climate literare, nr. 53

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale53

Anul 5aprilie2012

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

HRISTOS A INVIAT!

2 nr. 53 n aprilie 2012

*** Din lirica pascală 3Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 4Augustin Deac Codex Rohonczy 5Corneliu Leu Către Dimitrie Grama 6Constantin Galeriu Iubire şi Înviere 8Florica Gh. Ceapoiu Poeme 11Roni Căciularu Dialog cu G. Mosari 12Octavian Paler „Interviu” cu Dumnezeu 14Dan Predescu Placido 15Monica Mureşan Poem cu Nichita 17Constantin Barcaroiu Poeme 18Dorel Schor Mâinile care vorbesc 19Ghoeorghe-Valerica Cimpoca Iubire, Raţiune şi Credinţă 20Ion Iancu Vale Povestea celestului zbor... 21Anca Oprescu Lansare de carte 22Anca Oprescu Poeme 23Zoe Dumitrescu Buşulenga Reflecţii 24Vavila Popovici Despre intelectuali 25Anonim Dor de Tată 27Victor Sterom Breviare 28Izabela Vasiliu Scraba Noica printre oamenii mici şi mari... 29Nicolae Steinhardth Acum ştiu, am aflat şi eu 31George Roca Lirică pascală 32Magdalena Albu Portret final 34Gheorghe Palel Poeme 35Lucian Gruia Adrian Marino, un hiperlucid 36Constantin Răcaru Cu spatele la dumnezeu 38

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Cu ocazia zilei sale de naştere (14 aprilie)şi a celei onomastice (Sfântul Gheorghe)

redacţia revistei CLIMATE LITERARE ureazădomnului profesor dr.

Gheorghe-Valerică Cimpoca,alături de cele mai sincere urări de sănătate,

împliniri personale şi profesionale,

tradiţionalulLA MULŢI ANI!

3nr. 53 n aprilie 2012

Mihai Eminescu - ÎnviereaPrin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;Un singur glas îngâna cuvintele de miere,Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagulcu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata,Ca de trei zile-nvinge,cumplit muncindu-si prada.O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti;„Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt,Inveninând pre însusi izvorul de viete.Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa,In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasaA noastre rugi, Parinte,organelor se smulg".Apoi din nou tacere, cutremur si sfialaSi negrul întuneric se sperie de soapte,Douasprezece pasuri rasuna,miez de noapte,Deodata-n negre ziduri lumina da navala.Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasareChristos învingatorIar inimile toate s-unesc în armonie:Cântari si laude’naltam, Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, cântând Aleluia!Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"

Vasile Militaru - Hristos a inviat!Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!Iti simti de lacrimi calde ochii uziSi-n suflet parca serafimii-ti cantaDe cate ori crestine o auzi.Hristos a Inviat in firul ierbii,A inviat Hristos in Adevar;In poienita-n care zburda cerbii,In florile de piersec si de mar.In stupii de albina fara gres,In vantul care sufla mangaiosIn ramura-nflorita de ciresDar vai, in suflet ti-nviat Hristos?Ai cantarit cu mintea ta crestineCat bine ai facut sub cer umbland,Te simti macar acum pornit spre bineMacar acum te simti mai bun, mai bland?Simti tu topita-n suflet vecea ura?Mai vrei pieirea celui plin de Har?Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?

Iubirea pentru semeni o simti jar?O, daca-aceste legi de-a pururi sfinteIn aur macar azi te-au imbracatCu serafimii-n suflet imn fierbinteAi drept sa canti: Hristos a Inviat!

Vasile Voiculescu - Pe cruce Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozavaPalea curata-i frunte ce-o sangerase spiniiPe stancile Golgotei tot cerul PalestiniiParea ca varsa lava.Si chiar in clipa mortii hulira carturariiCu fierea otelita il adapau strajerii...Radea cu hohot gloata cu spasmele dureriiSi-l ocarau talharii.Zdrobita, la picioare-i zacea plangand MariaSi-adanc zbucneablestemul din inima-i de mamaAlaturi Magdalena, in lunga ei marama,Tipa vazand urgia.Departe ucenicii priveau fara putere...N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeagaCu el se naruise nadejdea lor intreagaSi fara mangaiere.Tarziu, porni multimeain palcuri spre cetatePe drumurile-nguste cu lespezi pardositeTrecura fariseii cu fetele smeriteSi barbile-argintate.Maslini fara de frunze dormeau moc-nind pe coasteIn vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,Pe cruce somnul mortii dormeade-acum sublimulIisus, vegheat de oaste.

