matematică – proiectare..........................................................54

V. Culegere selectivă de jocuri matematice.....................................................75VI. Concluzii.....................................................................................................81VII. Bibliografie.................................................................................................82


4/84

3

Introducere

„Munca înseamnă ceea ce un omeste obligat să facă şi joaca înseamnă ceea ce un omnu-i obligat să facă!”

Mark Twain

În urmă cu 300 de ani Comenius a prefigurat ideea că şcoala trebuie să se identifice cu jocul. Astăzi toţi pedagogii recunosc în joc unmijloc ideal de educaţie. Specia de joc careîmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu elementul distractiv este jocul didactic.Metoda jocurilor instructive este utilizată obligatoriu în grădiniţele de copii şi în activităţilecomplementare în cadrul orelor la şcoală cu elevii din clasele I-IV. Credem că una dintrecele mai eficiente forme de captare a interesului elevilor pentru matematică esteînvăţarea şi organizarea jocurilor raţionale didactice. Asemenea jocuri se practică şi cuelevii din clasele mai mari, dar încă sporadic şi prea timid. Jocul didactic pentru formareareprezentărilor matematice,de valorificare în condiţii şi forme noi a cunoştinţelor dejaacumulate, sau jocurile care angajează resursele intelectuale, antrenează gândirea logică,înlesnesc rezolvarea problemelor puse elevilor. Ele pot fi introduse în orice parte a orei decurs, în funcţie de condiţiile concrete, având sarcini didactice precise.„Pentru copil, ca şipentru un matematician, jocul este o treabă serioasă”, spunea Grigore Moisil.

Practica demonstrează că cercurile de matematică, olimpiadele, diversele activităţisuplimentare cu caracter matematic sunt frecventate de acei elevi care şi-au dovedit dejaatracţia şi ataşamentul lor faţă de această ştiinţă.De ce amuzamentul matematic să nu fieadresat în special celorlalţi elevi, care au mai multă nevoie de el ?

Exemple de jocuri raţionale didactice folosite la matematică: rebusul, numerele

încrucişate, enigmele matematice, glumele şi trucurile matematice, pr oblemele amuzante, paradoxurile, sofismele, curiozităţile matematice, configuraţiile magice, tangramele (dediferite tipuri), jocurile de tipul turnului din Hanoi (sau jocul icosian), labirinturile (bi- şitridimensionale), cubul magic, etc.

Să ne amintim constatarea lui John E. Littlewood: „O glumă bună valorează maimult decât o duzină de probleme mediocre şi este, totodată, cea mai bună matematică. ”


5/84

4

I. Importanţa predării matematicii la clasele I-IV

Care dintre noi n-a vrut cândva să devină: arhitect, mecanic de locomotivă, n-avisat să parcurgă vâjâind străzile într -o maşină, să conducă şi să stăpânească un gigant altransporturilor, să construiască case înalte, impunătoare, din beton, oţel şi sticlă sau săfacă ceva asemănător? Mai târziu, când am crescut şi am aflat despre marile descoperirisaudespre realizările unor renumiţi cercetători, cum n-am fi dorit să devenim un al doileaCristoforColumb sau un Robert Koch? Cât de interesant este să străbaţi ţări îndepărtate, să descoperiregiuni neumblate şi să fii primul care poate să înconjure Pământul într -o navă cosmică şi

să contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor omenirii? Dar, întotdeauna,asemenea visuri se vorîmplini numai unora dintre oameni!

Ceilalţi, rămaşi acasă, vor afla doar din cărţi despre aceste isprăvi sau eventual levor putea vedea la televizor.

Există totuşi o ştiinţă în care fiecare poate regăsi descoperirile marilor cercetători,fără să trebuiască să plece în ţări îndepărtate sau pe alte planete- matematica.

În matematică totul poate fi verificat, poţi merge spre aceleaşi descoperiri, pe

acelaşi drum pe care au mers şi marii oameni de ştiinţă, ajunge să-ţi dai osteneala. Şimerită! Deoarece vei avea multe surprize şi vei constata că matematica are haz şi estefrumoasă.

Cât de frumoase sunt, de exemplu, unele curbe, figuri şi suprafeţe de caregeometria s-a ocupat cu multe secole în urmă. Nu este oare remarcabil faptul că unelesuprafeţe curbe pot fi construite în întregime din linii drepte?

Chiar dacă facem cu totul abstracţie de frumuseţe- câtă bucurie avem când lămurim

până la capăt o situaţie matematică! Nu întâmplător se povesteşte că Pitagora, de bucurie că adescoperit o proporţie matematică, a sacrificat zeilor o cireadă de boi, iar Arhimede,când adedus că în apă corpul său devine mai uşor şi că ar putea stabili dacă coroanaregeluiHieron este făcută din aur curat, de bucurie a fugit gol în stradă şi a strigat „Evrica".

Şi noi putem retrăi într -o măsură oarecare bucuria descoperirii ocupându-ne dematematică, atunci când înţelegem cu adevărat ceva, când descoperim ceva, când o ideenevine subit. Atunci ne dăm seama cu uimire de ce performanţe este capabil spiritulomenesc.

Ion Barbu spunea „Matematicile pun în joc puteri sufleteşti nu mult diferite de celesolicitate de poezie şi artă”, iar savantul rus Alexandr M. Prohorov, distins cu premiul


6/84

5

Nobel în 1964: „Bucuria care inundă interiorul fiinţei tale constă în aceea că simţi cumcelemai ascunse taine ale naturii ţi se dezvăluie, în faţa ochilor se înfăţişează un sens şi oordineunde, până la tine, nimeni nu a putut să le descopere”.1

Matematica este nu numai interesantă şi frumoasă, ea nu oferă numai bucurie cieste şi utilă. Oricine ştie că fără matematică, tehnica noastră modernă n-ar fi posibilă, căea a pătruns ca aerul în toate domeniile vieţii moderne.

Toate obiectele care ne atrag atenţia îşi exprimă fiinţa sau frumuseţea prin forme, prin volume, prin proporţii sau prin metodele care ascund vechiul în combinări noi.

De altfel chiar de la origine, matematica s-a dezvoltat plecând de la măsurareaterenurilor şi a capacităţilor vaselor, de la construcţii, de la calcularea timpului, de lamecanică, de la navigaţie. Cu timpul s-a adăugat, ca forţă motrice, bucuria descopeririichiar dacă uneori această bucurie a încercat să împingă pe planul al doilea toate problemele privind aplicabilitatea practică.

Dar au existat şi atunci mari matematicieni care n-au neglijat latura practică amatematicii. Un exemplu elocvent a fost şi Arhimede. Maşinile sale au servit pentruirigarea câmpurilor, pentru ridicarea greutăţilor mari ca şi pentru apărarea oraşului săuîmpotriva cuceritorilor romani.

Există şi astăzi maşini electronice care au legătură strânsă nemijlocită cumatematica, maşinile electronice de calcul. Drumul la ele a fost lung. În 1642 francezulBlaiser Pascal, pe atunci în vârstă de 19 ani, a creat o maşină cu care se puteau face doaradunări şi scăderi. Mai târziu s-au construit maşini care biruiau calcule care altfel nu puteau fi practic efectuate şi care duc la bun sfârşit, într -un timp foarte scurt, programecomplicate. Aceste maşini ajută şi la construirea unor maşini-unelte, turbine cu motoare,calculează valorile a mii de oameni dintr -o mare companie, traduc dintr-o limbă în alta,examinează semnături şi descoperă şi cele mai abile falsuri, ajută medicii în stabilirea

diagnosticelor, înlesnesc pătrunderea omului în Cosmos, iar enumerarea ar puteacontinua. Cu acestea s-a dovedit încă o dată valoarea practică a unor cercetări dematematică izvorâte din necesităţi teoretice.

Matematica se ocupă cu dezvăluirea implicaţiilor ascunse. Aşa cum arată AthanaseJoja, matematica are un teren comun cu logica, dar îşi are şi domeniul ei propriu. Ea este ştiinţa probei formale şi a demonstraţiei logice, care întruchipează într -un grad înalt idealurile derigoare şi de consecuţie logică. Ea este o ştiinţă suplă, dinamică, deschisă, capabilă de

1 Câmpan Florica, 1978,Vechi şi nou în matematică Bucureşti, Editura Ion Creangă


7/84

6

restructurări care să înglobeze esenţialul vechiului şi să facă saltul la nou. Deaceea, matematicanu trebuie privită ca o simplă ştiinţă logică sau ca un instrument util în tehnică sau ca odisciplină educativă, ci ca o activitate umană, atât de naturală înresorturile ei, încât nu setermină niciodată şi care în dezvoltarea ei neîncetată şi mereu frământată depune în anumite puncte staţii rezultate utile, continuându-şi apoi drumul2.

Matematicianul francez Andre Revuz, arată că „matematica devine una dincomponentele oricărei activităţi umane care se vrea precisă şi care să obţină rezultateclare, solide, perfect inteligibile"3.

În contextul dezvoltării în ritm rapid a ştiinţelor, matematica se dezvoltă într -undublu sens. În interior prin apariţia unor noi capitole şi ramuri şi în exterior, prin pătrunderea şi folosirea ei ca instrument de cercetare pentru celelalte ştiinţe. „Principalullaborator de modele, matematica - spune M. Maliţa- şi-a construit noi aripi”, iaracademicianul Miron Niculescu spune „cimentul edificiului ştiinţific în continuăconstrucţie este matematica” 4.

Istoria ştiinţei dovedeşte că disciplinele ştiinţifice care au reuşit să se matematizezemairapid şi mai profund decât altele, au cunoscut o dezvoltare mai rapidă şi mai vastă şioaplicabilitate mai eficace în practică.

