FARMACOTERAPIA OTC ÎN SINDROMUL DIAREIC. CARACTERIZAREA FARMACOLOGICA A MEDICAMENTELOR ANTIDIAREICE

MEDICAMENTE ANTIDIAREICE

Definţie

Antidiareicele reduc consistenţa scăzută, volumul şi numărul scaunelor. Antidiareicele sunt substanţe care acţionează prin : reducerea peristaltismului (opioidele şi anticolinergicele) cresc vâscozitatea conţinutului intestinal (substanţe absorbante şi protectoare

Clasificare

Funcţie de locul şi mecanismul de acţiune:A. ANTIDIAREICE SIMPTOMATICE-PATOGENICE

1. Antipropulsive şi antisecretoare opioidergice;2. Antipropulsive parasimpatolitice (Anticolinergice);3. Adsorbante şi protectoare (săruri de calciu, săruri de bismut, caolin,

diosmectita, pectine);4. Astringente (derivaţi de acid tanic: tanalbin, tanigen, tanoform);5. Antiinflamatoare intestinale derivaţi de acid aminosalicilic (mesalazina=5-ASA,

sulfasalazina=salazosulfapiridina, olsalazina); corticosteroizi locali (budesonid).

B. ANTIDIAREICE DE SUBSTITUŢIE1. Soluţii de electoliţi, pentru hidratare;2. Enzime digestive(gastrice, intestinale, pancreatice);3. Microorganisme antidiareice, sintetizatoare de acid lactic (Lactobacillus

acidophilus, L. Casei, Saccharomyces boulardi).C. ANTIDIAREICE ETIOTROPEAntiinfecţioase şi antiparazitare intestinale:

antibiotice (nistatina, natamicina, colistina, rifaximin); chimioterapice (furazolizadon, nifuroxazid, clorchiunaldol, tiliquinol, tilbroquinol)

A.1.ANTIPROPULSIVE ŞI ANTISECRETOARE OPIOIDERGICE antipropulsive (agonişti ai receptorilor opioizi μ periferici intestinali): opiu, codeină,

difenoxilat, difenoxin, loperamid antisecretoare (inhibitori selectiv al enkefalinazei intestinale): acetorfan.

ANTIDIAREICE SIMPTOMATIC – PATOGENICE

ANTIPROPULSIVE ŞI ANTISECRETOARE OPIOIDERGICE

Reprezentanţi: opiu, codeină, difenoxilat, difenoxin, loperamid.Mecanism de actiune: agonist la nivelul receptorilor opioizi de tip μ de la nivelul

plexului mezenteric şi musculaturii netede intestinale (activităţi intestinale de enkefaline), la doze subanalgezice.

Indicaţi în diaree (cronică sau acută) fără semne de infecţie microbiană sau infectare parazitară.

– Risc de abuz cu instalarea intoleranţei şi farmacodependenţei la tratamentul prelungit sau repetat frecvent. Excepţie loperamidul (deoarece nu transversează bariera hematoencefalică);

– Constipaţia sau megacolonul toxic (dilataţia toxică a colonului cu precădere în colita ulcero-hemoragică), ca urmare a exacerbării efectului antipropulsiv, în caz de tratament cu doze mari sau/şi prelungit peste câteva zile (3-7 zile).

LOPERAMID

Medicamentele care intră în categoria medicamentelor eliberate fără prescripţie medicală, OTC şi care au ca substanţă activă loperamidum sunt: Dissenten, Loperamid - caps., sol. orală, Imodium, Lopedium, Loperamid LPH, Neo-Enteroseptol.

Structura chimică: piperidinică.

Fig. 13. Structura chimică a LopramiduluiMecanisme de actiune:

antidiareic prin mecanism de tip opioid, cu efect electiv, intens, de lungă durată. efecte opioide la nivelul tubului digestive:

ocreşterea tonusului muşchilor netezi ai tubului digestiv Se leagă de receptorul opiaceu din peretele intestinal inhibă eliberarea

acetilcolinei şi a prostaglandinelor, reducând astfel peristaltismul propulsor şi mărind durata tranzitului intestinal.

oo scăderea peristaltismului; scăderea secreţiilor digestive; contracţia sfincterelor

(piloric, anal); consecinţa este scăderea tranzitului intestinal, cu efect antidiareic, util în terapia sindroamelor diareice;

Inhibă activitatea peristaltică actionează direct asupra musculaturii netede longitudinale şi circulare din peretele intestinal, interactionează cu neuronii vegetativi de tip colinergic şi noncolinergic.

