I l ; l r l t ( ' t , l t t t t l t lot l t t t t r l , r r r t t t r l , t l t ' . l l r l r . l l t , i ln( .1 t ( ; rnt . ( , i l ( . l l t i l t { , r1, Lr l l r r r r r , , r 1111,, l l r r . l i , ; r .\ r ' l l t ' , l l l t l t t t l l o l l l r t l l l t t ' r t r i t ' l t ' r l t r t l r l r l t ' r r r ' l l l rorr l i r l r r ;1 t ot ' r r . r r l . r ' , , t \ t l , t l l l ; t l ( .

( ) t r l l t t r ' l t ( ( ' i t | i t t ( ' : l ( r r rn \ ' ; r l t r ' l r r t i : , : t l r t ' torr : ; ln l i l i r ( l ( ' ( ) iun( 'nr ( t ( ' . , t . r l ( ,u( ' r . ( .1) l ( .; l l l l . l t l l l l l l l l ( ' t t l t t l r r l t l i l r ' r i l r ' . l . i tonr l r r r ' l r i r r rcrrr I i i ut i i t fc . t l t . o : r ' , r . r r r t .n( . l t e( ]11l '1, ' r i l , t l t ' r r r r ' : r l , l r t l t 'sr . r ) t i , ( .nr . t ' l ' , i i l ; t t . t .s l t r r ( ) : lntcni t lc s l l t l cstc c() t )sunl ; r l : r r r r : t i t l lu l l (h.' , ( ' l \ l l ( ' , r t r r l r ; ; i rur t i t ' i l r t l r t t in is l l l r l ive tk 'er i l t lc t lc l i r r i rc: l ur) t - l i scol) . l t i s t . i r r l r l l l [ )c cel t 't t t , t t r l . ' : . r r : ; pozi l i i l l r i r r e l r l i l r r l i c i l lc nu sunl nol l l )a l r i t t cc lc ncocslrLl l )c l l t ru a g,1\( ' l t l ; l i ; i s t t r t ! c l r i l r r ; ; i r tut i ptr( in 1l t ' l l iv i tc l )cntrLt coustruirea unci or t l in i intcr-l r ; r l l r ) r l ; t l ( ' . l l r l t t t r ic t t l r t todel c l isponibi l c lc s istcnr rnul t is tatal a fost unul constr l l i t ( | t :' . ' r r t ' l : r l i l t ' occi t lcrr t l lc . l )o carc rnr"r l { i d intre part ic ipan{ i i l pot respinge.

( t t lo l t le l lccslc l t , apar i { ia gi pr i ibLrgirca ordini lor mondiale anter ioare bazatcl)r ' l l r l l l l ( 's l l l lcr c lc l t t [ )acca wcst la l icd pAni in z i le le noastre - este unica ex-l r ( ' r ( ' r r( : r l )c cirrc sc poatc spr i j in i c ineva, in incercarea de a in{elege problemelc{ ll ( i l l( 'st'cottliturtii oalttcnii de stat contemporani. Studiul istoriei nu constituie unttt,ttttt:tl t 'rr itrslruc{it"tni cat'c sd poatd fi aplicate automat; istoria ne inva!5 prin ana-lo1'ti, rttttrrciitttl lttntind asupra consecintelor probabile ale situa{iilor cornparabile.| ):rr lit't'rtlc gcrtcra{ie trebuie sd hotdrascd singurd care situatii sunt compar;bile.

lrrle ltctttltl i i analizeazd func{ionarea sistemelor interna{ionale; oamenii de statIt'tottslrtticsc. $i existd o mare diferenld intre perspectiva unui analist gi cea arrrrrri orrr dc stat. Analistul poate alege problema pe care doreqte s-o studieze, i1\'l(' l l lc ce otnului de stat problemele ii sunt impuse. Analistul poate aloca oric6ttrrrrp cslc nevoie pentru a ajunge la o concluzie clard; problema cbplegitoare a omu-lrti tlc s,at cste presiunea timpului. Analistul nu lucreazi cu nici un risc; dac[ serlrrvctfc;tc cd a ajuns la concluzii greqite, el poate scrie un alttratat. Omului de statri cstc ingdduit sd incerce o singurS dat6; gregelile sale sunt iremediabile. Analistulrlislrttrrc de toate faptele; el va fi judecat dupi forla lui intelectuald. Omul de stattrclrttic sI ac{ioneze confotm unor evaluiri ce nu pot fi probate in momentul in care1,.' c:luboreazd; el va fi judecat de istorie dup[ c6t de in{elept a stdpAnit schimbareairrervilabild gi, mai presus de orice, dupd c6t de bine pistriazd pacea. Iat6 motivulpcrrlru care examinarea modului in care oamenii de stat au tratat problemaordirrii rnondiale * ce anume a.funclionat sau nu gi de ce - nu reprezinti sfarqitulirrlclcgerii diplomafiei contemporane; ea poate fi, insd, inceputul,

w

CAPITOLUL 2

Regula jocului:Theodore Roosevelt sau

Woodrow Wilson

PAnd la inceputul acestui secol, in politica externd americani a predominat ten-din{a izolalionistd. Apoi, doi factori au proiectat America in rela{iile internafionale:puterea sa, aflati in expansiune rapidS, gi colapsul treptat al sistemului intema-lional cu centru in Europa. Aceastd evolulie a fost marcati de momentul de cotiturhrcprezentat de mandatele a doi pregedinli: Theodore Roosevelt gi WoodrowWilson. Aceqti oameni au linut frdiele guvemdrii atunci cdnd afacerile intemafio-nale atr[geau in vdltoarea lor o nafiune ce incerca s[ i se impotriveascS. AmAndoiau recunoscut cd America avea de jucat un rol crucial in politica intema{ionalb,clegi i-au justificat iegirea din izolare potrivit unor sisteme de gAndire total opuse.

Roosevelt a fost un subtil analist al echilibrului puterii. El insista asuprarolului international al Arnericii, deoarece interesul national al acesteia o cerea pi

dett t t rccc. l )c l t l l 'u ( '1. rrrr cchi l i l r rrr i r l putcl i i l i r seirr l l p. lulrnl f , r . tn ( lc r tecotrceprr l lhr l lpnr l ic ipnrc t tntcr ic i t t t l l . l )cntr t r Wi lsorr . . i r rst i l icrrrcrr lo l r r l r r i intr . r ' rur l iurur l u l Arnc-r lc i i eru t lc t r l t l t t t '11 ntesi i t t t ic i l . Arncr icn i lvei l o olr l ig111ic. r lnr rrrr l i r l l l de eclr i l ibrrr lputer i i , c i lu l i l t lu ci t i r rs i l ; ; i : unul 'nc cle a-; ; i r i lsplrr t l i pr incipi i le i rr l r rrrre. i r r t i rnpult t t l t t t i r r istral ic i Wilsorr, Atncr ic i t s-n vtrdi t a l ' i urr . l t rc i l tor-chcie in cadrul rc la[ i ikrri t t t r r t t t t t io l talc, l l r i t t proclanrarca unor pr irrc ipi i carc. rc l ' lcct i ind truisrrrclc gAncl i r i intttelicitttc, nlilrcilu totodatfi un punct de plecarc rcvolu(ionar pentru diplornaliil , t r t r t i i Vcclr i . Aceste pr irrc ipi i susf ineau cd pacea depinde de r ispdndirea demo-cl'tltici. r;i l slatclc trebuie sd fie judecate potrivit acelpragi criterii.ca gi oamenii qicll inlcrcsul na{ional constd in aderarea la un sistem universal de legi.

l)ettlru vcteranii cSli{i ai diploma{iei europene -bazatd, pe echilibrul puterii -vetlerilc lui Wilson cu privire la fundarnentele morale ultime ale politicii externc;tllteitu stranii, ipocrite chiar. $i totupi, wilsonismul a supravieluit, in vreme ccrczcrvclc contemporanilor sdi au fost depdgite de istorie. Wilson s-a aflat in ori-gittca viziunii unei organiza{ii mondiale, Liga Nafiunilor, meniti si pdstrezepncea mai degrabi prin securitate colectiv[ decAt prin alianle. Cu toate ciWilson nu gi-a putut convinge propria-i fard de meritele,acestei idei, ea a conti-nurrt sll trliascd. Apelului lansat de idealismul wilsonian i se datoreazd, fdrddisculic, faptul ci politica externi americand a inaintat in marg, dupi punctul decotiturb pe care l-a marcat mandatul sdu, qi cd acest marg continul gi astizi.

Abclrdarea americani, cu totul unicd, a afacerilor intemalionale nu s-a dezvol-tut dintr-o datl sau ca o consecinld a unei inspiralii solitare. in anii de inceput aircpublicii, politica extemd americand a fost, de fapt, o sofisticatl reflectare airtteresului nafional american, care a constat, pur gi simplu, in intlrirea indepen-dcnlei noii n'hfiuni. Din moment ce nici o fard europeanl nu era in stare s6 repre-zinte o ameninfare veritabile, at6ta vreme cAt era ocupati s6-gi infrunte rivalele,Ptrrinfii Fondatori s-au ardtat gata si manipuleze dispreluitul echilibru al puterii* atunci cand aceasta le-a slujit nevoilor; intr-adevbr, ei au reugit s6 fie extraor-dinar de ?ndem6natici in a manevra intre Franla gi Marea Britanie, nu numaipcntru a men{ine independenfa Americii, dar gi pentru a-i lSrgi frontierele. Deoa-rece au vrut ca, de fapt, nici una dintre pir{i si nu cdgtige o victorie decisivi inrtrzboaiele Revolufiei franceze, ei gi-au declarat neutralitatea. Jefferson defineartrzboaiele napoleoniene drept o confruntare intre tiranul uscatului (Franfa) qitirarrul oceanelor (Anglia)' - cu alte cuvinte, taberele participante la lupta ce sedldea in Europa erau echivalente sub aspect moral. Practic6nd o form6 timpuriedc nealiniere, noua naliune descoperga avantajele neutralit[fii ca mijloc de nego-ciere, la fel ca multe alte nafiuni nou apirute de atunci incoace.

in acelagi timp, Statele Unite nu au mers cu respingerea procedeelor LumiiVechi pAnd la a renunta la expansiunea teritoriald. Dimpotrivd, incd de la ince-put, Statele Unite gi-au urmirit expansiunea in cele dou6 Americi cu o extraordi-nar[ perseverenld. Dupi 1794, o serie de tratate au stabilit frontierele eu Canadagi Florida in favoarea Americii, au deschis rdul Mississippi comerlului americanqi au inceput si pund bazele unui interes comercial american in Indiile Britanicede Vest. Aceasta a culminat prin curnp[rarea Louisianei, in 1803, ceea ce a adustinerei fdri, din parlea Franfei, un teritoriu imens, nelimitat, la vest de rdul

l rs i l t ; t i . i t t tprc ' t t t t f l crr l t l r r lerr l i i lc usrrpln lcr i lo l i i lo l spaniolc din l r lor idn gi" lcrrrcl ic l )e ci l rc Arrrcr ic ir l rvcn si l t lcvirr i l o l l larc pulcrc.

ttrl l i luccz cut'c ir l l icut viirrzaleu, Nnpolcon l3onaparte, a avansat olctt{ic til l icii l.unrii Vcshi pcnlru asemenea tranzac{ie unilaterali: ,,Aceastd

ie tcritorialI intlrc;te pentru totdeauna puterea Statelor Unite gi iatl ciai rrtn dat Angliei un rival maritim care, mai devreme sau mai tdrziu, ii va'rgc lnrlia."'oamenilor de stat americani le era indiferent ce justificiri folosea

pcntru a-gi vinde posesiunile. Pentru ei, a condamna politica de putere aii Vcchi nu pirea a veni in contradiclie cu expansiunea teritoriald americand in

t dc Nord. Deoarece ei considerau cI impingerea spre vest a Americii era ohlcnrd dc politicd internd americand, nu o chestiune de politicd extemd.Itt uccst spirit condamna James Madison rlzboiul ca gerrnen al tuturor relelor

gH precLlrsor al impozitelor gi al armatei gi al tuturor celorlalte ,,instrumente de: a celor mulli sub dominalia celor pu!ini"3. Succesorul s[u, James Monroe,

vedea nici o contradiclie in suslinerea'expansiunii Americii spre vest prinitatea ca aceasta sd devini o mare putere:

'l'rpbuie s[ fie limpede pentru toatd lumea c5 cu cAt expansiunea este dusi mai departe,llr[ a se dep6qi liurita corectd, cu at6t va fi mai mare libertatea de actiune a ambelorguverne [statal qi federal], iar securitatea lor mai perfectd; gi, in toate celelalte pri-vlnfc, cu atdlva fi mai benefic efectul pentru intregul popor american. intinderea teri-loriului, cd este mare sau micf,, conferf, unei na{iuni multe dintre caracteristicile sale.Ea marchead mdrimea resurselor sale, a popula{iei, a forfei sale fizice. Marcheaz6, pe

l, tcurt, diferen{a dintre o mare putere gi una micd.a

Totugi, chiar folosindu-se uneori de metodele politicii de forl[ europene,ii noii naliuni rimdneau fideli principiilor care fbcuserd ca {ara lor

fie exceplionald. Puterile europene purtau nenumdrate rdzboaie pentru aveni ridicarea unei potenfiale puteri dominante. in America, combinafia

e forfd gi distanli inspira increderea in faptul cd orice provocare putea fivat6 dupd ce aceasta va fi apirut. Naliunile e-uropene, cu marje de supra-ire mult mai str6nse, formau coalilii impotrivaposibilitdyii de schimbare;

se afla suficient de departe pentru a-gi adecva politica de rezistentide realitatea schimb[rii.

Acesta a fost fundamentul geopolitic al avertismentului lui George washing-ptt impotriva alian{elor ,,permanente" stabilite in vederea atingerii oricirui

ectiv. Ar fi lipsit de inlelepciune, spunea el,

sd ne implicdm, prin legdturi artificiale, in jocul nesigur al politicii sale [a Europei]sau in combinaliile curente qi ciocnirile dintre amici{iile 9i dugmdniile sale. Pozi{ianoastrd detagatd gi distant[ ne invitd 9i ne permite sd urmdm o alt6 cale.5

Noua nafiune nu a luat sfatul lui Washington ca pe un ra{ionament geopolitic,naturi practici, ci ca pe o maximi de naturd morall. Ca purtdtoare a princi-

ului libert6{ii, America a gdsit ci este natural si interpreteze securitatea confe-:t{t[ de oceanele ce o mdrginesc drept semn al providenfei gi s6-gi atribuie acfiu-

le unui infeles moral superior gi nu unei marje de securitate, pe care nu o maiine nici o alti naliune.

l l r t c lcrrrcrr l t lc l r l r r f i l r l l ro l i t ic i i r 'x lcrrrc r l ( 'ur(r ' |u l i r r r . Iuhl ic i i i r losl r . :orrv i r rgcrr ' i r c i l l tc l r turrrert le lc t ' ; l . r l roir ic t l i t r l r t rrol t i t t 'uru r t ' r rr l l i r l r r l r t relor lc lor c i t t iec r l , 'c{ i r r r r r r i lc s l l r t l r l i i . l r r v lune cc corr t l r rc i l l r ) f i i Lrrrr() l )cni r l i l r iy l r r r Io l i t ic i r i r r lqr l r r i t l iorur l , r

1r corrvirr lgclcir c l l i r l r rrorr i l l l t r le: l r l i ob{ irr t r l i r crr lezul l i r t nl eorrrpcl i l ic i i r r t t 'c i r r lcr t ' . ' , 'cgtt is lc. colcgi i lor iut tcr ic iut i l rvcirrr i r r vcdcrc o l rrrr t ' in crrrc slnlrr lc s i l ucl iorrcrzr ' t ; rprr l lcrrcr i coopclurr( i , nu ca r ival i ncincrczhtor i . ( 'orr thrci lkr l i i i r rrrcr icani rcspingt ' rrrrc1111cc1llil crrropcanir polrivit cirrcia moralitatea slatclor lrcbuia jr"rdecatir dupir ll lt 'r : r i tc l i i r leci i t rnoral i tatea indiviz i lor. Potr iv i t lu i Jcl ' fbrson, exista

utr singrrr sistcrn ctic, atAt pcntru oameni, c6t qi pentru state - a da dovadd dc lcerrrroqlirrll l, a-fi rcspecta toate angajarnentele, in orice condilii, a fi deschis gi gcncrrr,,proutoviind pc tcnnen lung chiar gi interesele ambelor p6rti.o

.ltrslc(ca tonului Arnericii - uneori atdt de asupru fatd de striini - re{lcclrrlernlitatca cI America se ridicase, de fapt, nu numai impotriva legdturilor legalc.cc rr (inuserd inlSnfuiti de vechea tar6,, ci gi impotriva sistemului gi valorilorlrtrropci. America punea frecvenJa rizboaielor europene pe seama influen{ei nr'lustc a institutii lor guvernamentale, care negau valorile libertdtii $i demnitirli iunlanc.,,De vreme ce dzboiul reprezintd sistemul de guvemare al veclriicorrstrurcfii", scria Thomas Paine, ,,animozitatea intrelinutb intre ele de na{iuni nucslc nirnic altceva decAt ceea ce at6{d guvernele lor pentru a men{ine spiritrrlsistcmului... Omul nu este duqmanul omului decAt prin intermediul unui sistcrrrgrogit de guvemare."T

ldeea cd pacea depinde, mai presus de orice, de promovarea instituliilor dc-rrrocratice a rdmas pdnl in ziua de azi un fundament al gdndirii americane. inlc-lcpciunea americani tradilionalb a suslinut cu consecvenf[ cd democraliile nu-;idcclard rdzboi una alteia. Alexander Hamilton, ins[, a pus sub semnul intrebdriiprcmisa conform cdreia republicile au fost vreodatd mai pagnice decdt alte'fornrcdc guvemdmAnt:

Sparta, Atena, Roma qi Cartagina au fost cu toate republici; doud dintre ele, Atena ;iCartagina, de tip comercial. $i cu toate acestea, s-au angajat in rdzboaie, ofensive ;;idefensive, la fel de des ca gi monarhiile pu oare se invecinau la vremea lor... in guvcr-nul Marii Britanii, reprezentanlii poporului formeazi una din ramurile legislativuluina{ional. Comerful a fost vreme indelungatd principala preocupare a acestei !iri. Cutoate acestea, puline naliuni au fost angajate mai frecvent in rbzboi..."

Hamilton insd reprezenta o minoritate. in majoritatea lor coplegitoare, condu-c[torii americani au fost la fel de convingi atunci, pe c6t sunt gi acum, cirAmerica are o responsabilitate speciali in rdspdndirea valorilor sale ca pe ocontribulie la pacea mondiald. Atunci ca gi acum, neinlelegerile apireau cr,rprivire la metodd. Trebuia America si promoveze activ rispAndirea instituliilordcmocratice ca principal obiectiv al politicii sale externe? Sau trebuia si sebizuie pe impactul exqmplului s[u?

Punctul de vedere dominant in perioada de inceput a republicii era ci nafiu-nea americand pe cale de a se nagte putea servi cel mai bine cauza democralieipractic6ndu-i virtufile la ea acas6. Cu cuvintele lui Thomas Jefferson, ,,un guvern

ir : t t t t . i t ls l ; i sol i t l " i t t At t t r : r ic l r r rvcrr sfr l ' ic ' . ,un rnotrurrrcrr l st i r I i l 5 i r t r rI t t " l tct t l t ' t t l t t l t lcr l toprt i t rc lc l rrrrr i i . " tJn l rr rrrai t i i lz iu, . fc l ' l 'cr .s6p rcvcrtca la

cl l Arrrr .rr ic i r , dc l i r l l t , , , lc( iortr pcrr l ru toal i l orncnircn'n:

,,, lhpttrl cl l irrtpre.itrri lr i lc lo-ar.r krst potl ivrrioc altora, iar nouf, favorabile, ne-a impusd6klrin cle a tklvctli carc cstc gradul clc libcrtate qi autoguvernare pe care o societate seFunlc lrvcnlura sll lc lasc la indernAna rnernbrilor sdi individuali. l0

ltrrportunta datd de conducdtorii americani fundamentelor morale ale compor-ttului Arnericii gi semnificaliei acestuia ca simbol al libertdtii a condus la

Itrgerea truismelor diplomaliei europene: ci echilibrul puterii rcalizaarmoniatlin cornpetilia intereselor egoiste qi cd ra{iunile securitdlii depiqeau in

lunftr principiile dreptului civil - cu alte cuvinte, c[ scopurile statului justi-lni i loacele folosite.

Accstc idei frri precedent erau prezentate de o tard, care pe parcursul seco-ul XIX-lea prospera, avdnd institu{ii funclionand in bund ordnduiald girecunoscute. America nu vedea nici un conflict intre principiul superior qi

it[1ile supraviefuirii. in timp, invocarea moralitrfii ca mijloc de rezolvare alor internafionale a produs un gen unic de ambivalenfd qi un tip foarte

de suferinfi. Dacd americanii erau obligali sd-gi investeascd politicacu acelagi grad de rectitudine, ca in cazul existen-telor lor individuale.

lrebuia atunci consideratr securitatea; intr-adevdr, insemna aceasta, in ex-, c5 supravieluirea era subordonat[ moralitdfii? Sau devotamentul Americii

de institufiile democratice conferea automat o aur6 de moralitate chiar gi' mai aparent individualiste acte? Iar dac6 apa stiteau tucrurile. cum se

aceasta de conceptul european de raison d'dtat, care susfinea cd ac{iu-unui stat nu pot fi judecate decdt prin prisma succesului lor?

Profesorii Robert Tucker gi David Hendrickson au analizat in mod strilucitambivalenld a gSndirii americane:

Marea dilemd a lui Jefferson privitoare la guvernare rezida in aparenta sa renunfare lamijloacele pe care statele s-au sprijinit intotdeauna in ultimd instan!6 pentru a-giuigura securitatea qi a-gi satisface ambiliile, precum gi in refuzul sdu simultan de arcnunla la ambiliile care, in mod normal, conduceau la folosirea acestor mijloace. Elvoia, cu alte cuvinte, ca America s[ poat[ beneficia in ambele feluri - sd se bucure delvantajele puterii, ftr[ s6 cadd victimd consecin{elor firesti ale exercitarii ei.ll

PAni in ziua de astdzi, pendularea intre aceste dou[ modalititi de abordare auna dintre temele majore ale politicii externe americane. in 1820. Statelel au gisit un compromis intre cele doui aborddri, care le-a permis s6 leice pe amdndoud pdn[ dupi cel de-al doilea rdzboi mondial. America a conti-s6 condamne cele ce se intdmplau dincolo de ocean, drept rezultate vrednice

disprel ale politicii de echilibru al puterii, considerAndu-gi in acelagi timp.pro-I expansiune spre vestul continentului nord-american drept,,destin manifest".PAni la'inceputul secolului XX, politica extemi americani a fost in esentd

I de simpld: a ?mplini destinul asumat al tarii gi a nu se implica in jocurilelicate de dincolo de ocean. America a favorizat guvernele democratice ori

.4

6t

rk 'cf l le ot i l t losl posi l t i l . r l l t t ' l t tc l i rz i r l s i ' l i rc( iorr t ' r t ' r r r : , .nrrr l t lc i r - ; i i , jusl i l ic i r ; r r rl 'et ' i t r le lc, . lo l tn ( . ) t t i t tcy At l l t t t ts . l te i t t t tnci sccl t ' l ru rk ' s l i t t . i t l r rzrul l l l i r r l t { . ' lncensln i r t i l r r t l i r re:

( ) t i t t t t r le trs lc sl t t t v i t l i t lcslhlrn ' l r l st i r r t lurt lu l l i l r t ' r ' l l i ( r i 1r i r r t lcpcrrr lculc: i , ucolo l l l l -su r , , rqi i t r i t r r i r , l r inc:ct tv l i r t l l l t ' i lc 5i r t rgl lc i rrni lc c i la lc: Anre r ic i i l . l r i r rru pulocdc, i r rs l l . r l i r rcrt l , , , l ,nrllri irr r-' l lttl itt 'cit tttottqitrilot', pc cilrc str-i ucidtl. l ',n csle cca citrc cloloqilc libcr(ulr.,r;.rrrrr l t 'grcrr t lcnl l tu lur()r . ( 'anrpiolrr i l q i susl indtoarc' i ; ; i cs(c dolr c i inscai. l2

('citlrrl{r-r ln[iI a accstei politici americane de autore{inere a fost deciz.ia rk' ,rrxclu( le l l t l l i l ica olrropcand de forf [ de pe ernisfera vest ic6, la nevoic; ; i prrrrlirlttsit'crlt ttttora dintrc metodele diplomaliei europene. Doctrina Monroc, ciu(. ;rltttrclrttttitt aocast[ politicS, a rezsltal din incercarea Sfintei Alianfe - cotltl)u:,;"1tlirr l 'nrsia, ltusia qi Austria - de a inlbugi revolulia din Spania, din anii ltt. ' lr();rtttti ittclu-sc irr principiu intervenliei in afacerile interne, Marea Britanic rrrrvoil rrici ca sir sprijine SfAnta Alian{d in emisfera vestic6.