Dar dezvoltarea matematicii nu se poate atribui exclusiv legăturii sale directe cu pr actica. Ea cunoaşte şi probleme de gândire pură, care fără a avea aplicaţii practice,reprezintă „exerciţii" de punere la încercare a posibilităţilor gândirii.

„Intrarea în ţara cunoaşterii se face pe podul matematicii" spunea profesoruluniversitar Ştefan Bârsănescu5. Indiferent în ce domeniu va lucra, omul zilelor noastre, şicuatât mai mult omul viitorului, trebuie să posede o bună pregătire matematică.Matematica este mai mult decât o ştiinţă; este un act de cultură, este unul din modurilefundamentale ale gândirii umane.

Pentru a-şi extinde capacitatea de înţelegere a fenomenelor ce ies de sub incidenţasimţurilor sale mărginite, omul foloseşte alături de alte modalităţi de cunoaştere şicunoaşterea matematică. „Tot ceea ce este gândire concretă- spune academicianul Miron

2 , 3, 4,5, Oprescu Nicolae, 1974, Modernizarea învăţământului matematic în ciclul primar, Bucureşti, E.D.P.3 4


8/84

7

Nicolescu - este sau matematică sau susceptibil de matematică. Ce lucru va ajuta să gândim mai repede decât o facem şi mai ales fără risc de eroare în decizii? Răspunsul estecunoscut de multă vreme. Este vorba de ansamblul de metode, de reguli de calcul alegândirii, de concepte, de fapte care se numeşte matematică"6.

Matematica este disciplina care, prin însăşi esenţa ei- de ştiinţă astructurilor creatoare de modele şi limbaje ştiinţifice ale realităţii, ce foloseşte cu precădere modeleanalogice - poate şi are menirea de a forma o gândire investigatoare, creatoare, o aprecieredecunoştinţe noi în general, o apropiere de necunoscut printr -un adevărat stil decercetare.

6 Oprescu Nicolae, 1974, Modernizareaînvăţământului matematic în ciclul primar,


9/84

8

II. Dezvoltarea capacităţilor creatoare ale elevilor din ciclulprimar în cadrul orelor de matematică

Prin procesul deînvăţământ se urmăreşte formarea unor capacităţi cognitive saunoncognitive care, la rândul lor, sunt fundamente ale procesului creator real. Prioritatea nu

constă în formarea de creatori propriu-zişi, ci in dezvoltarea supleţei capacităţii de a găsisoluţia rezolvării problemelor – prin caracterul lor revelator.Această reuşită produce copiiloro stare de surpriză şi, în acelaşi timp,de trăire intensivă în plan afectiv,ceea ce reanimădorinţa şi curiozitatea de a descoperi şi alte căi şi soluţii mai elevate. Ori de câte ori un copileste pusîn faţa unei probleme şi reuşeşte să restructureze datele problemei şi să imagineze

procedeul ce conduce la soluţie , el înf ăptuieşte un act ce creaţie.

Performanţele şcolare nu sunt posibile fără formarea şi dezvoltarea factorilorintelectuali şi nonintelectuali începând cu dezvoltarea spiritului de observaţie şi, în mod progresiv, până la formele cele mai complexe ale gândirii şi imaginaţiei creatoare. Realizareaacestor deziderate nu poate avea loc fără schimbarea atitudinii faţă de metodologia învăţării şicr earii unei atitudini permisive în clasă care să elibereze copiii de teamă, frica de pedeapsă,admonestare. Trebuie creată o atmosferă interrelaţională de sociabilitate, favorizând

comunicarea, consultarea, conlucrarea.

Într-o atmosferă de comunicare, liberă de tensiune, activă şi favorabilă colaborării înmuncă, chiar şi copiii cu tendinţe de pasivitat, neobişnuiţi cu efortul intelectual sau activitatemintală intensă, se redresează, se adaptează mediului, intră treptat în procesul munciiintelectuale,îsi eliberează energiile psihice latenteşi prind dorinţă de autoafirmare.

Prin realizarea atmosferei creatoare a clasei, a grupului, se realizează crearea omuluicreator.

Educarea capacităţilor creatoare la elevii mici, în cadrul orelor de matematica, trebuiesă aibă în vedere mai multe aspecte:

- volumul de cunoştinţe prevăzut de programa şcolara să nu fie depăşit, săse modificenumai sistemul operaţional prin complicarea cerinţelor şi soluţiilor de rezolvare;

- depăşirea caracterului reproductiv al cunoştinţelor şi creşterea treptată a operativităţiimintale, a învăţării prin cercetare-descoperire;- efortul intelectual trebuie calculat şi distribuit în funcţie de curba efortului;


10/84

9

- copilul trebuie dirijat în găsirea soluţiilor cerute de problema solicitată sau să fieajutat în procesul de demarare a operativităţii sale mintale (nu prin a-i da soluţia de-agata, ci numai prin a i-o sugera) la timp sau ori de câte ori este nevoie;- munca învăţătorului este mult mai greaşi mai plină de răspundere. El trebuie săînţeleagă că ideea gândită de el – ca răspuns la o întrebare- poate să capete alte modalităţide formulare în conştiinţa copiilor.Învăţătorul trebuie să aprobe pe cele care exprimaadevărul, să încurajeze pe cele care se apropie de adevăr, să-i convingă pe copii detimpuriu că orice efortfizic sau intelectual,chiar dacă nu se soldează de la început curezultate optime, aduce bucurie şi încredere în forţele sale, îndeamnă la acţiune maieficientă.- activitatea independentă este calea cea mai eficientă în deprinderea elevilor cu efortulintelectual.Această activitate trebuie analizată fără admonestări, ci prin îndemn la dorinţade a fi mai stăruitori, prin încurajarea spontaneităţii cu licăriri de fantezie efervescentă, prin crearea unei atmosfere calme, calde, afective care descătuşeazăspiritul;Învăţarea creatoare a matematicii începe din clasa întâi pe baza pregătirii afective pentru

învăţare ce trebuie să se facă încă din grădiniţă. Treptat, copilul trece de la acţiunea directă şinemijlocită cu obiectul cunoaşterii care se proiectează în conştiinţă sub forma reprezentăriiacţiunii la posibilitatea copilului de a reda subformă de desen sau schemă obiectul cunoscut,ajungând tre ptat, la reprezentarea simbolică.

Un exemplu edificator îl constituie compunerea şi descompunerea numerelor naturale .Deregulă, învăţarea insistă numai pe com punerea numerelor, dar experienţa m-a învăţat să insist pe compunereşi descompunere în acelaşi timp.Descompunerea fiind inversul compunerii, se pregăteste înţelegerea scăderii ca operaţie inversă adunării.

Luăm ca exemplu compunerea şi descompunerea numărului 6 şi voi prezentaexerciţiile utilizate pentru a dezvolta şi utiliza creativitatea copiilor.

În prima etapă, se porneşte de la ultimul număr cunoscut şi consolidat- 5. Pe stelaj şi pe tablele magnetice se apropie un jeton, o bilă, un cerc etc. de 5. Dacă un obiect se apropiede 5, vine către 5, se formează o mulţime, un grup de şase obiecte. Imediat după această operaţie, se lucrează şi descompunerea — din şase obiecte se ia unul şi rămân cinci. Se vacontinua cu toate posibilităţile de compunere şi descompunere a numărului 6.

Pentru compunere şi descompunere, se vor folosi mai multe feluri de obiecte, înfiecare caz, pentru ca elevii să conştientizeze că, indiferent dacă se utilizează jetoane, bile,

păpuşi,ursuleţi, ciuperci, maşini, puişori, copii etc.,grupul, mulţimea de obiecte —numărul 6se compune şi se descompune în acelaşi fel.


11/84

10

Se organizează şi un joc cu grupe de câte şase copii, cerându-le să compună şi sădescompună grupul, dacă se poate, altfel decât grupele vecine.

Urmatoarea etapă constă în strângerea materialului concret folositşi li se cere elevilorsă deseneze ce au lucrat cu obiectele sau cu grupele de copii, lăsând la latitudinea lor ceobiecte vor desena. Se trece astfel, de la reprezentarea acţională la reprezentarea imaginativ-concretă. Cu ocazia acestei activităţi, se depistează şi posibilităţile intelectuale ale copiilor, înfuncţie de timpul de realizare şi corectitudinea rezolvării cerinţei.

După ce m-am asigurat că toţi copiii au făcut saltul de la reprezentareaacţională lareprezentarea imaginativ-concretă, se trece la reprezentarea simbolică- scrierea cifrei 6.După scrier ea cifrei 6, se cere elevilor să repete verbal toate posibilităţile de compunere şidescompunere a numărului 6. Pe fişe de muncă independentă, se cere elevilor să lucrezeexerciţii de descompunere.

Lucrându-se în acest mod la fiecar e număr în concentrul 0-10, nu se vor întâmpinagreutăţi în înţelegerea operaţiilor de adunare şi de scădere.Nu se vor pune probleme nici cândse vor introduce simbolurile literale în locul unuia sau mai multor termeni.

Efortul creativ este mai mare atunci când se prezintă elevilor exerciţii de forma a+ b =6,dar aceste exerciţii sunt atractive, copiii încep să caute cu febrilitate, mai ales dacă seor ganizează şi un concurs.Sistemul operativ se complică şi mai mult dacă prezentăm copiilor

suma şi diferenţa a două numere:a + b = 6a - b = 2

Deşi gândirea copilului de vârstă şcolară mică operează în plan preponderentreprezentativ şi nu simbolic, pe baza procesului de încercare-eroare, el va găsi soluţia , maiales dacă stăpâneşte bine acţiunile mintale de compunere şi descompunere a numerelor.Efortul intelectual este mai mare, dar elevii vor găsi, mai repede sau mai lent, soluţia corectă

a = 4, b = 2.Satisfacţia reuşitei este mare, manifestată exploziv, dar nu oboseşte, mai alesdacă această activitate de creaţie este plasată la mijlocul orei de curs, timp de 10- 12 minute,acestea fiind cunoscute ca cele mai productive ca ritm al activităţii nervoase superioare.

