defectologie si logopedie 1 -...

Defectologie si logopedie 1

TRUE/FALSE

1) Deficientele de nutritie sunt deficiente fizice functionale .ANS: FE. Verza clasifică deficien ţ ele morfologice globale în: deficienţe de creştere, de nutri ţ ie , de atitudine, deficienţe ale tegumentelor, ale musculaturii, oaselor sau articulaţiilor. Pg 150A doua mare clasă de deficienţe fizice este reprezentată de deficienţele funcţionale în care includem: deficien ţ e ale aparatului neuromuscular (diferitele forme si grade de paralizii, tulburările de mers, de echilibru, de ritm, de coordonare a miscărilor) si deficien ţ e ale marilor aparate ş i func ţ iuni ale organismului (ex. ale aparatului respirator). Pg. 150

2) Bolile cronice pot fi considerate deficiente fizice.ANS: TO altă clasificare a deficien ţ elor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976), care împarte aceste deficienţe în trei categorii:a) deficienţe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaţiile congenitale (ex.: luxaţie congenitală de şold, amputaţie congenitală, picior strâmb congenital), deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor, rahitism, cifoze, scolioze etc.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaţie şi postcombustie);b) deficienţe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze, paralizii spastice, probleme de coordonare, miscări involuntare-sincinezii, tulburări de echilibru la care se adaugă si tulburări asociate de genul epilepsiei, tulburărilor senzoriale, instrumentale – ex.: execuţia gesturilor etc.), bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită si afecţiunile neurologice evolutive-miopatiile, distrofiile neuromusculare);c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului si artropatiile din hemofilie). Pg. 130

3) Idiotia se mai numeste si deficienta mintala severa. ANS: FÎn cazul deficien ţ ei mintale profunde (idioţia), gândirea are la dispoziţie doar „paleointelectul”, care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiţionate. Pg. 14La nivelul idio ţ iei (deficien ţ ei mintale profunde ), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenţă paroxistică, negativism general, reacţii imprevizibile. Pg 18– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idio ţ ia ), cu un IQ sub 20. Pg 27

Grila- CITATE 2010 - Mistralle – forum RoAdiRo

http://forum.ush.ro/index.php

http://www.scribd.com/doc/6982811/An-II-an-2-Defectologie-Si-Logopedie




4) Cofoza este o deficienta de auz partiala . ANS: Fa. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea total ă a auzului – peste 90 dB). Pg 91

5) Agnozia vizuala presupune alterarea functionalităţii analizatorului vizual.ANS: TExistă si două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală.Agnozia vizual ă este fenomenul aflat la polul opus, din punct de vedere fiziologic si anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat, însă subiectul vrea /crede că vede. Pg. 53

- agnozia vizuala (cecitatea psihica) consta in tulburarea recunoasterii semnificatiei obiectelor, imaginilor sau persoanelor cu ajutorul analizatorului vizual, desi vederea este intacta si constienta clara.

Sindroame psihovizualeAnalizatorul vizual este alcatuit din trei segmente : - unul periferic senzorial –globul ocular, - unul intermediar –caile optice (nerv optic, chiasma, bandelete optice, corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si - unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv, auditiv, gustativ, tactil). Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte.

Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale, tumori, infectii, intoxicatii, tulburari circulatorii care produc in timp atrofii ale tesutului cerebral, degenerescente senile. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie.

1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma, culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil, olfactiv, auditiv, gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce, ticuri verbale, miros, alte detalii dar nu prin vedere. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii, fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc, patrat, triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire, scriere si vorbire. d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. Clinic



http://www.romedic.ro/orbirea-cecitatea

http://facultate.regielive.ro/cursuri/psihologie/tulburarile_psihopatologice-23943.html?in=cursuri&s=conving


se prezinta sub forma unor sindroame : - tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia - agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau. - tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera, nu se poate imbraca sau deschide usa- aspect pseudodemential. - agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun, masa, etc. ). f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi, in ciuda motilitatii oculare pastrate, adesea prin miscari ale capului. Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale.

SURSA http://www.romedic.ro/sindroame-psihovizuale



http://www.romedic.ro/sindroame-psihovizuale

6)Logonevroza este o tulburare de pronuntie a limbajului .

ANS: FO altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. Verza (1982), clasificare care ţine seama de mai multe criterii în acelasi timp: anatomofiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologic si psihologic:1. Tulbur ă ri ale pronun ţ iei · dislalie;· rinolalie;· dizartrie.2. Tulbur ă ri de ritm s i fluen ţă a vorbirii · bâlbâiala;· logonevroza ; (explicaţii aici)· tahilalia;· bradilalia;· aftongia;· tulburări pe bază de coree.3. Tulbur ă ri de voce · afonia;· disfonia;· fonastenia.4. Tulbur ă ri ale limbajului citit-scris · tulburări totale ( agrafia si alexia );· tulburări parţiale ( disgrafia si dislexia).5. Tulbur ă ri polimorfe de limbaj · afazia;· alalia6. Tulburări de dezvoltare a limbajului· mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic, general sau electiv);· retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii.7. Tulbur ă ri ale limbajului, bazate pe disfunc ţ ii psihice · dislogii;· ecolalii;· jargonofazii;· bradifazii. Pg 191




http://www.logopedics.info/balbaiala-si-logonevroza.php

7)Alalia presupune pierderea capacitatii de a vorbi la o persoana care inainte vorbea normal.ANS: F· ALALIAE.Vrăsmas si C.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare, organizare si dezvoltare a limbajului, întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din na s tere , cu toate că nu există dificultăţi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însusirea limbajului de către copil. Apar ca majore în acest handicap dificultăţile de realizare a motricităţii sau de percepţie vizuală sau auditivă. Pg. 219

8)Dislexia presupune afectarea limbajului citit.ANS: TDislexia este dificultatea de a citi, manifestată prin tulburări la nivelul percepţiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziţia cititului, în mecanismele acestuia. Pg. 210

9)Deficienta mintala de gradul II se numeste si imbecilitate.ANS: TPutem împărţi tipurile de handicap mintal, în funcţie de IQ (CI – coeficient de inteligenţă) în:– intelect de limită sau liminar, cu un IQ care variază între 80 – 90 si marchează graniţa dintre normalitate si handicap;– debilitatea mintală (handicap mintal usor sau deficienţă mintală moderată, de gradul I.), cu un IQ între 50 – 70/80;– handicapul mintal sever (deficienţa mintală de gradul al II-lea, sau imbecilitatea) , cu un IQ între 20 – 50;– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia), cu un IQ sub 20. Pg. 27

10) Handicapul mintal profund este acela in care IO este situat intre 20-50. ANS: F– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia), cu un IQ sub 20. Pg. 27

11)Intelectul liminar se caracterizeaza printr-o varsta mintala de 10-12 ani.ANS: Td. Handicapul de intelect liminar (de limită)În afara celor trei forme clinice ale deficienţei mintale descrise anterior (debilitate, imbecilitate si idioţie), există si o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniţă dintre normal si patologic si este reprezentată de handicapul de intelect liminar. Această formă de deficienţă mintală se întâlneste când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală si vârsta cronologică de 2 ani, 2 ani si jumătate la 10 ani, decalaj care va creste treptat până la 5 ani la 15 ani. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectual ă la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). Pg 34 -35









http://www.terapialimbajului.info/tulburarile-polimorfe.html

12)Termenul de coeficient de inteligenta ii apartine lui A. Binet. ANS: FA. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor si nevăzătorilor …….. pg 67· Coeficient de inteligen ţă (I.Q. - engl.) = raportul dintre vârsta mintală (v. m.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) si vârsta sa reală, cronologică (v. c.). Conceptul îi apar ţ ine lui W. Stern (1912) si se bazează pe formula de calcul: IQ = v. m / v. c. X 100. Se presupune că deficienţa intelectuală începe sub 70, iar inteligenţa superioară deasupra unui IQ de 130, valori valabile pentru persoanele care aparţin aceluiasi grup social care a furnizat esantionul utilizat pentru etalonarea testelor. Pg 43

13)Miopia presupune tulburarea perceptiei vizuale a obiectelor apropiate . ANS: FMiopia reprezintă un exces de refracţie, care tulbură percepţia la distanţă (nu vede bine la distanţă). Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian, ci înaintea lui, fiind neclară. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Cu cât obiectul este mai dep ă rtat de ochiul miop, cu atât imaginea este mai difuz ă . În schimb, obiectele apropiate sunt corect percepute. Pg. 56






14) “Mersul de barza” caracterizeaza persoana cu deficienta motorie .

ANS: F2.3.3. Particularităţi fizice si psihice ale deficien ţ ilor vizuali ………………Lipsa controlului vizual asupra ţinutei corpului poate duce la atitudini deficiente si la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. După cum arătau A. Ionescu si D. Motet, atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt:atitudini globale rigide, atitudini cifotice si musculatura insuficient dezvoltată.Dintre deficienţele parţiale se întâlnesc la orbi următoarele:

capul si gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral; umerii căzuţi si adusi sau ridicaţi; torace îngust; membrele superioare si inferioare subţiri, cu reliefări musculare slab

dezvoltate; spate plan, cifotic sau rotund; coloana vertebrală poate prezenta deviaţii: scolioze, lordoze, cifoze; miscările sunt reţinute, sovăitoare, fiind limitate la strictul necesar; miscările comandate nu au o direcţie precisă de execuţie si se remarcă o

lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o miscare comună, ca urmare a unor dificultăţi de coordonare a miscărilor;

mersul este rigid , nesigur, ezitant, trunchiul rămâne aproape nemiscat, iar capul îndreptat înainte, picioarele se ridică exagerat, iar talpa este asezată cu grijă („mers de barz ă ”), braţele nu se miscă simetric în mers, ci atârnă în jos. Pg 68-69




15)Orbirea se mai numeste si cofoza ANS: F

a. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea total ă a auzului – peste 90 dB). Pg 91

Cecit atea (orbirea) reprezintă, asadar, un handicap major sau total de vedere, presupunând lipsa completă a văzului. Pg. 49

16)Ambliopia este o deficienta de vedere totala. ANS: F

Tab pg. 49




http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CECITATE


http://www.medical.news20.ro/word/COFOZA.html

17)Hipermetropia este o tulburare a vederii care se corecteaza cu lentile convergente.ANS: T

HipermetropiaCauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular, capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alţi factori care scad puterea de refracţie. Este vorba deci de o refracţie insuficientă, drept urmare imaginea obiectului este neclară si se formează în spatele retinei. Subiectul, aşadar, are dificultăţi în a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. Corec ţ ia optic ă se face cu lentile convergente (+) si prin exerciţii vizuale sistematice. Pg. 56

Lentilele convergente sunt mai groase la mijloc decat la margini, iar un fascicul de raze paralele ce traverseaza lentila, devine convergent spre un punct denumit punct focal.

simbol lentila convergenta - simbol lentila divergenta



http://www.google.com/imgres?imgurl=http://www.fotomagazin.ro/ftm20/archives/lentile-convergente.gif&imgrefurl=http://www.foto-magazin.ro/tutorial_open.php%3Fart%3Dftm20/archives/2006/02/lentilele.html&h=292&w=400&sz=4&tbnid=Vf2fxbxyOSRObM:&tbnh=91&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dlentile%2Bconvergente&usg=__VvoC6Enez29o4BFNCyXGCqniOEU=&ei=XAFsS5HlOJbCmgOHqK3XBA&sa=X&oi=image_result&resnum=4&ct=image&ved=0CB0Q9QEwAw

18)Ochiul normal (din punctul de vedere al acuitatii) se mai numeste si ametrop .ANS: Fa. Tulburări de refracţie ( ametropiile)Formarea corect ă a imaginii optice pe retin ă (ochiul emetrop ) poate fi împiedicată de existenţa unor tulbur ă ri ale capacit ăţ ii de refrac ţ ie a ochiului, numite în general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenţei mediilor optice, fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. Pg. 56

19)Mutismul electiv caracterizeaza persoana cu deficienta totala de auz . ANS: F

· Muţenie (mutitate) = stare defectuoasă, caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului, asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenţionat, fiind vorba de un refuz verbal al subiectului, deşi facultăţile verbale ale acestuia sunt intacte. Pg 113

20)Mutenia se mai numeste si mutism si apare in cazul surdo-mutilor .