Accentuează tonusul sfincterului anal rărind astfel incontinenţa şi necesitatea imperioasă a defecaţiei.

acţioneaza prin diminuarea selectivă a motilităţii intestinale; Ţinand cont de afinitatea crescută pentru peretele intestinal şi metabolismul său

ridicat la primul pasaj hepatic, Imodium nu ajunge practic în circulaţia sistemică.– Avantaje:oPotenţialul de farmacodependenţă neevidenţiat (nu are efecte centrale);oEfect antidiareic mai puternic şi prelungit, comparativ cu codeine;oPotenţa este mare; dozele eficace echiactive sunt urmatoarele: 1 mg difenoxim = 2

mg loperamid = 5 mg difenoxilat = 30 mg codeina fosfat.– Bd. sub 50% (cca.40%), datorită unui coeficient de absorbţie scăzut şi– efectului primului pasaj hepatic;

– concentraţia plasmatică maximă se atinge lent (dupa 2 1/2 h, formele lichide şi după 5h, formele solide);

– nu traverseazd bariera hematoencefalica si in consecinta nu are efecte la nivel SNC;

– biotransformare hepatică (cca 1/3), cu excreţie biliară;– eliminare prin scaun majoritară (cca. 90%) şi renală (10%, din care

nebiotransformat numai 1%);– T 1/2 este lung (în medie cca. 11 h la administrare în doză unică şi cca 16 h, la

administrare repetată), ce conferă durată prelungită de acţiune (comparativ ce celelalte antidiareice opioidergice).

Reacţii adverse:Nu s-au observat efecte adverse majore în cazurile în care doza recomandată şi

contraindicaţiile au fost respectate, chiar şi la administrare îndelungată.Au fost semnalate urmatoarele reacţii adverse: reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate); constipaţie şi/sau distensie abdominală în rare cazuri asociate cu ileus, îndeosebi

în cazuri în care prescripţiile nu au fost respectate (dozaj, durata tratamentului, contraindicaţii);

anumite simptome sunt greu de diferenţiat de simptomele asociate sindromului diareic: durere sau disconfort abdominal, greaţă, vomă, oboseală, ameţeală, somnolenţă sau uscăciunea gurii.

dureri abdominale, balonări, vărsături oboseală, somnolenţă, vertij, uscăciunea gurii.

în condiţiile administrării cronice produce rareori constipaţie, greaţă, cefalee, ameţeli, erupţii cutanate inclusiv urticarie; nu dă dependenţă.

Indicaţii:– tratamentul simptomatic al bolilor diareice acute, formele cronice de diaree (fără

semne de infecţie sau infestare intestinală).În cazul pacienţilor cu ileostomie, produsul poate fi utilizat atât pentru a reduce

numarul şi volumul scaunelor, cât şi pentru a mări consistenţa acestora.Contraindicaţii:Nu se recomandă copiilor sub vârsta de 5 ani datorită posibilităţii supradozării relative,

cauzată de o posibilă imaturitate a funcţiei hepatice. Îndeosebi la copii, poate apărea o depleţie hidroelectrolitică; în aceste situatii, cea mai recomandată măsură este administrarea de lichide cu aport de electroliti;

Copiilor sub 6 ani nu li se va administra Imodium fără prescripţie sau supraveghere medicală;

Pacienţii cu disfuncţii hepatice trebuie supravegheaţi îndeaproape pentru a fi depistate eventualele semne ale toxicităţii la nivelul SNC, datorate metabolismului ridicat la primul pasaj.

Tratamentul diareei fiind exclusiv simptomatic, diareea va fi tratată cauzal de câte ori tratamentul cauzal este posibil;

Nu se utilizează ca tratament de fond în dizenteria acută caracterizată prin scaune cu sânge şi stări febrile grave;

Nu se va administra pacienţilor cu colită ulceroasă acută sau colită pseudomembranoasă asociată tratamentului cu antibiotice cu spectru larg;

Nu trebuie utilizat în situaţii în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului;

Tratamentul trebuie întrerupt prompt dacă se instalează constipaţie, distensie abdominală sau subileus, hipersensibilitate fata de produs;

În cazul imaturitatii barierei hematoencefalice, efecte secundare de tipul depresiei sistemului nervos central, asociate cu somnolenţă şi bradipnee. În aceste cazuri pacientul trebuie ţinut sub strictă supraveghere timp de 48 de ore pentru a pune în evidenţă toate eventualele manifestări depresive ale sistemului nervos central. Dacă este necesar, se va face un tratament simptomatic, nefiind utilă administrarea vreunui antidot.