După ce copiii de clasa întâi au învăţat să rezolve probleme, mai ales pe bază demateriale intuitive, li se poate cere să compună ei înşişi probleme. Aceste cerinţe le sporesccuriozitatea şi interesul, le dezvoltă spiritul de observaţie, imaginaţia, dar, mai ales,creativitatea. În acelaşi timp, ei capătă cunoştinţe noi des pre lumea înconjurătoare, din care-şi

iau datele necesare compunerii problemelor…EXEMPLU:Compuneţi o problema despre jucării folosind numerele 3 şi 6. Sau:


12/84

11

Dorina a cules 19 lalele. Ea a oferit mamei sale 5 lalele şi prietenei ei, Maria, 3 lalele. Câtelalele i-au rămas?

Rezolvaţi problema şi compuneţi una asemănătoare, folosind ca date numerele 18, 4 şi 2.Sau:

Ioana are 5 porumbei. Andrei are cu 4 porumbei mai mult.Pune întrebarea şi rezolvă problema.

În funcţie de nivelul clasei şi de imaginaţia şi interesul învăţătorului pentru cultivareamodalităţilor dezvoltării gândirii creatoare cu care se impune să fie obişnuit omul societăţiicontemporane, se pot crea exerciţii şi probleme care să solicite creativitatea copiilor, cu atâtmai multe, mai variate şi mai interesante cu cât elevii trec de la o clasă la alta şi-şiîmbogăţesc bagajul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

La clasa a doua, se pot propune aceleaşi tipuri de exerciţii şi probleme precum şi altelecu grad sporit de dificultate, dar în concernul 100-1000.

Exemple:Se dă relaţia: a + b = 900.Găsiţi toate valorile lui a şi b,a şi b să fie numere naturale

formate din sute întregi.Găsiţi cel mai mic, apoi cel mai mare număr natural de forma abc, folosind numai cifre

impare. Aceeaşi cerinţă, cu cifre pare.

Aflaţi termenul necunoscut:420 + a = 875 a + 315 + 147 = 900 b – 347 = 193 364 – b + 100 = 217Se pot propune probleme în care se dau datele şi se cere copiilor să pună întrebarea sau

întrebările prin care să se rezolve problema:Dintr-o seră s-au cules 125 de garoafe, cu 136 mai mulţi trandafiri şi frezii,cu 58 mai

puţine decât trandafiri. Formulaţi întrebarea pentru a rezolva problema prin:

- două operaţii;- trei operaţii.Un efort de creaţie suplimentar este solicitat decompunerea de probleme după exerciţii.

Exemple:Compune o problemă după următorul exerciţiu:

- 20 + 32 + 16 = ( clasa I )- 150 - (36 + 48) = ( clasa a II-a )

- (3 x 8) + ( 9 x 7) = ( clasa a III-a )- d x 28 + 441126 =453 922 ( clasa a IV-a )


13/84

12

Exerciţiile – joc sunt foarte bine primite de copii şi , dacă sunt bine organizate, maiales sub formă de concurs, au un aport creator deosebit.

Exemple :- Introduceţi în cercur i numere de la 1 la 6 , astfel încât să se obţină, pe toate liniile,

suma 10.- Introduceţi în cercuri numere la alegere,astfel încât să se obţină, pe toate liniile, suma

40.Rebusurile constituie un alt tip de exerciţiu - joc foarte gustat de copii, joc ce

dezvoltă nu numai latura creatoare a gândirii, ci şi spiritul de observaţie, sporeşte viteza dereacţie în soluţionarea unei probleme, consolidează cunoştinţele teoretice dobândite.

Exemplu: un rebus pentru consolidarea cunoştinţelor de geometrie la clasa a IV-a:Dacă veţi introduce corect soluţiile pe orizontală, veţi obţine pe verticala A – B

denumirea poligonului cu patru laturi :

1 – Numărul laturilor unui patrulater.2 Patrulater cu două laturi paralele şi două laturi neparalele.3 – Are toate cele patru laturi egale.4 – Linii care nu sunt nici frânte, nici curbe.

5 – Patrulater cu laturile opuse paralele şi egale şi cu cele patru unghiuri drepte.6 – Un dreptunghi care ... nu are unghiuri drepte.7 - Laturile pătratului sunt .... .8 – Suma mărimilor laturilor unui poligon se numeşte ........ .9 – Drepte care nu se întâlnesc niciodată.10- Pătrat ... cu două unghiuri ascuţite şi două unghiuri obtuze.

/

Valoarea formativa a rezolvarii de probleme este cu atat mai importantacu cat aceasta activitate solicita participarea si mobilizarea intelectuala aelevilor


14/84

13

Valoarea formativă a rezolvării de probleme este cu atât mai importantă cu cât aceastăactivitate solicită participarea şi mobilizarea intelectuală a elevilor la un nivel înalt.Rezolvar ea unei probleme este superioară altor demersur i matematice, copiii fiind puşi însituaţia de a descoperi ei înşişi modalităţile de rezolvare şi soluţia, să formuleze ipoteze şiapoi să le verifice, să facă asociaţii de idei şi corelaţii inedite.

Problemele de matematică reprezintă o sursă inepuizabilă de cunoştinţe, solicită la maximdisponibilităţile psihiceşi, de aceea, trebuie tratate cu interes şi responsabilitate de către toţicei implicaţi.


15/84

14

III. Jocul didactic în contextul predării matematicii

În contextul noii societăţi, dreptul la educaţie a devenit realizabil pentru toţi copiii, iarnevoia de cultură- o condiţie a integrării sociale. În vizunea pregătirii viitorilor iniţiatori detransformare, şcoala are sarcina de a înarma tânăra generaţie cu cele mai noi cuceriri alespiritului uman. Deschiderea spre cultură şi formarea capacităţilor necesare achiziţionăriinoutăţilor se constituie în sarcini instructiv-educative de bază. Ele mută accentul de lamemorare-stocare-reproducere la însuşirea şi mânuirea unor instrumente cum ar fi: gruparea,scrierea, compararea, generalizarea, integrarea în sistem, restructurarea, mânuirea schemeloroperatorii, a schemelor relaţionale care să facă posibil contactul continuu cu ştiinţa, tehnicaşi, în general, cu cultura. Aceste cerinţe se manifestă în caracterul instrumental alînvăţământului primar şi necesită trecerea de la “educaţia pr in efort… la educarea efortului”.Aşadar o primă mutaţie s-a produs în sfera obiectivelor fundamentale ale învăţământului primar, eficienţa sa mărindu-se în capacitatea de a asigura şcolarizarea, în condiţii cât mai bune, pe treapta următoare.

Pentru a moderniza învăţământul, pentru a-l racorda la cerinţele epocii contemporane, preocupările pentru ridicarea calităţii învăţământului matematic ocupă un loc prioritar.

Introducerea, încă de la baza învăţământului, a unor concepte de mare generalitate,

concepte unificatoare pe tot parcursul învăţării matematicii, nu presupune doar achiziţionareaacestora ca entităţi independente, ci cultivă o nouă posibilitate de a gândi şi de a înţelegematematica prin: cunoaşterea modurilor fundamentale de organizare a entităţilor matematice,sesizarea relaţiilor fundamentale a proprietăţilor acestora, cunoaşterea dinamicii relaţiilormatematice şi a clasificărilor lor.

Matematica modernă ia deci în consideraţie ansamblul structural al ştiinţelormatematice, principiile fundamentale, relaţiile dintre entităţile matematice. În noile programe

şcolare de matematică specifice şi altor sisteme de învăţământ au fost introduse conceptelegenerale cu caracter unificator, ca: structură, mulţime, relaţie ş.a. interpretate în spiritullogicii disciplinei matematice. În lumea întreagă se consideră că, pentru a-i dezvălui copiluluiîncă de la început caracteristicile matematicii moderne şi pentru a-l învăţa să gândească înspiritul ei, conceptele de “număr natural”, “operaţii cu numere naturale”, trebuiefundamentate pe conceptul general de “mulţime”.

În ultimele decenii, matematica a pătruns cu deosebit succes în numeroase sectoare

ale cunoaşterii şi practicii, căpătând o popularitate senzorială datorită eficienţei metodelor şiinstrumentelor ei. Matematica are drept obiect stadiul realităţii obiective şi se constituie ca o


16/84

15

reflectare a ei, desprinzând conceptele din această realitate, care, pentru elev, este constituităîn primul rând din activitatea şcolară (în clasă, cabinet, laborator,atelier etc.).

Există însă şi noţiuni de matematică ce au apărut fără să fie cerute direct de practică, pentru că matematica se dezvoltă şi pe teren propriu, dar acestea îşi găsesc mai devreme saumai târziu corespondent în viaţă.

Puternic ancorată în realităţile practicii contemporane şi cu implicaţii în toatedomeniile, matematica zilelor noastre devine tot mai mult domeniul spre care pornesc cuinteres şi încredere celelalte ştiinţe. Corelarea matematică în activitatea tehnico- practică oferăelevilor posibilitatea să-şi însuşească cunoştinţele în ansamblul interacţiunilor, iar noţiunile preluate din cadrul disciplinelor tehnico- practice să fie “înnobilate”.

Pornind de la ideea că matematica a devenit în zilele noastre un instrument esenţial delucru pentru totalitatea ştiinţelor şi domeniilor tehnice, este firesc ca, în centrul preocupăriloractuale ale şcolii româneşti să se situeze cultivarea accentuată a gândirii micilor şcolari, prinevidenţierea relaţiilor matematice, prin fundamentarea ştiinţifică a noţiunilor şi conceptelor, prin introducerea progresivă, gradată, a limbajului matematic modern.

