1

INGRIJIREA PLAGILOR

Definiţie

Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii

tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu

sau fără leziuni tisulare de profunzime.

Clasificare:

După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):

1. mecanice:

- prin tăiere

- prin înţepare, arme albe, insecte etc.

- prin contuzii, prin lovire

2

- prin strivire

- prin arme de foc

- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice

- prin muşcătura de şarpe, viperă

2. termice: - căldură, frig, electricitate

3. agenţi ionizanţi : radiaţii

4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri

După circumstanţele de producere pot fi:

a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice

b) intenţionale – suicid, agresiuni

c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii

După timpul scurs de la producere:

- recente (sub 6 ore)

- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate

După profunzime:

- superficiale; profunde

După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi:

- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros

- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater); plăgile

penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos sau cavitar = perforante

După evoluţie pot fi:

- necomplicate; complicate

Caracteristicile plăgilor

� prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele operatorii sunt de

obicei aseptice

� prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu

adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea

germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie

deosebită, mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică

continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni

inflamatoare

3

- determină panariţii

� prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi

ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o

plagă a pielii.

� prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare

pentru turbare;

� prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte complexe

� Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:

- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală

- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, flegmon)

� Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii virulente; se

tratează chirurgical în servicii de specialitate.

� Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin, produc fenomene

alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize de sufocare, frisoane,

onvulsii, şoc anafilactic sau colaps.

4

Simptomatologia plăgilor

Simptome locale:

� durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu

caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei

� impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea

elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase

Semne obiective:

� prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari

dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi,

fragmente de oase sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste

organe pot să iasă prin marginile plăgii; aceasta se numeste evisceraţie

� hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.

Semne generale:

� pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de

şoc traumatic.

� tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic

� febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame

Vindecarea plagilor

Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:

- vindecare primară

- vindecare secundară

- vindecare terţiară

� Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”)- este vindecarea ce se

obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie;

vindecarea se produce în 6-8 zile

� Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"):- în acest tip de

5

vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea primară.

� Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):- se produce atunci când o plagă evoluează

un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei.

Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară în trei faze:

Faza 1: faza inflamatorie - apare între ziua 0 și 3

În această fază apar hemostaza și inflamația.

Faza 2: faza de granulație - apare între ziua 3 și 14

În această fază se formează țesutul de granulație și restaurarea vasculară.

Faza 3: faza de regenerare – este cel mai lung proces și se întinde pe durata a 3 săptămâni.

Contracția plăgilor este mecanismul fiziologic care diminuează dimensiunile plăgii și vindecă zona

în care rana este prezentă. Aceasta reprezintă o fază-cheie în procesul de vindecare și începe la

aproximativ o saptămână din momentul apariției rănii.

Tratamentul local al plăgilor

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la cabinet

medical sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod

corespunzător se cere ca:

• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie

• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor

• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul înconjurător

• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate

Prim ajutor la locul accidentului:

→ hemostaza provizorie

6

→ aplicarea unui pansament protector

→ transportul accidentatului la o unitate sanitară

• nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument

• nu se scot fragmente osoase

• nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata(pericol de hemoragie)

Ingrijirea pl ăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident

→ calmarea durerii

→ toaleta si dezinfectia tegumentului

- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6

cm de marginea plăgii

- se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa si sapun ,apoi cu ser fiziologic

- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin miscari circulare din jurul plagii

spre exterior

→ toaleta plagii:

- curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila,ser fiziologic,antiseptice neiritante(apa

oxigenata 3%,cloramina 0,2-0,4%);acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului,in mod

mecanic impuritatile din plaga,antisepticele de a dezinfecta plaga

- tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile ;nu se face tamponare cu

vata;nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile penetrante,perforante in organe si

cavitati naturale

→ dezinfectia din nou a tegumentului

- dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tinctura de iod apoi cu alcool

- acoperirea plagii

- acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa depaseasca marginile plagii cu

2-3 cm

→ fixarea pansamentului

- se face cu leucoplast,galifix sau prin infasare,in functie de intinderea ei si de eventualele

complicatii

→ profilaxie antitetanica-anatoxina tetanica (ATPA ) 0,5ml intramuscular in muschiul deltoid.