Este contraindicat in rectocolita hemoragică (puseuri acute) - risc de colectazii. Dacă în diareea acută nu se observă ameliorari după 48 de ore de la instituirea

tratamentului, acesta va fi întrerupt imediat, iar pacienţii vor trebui consultaţi de către medic;Precauţii: Supradozarea poate produce constipatie; În aceste cazuri este recomandabil să se

recurgă la spălătură gastrică, provocarea vomei, clisma sau administrarea de laxative; Prudenţă în insuficienta hepatica; sarcină şi alăptare; şoferi si activităţi de precizie,

copii sub 6 ani, scaune cu sânge (risc de ileus paralitic).Sarcină şi alăptare:Există puţine informaţii despre excreţia Imodium în laptele matern, dar atâta timp cât

mici cantităţi de medicament au fost detectate în laptele unei mame ce alăpta, tratamentul cu Imodium nu se recomandă mamelor ce alăptează.

La femeile gravide şi în special în primele 3 luni de sarcină, produsul trebuie administrat numai în caz de neapărată necesitate şi sub stricta supraveghere medicală;

Efecte asupra capacităţii de conducere auto sau de exploatare a altor maşini:Nu afecteaza vigilenţa, dar datorită apariţiei oboselii, somnolenţei sau ameţelii, este

preferabil să se evite conducerea automobilelor sau operarea maşinilor.

Preparatul Dissenten se poate păstra la temperatura camerei, fără să fie nevoie de condiţii deosebite de depozitare.

Mod de administrare:o Adulti: doza iniţială este de 2 comprimate; ulterior se administreaza câte un

comprimat dupa fiecare scaun diareic, o doză zilnică de 3-4 comprimate este suficientă;o Nu se recomandă depaşirea dozei de 8 comprimate pe zi. o Copii peste 5 ani: doza iniţială este de 1 comprimat, ea fiind urmata de câte un

comprimat dupa fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depaşească 2-3 comprimate pe zi, în funcţie de vârstă. Pe masura normalizarii scaunelor, doza se reduce şi în cazul apariţiei constipaţiei tratamentul trebuie oprit;

o În cazul bolilor diareice acute, un tratament timp de 5 zile este suficient.

Posologie p.o.• Diaree acută: Adulfi, initial 4 mg, apoi cate 2 mg repetat dupa fiecare scaun diareic (max. 16

mg/zi); Copii, 6-12 ani, initial 2 mg, apoi cate 1 mg (max. 4 mg/zi la 6-8 ani si 6 mg/zi la 9-

12 ani).• Diaree cronică: Adulţi, 2 mg de 1-3 ori/zi; Copii (peste 8 ani), 1 mg de 1-2 ori/zi. Este necesară rehidratarea; nu trebuie utilizată ca tratament de prima alegere în

dizenteriile acute cu sânge în scaun şi cu febra sau în colita pseudomembranoasă.

ADSORBANTE ŞI PROTECTOARE

Reprezentanţi: săruri de bismut (subsalicilat de bismut), săruri de calciu (carbonat de calciu), caolin, diosmectita (aluminoslicat natural), pectine.

SĂRURI DE BISMUT

Carbonatul bazic de bismut şi azotatul bazic de bismut sunt insolubile în apă şi în acizi.

Reacţionează cu hidrogenul sulfurat din intestin, formând sulfura de bismut ce imprimă fecalelor culoarea neagră.

SUBSALICILATUL DE BISMUT.Mecanisme de actiune:Efect antidiareic prin mecanism complex:

Adsorbant al toxinelor microbiene; Acţiune bactericidă faţă de Campylobacter pylorii şi C. Jejunii; Acţiune antiinflamatoare (prin salicilat); Protector mecanic pentru mucoasă; Astrigent.