Ministrr-rl de externe britanic George Canning a propus Statelor Unite o ir.littttc cotnutrS, pentru a nu lSsa coloniile spaniole din Americi sd cadd in m6irrilt 'Slirttci Alian{e. El voia sd se asigure c5, indiferent ce se intAmpla in Spania, nit,r() l)l.llcrc curopeanb nu avea cd controleze America Latin6. Deposedatd de colorriilc salc Spania nu mai valora mare lucru, socotea Canning, iar asta unna fic s;tt[:scurajeze interventia, fie sd o facl irelevantd.

.lohrr Quincy Adams in{elegea teoria englezilor, dar nu avea incredere in In(}tivclc lor. Era prea curdnd dupd ocuparea britanici a washingtonului din 1lil.,pcnlru ca America sd se aliture fdrii-mami de odinioard. Prin urmare, Adams l-rrittclctnnat pe pregedintele Monroe sd inliture colonialismul european din Americict rezultat al unei decizii americane unilaterale.

l)octrina Monroe, proclamatd in 1823, a transformat oceanul - care despdltcrrStatele Unite de Europa - intr-un c6mp de fortificalii. PAnd atunci, regula tk.btrz.h'a politicii externe americane fusese ca Statele Unite sd nu se amestece irrluptele pentru putere din Europa. Doctrina Monroe a fbcut pasul urm6tor, declurAnd cd Europa nu trebuie si se amestece in afacerile inteme americane. Iar idecllui Monroe despre ce anume constituia afacerile interne americane - intreagirctrrisferd vesticl - era expansivd de-a binelea.

Aceeagi doctrind Monroe, mai mult, nu s-a limitat la declaralii de principirrlia avertiza cu indrdzneald puterile europene ci noua nafiune avea sd pomeasci"rrilzboi, pentru a susfine inviolabilitatea emisferei vestice. Ea declara cd StatelctJnite aveau si priveasci orice extindere a puterii europene ,,asupra oric[rciporliuni a acestei emisfere ca periculoasi pentru pacea gi siguranla noastrd"r3.

ln final, intr-un limbaj mai pulin cdutat - dar mai explicit decAt cel al secreta-rului siu de stat, cu doi ani inainte^- pregedintele Monroe respingea orice inter-vcrr{ie in controversele europene: ,,In rdzboaiele puterilor europene, in chestiuniprivindu-le pe acestea, noi nu am participat niciodatS qi nici nu intri in vederilcpoliticii noastre sd facem a$a cqva"r4.

America intorcea spatele Europei gi in acelagi timp igi elibera mdinile pentrua se extinde in emisfera vesticS. Sub umbrela doctrinei Monroe, America putea

o pol i t ic i l cc nl t sLr r lcoschcir t lc loe t lc 'v isut ' i lcr o l ic int i r t rge ct t l ' ( )pc: t t t dc

ext inde ct l r r rcr{ul i ; i in l l t rcnln, dc u i t t rc,xa tcr i tor i i l pc scurt , se t ranslbrma

Mlrer l)uterc lhrii a lrcbui sit l lractice o politicl de forf[. Dorinta de expan-Ir Arncricii ,si incredin{area ei c5 era o lard rnai pur6 qi mai cu principii

;iil olicurc alta dirr Europa, nu s-au aflat niciodatb in contradic{ie. De vreme cegi-urr corrsiderat expansiunea drept politicd extem6, Statele Unite ;i-au.pututrsi putcrca pentru a-qi exercita dominafia - asupra indienilor, a Mexicului, arusului * gi pentru a o face cu conqtiinfa impdcatl. Intr-un cuvdnt, politica

rli a Statelor Unite a fost de a nu avea o politic[ extem6.Crr gi Napoleon in leglturi cu vdnzarea Louisianei, Canning era oarecum

lit sA se laude ci adusese la via![ Lumea Nou6, pentru a restabili echili-cclei Vechi, de vreme ce'Marea Britanie l6sa sd se infeleagi cb avea s[ spri-doctrina Monroe cu Royal Navy. America, ins6, avea si restabileasci echili-curopean al puterii doar at6t cdt si fini Sfdnta Alian{[ in afara emisfereir. in rest, puterile europene aveau sd fie nevoite sd se menfinl in echilibru

participarea Americii.Pentru restul secolului, tema principald a politicii externe americane a fostinderea aplicirii doctrinei Monroe. In 1823, doctrina Monroe avertizase pu-

lc europene s[ se lini departe de emisfera vesticd. Pdni la centenarul doctri-Monroe, inlelesul aceste'ia a fost treptat extins, pentru a justifica hegemonia

canl in emisfera vestic[. ln 1845, preqedintele Polk a explicat incorporarealui in Statele Unite ca fiind necesari spre a evita ca un stat independent si

ini ,,aliat cu sau dependent de vreo nafiune shiini mai putemici dec6t elrgi" gi prin aceasta o ameninlare pentru securitatea Americii.t' Cu alte cu-

, doctrina Monroe justifica intervenfia american[ nu numai impotriva uneiinf[ri existente, ci qi impotriva oricirei posibilitnli de provocare deschisl -asemdnitor cu ce realiza echilibrul european al puterii.

Rdzboiul civil a intrerupt pentru scurt timp preocuparea Americii in domeniulunii teritoriale. Preocuparea de prim ordin a politicii externe a Washing-

lui era acum prevenirea recunoagterii Confederafiei de cdtre nafiunile euro-

, din teama de a nu apirea pe pdmdntul Americii de Nord un sistem multistatalodatd cu el, politica de echilibru al puterii promovati de diploma{ia europeand.1868, ins6, pregedintele Andrew Johnson revenea la vechea metodl de justifi-

a expansiunii prin intermediul doctrinei Monroe, de astd datd cu ocaziaSrdrii peninsulei Alaska:

Stf,pAnirea sau controlul strf,in asupra acelor comunitdti ain!ilrziat pdn6 acum sporireagi a adus prejudicii influenlei Statelor Unite. Revolulia cronicf, gi anarhia ar fi tot pe

atat de pagubitoare.l6

Ceva mai imporlant decdt expansiunea in cadrul continentului american se

cu toate cE a trecut practic neobservat de aga-zisele Mari Puteri: unmembru.se alitura clubului lor, c6nd Statele Unite deveneau cea mai

icd na{iune a lumii. in 1875, Statele Unite depigeau Marea Britanie, pei consideratd cea mai mare putere industriali a lumii, in producfia manu-

\k

rierd. La sfdrgitul secolului consumau mai mult[ energie decAt Germania,

l r t ' t t t t l t t . At ts l t 'o- l l t tp, i t t ' i ; t . l { r rs i i r . . l r rporr i i r 1 i l t ; r l i ; r l r r , r ln l ln.r ' i r r l rc, l t l lz l ro i r r l c iyr l 7rs l l l t l i t t t l sccrt l t t l t t i , l r rot l t te l i r t i t t t rc l ic ln l l de c i l r l r r r r r t r t c lcseul err l l (X) 1lg l r r .oecrr l r ,r ,cu de hirre r lc olel crr 5?,1 dr: l ) r()ocnlc. l r rrr l ' , i r rreir ct l i lo l ler. l tc crr 5(r7 dc l rrrrcct l lc. i i r t 'prt ldt tc l i i t dc gt i i t t cu 25f i r lc proccrrr(c. l r rr i t r l r ' i r rcu i r corrtr i l l r r i t l i r t l r r l , l , rt t ' i r poprr l i r l icr i rrrrrcr icanc. la l l l roccsrr l crc; ; lcr i i l r i . r rc lr s i1 sc accclcrrczc.

Nici t ) t t i t l i r t t tc t t t t i l cLl t" toscul vrcodat l o i lscnlcnci l sporirc a putcr i i s l lc: l ; j r ; t ; rI t lccrei l s i l o traduci i in inl lucn{[ globald. Concluci \ tol i i Americi i 1u f i rs l r i r rlct l l l t l i . Scctctarul dc stat al pregedintelui Andrcw.lohnson, Seward, v is lr l r r rrrritttlrcritt inclttz.iind Canada, precum gi mare parte din Mexic, qi extinzindu-sc rrrrrllitr f tircillc. Adrninistra{ia Grant voia sd anexeze Republica Dominicanl gi cor:lrr.l;rctt idcca achiziliondrii Cubei. Acesta era genul de iniliative pe care conclscirttrrrrerrropeni cclntemporani, Disraeli sau Bismarck, le in{elegeau gi le aprobau.

Settatul american, insd, rdmdnea concentrat asupra prioritdlilor internc 1i .,,,ittt|rotrivca oricdror proiecte expansioniste. El a menlinut efectivele annatci rr1, r(25 000 de oameni) qi marina militard slab6. Pdni in 1890, armata americarrir r.r,rlr XIV-a in lume, in urmacelei a Bulgariei, iar marina militard americand era nr;rtrrlicil dcc6t cea a ltaliei, cu toate cd puterea industriald a Americii era de l.] lr rtttlti tnare decdt cea a ltaliei. America nu participa la conferintele internatiorrrrlt.;i cla tratatd ca putere de rangul al doilea. in 1880, reduc6ndu-gi institufia diplomaticl,^Turcia gi-a desfiinlat ambasadele din Suedia, Belgia, olanda gi St1tcl,,ljnite. In acelagi timp, un diplomat gerrnan din Madrid s-a oferit si suportc .rcducere de salariu decdt sd fie trimis la post in Washington.rs

ins[, odatd ajunsd la nivelul de putere al Americii - uiterior Rdzboiului civil o(artr nu va rezista nicicdnd tentaliei de a-l traduce intr-o pozifie importanta in arcryrinternafionall. La sffirqitul anilor 1880, America a inceput s[-qi clideasc6 marirr;rnrilitard - care, nu mai devreme de anul 1880, era mai micd decdt cea a unui slrrtprecum Chile, Brazilia sau Argentina. in 1889, ministrul Marinei Militare, Benilnrin Tracy, fbcea lobby pentru o navd de rdzboi, iar istoricul contemporan al mari"nei Alfred rhayer Mahan dezvolta o expunere de principii in favoarei ei.re

Cu toate ci marina militarb britanicd proteja efectiv America de prid6lnicirrputerilor europene, conducdtorii americani nu au perceput Marea Brilanie ca peprotectorul {[rii lor. Pe parcursul secolului al XIX-lea, Marea Britanie a fost con-siderati cea mai importanti provocare la adresa intereselor americane, iar RoyiilNavy cea mai serioasi ameninfare strategicd. Nu e de mirare c6, atunci c611America a inceput ,,s6-gi arate mugchii", ea s-a gandit s6 elimine influen{a MariiBritanii din emisfera vestici invocAnd doctrina Monroe, la incurajarea cdreiaMarea Britanie igi adusese in mare m[surd contribu{ia.