ANS: F

· Mu ţ enie (mutitate) = stare defectuoasă, caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului, asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. Pg 113

21)Afazia caracterizeaza, de regula, adolescentii .ANS: F· Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoan ă care înainte avea comportament verbal normal. Pg 241

Afazia, alterare patologică a limbajului, reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale, localizate în emisfera stângă la dreptaci, ea putând surveni la subiecţi cu inteligenţă normală si care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienţe ale funcţiilor perceptive si motorii. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii, ci despre o perturbare a capacităţii de utilizare a regulilor prin care se produc si se înţeleg mesajele verbale. Pg 242

Afazia se manifestă atât prin afectarea capacităţii de înţelegere şi de vorbire cât şi a capacităţii de a scrie şi de a citi. Această problemă a limbajului poate apărea împreună cu alte probleme asemănătoare precum disartria – o afecţiune a limbajului cauzată de apariţia unor dereglări în coordonarea muşchilor mecanismului vorbirii, ca rezultat al unor probleme la nivelul creierului sau al nervilor, şi apraxia vorbiri – inabilitatea de a realiza o mişcare voluntară în ciuda capacităţii de folosire normală a muşchilor. Afazia este o afecţiune pe care oricine o poate avea, inclusiv copiii, deşi în cele mai multe cazuri afazia apare la vârsta adultă şi la bătrâneţe .

Sursa: http://www.sanatateatv.ro/articole/parinti/afazia-o-problema-in-exprimarea-corecta-a-cuvintelor/



http://www.sanatateatv.ro/articole/parinti/afazia-o-problema-in-exprimarea-corecta-a-cuvintelor/



http://www.terapiam.ro/afazia

22)Esecul scolar poate fi incadrat in categoria tulburarilor de comportament.ANS: T5.5. Tipologizarea tulbur ă rilor de comportam entSimptomatologia deviantelor comportamentale• Minciuna,• Instabilitatea• Irascibilitatea• Impulsivitatea• Furtul,• Fuga si vagabondajul Pg. 166-168• E ş ecul ş colar . La delincvenţi, deficitul şcolar este recunoscut de toţi autorii. El se poate datora unor cauze ca: frecvenţa neregulată, condiţiile de mediu nefavorabile, lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. Părinţii neglijenţi induc, atât prin ignoranţă, cât si prin sfaturi demobilizatoare, un efect dăunător, uneori fiind cotaţi ca periculoşi educaţional, moral. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune si constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăţii, în care minorul îşi formează conştiinţa de sine. Pg. 168• Incendierile voluntare• Alcoolismul si dependenţa de drog.• Devierile sexuale. Pg. 168-170

23)Alalia presupune pierderea totala a auzului. ANS: F

· ALALIAE.Vrăsmas si C.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare, organizare si dezvoltare a limbajului, întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodat ă . Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din na s tere , cu toate că nu există dificultăţi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însusirea limbajului de către copil. Apar ca majore în acest handicap dificultăţile de realizare a motricităţii sau de percepţie vizuală sau auditivă. Pg. 219




24)Diagnosticul de dislexo-disgrafie se poate pune de la varsta de 4 ani .ANS: F

Dislexo-disgrafia specific ă sau propriu-zis ă se manifestă printr-o incapacitate paradoxal ă în formarea abilit ăţ ilor de a citi s i scrie . Dificultăţile apar în dictare si compunere, dar copilul poate copia unele grafeme s i poate silabisi la compunere. Pg 213

Dislexo-disgrafia de evoluţie sau de dezvoltare Dislexo-disgrafia spaţio-temporală Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă Dislexo-disgrafia motrică, Dislexo-disgrafia lineară

În urma experimentelor, J. De Ajuriaguerra si colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici:

Scrisul rigizilor Scrisul astenicilor Scrisul impulsivilor Grupa celor neîndemânatici Scrisul încet si précis Pg. 214

S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcţie de diversele dificultăţi pe care le întâmpină copilul.- Scris-cititul lent, staccato- cei care prezintă dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale si caligrafice.- Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere, grafeme si cuvinte, este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunţie- Fenomenul nerespectării spaţiului paginii- Scrisul servil si scris-cititul ca în oglindăDiagnosticul acestor tulbur ă ri de limbaj scris-citit se pune la sfâr s itul clasei I . Pg 216Deficienţele dislexo-disgrafice pot fi consecinţe ale dificultăţilor de articulaţie, care se transpun în limbajul scris-citit. Când lipsesc deficienţele de pronunţie, tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. Pg. 234





25)Tulburările schemei corporale intra in categoria tulburarilor de psihomotricitate.ANS: T

În categoria tulbur ă rilor de psihomotricitate includem toate tulbur ă rile lateralit ăţ ii (ex: încrucisată, contrariată), ale conduitelor motrice de baz ă (ex: ale mersului, săritului, ale controlului

postural), tulbur ă rile de realizare motric ă (apraxia – pierderea capacităţii de execuţie a

gesturilor, a miscărilor adaptate unui scop, dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor, disgrafia motrică – afectarea vitezei si a forţei scrisului etc.),

tulbur ă ri ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spa ţ iale – necunoasterea termenilor spaţiali, perceperea gresită a poziţiilor în spaţiu, orientarea incorectă în spaţiu, lipsa memoriei spaţiului si ale orientării temporale),

tulbur ă ri ale schemei corporale (presupunând necunoasterea părţilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc.),

instabilitatea psihomotorie (exces de miscare si incapacitate de orientare si urmărire a unui obiect în miscare),

tulbur ă ri ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare si de perseverare într-o acţiune anume). Pg 131 - 132

26)Gigantismul este o tulburare de creştere, care se include in categoria mare a deficientelor funcţionale .ANS: F· DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALEE. Verza clasifică deficien ţ ele morfologice globale în: deficien ţ e de cre s tere (hiposomie – nanism, hipersomie – gigantism, între înălţime si greutate de exemplu, disproporţionalitate – între cap si trunchi de exemplu), de nutriţie (obezitate, debilitate fizică) ................ Pg. 128





MULTIPLE CHOICE

1) Deficienta mintala de gradul III se mai numeste si:

1 imbecilitate;2 idiotie;3 debilitate;4 cecitate.ANS: 2– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-leasau idio ţ ia ), cu un IQ sub 20. Pg. 27

2) Etiologia se ocupa cu studiul:

1 simptomelor prin care se manifesta diferite tulburari;2 cauzelor acestor tulburari.ANS: 2Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = stiinţă”) reprezintă o disciplină care studiaz ă cauzele unui fenomen (în speţă, maladii), dezvăluind originile si evoluţia sa.Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienţă si/sau incapacitate mintală, care determină sc ă derea randamentului intelectual s i adaptiv în cauză sub nivelul cerin ţ elor minime ale contextului social da t. Pg 21

3) Campul perceptiv in cazul deficientului mintal este:

1 mai ingust;2 mai mare;3 identic cu al persoanei cu intelect normal.ANS: 1Pe fondul coexistenţei handicapului mintal cu alte deficienţe (vizuale, auditive, tactil-kinestezice), nespecificitatea percepţiilor se accentuează. Ţinând cont de faptul că si sinteza este deficitară, reconstrucţia perceptivă se realizează incomplet, iar în situaţiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. Cunostinţele si experienţele personale reduse îl pun pe subiect în situaţia de a fi incapabil de ordonări si ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităţii. În ciuda duratei mărite a operaţiilor de analiză si sinteză la deficientul mintal, câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust Pg. 12

4) Cauzele care actioneaza in timpul travaliului si pot determina aparitia unei

deficiente la copil se numesc:

1 cauze prenatale;2 cauze neonatale;3 cauze postnatale.ANS: 2b.cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul na s terii , hemoragii, anoxie sau asfixie albastră etc.; Pg. 94







5) IQ in cazul unui debil mintal se situeaza intre:

1 50 – 70/80;2 80 - 90;3 20 – 50.ANS: 11.4. Tipologia handicapului mintalPutem împărţi tipurile de handicap mintal, în funcţie de IQ (CI – coeficient de inteligenţă) în:– intelect de limit ă sau liminar , cu un IQ care variază între 80 – 90 si marchează graniţa dintre normalitate si handicap;– debilitatea mintal ă (handicap mintal usor sau deficienţă mintală moderată, de gradul I.), cu un IQ între 50 – 70/80 ;– handicapul mintal sever (deficienţa mintală de gradul al II-lea, sau imbecilitatea), cu un IQ între 20 – 50;– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia), cu un IQ sub 20. Pg 27

6) IQ in cazul unui imbecil se situeaza intre:

1 50 – 70/802 80 – 903 20 – 50.ANS: 3

1.4. Tipologia handicapului mintalPutem împărţi tipurile de handicap mintal, în funcţie de IQ (CI – coeficient de inteligenţă) în:– intelect de limit ă sau liminar , cu un IQ care variază între 80 – 90 si marchează graniţa dintre normalitate si handicap;– debilitatea mintal ă (handicap mintal usor sau deficienţă mintală moderată, de gradul I.), cu un IQ între 50 – 70/80;– handicapul mintal sever (deficienţa mintală de gradul al II-lea, sau imbecilitatea), cu un IQ între 20 – 50;– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia), cu un IQ sub 20. Pg 27





7) Forma deficientei mintale in care IQ este situat intre 80-90 se numeste:

1 Pseudodebilitate mintala;2 Deficienta mintala usoara;3 Deficienta de gradul I;4 Intelect liminar.ANS: 4

1.4. Tipologia handicapului mintalPutem împărţi tipurile de handicap mintal, în funcţie de IQ (CI – coeficient de inteligenţă) în:– intelect de limit ă sau liminar , cu un IQ care variaz ă între 80 – 90 si marchează graniţa dintre normalitate si handicap;– debilitatea mintal ă (handicap mintal usor sau deficienţă mintală moderată, de gradul I.), cu un IQ între 50 – 70/80;– handicapul mintal sever (deficienţa mintală de gradul al II-lea, sau imbecilitatea), cu un IQ între 20 – 50;– handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia), cu un IQ sub 20. Pg 27

8) Varsta mintala a unui imbecil este situata in intervalul de:

1 10-12 ani;2 7-10 ani;3 3-7 ani;4 sub 3 ani.ANS: 3Coeficientul de inteligenţă asociat acestei forme de deficienţă variază la diferiţi autori între 20 – 55/60, în timp ce vârsta mintal ă atins ă de un imbecil se situeaz ă în intervalu l 3 – 7 ani. Pg. 31

9) Dintre formele deficientei mintale, cel care este capabil de limbaj scris-citit

este:

1 Imbecilul;2 Idiotul;3 Debilul mintal.ANS: 3Totusi, debilii mintal ajung s ă - s i însu s easc ă deprinderile de scris - citit ,de calcul aritmetic, de operare elementară în plan mintal, fără însă să atingă nivelul gândirii formale. Ei pot achiziţiona unele cunostinţe în activitate si în viaţa socială, dar, pe ansamblu, nivelul dezvoltării psihice si al adaptării lor rămâne limitat. Pg 28· Debilitate mintală = formează grupa de deficienţă mintală usoară, cu un coeficient de inteligenţă între 50 – 70/80, deficienţii cu acest grad fiind recuperabili pe plan scolar, profesional, social, educabili, perfectibili, adaptabili pe planul instrucţiei, educaţiei si exigenţelor societăţii Pg. 44






10) Deficienta de vedere totala se mai numeste si:

1 Cecitate;2 ambliopie;3 hipoacuzie;4 hipermetropie.ANS: 1

Tab pg. 49După cum rezultă din tabel, deficienţa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităţii vizuale si până la ambliopie diferite grade, astfel încât între cecitatea absolută si ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – si o „cecitate relativă”. Cecitatea (orbirea) reprezintă, asadar, un handicap major sau total de vedere , presupunând lipsa complet ă a v ă zului . Pg 49

11) Hipoacuzia reprezinta o dficienta partiala a:

1 vazului;2 auzului;3 limbajului.ANS: 2

Clasificarea tipurilor de deficienţă de auz se realizează în funcţie de mai multe criterii:a. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Hipoacuzia poate avea, la rândul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie usoară (pierdere de auz de 0-30 dB ), hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) si hipoacuzie severă sau profundă ( între 60- 90 dB ). Pg 91





12) Cecitatea isterica presupune :

1 pastrarea intacta a functionalitatii analizatorului vizual;2 afectarea functionalitatii analizatorului vizual.ANS: 1

În cazul cecit ăţ ii isterice , din punct de vedere fiziologic si anatomic, analizatorul vizual nu prezint ă nici o disfunc ţ ie, dar din punct de vedere psihic subiectul refuz ă incon s tient s ă vad ă (de ex. un traumatism/soc emoţional în care informaţia vizuală a jucat un rol major – subiectul si-a văzut soţia în flăcări în propria casă arzând, fără a o putea salva). Pg 53

13) Demutizarea se utilizeaza in cazul recuperarii:

1 ambliopilor;2 hipoacuzicilor;3 surzilor.ANS: 3

Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însusirea limbajului verbal sonor (oral). Pg. 100

Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere si stări de spirit. Pg 102

14) Proteza auditiva este folosita de catre persoanele cu:

1 deficienta totala a auzului;2 deficienta partiala a auzului.ANS: 2

Scoala si rolul ei în recuperarea deficien ţ ei de auz pg.106Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditiv ă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. Bineînţeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. Pg 107

Spre deosebire de copilul surd, a cărui recuperare se bazează, asadar, pe demutizare, amplificarea sunetelor este cheia c ă tre comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie, este indicat ca protezarea auditiv ă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. Pg 113 -114







15) Gandirea deficientului mintal este o gandire:

1 concreta;2 abstracta.ANS: 1

Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii, putându-se evidenţia anumite trăsături definitorii:– gândire concret ă , situativă, bazată pe clisee verbale, pe imitarea mecanică a acţiunilor si a limbajului celor din jur;– lacune majore în achiziţia conceptelor abstracte si o slabă capacitate de discernământ;– dezordini intelectuale;– imposibilitatea de realizare de conexiuni, similitudini, opoziţii, succesiuni, incluziuni, operaţii de reversibilitate sau ireversibilitate;– incapacitate de sinteză, de structurare a formelor si a structurilor parţiale în ansambluri;– raţionamente incomplete, care pleacă de la date parţiale, subiective, fără semnificaţie. Pg. 13-14

16) Gandirea orbului se caracterizeaza printr-un grad ridicat de:

1 concretete;2 abstractizare.ANS: 2

Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenţiază prin concretism, rigiditate, sablonism, îngustime si inerţie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbal ă . Pg 99

La nev a z a tori , lipsa acestor date senzoriale, într-o masura mai mare sau mai mica, duce la existenta unui decalaj între latura abstract a s i cea concret a a cunoa s terii . Ca urmare, îmbogatirea vocabularului, la nevazatori, se face mai repede, ei folosind unele cuvinte f a r a a cunoa s te de fapt fenomenul sau obiectul desemnat de acestea . Acest decalaj caracterizeaza orbii în primii ani de instruire. Datorita explorarii tactile kinestezice a obiectelor prin intermediul perceptiilor si reprezentarile tactile, nevazatorii obtin date obiective adecvate realitatii. Pg 53-54 (DEFECTOLOGIE SI LOGOPEDIE Conf. univ. Dr.Florin Emil Verza - Editura Credis 2007)Sursa: http://www.unibuc.ro/uploads_ro/44128/defectologiesilogopedie.pdf



http://www.unibuc.ro/uploads_ro/44128/defectologiesilogopedie.pdf


17) Labiolectura este o tehnica folosita in cadrul recuperarii:

1 hipoacuzicilor;2 surzilor;3 ambliopilor;4 debililor mintal.ANS: 2

3.5. Recuperarea ş i integrarea deficien ţ ilor de auz O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăţare se va baza pe mimicogesticulaţie, labiolectură si, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici si la surdomuţii în curs de demutizare, forma principală de învăţare trebuie să alterneze, în funcţie de structura clasei de elevi învăţarea intelectuală si învăţarea efectivă. Pg. 101În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz, este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susţinut si cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze), gestica, limbajul semnelor. Pg.105 · Labiolectur ă = tehnic ă utilizat ă în procesul demutiz ă rii , constând în citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocutorului. Pg. 114Trebuie subliniat că în cazul părinţilor surdovorbitori, cu demutizare avansată, mai ales a celor cu studii medii sau superioare, modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă, ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectur ă . Pg 115

18) Cofoza reprezinta pierderea totala a:

1 auzului;2 simtului tactil;3 vederii.ANS: 1a. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzulu i – peste 90 dB). Pg 91

19) Dintre deficientele fizice pot fi corectate (total sau intr-o anumita masura):

1 cele neevolutive;2 cele evolutive.ANS: 2

4.3. Clasificarea deficienţelor fizice si psihomotoriiÎn unele studii, deficienţele fizice sunt grupate, alături de deficienţele senzoriale, în categoria deficienţelor somatice sau biologice. Clasificarea deficien ţ elor fizice nu este deloc o sarcină uşoară, un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat si de aceea se preferă tipologizarea deficienţelor fizice în funcţie de mai multe criterii:a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluţiei) deficienţei fizice vorbim despre: deficienţe neevolutive (statice, fixate definitiv, foarte greu de corectat) si despre deficien ţ e evolutive (care progresează sau regresează, putând fi corectate, într-o propor ţ ie mai mare sau mai mic ă , mai u ş or sau mai greu ). Pg 127







20) Deficientele de crestere sunt deficiente:

1 morfologice;2 functionale.ANS: 1

· DEFICIENŢELE MORFOLOGICE GLOBALEE. Verza clasifică deficienţele morfologice globale în: deficien ţ e de cre ş tere (hiposomie – nanism, hipersomie – gigantism, între înălţime si greutate de exemplu, disproporţionalitate – între cap si trunchi de exemplu), de nutriţie (obezitate, debilitate fizică), de atitudine (atitudine global insuficientă, de exemplu: rigidă sau global asimetrică), deficienţe ale tegumentelor (palide sau vineţii, uscate sau umede, cu pete, cicatrici, eczeme, cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul), deficienţe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii), deficienţe ale oaselor, ale articulaţiilor. Pg. 128-129

21)Dislalia este o tulburare a limbajului :

1 scris;2 citit;3 oral.ANS: 3

Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulbur ă rile de pronun ţ ie , reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj si este prezentă atât la oamenii normali, cât si la cei cu handicapuri (de intelect, senzoriale). Dislalia reprezint ă abaterea de la pronun ţ ia standard sau incapacitatea subiectului de a pronun ţ a corect un sunet, o silab ă sau un cuvânt . Se poate vorbi de dislalie:– când există tulburări de articulare, pronunţie, manifestate prin omiterea, deformarea, substituirea, înlocuirea si inversarea sunetelor;– când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme, care are loc permanent, în orice împrejurare, atât în vorbirea spontană, cât si în cea repetată, în cuvinte, silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză;– când există incapacitatea totală sau parţială de articulare sau pronunţie, care afectează decodarea mesajelor verbale, îngreunează recepţia si, prin aceasta, decodarea informaţiei, deci, întregul lanţ al comunicării fono-auditive interpersonale. Pg 192· Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal, standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii, cât si al perceperii, începând de la dereglarea componentelor cuvântului si până la imposibilitatea totală de comunicare oral ă sau scrisă (M.Guţu,1975). Pg 240






22) Gândirea deficientului de auz se evidentiaza prin:

1 concretism;2 abstractizare;3 flexibilitate.ANS: 1

C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea si generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz seeviden ţ iaz ă prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime si inerţie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. Pg. 99

23) Tulburarea de articulare a sunetului “s” se numeste:

1 stigmatism;2 sigmatism;3 sitacism.ANS: 2Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc si defecte antropofonice, iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul, defecte fonologice.2. Prin raportare la fonemul denaturat, omis sau înlocuit, aceste tulburări de articulaţie primesc denumiri specifice, prin adăugarea sufixului „ism” (- ismut), iar în cazurile de înlocuire, a prefixului „para -” la literele corespunzătoare alfabetului elin:• rotacism, pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r”• pararotacism, pentru înlocuirea sa cu un alt sunet.• lambdacism si paralambdacism, pentru sunetul „l”• sigmatism si parasigmatism pentru sunetele siflante („s”, „s”, ”z”, ”ţ”, „j”, ”ci”, „ce”) Pg. 194