– P.o. subsalicilatul se absoarbe complet;– P.o bismutul se absoarbe în cantităţi foarte mici, decelabil în plasmă şi urină,

exclusiv după tratament prelungit, cu doze mari.Efecte secundare:– Digestive: constipaţia, prin legarea H2S (stimulant fiziologic al peristaltismului);– Sistemice, după absorbţie: Bismutul→tulburări hepatice, renale; stomatite; encefalopatie reversibilă; Nitritul (produs de nitrat)→methemoglobinemie, hTA.Efecte toxice:– Stomatita, encefalopatie, la doze mari (1-10 g/ zi), repetate, în timp îndelungat

(peste 10 zile); regresează lent, în o lună de la încetarea tratamentului.– Sulfura de bismut (formată cu H2S intestinal) colorează limba şi fecalele în negru.Indicaţii:– De elecţie în diareea de putrefacţie şi diareea călătorului;– În triterapia ulcerului cu HP pozitiv;– Ca antiacide,– Ca pansament gastricContraindicaţii:– Insuficienţă renală acută.Mod de administrare:– P.o pe stomacul gol, cu 1/2 înainte de masă, aproximativ 250 mg o dată, repetat de

2 x /zi (dimineţa şi seara) sau aproximativ 500 mg într-o priză unică zilnică; – Ca antiacide, în asociere cu alte antiacide, 0,5-2 g;– Ca pansament gastric, 5 g x 2/ zi, în suspensie apoasă extemporanee, cu 30

minute înainte de masă;– Limitele posologiei maxime sunt: max 4 g/ zi cu durată limitată de timp; maxim 1-2

luni, la doze eficace mici.Din categoria medicamentelor OTC care au ca substanţă activă subsalicilatul de

bismut este Pink Bismuth.

SĂRURI DE CALCIU

Reprezentant: CARBONAT DE CALCIU.Proprietăţi fizico-chimice:– Solubil în acizi (cu degajare de CO2);– Conţinutul de calciu = 400 mg / 1 g CaCO3.Mecanism de actiune:– Acţiune antiacidă neutralizantă intensă;Farmacocinetică:– Per os, cu HCl din sucul gastric, reacţie de neutralizare prin dublu schimb:

CaCO3 + 2 FCl = CaCl2 +H2 CO3 = CaCl2 + H2O + CO2

Din CaCl2 solubilă, Ca2+ se absoarbe maxim 20 %; retsul formează săruri insolubile (carbonaţi, fosfaţi) ce se elimină prin scaun;

– În exces, CaCO3 mai poate reacţiona şi cu acizii din colonul ascendent neutralizându-l; sărurile formate se elimină prin scaun.

Reactii adverse:– În exces faţă de echivalentul de HC1 gastric, nu se dizolvă, are efect constipant şi

se elimină prin scaun;– Doze mari (peste 2 g/odata şi 8 g/zi) antrenează efect rebound acid, prin

următoarele mecanisme:o stimularea secreţiei de gastrină, consecinţa creşterii pH-ului;o efectul direct stimulator al Ca2+, la nivelul celulelor parietale;o hipercalcemie în caz insuficienţă renală;o sindrom alcaline-lapte (la asocierea unui tratament îndelungat cu doze mari de

carbonat de calciu, cu lapte, frşcă) cu hipercalcemie marcată (ce inhibă secreţia de parathormon), retenţie de fosfor şi precipitarea sărurilor de calciu în rinichi.

Indicaţii:– ca antiacid, – în diareile de fermentaţie– ca supliment in hipocalcemie usoara;– pentru reducerea absorbtiei intestinale a ionului fosfat (se formeaza complexe

insolubile), la pacientii cu IRC asociata cu hiperfosfatemie .Contraindicaţii:– insuficienţă renală acută.Interacţiuni:– Atenţie! Calciul formează chelaţi neabsorbabili cu tetraciclina şi nu se

administreaza– asociat per os.– Scade absorbţia pentru bisfosfonaţi, fluoruri, unele fluorochinolone.– Hipercalcemie la asociere cu vitamina D (creşte absorbţia gastro-intestinală a

calciului) sau cu diuretice tiazidice (reduc excreţia urinară a calciului).Mod de administrare– ca antiacid, in doze mici (D = 0,5-1 g/o data), asociat cu alte antiacide;– ca antidiareic, in doze mai mari (D = 2-10g/zi), dar tratament scurt;– ca supliment in hipocalcemie usoara (400mg - 2g calciu / zi), in functie de nivelul

calcemiei;– pentru reducerea absorbtiei intestinale a ionului fosfat (se formeaza complexe

– insolubile), la pacientii cu IRC asociata cu hiperfosfatemie (D initials = 2,5g / zi, se poate creste pana la 17g / zi).