Alexe Mateevici - Hristos a'nviatSe asternuse piatrape proaspatul mormantSi noaptea coborase, acoperind cetatea.Se linistise neamul vanzarii. Pe pamantEra o taina mare... minune-apropiata.Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajeriNe-atinsi de maretia adancurilor firii,Nepresimtind venirea minunii celei mariCe-avea sa schimbe fata si rostul omenirii.Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit:Un tunet lung s'aude, pamantu-n el vueste.Adanci puteri il misca, izbindu-l. SguduitMormantul se deschide:scriptura se implineste.Lumini lucesc la gura mormantului deschis,Intunecimea piere o clipa-n toata firea...Hristos invie!... Paznici, sa fie voua vis,Lumina va orbeste, v'a inlemnit uimirea!

Lumina din lumina cerescului cu-prinsLuceste-acum pe chipu-i.Il'nalta biruinta.Si, lepadand pamantul, ii lasa foc nestinsPe calea mantuirii: nadejdea si credinta.Cu moartea Sa,pe cruce murind nevinovat,Ne-a dat El noua pildaa marei jertfi de Sine,Cu moartea Sa pe moarte calcand a inviatSpre invierea vietii in faptele de bine.Cantati cu bucurie acelui Ce-a scapatPe om si omenirea de moarte sufleteasca.E Pastele! Vieata! Hristos a inviat!Iubire intre oameni si pace sa domneasca.

George Cosbuc - La PastiPrin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n alba floareE pace-n cer si pe pamant.Rasuflul cald al primaveriiAdus-a zilele-nvierii.Si cat e de frumos in sat!Crestinii vin tacuti din valeSi doi de se-ntalnesc in caleIsi zic: Hristos a inviat!Si rade-atata sarbatoareDin chipul lor cel ars de soare.Si-un vant de-abia clatinitorSopteste din vazduh cuvinte:E glasul celor din morminte, E zgomotul zburarii lor!Si pomii fruntile-si scoboaraCa Duhul Sfant prin aer zboara.E liniste. Si din altarCantarea-n stihuri repetateDeparte pana-n vai strabateSi clopotele canta rar:Ah, Doamne! Sa le-auzi din valeCum rad a drag si plang a jale!

Biserica, pe deal mai sus, E plina astazi de lumina, Ca-ntreaga lume este plinaDe-acelasi gand, din cer adus:In fapta noastra ni e soarteaSi viata este tot, nu moartea.Pe deal se suie-ncetisorNeveste tinere si fete, Batrani cu iarna vietii-n plete;Si-ncet, in urma tuturor, Vezi sovaind cate-o batranaCu micul ei nepot de mana.Ah, iar in minte mi-ai venitTu, mama micilor copile!Eu stiu ca si-n aceste zileTu plangi pe-al tau copil dorit!La zambet cerul azi ne cheamaSunt Pastile! Nu plange, mama!

Din liricapaScală


Mircea HoriaSimionescu

A rămas în urmă, ful-gerată blând de firma lu-minoasă care se stingeaşi se aprindea ca cifreleîn ochii ei, mai adi-neauri. Mergeam liniştit,cu mâinile la spate, şi înmersul meu nu era abso-lut nici o intenţie. Şi, de-odată, pasul meu peasfaltul trotuarului în-tâlni ceva moale, lune-cos. Era o copertă dinmaterial plastic. Eramsingurul care o văzuse. înapropiere, două picioarebărbăteşti, în pantofimaro, ascuţiţi (cu bom-beul spre şanţul străzii),peste care cădeau panta-loni negri, reiaţi, cumanşetă lată, şi alături -vârful unui baston. O ţi-gară fină, arsă pe jumă-tate, însemna cu fumsubţire locul. Am ridicatliniştit, aşa cum măplimbasem, coperta. îninterior se afla un caietsubţire, cu foaie liniată şicu însemnări. Probabilera al aceluia. Sigur eraal aceluial Privii distratvârful bastonului şi ridi-cai încet ochii pe verti-cala lui. Era o umbrelă,mă înşelasem. Dar nici otresărire. Acela probabilcă nu observase căaveam în mână caietullui. Dar era într-adevăr