Statele Unite nu au fost deloc delicate in privinla provocdrilor. in 1895, secre-tarul de stat Richard Olney a invocat doctrina Monroe pentru a avertiza MareaBritanie cu referire precisi la inegalitatea de f,orle. ,,La ora actual6',, scria el.,,Statele unite sunt practic suverane pe acest confinent gi voinfa lor este lege inorice chestiune asupra cdreia igi extind influen{a". ,,Infinitele resurse,' ale Ame-ricii, ,,combinate cu pozigiasaizolatl.o fac stdpAnl pe situafie gi practic invulne-rabild impotriva oricdrei sau a tuturor celorlalte puteri"z0. Renun{area Americii la

r le l i r r ' l f l cr l l i r rrpet lc ci rru sr. npl icrr i r r crrr is lL.r ' t r vcst ic l i . i r r l ( )20, Mlreale rcl t t t t t l r tscr l i r ; t retcrr l i i lcr t ler rr i rvcir rrr t rol rrr l iur in Arrrcr ica ( 'crr tral l l .

Dt l in i ind st t l t rct tut l iu i t t cr t t is l 'cra vest ic i l , Slatclc [Jni tc au inceput s[ pl t runddltontt rnai largil a politicii irrtclna(ionalc. Arncrica ajunsese la stadiul de

mondialii aproapc ltrr[ s[ vrca. lixtinzArrdu-se pe intreg continentul, ea igie prccrnincn{a de jur irnprejurul {irmurilor sale, insistdnd in acelagi timpInptului ci nu dorea cdtugi de pufin sd duci politica externd a unei mari[,a tcrrninarea acestui proces, America s-a trezit la comanda genului decnre a ibcut din ea un factor interna{ional major, indiferent de preferinlele

Clonducdtorii Americii puteau continua sd insiste cd politica sa externi deera de a servi drept ,,far" pentru restul omenirii, dar nu incipea nici o

cd unii dintre ei deveneau conqtienli gi de faptul cd puterea Americii iiucesteia dreptul de a fi ascultati in chestiunile aflate la ordinea zilei 9i cI

lvcn nevoie sb agtepte pdnl ce intreaga lume avea si devin6 democraticb,a se integra in sistemul intemafional.'

Nlmeni nu a formulat acest ralionament mai tranqant decdt Theodoret. El a fost primul pregedinte care a insistat cd, era datoria Americii sd-gi

simliti influenla la nivel global qi a prezentat America lumii in termeniiconcept al interesului nafional. Ca gi inaintagii sdi, Roosevelt era convins debenefic al Americii in lume. Dar spre deosebire de ei, Roosevelt a susfinut

'America avea reale interese de politici exteml, ce deplgeau cu mult interesuldo a se menline departe de orice amestec. Roosevelt a pornit de la premisa cb

Unite erau o putere ca oricare alta, nu o intrupare singulari a virtulii.interesele sale se ciocneau cu cele ale altor,tdri, America avea obligafia

adune puterile pentru a se impuneCa prim pas, Roosevelt a dat doctrinei Monroe cea mai interven{ionisti inter-

prin identificarea acesteia cu doctrinele imperialiste ale epocii. in ceeaI numit ,,corolarul" doctrinei Monroe, el a proclamat in 6 decembrie 1904 un

general de intervenfie al ,,unei nafiuni civilizate", pe care, in emisferzinumai Statele Unite erau indrituite a-l exercita: ,,... ill emisfera vestici,Statelor Unite la doctrina Monroe poate 6bliga Statele Unite, in cazuride sivdrgire a unor asemenea fapte rele sau de neputin!6, la exercitarea,

oricdt[ aversiune, a unei forfe de polifie intemafional6"21.Roosevelt o luase cu practica inaintea teoriei. in 1902, America forfase Haiti

lichideze datoriile fafi de blncile europene. in 1903, in Panama s-au st6rnitri, ajung6nd la scara unei adev6rate revolufii. Cu ajutor american,fia locali gi-a smuls independenfa fag6. de Columbia, dar nu inainte ca

ingtonul s[ fi stabilit suveranitatea SUA inZona Canalului, de ambele pirfice avea sd devini Canalul Panama. in 1905. Statele Unite au stabilit un

financiar asupra Republicii Domiqicane, iar in 1906 trupele ame-au ocupat Cuba.

Pentru Roosevelt, diplomafia for{ei in cadrul emisferei vestice frcea parte dinrol mondial al Americii. Cele doud oceane nu mai erau indeajuns de largi

a izola America fald de restul lumii. Statele Unite trebuiau sd, devind actorscena intema{ionali. Roosevelt a spus foarte clar intr-un mesaj adresat

*"eongrerului ?n 1902: ,,1)in ce ln ce nrui mult, intordepentlenla 1l eomploxitaten

srecc{lnd[ a reln[i i lor internnfionnlc poli t ice gi economice inrprur luluror puteri lorelvi l izate gi pugnico sE insistc usupro cAnnuiri i adecvate a lurrr i i ."r l

Roclsevelt dc[ine o pozilio istoric[ unicA in abordarea cle clltro America arela[iilor interna[ionalc. Nici un alt pregedirrte nu a definit rolul rnondial alAmericii at6t dc complet, in terrnenii interesului na{ional, gi nu a identificat inte-reeul nalional atAt de cuprinzdtor, in raport cu echilibrul puterii. RooseveltItnpdrt[gca punctul de vedere al conafionalilor sii c[ Arnerica era tot ce puteaepora rnai bun omenirea. Dar, spre deosebire de ei, el nu credea c[ America igiputea asigura pacea sau implini destinul numai prin practicarea virtulilor civice.In perceplia asupra naturii ordinii mondiale, el se apropia mai mult de Pal-merston sau Disraeli dec6t de Thomas Jefferson.

Un mare pregedinte trebuie si fie un educator, realizdnd puntea de lggdturddintrc viitorul poporului s[u gi tr[irea efectivi a acestuia. Roosevelt a predat odoctrin[ extrem de aspr6, unui popor crescut in credinfa cl pacea este stareanormal[ intre natiuni, c6 nu existl nici o diferenfl intre moralitatea personali qicea public[ - America fiind bine izolatd de tulburdrile gi revoltele ce afectaureptul lumii. Roosevelt refuza toate aceste propozilii. Pentru el, via{a internalio-nal[ insemna lupt[, iar teoria darwinistd - a supravieluirii celui mai bine dotat -cra pentru istorie un ghid mai bun decdt moralitatea personal[. in optica luiRoosevelt, cei bldnzi mogteneau pimdntul numai dac[ erau puternici. Dup[ el,America nu era'o cauz6, ci o mare putere - potenfial cea mai mare. El spera sifio pregedintele menit sd-gi introduci nafiunea pe scena lumii, astfel incdt ea s6poat[ modela secolul XX in felul in care Marea Britanie il dominase pe cel de-alXIX-lea - ca o fari cu puteri vaste, care se inrolase de bun[ voie, cu moderafie giinfelepciune, si munceasc[ in beneficiul stabilitdlii, al pdcii gi al progresului.

Roosevelt era intolerant fafd de multe dintre lucrurile sfinte aie modului ame-rican de a gdhdi politica extem6. El dezavua eficacitatea dreptului interna{ional.Ceea ce o nafiune nu putea apbra prin forfl proprib, nu putea fi protejat nici decomunitatea internationald. Respingea dezarrnarea, care atunci incepea si devinisubiect de preocupare intemafionali:

incl nu existit probabilitatea de a se stabili vreun fel de putere internafionald... care sdpoatd amenda efectiv faptele rele, iar in aceste circumstanfe ar fi gi o nebunie gi unlucru periculos pentru o nafiune mare qi liberi sd se lipseasci singur[ de puterea dea-gi ap6ra drepturile proprii gi chiar, in situa{ii exceptionale, de a se ridica pentrudrepturile altora. Nimic nu ar promova mai mult inechitatea... decAt faptul ca popoa-rele libere gi luminate... sd se lipseascl de bund voie de putere, l[sdnd armele la dispo-zilia oriclrui despotism gi barbarii."

Roosevelt era incd gi mai caustic, atunci cind venea vorba despre guvernarealumii:

Eu consider atitudinea Wilson-Bryan - de incredere in tatate de pace fantasmagorice, inpromisiuni imposibile, in tot felul de petece de hArtie lipsite de orice sprijin din partea uneiforle efective - ca fiind aberanti. Este infurit mai bine pentru o naliune gi pentru intreagalume s[ aiba tradiliile lui Frederick cel Mare qi Bismarck in privin{a politicii externe decdts[ aibl atitudinea Bryan sau Wilson-Bryan ca atitudine nafionald permanent6.'*

lunte guvornatll prin ltlrlll, l(oosevelt creclea c[ ordinea naturulA a lucru-ora relJectntlt dc concoptul de ,,slbre cle influerr[[", oare atribuia inlluentl

asupra unor intinse regiuni anumitor puteri * de pildl Statelor Uniteemisl'crei vestice sau Marii Britanii asupra subcontinentului indian. in

Rooscvelt a consim[it la ocupafia japonezL asupra Coreii deoarece, in gdn-aa, relafiile nipono-coreene trebuiau sI fie determinate de puterea relativl a

f6ri, nu de prevederile unui tratat sau de legile intemafionale:

eoreea este cu deslvdrgire a Japoniei. Sd fie limpede, prin tratat s-a stabilit solemn or Inlclcgere potrivit cdreia Coreea trebuia sd rdminl independenti. Coreea insd a fost

lloputincioasd in a impune respectarea tratatului qi a fost in afara oricdrei discufii caVfeo alti na{iune... sd incerce :4 faci pentru Coreea ceea ce qi au fost cu totulIncapabili sd facd pentru ei inqigil'

Dc vreme ce Roosevelt avea asemenea vederi de tip european, nu a fost sur-ci el a abordat echilibrul mondial al puterii cu o subtilitate neegalatd de

alt pregedinte american gi de care s-a aprbp.iat numai Richard Nixon. Laput, Roosevelt nu a vizut nici o nevgie si antreneze America iq intimitatealibrului european al puterii, deoarece'il considera ca mai mult sau mai putin

ia a distrus flota ruseascl, a jubilat: ,,Am foqt^ mulfumit pe deplin deiajaponezd, pentru ci Japonia facejocul nostru."zv

Roosevelt voia ca Rusia si fie mai degrabi sl6bit[ decdt eliminatd cu totul din

abil. Dar a fost destul de clar asupra faptului c[, in cazul in care acestavea s[ se dovedeasci gregit, va indemna America si se angajeze in

irea echilibrului. Treptat, Roosevelt a ajuns s6 vadl in Germania o ame-la adresa echilibrului european al puterii qi a inceput si identifice intere-

nafional american cu cel al Marii Britanii qi al Franfei.Faptul a fost demonstrat in 1906, in timpul Conferinfei internafionale de la

iras -

al clrei scop era si stabileasci viitorul Marocului. Germania, careasupra unei ,,ugi deschise" pentru a pretntdmpina dominafia francezd, a

inut includerea unui reprezentant american, qezdnd ci America avea acolocomerciale semnificative. PAni la urm[, americanii au fost reprezentafi

prin ambasadorul lor in ltalia, dar rolul pe care l-a jucat acesta i-ait pe germani. Roosevelt a subordonat interesele comerciale ale Ame-

- care, oricum, nu erau mari - punctului s[u de vedere geopolitic. Toateau fost exprimate de Henry Cabot.Lodge intr-o scrisoare adresatl lui

la momentul de vdrf al crizei marocane. ,,Franfa", spunea el, ,,trebuieifie cu noi qi cu Anglia - in zona gi in combinatia noastr[. Eite un aranjamentrlid, economic qi politic"'o.i In vreme ce in Europa Roosevelt considera Germania ca principald amenin-

in Asia era preocupat de aspira{iile Rusiei gi, prin urrnare, a favorizat Japo-principalul rival al Rusiei. ,Nu existl in lume o alti nafiune care s[ finl inile sale, in mai mare misuri decdt Rusia, soarta anilor urmltori", a declaratevelt.27 in 1904, Japonia, protejati de o alianp cu Marea Britanie, a atacat

nia. Degi a proclamat neutralitatea americani, Roosevelt inclina so^r^e Japonia,victorie ruseascd, argumenta el, ar fi ,,o loviturd dati-civilizafiei"r8. Iar cdnd

fi,

ilibrul puterii - deoarece, potrivit preceptelor diplomafiei ce promova echili-

brul putcr i i . o sl{ lh ire cxcesivl l n l {usiei nu ur l i lhcut der: i i t rd rrrhrt l lu lc nrrrel t in-fHrii rttseqli unu.iultottczil. l{ooscvolt u sesizat cil un rezrrltrrl cure sh serveascil celmni bine Atncrica cra uttrtl pritr curc llusia ,,sd fic llsatil l irl l l irr l irltl cu Japorrin,qallblca ljccarc din elc sf, aibli o ac{iunc modcratoare asupril celc,iluller"r0.