CĂRBUNELE MEDICINAL

Sinonim: carbo medicinalis.Mecanism de acţiune:– Adsoarbe gazele, nu se absoarbe şi se elimină prin scaun– Adsorbant, antiputrid şi dezodorizant în cazuri de gastroenterite,Indicaţii:– Adsorbant,antiprurid şi dezodorizant în cazurile de gastroenterite;– Dispepsii;– Flatulenţă;– Diaree fetide;– Intoxicaţii cu fosfor, arsen, cu alcaloizi şi ciuperci;– Colite de fermentaţie.Mod de administrare– 2-8 g/ zi. Carbo medinalis comprimate;– De 3-5 x/ zi câte 1-2 comprimate după masă.

Din categoria OTC ce conţine ca substanţă activă carbo medicinalis sunt: Carbo medicinalis, Norit.

DERIVAŢI DE ALUMINIU

HIDROXIDUL DE ALUMINIU ŞI FOSFATUL DE ALUMINIU

Sunt insolubili în apa şi solubili în acizi; Suspensiile apoase 4% au pH-ul respectiv 10 şi 5,5 - 6,5.

pH-ul gastric nu este crescut peste 3 -4.Acţionează prin mai multe mecanisme:– neutralizant;– adsorbant; – astringent si decongestionant al mucoasei gastrice;– inhibitor al pepsinei (A13+);– stimulant al secretiei de PGE2. – Per os, reacţionează cu acidul clorhidric gastric, formand AlCl3, din care Al3+ se

absoarbe limitat, eliminându-se urinar: A1(OH)3 + 3HC1 = A1C13 + 3H2O;– Hidroxidul de aluminiu în exces formează săruri insolubile (fosfat, carbonat), ce se

elimină digestiv.Efecte secundare:– constipatie;– hipofosfatemie şi osteomalacie, datorită împiedicării absorbţiei fosfatului prin

formarea fosfatului de aluminiu insolubil şi eliminarea prin fecale (la doze mari şi tratament îndelungat);

– fosfatul de aluminiu leaga fierul, eliminându-1 prin fecale şi producând deficit de fier;

– hiperaluminemie în insuficienţa renală (cu ataxie, apraxie, demenţă). ,Acţiunea antiacidă a fosfatului de aluminiu este mică şi nu este activ în ulcer

duodenal;Indicaţii: gastrita hiperacidă; sindrom diareic; reducerea absorbţiei intestinale a ionului fosfat (se formează complexe insolubile),

la pacienţii cu IRC asociată cu hiperfosfatemie .Interacţiuni: Atenţie! Derivatii de aluminiu (în special hidroxidul de aluminiu): scad biodisponibilitatea multor medicamente (tetraciclina, digoxina, propranolol,

preparate cu fier etc.); cresc biodisponibilitatea diazepamului (mecanism neelucidat).Mod de administrare:Posologie: hidroxidulO,5-lg o dată; fosfatul 0,4-0,8g o dată.

DERIVATI DE ALUMINIU ŞI MAGNEZIU

SILICAT HIDRATAT DE ALUMINIU ŞI MAGNEZIU (ALMASILAT)Insolubil în apă, dar formează dispersii coloidale; dispersia coloidală 4 - 5 % are pH =

9-10.Ca antiacid are mecanism de actiune adsorbant (adsoarbe HC1, toxine, virusuri,

microorganisme).Indicat ca:o antiacid, in doza de 1 g o dată;o antidiareic.Interactiuni: – adsoarbe molecule active; exemplu.: alcaloizi.

DIOSMECTITA / SMECTA

Mecanism de actiune: Smectita, prin structura sa laminară şi vâscozitatea ridicată, are o putere mare de

acoperire a mucoasei intestinale. Creşte rezistenţa barierei de mucus prin sporirea calitaţii şi cantităţii mucusului de

la suprafaţa enterocitelor (mucoprotecţie activă). o mucoprotecţia activată = creşterea cantităţii şi vâscozităţii mucusului protector,

cu întărirea rezistenţei barierei de mucus la suprafaţa luminară a enterocolitelor;

Fixează gazele digestive. Reduce hipersensibilitatea intestinală, restaurează integritatea funcţională a

eritrocitelor. Normalizează tranzitul intestinal fără a interfera cu peristaltismul şi fără modificarea volumului scaunelor

adsorbţia gazelor, compuşilor iritanţi, toxinele microbiene, acizilor biliari, etc.;Reacţii adverse:

– Foarte rar, constipaţie.