7

.

La nivelul toracelui -se face în functie de tipul plagii si localizare. În cazul plagilor penetrante

(adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa

cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului

sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de

torace nepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se

departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.

Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate

cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior)

vom folosi un pansament umed.

Plăgile vechi

Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi tratament descris

mai sus, însă plaga nu se suturează primam.

La plagile septic pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior spre interior. Plăgile vechi,

8

infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice, pansamente locale

umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform antibiogramei. Compresa umedă va

fi acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare

(bandajare), fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile

vechi se pansează şi se controlează zilnic

Îngrijirea unei pl ăgi operatorii

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.

- se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de 6-7

cm, folosind, la fiecare ştergere, alt tampon

- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu tamponul

îmbibat în tinctură de iod sau alcool

- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii

- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda cunoscută

Pansamentul

Definitie

Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia unei plagi, în scopul cicatrizarii ei.

Obiective:

- favorizarea vindecării rănilor

- prevenirea infecţiei

9

- aprecierea procesului de vindecare

- protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici

Condutiile unui bun pansament:

a) Să fie făcut in condiţii aseptice

- se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile

- se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile

- se servesc materialele folosind pense sterile

- nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care se lucreaza in plagă;

- nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi

b) Să fie absorbant

- sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea

- se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă

c) Să fie protector

- se acopera plaga cu comprese sterile şi vată

- se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin 1-2 cm

- dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată;

d) Să nu fie dureros

-se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare

-se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere

- se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi secreţiile prin tamponare

-nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu produce durere

- se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest sens

e) Să fie schimbat la timp

- se verifica indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;

- se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se menţine curat şi uscat

- in cazul plăgilor secretante se schimba pansamentul ori de cate ori este nevoie;

-se anunta medicul şi se controleaza plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fără altă

cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.

Tipuri de pansamente:

Pansament protector:acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă

10

operatorie, locul unei injecţii sau puncţii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza

protecţie faţă de mediul inconjurator

Pansament absorbant:acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un

strat de vată;dacă medicul montează tub de dren notaţi cantitatea de lichid eliminată

Pansament ocluziv:acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite de leziuni osoase peste care

se aplica aparatul gipsat pentru imobilizare; pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră

Panasment compresiv:acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru imobilizarea

unei articulaţii in caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după

puncţionare;peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se acopere reliefurile

osoase şi compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu impiedice

circulaţia de intoarcere

Pansament umed :se folosesc cu scop antiinflamator;este contraindicate in plagile care secreta

abundent,deoarece favorizeaza secretia si provoaca dermite,piodermite,foliculite.

Materiale necesare:

- tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;

- trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale,

stilete butonate, sonde canelate;bisturiu

- casoleta cu comprese sterile,tampoane,mese

- tuburi de dren sterile

- mănuşi sterile

- muşama, aleză

- soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctura de iod,alcool iodat,betadine,alcool

medicinal);pentru plaga(apa oxigenata3%,rivanol 1%o,cloramina,acid boric2-4%)

- medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente

- materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie adezivă, ace

de siguranţă

- tăviţa renală

11

12

Pean Kocher

Port Ac Mathieu pensa chirurgicala pensa anatomica

Sonda canelata stilet butonat

port ac Hegar

13

Bisturiu+lame ace chirurgicale

Pregatirea pacientului

a) psihica

� se informeaza pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului

� se explica modul de desfăşurarea al procedurii

� se obţineţi consimţămantul

b) fizica

� poziţionarea pacientului in funcţie de segmentul ce trebuie pansat

� se alege poziţia de decubit pentru a evita lipotimia

� se asigura intimitatea pacientului dacă este cazul

Executia pansamentului

� spalare pa maini,dezinfectie,imbracarea manusilor

� se iau din trusă 2 pense sterile

primul timp

� indepărtarea pansamentului vechi fără a produce durere.