Mni dcgrablt in baza realismului geopolitic decAt dintr-un nobil altruisnr.Roosevclt le-a invitat pe cele doud beligerante s6-qi trirnit[ reprezentanfii l llocuinla sn de la Oyster Bay, pentru a pune la punct un tratat de pace finalizat irrcele din urm[ la Portsmouth, in New Hampshire, care limita victoria japonezd 9imcnlinea echilibrul in Extremul Orient. Drept urmare, Roosevelt a devenit pri-nrul amcrican c[ruia i s-a atribuit Premiul Nobel pentru Pace, pentru producereauntti acord bazat pe concepte ca echilibrul puterii gi sferele de influenfi gi care,dupll ptrrerea succesorului siu, Wilson, plrea destul de ne-anierican.

In 1914, Roosevelt a avut inilial o perspectivi relativ cinic[ asupra invadiriidc cfitre Germania a Belgiei gi Luxemburgului, degi constituia o flagranti violareu tratatelor care stabiliser[ neutralitatea acestor dou[ {iri:

Nu iau parte nimdnui in ce privegte violarea sau nerespectarea acestor tratate. Cdnduriagii se prind in luptl pe via!6 gi pe moarte, in timp ce se imping unul pe altulincoace gi incolo e clar cd acegti coplegitori, imelli lupt6tori au sd calce peste oricinele apare in cale, dqcd nu este periculos sd ofacd."

La cdteva luni dupi izbucnirea rSzboiului in Europa, Roosevelt gi-a schimbatjudecata iniliald despre violarea neutralitl{ii Belgiei, deqi, caracteristic, nuilegalitatea invaziei gerrnane il preocupa, ci ameninfarea pe care aceasta oreprezenta la adresa echilibrului puterii: ,,... ru credefi cd dacd Germania c6qtigiacest rizboi, zdrobegte flota englez[ gi distruge imperiul britanic, intr-un an saudoi va insista s[ preia poziliadominant[ in America de Sud gi Central6...?"32

A indemnat la reinarmarea masiv6, astfel incdt America s[ poati aruncapovara acestui act in spatele Triplei Antante, Vedea o victorie a Germaniei qi po-sibil6, dar gi periculoasl pentru Statele Unite. Victoria Puterilor Centrale ar fiavut ca rczultat pierderea protecfiei asigurate de marina militarl britanicl,permildnd imperialismului german si se afirme in emisfera vestic6.

Faptul ci Roosevelt trebuie si fi considerat controlul naval britanic asupraAtlanticului mai sigur dec6t hegemonia Germaniei s-a datorat unor factorinon-putere impalpabili, precum afinitatea cultural6 gi experien{a istoricl. intr-ade-vlr, intre Anllia gi America au existat puternice legituri culturale, flri un echi-valent in relafiile americano-germane. Mai mult, Statele Unite erau obignuite cuideea st[pdnirii mirilor de citre Marea Britanie, nemaisuspect6nd-o de proiecteexpansioniste in Americi. Germania, ins6, era priviti cu teaml. In 3 octombrie1914, Roosevelt a scris ambasadorului britanic la Washington (uitdnd in modconvenabil considera{iile anterioare despre inevitabilitatea desconsider[rii decltre Germania a neutralitetii Belgiei):

Dac6 ag fi fost pregedinte, ag fi aclionat [impotriva Germaniei] in 30 sau 31 iulie,33

intr-o scrisoare adresatd o luni mai tArziu lui Rudyard Kipling,'Rooseveltrecunoqtea dificultatea de a determina for{ele americane s[ indure rdzboiul din

crxt l i r r t t eonvir t lqcrr i lo l srt lc. l 'oporul rutrcr ic irrr rrrr dr l reir s i l r rrrrrrrzc rrrrnl ucl iuni i tnodelr t l i t t i i t r lc st l ict i t t terr trcni i pol i t ic i i do l i r r l i l :

Faei crr rtp suslittc lol cccl cc clcrl, rru ar l l cle nici utt folos poporului meu, pentru ctrnU nl-rtr trrrnu. Oturcnii rroq;tri nu viftl mai dr:partc dc v6rful nasului gi nu in{eleg pro-tllotttcle intcrnaliorralc. lji poporul durnncavoastrd a fost la fel, dar nu in aceeagi m[-

t luri crr ul rnou, in chcstiunile astca... Datorita l[rgimii oceanului ce ne separd, poporulnou credc cA nu arc dc cc se teme din partea actualei confruntdri qi cI nu are nici o

rerponstbilitatc fa16 de ca.3a

f)acll gAndirea americani asupra politicii externe ar fi culminat cu Theodore

lporcvelt, ea ar fi fost descrisi ca o evolufie care a adaptat principiile tradifio-

flle europcne ale guvernlrii la condiliile americane. Roosevelt ar fi fost privit ca

|;rpdintcle in exerciliu al momentului cdnd Statele Unite, stabilindu-gi o pozilielominunt[ in Americi, au inceput sd-gi facl simfitd ponderea ca putere mondial[.plndirea americani asupra politicii externe nu s-a sfArgit insd cu Roosevelt giplel nu ar fi putut-o face. Un conducdtor care igi limiteazi rolul la experien{a po-prului slu se autocondamni la stagnare; un conducitor care o ia inaintea

$porien{ei poporului s6u igi asumd riscul de a nu fi infeles. America nu era pre-

$tlt[ nici prin experienfd, nici prin valorile sale pentru rolul pe care i-l atribuiselporevelt.

Prirrtr-o ironie a istoriei, America a jucat in cele din urm6 rolul de conducdtorcare i-l prevdzuse Roosevelt, chiar in timpul vielii acestuia, dar a fEcut-o in

le principiilor pe care Roosevelt le luase in derddere gi sub conducerea uhuiinte pe care Roosevelt l-a disprefuit. Woodrow Wilson a fost intruchipareaei excepfionalismului american gi a stat la originea a ceea ce avea sd

gcoala intelectualE dominant[ a politicii exteme americane - gco6l6 aleprecepte erau considerate de Roosevelt in cel mai bun gaz irelevante gi in

tnai rlu contrare intereselor pe termen lung ale Americii.tn termenii tuturor principiilor recunoscute ale guvemirii, Roosevelt a fostcare a avut de departe mai multb dreptate dintre acegtia doi, intre cei mai de

pregedinfi ai Americii. $i totugi, Wilson a fost cel care a avut c6qtig dedupd un secol, Roosevelt este amintit pentru realizlrile sale, dar Wilson a

cel care a modelat gdndirea americanb. Roosevelt a infeles cum funcfionaintemalionali, intre na{iunile ce conduceau atunci destinele'lumu - nrci

pregedinte american nu a avut o inlelegere mai deplinl a modului de func-a sistemului intemational. $i totuqi, Wilson a surprins elementele esen-

ale motivafiei amgricane, printre care poate cel mai important era acela cdica pur gi simplu nu se privea ca pe o nafiune la fel ca toate celelalte. Ei ii

llpsea qi baza teoretici gi cea practicd pentru diplomafia de tip european - deprmanentl revizuire a nuanlelor de putere, de la postura de neutralitate moraldh unicul scop de a menfine,un echilibru mereu schimbltor. Indiferent de realitilifl de lecliile puterii, convingerea nestrdmutatd a poporului american a fost cdllcepfionalul siu rol rezidd in exercitarea gi propagarea liber.t61ii.

Americanii au putut fi pugi in migcare spre fapte mdrefe numai printr-o vi-ilune coincizAnd cu percepfia potrivit cIreia fara lor era exceplionald. Indiferent

de mBsurn itt cttre. itttelecluttl, Rrxtsevelt u ttrst de Bcorrl cu l'elul ln earo l'ung-[ lortrt de lupt diplolnn[iu Mnri lor ' l tuteri, clenrcrsul slu nu i-u convln: p€ conalio-ttali cll uveuu ncvoic sll intre in llrinrul rllzboi nrondial. Wilson, pe dc ultl parte, aapelttt lt scnsibilitatca poporului sfiu cu argumente, care crau tot pe at6t de€lev&te ntoral pe cdt erau de perlbct neinteligibile pentru conduc[torii str[ini.

ccea cc a realizat wilson a fost uimitor. Respingdnd politica de forf6, er aplittl cuttt s[ purrd in migcare poporul american. Universitar ajuns relativ tdrziu inpolitic[. el a fost ales pregedinte datoritl unei sciziuni in Partidul Republican -Intrc 'l'afl gi Roosevelt. Wilson a in{eles ci izolalionismul instinctiv al Americii nuputeo fi itrvins decdt printr-un apel la credinfa in natura exceptionali a idealurilorralc, Pas cu pas, el a dus in rdzboi o fari izolafionisti, dup6 ce mai int6i a de-monstrat devotamentul administra{iei sale pentru pace printr-o pasionatd susfinerea neutralitilii. $i a fEcut aceasta neg6nd orice interes national egoist gi afirm6nd c6Anrericq nu cduta alt folos decdt recunoagterea principiilor sale.

In prima sa Declarafie in fafa Uniunii, din 2 decembrie 1913, wilson a schilatcse8 ce avea si devini cunoscut mai tArziu drept wilsonism. Lege universal[ ginu echilibru, inspirarea unui sentiment de incredere in nafiune gi nu afirmareanafionali a propriei valori - erau, in optica lui wilson, fundamentele ordiniiinternafionale. Recomanddnd ratificarea mai multor tratate de arbitraj, Wilson asus[inut c[ arbitrajul creator de legdturi, nu for{a, trebuie si devin[ metoda derezolvare a disputelor intemafionale:

Nu existd decdt un singur standard posibil conform cdruia s6 fie rezolvate contro-versele dintre Statele Unite gi alte naliuni, iar acesta este compus din dou[ elemente:propria noastrd onoare 9i obligaliile noastre fafi de pacea lumii. Un test astfel alcdtuitar trebui s[ fie lesne f6cut sf, guvern_eze atdt stabilirea de obligalii prin noile tratate, cdtgi interpretarea celor deja asumate.3s

Nimic nu-l enerva pe Roosevelt mai riu decdt principiile declamative, nespri-jinite nici de puterea, nici de voinfa de a le transpune in fapt. El ii scria unuiprieten: ,,Dac[ ar trebui si aleg intre o politicl a fierului gi sabiei gi una aduhului bl6ndefii... de aceea sunt pentru politica fierului gi a sabiei. Este maibine nu numai pentru na{iune, ci, pe termen lung, pentru intreaga lumb,n6.