– Tranzitul normal se va relua dupa reducerea dozei la jumatate. Avantaje: absenţa reacţiilor adverse; normalizarea tranzitului intestinal fără influenţarea tonusului şi peristaltismului

intestinal.Indicaţii:– diaree acută şi cronică, forme uşoare şi medii, la adult;– diareea acută a copillului (din prima zi de viaţă);– sindromul colonului iritabil (distensie, dureri abdominale, tulburări de tranzit).Contraindicaţii: Nu are. Precauţii: pentru evitarea interacţiunilor cu alte medicamente, acestea se administrează cu

minim 1 oră înainte de diosmectită. tratamentul nu înlocuieşte rehidratarea, atunci când aceasta este necesară (per

os./i.v.). Mod de administrare:– plicuri a câte 3 g diosmectită;1 plic se suspendă în 1/2 pahar de apă; diaree adult, 3 plicuri/ zi; copii 0-1 an, 1plic/ zi; copii 1-2 ani, 1-2 plicuri/ zi; copii peste 2 ani, 2-3 plicuri/zi. sindromul colonului iritabil: 3 plicuri/ zi, 1 săptămână, apoi 2 plicuri/ zi, 3 săptămâni; cura se popate relua la nevoie. Atenţie! Tratamentul cu suspensia de diosmectită nu poate înlocui rehidratarea .

ANTIDIAREICE DE SUBSTITUŢIE

SOLUŢII PENTRU HIDRATARE

OMS recomandă formula: NaCl 3,5 g, KCl 1,5 g, citrat trisodic 2,9 g, glucoză 20g la 1 litru apă (90 mmoli Na+

, 20 mmoli K+ , 80 mmoli Cl- , 30 mmoli citrat); Se bea în cantităţi mici, frecvent, un volum egal cu volumul pierdut prin scaun; În general se administrează oral: 50 ml soluţie/ kg, în deshidratare uşoară şi 80

ml soluţie/ kg, în deshidratare medie; În cazuri grave şi când nu se poate face administrare orală, se face rehidratare

parenterală, i.v., cu soluţie Ringer.

ANTIDIAREICE – MICROORGANISME

MICROORGANISME SINTETIZATOARE DE ACID LACTIC:

Lactobacillus acidophilus şi Lactobacillus casei; Saccharomyces boulardi.Mecanisme de actiune:– L. Acidophillus şi L. Casei acidifică conţinutul intestinal şi astfel inhibă multiplicarea

microorganismelor de putrefacţie;

– S. Boulardi etse un fungi unicelular, inhibă multiplicarea multor bacterii precum şi a Candidei albicans; sintetizează vitamine din grupul B (B1, B2, B6 ), acid pantotenic, acid nicotinic.

– Celulele vii apar foarte rapid după administrarea orală, în stomac şi duoden şi după circa 5 ore în colon;

– Sunt rezistente la acţiunea sucului gastric, a bilei, a sucului pancretic.Indicaţii: – Enterite;– Enterocolite la nou-născut şi adult;– Colite ulcerative;– În profilaxia dismicrobismului secundar antibioterapiei;– Refacerea florei intestinale după tratamentul cu antibiotice.Precauţii:– La imunodeprimaţi poate apărea infecţie sistemică cu S. Boulardi.Mod de admnistrare:– 1-4 capsule (plicuri)/zi;– Conţinutul plicurilor nu se dizolvă în lichide foarte calde sau alcolizate.

ENTEROL 250, PULBERE

Fiecare plic sau capsulă conţine: pulbere liofilizată de Saccharomyces boulardii 282,5 mg (corespunzător la 250 mg drojdie şi 32,5 mg lactoză).