� dacă este lipit se inmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic; se observa plaga

� se dezinfecteaza tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane imbibate cu alcool sau

alcool iodat . Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimband des tampoanele

pentru a evita contaminarea

al doilea timp-tratarea plagii

� se spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluţiile

dezinfectante recomandate;

� se absorb secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere

� se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură

14

manevră şi se şterge apoi cu un tampon uscat

� se efectueaza in continuare tratamentul plăgii in funcţie de natura şi evoluţia acesteia,

aplicand medicamente dacă sunt recomandate;

al treilea timp

� se acopera cu comprese de tifon sterile care sa depaşeasca marginea plăgii cu 1-2 cm şi

aplicaţi desupra un strat subţire de vată dacă este necesar

� se fixeaza prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat

regiunii (circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă, in spic)

Ingrijirea pacientul

� se aşeza pacientul in poziţie comodă şi se pune regiunea lezată in repaus

� se observa faciesul şi comportamentul la durere

� se observa aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia

Reorganizarea locului de munca

� deseurile infectioase-comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi se colecteaza la locul de

producer in recipiente pentru infectioase-recipiente de culoare galbena prevazut in interior

cu saci galbeni

� deseurile taietoare se colecteaza in recipiente pentru taietoare-intepatoare-cutii galbene

din plastic,specific de unica folosinta

� deseurile nepericuloase(ambalajele materialelor sterile,ghips,ambalaje din material plastic-

se colecteaza la locul de producer in saci de polietilena de culoare neagra

� instrumentele se curata si se pregatesc pentru sterilizare

15

Ingrijirea escarelor

Definitie.

Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure (os şi pat).

Cauze

a) Generale sau determinate

- afectiuni cerebrovasculare care determina imobilizarea la pat a

bolnavului(paraplegii,tetraplegii,poliradiculonevrite etc.)

- pacienti inconstienti,adinamici

- stări de subnutriţie

- obezitate

- deficit de autoingrijire datorita varstei

- afectiuni ale maduvei spinarii si tulburari de circulatie majore

- mentinerea functiilor vitale ale pacientului aflat in stare terminala cu ajutorul

16

aparatelor,determina modificari complexe la nivelul tegumentelor si mucoaselor

b) Locale sau favorizante , în evitarea cărora intervine asistenta medicală:

- menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie

- cute ale lenjeriei de pat şi de corp

- firimituri (biscuiţi, pâine, gips)

- igienă defectuoasă a tegumentelor si mucoselor

- incontinent de urina si fecale

- lenjeria de pat umeda,neabsorbanta

- frecarea pielii de anumite suprafete ( scaunul rulant, corset, masa de gimnastica)

- leziuni usoare ale pielii - zgarieturi, umflaturi, arsuri,etc - care favorizeaza sau

agraveaza escarole

- umiditatea pielii, datorata transpiratiei sau urinei, care o fac mai sensibila

- greutatea corporala: o persoana subponderala nu are un strat exterior de protectie

suficient pentru a acoperi proeminentele corporale, iar o persoana supraponderala

determina o presiune suplimentara asupra pielii

- muschii flasti, care lasa descoperite proeminentele corporale

- spasticitatea mare care implica o frecare mai mare de suprafete

- haine prea stramte, prezenta nasturilor, butonilor si a altor decoratiuni la pantaloni

- in cazul paraplegicilor, tararea cu ajutorul coatelor

Regiuni expuse escarelor

1) Decubit dorsal

- Regiunea occipitală

- Omoplaţi

- Coate

- Regiunea sacrococcigiană

- Călcâie

17

2) Decubit lateral

- Umăr

- Regiunea trohanteriană

- Feţele laterale ale genunchilor

- Maleole

3) Decubit ventral

- Tâmple

- Umeri

- Creasta iliacă

- Genunchi

- Degetele picioarelor

Evaluarea riscurilor la escare

Riscurile sunt determinate de: starea generală, starea nutriţională, starea psihică, capacitatea de

mobilizare, incontinenţa, starea pielii. Evaluarea riscului la escare se face la internarea

bolnavului în spital şi la fiecare 8-10 zile, în funcţie de evoluţie.

