MYRRHA LOT-BORODINE

Coperta: Cathisma Graphics

Tiaducerea a fost realizati dupl originalul tn limba francezl: Myrrha Lot-Borodine, La diiftation dz l'homme selon k doctrine des Plres grea, Les Editionsdu Cer{, Paris. 201l.

@ Les Editions du Cerf, 1970

@ Editura Sophia, penru prezenta edigie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomfieiLOTBORODINE,M,

indumnezeirea omului potrivit inviEiturii Piringilor risiriteni /Myrrha Lot-Borodine; introd.: Jean Danidlou; trad. din lb. francezi:Miriuca;iAdrianAlexandrescu-Bucuregti:EdituraSophia,Z0lg

I

Congine bibliografiersBN 97 8,97 3-136-7 r3-2

I. Daniilou, Jem (pref )II. Alexandrescu, Miriuca (uad.)III. Alexandrescu, Adrian (trad.)

2

INDUMNEZEIREAOMULUI

potrivit invigituriiPirintilor risiriteni

Introducere: Jean Dani6lou

Thaducere din limba franceziMiriuca 9i Adrian Alexandrescu

Bucuregti

-],,E-

)ct) INDUMNEZEIREAOMULUI

CALLINICUS, tr'ie d'Hlpartlos. Anonyme , We de Daniel le Stylite,

nr. II.CYRILLE DE SCYTHOPOLIS, Vie d'Euthyme, nr.III/L; Vie fu

saint Sabbas, nr. lLl/2; tr/ie des saints: Jean I'Hlslcbaste, I(yriakos, Thdo-

dos e, Th d ogni os, Auraami o s.

THEODORE DE PETRA, I/ie d.e saint Thlodosios, nr. IILI3;Enqutte sur les moines d'Egpn, no. IV/l; La premitre uie grecque de

saint Pachbme, m.lY/2.

3. La Editura Chevetogne:NICOLAS CABASILAS , Lh uie en Cbrist (ed. aZ-a).

Cuprins

Introducere. ......:. ......... 5

PARTEAIDOCTRINA DESPRE,,1NOUITINTZEIRE" iN NTSTruCA

nAsAruTeaNA pANA iN SECOLUL AL XI.LEA

I. TEMEIURI TEOLOGICE .. . . ........ 17

Insroducere. ..,...... 17

Teognozieapo6tici. ........2IAntropologie mistici. .. ... . .36TbeosAntbroposgirecapitulatio.... .........47rr. cArr,ECoNTEMpLArrEr-uNrRE $rTHEOSrS .... 63'Introducere. .......,.63Apatheia gi teoria patimilor in gXndirea Risiritului cregtin . . . . . . . . . 66

Naturi gi har; conceptul libertirii umane ;i sinergismul afirmat de

Pirintisiriitdemonahi :...... ....81Ascezarisiriteand..,,Pazatrupului" ,........94Picatele capitale . . .. 105

Purificpreprinvirtugi. ...... 109

Theptele rugiciunii gi ,,paza mingii". Cunoagrereapnevmarici. . ... .120

Iubireaharismaticigiiubirea-intelecgie. ....I37Teologie mistici ueimici. indumnezeirea prin impirt{ire in tbedriarealizatl,. ....152Concluzie. .........171

PARTEAAII-ADOCTRINADESPRE HARSI LIBERTAIE iN

ORTODOXIARASARITEANA

Starea primari a omului in Tladigia risiriteani gi in cea apuseani. . 180

Ornul dupi picat potrivit teologiilor apusene. . . . . . L84

294 CUPRINS

Omul dupi picat potrivit te ologiilor risiritene . . . . 192

Drama libertigii gi naura sa. . . . .

Ciderea gi urmlrile sale. .'. . .200

intrupare-mAntuire .. ....'.203Temeiuriledoctrineisinergiste ....... .....2WSinergismultriit... ...'...'ZlILucrareaharismaticiaDuhuluiSfint. .....213Naturaharului.........i.... .....:,. ......218

Sintezaultimi ...1.........:. ......221Concluzie. .........224

PARIEAAIII-ABEAIITUDINEA iN NASARTTUT CRESTIN

M1*eriansppi

Inrroducere. ...,....22gCe este beatitudinea? Divergenge doctrinare intre Risiritul grec 9i

Apusullatin .......229Arvuna;i tncepitura beatirudinii in uia;i trecerea in viaEa de

dincolo .....236

Be atitudine e forescenti ,post rnortern" 9i agteptare ,,uranianl" . . . . .249

Beatitudine desivAr;iti,post resurrectionern".