al lui? Cred că al lui era.Ceva mă face să cred căînsemnările din caietulîmbrăcat în plastic erauale lui: numai un purtă-tor de umbrelă putea în-semna aceste lucruri. Iaumartor pe cititor. Aşa-dar, mersei sub un feli-nar şi citii cele ceurmează, rânduri carenu puteau fi decât ale lui:

• A învăţat să peda-leze bine pe velocipedulschiţei şi se strecoară cuuşurinţă printre limuzi-nele epicii. Nu se avântăînsă spre centru, de fricaautobuzelor cu multepersonaje.

• Să scoţi limba la oa-meni, dar tu să fii în tren,iar ei jos, lângă barieracoborâtă.

• Versuri croşetate înhexametru.

• E insistent în viaţăca musca de cal.

• Autorul e atât deprolix, încât unele frazeîi ies din carte şi atârnăca aţele unei cuverturifără tiv.

• Mi s-a servit o lecţiebună: nu cunosc binegramatica! Cine e recen-zentul? A, Matei Nico-dim! Deci, să începstudiul temeinic al regu-lilor. Deschid la conju-gare: eu nicodesc / tunicodeşti / ei nicodeşte /noi nicodim... Aşa seconjugă şi a odobi.

• Am dezavantajulfaţă de alţii de a nu fiaruncat în foc nici o foaiede manuscris.

• Bietul! Contează pebunăvoinţa cititorilorlui...

• Suflerul în fosa lui

cânta mai convingătordecât tenorul, baritonulşi întreg corul de pescenă.

• Ce e Omul? Dar ce eOma?

• Pe calendarul luiNeştine: „Sunt într-o oa-recare încurcătură: amconsumat pâinea, car-nea, laptele, curentulelectric furnizate de-alungul unui an întreg deoamenii muncitori şi eunu le-am dat în schimbcapodopera promisă. Defăcut până luni, laprânz."

• N-ai vrea să mă-nânci la cină salată â lamsse şi predicat la gră-tar? Sau preferi o sonatămăcelărească?...

• Stil rural: „îi dădubineţe cu cuţitul"...

• Motan otrăvit, spusîntre patru ochi de o fe-meie frumoasă, nu te tul-bură în vecii vecilor, caun vers admirabil?

• Ea pe sofa. Ea piep-tănându-se. Ea pe closet.

• Să-i ofer actriţei ma-nuscrisul meu înaintede-a n prea bătrână.

• Un Pallady comen-tat centimetru cu centi-metru.

• Firesc ar fi ca Sze-ring şi Rubinstein, dupăce au încheiat de cântatSonata Primăverii, săcadă la pat, pe jumătatemorţi.

• De întocmit un cata-log al metaforelor sără-căcioase.

• La al Il-lea şi al Vl-lea vers - câte o pedală,iar ultimelor rime - câteun tril.

• Neconcordanţă

între spiritul lui de for-maţie clasică şi sughiţulsuprarealist.

• Toţi scriitorii îşicumpără puşcă, aseme-nea lui Hemingway, şipleacă la vânătoare, toţiromancierii merg la me-ciuri de fotbal ca EugenBarbu şi elogiază şutullui Ene VI, toţi poeţii în-cearcă să moară alcooli-zaţi ca Edgar Allan Poe.în ceea ce mă priveşte,voi căuta să merg pe scu-ter ca fratele lui Pindar.

• Un scris şi o caligra-fie de calitatea acesteihârtii satinate...

• Grandilocvent ca unsaxofon.

• Proza asta mi separe puţin cam umedă.