24) Balbaiala este o tulburare:

1 de vorbire;2 de voce;3 motorie;4 afectiva;5 de rim al vorbirii.ANS: 56.4.2. Deficienţele de ritm si fluenţă ale vorbirii· BÂLBÂIALAC. Stănică si E. Vrăşmas definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunţiei, repetări convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultăţi în articularea unor cuvinte”. De fapt, bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. Pg. 204






25) Vorbirea exagerat de rapida apare in cazul:

1 tulburarilor coreice;2 aftongiei;3 dislaliei;4 bradilaliei;5 tahilaliei.ANS: 5· TahilaliaEste caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapid ă si care aparefrecvent la persoane cu instabilitate nervoasă, cu hiperexcitabilitate. Pg. 207

26)Dislexia este o tulburare a limbajului :

1 vorbit;2 scris;3 citit.ANS: 3Dislexia este dificultatea de a citi, manifestată prin tulburări la nivelul percepţiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziţia cititului, în mecanismele acestuia. Pg. 210

27) Alexia este o tulburare totala a:

1 vorbirii;2 citirii;3 scrierii;4 capacitatii de a merge a subiectului.ANS: 2

Tulbur ă rile de limbaj scris-citit totaleAlexia reprezintă pierderea capacităţii de a citi si de a înţelege limbajul scris. Subiectul alexic vorbeşte normal, răspunde corect la întrebări, înţelege ceea ce i se spune, poate scrie corect după dictare sau chiar spontan, dar nu înţelege un text scris. Pg 216



http://www.logopedics.info/alalia.php

http://www.logopedics.info/alexia.php

28) Alalia este o tulburare:

1 innascuta;2 dobandita.ANS: 1

· ALALIAE.Vrăsmas si C.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare, organizare si dezvoltare a limbajului, întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din na s tere , cu toate că nu există dificultăţi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însusirea limbajului de către copil. Apar ca majore în acest handicap dificultăţile de realizare a motricităţii sau de percepţie vizuală sau auditivă. Pg. 219

29)Paraplegia reprezinta paralizia:

1 ambelor membre (superioare sau inferioare);2 unei singure laturi a corpului;3 tuturior celor patru membre.ANS: 1Un alt handicap psihomotor, extrem de sever, este paralizia cerebral ă , ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea, mersul forfecat si miscările involuntare. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie, paraplegie si hemiplegie, aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului, fie stânga, fie dreapta, atât braţul cât si membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. În cazul paraplegiei sunt afectate, în aceea ş i m ă sur ă sau nu, fie ambele bra ţ e , fie ambele membre inferioare. În sfârşit, în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braţele cât si membrele inferioare, existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. Pg. 146





http://www.logopedics.info/alalia.php

30) Rinolalia deschisa presupune scurgerea jetului de aer necesar pronuntiei

pe:

1 nas2 gura3 si pe nas si pe gura.ANS: 1

· RINOLALIARinolalia (în popor numită „fonfăială”, adic ă vorbire pe nas ) este o formă a dislaliei, de aceea se mai numeşte si dislalie „organică”. Ea se produce ca urmare a unor malformaţii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenţe ale dezvoltării acestuia; poate fi determinată de unele boli infecţioase, de vegetaţiile adenoide, de polipi, de atonia sau paralizia vălului palatin, de despicăturile labio-maxilo-palatine, de hipoacuzie, de funcţionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin, care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunţării sunetelor nazale. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunţie specifice dislaliei, ea constând în pronunţarea nazonată a sunetelor. Pg. 201-202

Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin, insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecţioase, vegetaţii adenoide sau polipi, paralizia sau atonia vălului palatin, despicături labio-maxilo-palatine.Spre deosebire de dislalie, unde sunt afectate mai ales consoanele, în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele, cât si consoanele, mai ales cele explozive si cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”.Clasificarea rinonalieiRinolalia se poate prezenta sub mai multe forme:a. aperta (deschisă), în care suflul aerului necesar pronun ţă rii sunetelor, parcurge, predominant, calea nazal ă ; Pg. 202



Tabel 1 – termeni în ordine alfabeticăAfazia Tulburari plomorfe de limbaj- Incapacitate de a vorbi

Caracteristica la batrâneţeAftongia Tulburare de ritm şi fluenţă – Spasm de lunga durata în

muşchiul limbiiAgnozia vizuală Tulburare – Analizator vizual afectat (subiectul vrea/crede ca

vede)Alalia Tulburare polimorfă de limbaj – imposibilitatea de a vorbi din

naştereAlexia Tulburare totală de limbaj scris – citit. Pierderea capacităţii de

a citi si de a înţelege limbajul scrisAmetropie Tulburare (de vedere) a capacităţii de refracţie Bâlbâiala Tulburare de ritm a vorbiriiCecitate Orbire – Handicap total de vedereCecitate isterică Analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncţie – subiectul

refuză inconştient să vadăCofoza Surditate – Pierderea totală a auzuluiDislalia (pelticiţia) Tulburare de limbaj – orală – de pronunţie Dislexia Dificultate de a citiDislexo-grafia Tulburare scris –cititDizartria Tulburare de limbaj - nu este o tulburare de vorbire, ci numai de

rostire. - vorbire confuză, disritmică, disfonică, cu o pronunţată rezonanţă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunţarea neclară. Dată fiind originea sa, dizartria se mai numeste si dislalie central ă .

Emetrop (ochi) Formarea corectă a imaginii optice pe retină – ochi emetropFonastenia Tulburare funcţională – slăbirea/pierderea temporară a vocii.-

apare ca rezultat al folosirii incorecte si abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. profesii care obosesc vocea)

Hipermetropia Deficienţă de vedere – Dificultate de a percepe obiectele apropiate. – Corectare cu lentile convergente (+)

Hipoacuzia Deficienţă de auz – Diminuarea/ degradarea auzului (0-90dB)Labiolectura Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutiz ă rii ,

constând în citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocutorului – Recuperarea şi integrarea deficienţilor de auz

Logofobia Teama de a vorbiLogonevroza Tulburare de ritm şi fluenţăMersul de barză Particularitate fizică şi psihică a deficienţilor vizualiMiopia Deficienţă de vedere – Tulburare a percepţiei la distanţă – tinde

să apropie obiectul – Corectarea cu lentile divergente (-)Mutismul (psihogen/electiv)

Tulburări de dezvoltare a limbajului – Refuz verbal de a vorbi – facultăţile verbale sunt intacte

Muţenia=Mutitate Imposibilitatea de a vorbiParaplegia Paralizia ambelor membre (sperioare sau inferioare)Pseudofonastenia Tulburare a vocii - caracteristică vârstei prescolare si are

caracter temporar (dispare o dată cu cresterea)Rinolalia Tulburare de pronunţie - în popor numită „fonf ă ial ă ”, adic ă

vorbire pe nas ) Sigmatism Tulburarea de articulare a sunetului “s”Tahilalia Tulburări de ritm s i fluen ţă a vorbirii -Vorbire exagerat de

rapidă



Tabel 2 - Clasificari tulburariTulburare Denumire Descriere

Tulbur ă ri ale pronun ţ iei

dislalie - Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunţie- Dislalia reprezint ă abaterea de la pronun ţ ia standard sau incapacitatea subiectului de a pronun ţ a corect un sunet, o silab ă sau un cuvânt - Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal, standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii, cât si al perceperii, începând de la dereglarea componentelor cuvântului si până la imposibilitatea totală de comunicare oral ă sau scrisă

rinolalie - Rinolalia (în popor numită „fonfăială”, adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei, de aceea se mai numeşte si dislalie „organică”.- În rinolalie se manifestă tulburări de pronunţie specifice dislaliei, ea constând în pronunţarea nazonată a sunetelor

dizartrieTulbur ă ri de ritm s i fluen ţă a vorbirii

bâlbâiala;

C. Stănică si E. Vrăşmas definesc Bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunţiei, repetări convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultăţi în articularea unor cuvinte”. De fapt, bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii

logonevroza; (explicaţii aici)

Logonevroza este o altă tulburare de ritm si fluenţă a vorbirii care presupune, pe lângă o repetare a sunetelor, silabelor s i cuvintelor, de batere a tactului pe loc Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi, mai ales în public sau în condiţii de stres emoţional). Ea este mult mai complexă, mai profundă decât bâlbâiala, fiind însoţită de modificări comportamentale serioase. În mod obisnuit, la copii apare întâi bâlbâiala si apoi logonevroza, în timp ce la adolescenţi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoţionale puternice, a unui soc afectiv recent etc.).

tahilalia; Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapid ă si care aparefrecvent la persoane cu instabilitate nervoasă, cu hiperexcitabilitate

- bradilalia;- aftongia; Aftongia Ia nastere atunci când, în muschii limbii, se

produce un spasm tonic, de lungă durată- tulburări pe bază de coree.



http://www.logopedics.info/tahilalia.php


Tulbur ă ri ale limbajului citit-scris

- tulburări totale

agrafiaalexia Alexia reprezintă pierderea capacităţii de a

citi si de a înţelege limbajul scris. Subiectul alexic vorbeşte normal, răspunde corect la întrebări, înţelege ceea ce i se spune, poate scrie corect după dictare sau chiar spontan, dar nu înţelege un text scris

- tulburări parţiale .

disgrafia si dislexia

Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităţilor de a citi si scrie. Dificultăţile apar în dictare si compunere, dar copilul poate copia unele grafeme si poate silabisi la compunere

dislexia Dislexia este dificultatea de a citi, manifestată prin tulburări la nivelul percepţiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziţia cititului, în mecanismele acestuia

Tulbur ă ri polimorfe de limbaj

- afazia; Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. Afazia, alterare patologică a limbajului, reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale, localizate în emisfera stângă la dreptaci, ea putând surveni la subiecţi cu inteligenţă normală si care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienţe ale funcţiilor perceptive si motorii. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii, ci despre o perturbare a capacităţii de utilizare a regulilor prin care se produc si se înţeleg mesajele verbaleEste mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneţe

- alalia ALALIA E.Vrăsmas si C.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare, organizare si dezvoltare a limbajului, întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din nastere, cu toate că nu există dificultăţi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însusirea limbajului de către copil. Apar ca majore în acest handicap dificultăţile de realizare a motricităţii sau de percepţie vizuală sau auditivă

Tulbur ă ri de dezvoltare a limbajului

mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic, general sau electiv)

Mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenţionat, fiind vorba de un refuz verbal al subiectului, deşi facultăţile verbale ale acestuia sunt intacte



http://www.terapialimbajului.info/tulburarile-polimorfe.html

http://www.logopedics.info/alexia.php

Tabel 2Handicapul de auz/vorbireDenumire DescriereCofoza(surditatea)

-După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea total ă a auzului – peste 90 dB

Hipoacuzia . După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Hipoacuzia poate avea, la rândul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie usoară (pierdere de auz de 0-30 dB ), hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) si hipoacuzie severă sau profundă ( între 60- 90 dB ).