Pleroma - Apotatastaza - Theosis. ........262

MAMA MEA, MYRRHA LOT-BORODINE (1882-1954)

Schigi a unrri itinerar spiritual. . . . .

Bibliografe :........286

Comenzi:*'ww.librariasophia. ro

Difuzare:SUPERGRAPH

Str. Ion Minulescu nr.36, sector 3,

031216, BucurqtiTel; 021 -320.67.19 : fax: 021 -319.10.84

e-mail : contact@supergraph.ro

www.librariasophi a.roww.sophia.ro

Vi agteptim laLIBRARIASOPHIA

str. Bibescu Vodi nr. 19,

0401 5 1, Bucureqti, sector 4(langi Facultatea de Teologie)

rcL 021 -33 6.1 0.00 ; 0722.266.618w.librariasophia.ro

wr1

1

TEMEIURI TEOLOGICEI

Introducere

Tlteoria (contemplare gi in acelagi timp studiu) din patris-tica greaci, adoptati, continuati 9i amplificati de bizantini,rnostenitorii sii direcgi si legitimi, este o lume aparre, inchisifirarte de dmpuriu faEs,deinfiltririle exrerioare. Lume in care

viata ocrotiti a mingii doarme asemenea unei ape uitate ineclAncul fbntAnii. Doctrina contemphrii, pe care nu o puremrlisocia de invigitura dogmatici a Bisericii-mame, alcftuiesteun tot omogen. Aceasti docuinl, platoniciani pAni in ulti-rrrcle sale vlistare, cregtini si risiriteani in insegi ridicinile

'Subiectul prezentului studiu, care nu este decAt un demers limuritor,irnpirtir in doui pirgi, esre de doui ori delimitat. Mai intAi in timp. Ne vom, rpli la mijlocul secolului al Xl-lea, cu S{lntul Simeon cel TAnir, cel mai marernisric risiritean, qi ucenicul siu aghiograf, Nichita Stithatul, unul dintre.rrtizanii separirii Bisericilor. Acest din urmi eveniment incheie in Rlsiritul, r'csrin un mileniu intreg de gAndire religioasi creatoare gi de triire spiriruah.( ) noui erI se va deschide in Bizantul secolului al XIV-lea odati cu migcarear,ilnstd. din Muntele Athos, care ridici mari probleme, inci nerezolvate pe, lcplin. Noi doar le vom atinge, in treacir. La fel ;i in ceea ce priveste doctrinalrelrrlui sfintitor din Sfintele tine, sau mistica rituali a Bisericii. Nu ne vom,,ctrpa aici decAt de ciutarea solitari a sufletului, in urcugul siu cltre Dum-r'.zcu, firl a se desprinde de teologia Piringilor, nici de asceza tradigionah.

f i doar despre aceasti teologie va fi vorba ln paginile care armeazd,. O ultimilcrnarci: convinsi de caracterul sintetic - nu sincretic - al crestinismului ori-riirrrr, autoarea nu a incercat si firimiqeze acest bloc rnouuant.

l8 MYRRHALOTBORODINE

il'lI

,l

sale, se deosebegte de Occidentul catolic 9i continui si rimi-ni incl necunoscuti - sau nerecunoscuti - de acesta.

intregul edificiu se sprijini pe piatra unghiulari a unei

indoite cunoasteri: cea a teognoziei apofatice sau cunoagtere

a naturii dumnezeiegti, scildati in intunericul care nu este

decAt marginea Luminii sale neajunse; cea a antropologi-ei mistice sau cunoastere a naturii umane, cercetati atAt inadAncurile menirii sale inigiale cAt 9i in deformirile stiriisale actuale, care rebuie indreptate pentru a putea retrii pe

deplin 9i pe vecie.