Evaluati factorii de risc de aparitie a escarelor la pacienti folosind scala de evaluare a lui

Norton:

• Pacientii cu scorul 14 sau mai mic sunt expusi unui risc mai mare de a face escare.

• Scorurile de 18-20 sunt realizate de cei care au risc minim de aparitie a escarelor.

• Pacientii cu scorul 14-18 nu sunt considerati a fi expusi riscului, dar ei vor fi reevaluati

de îndata ce se constata o deteriorare a starii lor.

S C A L A N O R T O N

CONDIŢIA FIZIC Ă

CONDIŢIA MENTAL Ă

ACTIVITATE MOBILITATE INCONTINEN ŢĂ

BUNĂ 4 TREAZ 4 MERGE 4 TOTALĂ 4 FĂRĂ 4

18

MODERATĂ 3 APATIC 3 MERGE AJUTAT

3 ÎNCEATĂ 3 OCAZIONAL 3

SLABĂ 2 CONFUZ 2 LIMITAT

LA SCAUN

2 FOARTE

LIMITAT Ă 2

DE OBICEI / URINĂ

2

PROASTĂ 1 TOROPIT 1 LIMITAT LA PAT

1 IMOBIL 1 DUBLĂ 1

Semne :

Subiective -prurit -usturime -durere

Obiective -eritem -flictena superficial

-atingere de epiderma sau derma(profund)

-plaga

-ulceratie piele

-ulceratie muschi

-ulceratie pana la os

Stadii Stadiul I Stadiul II Stadiul III

19

PREVENIREA ULCERELOR DE PRESIUNE:

Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistentei

medicale. Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă,

depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la presiune îndelungată.

Schimbarea de pozitie

-se va schimba pozitia pacientului la 1 - 2 ore daca nu exista contraindicatii

-se va aseza langa patul pacientului un program de schimbare a pozitiilor

-în care se notează:

-orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD; 16– DLS; 18-DD; 20-DLD

-aspectul cutanat

-zonele de masaj

Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă

Se va avea în vedere:

- evitarea cutelor lenjeriei de pat, de corp

- spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut fiind faptul că

pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă, se apelează la

sonda Foley).

- scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie

Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor:

-saltele pneumatic

-colaci de cauciuc

-perne de diverse dimensiuni si forme pentru genunchi.tentonul lui Achile

-unguente

Alimentatie si hidratare echilibrata

Alimentatia trebuie sa fie bogata in protein pentru a favoriza cicatrizarea si vitamine,tinand cont

insa de varsta si greutatea bolnavuluyi.In ceea ce priveste hidratarea,necesarul de lichide se va

complete cu 1,5-2l/24h

Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate

• prin masaj

-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială

20

-îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee

-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun)-

favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei şi

energiei

• Indicaţii :

- pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc

-în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse

• Principii

- se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul

- se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în sus, iar la

ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior

- se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată

- masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de

aproximativ 15 minute.

• Contraindicaţii:

- nu se face bolnavului cu febră, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie

• Materiale necesare:

- unguentul

• Instalarea pacientului:

- se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în acelaşi

timp confortabilă pentru asistenta medical

Utilizarea alternativa de cald si frig

-se face in loc de masaj

Obiective

-favorizeaza revascularizatia tisulara,provocand alternativ o vasodilatatie si o vasoconstrictie locala

Indicatii

-escara std.II

21

Materiale

-cuburi de gheata si apa calda

Tehnica

-se aplica compresa cu gheata de mai multe ori pe locul escarei pentru a obtine vasoconstrictie

-apoi se incalzeste si se usuca zona prin tamponare pana se obtine o vasodilatatie

-se face de 3-4 ori

Tratament

Local:

-pentru stadiul I:masaj,unguente,violet de gentiana

-pentru stadiul II,cald si rece,pansament gras

-pentru stadiulIII,pansamente

General :alimentatie corespunzatoare,antibiotice

Excizie chirurgicala

Fazele de evolutie

• Eritemul

inrosirea locala a pielii la nivelul zonei unde a existat o presiune

indelungata

• Flictena

22

zona este inrosita, fierbinte si prezinta una sau mai multe basicute;

uneori pielea poate fi usor crapata

• Dezepidermizare

Reprezinta momentul aparitiei deteriorarii continuitatii la

nivelul tesutului epitelial, prin moartea celulelor din zona atinsa de ischemie

• Placa de necroza

• In acest stadiu sunt atinse toate straturile pielii: epiderm,

derm, hipoderm.