Muţenie -Mu ţ enie (mutitate) = stare defectuoasă, caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului, asociate cu leziuni ale aparatului auditiv



Tabel 3Deficieţe de vedereDenumire Descriere

Ametropiile

(ochiul emetrop formare corecta a imaginii)

Formarea corect ă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenţa unor tulbur ă ri ale capacit ăţ ii de refrac ţ ie a ochiului, numite în general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenţei mediilor optice, fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular.

Cecitatea (orbirea) - Cecitatea (orbirea) reprezintă, asadar, un handicap major sau total de vedere, presupunând lipsa completă a văzului

Cecitatea isterică În cazul Cit ăţ ii isterice, din punct de vedere fiziologic si anatomic, analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncţie, dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconstient să vadă (de ex. un traumatism/soc emoţional în care informaţia vizuală a jucat un rol major – subiectul si-a văzut soţia în flăcări în propria casă arzând, fără a o putea salva)

Hipermetropia - Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular, capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alţi factori care scad puterea de refracţie. Este vorba deci de o refracţie insuficientă, drept urmare imaginea obiectului este neclară si se formează în spatele retinei. Subiectul, aşadar, are dificultăţi în a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. Corecţia optică se face cu lentile convergente (+) si prin exerciţii vizuale sistematice

Miopia Miopia reprezintă un exces de refracţie, care tulbură percepţia la distanţă (nu vede bine la distanţă). Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian, ci înaintea lui, fiind neclară. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Cu cât obiectul este mai dep ă rtat de ochiul miop, cu atât imaginea este mai difuz ă . În schimb, obiectele apropiate sunt corect percepute. Corecţia se face cu lentile divrgente (-)

TULBURĂRIAgnozia Există si două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia

vizuală.Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus, din punct de vedere fiziologic si anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat, însă subiectul vrea /crede că vede

Mersul de barză Particularităţi fizice si psihice ale deficien ţ ilor vizuali · mersul este rigid, nesigur, ezitant, trunchiul rămâne aproape nemiscat, iar capul îndreptat înainte, picioarele se ridică exagerat, iar talpa este asezată cu grijă („mers de barză”), braţele nu se miscă simetric în mers, ci atârnă în jos



http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CECITATE

Tabel 41.4. Tipologia handicapului mintalPutem împărţi tipurile de handicap mintal, în funcţie de IQ (CI – coeficient de inteligenţă) în:

– Intelect de limită sau liminar

IQ care variază între 80 –90

marchează grani ţ a dintre normalitate si handicap

Plafonare la vârsta de 10-12 ani

– Debilitatea mintală

- deficienţă mintalămoderată

de gradul I IQ între 50 – 70/80

- handicap mintal u s or

5 şi 7 ani (media- *din curs)

– Imbecilitatea deficienţa mintală:

gradul al II-lea

IQ între 20 – 50

– handicapul mintal sever

3-7 ani (carte)3-5 ani (curs)

– Idioţia deficienţa mintală:

gradul al III-lea

IQ sub 20 - handicapul mintal profund

Niv. Inferior celui de 3 ani0-3 ani (in curs)



1. Tulbur ă ri ale pronun ţ iei · dislalie;· rinolalie;· dizartrie.2. Tulbur ă ri de ritm s i fluen ţă a vorbirii · bâlbâiala;· logonevroza; (explicaţii aici)· tahilalia;· bradilalia;· aftongia;· tulburări pe bază de coree.3. Tulbur ă ri de voce · afonia;· disfonia;· fonastenia.4. Tulbur ă ri ale limbajului citit-scris · tulburări totale ( agrafia si alexia );· tulburări parţiale ( disgrafia si dislexia).5. Tulbur ă ri polimorfe de limbaj · afazia;· alalia6. Tulburări de dezvoltare a limbajului· mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic, general sau electiv);· retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii.7. Tulbur ă ri ale limbajului, bazate pe disfunc ţ ii psihice · dislogii;· ecolalii;· jargonofazii;· bradifazii. Pg 191





DEFECTOLOGIE – curs 04.11.2009

Clasificarea formelor de deficienţă mintală se realizează în funcţie de nivelul coeficientuluide inteligenţă, adică nivelul Q.I sau C.I în limba română.

- Un coeficient de 100 reprezintă aproximativ media - Ce este sub 100 reprezintă deficienţă mintală

Formele în funcţie de nivelul inteligenţeiAvem urmatoarele categori mari:

1. Intelect de limită , sau liminar2. Debilitatea mintală sau deficienţa mintală uşoară , sau deficienţa mintală

de gradul !3. Imbecilitatea , sau deficienţa mintală de gradul II, sau severă4. Idioţia - deficienţa mintală de gradul III, sau profundă

1. INTELECTUL DE LIMITĂ SAU LIMINAREste reprezentat de acea categorie de persoane care au un nivel de inteligenţă uşor sub medie,

cu un Q.I situat între 75/80 şi 90/95 (2 cifre deorece tratate diferite adauga sau scot 5%), pănă în 100.

Vârsta mentală maximă la care poate ajunge este de 10-12 ani, )exagerând, la nivelul unui copli de clasa a 5-a, dar nu este nivelul pe care îl poate ajunge un copil cu intelect normal).

CaracteristiciPersoanele care se încadrează în această categorie a deficicienţelor tip limită, au în general şi o simptomatologie în plan somatic aparte, în sensul că au şi o:

debilitatea fizică: sunt anemici, rahitici, au tot felul de tulburări de tip motor, semipareze, paralizii, au uneori insuficienţă respiratorie sau cardiacă. Tabloul morfologic, somatic este si el afectat, au aceasta „vulnerabilitate” din punct de vedere somatic. Au frecvent o statură mai redusă, sunt filiformi, nu au greutatea normală, deci au acest tablou aparte şi din punct de vedere fizic.

În plan psihic – persoanele cu inteleligenţă liminară, au un comportament, în raport cu sarcinile şcolare, puţin oscilant, în sensul că: dau răspunsuri în salturi, când corecte, când incorecte, au nevoie de f. foarte mult timp ca să răspundă la o întrebare mai mult decât copii normali; nu trebuie grăbiţi , trebuie să le laşi mai mult timp să îşi adune informaţiile şi să le reproducă- mecanic. Răspunsul lor vine în pauze şi de aceea este nevoie să îl încurajezi, să-l susţii să-i pui întrebări suplimentare, să îl ajuţi. Apare frecvent atitudinea de tip renunţare, la sarcina şcolară cu abandonarea palierului voliţional: poate să abandoneze brusc fără nici o explicaţie o activitate. Sunt copii care pot fi foarte labili emoţional, foarte vulnerabili, care pot plânge uşor, de multe ori dependenţi de o persoană care poate fi mama, tatăl, etc.

Sunt recuperabili (în limite)

Pot fi încadraţi în şcoală.



[ tendinţa în anii din urmă era să fie încadraţi în şcolile ajutătoare. In occident, moda este urmatoarea: s-a constatat pedagogic vorbind, că este mai eficient să-i integreze în şcoli normale, de masă. Ideal este să fie integrat în învaţământul de masă, dar, cu el să se realizeze un tratament preferenţial, să i se acorde mai multă atenţie, încurajare, timp să răspundă, să i se permită să facă pauze, deci are nevoie de încurajare şi motivare permanentă, de atenţie permanentă: recompensă materială şi de tip afectivă.Se va raporta permanent la o persoană: educatoare, învăţătoare şi eventual un prieten de care se va ataşa, dacă cineva îi dă mai multă atenţie.Ideea ar fi să îi încadrezi pe cei cu intelect liminar într-o clasă, să nu fie prea mulţi, să aibe un program mai lejer, (nu ore de 50 de min, ci de 30, cu pauze) pentru că deficientul mintal oboseşte mai uşor, se plictiseşte imediat, are nevoie de mai multe pauze şi varierea activităţilor cele de tip cognitiv cu cele de tip fizic.Sunt multe studii care interpretează intelectul de limită în sfera debilităţii şi consideră una şi aceeaşi deficientă mintalăSunt anumite studii care integreaza deficineţa de limită în sfera debilităţii şi consideră una şi aceeasi deficenţă mintală. Dar, doamna profesor consideră aparte intelectul de limită făcând trecerea între normal şi patologia cognitivă.]

2. DEBILITATEA MINTALĂ, deficienţă de gradul I, uşoară.Următoarea formă de deficienţă mintală, cea mai frecventă este debilitatea

Se concretizează printr-un Q.I. situat între 50-75(80)%. Vârsta mentală fiind situată între 5 şi 7 ani (media)

Caracteristici: Este categoria care este recuperabilă, educabilă, posibil de integrat şcolar

şi profesional (bineînţeles cu rezerve - nu poate face orice fel de şcoală şi orice fel de profesie).

Fundamental este pentru debilii mintal, faptul că sunt capabili de autonomie (poţi să îi laşi singuri) NU independenţă. Autonomie - adică este capabil, prin exerciţiu, corectări, etc să înveţe să mănânce singur, să meargă la toaletă şi să se îmbrace, să facă ordine în cameră, să ducă gunoiul, etc)

E capabil de autonomie, însă nu are discernământ, nu anticipează consecinţele acţiunilor lor şi nu fac distincţie între bine şi rău, între corect şi incorect.

Sunt capabili de a-şi însuşi limbajul scris-citit (cu dificultăţi, cu distorsiuni, greşeli etc)

Au capacitatea de a-şi însuşi abilităţi manuale, practicate în tot felul de profesii: împachetat, asambalat, dezasamblat, activităţile de tip artistic, cum ar fi muzica (ca spectatori sau executanţi), modelaj, sculptură, grădinărit, activităţi care implică dexteritate manuală care poate fi dezvoltată în timpul şedinţelor de terapie ocupaţională

Condiţia ca aceată categorie să fie recuperabilă, este să se intervină de timpuriu. Dacă nu se intervine de timpuriu nu mai sunt aceleaşi şanse de recuperare.



3. IMBECILITATEA, deficienţa mintală de gradul II, sau severă Coeficientul de inteligenţă se situează între 20 şi 50% Vârsta mentală este între 3 şi 5 ani La imbecilitate vorbim de aceeaşi lipsă de discernământ caracteristică

tuturor formelor de deficienţă mintală şi în plus vorbim de: Incapacitatea de a asimila şi a înţelege limbajul scris-citit Nu este capabil de autonomie socială (nu se descurcă singur) Deşi nu are capacitate de autonomie, are totuşi abilităţi de autoprotecţie

(este capabil sa se ferască de pericole precum: foc, apă, animal), mai mult instinctual ca animalele - acestea fiind mai mult reflexe de apărare.

Imbecilul îşi foloseşte neocortexul, în sensul că el poate, foarte, foarte greu să folosească şi experienţa anterioară pe care o suprapune mecanic peste ce se întâmplă în prezent.

Limbajul este destul de afectat, vocabularul e sărac, cuvintele sunt simple, concrete.