Mai intAi, Dumnezeu, agnostos Theos (Dumnezeul necu-

noscuc), mai presus de 6ingi, mai presus de ragiune, cu

neputingi de cunoscut gi negriit. Aceasti agnosie, care ince-

pe prin a ridica o barieri de netrecut intre necreat gi cre-

at, se afli labaza oricirei speculagii iudeo-cregtinel. Philondin Alexandria, care prezintl o sintezi atit de personali a

inspiragiei biblice, a metafizicii elene 9i a misticii rlsiritene,recunostea gi el pe deplin acel rnysteriurn. trernenduru. al aces-

tui Dumnezeu, Care nu poate fi perceput de minte, fiindcldepigegte minrea insigi. Este apoios, fhri limice, fire calitate

determinati, avAnd totodati comoara tuturor desivirgirilor.in concluzie: ,,Thebuie si fii Dumnezeu, declari Philon, pen-

tru a-L putea ingelege pe Dumnezeu." $i iat| c5., pentru pril Pentru risiriteni, ca ;i pentru iudei, Dumnezeu este la fel de inacce-

sibil, dar din motive diferite, filosofice sau religioase: risiritenii conside-ri Principiul primar ca incognoscibil in se, din pricina faptului ci, fiindsubstanqi simpli, este lipsit de orice calirate definisabili. Pentru iudei,miregia cople;itoare a Celui pe Care nu indriznesc si-L numeascl nu ingi-duie naturii umane nici si se apropie de El, nici si-L cunoasci in afaraRevelatiei. Rabinii vedeau in carul-tron ginut de cele patru animale alegori-ce din vedenia lui Iezechiel imaginea misterului dumnezeiesc de nepitruns.Iar Iov va spune: ,,Dumnezeu este atit de mare incAt ne biruie gtiinga." Ref.Evolugia sentimentului reverengial in literatura sacri iudaici , a se vedea: DieReligion des Judentutns im spiitbellenistiscb en Zeitalter deW. BOUSSET ed.

de Gressmann, cap. XIX.

I N I)UMNEZEIREA OMULUI t9

rna oari in istorie, apare in prim-plan, puternic susginutl de

ortuziasmul profedc, marea descoperire a spiritului uman:

l)crceperea in extaz a celor dumnezeiegti. SimAngi yeniri..lc departe, ajunsl pe un teren admirabil pregitir si care vaincolti incet sub pimAnr. Caracterul gratuit al acestui extaz

se contureazi deja la precursorul iudeu al misticii cregrine.

Crestinismul primelor secole, proclamAnd teofania(luvAntului intrupat - Care nu esre Logosul philonian, a

r'irtri intrupare nu era cu putinti - pdstreaz| cu stricrege

rlanscendenqa Principiului flrl principii. CuvAntul Evan-

ghelisului, ,,Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vizut vreodatill fbst reluat, meditat gi aprofundar in sens ioanic de PdringiiIlisericii nIscAnde, adversari ireducdbili ai trufagelor siste-

rnc gnostice, care violau taina dupi ce o insciunaserS.. Dar lainceput nu era decAt miregia ,,Neniscutului" care rimAnearle nepS.truns in ochii dascllilor credingei. Pentru SfAntulIgnatie al Antiohiei, fidel concepgiei celei de-a patra Evan-

[helii, 6xatl in scris in vremea sa, doar CuvAntul este Cel(lare il arati pe Tatil, intotdeauna necunoscur si al Ciruiltribut principal este ,,ticerea linigtitii Acest Fiu, a Ciruirunitate cu Tatil este atat de nedespirgiti pentru episcopulIrr:rrtir incAt n-ar fi, in aparengi, decAt o singuri fiinti dum-nczeiasci, este numit de Ignatie in epistolele sale cuvAntuls:ru gura ,,veridici', prin care Tatil a vorbit atAt prorocilor.lin Vechiul Tesrament, cAt 9i Apostolilor din Noul Gsta-rrrcnt: ,,El este CuvAntul iegit din ticere."

Apologegii accentueazl si mai rnult caracterul specific al

l.ogosului, energie de dinainte de veci gi idee creatoar€ iesirl.lc la Tatil. Iar prin teoria lor privind dubla nagtere - prola-/ionern a Fiuluir, ei precizeazi si atitudinea Sa in raport cu'latil: fagl de Dumnezeul ascuns, Dumnezeul reuelat.Iustin

'Cea din veci, de la Thdl, 9i cea in timp, de la intrupare (n. trad.).

20 MYRRHA LOT-BORODINE

Martirul, pentru a-L desemna pe Pirintele universului, sin-

gurul ,,neniscut" si cu neputingi de numit, folose;te expre-

sia platoniciani care trebuie relinuti: ,,mai presus de oricefiingi". Teologia sa despre filiagia dumnezeiasci a CuvAntu-lui, nlscut mai inainte de toate fbpturile 9i singurul vizibilacestora, este evident subordinaTianistd, wpas in spate fagide hristologia SfAntului Ignatie, care are de altfel un caracter

mai curAnd religios decAt filosofic2.