In acelagi fel, propunerea lui Roosevelt de a reacfiona la rizboiul din Europaprin cregterea cheltuielilor de apirare nu avea nici un sens pentru wilson. in adoua sa Declaralie in fala uniunii, din 8 decembrie 1914, gi la patru luni dup6 cese dezldnfuise rizboiul european, wilson a respins o sporiri a armamentuluiAmericii, deoarece aceasta ar fi semnalat ci ,,ne-am pierdut autocontrolul", caunnare a unui rdzboi,,ale cdrui cauze nu ne pot atinge, a cirlr! simpll existen{[ne oferi ocazii de a face servicii prietenegti gi dezinteresate..u,,31

Influenfa Americii, in opinia lul wilson, depindea de dezinteresarea ei;'tre-buia s[ se pistreze astfel pentru ca, in final, si poati plgi inainte ca arbitrucredibil intre plrfile beligerante. Roosevelt declarase ci rizboiul din Europa, maicu seami o victorie germand, ameninfa in ultimd instanfl securitatea americani.Wilson susfinea cd America era in esenfi dezinteresati, prin unnare avea s6 seeviden{ieze ca mediator. Datoritl credintei Americii in valori mai inalte dec6t

llibrul putelii, rllzboiul clin l')uropn ii ol'cren rtouln o ocrtzie exlrnorrlinitrh de aprozoli l i perrtru o noul Ei rnui trunlt abordare u poli t ici i internulionale.

Roosevclt ridiculiza asomcnca idci gi l-a acuzat pe Wilson cl se servea delc izola{ioniste pentru a-gi sprijini realegerea in 1916. De fapt, politica

Wilsorr fintea tocrnai impotriva izola{ionismului. Ceea ce proclama Wilson nuretragerea Anrericii din lume, ci aplicabilitatea universali a valorilor sale 9i,

tlmp, angajarea Americii in r[spdndirea lor. Wilson a reinitiat ceea ce, de laflfferson incoace, devenise infelepciunea americani tradi{ionali, dar a pus-o in

lltdba unei ideologii militante:

r Misiunea speciali a Americii depIgegte diploma{ia curent[ 9i o oblig[ sdfie ca un far al libertifii pentru restul omenirii.

r Politica externi a democrafiilor este superioarl moral, deoarece popoarelesunt ndscute iubitoare de pace.

r Politica externi trebuie si reflecte aceleagi standarde morale ca gi eticapersonalS.

r Statul nu are nici un drept sd pretindi o moralitate separaJi pentru sine.Wilson a conferit acestor aserliuni ale excepfionalisrnului american o dimen-

tlune universal[:

NouI nu ne poate fi teami de puterea vreunei alte natiuni. Noi nu suntem geloqi peconcurenta din domeniul comerfului sau pe oricare altl realizare pagnicf,. Jinem sd ne

, ducem via,ta aS? cum vrem noi; dar inlelegem sd lSsdm qi pe alfii sI trdiascI. Noij suntem, intr-adevdr, prieten bun al tuturor na{iunilor lumii, pentru cb nu ameninl[m pe

nici una, nu rdvnim la posesiunile nici uneia, nu dorim distrugerea vreuneia.38

, Nici o altd nafiune nu gi-a sprijinit pretentiile la conducerea lumii pe.altruismiToate celelalte na(iuni au cbutat sd fie judecate dupd compatibilitatea intereselor,lor nafionale cu cele ale altor societifi. $i totugi, de la Woodrow Wilson laOeorge Bush, pregedinfii americani au invocat dezinteresarea fdrii lor ca atributgrucial al rolului"ei conducltor. Nici Wilson, nici ulterior, pdni la ora actualh,discipolii s6, nu au fost bucurogi si constate faptul c6, pentru conducitorii striini,p[trungi de maxime mai pufin inalte, pretenfia de altruism a Americii evoc6,oarrumite aurd de indeterminare; in vreme ce interesul nafional poate fi calculat,

' altruismul depinde {e natura celui eare-l practicd.Pentru Wilson, ins6, natura altruisti a societ[fii americaqe era dovada glafiei

' divine:

A fost ca gi cum prin grija lui Dumnezeu un continent a fost pdstrat nefolosit gi aagteptat ca un popor pagnic, iubitor al libertilii gi al drepturilor oamenilor mai mult

decdt orice, s[ vind gi sd intemeieze o comunitate lipsiti de egoism.3e

Pretenfia cd scopurile americane reprezentau hotdrAri providen{iale implicapentru America un rol mondial, care avea s[ se vldeasci mult mai amplu decdtgi-l imaginase Roosevelt vreodati. Pentru cd el nu voise nimic mai mult decAt sIimbunitifeascd echilibrul puterii gi s[ investeascb in el rolul Amerioii, cuimportanla cuvenita, pe maiura puterii ei crescdnde. in conceplia lui Roosevelt,

Attter ic i t ert t o tut l i t t t te ; t r i t t l rc rrrrr l te nl tele rrrui ptr lerrr ic i i r lcr ' f l t r rr4iur l talen 1ill lolittd purtc tlitttr-un g,rup dc clil l l, clc rnari llutcri - dar srrprrrfl gi cn rctrquliloris lor icc de blzl l a lo cchi l ibrului ,

Wilson a plasat Alncrica intr-un plan situat complet in alara un()r ilsetneneaconsidcralii. Disprefuind echilibrul puterii, el a insistat c[ rolul Americii era ,,nusli dovcdcascb... egoismul, ci mirefia noastr6"40. Dace acest lucru era adevdrat,Anrcrica nu avea dreptul si-gi pdstreze valori' le numai pentru sine. incd din 1915,Wilson a avansat doctrina fdr6 precedent ci securitatea Americii era inseparabilStlc sccuritatea intregii omeniri. Aceasta presupunea cd era de datoria Americii,dc aici inainte, si se opunl agresiunii de pretutindeni:

...dcoarece noi pretindem dezvoltare nestingheritl gi conducere netulburatd a proprii-lor vicfi conform propriilor noastre principii de drept gi libertate, ne doare, de oriundear veni ea, agresiunea, pe care noi ingine niciodattr nu o vom practica. Noi insistimasupra securitd{ii in urmf,rirea direc{iilor de dezvoltare nafionald pe care singuri nilc-am ales. Facem mai mult dec6t atit. Q cerem gi pentru ceilal{i. Nu ne limitdmcntuziasmul fa![ de libertatea individualI gi dezvoltarea nafional6 la evenimentele qicvolu{ia chestiqnilor ce ne privesc doar pe noi ?rigine. il simlim ori de cdte ori unpopor incearci s6 pSgeascd pe aceste dificile cdi ale independenlei qi ale dreptului.al

Perceperea Americii ca polifist benefic la scar6 globati a prefigurat politicade ingridire a nafiunilor ostlle (containment policy), care avea sd fie dezvoltatdduptr cel de-al doilea rizboi mondial.

Nici in cele mai avdntate visuri ale sale, Roosevelt nu ar fi visat vreodatd siamplifice astfel un sentiment ce ldsa sl se intrezdreascd, intervenfionismulmondial. Atunci, ins6, el era un om de stat rizboinic; Wilson era preotul profet.bamenii de stat, rizboinicii chiar, se concentreazl asupra lumii in care trdiesc;pentru profefi, lumea ,,real6" este cea pe care o ,,infiin1eaz6" ei.

Wilson a transformat ceea ce incepuse ca reafirmare a neutralitl{ii americaneintr-un set de propuneri slujind drept fundament pentru o cruciadl mondiall. inviziunea lui Wilson, nu exista nici o diferen{d esentiall inhe libbrtate pentru Ame-rica gi libertate pentru infieaga lume. Dovedind c6 timpul petrecut la ?ntrunirile aca-demice, unde despicarea firului in patru este lege, nu fusese irosit, el a elaborat oextraordinari interpretare a ceea ce avusese de fapt in vedere George Washington,atunci cdnd avertiza asupra amestecului in afacerile str[ine. Wilson a redefinitnotiunea de ,,strdin" intr-un mod care cu siguranfi c[ l-ar fi uimit pe intAiul pre$e-dinte. Ceea ce avusese in intenfie Washington, potrivit lui Wilson, era c[ Americatrebuie s5 evite s[ se amestece in scopurile altora. Dar, argumenta Wilson, nimicdin ce privea umanitatea ,,nu ne poate fi strdin sau indiferent"a2. Agadar, Americaavea privilegiul nelimitat de a se implica in afara granilelor proprii.' Ce orgoliu extraordinar - sd extragi privilegiul de a interveni oriunde pe glob

din consemnul unuia dintre Pdrin{ii Fondatori privind neamestecul in afacerilestrbine gi si elaborezi o concep{ie de neutralitate care frcea implicarea in rdzboiinevitabili! In timp ce, inchegdndu-gi viziunea despre o lume mai buni, igiimpingea fara tot mai aproape de rdzboiul mondial, Wilson evoca o vitalitate giun idealism p6rdnd a justifica hibernarea Americii vreme de un secol, numai

' t pntru u ;rulct ncurn i rr l rn i rr l lcna irr tcrnul i t lnul l l cu un dinant ist t t 6i o inoccn(d! i€crrrruscutc rnai viirstnicilor sili purtencri. Diplonra{ia curopeanl sc c[lise gi

€Unonculic umilin[a in crcuzctul isttlriei; oamenii sdi de stat vedeau evenimentelepln prisnra multor visuri ce se dovediserd a fi fragile, a unor mari sperante niruite

;l a trnor idcaluri pierdute datoritl acestei limitiri, proclamAnd cu indrizneali, daci ,f,U rliirpitul istoriei, atunci cu siguranfb irelevanta acesteia, pornind la transfor-;xsreu valorilor considerate unice pAnd atunci pentru America in principii univer-rale. nplicabile tuturor. Wilson a fost astfel in stare s[ inving6, cel pu{in pentru oyrenlc, tensiunea existenti in gdndirea americanl - intre America cea neinfricati qiAmerica cea neprihdnit[. America nu putea aborda intrarea in cel de-al.doileadzbroi mondial dec6t ca pe o angajare in beneficiul popoarelor de pretutindeni, nudoar al s6u, qi numai in rolul de cruciat al libertl1ii universale.