Faza de granulatie

Plaga este ocupata de un tesut viu , rosu, constituit din muguri carnosi.

Este faza in care pielea incepe sa se refaca, aparand tesut de neoformatie.

Faza de epidermizare

23

In acest stadiu se incheie procesul cicatriceal.

Efectuarea tipurilor de bandaje

Bandajarea=metoda de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi de tifon de lungimi si latimi

diferite in functie de marimea si caracterul plagii,regiunea in care este situata.

Materiale necesare

- Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25 cm, lungimi intre 2 şi 5 m)

- Feşe elastic

- Foarfece

- Ace de siguranţă, plasă, leucoplast

Reguli pentru o infasare corecta

- Fasa se tine in mana dreapta,capatul liber in mana stanga

- Se deruleaza de la stanga la dreapta

- Turele de fasa nu trebuie sa faca cute

24

- Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui-sa nu fie prea strana dar nici prea larga

- Bandajarea membrelor se incepe de la de la extremitate spre radacina in sensul

circulatiei venoase

- Se evita miscarile inutile

- Se executa cu miscari blande si cu multa indemanare pentru a nu spori suferinta

bolnavului

- Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze

- Se incepe si se termina cu ture de fixare

Caracterele unui bun bandaj

- sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea

- sa fie elastic,suficient de strans

- sa fie esthetic

Realizarea turelor de fixare

- se aplica oblic sub pansament

- se intersecteaza cu o tura circular

- se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura circular

- primele ture de fasa se incep la o distanta apreciabila de leziune,la 10-15 cm(in afara

cazurilor cand nu este posibil acest lucru)

- terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture circulare la 10-15cm de pansament

Tipuri de bandajare:

→ circulara,

→ in spirala,

→ in forma cifrei 8,

25

→ in spic de grau

→ in evantai

Infasarea circulara: Se suprapun turele de fasa una peste alta;este indicata in regiunile

cilindrice:gat,torace,articulatia pumnului;acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea

hemostazei.

Infasare in spirala:Se conduce fasa ,serpuind si acoperind turele o treime,rasfrangand fasa pe

alocuri prin tehnica numita”semnul policelui”;este indicate pentru infasarea gambei,antebratului.

Infasare in forma cifrei”8”: Se incepe cu ture circulare sub articultie;se trece oblic peste

articulatie si se conduc deasupra articulatiei alte ture circulare:se revine oblic sub

articulatie,intersectand prima diagonal;se continua de cateva ori si se termina infasarea deasupra

articulatiei cu ture circulare;este indicate pentru infasarea regiunilor

articulare:articulatiacotului,piciorului,pumnului.

Infasarea “in spic de grau”sau” spica”:Se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-

humerală, inghino-abdominală;se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei’f asa se conduce

in forma cifrei “8”,fiecare tura acoperind pe ce de dinainte cu 1/3 sau 2/3:se termina cu ture

circulare.

26

Infasarea in evantai:Se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai);se incepe cu două

ture circulare deasupra articulaţiei;se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat faşa să

se suprapună la distanţe mai mici in plică şi mai mari in partea expusă ajungand circular la

nivelul liniei articulare şi apoi oblice sub articulaţie;se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza

cu ac de siguranţă, leucoplast.

Infasarea capului- capelina

� Se conduce fasa circular,deasupra arcadelor sprancenoase,fixand cu mana stanga coltul

fesii,iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul capului,lasand libere pavilioanele auriculare.

� Se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura circular pentru a-l fixa.