Mecanism de acţiune terapeutică: Antidiareic de origine biologica. Saccharomyces boulardii este o drojdie rezistentă

la acţiunea sucurilor gastric şi intestinal, a antibioticelor şi a sulfamidelor; Studiile farmacologice experimentale au arătat ca Sacharomices boulardii: inhibă

in vitro şi in vivo dezvoltarea Candidei albicans; stimulează sistemul imunitar în cazul infecţiilor experimentale; sintetizează vitamine din grupul B: vitamina B1, vitamina B2, acid pantotenic, vitamina B6, acid nicotinic, care pot fi utilizate de organism; produce o creştere semnificativă a dizaharidazelor.

Reacţii adverse: Nu au fost evidenţiate efecte adverse; Au fost raportate unele tulburări epigastrice şi meteorism abdominal care, însă,

nu implică întreruperea tratamentului. Indicaţii: Tratamentul diareei acute infecţioase la aduţi şi copii; Tratamentul şi prevenirea complicaţiilor digestive ale terapiei cu antibiotice:

diaree, colită, candidoză; Tratament asociat (vancomicinei şi metronidazolului) în prevenirea recurenţei

infecţiei cu Clostridium difficile. Prevenirea diareei asociate alimentaţiei enterale cu debit continuu. Tratamentul sindromului de colon iritabil.

Interacţiuni: Fiind o levură, Saccharomyces boulardii este sensibil la antibioticele antifungice şi

la unii derivaţi de chinoleină.Mod de administrare: Adulţi: 1 - 2 plicuri sau capsule pe zi;

Copii :1 plic sau o capsulă pe zi; Aceste doze pot fi mărite cu avizul medicului, dacă nu există contraindicaţii.

Enterol se administrează pe cale orală. Poate fi administrat în orice moment al zilei, dar pentru a obţine un efect foarte rapid se recomandă evitarea perioadelor de digestie. Totuşi se poate administra şi simultan cu doza de antibiotic, indiferent de momentul administrarii acestuia;

Enterol 250 nu trebuie amestecat cu lichide prea calde sau care conţin alcool; Capsule: înghiţiţi fiecare capsula cu mult lichid; Plicuri: goliţi conţinutul plicului în puţină apă (eventual îndulcită cu zahar) sau în alt

lichid, sau chiar în hrana, amestecaţi şi înghiţiţi. Prezentarea sub formă de plicuri este adaptată sugarilor sau alimentaţiei enterale

cu debit continuu; Sugari-  Goliţi conţinutul plicului în hrana sugarului - aceasta nu trebuie să fie prea

fierbinte; Alimentaţie enterală cu debit continuu: adaugaţi medicamentul în soluţia nutritivă,

în timpul preparării acesteia. Soluţia astfel obţinută se poate conserva timp de câteva zile la +4 grade C.

ANTIDIAREICE ETIOTROPE

ANTIINFECŢIOASE ŞI ANTIPARAZITARE INTESTINALE

FURAZOLIDONA

Srtuctura chimică:

Fig . 17. Structura chimică a furazolidoneiMecanism de acţiune:o Antiseptic intestinal activ faţă de numeroase tulpini de colibacili patogeni,

salmonele, shigele, enterococi, stafilococi, ca şi faţă de Trichomonas, Giardia şi Entamoeba. Spectrul antimicrobian cuprinde:– Bacil gram negativi: Salmonella, Shigela, Enterococ, E. Coli, Proteus;– Coci gram pozitiv: streptococ;– Protozoare: Trichomonas, Giardia, Entamoeba.– Absorbţia scăzută după administrarea orală, cu realizarea unor concentraţii

plasmatice mici, ineficace pentru efectul antibacterian;– Eliminarea se face predominant prin fecale.Reacţii adverse:– Rareori cefalee, greţă, vomă (la doze mari), – Erupţii cutanate alergice, febră,antralgii;– Foarte rar agranulocitoză, anemie hemolitică (cei cu deficit de G-6-PDH);– Colorează urina în galben închis.Indicaţii:– Enterite, enterocolite, toxiinfecţii alimentare;– Infecţii digestive cu germenii sensibili;– Tricomoniază, giardioză;– Dispepsii la sugar.Contraindicaţii:– Alergii;– Insuficienţă renală;– Ultimul trimestru de sarcină;– Copii mai mici de o lună;– Nu se asociează cu acid nalidixic (apare antagonism de acţiune). Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-născuţi (până la o lună);Precauţii: Furazolidon coloreaza urina în galben închis. Sarcina şi alăptare: se administrează cu prudenta în timpul sarcinii şi lactaţiei. Interacţiuni:În timpul tratamentului şi 4 zile după, nu se consumă băuturi alcoolice (reacţii de tip

disulfiram) şi alimente ce contin tiramina: brânzeturi preparate fermentate, bob, ficat de pui,

heringi în saramură, extract de drojdie, vin şi produse fermentate (risc de crize hipertensive şi alte fenomene toxice).