Marele teolog din secolul al ll-lea, Sfbntul Irineu, epi-

scopul Lyonului, mai aproape chiar decAt Sflntul Ignatie de

concepgia care va triumfa in cele din urmi, afirmi pe toate

tonurile imposibilitatea noastri de a-Lvedea pe Tatll altfeldeci't Unigenitus Filius, deoarece,,omul prin sine insugi nu-Lvede pe Dumnezeu" (Adu. haer. IY,20, 5); dar, in timp ce

,,Thtil Fiului nu poate fivlzut, Fiul Tatilui poate 6 vilzot"3.

in acelagi timp, acest ultim Pirinte apostolic ne va arita oald cunoagtere, mult mai presus de posibilitatea noastrifireascl de a-L cunoaste pe Creator prin fhpturi, mult maidesivir;iti, cunoasterea ,,potrivit dragostei'] in opozitie cu

imposibila cunoagtere,,potrivit nemlrginirii".Dupi cum gtim, la Sinodul de la Nice ea,in 325,s-a impus,

prin strilucitul campion al Ortodoxiei, SfAntul Atanasie,

credinga in deofiingimea celor doui ipostasuri. De acum ina-inte, acelasi mister in ceea ce privegte cunoasterea uldml il

rVezi indeosebiApologie, I, 10,9i II, l2: doar Tarll nu poate 6 numit,fiind singurul,,neniscut".

'zPr. LEBRETON, in magistrala sa Histoire du dogne de la Triniti, t.II, pp. 421 gi urm., critici discret toati aceasti tendingi subordinagianistia Sfintului Iustin. Despre disrincgia semantici stabiliti de Sfinrul IoanDamaschin intre agenltos, nejicut, gi agennltos, nendscut, vezi apendicele Cdin partea a II-a a acestei lucriri.

3 in cartea a IV-a a marelui slu tratat Aduersus baereses, Sfintul Iri-neu interpreteazi toate teofaniile Vechiului Testament ca fiind aritiri ale

Cuuintului. Deja apologegii exprimaseri aceeagi opinie, care pare a fi de ori-gine philoniani.

INI)UMNEZEIREA OMULUI 2t

irrvriluie si pe Fiul, egal cu Taril gi asemenea Lui, agteprAnds:i li Se aliture gi Duhul Sfrnt, a Cirui fire esre idendci. S-arli putur crede ci orice comunicare imediati intre mona-rla rreimici 9i fiprura ragionali este intrerupti. Or, n-a fost,lcloc asa. Cici aceastl fipturi, chemari, potrivit credinrei( rcstine, la o menire suprafireasci, irezisdbil arasl de Cauzao;r cficienti si Cauza finali, avea s5.-si inceapl inci de aici, de

1rc pamAnt, filnerariurn mentis ad Deurn.Pentru a ingelege in ce fel a fost rezolvati anrinomia in

spiritualiratea risiriteani., trebuie mai intAi sI analizimr rotiunea apofatici de dumnezeire, singura adecvati la obiec-t ul slu - absolut infinit 9i simplu - si singura exhaustivi inirrsisi virtutea nedeterminirii sale. Apoi, trebuie si cerceti.m\t nrctura intimi a omului, asa cum fusese inainte de picat,.rsir cum a devenit, prin picatul originar, asa cum trebuie dinrr.tr si. fie, pentru a cunoaste pe deplin, a iubi gi a contem,

1rl:r cu sfintenie in unirea rransformatoare. in sfbrgit, trebu-ic si ingelegem cum, printr-o dubli migcare convergenti, depogorAre dumnezeiasci 9i de inilgare omeneasci., se poater..',rliza suprema intAlnire: intAlnirea omului cu Dumnezeu,rrrrirca care indumnezeiegte prin har.