Imbecilii trebuie supravegheaţi (pe vremuri erau in regim de monitorizare permanentă cămine - şcolă)

4. IDIOŢIA, deficienţă mintală de gradul III, profundăEste forma cea mai gravă, cu posibilităţile cele mai mici de recuperare.

Q. I. este intre 0-20% Vârsta mentală 0-3 ani Trebuie supravegheat

Avem două variante de Idioţie:a. idioţia completăb. idioţia incompletă (unde mai putem interveni cât de cât e forma

incompletă)

a. Idioţia completă este forma în care vârsta mentală este de maxim 1 an, stadiul este cel al paleocortexului*, adica cel al reflexelor condiţionate (ca la animale) [de ex : l-ai lovit, se retrage, fără să fie vorba de instinctul de apărare, nu se fereşte]

Limbajul vorbit şi de toate felurile, nu se dezvoltă, idiotul complet nu are limbaj articulat ci doar sunete nearticulate de tip animalic

Incapabil de afecţiune. Îl caracterizază o viaţă pur vegetativă (manâncă cantităţi uriaşe de

mâncare, face pe el, şi trăieşte foarte puţin)

[pe vremuri, fără strategii de intervenţie medicamentoasă care sa suplinească rezistenţa lor scăzută la boli, idioţii trăiau, în cazurile fericite până pe la 17-18 ani, iar imbecilii până la 25, acum cu intervanţia medicamentoasă şi cu eventuală intrvenţie de tip recuperator psihologic, durata de viaţă s-a mărit, dar chiar şi cei cu debilitate nu trăiesc cât omul normal.]



Şi imbecilii şi idioţii au o rezistenţă foarte scăzută la infecţii, se îmbolnăvesc foarte uşor, manifestă toleranţă la tratamentele medicamentoase, (adică nu răpund cum răspundeau la început), deci rezistenţa lor la tratamente poate sa apară rapid.Ca frecvenţă statistică - studii (nu in România) cam 5% din totalul deficienţilor mintal sunt idioţi, 20% imbecili, restul cu debilitate şi intelect de limită.

b.Idioţia incompletă este acea formă de idioţie în care vârsta mentală poate să ajungă la plafonul superior, respectiv vârsta de 3 ani.

Putem vorbi de mici achiziţii şi în planul limbajului şi a vocabularului, deci poate să înveţe să articuleze cuvinte monosilabice sau în caz fericit bisilabice gen ma-ma, tulburările de voce fiind pronunţate, având un timbru foarte gros sau foarte subţire.

Poate fi capabil de un ataşament, cu rezerve foarte mari, de o persoană, dar fără a fi vorba de afecţiune (asta in cazurile fericite)

Se poate interveni cât de cât, dar în cazurile de idioţie şi de imbecilitate nu putem să îi lăsăm nesupravegheaţi (regulă) pentru că neanticipând consecinţele acţiunilor lor, pot să îşi facă rău chiar singuri (cazuri de automutilare, tentative de suicid )

Ca posibilităţi mari de intervenţie recuperatorie, putem interveni la debili şi la cei cu intelect limitat. Avem trei mari obiective.

Trebuie să ne asiguram că îşi formează şi că îşi dezvoltă deprinderi zilnice (cum ar fi: să mănânce, să se ducă la toaletă, să se îmbrace, să facă ordine în cameră) Dacă reuşim, este un câştig, este o relativă autonomie. Formarea şi dezvoltarea acelor abilităţi de a interrelaţiona cu ceilalţi (trebuie învăţat să relaţionaze cu ceilalţi şi să se integreze într-un grup, fie că e vorba de un grup şcolar, fie că e vorba de un grup de muncă) Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de muncă (la cazurile de deficienţă mintală uşoară) De ex: Sunt ateliere, clase speciale unde învaţă meserii care le permite să câştige bani, având posibilitatea să se întreţină)

Formele mari de terapie care se pot aplica în cazul deficienţilor mintali.Eficientă este si terapia ludica (prin joc) , dar terapia mare este:1.Terapia prin învăţare – învăţarea se face prin imitaţie.

Imitaţia este tehnica de bază – după modelul real, adică adultul, părintele, pedagogul, educatorul.

Repetarea continuă şi constantă . Întărire (v.Skinner) Întărirea înseamnă că în momentul care realizează

acel lucru noi trebuie sa il recompensăm.Există întărire pozitivă şi negativă.

Întărirea pozitivă: prin recompensă materială: jucărie, mâncare, muzică ... afectivă: imbrăţişare, pupătură.....

Întărirea negativă se referă la metode de tip punitiv (pedepse care să nu afecteze relaţia cu cei care sunt în jurul lui, fără să fie afectate nevoile primare de ex. mâncarea) ci, nu este lăsat la calculator, sa iasă afară, deci privare de acţiuni.



Periculase sunt întăririle negative gen bătaie sau gen retragerea afecţiunii (nu te mai iubesc, te parasesc, etc)Intărirea negativă poate fi folosită prin retragerea unor beneficii sau sancţionarea verbală dar cu mare grijă, deciîil cerţi, dar fără ton ridicat, fără ţipete, etc.

Ca tehnici mari în terapie, avem:

Compensarea Ca metodă mare de recuperare are două forme.

a. Compensarea psihică se referă la dezvoltarea acelor paliere care pot fi folosite: memoria (mai ales memoria mecanică) atenţia, motivaţia.b. Compensarea senzorială (văzul, auzul şi mai ales statul)

2.Terapia de tip psihologic: doar terapia prin realxare (gen„antrenament autogen Schulz** cu inducerea clădurii, senzaţiei de greutate ş.a.m.d) prin care încerci să realxeazi general şi să reduci puţin tendinţele agresive, existente la acest gen de individ. Acest gen de terapie merge la formele uşoare de deficienţă mintală.3. Art - terapia cu toate variantele ei:

- Dans terapia – cu rezerve la cei care au potenţial agresiv şi tulburari de comportament. În general terapia la persoanele cu deficienţă mintală, trebuie sa pornesacă de la terapia individuală şi abia apoi se trece la terapia în grup.

- Terapie prin desen, pictură, sculptură- Meloterapia (pasivă-ascultată: activă - a cânta la instrument (de

preferat, pentru că le dezvoltă dexteritatea manuală)4.Terapia ocupaţională – integrarea în activităţi care să le permită dezvoltarea abilităţilor pentru realizarea unei profesii ulterioare.

Toate aceste forme de terapie trebuie făcute de timpuriu, se lucrează împreuna cu familia, deorece trebuie instruiţi cu privire la ce au de făcut şi acasă).



NOTE culese de pe internet*PALEOCORTEX(Dictionar.medical)PALEOCORTEX, s. n. / paleocortex, s. m. / paleocortex. NA: paleopallium. [Qr. palaios = vecfii, fiatran; (at. cortex, -icis = scoarta.] Partea scoartei cerebrale cea mai veche filogenetic, corespunzand zonelor olfactive (*rinencefal). P. prezinta o structure particulara, caracterizata prin fuziunea straturilor gra-nulare şi piramidale. Sin.: paleopallium.



http://www.dictio.ro/medical/paleocortex

**(DR.IOAN C.CUCU Medic primar psihiatru, Licenţiat în psihologie)“Termenul de TRAINING AUTOGEN (din greceşte autos=prin el însăşi,genan=a provoca)indică un exerciţiu practicat de sine însăşi.Originea trainingului îşi are obârşia în antica şi solidaexperienţă medicală a hipnozei (somnul terapeutic).Hipnoza este o stare dedestindere,asemănătoare somnului;mai mult sau mai puţin realizabilă la individul nervos,eaeste obţinută la cel normal prin simplă sugestie psihică.Antrenamentul autogen,proces de autodeconectare concentrativă,permite o stareanaloagă somnului fără ajutorul unei sugestii străine;exerciţiile metodice dau posibilitateapacientului de a realiza el însăşi un calm interior şi de a ajunge la utilizarea completă a forţelorenergetice ale vieţii interioare.Orice exerciţiu,fie sportiv sau de gimnastică are două scopurifundamentale:1. Creşterea capacităţii vitale;2. Reducerea deficienţelor;Antrenamentul autogen îşi propune aceleaşi ţeluri.Pe de o parte el poate ajuta ladesvoltarea factorilor de sănătate,pe de altă parte atenuiază şi eventual elimină deficienţelemorbide.El este asemănător cu educaţia fizică care îşi propune atât desvoltarea corporală aindividului sănătos,cât şi reeducarea celor bolnavi.



Autoconcentrarea concentrativă a trainingului autogen,graţie exerciţiilor minuţiosstudiate,are ca scop ajungerea la o destindere şi un calm interior şi astfel la obţinerea uneideconcentrări a întregului organism,care permite creşterea capacităţii morale şi reducerea saueliminarea deficienţelor anormale.Această metodă,prin cele 2 procese (decontractarea şi concentrarea) permite obţinereaurmătoarelor rezultate:1. Destinderea reparatorie;2. Destinderea şi liniştea în acţiune (stare ce nu rezultă din crisparea unei voinţeîncordate,ci contrariu din decontracţie interioară;3. Constituie o cale naturală către somn;4. Permite autoreglarea funcţiilor corporale care scapă în mod obişnuit voinţei (de exemplucirculaţia sângelui);5. Creşterea capacităţii mentale,a memoriei;6. Suprimarea durerii,nu prin represiunea manifestărilor exterioare,ci prin dispariţiacompletă a sensaţiilor dureroase;7. Constituie un mijloc preţios de adaptare şi disciplină personală,printrunsistem deformule intenţionale care se aplică în starea de deconectare;acţiunea lor esteautomatizată,exact ca aceea care se realizează în urma sugestiei posthipnotice;8. Subiecţii bine antrenaţi sunt capabili să adoarmă când doresc şi să se redeştepte laorele fixate de ei.Autocontrolul şi autocritica permit obţinerea “calmului”;9. Toţi cei care fac antrenament autogen ajung să fie mai calmi,mai destinşi,mai degajaţiîn cadrul vieţii cotidiene.Emoţiile parazitare,reacţiile inadecvate(enervare,crispare etc)dispar,se estompează;10. Starea de concentrare permite intensificarea randamentului facultăţilorpsihice;sensaţiile,amintirile,intuiţiile devin mai reliefate,mai nete;11. Stăpânirea de sine,atât de necesară în viaţa cotidiană este mult facilitată de cătretrainingul autogen;12. Şi,în fine,psihoterapia relaxantă este un mijloc deosebit de autoadaptare şi autodisciplinare,procedeul de antrenament fiind un fel de “gimnastică a minţii” carepermite eliminarea multiplelor sensaţii neplăcute,percepute de către bolnavi în corp şicare conduc la întărirea voinţei,la modelarea caracterului;… »……. (DR.IOAN C.CUCUMedic primar psihiatru, Licenţiat în psihologie - - - TRAINING AUTOGEN AntrenamentAutogen - PSIHOTERAPIA DE RELAXAREdupă tehnica lui J.H.Schultz Date preliminare pentru aplicarea antrenamentului autogen Pentru uzul pacienţilor Piatra Neamţ, 2000)



Defectologie – 02.12.2009Deficienţe auditive

Deficienţele auditive, ca si deficienţele vizuale intră în categoria mare a deficienţelor senzoriale. Este afectat un analizator, în cazul acesta analizatorul auditiv.