Astfel, matematica a pătruns treptat şi din ce în ce mai mult în sfera conceptului decultură generală şi de cultură de specialitate, lăsând puţine sectoare lipsite de prezenţa ei.Semnificaţia teoretică şi practică a matematicii a crescut mereu, făcând din ea principalul

obiect de instruire, disciplina cu necontestate valenţe formative, care par ticipă cu mijloace proprii la modelarea personalităţii sub toate aspectele. Astăzi se consideră tot mai mult cămatematica constituie fundamentul culturii moderne; indiferent în ce domeniu îşi desfăşoarăactivitatea, omul trebuie să posede o bună pregătire matematică, pentru a putea soluţionamultiplele şi variatele probleme ale vieţii.

Modernizarea pedagogiei învăţământului matematic, în special din perspectivaapropierii formării gândirii logice a elevilor încă din primele clase de logica ştiinţei propriu-

zise, impune organizarea şi desfăşurarea acesteia într -o manieră nouă: conştientizareacomplexităţii actului de predare-învăţare, metode active şi participative, diferenţiereaînvăţământului, cultivarea interesului pentru studiu, prin acestea urmărindu-se sporireaeficienţei formative a învăţământului.

Prin matematică, elevii reuşesc să recepteze, să înţeleagă, să integreze şi săîmbogăţească enunţuri cu care operează şi nu doar să le memoreze.Efortul intelectual este, înesenţă, un continuu antrenament care are drept efecte dezvoltarea intelectuală reală a elevilor,

în primul rând, dar şi dezvoltarea generală a acestora.


17/84

16

Sub aspectul moral, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate şiechitate, creează nevoia de rigoare, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început,creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare şi investigare, preîntâmpină adoptarea unei atitudini nejustificate.

Latura estetică a matematicii e conturată de calităţi ale exprimării gândirii, cum ar fi :claritate, ordine, eleganţă, îl face pe elev să fie sensibil faţă de frumuseţea formelor, faţă deorganizarea naturii şi tehnicii.

Prin introducerea noului sistem de predare-învăţare a matematicii de la clasele mici până la încheierea studiilor liceale, ţara noastră se înscrie în rândul ţărilor cu un învăţământmatematic modern. Urmărindu-se nu aplicarea unei programe “liniare” compartimentate, cirealizarea unor obiective largi, învăţământul matematic din ţara noastră a dobândit mai multăcoerenţă, matematica învăţându-se în acelaşi spirit de la grădiniţă până la universitate. Serealizează astfel condiţii pentru realizarea unităţii sistemului de învăţământ, se pun astfel bazele gândirii logice, formată şi dezvoltată în mod prioritar pe tot parcursul şcolarităţii.


18/84

17

III.1 Integrarea jocului didactic în orele dematematică

În condiţiile şcolarizării copiilor de la vârsta de şase ani se impune o exigenţă sporităîn ceea ce priveşte dozarea ritmică a predării cunoştinţelor elevilor mai ales în primele patruclase. Ţinând seama de puterea lor de concentrare la această vârstă , de nevoia de varietate şide mişcare în activitatea şcolară , lecţia de matematică trebuie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conţinut matematic, cu suficiente elemente de joc.

În general, unexerciţiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didacticmatematic dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

-

realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic; - foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse, cum sunt

întrecerea individuală sau pe grupe de elevi; recompensarea rezultatelor bune şi penalizarea greşelilor comise de către cei antrenaţi în rezolvarea exerciţiilor sau a problemelor propuse ;

- foloseşte un conţinut matematic accesibil, atractiv şi recr eativ, prin forma dedesfăşurare, prin materialul didactic ilustrativ etc ;

- utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de către elevi. Jocurile didactice îmbrăcând o formă atractivă, trezesc interesul şcolarului pentru

îndeplinirea sarcinii didactice şi întreţin efortul necesar executării lui. Ele se pot executa înmultiple variante. Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare, diferenţa fiind dată de gradulde dificultate în funcţie de vârsta sau nivelul de cunoştinţe.

Astfel jocurile pot fi : cu explicaţie şi exemplificare, cu explicaţie,dar fărăexemplificare, fără explicaţie, cu simpla enunţare a sarcinii.

Dacă un joc se repetă într -o altă formă pentru a se elimina plictiseala şi monotonia , poate fi mărit gradul de dificultate, fără a diminua atractivitatea, fără să devină obositor.

Jocurile didactice pot fi folosite şi ca testări prin care învăţătorul să-şi dea seama decalitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevul la un moment dat, de gradul de însuşire a uneideprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice.

Jocurile matematice pot fi clasificate astfel :1. în funcţie de scopul şi sarcina didactică pot fi împărţite în: jocuri didactice ca

jocuri de sine stătătoare, jocuri didactice ca momente propriu-zise ale lecţiei,

jocuri didactice în completarea lecţiei, intercalate sau la final, jocuri didactice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol.


19/84

18

2. în funcţie deaparatul formativ pot fi clasificate în: jocuri pentru dezvoltareacapacităţii de analiză ( ex.: Completează şirul ) , jocuri didactice pentrudezvoltarea capacităţii de sinteză ( jocurile numerice predate în cadrul operaţiilorcu numere naturale ), jocuri matematice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectuacomparaţii ( dintre jocurile numerice putem aminti pe cele pentru recunoaştereasemnelor de ,,=”, ,,< “, ,,> “ ) jocurile pentru dezvoltarea capacităţii deabstractizare şi generalizare ( jocurile de compunere a numerelor naturale înconcentrul 0 – 10 ), jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii.

Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei în care observăm starea deoboseală, când atenţia nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice sau pot fiorganizate lecţii- joc, în care jocul să domine urmărind fixarea cunoştinţelor, fixarea şisistematizarea acestora.

Inclus inteligent în structura lecţiei, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoiade joc a copilului, dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelormatematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare întreînvăţare şi joc.

Doar la auzul îndemnului ,, Hai să ne jucăm ! “ , copilul tresare de bucurie, devinemai atent, mai activ, mai interesat de activitatea ce o va desfăşura, neştiind , practic, că prin

joacă el va învăţa de fapt, va sistematiza ori îşi va consolida cunoştinţele. Am aplicat în orele de matematică şi au avut un real succes, cu implicaţii pozitive

asupra copiilor, jocuri matematice precum : rebusul matematic ( în verificar ea cunoştinţelor,în munca independentă, pe grupe sau colectivă ) ghicitorile matematice, jocuri pentrurecunoaşterea semnelor de relaţie, pătrate magice, jocuri pentru formarea unui număr, joculverificării, labirinturile şi poveştile matematice.

În şcoală orice exerciţiu sau problemă poate deveni joc dacă se precizează sarcinile de

rezolvat şi scopul urmărit, dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilorinteresul, spiritul de concurenţă şi de echipă.

În continuare voi prezenta o problemă transformată în joc didactic matematic la clasaI , la descompunerea numerelor. ,,Am baloane roşii şi albe, câte cinci de fiecare. Se spargcinci baloane. Câte baloane roşii şi câte baloane albe ar putea fi printre cele sparte ?”

Ca obiective mi-am propus aprofundarea conoştinţelor despre descompunereanumerelor naturale, dezvoltarea spiritului creativ în gândirea matematică şi a puterii de

concentrare în găsirea soluţiilor unei probleme. Sarcina didactică a fost valorificareacunoştinţelor despre descompunerea unui număr natural într -o sumă de doi termeni. Ca şi


20/84

19

element de joc a fost întrecerea şi recompensa individuală şi pe grupe de elevi. Materialuldidactic folosit a fost o planşă cu cinci baloane roşii şi cinci albe.

Regula jocului – elevii să scrie toate soluţiile posibile ale problemei pe o fişă dată laînceputul orei.

Timpul de rezolvare a fost de 10 minute.Soluţii posibile au fost:

Baloane Roşii AlbeBaloane sparte pot fi: 0

12345

543210

Datorită jocurilor de descompunere folosite la celelalte cifre numai doi elevi n-augăsit toate soluţiile posibile. Aceşti elevi au fost ,,penalizaţi “ prin a scrie adunările:

0 + 5 = 3 + 2 = 4 + 1 =1 + 4 = 2 + 3 = 5 + 0 =

Tot în cadrul rezolvării problemelor am prezentat elevilor ,,variaţiuni “ pe aceeaşitemă:

a) Mihai are 10 ani. Peste câţi ani va avea 16 ani ? b) Petre are 16 ani. Câţi ani au trecut de când avea 10 ani ? c) Mihai are 10 ani şi Petre 16 ani. Cu câţi ani este mai mare Petre decât Mihai ? d) Mihai are 10 ani şi Petre 16 ani. Peste câţi ani Mihai va avea vârsta de azi a lui

Petre ?e) Mihai are 10 ani şi Petre 16 ani. Cu câţi ani este mai mic Mihai decât Petre ? f) Mihai are 10 ani şi Petre 16 ani. Câţi ani au trecut de când Petre avea vârsta de

acum a lui Mihai ?H. Freundenthal a precia acest tip de rezolvare a problemelor în şcoala primară şi mai

ales în clasele mici, unde se pun bazele dezvoltării gândirii matematice. Chiar pentru problemele existente în manualul de matematică, am cerut elevilor să le transforme pe uneleîn exerciţii, pe altele într -o altă formulare a conţinutului. În momentul transformării mi-am putut da seama de puterea de creativitate a copiilor. Când tema pentru acasă era o problemădin manual, ceream ca aceasta să fie transformată în două moduri diferite. Deexemplu :

Coca are 5 lalele. Mama îi dă 2 lalele. Câte lalele are Coca ?