� Se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta craniana cu ture oblice,fixate cu ture

circulare,pana la infasarea complete a capului

� Se incheie cu doua ture circulare

� Se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau ac de siguranta in partea opusa regiunii

pansate

27

Infasarea nasului-prastia

� Se utilizeaza o fasa de 5-6cm si lunga de 40-50cm

� Se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm

nedespicata,ce va servi la acoperirea nasului

� Se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata

� Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se innoada in regiunea

occipital

� Se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra urechilor.incrucisand pe cele superioare si se

fixeaza in partea posterioara a capului,realizand astfel o prastie

Infasarea barbiei-capastrul

� se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm

28

nedespicata

� se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau buze

� se incruciseaza ramurile superioare in regiunea occipital si se leaga in regiunea fruntii

� se leaga ramurile inferioare deasupra crestetului capului,lasand libere urechile

Infasarea ochilor (monoocular,binocular)-prin ture successive oblice si circulare

Bandajarea plagilor gâtului.

a. Plasati o compresa peste plaga.

b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opuss

Infasarea sanilor

29

� Se efectueaza doua ture circulare de fixare pe torace,sub sani.

� Se conduce fasa de jos in sus catre umarul opus sanului de pansat,trecand peste sanul

interest

� Se coboara oblic fasa pe spate prin axial sanului ce trebuie pansat,pana in dreptul turei

circulare care se executa de fiecare data dup ace s-a trcut fasa peste san si spate

� Se incheie cu doua ture circulare

� Se fixeaza capatul terminal al fesii cu un ac de siguranta pe turele circulare,in partea

opusa sanului de pansat

Membrul superior -umarul si axial bandaj in 8;bratul si antebratul in spirala;cotul in

evantai,palma in 8,degetele in spic

30

Membrul inferior -coapsa si bazinul in spica simpla sau dubla,genunchiul in evantai sau in

8,glezna in 8

31

• La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-

3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliacese

• trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a radacinii

coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se

continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până

se acoperă.

Infasarea perineului-bandajare in “T”

� se efectuaza cu ajutorul a două feşe.

� prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se.

� ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse,

32

Bandajul bontului de amputaţie

� Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi

sau înfaşarea cu o faşă.

� Se incepe prin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa

antero-posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând

turele rasfrânte cu ture circulare

Alte mijloace de fixare a pansamentului

o Basmaua-dreptunghiulara,triunghiulara,in patru colturi

o Esarfa

o Tesaturi tubular elastice

o Materiale adezive

33

Bandajareasi fixarea unui obiect penetrant

� Nu incercati ss mobilizati obiectul penetrant.

� Stabilizati obiectul cu comprese.

Plasati bandajul peste comprese

Hemoragiile si hemostaza provizorie

Hemoragia=pierderea de sange in afara sistemului vascular

Clasificare

→ In functie de vasele care au fost sectionate:

34

� arteriale: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tâsneste ritmic,

sincron cu bataile inimii;

� venoase: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se

exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta;

� capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare ca

sursa principala a hemoragiei;

→ Dupa locul unde se scurge sangele :

� externe,in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectiona rii unor vase

de sange.

� interne,in care sangele se scurge intr-o cavitate inchisa(ex: cavitatea abdominala).

� exteriorizate-intr-un organ care comunica cu exteriorul ,caracterizata prin hemoragie

interna într-un organ cavitar, urmata de eliminarea sângelui la exterior pe cai

naturale :

-epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;

-otoragie-hemoragie din urechi

-hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat cu cheaguri si

eventual resturi alimentare;

În hemoragii puternice poate fi sânge rosu, proaspat, nealterat, sau în sângerari

reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (când sângele stagneaza în

stomac).

-melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul

este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea pacurei.