Teognozie apofatlc;

Albia teologiei negative fusese sipatl si puntea de curcu-l'.'rr intinsi peste pripasda dintre Dumnezeu si om cu multrrr,rintc de Pseudo-Dionisie, inci din pragul secolului allll lca, in gnoza alexandrini. Inspiratl de neo-platonism 9i,lt' stoicism ca gAndire, de Philon ca experienrl extaticl, risi.-r rr(';utit prin terminologia sa provenitl din misterii, aceasti

1'rr.z:i este totugi profund crestini. Nu i se pot nega legi-rrrrilc cu cea de-a patra Evanghelie, cea a Luminii-Adevir 9i

22 MYRRHA LOT-BORODINE

{.iq

a infierii divine, nici nu i se poate ignora, pe de alti parte,

remarcabila noutate a mesajului. Clement Alexandrinul a

fost cel care, intredeschizAnd uga tainici, a spus cel dintAi ci,,noi nu-L cunoagtem pe Dumnezeu decAt in ceea ce El nu

este", si ci aceasti cunoastere intuitivi este o revelagie imedi-

ati. Astfel stabilegte principiul insugi al doctrinei apofatice

de care atirni, ca de un fir de aur, intreaga mistici risiritea-ni. O cunoagtere a celor dumnezeiegti, adici a incognosci-

bilului, nu poate fi ragionali. Ea nu se dobAndegte, intr-ade-

vir, decAt printr-o iluminare harici a intregii fiinge, preceda-

ti ea inslgi de diferite trept€ de inigiere. Clement, chiar daclfolosegre din plin limbajul misteriilor pigAne gi ne vorbegte

despre hi.erofantie (expunerea obiectelor sacre), gi de epoptie

(cea mai inalti treapti de contemplare a misterelor), totugi,

prin acestea el subinEelege intotdeauna inigierea cregtini al

cdrei centru iradiant este CuvAntul intrupat, ,,Fiul Unul nis-cut Care este pecetea slavei Tatilui". Este o alipire directia sufetului credincios, inilgat de har, luarea in stipAnire a

unui bun cu neputingl de cucerit doar prin efortul voingei

sau chiar al gAndirii purificate. $i vom vedea ci ceva dinmisterul abisal ii va rimAne m€reu inaccesibil, nu din prici-na nedesivArgirii sale sau a neputingei simgirii sale, nici dinpricina slibiciunii mingii sale. Motivul se afli altundeva, innatura insigi a obiectului.

Origen, care ^deschis

calea teologiilor pozitive ale viico-

rului gi care a vrut si stripungi, cu o privire de vultur, toate

cegurile, nu-si va pierde speranga de a ajunge la esenga Mona-d,ei celei una: curitind mintea, ferind-o de orice contact

material, dupi inalta modi plotiniani. Magistrul siu, Cle-

ment, este mai consecvent cu sine, mai supus invigiturilorsevere venite din adincul Tiadlgiei. Din rnoment ce ,,Dum-nezeu nu poate fi perceput nici prin imagini, nici prin idei,

IN I )UMNEZEIREA OMULUI 23

liincl in afara oricirei proprietiti inerente lucrurilor", atuncit lriar si de pe culmea gnozei nu-I pogi atinge decAt margi-rrc;r cea mai dinafarl a fiingei. Aceasti gnozLinspirati a celor,rlc;i sau desivArsigi este, penrru Clement, mult superioari( r'cclintei (pistis) simplilor credinciosi, puncr in care se sepa-r,r ,,lc iudeul Philon, a ci.rui infuengi a resimtit-o pe de ahl1r;rrtc mai ales din punctul de vedere al exegezei alegorice aScripturilor. Dar Clement nu s-a ferecat niciodari in turnul,1. fildeg al unui rufas aristocratism, asa cum i s-a reprogat.r,lcsca. Cici pentru el orice credincios este un gnostic sau un

1 t r t t r rulial ingelept, iar aceasti intelepciune presupune, impli-

( .r, odati cu asceza purificatoare, credinta, maica virrugilor( r'csrine. in plus, gnozapnevmaticl este intotdeauna,,un hart ,r r.c Iumine a zd. minted'. Este darul d ragostei-agape.' aici, iubi-rt',r crcstini, inspiragia gi gtiinga sacri sunr de nedespirgitr. $i,r )ir vor rimanein toati, teologia mistic,ia risirirenilor, coborA-r, ),u'c clirecri din gnoza ortodoxi alexandrini. in fine, Dum-rr.'z.ctrl lui Clement, plutind peste cele inteligibile ca si peste, ,'1.'scnsibile, are in Sine o dispozitie de bunivoinglpersona-l.r philantropia, (iubirea d.e oameni), expresie arAt de indri-1',rr,r .lc patristicl. Iar Clemenc il aseamlnl pe dumnezeies-, nl ,,lubitor de oameni - Philanthropos" cu ancora nevlzuti' .u (' i trage la mal pe cei care se tin de ea. Frumoasi imagine air.rr rrlrri ;rrevenitor, a cirui nogiune insigi rimAne striini tru-lr, i lilosofilor 9i euforiei misticilor Antichitigii plgAne2!