Deficienţele de auz reprezintă diminuarea sau scăderea în grade diferite până la dispariţia totală a auzului.

Deficienţele de auz pot fi :• Unilaterale: adică localizate la nivelul unei singure urechi, sau • Bilaterale: adică localizate la nivelul ambelor urechi.

Pot interveni oricând în decursul vieţii unei persoane. Persoana se poate naşte cu deficienţe de auz sau o poate dobândi oricând în decursul vieţii ei.Deficienţa de auz poate interveni şi pe fundalul vârstei (este firească). Persoanele de vârsta a treia, în timp au auzul diminuat, deşi diminuarea auzului este justificată nu doar de vârstă, ci de multe ori poate fi justificată şi de profesie; sunt profesii în care auzul este suprasolicitat sau deficienţa respectivă poate fi cauzată de condiţiile de mediu şi de dezvoltarea tehnologiei. Trăim într-o eră în care folosim foarte multe aparate: căşti, telefon mobil nonstop, folosirea exclusivă sau excesivă a uneia dintre urechi, pe care o considerăm funcţională, mai ales cea obişnuită cu telefonul. Statistic vorbind deficienţele de auz sunt destul de frecvente, în sensul că: există 2 variante de statistici:

1. spune că la 1 din 10 persoane este afectat auzul (este mai plauzibil, doarece vorbim de afectarea sau diminuarea auzului)

2. alţii spun că raportul este de 1:100

• Clasificarea deficienţelor de auz în funcţie de gravitate (sau de gradul pierderii auzului)

I. Deficienţe de auz totale (nu aude deloc) – termenul popular fiind cel de surditate. Termenul ştiinţific al surdităţii este cofoza. Surditatea afectează ambele urechi (nu poţi fi surd de o ureche). Handicap total de auz.

II. Hipoacuzia poate fi: unilaterală (fie dreapta fie stângă) sau bilaterală (când sunt afectate ambele urechi)Hipoacuzia este un handicap parţial, de auz

La hipoacuzie există resturi mai mari sau mai mici de auz pe care persoana la poate utiliza.Pierderile de auz de peste 90dB intră în sfera surdităţii. Ce este situat între 0 şi 9/10dB ca pierdere de auz intră în sfera hipoacuziei. Cei cu hipoacuzie medie, severă (sau profundă) este bine să urmeze o metodă de tratament, terapie de recuperare specifică surdităţii, pentru că de regulă hipoacuzia severa evoluează destul de rapid spre surditate şi este bine să preîntâmpinăm apariţia acestui handicap total.

Celor hipoacuzici li se spune în popor „tari de ureche” sau „tari de urechi”.



• O altă clasificare a deficienţelor de auz este în funcţie de momentul dobândirii sau momentul apariţiei.1. Deficienţe ereditare (moştenite). Sunt foarte multe deficienţe care se

moştenesc. De exemplu, există o boală congenitală: congenita, care presupune nişte deformaţii fie la nivelul urechii interne, fie la nivelul zonei de proiecţie corticală, pentru analizatorul auditiv (în lobul temporal).

2. Altă categorie de deficienţă auditivă sunt cele dobândite, contractate:- prenatale- perinatale- postnatale

pe care copilul le-a dobândit cândva în existenţa lui, fie în viaţa intrauterină, fie în momentul naşterii, fie ulterior în primii ani de viaţă sau oricând în decursul vieţii.

• Deficienţe de auz clasificate în funcţie de localizarea la nivelul părţilor analizatorului auditiv.

Exista deficienţe de auz (şi ne referim mai ales la surditate):– de transmisie sau de conducere când este afectat segmentul de recepţie a analizatorului. Apar perturbari la nivelul urechii (urechea externă, medie, internă) La cauze, vom vedea că apar tot felul de perturbări la nivelul acestor segmente.

Urechea externă: pavilion si conductul auditiv



Urechea medie cu cele 3 oscioare : ciocanul, nicovala şi scăriţa

Urechea medie



Urechea interna

Urechea internă: canalul cohlear, zona în care informaţia auditivă este prelucrată şi transformată în influx nervos. Pe nervul auditiv ajunge la lobul temporal

A doua categorie de deficienţe: care sunt localizate la nivelul nervului auditiv, la nivelul mecanismelor care transformă informaţia: unda electromagnetică, în influx nervos.

• La nivelul urechii externe este surdiatea, sau deficienţă de auz de transmisie (de conducere) – când este perturbată recepţia informaţiei din mediu.

• Când apar perturbări la nivelul acestor mecanisme de prelucrare a informaţiei în influx nervos, poartă numele de surditate de percepţie (este perturabată această codificare)

• Ultima categorie: Mixtă sau centrală, care este cea mai complexă. Când se produc perturbări la care apare inposibilitatea transformării influxului nervos în imagine auditivă (persoana este în imposibilitate de auz, pentru că nu poate transforma influxul). Este o combinare între cele două perturbări: cea de transmisie şi cea de recepţie. Influxul este perturbat şi ca atare este perturbată şi decodificarea.

Stimulii auditivi sunt de două feluri:- sunet - zgomot

Ne interesează sunetele: fie cele provocate de fenomene din natură, animale, etc, fie că este vorba de sunete verbale: fonemele pe care noi le transformăm în cuvinte. Noi filtrăm din tot acest noian de sunete şi zgomote, ceea ce ne interesează, adică sunete. Zgomotele, de obicei sunt date de-o parte - la persoanele cu deficienţe de auz apar de mai multe ori aceste imposibilităţi: ele nu pot să aleagă dintre sunete şi zgomote ceea ce este semnificativ (social, profesional), si de multe ori vin sunetele, zgomotele într-un amalgam. Sunt persoane, de exemplu, care nu pot să distingă exclusiv sunetele groase, altele exclusiv sunetele înalte. Există variate forme de hipoacuzie. In recuperare încercăm să recuperăm acea categorie de sunete care ne interesează.



Aceste deficienţe de auz pot fi diagnosticate prin şi în: Audiometrie (metoda) Audiometru (instrumentul) Audiograma (este graficul) -rezultatul înregistrat pe părţi cu graficul

corespunzător acuităţii auditive pentru fiecare dintre cele 2 urechi. Pe acelaşi grafic se reprezintă rezultatul prestării acuităţii separat pentru fiecare dintre cele două urechi. De regulă, ca şi la ochi, una dintre cele 2 urechi este dominantă şi funcţionază compensator pentru cea care funcţionază mai slab.

Dacă ar fi să ne astupăm una dintre urechi şi să o testăm pe cealaltă, vom vedea că nu auzim la fel de bine cu amândouă.Cam după vârsta de 3 ani este bine să se utilizeze teste de auz.

Aceata este o metodă ştiinţifică practicată de medicul ORL. Teste sunt multe: de ex. testul lui Weber cu diapazonzul. Acesta se aplică pe frunte, în zona dintre sprâncene, se loveşte diapazonul şi se măsoară timpul cât specialistul aude încă zgomotul făcut de diapazon, comparativ cu timpul pe care spune persoana rspectivă că îl mai aude. S-ar putea ca specialistul să mai audă mult timp diapazonul, dar cel în cauză să nu-l mai audă. Se măsoară această diferenţa şi vedem cât a pierdut din auz pacientul. Testul acesta ştiinţific se face după 3 ani.

Care ar fi semnele empirice după care ne dăm seama că o persoană are unele probleme de auz?

De exemplu, în primul an de viaţă când copilul încă nu vorbeşte şi nu exprimă verbal că nu a înţeles sau nu a auzit, semnul cel mai clar şi primul care iasă în evidenţă este că nu reacţionează la:• zgomote puternice: trântit de uşă, căderea unui obiect greu pe jos – el nu

tresare• nu reacţionează la ţipete, la voci ridicate• nu întoarce capul în direcţia sursei de sunet• Un copil, cam in jurul vârstei de 5 luni trebuie, obligatoriu să întoarcă corect

capul în direcţia sunetului. Dacă nu poate, sau şi mai grav întoarce capul în direcţia opusă, înseamnă că are probleme mai mari sau mai mici de auz.

• Alt semn empiric pe care şi părinţii îl pot lua ca semnal de alarmă, se referă la faptul că nu răspunde la propriul nume când este strigat. Un copil, cam la 6 luni, trebuie obligatoriu să răspundă când este strigat pe nume.

• Gânguritul dacă este afectat şi se transformă în ţipăt şi are intensitate ridicată sau dispare complet, este un semn că se întâmplă ceva din punct de vedere auditiv (mai ales dacă se întâmplă la 6-8 luni).

• Un semnal de alarmă legat de pierderea auzului poate fi faptul că acel copil nu răspunde la comenzi simple, mai ales când ne aflăm în spatele lui şi nu ne vede că ne adresăm (de multe ori acel copil compensează: se uită şi chiar dacă nu aude suficient de bine, îşi dă seama că îi ceri ceva, că vorbeşti cu el). Dacă eşti în spatele lui şi nu te vede, atunci îţi poţi da seama dacă aude cu adevărat.

• Alte semne: stă aproape de televizor cu sonorul la maxim, fără să îl deranjeze, sau simte nevoia să dea sonorul mai mare la un aparat.

• Frecvente pot fi: mişcările copilului de a se scărpina, de a se freca la ureche, de a se trage de ureche, semn că se întâmplă ceva acolo: fie un dop de



cerumen exagerat, fie durere, fie o inflamaţie, otită - de regulă cronică, pentru că la otita acută durerea este foarte puternică, ş.a.m.d.

• Alte semne: dacă de pildă în momnetul în care este pus să facă ceva şi el întrabă frecvent: CE? Ce, ce, ce? Sau solicită să i se repete o comandă. (dar nu o dată, pentru că a fost un zgomot de fond şi nu a auzit).

Acestea pot fi semne pe care părintele, educatorul ar trebui să le ia în calcul. Care sunt cauzele?

Bolile infecţioase ale gravidei. Infecţia cu viruşi Gripele cu febră mare şi prelungite Paraziţi

Cauze postnatale, care afectează direct copilul:Boli infecţioase (Ele sunt periculoase. Dacă vaccinul nu este făcut la timp

şi nu sunt tratate, rămân sechele în plan senzorial, fie auditiv, fie vizual şi sunt extrem de periculoase).

Foarte periculoase sunt bolile care afectează efectiv urechea, cum ar fi otita, oreionul (care afectează organul auditiv), meningitele encefaclitele, etc.

Oreionul (parotidita epidemica)



Otita

Otita poate fi de doua feluri. De obicei este depistată forma ei acută, când copilul are dureri insuportabile, încât nu poţi nici măcar să îi atingi cu degetul zona urechii. Forma cronică poate trece neobservată pentru că nu e dureroasă, şi în timp poate să aibe urmări de genul hipoaciziei avansate. Otita ca atare constă în microfisuri la nivelul membranei timpanului.