21/84

20

Prima transformare – Coca are 7 lalele, 5 lalele a avut la început. Câte lalele a primitde la mama ei ?

A doua transformare – Coca are 7 lalele, 2 lalele le-a primit de la mama ei .Câte lalelea avut Coca la început ?

Aceste exemple dovedesc destul de clar aportul pe care îl are acest procedeu ladezvoltarea gândirii logico-matematice şi a memoriei copiilor.

Cu o deosebită eficienţă am organizat în cadrul lecţiilor de consolidare jocul ,,Cu cemăsurăm ?” . Ţinând cont că elevii din clasa I învaţă despre litru şi în clasa a II-a cunoştinţeledespre unităţile de măsură se lărgesc, am încercat să le formez elevilor şi deprinderi demânuire a cestor unităţi pe care le folosesc şi ei la tot pasul.

Ca materiale elevii au avut o planşă pe care se aflau desenate metrul şi litrul, iar în jurul lor pătrate cu înscrierea denumirilor unor materiale ce se pot măsura cu litrul, metrul,kilogramul. Pentru a supune la efort nu numai gândirea ci şi atenţia, pe planşă am inclus înmod intenţionat şi materiale ce se pot măsura cu kilogramul. Aprecierea s-a făcut prinacordarea unui punct pentru fiecare sarcină rezolvată corect. În urma analizei acestui joc amobservat că rezultatele sunt variabile. Unele produse, cum ar fi oţetul, petrolul, vinul, i-au pusîn încurcătură, considerând că acestea se măsoară cu kilogramul, aşa cum au reţinut ei dinspusele părinţilor, care îi trimiteau la magazin să cumpere un kg de oţet, un kg de vin etc.

După efectuarea mai multor exerciţii de acest fel am reuşit să depăşim dificultăţile şi în mare parte copiii să ştie să opereze corect cu aceste unităţi de măsură.

Utilizarea unei game variate de jocuri didactice a fost de un real folos pentru elevi,contribuind la însuşirea şi consolidarea cunoştinţelor legate de conceptul de număr natural, aoperaţiilor cu numere naturale, unităţi de măsurat lungimea şi capacitatea.

Pentru ca activităţile să fie şi mai plăcute şi cunoştinţele să fie însuşite mai uşor seutilizează , în special la clasa I , jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare – numărători

despre numerele din concentrul 0-10, deoarece cu o notă de umor ele descriu chipul unorcifre.Deasemenea pentru însuşirea cifrelor se poate prezenta ,, chipul cifrelor “. Pe parcursulorelor în care se însuşesc cunoştinţele despre numere se pot învăţa şi unele cântecele, ca deexempluCântecul numerelor .

În lecţiile consacrate adunării şi scăderii în concentrul 0-10 se pot folosi ghicitori - problemă de genul:

a) Mac, mac, mac şi mac, mac, mac

Zece raţe stau pe lac. Strigă tare mama raţă


22/84

21

Mac, mac, mac, nu vreţi verdeaţă ? Şase pleacă la măicuţa Şi-acum socotiţi fuguţa Printe nuferii din lacCâte raţe baie fac?

b) Cinci copii pe-o sănioară De pe deal ca vântul zboară, Ajungând în jos râzândDoi în sanie mai sunt !Socotiţi câţi în zăpadă,Au căzut de pe grămadă ?

c) Ah, ce mândră-i cloşca mea ! Nimeni n-are pui ca ea.

Cinci sunt mici şi unul mare Socotiţi, câţi pui ea are ?

d) În grădiniţa cu floriAu înflorit doi bujoriMai stau gata-mbobocite

Cinci lalele rumeniteCâte flori eu voi aveaÎn buchet când ţi-l voi da ?

e) Pe poteca din pădure Au plecat s-adune mure

Cinci băieţi şi trei fetiţe, Cu găleţi şi coşuleţe.


23/84

22

De un urs s-au speriat,Patru-n vale-au alergat.Socotiţi dacă veţi şti Câţi la mure vor mai fi ?

Tot cu un real succes am aplicat în orele de matematică şi jocuri care au ca scopdezvoltarea deprinderii de a număra în scris, formând şiruri crescătoare sau descrescătoare.Ex. ,, Ajutaţi poliţia să reconstituie figura infractorului, unind convenabil punctele dinschemă sau ,, Descoperă cine se ascunde ! “.De asemenea foarte atrăgătoare sunt şi jocurile care verifică operaţiile matematice , într -omanieră care-l determină pe copil la un efort intelectual , fără ca acesta să-şi deaseama.Tototodată acestea îi permit copilului să se verifice singur asociind astfel rezultatulcorect cu culoarea cerută de regula jocului , pentru a descoperi în final figura ascunsă.

Am aplicat la clasa a III-a jocul ,, Îmbracă ursuleţul ! “ Scopul – Consolidarea deprinderilor de a efectua adunări şi scăderi cu trecere peste

ordinMaterial didactic – fişe desenate, creioane colorate Sarcina didactică – Îmbracă ursuleţul cu maro acolo unde răspunsul este 76,cu verde

unde ai 52, cu roşu unde ai obţinut 49 , iar cu negru 18. Desfăşurarea jocului- Am organizat jocul sub formă de competiţie. Elevii au fost

împărţiţi în patru echipe de câte cinci. După ce au realizat sarcina joncului a fost declaratăcâştigătoare echipa care a îmbrăcat cel mai repede ursuleţul şi a rezolvat corect operaţiiledate.

De asemenea, în verificarea operaţiilor matematice în concentrul 0-100 ,la orice clasăse poate aplica jocul ,, Racheta cu mai multe operaţii” Fiecare elev va primi un desen cu

forma unei rachete din model. În treapta întâi elevul are de rezolvat calcule de un singur ordin( adunări, scăderi, înmulţiri, împărţiri ). Dacă el rezolvă corect ceea ce i se cere, devine ,, pilotde elicopter”. Continuă apoi calculele din tr eapta a doua, unde sunt date spre rezolvareexerciţiile combinate din operaţii de acelaşi ordin (adunare şi scădere, înmulţire şi împărţire ).Trecerea peste treapta a doua îi aduce elevului satisfacţia de a fi considerat ,, pilot de curseinterne”. În treapta a treia se cere rezolvarea unor exerciţii combinate, elevul fiind obligat sărespecte ordinea efectuării operaţiilor. Dacă va reuşi să rezolve corect şi aceste exerciţii, va

putea fi numit ,, pilot de curse externe”. În treapta a patra, elevul va efectua un exerciţiucombinat, cu paranteze mici.Acesta îi va da satisfacţia de a puteafi numit ,, pilot de


24/84

23

încercare”. Ultima treaptă – şi cea mai dificilă – va fi un exerciţiu combinat, pe baza căruiava trebui să compună o problemă. Abia acum el va avea satisfacţia de a deveni ,, pilotcosmonaut”. Sarcinile acestui joc sunt rezolvate alternativ cu sarcini de lucru frontale, latablă. Elevii care au rezolvat corect toate sarcinile jocului, trecând cu bine peste toate treptele, primesc drept recompensă numele de ,, pilot cosmonaut” şi imagini cu diferite rachete şicosmonauţi. Acest joc poate fi aplicat la orice clasă şi la orice temă, ca activitate de muncăindependentă, într -o diversitate de variante, în funcţie de resursele creative ale învăţătorului.

Acti vităţi practice şi jocuri pregătitoare pentru învăţarea noţiunilor matematice

În această perioadă copiii îşi formează bazele gândirii logice, a judecăţilor privind atributele obiectelor şi a relaţiilor dintre ele, dacă o afirmaţie esteadevărată sau falsă şi când anume acestea suferă transformări de valoare.

Prin intermediul jocurilor liber – pregătitoare am reuşit astfel să testezşi să cunosc nivelul de cunoştinţe matematice pe care îl posedă fiecare elev din familie saudin grădiniţă, notându-mi lipsurile unora sau progresele altora. În acest context am vizat maimulte laturi ale cunoaşterii: gradul de mobilitate, capacitatea intelectuală, intuiţia,vocabularul.

Jocul didactic în predarea şirului numerelor naturale de la 0 la 100

Utilizarea jocului didactic matematic în predarea şirului numerelor naturale mai micidecât 100 are ca obiective:

înţelegerea de către copii a numărului, ca proprietate a mulţimilor cu acelaşinumăr de elemente (cardinalul mulţimilor echivalente);

înţelegerea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale (aspectul ordinalal numărului);

înţelegerea semnificaţiei reale a relaţiei de ordine pe mulţimea numerelornaturale şi a denumirilor corespunzătoare (mai mare, mai mic);

cunoaşterea cifrelor corespunzătoare numărului; citirea cifrelor de tipar şi scrierea cifrelor de mână.

Utilizarea jocului didactic matematic pentru însuşirea unor unităţi de măsură

Studiul mărimilor şi unităţilor de măsură la clasele I-IV urmăreşte ca, pe bazaobservaţiilor şi a reprezentărilor intuitive, elevii să ia cunoştinţă cu unele noţiuni de bază


25/84

24

despre mărimi şi unităţi de măsură de largă utilizare, necesare omului. Se urmăreşte, deasemenea, formarea deprinderii dea măsura, a folosi şi mânui unele măsuri şi instrumente de măsură, de a cunoaşte câteva unităţi, formarea capacităţii dea aprecia corect diverselemărimi, precum şi înţelegerea necesităţii adoptării unităţilor standard de măsură.

JoculScriitorii

Priviţi imaginile:

Vasile Alecsandri Ion Luca Caragiale Mihail Sadoveanu1818 – 1890 1852 – 1912 1880 – 1961

În 1878 a scris imnul În 1884 a scris piesa În 1915 a scris romanulCântecul gintei latine O scrisoare pierdută Neamul Şoimăreştilor

Cine a trăit mai mult ? La ce vârstă a scris Vasile Alecsandri Cântecul gintei latine ? A citit oare Ion Luca Caragiale romanul Neamul Şoimăreştilor ?

Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic în învăţarea elementelor de geometrie

Utilizarea jocului didactic în lecţiile de geometrie ajută la formarea capacităţiide observare a proprietăţilor figurilor geometrice, la dobândirea de cunoştinţe specifice,la dezvoltarea capacităţii de a aplica cunoştinţele de geometrie. În plus, elevii suntangajaţi într -o activitate intensă,în care li se cere să foloseascăinstrumente de geometrie, săfacămăsurători, calcule.

JoculCe numere v-au rămas? Scopul didactic: recunoaşterea figurilor geometrice


26/84

25

Sarcina didactică: - identificarea figurilor geometrice;- găsirea numerelor pare sau impare din interiorul lor; Material didactic: planşă, fişe. Desfăşurarea jocului: Elevii împărţiţi în două grupe vor trebui să rezolve rapid si atent următoarelecerinţe:- Tăiaţi cu o linie verticală numerele pare care sunt în triunghi sau pătrat; - Tăiaţi cu o linie orizontală numerele impare care se află în interiorul unui cercsau al unui pătrat; - Tăiaţi cu un X numerele impare care sunt în cercuri sau în triunghiuri.

Ce numere v-au rămas? Câştigă echipa care a tăiat figurile geometrice după cerinţe şi a obţinut corect

numerele cerute.Jocurile didactice, în majoritatea lor, au ca element dinamic întrecerea între grupe de

elevi sau chiar elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar şila spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei. Întrecerea prilejuieştecopiilor emoţii, bucurii, satisfacţii.

5 - 2 7 34

79

8-55

3


27/84

26

III.2 Dezvoltarea creativităţii prin jocul didactic

De cele mai multe ori se ignoră faptul că omul este, prin structura sa biologică, o

fiinţă autocinetică şi că dreptul la mişcare nu poate fi abolit de nici un fel de normă didactică.În activitatea didactică nu trebuie ignorat raportul dintre evoluţia randamentului intelectual şistarea fizică generală.

Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă,stimulând iniţiativa si creativitatea elevului. Obiectivele instructiv-educative ale fiecăruiobiect de studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa,cuprinde o motivaţie intrinsecă: de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura

participarea lor creatoare, de a le capta interesul, de a-i angaja afectiv şi atitudinal.

Elementele de joc: descoperirea, ghicirea, simularea, întrecerea, surpriza, aşteptareavor asigura mobilizarea efortului propriu în descoperirea unor soluţii, în rezolvarea unor probleme, stimulând puterea de investigaţii şi cointeresarea continuă.

Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă, din punct de vedereevolutiv, un caracter procesual supus influenţelor de mediu.

Formele organizate de instrucţie îşi aduc în mod diferenţiat aportul în dezvoltarea potenţialului creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii, de tipurile de metodeutilizate, de pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acţiunileeducative.

La nivelul claselor I – IV , în structura metodelor activ-participative ( brainstorming-ul, cubul, metoda celor şase pălării, chindogu, diagramele why-why, diadramele Ishikawaetc), îşi găsesc cu maximă eficienţă locul, jocurile didactice, care constituie o punte delegătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învăţarea. Jocurile didactice sunt metode activecare solicită integral personalitatea copilului.

Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului.Şcolarulmic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că se doreşte întâlnirea cu el, că vine laşcoală să desfăşoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu educatorul,într-o atmosferă de bucurie şi nu numai să reproducă, în competiţii cu ceilalţi ceea ce aînvăţat.


28/84

27

Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate, subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, se desfăşoară după anumite reguli şi lamomentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capătă latura instructivă,elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare.

Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, au unconţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noţiunile dobândite deelevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată, aceştia sunt puşi în situaţia să elaborezediversesoluţii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale,accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui, pe posibilităţilede stimulare a capacităţilor intelectuale şi afectiv motivaţionale implicate în desfăşurareaacestora.

Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii seargumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non intelectualievidenţiaţi în cercetările de până acum.

Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare adeprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea, ladobândirea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe. Ele angajează întreaga personalitate acopilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi metode

de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-se la creativitatea de tip şcolar,manifestată de elev în procesul de învăţământ, dar care pregăteşte şi anticipează creaţiile pediferite coordonate.

A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Principiul aplicat în jocurileeducative şi didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu poate exercitaînsă decât o acţiune minimă sau nulă asupra comportamentului copilului este înlocuit cu uninteres imediat şi puternic.

Ideea folosirii jocului în ativităţile educative nu este nouă. Şi Platon în Republica recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de acunoaşte înclinaţiile fiecăruia.”

Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiunea disponibilităţilor psihicului ; efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când sefolosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură.

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica şi

consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive,


29/84

28

afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare, se potasimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri.

Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile,timpul, spaţiul şi materialele puse ladispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitateaanticipativ- predictivă, divergenţa şi convergeţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fisolicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de ale analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţiiconcrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii .

Manifestândcreativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţiicopiilor, va realiza ehilibru între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale,flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea demanifestare şi creaţie a copiilor se dezvoltă spontan. Aplicând cu pricepere jocul didactic,învăţătorul trebuie să poată valorifica unele din bogatele resurse formativ-educative aleacestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efortsusţinut, dar într -o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere .

Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între grupe deelevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor,dar şi la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei. Întrecerea

prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii. Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a

motivaţiei superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă desarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urmaeforturilor depuse în rezolvare.

Jocurile didactice suntantrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi la eleviicu rezultate slabe la învăţătură, crescându-le performanţele şi căpătând încredere în

capacităţile lor, siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creatoral acestora.

Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează cumetode cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul şcolarităţiielevului, iar din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerinţele la nivelul claselor primare.


30/84


31/84

30

a noi posibilităţi lărgeşte orizontul de cuprindere, combate manierismul, creează o ambianţărecreativă.

Acesta este obiectivul propus la acest opţional. Cadrul diferit în care se pune pr oblema, precum şi numele obiectului – Matematica distractivă – îi familiarizează pe elevicu problemele cotidiene, îi învaţă să gândească pe un plan mai general.

Opţionalul Matematica distractivă îi îndeamnă pe elevi să creadă că este vorba derezolvarea unor probleme distractive, uşoare, care nu cer nici eforturi deosebite, nici o culturămatematică adecvată. În realitate, folosind în general limbajul obişnuit matematic, elevii vorrezolva probleme şi exerciţii ce adesea cer cunoştinţe şi îndemânare înfolosirea gândiriilogice.

Preocuparea pentru a formula şi rezolva probleme cu caracter recreativ/distractiv estemult mai veche decât ne-o putem imagina. Grecii, arabii cu mult înaintea erei noastre augustat din plin savoarea unor astfel de îndeletniciri ale spiritului.

Numărul creaţiilor de acest gen a crescut de-a lungul secolelor, o parte din ele trecândîn circulaţia orală sau chiar în manualele şcolare.

Am ales acest opţional în speranţa că va constitui totodată un mijloc de învăţare, dar şide recreere, o gimnastică agreabilă şi instructivă a minţii elevilor.

În acest sens am elaborat o mini programă la clasa a III-a. Obiectivele cadruformulate:

1. Cunoaşterea şi folosirea conceptelor specifice matematicii, 2. Dezvoltarea capacităţilor de a rezolva pr obleme3. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul matematicii 4. Cunoaşterea şi utilizarea calculatorului în însuşirea şi consolidarea unor

noţiuni şi operaţii matematice ,au impus formularea obiectivelor de referinţă şi activităţile deînvăţare, redate sintetic în continuare.

1. Cunoaşterea şi folosirea unor concepte specifice matematicii Obiective de referinţă Ex. de activităţi de învăţare

1.1 să înţeleagă sistemul poziţional şizecimal de formare, citire şi scriere anumerelor naturale

- scrierea în baza zece a unor numereex.327=3x100+2x10+7- scrierea cu litere a unor numere

1.2 să compare, să ordoneze şi săaproximeze numerele naturale

- reprezentarea pe axă a unor numere - exerciţii de comparare a numerelor

utilizând modele semnificative1.3. să efectueze operaţii cu numere -folosirea unor artificii de calcul pentru


32/84


33/84

32

2.4 să utilizeze anumite trucuri şi jocuri în rezolvarea problemelor

- exerciţii- joc- rezolvarea de probleme în versuri prin mai multe operaţii

2.5 să colecteze date , să le sorteze şisă le clasifice în tabele - colectarea, reprezentarea şiinterpretarea datelor culese

3. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul matematicii

3.1 să manifeste interes pentru analizaşi rezolvarea unor probleme practice

- transpunerea unui context matematicîn exerciţiu - imaginarea unui context matematic pornind de la un exerciţiu dat

3.2 să manifeste disponibilitate pentrua-i învăţa pe alţii, pentru a-i ajuta înrezolvarea de probleme

- jocuri în grup- competiţii în grup

3.3 să manifeste interes în abordareamatematicii folosind jocul didactic

- jocul logic TANGRAM- exerciţii şi jocuri didactice ilustrate,atractive.

4.Cunoaşterea şi utilizarea calculatorului

4.1 să descrie şi să recunoască părţilecomponente ale unui PC

- exerciţii de recunoaştere a părţilorcomponente ale unui PC

4.2 să utilizeze un program în însuşireaşi consolidarea unor cunoştinţematematice

- exerciţii de utilizare a unui programspecial în consolidarea operaţiilor deadunare, scădere,înmulţire şi împărţire.


34/84

33

Conţinuturile învăţării. Notă : Toate activităţile de învăţare propuse se vor desfăşura sub forma unor concursuri şi jocuri matematice.