I'l it buie ciutat punctul deplecare al acestei idei centrale alui Clement, pe, .r rr' r , v( )m regisi la togi Piringii duhovnicesti risiriteni de dupi el, in mediile,'r,l.r,, din cpoca elenistici: teoria identitiEii ingeleptului cu extaticul (vezi, rrlrlt s;rlricrrriale,inspecial CarteainTelepciuniiluilsus,fulluiSirah),teorie, l, .,v, ,lr:rr;'i, strb influenti iudaici, de Philon din Alexandria. Despre exoreris-rrrrrl lri ( llcrnent, vezi Pr. Lebreton,inReu. d'Hist. Ecclls., 1923.

' I{. Arnon, in studiul siu Le disir de Dieu dans la philosophie de plotin,I 'r ' | (l'lr. 226-227), scrie pe bund dreprate: 'D.,mnereo nu 3e diruieste in' \r.r/. l)()lr consimre... Inrreg succesul iniEiativei se afi la indemina omu-

24 MYRRHA LOT.BORODINE

Canonizat de timpuriu de Biserica sal, magistrul lui Ori-

gen, mai demn de urmat decAt genialul siu elev, a exercitat

o infuenqi decisivi asupra monahilor induhovnicigi Qtne'urnatikoi) din Risirit gi din Bizang. Strom.atele par a fi fost

una dintre cirgile de cipltAi ale SfAntului Macarie (sau pseu-

do-Macarie ), ale Sfintului Nil, ale lui Evagrie Pondcul, chiar

ale SfAntului Maxim Mirturisitorul, care di dreptate in cel

mai inalt grad ,,celui mai filosof dintre filosofi". Vom intAl-

ni adesea atAt numele, cAt gi pecetea duhovniceasci a aces-

tui nobil mistagog, ascuns sub ampla mantie platonicianl9istoici. Pe calea care duce la contemplarea-unire, calea impi-riteasci, el va fi, chiar daci de undeva de departe cel dintAi

conducitor al turmei alese. Altora decAt lui le va reveni evla-

vioasa indatorire de a preface mistica absracti a Logosu-

lui didaskalos in mistica vie a lui Hristos-Iisus. Aceasta va filucrarea ve acurilor al IVle a gi al V-lea, cele care au Pus bazele

dogmei gi ale Ecclesiei.

Se pune acum o intrebare precisi, presimgiti deja: ce poa-

te cunoagte mintea creati despre Dumnezeu, ce poate vedea

in El? Rispunsul la aceasti intrebare, prea pufin cercetati

in general, ni se pare de o importangi covirgitoare atAt pen-

tru pura speculagie, cAt gi pentru experienta mistici legati

de aceasta, intrucAt traseazdintr-adevir o linie despirgitoare

clarl intre cele doui teologii, cea risiriteani gi cea apuseanl.

O linie care desparte apele, urcAnd pAni la Fericitul Augus-

lui." $i de as€meneai ,,Dumnezeu este Primul, ftri a deveni vreodati Prie-

tenul, A God wbose goodness is without loue." Acest lucru este adevirat pen-tru tot misticismul plgXn, degi, pe treptele superioare, contemplagia nupoate fi despirgiti de iubire. Pentru Plotin, Binele sufletului este Virtutea+ Int.lig.n!" = Frumusege (En., Yt, 7). Cf. 9i Emile BREHIER, La Phi'losophie de Plotin, 1928 (pp. 470 gi urm.): Dumnezeu este iubit, dar El nuiubegte.

I Biserica Ortodoxi il integreazi pe Clement Alexandrinul in rAndul scri-

itorilor bisericeqti;i nu al Piringilor Bisericii, canonizagi ca sfingi (n. trad.).

l

INI )I.JMNEZEIREA OMULU] 25

rirr care, asupra acestui punct anume, a intrerupt tradigia

1r;rtristicii rislritene, destul de pugin cunoscute de el. Ulti-rrrrrl reprezentant al acesreia in Apus fusese SfAntul Ambro-zic al Milanului, principalul mijlocitor, dar nu singurul, prin( .u'c aceastl tradigie a ajuns pAni la episcopul Hipponei.