Membrana timpanului

Ex: Otita medie seroasa acuta Operatia: Consta in perforarea membranei timpanice urmata de evacuarea prin aspirare a fluidului din urechea medie ( http://www.orlonline.ro/archives/53 )

Când organismul este tânăr, cum se întâmplă în cazul copiilor, membrana timpanului are abilitatea sau capacitatea de a se autoreface, însă cu vârsta posibilităţile scad, nu se mai poate autoreface aşa repede şi pot rămâne microfisuri care în timp determină hipoacuzie, poate chiar avansată.În urma fisurării timpanului la copii, membrana se reface şi apare o cicatrice, apoi alta şi astfel acea sumă de microfisuri la nivelul timpanului se transformă în otită cronică. Cânt otita e acută, fisura aceea poate să nu fie refăcută, durerea poate fi persistentă şi copilul acuză dureri insuportabile.



http://www.orlonline.ro/archives/53

http://www.orlonline.ro/archives/208

Ce alte cauze pot interveni în afara bolilor infecţioase?Cauze fizice, gen traumatisme care afecteaza programul auditiv.Cauze fizice sunt:

• Lovituri. Palme administrate copiilor după ceafă, peste ureche, când se produc microfisuri ale membranei timpanului. Lovituri peste ureche.

• Introducerea de corpuri străine. Grav este când corpurile străine rămân în ureche şi copilul vrând să şi le scoată, le înfundă şi mai tare cu degetul.

• Beţişoarele pentru ureche sunt destul de periculoase. Ele au scop de curăţire a pavilioanelor şi nu introducerea în conductul auditiv pentru că în timp pot avea efecte negative. Sunt părinţi care curăţă cu forţă conductul auditiv al copilului şi pot deforma membrana şi să o fisureze. Urechea are abilitatea ei de a se autocurăţa. Trebuie curăţat cu grijă conductul auditiv.

• Referitor la stănut: nu ţineţi degetul sub nas, nu vă ţineţi de nas pentru că presiunea exercitată asupra urechilor este fantastică şi se pot produce leziuni la nivelul timpenelor celor două urechi.

• Suflatul nasului la copiii mici este bine să se facă pe rând, când pe o nară când pe alta. In nici un caz copii nu trebuie să sufle pe ambele nări, pentru că apare deasemenea o presiune foarte puternică a aerului spre cele două urechi. Trebuie să se sufle pe rând fiecare nară şi presiunea să fie egală.

• Tusea, mai ales tusea măgărească, prin forţa cu care copilul tuşeşte poate produce tot felul de modificări (nu este obligatoriu) de anatomie la nivelul urechii externe, respectiv timpanului.

TraumeAvem două situaţii la fel de periculoase, pe care din păcate tinerii şi copii le tratează cu superficialitate: Expunerea îndelungată la stimulii auditivi puternici: muzică de discotecă,

casetofoane (într-o cameră - boxele cu decibeli) Expunerea pe durată lungă (luni sau poate ani) care nu sunt surse

exagerate, gen ascultatul la căşti. Expunera scurtă ca timp la stimuli exagerat de puternici gen explozie Agenţi chimici ( sodă caustică, etc. în urma unor accidente) Accidente Insecte Curent Apă rămasă în urechi, ş.a.m.d.

(Un caz: un pacient avea lipit un fir de păr de membrana timpanului şi care îl deranja foarte tare)

Acumularea exagerată de ceară: dopul de cerumen (cerumenul are rol dea curăţa şi de a proteja conductul auditiv de zgomotul exagerat din mediu). Dacă se acumulează excesiv şi se formează dop la modul



propriu, auzul poate fi împiedicat. (Nu se recomandă vata în urechi, doarece pot rămâne fire de vată).

Paraziţi, ciuperci

Trăsături mari, ale persoanelor cu deficit de auz

În momentul în care persoana respectivă are deficienţă totală de auz, avem două variante:

Deficienţă înnăscută Deficienţă dobândită

Dacă deficienţa de auz totală, adică surditatea este înnăscută, de regulă termenul este compus: surdo-mut. Persoanele surde din naştere sunt surdo – mute.

Persoanele care au surzit pe parcursul existenţei, cam după 3-4 ani, sunt surde dar au limbaj oral.

La copii care au surzit între 0 si 3/4 ani vorbim de surdo – muţenie, pentru că nu au învăţat limbajul, nu au învaţat să se corecteze.

Muţenia din surditate nu trebuie confundată cu mutismul. Mutismul este un act voluntar (pentru că îţi propui acest lucuru), iar muţenia este un act involuntar (nu îţi propui să nu vorbeşti – nu poţi, eşti în imposibilitatea de a emite sunet)

Persoanele surde din naştere, au un feed-back corector auditiv. Noi vorbim corect deoarece ne auzim şi ne corectăm aproape involuntar. Copilul aude, dar urmăreşte şi mişcarea buzelor şi sunetele şi se corectează pentru că aude. În condiţiile în care nu aude nu îşi dă seama de diferenţele de sunet (literele „g” sau „d” sau „m”, „n” etc) pentru că deschiderea buzelor este vizual identică. (Nu au feed –back corector auditiv, esenţial în însuşirea limbajului) Auditiv, facem diferenţe între sunetele asemănătoare.

La personele surde din naştere, deci surdo – mute, gândira este predominant concretă. Ei percep imaginea. Tot ce primesc ca informaţie din mediu, de la stimul, este imaginea (obiectul). Gândirea, este prin excelenţă concretă spre deosebire de gândirea deficientului vizual total, care are o gândire abstactă pentru că nu primeşte nimic vizual, tot ce aude sunt cuvintele care sunt abstracte.

Aeasta este deosebirea fundamentală între cele două forme de deficienţă senzorială.

Limbajul la persoana cu deficineţă de auz totală din naştere, limbajul oral, lipseşte cu desăvârşire.

Persoana poate fi incapabilă de a emite sunete articulate, dacă nu se ia de la vârstă mică şi să se încadreze într-un proces specific numit demutizare (la recuperare).

Predomină limbajul mimico – gestual, care este însuşit mult mai uşor de copil dacă face parte dintr-o familie de părinţi neauzitori. Dacă părinţii lui sunt auzitori, apar diferenţe. Părinţii care aud vor încerca să-l facă pe copil să-şi dezvolte şi limbajul oral, pe când cei care nu aud, îl vor învăţa excesiv şi vor comunica exclusiv prin limbaj mimico –gesticular sau gestual.

Treptat, dacă copilul va fi încadrat într-un proces de recuperare, limbajul lui va căpăta şi accente de limbaj vorbit.



La hipoacuzici (în funcţie de gradul de pierdere a auzului) apare diminuarea acuităţii auditive. Limbajul oral va fi achiziţionat mai greu, cu multe perturbări, distorsiuni, va avea multe greşeli în pronunţie (dislalie), intensitatea pronunţării va fi diferită (pentru cei auditivi, apare corecţia: pt ca îţi dai seama dacă vorbeşti prea tare. etc) La hipoacuzici este important să se cultive şi să se dezvolte resturile de auz existent. Dacă hipoacuzia este severă, la recuperare mergem pe partea specifică surdităţii pentru că dacă îl tratăm ca pe hipoacuzic, s-ar putea să-l privăm de o „pregătire” pentru ceea ce îl aşteaptă.

Sunt persoane care au surzit în urma unui accident la 20, 30, 40 de ani – care aplică labio-lectura, tehnica folosită în procesul demutizării. Sunt persoane învăţate să citească pe mişcarea buzelor.

Depinde de vârsta la care a apărut această deficienţă de auz total; dacă vârsta e mai mare (după 16-20 de ani), persoanele pot folosi scrisul - persoana nu si-a pierdut limbajul, dar nu e capabilă să îşi dea seama cât de tare vorbeşte. În timp, la persoanele care si-au pierdut auzul poate fi afectată intonaţia sau accentul în propoziţie, pot apărea deformări la nivelul pronunţării. Pot fi pronunţate greşit sunetele, pot fi unite cuvintele.

Ca metode mari de intervenţie, în cazul persoanelor surde din naştere, intervenim cu procesul denumit demutizare (nu se poate demutiza un hipoacuzic care vorbeşte).

Demutizarea este procesul, metoda pe care o folosim în recuperarea persoanelor cu deficienţă totală de auz înnăscută.

La surzii care au această deficienţă dobândită, nu vorbim de demutizare. Demutizarea este trecerea de la limbajul mimico – gestual la limbajul articulat.

La persoanele cu hipoacuzie, vorbim de protezare auditivă, care are mai multe variante.Proteza auditivă este acel aparat care se poate folosi în mai multe variante:

Retroauricular (este fixat după pavilion, în spatele urechii)

aparate auditive retroauriculare

Intraauricular ( este introdus în conductul auditiv) aparate auditive intraauriculare



Varianta retroauriculară este indicat să fie folosită până la vârsta de 12 ani. După 12 ani, se poate folosi si aparatul intraauricular, deoarece copii nu acceptă un corp străin în ureche.

Proteza trebuie curăţată, nu se poartă în baie (din cauza bateriilor).Trebuie obişnuit treptat organismul cu acel aparat străin.Protezele acum, au volumul autoreglabil în funcţie de intensitatea

stimulilor.Există variate tipuri de proteze: pentru persoane care nu aud sunete

joase, sau înalte, sau nu aud zgomotele ş.a.m.d. Acceptarea acestui corp străin trebuie să fie dublat de acceptarea

psihologică (un copil poate să nu accepte „pur şi simplu”, pentru că îi intră în cap că îl deranjează, pentru că: „se vede” - e un handicap).

(În vest la copii, apar tendinţe de-a ieşi în evidenţă, aparatele având carcase cu culori stridente sau iau alta formă: de agrafă, încastrate în ochelari etc, si devin interesanti. Chiar si copii sanatosi - fiind tentaţi să poarte, aşa cun îşi doresc unori să poate ochelari sau aparate dentare deşi nu au nevoie)

Cu persoanele surde cu surditate dobândită, trebuie lucrat şi în alt palier: Palierul acceptării.

Putem merge pe partea de recuperare, dar după ce persoana a acceptat ceea ce s-a întâmplat. Acest handicap poate sa îi afecteze imaginea de sine, dar poate să îi creze probleme de integrare profesională şi socială, mai ales dacă meseria pe care o avea, implica predominant auzul. Apare sentimentul de infirmitate, de devalorizare, de imposibilitatea de a susţine familia, uneori chiar cu tentative de suicid, etc. Mai întâi: consiliere / terapie psihologică, foarte bune sunt terapiile de grup în care persoana află de la alţii că au mai fost astfel de experienţe.

*Imaginile sunt selectate de pe internet



http://www.comunicatemedia.ro/Aparat_auditiv-IDA-263-IDF-4666.html

defectologie si logopedie 1 -...

Documents