-rectoragie-hemoragie din rect

-hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin

mictiune

-hemoptizie-sangele se scurge prin gura provenind din caile respiratorii,rosu

35

deschis,aerat

→ In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :

� mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml

� medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie,

ameteli în ortostatism;

� mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt

urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee;

� cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient

inconstient;

Hemostaza provizorie

Hemostaza =oprirea hemoragiei

Hemostaza poate fi :

-spontana

-provizorie

-medicamentoasa

36

-definitiva

Hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi:

� compresiune manuală sau digitală,

� pansament compresiv,

� flectarea puternică a extremităţii,

� aplicarea garoului,

� pensarea vasului sangerand

Compresiunea manuală sau digitală

• Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care

ea trece în apropierea unui plan osos. În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea

la care se află, apăsarea va fi executată cu degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii

sau cu pumnul.

• Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au procurat

materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul

pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează.

• Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea

compresiunii:

� când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală superficială

care trece imediat inaintea urechii

� când rana se află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte şi de alta

partea marginilor rănii

� in rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului), compresiune

imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii

37

� în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa exterioară a nasului; comprimarea

arterei faciale (la mijlocul mandibulei)

� în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei carotide, anterior

de muşchiul sternocleidomastoidian

� pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se

va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă (g, h,

i);

g h i

38

� în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului: comprimarea arterei humerale

– pe faţa internă a braţului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps

(posterior). În funcţie de nivelul la care se află rana, apăsarea se face

• în axilă,

• pe faţa internă la jumătatea braţului

sau la plica cotului

� în rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale se face

cu un deget, pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe

partea internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe artera cubitală

Când rana se află la membrul inferior:

� în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul

inghinal

39

� când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe traiectul ei,

proximal de plagă, se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei, pe

faţa internă a acesteia

� dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se face

pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului; sau

comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului

� când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului, comprimarea

aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub

ombilic. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare

40

Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin comprimare digital ă sau

manuală: aorta abdominală;iliacă externă; artera axilară; artera hurnerală; artera

radială; artera ulnară; artera subclaviculară;artera carotidă comună; artera mentonieră;

artera temporală; artera retroauriculară;artera femurală;artera poplitee; artera pedioasă.

41

Pansamentul compresiv

-in hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu

ajuturul pansamentelor compresive

-după executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu o mare cantitate de comprese

sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă.

-in funcţie de locul plăgii, al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat, dacă este posibilă

(după măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală sau manuală, sângerarea

fiind astfel oprită), se va executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv.

-pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi, plăgile

părţilor moi buco-faciale, precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal.

-pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect), se

recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor

compresive. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deât în zona

afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte

Flectarea puternică a extremităţii

Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare, inghinale, faţa anterioară a cotului

sau posterioară a genunchiului.

� in plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată se flectează

antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe torace. În această poziţie membrul superior se

fixează solid la torace cu o faşă

� pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul

în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în această poziţie .

42

� În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza

următoarele metode de hemostază provizorie: - una, prin aplicarea unui sul la baza

triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă, curea etc.

- sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea şi fixarea

coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă

� Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea

sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă, cu

fixarea ei în această poziţ ie

Aplicarea garoului

-garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la

membre.

-pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc, banda

Esmarch, manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială .

-la nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză, batistă

-garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge

până la dispariţia sângerării

-este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei, un rulou de

faşă sau din alt material, peste care se strânge garoul. În felul acesta se obţine

hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor .

43

-tubul se aplică bine întins, înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două

ori , apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă hemostatică. Peste pense se trece o

tură de faşă , ca să nu f ie smulse.

-aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii.

-garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub

rană, când este secţionată o venă.

-in realitate, în practică, această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia

venoasă nu este foarte importantă, pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la

rădăcina membrului, se opreşte atât hemoragia de origine arterială, cât şi hemoragia de origine

venoasă;in hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în

membru în momentul aplicării garoului.

-dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult

de 2 ore

- din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului

numai pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii, după care este preferabil,

pentru perioada transportului, ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv.

-garoul este aplicat corect, dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb, palid.

-este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se

prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului, la vedere.

-in cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital

înainte de o oră - o oră şi jumătate, va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30

de minute, pentru 2-3 minute, comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă.

-decomprimarea garoului nu se face brusc

44