Pirindi rlsiriteni, pornind de la ideea de fiingi, au ficutnrcr-cu disrincgia in Dumnezeu intrefiny,i (esenpi) si ener-

.qii (puteri.), cAnd potengiale, cAnd actualizate, distinctie care

lrnrvine incr-o formi generali chiar din filosofia antic5.1. Or,. lrirrr Plodn, dupi Aristotel, afrma caracterul incognoscibil,J oriclreif.inle, cici, fiind simpli, flri accidente si indivizi-lrili, ca nu poate fi perceputi de gAndire, care esre multipli1r rniirginiti. Si atunci, cum si te gAndegti ci pogi cunoagre('\('rrtA dumnezeiascd., cd. pogi cuprinde Nemirginitul cu orrrintc mlrginiti? Nu numai ci aga ceva este prin definigie de

rr{'l{indir, dar pAnl si puterea, care esre deosebiti de esenti,.rtita timp cAt nu este exteriorizatd, gi deveniti energi.e, este

lr('r'ccputi ca,,intuneric" de flprurile create in timp ex ni.hilo.

Itatiunea luminati de credingl poate ajunge desigur larrrrclc adevlruri pozitive despre Dumnezeu. Teologia caafa-r r( .i, cxplicitAndu-le, reugegre sI construiasci, piesl cu piesl,ro.rt:i dogma: nu este decAt refracgia tainei prin prisma gAn-

I l)cntru Platon, Dumnezeu este Principiul imuabil, ontologismul static.l\'r r t r rr Aristotel, este aet pur gi Motorul dintii. intreg Evul Me diu scolas-rrr v.r .11lep1x, dupi cum se gtie, aceastl definigie care se va exrinde la ingeri,, , ,rrritlcr:rti duhuri pure. Omul, in schimb, este compus: o materie informati, l,, I r r lr, c,rre actualizeazi. <>rice potentia, considerati drept o imperfecriune.t ,.intlircr lui Plorin, cireia ii va rimine fidel neoplatonismul, respectiv are-,,f'.,llirisrrrr,rl cre;tin, deosebeste in fiecare obiect: esenya sa, puterile care-i.rl,.rlnr irccsreia giforyek actualizate. Pentru aceasri scoali,puterea nu este

rrr rl( ( un), ca pentru aristotelism, o inferioritate in sine, ci forta creatoare

I ,r r r r ,rr r r icipare. Pe de alti part e, esenla, fiind intangibili, nu poate fi obiect al

, r r ro.rsr( r'ii. Lucrul aceasta il vor repera si Pd.ringii rislriteni, ca S{bntul Vasi-l, rr \lintul Grigorie de Nazianz: pentru a cunoagte deplin, subiectul trebu-t, '.t li< rrtt,t cu obiectul cunoasterii. - Identitate de esenti gi cunoagtere.

26 MYRRHA LOT-BORODINE

dirii, un fragment care se iveste din oceanul incognoscibilu-lui... Taina ultimi rimAne de nepitruns, revelati numai prinenergiile necreate si creatoare care izvorlsc direct din fiinqa

incognoscibili a lui Dumnezeu Cel treimict. Ele manifestidesivAr;irea Dumnezeirii - acoperindu-i in acelagi timp strl-lucirea - 9i prin frumuse gea (Jniversului, si prin intelepciunealegilor care il conduc. Astfel, puterile actualizate ale Fiinteiunice alcltuiesc baza piramidei care urci, ingustAndu-se,

c;.tre esenta incognoscibili; ele sunt singurul aspecr vlzat al

lui Dumnezeu Cel nevizut. Puncte de plecare ale teognozieinoastre umane, care este in acelagi timp, intotdeauna, o teo-dicee, aceste activitigi sau teofanii vor purta numele divinede Atotputernicie, Bunitate, ingelepciune sau Pronie, sim-

ple atribute care nu pot oferi decAt nigte calificative imper-fecte Incalificabilului, gi cu arAr mai putin ar purea si epuize-

ze continutul Principiului infinit.Aceasti concepgie ii era deja familiari lui Philon, cu o