Scufundarea vasului Lusitania de cltre Germania gi, mai presus de toate,' iclunrea de citre germani a rizboiului submarin total au devenit motivul imediat

al declara{iei de rizboi a Americii. Dar Wilson nu a justificat intrarea in rlzboi aAmericii pebaza unor nemullumiri oDUm€, Interesele na{ionale erau irelevante;Incllcarea statutului de neutralitate al Belgiei gi echilibrul puterii nu aveau nimicdo a face cu ele. Mai degrab[, rizbojul avea o justificare morald, al chrei primgbiectiv era o noui gi mai justd ordine mondial[. ,,Este un lucru insp[imintitor",roflecta Wilson in discursul prin care cerea declararea rlzboiului,

s[ duci acest mare gi paqnic popor in rbzboi, in cel mai ingrozitor gi mai dezastruosdintre toate rizboaiele, civiliza{ia insdgi pdrdnd a fi in cumpin6. Dreptul este, insd,

. mai prelios decdt pacea gi ne vom lupta pentru lucrurile pe care le-am avut intotdeauna'

cel mai aproape de inima noastrdr pentru democralie, pentru dreptul celor supuqiautoritdfilor de a avea o voce in propriile lor guveme, pentru drepturile gi libertitilenafiunilor mici, pentru instaurarea unei domnii universale a dreptului de cltre popoa-rele libere aclion6nd de comun acord, astfel incdt 14 aduc6 pacea gi siguranla tuturornaliunilor gi sd facl lumea cu totul, in sfbrgit, liberd."

intr-un rizboi purtat in numele unor asemenea principii nu putea exista niciun compromis. Victoria total6 era singurul obiectiv valabil. Roosevelt ar ficxprimat, aproape cu siguranfi, obiectivele rdzboinice ale Americii in termenipolitici gi strategici; Wilson, fluturdnd cu mdndrie dezinteresarea americanl,^adefinit obiectivele r[zboinice ale Americii in categorii in intregime morale, Inviziunea lui Wilson, rizboiul nu era consecinla unor interese nafionale conflic-tuale urmirite fEre refinere, ci a atacului neprovocat al Germaniei asupra ordiniiinternafionale. Mai exact, adevdratul vinovat nu era nafiunea gerrpand, ci insugiimp[ratul gerrnan. Solicitend declararea rdzboiului, Wilson argumenta:

, Nu avem nimic de implrlit cu poporul german. Nu avem fa15 de el decdt un sentimentde simpatie gi prietenie. Nu la indemnul sdu a luat guvemul german hotdr6rea de aintra in acest rizboi. Nu a fost cu gtiinja sau cu aprobarea sa. A fost un rf,zboi asupracf,ruia s-a hotlr6t a$a cum se hotdra asupra rlzboaielor in vechime, vremuri nefericite,cdnd popoarele nu erau nicf,ieri ionsuitate de conducf,torii lor gi rdzboaiele erauprovocate gi duse in interesul dinastiilor.aa

Degi Wilhelm al IIJea era privit de multii vreme pe scena europeand ca ungerrnene de conflicte, nici un om de stat european nu susfinuse vreodatd detronarea

*

tH: lliluelli nu viztlse in rtlslttrttrrcn inrpllrnlulrri surr rr rlirtnstiei sule solrrlil pilcii i1littropn' o cliltil. ittsll, ce litsesc outnruiil chestiunerr str.uctur.ii internc a (icrrnanici,rHzh0iul,nu lnai putca slhrgi prin gerrul de cornl:rurr 'r is,.ur. ra echil ibreze inte-rescle ull0tc in conflict,^pe^c.a1e il realizase Roosevelt intre Japonia gi Rusia cuzeee uni nrai devreme. in 22 ianuarie 1917, inainte ca America s6 fi intrat inriehoi, wilson a proclamat obiectivul acesteia ca fiind ,,pace f6rr ui.torig,ij.(leeu.ce a propus ins6 wirson, atunci c6nd Ameri.u u iniiut in rdzboi, a fost opnce lu care nu se putea ajunge dec6t prin victorie totali.

Furmulllrile tui wilson au intrat repede in uzanfa comuni. chiar gi o persoandexporirTentattr precum Herbert Hoovir a ?nceput sd descrie clasa conducdtoaregernrand ca inerent ticiloasd, carb urmirea ca pradi ,,vlaga urto, pofour.,'1Atmosl'cra vremii a. fost sugestiv exprimatd de Jacob Sch"urman; pregedinteletJnivcrsit[1ii corneil, care vedea rdzboiur ca pe o lupti i;t;; ,,Impdrdfia ceru-rifor'9i ,,impir[fia barbarilor, care e forla 9ilriz6;ie;t;*

""'-

fii totugi, rdsturnarea unei singure dinastiinu putea aduce tot ce insinua reto-rica lui wilson. cerAnd declararei rizboiului,.wilson igi extinaea morala urupiuintregii lumi; nu numai Germania, dar toate,celelalte naiiuni trebuiau urlgurutJinvederea democratiei - deoarece pacea recrama ,,un purt"n.riut al unor nafiunielemocratice"as. in alt discurs, wiison a mers gi mai a"pu.t", ,pun6nd ci putereaAmericii avea si se destrame, dacd Statele Unite nu uu"uu sd rdspdndeascilibcrtatea pretutindeni in lume:

Arn ridicat aceastI nafiune pentru a-i face liberi pe oameni gi nu ne-arn limitatconcepfia qi obiectivele la Americq iar acum ii vom face liberi pe oameni. Dac6 rluamfaceaceasta,toat6faimaAmericiiar.pieri9iintreagaputerei*"' ' i ; ;;;

Wilson gi-a declarat cel mai limpede gi mai detaliat obiectivele avute invedere pentru rdzboi in cele 14 puncte - document care va fi examinat incapitolul 9. Realizarea istorici a lui Wilson rczidl in recunoagterea faptului cdam.ericanii nu pot admite angajamente internafionale importante, care nu suntindreptifite de convingerea loi moral6. sciderea sa a constat in tratarea tragedii-lor istoriei ca aberafii sau ca datordndu-se ripsei d;;";;p;;;iv6 gi r6utelii condu_crtorilor individuali,,precum.gi in respingerea oricaiei alte baze-obiective pentrupace in afara forrpi opiniei oubrici gi a r[spdndirii in rume a iil;iiii;;democratice. El a cerut naliunilor Euroiei sd intreprinoa ceva * pentru care ele.nu erau pregdtite nici filozofic, nici istoric - gi aceasta imediat dupe un rdzboicare Ie sec[tuise de vlagi.vreme de 300 de ani, nafiunile europene iqi bazaserd ordinea lumii ror pe unechilibru al intereseror.nafionale, iar poiiticite externe p, o

"autu." a securit[1ii,tratdnd fiecare benbficiu suplimentar ca pe o gratificalie. wilson a cerut nafiu_nifor'Europei s6-si bazeze politica e*te*a pe convingeri morare, ldsdndsecuritatea si rezulte de la sine, in cel mai bun caz. ruropu iu uuea, insi, nici unsistem qonceptual pentru o. asemenea politici dezinterelata-ii,nui rimdnea devtrzut gi dac[ Ameri ca, abia iegita dintr-un secol de izolare, igi putea sustineimplicarea permanentd in relaliiie internafionale, aga cum o pr"rrpun"uu teoriilelui Wilson.

Apnrilia pc scentl u lui Wilson t lirst perrtru Anrcricl tur lnurncttl tlc rilscruco,unul dintre acelc rare cxcnrplc dc conduc[tor care ntodil'ic[ fundamental cursullctoriei fdrii sale. Dac[ in 1912 ar li cAgtigat Roosevelt sau ideile sale, clrestiuneaobiectivelor rtrzboiului s-ar fi bazat pe o cercetare a naturii interesului national&merican. Roosevelt ar fi agezat intrarea Americii in rizboi pe presupunerea - pecare, de fapt, a qi avansat-o - cd, dbc[ America nu s-ar fi aldturat Triplei Alian.te,Puterile Centrale ar fi cAgtigat rizboiul gi, mai devreme sau mai t6rziu, ar fiamenintat securitatea americani.

lnteresul nafional american astfel definit ar fi condus, peste timp, Americaspre adoptarea unei politici globale comparabile cu cea a Marii Britanii fal6 deEuropa continentali. Vreme de trei secole, conducitorii britanici operaseriplecdnd de la presupunerea c6, dacd resursele Europei erau dirijate de o singurdputere dominanti, acea larl ar fi dispus atunci de resursele necesare pentru apune in discufie supremafia pe mare a Marii Britanii, ameninfAndu-i astfel inde-pendenfa. Geopolitic, Statele Unite - qi ele o insuli in largul {Srmurilor Eurasiei

- s-ar fi simtit obligate, din aceleagi motive, sd se opunl dominafiei Europei sauAsiei exercitate prin intermediul unei singure puteri gi,^chiar mai mult, contro-lului ambelor continente, exercitat prin aceeasi putere. In aceste condilii, extin-derea influenfei geopolitice a Germaniei gi nu transgresiunile sale morale ar fi

' fumizat principalul casus belli.Oricum, o asemenea abordare tipic[ Lumii Vechi a ftcut s[ se invArt6 conto-

rul izvorului emofiilor americane la care,fEcea apel Wilson - la fel cum se intAm-p16 gi astlzi. Nici chiar Roosevslt nu ar fi reugit si !in6 frdiele politicii de forfi,pe care o susfinea, degi a murit convins ci ar fi putut. in orice caz, Roosevelt numai era pregedinte, iar Wilson frcuse clar faptul, chiar inainte de intrareaAmericii in rizboi, ci avea si se opund oricirei incerciri de a aSeza ordinea'postbelici pe principiile existente ale politicii intemafionale.

Wilson vedea motivele de rlzboi nu numai in ticdloqia conducitorilor ger-mani, ci gi in insugi sistemul european de echilibru al puterii. in 22 ianuarie1917, el a atacat ordinea intemafionalS, care precedase rdzboiul, ca sistem de

,,rival it[1i organizate" :

intrebarea de care depinde intregul viitor al picii 9i al politicii omenirii este aceasta:este actualul rdzboi o lupti pentru o pace justd gi sigurd sau doar pentru un nouechilibru al puterii?... Trebuie sd existe nu un echilibru al puterii, ci o comunitate aputerii; nu rivalitdti organizate, ci o pace comund organizat6.50

Ce in{elegea Wilson prin ,,comunitate a puterii" era un concept cu desdvirqirenorl care ulterior a devenit cunoscut drept.,,securitate colectivi" (cu toate ci

William Gladstone, in Marea Britanie, avansase in 1880 o varianti nlscut[moart[ a conceptului).sr Convins c[ toate nafiunile lumii erau la fel de interesatede pace gi, prin uffnare, s-ar uni pentru a-i pedepsi pe cei care ar tulbura-o,Wilson a propus si apere ordinea internafionali prin consensul moral al iubi-torilor pdcii:

,, 'cOcnilh ePoch csle tl l ln.,. cc rcaping,e stnnclurdclc egoltrrrului rrulionul, cur.c n oonduscAndvu consi l i i lc nnl iu l r i lor q i prct indc ca c lc s i c lu l rureze o nou[ ordine u lucrur i lor ,In cntlrul cdrciu sittgut'clc intrcb[ri vor f i: <llstc colecl'/> <Estc just?l <ljstc in intc-rcsul onlcnir i i?) .52

Pentru a institutionaliza acest consens, wilson a conceput Liga Nafiunilor - oinstitulie esen{ialmente american[. Sub auspiciile acestei organizalii mondiale,puterea avea si se transforme in moralitate, iar forfa armelor in dictate aleopiniei publice. wilson a subliniat permanent cd, dac6 publicul ar fi fost bineinformat, rlzboiul nu ar fi avut loc niciodatd - ftcAnd abstrac{ie de pasionateledemonstrafii de bucurie gi ugurare care salutaserd izbucnirea rlzboiuiui in toatecapitalele, inclusiv cele ale democraticelor Marea Britanie gi Franfa. Dupd Wilson,dncd noua teorie ar fi functionat, tr fi trebuit s[ se petreacd cel pu{in dou6schimblri in guvemarea internalionald: mai intdi, rlspdndirea formeloi de guver-nare democraticd in lume gi apoi elaborarea unei ,,noi qi mai s6n6toase diplomatii',,bazatd pe ,,acelagi inalt cod al onoarei pe care il pretindem indivizilor"s3.

In 1918, wilson a declarat ca cerin{i a pdcii nemaiauzitul p6nr atunci giambiliosul p6ni la t[ierea rdsufldrii obieqtiv de ,,distrugere a oricirei puteri ar-bitrare, de oriunde, care poate separat, in secret gi dup6 propriul plac sa perturbepacea lumii; sau, daci nu poate fi distrusd efectiv, cel pufin si fie redusi, practic,la neputin{[::54. I Ligd a Nafiunilor astfel alcituita gi animati de asemeneaatitudini avea sd rezolve crizele ftrb rdzboi, a spus Wilson la Conferinla de pacedin l4 februarie l9l9:

..,prin acest instrument [Acordul Ligii], ne bizuim in primul r6nd gi in cea mai maremlsur[ pe o extraordinari forfi, iar aceasta este forfa morald a opiniei publice mon-diale - subtila 4cliune de purificare, clarificare gi constrdngere a-publicita1ii... astfelincdt lucrurile pe care le distruge lumina sf, poatd fi distruse in mod adeciat de luminacoplegitoare a condamnf,rii exprimate universal de o lume intreagd.55

Menlinerea picii nu ar mai rezulta din calculul tradilional al puterii, ci dinconsensul intemalional sprijinit de un mecanism politic. O grupare universal[ denafiuni profund democratice ar acfiona ca ,,garant al p6cii" qi ar inlocui vechiulechilibru al puterii gi sistemele de alianfe.