- Numere naturale de la 0 la 1000, formare, scriere, citire, comparare, ordonare,- Completarea unor piramide numerice,- Probleme de ghicire a numerelor,- Ghicitori matematice,- Labirinturi matematice,- Rebusuri matematice,- Completarea unor şiruri după o regulă dedusă, - Careuri magice,- Poveşti matematice, - Probleme de logică şi perspicacitate, - Procedee de calcul rapid,- Probleme în versuri,- Geometrie cu chibrituri,- Tehnica TANGRAM,

- Jocuri matematice pe calculator.


35/84

34

IV. Conceptul, structura, organizarea şi desfăşurarea jocului didacticmatematic

IV.1 Conceptul de joc didactic matematic

Jocul – un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului.

Bine încorporat în activitatea didactică- o face mai vie şi atrăgătoare, îi imprimă ostare de relaxare şi bună dispoziţie. Prin joc se consolidează, se verifică şi se îmbogăţeştesfera de cunoştinţe a elevilor.

Procesul de integrare a copilului în viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinatăde cerinţele instruirii şi dezvoltării sale multilaterale începe odată cu sosirea în clasa I, cândo bună parte din timpeste rezervată şcolii, preocuparea majoră fiind învăţătura. În programulzilnic al elevului intervin schimbări majore care însă nu diminuează dorinţa de joc a lui, joculrămâne preocuparea majoră a perioadei copilăriei.

Din aceste motive se impune o exigenţă sporită în ceea ce priveşte dozarea ritmică avolumului de cunoştinţe matematice ce trebuie asimilate de elevi şi, în special, necesitatea calecţia de matematică să fie completată sau împletită cu jocuri didactice cu conţinutmatematic.

Poate deveni joc didactic un exerciţiu sau o problemă dacă: - realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic; - foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse; - utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de elevi.a) Scopul didactic se formulează în legătură cu cerinţele programei şcolare pentru

clasa respectivă, convertite în finalităţi funcţionale de joc. Formularea trebuie săfie clară, să oglindească problemele specifice impuse realizării jocului respectiv.

Un scop bine formulat determină o bună orientare, organizare şi desfăşurare aactivităţii respective.

b) Sarcina didactică este legată de conţinutul şi structura jocului didactic. Ea sereferă la ceea ce trebuie să facă elevii în timpul jocului, pentru a realiza scopul propus. Sarcina didactică antrenează intens analiza, sinteza, comparaţia, dar şiimaginaţia, reprezentând astfel esenţa activităţii propuse.

De regulă jocul didactic rezolvă cu succes o singură sarcină didactică. Sarcina didactică

este elementul de bază prin care se transpune, la nivelul elevilor, scopul urmărit în activitatearespectivă.


36/84

35

c) Elementele de joc (fenomene psihosociale) pot fi dintre cele mai diverse:competiţia individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanţi,recompensarea rezultatelor sau penalizarea greşelilor comise. Întrecerea, cuvântul,sunt elemente care se utilizează în majoritatea jocurilor didactice, în funcţie deconţinutul jocului. Dacă elementele de joc se împletesc strâns cu sarcina didactică,mijlocesc realizarea ei în cele mai bune condiţii.

d) Conţinutul matematic al jocului trebuie să fie accesibil, recreativ şi atractiv prinforma în care se desfăşoară, prin mijoacele de învăţământ utilizate, prin volumulde cunoştinţe la care apelează.

e) Materialul didactic este cel de care depinde, în mare măsură, reuşita joculuididactic. Bine ales şi de bună calitate, variat şi adecvat conţinutului jocului,slujeşte foarte bine scopului urmărit. Se pot folosi: planşe, fişe individuale, jetoane, truse cu figuri geometrice etc.

f) Regulile jocului , propuse de către învăţător sau cunoscute de elevi duc larealizarea sarcinii propuse şi la stabilirea rezultatelor întrecerii. Ele concretizeazăsarcina didactică şi realizează sudura între aceasta şi acţiunea jocului.Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru aînvinge dificultăţile, costituie reguli de joc ce ajută la pregătirea viitorului elev.

Regulile jocului trebuie să fie clare şi precise. Prin folosirea jocurilor didactice,matematice, se realizează importante sarcini formative ale procesului de învăţământ:

- antrenează operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, ordonarea,concretizarea;

- dezvoltă spiritul de imaginaţie creatoare şi spiritul de observaţie; - dezvoltă spiritul de iniţiativă şi independenţă în muncă, spiritul de echipă; - dezvoltă atenţia, disciplina, spiritul de ordine;

- formează deprinderi de lucru corect şi rapid; - asigură o însuşire mai rapidă, temeinică, accesibilă şi plăcută a cunoştinţelor

propuse.


37/84

36

IV.2 Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic

Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic, modul în careînvăţătorul ştie să asigure o concordanţă deplină între toate elementele ce-l definesc, duc lareuşita jocului didactic.

În acest scop, se impun câteva cerinţe: pregătirea jocului; organizarea lui judicioasă; respectarea momentelor jocului didactic; ritmul şi strategia conducerii lui; stimularea elevilor în vederea participării active; asigurarea unei atmosfere prielnice de joc; varietatea elementelor de joc (complicarea lui, introducerea unor variante).

Pregătirea jocului presupune: studierea atentă a conţinutului şi structurii lui; pregătirea materialului; elaborarea proiectului jocului didactic.

Or ganizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri în funcţie de jocul ales: să seasigure o împărţire corespunzătoare a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului, săreorganizeze mobilierul pentru o bună desfăşurare a jocului. În unele situaţii, trebuie numiţicâştigătorii şi din rândurile acestora se vor alege conducătorii.

De exemplu, în jocul “ Cine urcă mai repede scara” câştigă cel care a reuşit să “urcescara cel mai repede”, rezolvând corect toate operaţiile date. Alteori, este necesar să se creezecopiilor posibilitatea de a urmări cu uşurinţă toate acţiunile care au loc la catedră. Exemplu, jocul “Săculeţul fermecat”: “Câte jucării am scos din săculeţ?”, “Ghici a câta păpuşălipseşte?”

O altă problemă organizatorică este cea a distribuiriimaterialului necesar. Acesta, deregulă, se distribuie la începutul activităţii de joc, pentru că elevii, cunoscând în prealabilmaterialele didactice necesare jocului respectiv, vor înţelege mult mai uşor explicaţiareferitoare la desfăşurarea jocului.

Este un procedeu ce nu trebuie aplicat în mod mecanic: există jocuri didactice

matematice în care materialele pot fi distribuite după explicarea jocului: “Numără maideparte”, “Spune-mi a câta jucărie lipseşte?”.


38/84

37

O bună organizare a jocului didactic evită “timpii morţi”, respectă momenteleactivităţii, influenţând favorabil desfăşurarea activităţii.

Desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze: introducerea în joc (discuţii pregătitoare); anunţarea jocului şi a scopului urmărit; prezentarea materialului; explicarea- demonstrarea regulilor jocului; fixarea regulilor; executarea jocului de către copii, complicarea lui, introducerea unor noi variante; încheierea jocului.

Introducerea în joc este primul contact al învăţătorului cu copiii. Învăţătorul poategăsi formele şi formulele cele mai variate de anunţare a jocului pentru ca, de la o lecţie laalta, ele să fie cât mai adecvate conţinutului.

Astfel, jocul “Pescarul iscusit” – care are ca scop iniţierea copiilor în compunerea de probleme şi efectuarea unei analize conştiente a cerinţelor, poate fi introdus printr -o scurtă povestire:

“A fost odată un pescar, care în fiecare zi mergea la pescuit. Într -o zi, şi-a luatuneltele necesare şi s-a îndreptat bucuros pe malul lacului din apropiere. Acum, să vedem câţi peşti a prins în plasa lui…”.

Activitatea poate să înceapă şi printr -o scurtă convorbire aşa cum se poate proceda şiîn cazul jocului “Magazinul cu jucării”, folosind întrebări simple:

“De unde cumpărăm jucării?” “Cine le cumpără?” “Cum trebuie să vă comportaţi când intraţi în magazin?” “Cum trebuie cerută o jucărie?” “Ce trebuie f ăcut ca să putem lua jucăria acasă?” “Ce spunem la plecarea din magazin?”Alteori, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci

când de logica materialului este legată întreaga acţiune a elevilor. Prin parcurgerea acestuimoment se realizează o mai bună trecere spre enunţarea titlului jocului.

În introducere se pot face chiar şi exerciţii de numărat sau de calcul în vederearezolvării cu succes a sarcinii didactice urmărite. Amintesc câteva jocuri care includ operaţii

de adunare şi scădere, experimentate cu succes la clasa I: "Încercăm să descărcămvagoanele”, “La alimentara”, sau “Hai să socotim!” sau jocul “Ghici, al câtelea număr


39/84

38

lipseşte!” prin care se pot verifica numeralele ordinale prin întrebări de genul: “Al câtelea locîl ocupă acest obiect în rând?”

Pentru a crea o atmosferă mai plăcută pot fi folosite ghicitori care să se refere lamaterialul care urmează a fi folosit în joc, la titlul sau la acţiunea acestuia.

Anunţarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni precişi, fără cuvinte de prisos,spre a nu lungi inutil începutul acestei activităţi. În acest moment se poate face şi o motivarea titlului jocului.

La alte jocuri, se poate folosi formula clasică: “Copii, astăzi vom învăţa un joc nou. Else numeşte…”. Alteori se poate folosi o frază interogativă: “Ştiţi ce o să ne jucăm astăzi?Vreţi să vă spun?” pot fi găsite formulele cele mai variate de anunţare a jocului, astfel ca, dela o lecţie la alta, ele să fie cât mai adecvate conţinutului acestuia.