singuri diferentl: izolAndu-L pe Dumnezeu inrr-o singu-

ritate imuabili, Philon considera cI El comunici cu lumeaprin intermediul Logosului, Inteligengi 9i in acelasi timpPutere creatoare, Tlteia dlnamis (purcre dumnezeiasci),distinctl de Puterile care-I sustin Creagia. Dogma treimiciortodoxi. nu putea insl si accepte o asemenea degradare a

dumnezeirii tn ipostasurile Sale, deopotrivi necreate, ase-

menea ca fire si de nedespirgit. PAni si rriada plotinian5, inalt mod substangiali, dar rotugi emanarist5., a,,Celui {.Jnul,

a Noits-ului gi a Sufletului lumii'l nu este de cAt o analogie,

I Speculagia crestini platonizantl consideri lumea creati. drept o serie deteofanii ale esentei dumnezeiesti. Tot asa va gAndi si Scot Erigena, acest latindin Irlanda, adept al elenismului in secolul al IX-lea. Cf. A.KOYF.E,L'idiede Dieu chez saint Anselme, Paris, 1923, p. 150, ;i mai ales BRILLIANTOV(in rusi), Infuenla teologiei risiritene asupra Apusului: Ioan Scot Erigena,Sankt-Petersburg, I 898.

i I.J I )t /M NI1ZEIREA OMULUI 27

rut itlccurn un prototip, a teimii crestine, care nu are si nu

l,r r.rrc lvea nimic comun cu yreo ierarhiel.Sc constati, totugi, anumite oscilagii, pe care le-am gi

\r'nurirlrt mai inainte, in dogma treimicl a teologiei ante-ni-( ('('nc. La un Athenagora, de exemplu, Logosul, deofiintirrr 'lirrirl numai poten{ial, nu esre decAt ansamblul Ideilor..uc :rctioneaz| in univers. Atunci cAnd orice veleitate derrrlrorclinatianism va fi displrut, incognoscibiliratea deve-rrirrrl rpanajul intregii Tleimi, energii.le, izvorAnd dintr-ununi(.ccnrru, vor apargine, flri nici o disdnctie posibild,, celorl) ,'i l)crcoane, a Clror fiinql este unaz. Iar aceastl fiingi, s-orrr,ri spunem o dati, nu va putea fi niciodati perceputi pe,|.'plin, nici micar in exraz, stare deja theopaticl (in care,

' n r r r l sc afli direct sub lucrarea lui Dumne zeu). Unirea cre -

,rtrrlrri cu necreatul nu se face decAt prin razele-fortl, carcrrr.lrrmnezeiesc. De aici gi absoluta imposibilitate a viziunii.rs,r zis intuitive. Nimic nu poate umple acest abis ontolo-

ll!( , l)ini si ingerii insisi, care se scaldl in ,,lumina intreitului,,,,,r1c", nu pot pitrunde in inima misterului uldm, de nepi-t r r rrs. Dar mingile curate gtiu cl nu stiu, si acesta este punc-r,rl ccl mai inalt al cunoasrerii apofadce. Asdel ci orice sus-

f ir irrr.rc de panteism este indepirtatl de la bun inceput.

$coala capadociani, mergAnd pe urmeie primilor Pi.ringi,,r ,rvut meritul de a pune rnai bine in luminl aceasti abor-

' lrr conceptia crestini, principiul ierarhic nu apare decAt odati cu cre-.,rrrr ilc. ln interiorul vietii dumnezeiegti, in unitatea metafizicd,gi egalitatea, i, ,,lrirrtirnii, nu exisri decit multiplicitatea Persoanelor coeterne.

' I'crrrrlr a fi exact, ar trebui spus: o finy,i (ousia), trei substanle, persoa,r,r l,t'oso?on - fiind, potrivit lui Aristotel, ,,substanga individuali a unei firir,rlr()n;rlc"; dar acest lirnbal nu este acceptat de Biserica Romano-Catolici,, lrr r r r',un:r de a nu creea o confuzie intre termeni. Se gtie pe de alti parte ci, t1'rcsiilc ltersona gi hypostasis nu se acoperi integral, vocabularul latin fiindr rr.r r Prrqilr nuantat decXt cel grec. Scot Erigena in secolul al IX-lea se plingear L ,rr t sr lucru, incercAnd sI remedieze lipsurile pe cXt posibil (vezi articolull'r I I Ilil{Y, Scot Erigene traducteur de Denys" ii n"thiln Ou Cange, l93l).