Asemenea sentimente exaltate nu mai fuseserd prezentate de nici o altdnafiune, nemaivorbind de punerea lor in aplicare. $i totugi, in m6inile. idealis-mului american, ele au fost transformate in moneda de schimb uzuald a gandiriinalionale asupra politicii externe. Tofi preqedinfii americani de dupd Wilson auprezentat variante ale temei wilsoniene. Dezbaterile iriteme au avut mai adeseorica subiect neimplinirea idealurilor lui Wilson (devenite rapid in asemeneam[spri bun comun, incdt nici mlcar nu mai erau identificate cu el) decdt intieba-rea daci ele, de fapt, constituiau sau nu un ghid adecvat pentru preintdmpinareauneori brutalelor provociri ale unei lumi turbulente. Vieme de trei genera{ii,criticii au masacrat analizele qi concluziile lui Wilson; gi totugi, in tot acest timp,prihcipiile lui Wilson au'continuat si constituie temelia gdndirii americaneasupra politicii exteme.

Cu toute acestou, atnestecul dintre putcre 9i principii a progltit sccns pcntru

ii de amhivalen{[, vrcme in care congtiinfa americanl a incercat s[-gi

e principiile cu necesitl1ile. Premisa principall a securitdfii colective era

c[ toate na{iunile aveau sd vadl ameninflrile la securitate in acelaqi fel pi

sI fie pregltite s6-gi asume aceleagi riscuri pentru a li se opune. Nu numai

nlmic asemlnltor nu se mai intdmplase vreodat[, dar nimic aserninltor nu era

it s[ mai apar[ in intreaga istorie a Ligii Nafiunilor 9i a Nafiunilor Unite.

rai c6nd o imenintare este cu adevlrat coplegitoare gi in mod cert afecteazdsau aproape toate societifile este posibil un asemenea consens - cum s'4plat in timpul ceior dou6 r[zboaie mondiale gi, la scar[ regionall, in timpul

iului rece. Dar in imensa majoritate a cazurilor - 9i in aproape toate cele

- nafiunile lumii tind s[ nu se in{eleaga'fie asupra naturii amenin{irii, fietipului de sacrificiu pe care se pregitesc s[-l facl pe4tru a o infrunta'

,iasta i fost situa{ia de la agresiunea Italiei impotriva Abisiniei, din 1935, pdnl

criza bosniaci,.din 1992.lar atunci cdnd a fost vorba s[ fie atinse obiectivel^a^ ^^-^^.^- . ,1 ^1^L^1 - ^,{^. ' - , l i+ ^rzitive sau si fie indreptate nedreptifi semnalate, consensul global s-a dovedit a

gi mai greu de atins. Ca o ironie, in lumea de dup[ R[zboiul rece - in care nunici o amenin{are coplegitoare de naturl ideologicl sau militari 9i caremai mult atagament formal democraliei decdt oricare perioad[ anterioare

aceste dificulti{i nu au ftcut decAt si creascl.Wilsonismul a accentuat inci o sciziune latentl in gdndirea americanl asupra

iticii exteme. Avea America interese legate de securitatea ei care sI trebu-

od apdrate, indiferent de metodele prin care erau puse in discufie? Sau trebuia

sE reziste numai acelor schimblri care pot fi descrise, fbrl a greqi prea mult,

ilegale? Faptul in sine sau modalita.tea de transformare intemaJionale e.r.a

"" ftro"upJAmerica? Respingea America principiile geopoliticii; in totali-

lor? Sau trebuiau acestea reinterpretate prin filtrul valorilor americane? Iar

ace acestea intrau in conflict, care dintre ele avea sE prevaleze?Implicafia wilsonismului a fost aceea i[ America se opunea, mai presus de

:e, metodei de schimaare $i cA nu avea nici un interes strategic de aplrat daci

bceste interese erau ameninfate prin metode aparent legale. Abia cu ocazia tdz'

boiului din Golf, pre$edintele Bush a insistat asupra faptului cI el nu apdta atdt

rezervele vitale de petrol, cit se opunea principiului agresiunii' Iar in timput"R:o

boiului reoe, uni:le dintre dezbaterile iriteme americane au avut ca subiect intre-

bared daci America, cu toate nereuqitele sale, avea dreptul moral de a organiza

rezisten{a faln de amenin{area Moscovei.Theodore Roosevelt nu ar'fi avut nici o indoiall cu privire la rlspunsul-la

aceste intrebdri. A presupune c[ na{iunile percepeau amenin{irile in mod identic

sau c[ erau pregdtite si reac{ioneze uniform la acestea reprezenta o negare a tot

ce sustinuse-el vreodatl. $i elnici nu gi-ar fi putut imagina vreo organizafie mon-

dial[ c[reia s6-i aparfinl in mod linigtitor atdt victima cAt gi agresorul, in acelaqi

timp. in noiembrie 1918, el a notat intr-o scrisoare:

Sunt pentru o asemenea Lig6, cu condilia sf, nu ne agteptdm la prea multe de la ea"'Nu vieau s6 interpretez rolul pe care qi Esop l-a luat in bdtaie de joc, atunci cdnd a

\ r i l . , r l ( ' . ,1| | ( . ( u i l t : . ; i l t i l t \ , ( ) i l l t t l ) i l ( .u () ; t i i t :_ j i : i ( . r l r , , ; i l i l1r . , / { . i i ( . i l i l t r ) ; i l i t . r , t ( , f , ; i l , t i l l t ( . , rl r r l r t ' r ' , ; r l r . r , r r t t l r t r l r , . ; r j t l lutF, i r l t . r r i rn i r lc I , i t l . j i f t : l lo. , l 1111;11;111l t . r , . t r l r r r : r r r r . l r l l - t r l t . l r rpr . , , ,

I t t l t t r t l t i l l t t l i i l { ) i l lc ' i l t sc l is scrr i r l ( ) r 'u lu i Krror. t l t . l ,crrrrsylvani l l , ur . l l i r l ( ) l l r .c l . , :l r l i ; r Nrr l i r r r t i lot Io l l ler t i tcc PuI i r rc, c lar cu cA( cslc rrrai p l i r r I dc ponrpi l g i cu c i i t; r t t ' l t t t t l t 'e i t l i tcc rr t i t i t t r l t l lc , cu atAt mai pu{ ine va rcal iza in i r -adevdr. Discul i i ic dcsprc( ' ;r i r tr i rCtrr l cl tr l tgl t i t ls grav al discu{i i lor despre SIhnta Al ianld, de acum o sutd cic ani,(;rr( ' rrv( ' i l crr obicct iv prinoipal rnen{inerea eternd a pici i . Tarul Alexandru, in rr.eacaiIt t ' i ; t trs, rr l i rst p'c;;cdintcle Wilson al acelui moment, de acum o sut6 de uni i t

- ---- '

( ortlirlrtt cstitnirrii lui Roosevelt, numai niisticii, visdtorii gi intelectualii eraurk'|are.c ci'r pacea reprezenta condifia naturald a omului gi ci ea putea firrrt'rrlrrrrri-r plin consens dezinteresat. pentru el, pacea era prin definifie fragild girr, Prrlcl l i pistrat[ decdt prin vigilen]i permanenti, cu ajutorul armelor celuiprrtcrrric q;i prin alian(e intre cei cu acelagi mod de a g6ndi. "

l{..sevclt, insd, a trdit fie cu un secol prea lerziu, fie cu un secol preatlt'vrcrttc' Modul sf,u de abordare a relafii lor iniemalionale a fierlt o datd cu el, inl()l(), rrici o gcoali importanti de gdndire asupra politicii externe nu l_a maiirrvocilr clc atunci. pe de altd parte, esie cu siguranle rndrr.u triumfului intelectualrl lrri wilson faptur cd p6nd 9i Richard fri*or, - " "ar"i foriticd externd airc.rPorat, i' fond, multe dintre preceptele lui Roosevelt - s-a considerat pe sineirrstr;ii u' discipol al..rui wirson mui presus de orice gi, linea pe pereterec'binctului din casa Albd un portret al pregedintelui din p"riouou rizboiului.

l'iga Nafiunilor nu a avut prizdinAmerica, deoarece lu.u rru "ru

incd pregititdPcttlrtt un rol de o asemenea anvergurd mondiali. Cu toate acestea, victoria inte-lc:ctsslS a lui wilson s-a dovedit mai fertile dec6t ar fi ;il; fie orice triumfPolitic' Fiindcd, ori de cdte ori a avut sarcina de a construi o nou[ ordine mondiali,A'rcrica s-a ?ntors intr-un fel sau altul la preceptele lui woodrow wilson. Laslrirpitul celui de-al doilea rdzboi mondial, ea a ajutat la construirea Na{iunilorI Irrite pe aceleagi principii cu cele ale Ligii, sper"end ,a uR"- fu""a printr_o in_lclcgere a invingitorilor. c-6nd aceastd speranld i pierit, America a purtat Rizboiulrccc nu ca pe un conflict intre doua superputeri, ci ca pe o bStalie morali pentrudcr'ocrafie, c6nd comunismul s-a prabuqit, ideea wilsoniand ci drumul cdtre pacellcce prin securitatea colectivi, dublati de rrspAndio"u rnondiuli a institu{iilordcrnocratice,a fost adoptatd de conducerile ambeior partide potiirce americane.

In wilsonism a fost intruchipat6 drama principaii a Americii pe scena rumii:idcologia Americii era, intr-un sens, revolulionaid, in vreme ce, pe plan intem,rnrericanii se considerau satisfrculi cu un statu quo. AvLndtendinla de a transfor_rna chestiunile de politicd externi intr-o lupt6 dintre bine gi rdu, americanii s_ausimfit in general nu foarte in largul lor cu compromisurile - ca in cazurile unorrczultate par{iale sau.neconcludente. Faptul ce America s-a ferit s6 provoacetransformdri geopolitice importante a fost asociat adeseori crt apdrarea statutluo-ului teritorial gi, uneori, politic. Crezdnd in domnia legii, America a g6sit cdcste dificil si-pi impace credinfa i, schimbdrile pagnice "J

iuptur recunoscut cdrnai toate schimbdrile semnificative din istorie auimplicat uioiinta si tulburdri.

r"Arrr t . r . ic l r l r i r l . l l r l t ' f i l rvt ' ; r s i r t ic r rcvoi l r i s ; r p i : rp l i t t ' t . l r ' l t l t t t i lc r r r t l o l t t t t tc l t l l t l

prr( i r r b i r recuvt i r r l l r l t ' r t lecl i l r - r r r i r rs ip i ; i i i r t i r t (ck 'gcrc cr t st l t t t : l tv l i t t t l t t l l t t ' icr dc

str l r luvic l r r i r "c nur i ingrrs lc, obicct ive nur i l int i ta lc 5i r r r t r l t rn i r i ptr I i t t i t i t tcrcdcrc in

sirrc- $ i totrrgi . Anrcr ica u pcrscvcrat . l ,un. tc i t poslbcl icd a deveni t in mare mdsurd

crca{ia Anrclici i, astl 'cl incAt, in cclc din unnd, aceasta chiar a ajuns sd joace

rolul pc care Wilson il avusese in vedere pentru ea - un far de urmat qi o spe-

rarr{6 de implinit.