Explicarea jocului – estemomentul hotărâtor pentru succesul jocului didacticmatematic, alături de demonstrarea lui.

Învăţătorului îi revin sarcini multiple: - să facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin; - să precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi conştientă de către

copii;- să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile

jocului;- să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului; - să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni

câştigători. Explicaţia şi demonstraţia pot fi îmbinate diferit,în funcţie de nivelul clasei şi de

natura jocului didactic. Explicaţia este scurtă şi subordonată demonstrării.De exmplu, la jocul “Din- din “ se pot demonstra principalele etape:

- numărul bătăilor de tobă; - potrivirea acului pe cadranul ceasului în dreptul cifrei corespunzătoare numărului

de bătăi; - răspunsul la întrebarea “Cât este ceasul?” fără să fie necesară o explicaţie minuţioasă. La clasă, în desfăşurarea jocului didactic, am urmărit ca, la majoritatea jocurilor,

explicaţia să fie însoţită de demonstraţie. Între aceste două metode se stabilesc diferiteraporturi:

- demonstraţia predomină, iar explicaţia lămureşte acţiunile demonstrate; - demonstr aţia este subordonată explicaţiei, însoţind-o, ilustrând-o;


40/84

39

- explicaţia este însoţită de exemplificări sau urmată de demonstrare; - demonstrarea este echilibrată armonios cu explicaţia, permanent împletindu-se cu

aceasta.În timpul organizării jocului logico- matematic am urmărit ca explicaţia să fie concisă

şi, în acelaşi timp, accesibilă copiilor, să cuprindă esenţialul din acţiunea jocului, ordineaacţiunilor, etapele şi regulile, să stârnească interesul copiilor pentru joc.

Fixarea regulilor – trebuie să evite ruperea în mod mecanic, a regulilor jocului şi săurmărească înţelegerea lor. Uneori, după explicaţie sau în timpul explicaţiei se obişnuieşte săse fixeze regulile transmise. Alteori, am exemplificat regulile după semnalul de începere a jocului: “Începem jocul! Nu uitaţi: nu aveţi voie să deschideţi ochii înainte de a bate eu din palme. După ce aţi deschis ochii, va trebui să observaţi repede…Va răspunde acel copil carea ghicit mai repede.”

Fixarea regulilor se poate face şi prin întrebări. De exemplu, în cazul jocului “Cautăvecinii!”: Ce trebuie să faceţi după ce s-a aruncat cubul?

Ce jetoane trebuie să ridicaţi? Cine câştigă? Executarea jocului – are în general, două moduri de desfăşurare: - conducere directă (învăţătorul având rolul de conducător al jocului);- conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără a interpreata rolul de

conducător). Pe măsură ce se înaintează în joc, elevii capătă experienţă şi astfel li se poate acorda

independenţă, pot fi lăsaţi să acţioneze liber. Astfel am procedat şi în cazul jocului “Hai săsocotim!” când, în prima parte, am propus elevilor operaţii de adunare şi scădere în limitele0-100 ( clasa I, II), animând elevii.

După ce jocul a fost însuşit, exerciţiile au fost propuse de elevi, echipei adverse. În

încheiere se poartă discuţii cu copiii, arătând care dintre ei au respectat regulile, care au fostmai puţin atenţi, vor fi încurajaţi cei care s-au descurcat mai greu.

Am observat că jocurile îi atrag pe copii şi devin mai captivante dacă au şi momentevesele, o încărcătură afectivă care să asigure întărirea acţiunii. Astfel în cazul jocului“Săculeţul fermecat” (clasa I) am urmărit să-i ajut pe elevi să perceapă corect însuşirile unei piese “Logi”, chiar dacă n-o văd, folosindu-se de simţul tactil. Inedit a fost faptul că în cadrulacestui joc, a apărut un personaj mult îndrăgit de copii, Tic-Pitic care aduce sacul, îl prezintă

copiilor şi le cere să ghicească ce are înăuntru. Rând pe rând, câte un copil a răspuns invitaţieilui separând din săculeţ câte o piesă şi, fără să o scoată la vedere, să determine prin pipăit


41/84

40

forma, mărimea şi grosimea. Pe măsură ce din săculeţ au fost scoase mai multe piese, s-aufăcut şi unele deducţii asupra culorii pieselor.

Jocurile didactice sunt folosite cu succes şi în scopul fixării, al consolidăriideprinderilor. Pentru fixarea celor patru operaţii aritmetice am folosit jocul “Cine urcă scaramai repede”. Fie individual, fie pe echipe, elevii s-au întrecut să rezolve exerciţiile înscrise petreptele scării desenate pe tablă. Au câştigat cei care au rezolvat mai repede şi cu mai puţinegreşeli.

Ţinând cont că prin jocul didactic cultivăm la copii dragostea pentru studiulmatematicii, le stimulăm efortul susţinut şi îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atâtla oră, cât şi în afara ei. Pe parcursul desfăşurării jocului am urmărit:

să imprim un anumit ritm jocului ( ţinând cont de faptul că timpul este limitat); să menţin atmosfera de joc, evoluţia jocului, evitând monotonia; să controlez modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectând regulile

stabilite; comportarea elevilor, relaţiile dintre ei; să găsesc mijloacele potrivite pentru a antrena toţi elevii clasei; felul în care se respectă, cu stricteţe regulile jocului.

Încheierea jocului – conţine aprecieri şi concluzii asupra felului în care s-a desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile primite,asupra modului în care s-au comportat elevii. Se fac recomandări şi evaluări cu caractergeneral şi individual.


42/84

41

IV.3. Valenţe formativ-educative ale jocului logico-matematic

La copii, aproape totul este un joc. “ A te întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a neîntreba de ce este copil. Copilăria serveşte pentru joc şi imitare”7. Prin joc copilul se dezvoltă,îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.

În cadrul jocului are loc dezvoltarea tuturor laturilor personalităţii copiilor:capacităţile intelectuale, calităţile motrice, spiritul creativ.

Jocul didactic este una din formele de învăţare cu cele mai bogate efecte educative, unfoarte bun mijloc de activizare a şcolarului mic şi de stimulare a resurselor lui intelectuale.

Jocul didactic are bogate resurse de stimulare a creativităţii. Prin libertatea de gândireşi acţiune, prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice

devin, pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverenţa,dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului, spiritulde cooperare, de viaţă în colectiv, de comportare civilizată.

Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacităţii de a creasisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diversecombinaţii mintale cu imaginile respective. În procesul jocului, copilul dobândeştenumeroase şi variate cunoştinţe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele

psihice de reflectare directă şi nemijlocită a realităţii: percepţiile, reprezentările, memoria,imaginaţia, limbajul, gândirea.

Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor. Sunt jocuri şi exerciţiidistractive care solicită diverse soluţii de rezolvare. Elevii cu posibilităţi mai mari vor găsi ovarietate de căi, soluţii mai ingenioase, iar cei cu posibilităţi mai reduse vor fi ajutaţi să nu sedescurajeze.

Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra

lacunelor elevilor sau a progreselor înregistrate, ajutând astfel la preîntâmpinarea rămânerii înurmă la învăţătură şi stimularea unor aptitudini.

Unele jocuri pot evidenţia mai bine valoarea practică a cunoştinţelor matematice: “Lamagazin”, “La librărie”, elevii efectuează operaţii matematice subordonate unui joc practic,acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă posibilitateaformării şi exersăriiuneiatitudini civilizate la elevi.

7 Claparède, Eduard , 1975 , Psihologia copilului şi psihologia experimantală , E.D.P.,Bucureşti, pag. 78


43/84

42

Atât latura informativă cât şi cea formativă a învăţământului pot fi realizate maitemeinic şi mai plăcut prin intermediul jocului didactic. Jocul didactic nu înseamnă “o joacăde copii”, el este o activitate serioasă, care sprijină într -un mod fericit înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea deprinderilor durabile, împlinirea personalităţii elevilor.

Făcând învăţarea prin jocurile didactice un stil obişnuit de lucru cu elevii, am pututconstata nu numai progrese la învăţătură- mai ales cu elevii slabi sau cu un ritm lent de lucru- ci şi o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecţie, un interes sporit şi oevidentă plăcere pentru lecţiile în care aşteptau jocuri de destindere.

Numărarea şi calculul nu reprezintă obligatoriu primul şi singurul mod de a introducematematica. Noţiunea de număr nu trebuie să fie abordată fără ca gândirea să fi fost exersatădinainte de pr ocesul de descoperire a relaţiilor din realitate, de imaginare a altor relaţii încadrul jocului.

Operând cu mulţimi, concretizate prin piesele trusei, obiectivul principal estedezvoltarea unei gândiri cu calităţi deosebite, a unui limbaj cât mai adecvatmatematicii,valoarea lor răsfrângându-se şi asupra dezvoltării şi perfecţionării tuturor proceselor psihicede cunoaştere.

Jocurile logico-matematice fac o legătură firească între matematica preşcolară şi ceaşcolară prin intuirea şi înţelegerea noţiunii de mulţimi, relaţii, până la pregătirea însuşirii

noţiunii de număr. Începute la grădiniţă, aceste jocuri se complică odată cu venirea copilului la şcoală,

când drumul lor continuă ascendent. Fără a neglija programa şcolară sau capacitatea de efortşi înţelegere a copiilor de 6-7 ani, am abordat câteva modalităţi personale de predare-învăţare.Astfel, am rezervat mai multe ore de repetare a noţiunilor transmise, ştiut fiind faptul că“repetarea este mama învăţării”. Pentru a evita monotonia, am realizat fixarea cunoştinţelor prin folosirea unor jocuri diverse. Pentru a antrena întregul colectiv de elevi, am utilizat de

câte ori a fost necesar, fi�

integrarea jocului didactic-cristina nasui

Documents