Nu se asociează cu IMAO, deoarece produce hipertensiune arterială . Mod de administrare:Administrare p.o. astfel:– Adult, 100 mg de 4 x/ zi;– Copii mai mici de 1 an, 8-16 mg de 4 x/zi;– Copii 1-5 ani, 25-33 mg de 4 x/ zi;– Copii peste 5 ani, 50 mg de 4 x/ zi.Din categoria OTC-urilor care contin ca substanţă activă furazolidonum se numără

Furazolidon comprimate.

CLORCHINALDOL

Structura chimică: derivat de 8-hidroxichinolone halogenate.

Fig.19. Strctura chimică a Clorquinaldolului

Mecanism de actiune: Clorchinaldolul aparţine grupei hidroxichinolinelor halogenate, cu proprietăţi

antibacteriene mai ales faţă de germenii gramp pozitivi (stafilococi, streptococi), trichomonas, giardia, fungi;

Produsul se caracterizează printr-o bună toleranţă; Chiar la administrarea îndelungata, nu se produc fenomene de iritare locală sau

generală sau sensibilizare. Spre deosebire de antibiotice, Clorchinaldolul nu distruge flora intestinală saprofită

şi nu creează rezistenţă; Efectul bactericid al Clorchinaldolului nu este inactivat de puroi şi de substanţe

organice. – Este amebicid intestinal (luminal), numit şi antiseptic intestinal;– Sunt active faţă de chisturile amebiene şi indicate la purtătorii asimptomatici de

chisturi;– Pot fi utilizate uneori în dezinteria bacilară, enterite şi enterocolite acute.– Administrate oral se obsoarb în proporţie redusă, cel mult 25 %;– Realizează concentraţii mari în intestin.Reacţii adverse:– Disconfort gastric, greaţă, vomă, cefalee;– Fenomene de iodoism, ocazional o uşoară creştere a volumului tiroidei;– Foarte rar (tratamente prelungite) apare un sindrom de "neuropatie mielooptică

subacută" cu tulburări neurologice, vegetative, psihice, de vedere (mergând până la orbire).Indicaţii:– În infecţii intestinale, bacteriene, amebiene şi micotice;– Tulburări intestinale consecutive folosirii antibioticelor, schimbării alimentaţiei sau

climei;

– Extern în plăgile de decubit, în micoze cutanate şi în pemfigusul nou-născutului şi alte piodermite ale copilului.

Contraindicaţii:– Alergie la produs;– Insuficienţă renală; Insuficienţă hepatică; Insuficienţă cardiacă;– Sarcină în primul semestru.Atentie! la supradozare: În cazurile acute tratamentul se administrează cel mult o săptămână, În cele cronice cel mult o lună; În cazul asocierii cu alte preparate halochinice (mexaform, mexase, intestopan),

nu se vor depăşi (sunat) 750 mg/zi la adult şi 400 mg/zi la copii şcolari; Aceste preparate nu se administreaza în cure succesive, dacă durata totală a

tratamentului depaşeşte o lună. Mod de administrare:– P.o.: Adulţi:

curativ, 100-200 mg de 3 x / zi; profilactic, 100 mg de 3 x / zi;

Copii: 20 mg/ kg/ zi; Fracţionat în 3 prize de 10 zile.

Medicamente ce conţin ca substanţă activă chlorquinaldolum şi care fac parte din categoria OTC-urilor sunt: Saprosan, Clorchinaldol.BIBLIOGRAFIE

*** Agenda medicala, Editura Medicala, Bucuresti, 2007 *** Dicţionar Medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2008 *** Farmacopeea romana, Editia a X-a, Editura Medicala, Bucuresti, 2008 *** Harrison, Principiile medicinei interne Editia a XIV (Editia a II-a in limba romana),

Editura Teora, 2003, vol.1si 2 *** Memomed 2008, Editura Minesan, Ediţia 15, 2008