• Ca să pară fioros,scriitorul pensionar vor-bea astfel: „taie-ivorba!", „gâtuie-ţi gân-dul rău!", „argumentegata zdrobite", „spân-zură-ţi haina în cui", „încasa lui Georgescu e unmasacru permanent aldulciurilor"...

• Idei subţiri şi moi,care îţi rămân pe margi-nea limbii ca fideaua dinsupă.

• între Gara de Nordşi Calea Victoriei m-aunăpădit o seamă de ideigeneroase. Pe Calea Vic-toriei însă, între Amzei şiPiaţa Palatului, pe tro-tuarul din dreapta, le-ampierdut pe toate.

• Are albumină. Deaceea scrie versuri albe.

• Un vapor. Plin ochicu furnici.

• Dintre zburătoarenu cunoştea decât Găinalui Daquin. Va urma

Dicţionar onomastic (23)

nr. 51 n februarie 2012 5

Augustin Deac

Arheologii români auconstatat apoi că, din pe-rioada neoliticului şipână astăzi, pe vasele delut ars, descoperite înspaţiul carpato-dună-reano-pontic, se găsesc osumedenie de simboluriincizate sau pictate de is-cusiţi meşteri olari, carenu au numai un rol deco-rativ, ci trădează şi oscriere aflată în diferiteleei faze de dezvoltare.Aceasta este o dovadă nunumai a existenţei neîn-trerupte a aceleaşi popu-laţii etnice autohtone,dar şi a nivelului de cul-tură şi civi1izaţie atins.

În acelaşi timp, ar-heologii au descoperitaceleaşi caracteristici şipe Vasele unor locuitoridin ţinuturile marginaşeale spaţiului carpatin,până unde mlădiţe, ne-amuri ale băştinaşilordin cetatea carpatină,plecaseră cu milenii în-ainte. Astfel că acum numai poate fi nici un semnde mirare că asemeneaanalogii se găsesc şi încultura cretană, troiană,hitită, căci purtătoriiacelor culturi materialeşi spirituale au fost ne-amurile locuitorilor băş-tinaşi din spaţiul nostrustrămoşesc.

Semnele scrierii din

textul Codexului întărescaceste concluzii.

Aceste semne suntasemănătoare cu sem-nele scrierilor din epocabronzului de pe teritoriulpatriei noastre şi din te-ritoriile până unde auajuns, în migrarea, înroirea lor, mlădiţe ale lo-cuitorilor ancestrali dinspaţiul carpatin.

Aici am vrea doar săsubliniem că similitudi-nile dintre semnele dinCodex Rohonczy şi scrie-rea alană, spre exemplu,se explică prin faptul căalanii au fost urmaşii pu-ternicului şi vigurosuluineam geto-dacic, cel almasageţilor, care locuiaîn ţinuturile din nordulMării Negre şi chiar din-colo de Marea Caspică,care încă în secolul al V-lea î.e.n. aveau un puter-nic regat, condus deregina Tomyris, înteme-ietoarea oraşului cetateTomis, adică Constanţanoastră românească depe malul Mării Negre şicare s-a confruntat într-un sângeros război cuputernicul rege persanCyrus, pe care l-a şi ucis.Diferite semne din Code-xul Rohonczy - maiadaugă cercetătoarea ro-mână ,,le găsim inserateîn legendele înscrise culitere latine sau chirilice,aflate pe diferite monedeemise în TaraRomâneascã şi atribuitelui Radu Voievod sauVladislav Vlaicu ... În ca-

drul unor recente desco-periri arheologice laDridu, punctul ,,La Me-tereze, s-a găsit într-o lo-cuinţă datată la sfârşitulsecolului al XIV-lea, unfragment ceramic pecare este incizat semnulcelei de a şasea litere dinacest şir.”

Dar, adăugăm noi, oliteră din Codex Rohon-czy se mai gaseşte şi într-o scrisoare a domnuluimuntean Vlad Ţepeş, dinanul 1492, adresată saşi-lor din Sibiu, scrisă înlimba latină medievală,arnintită de NicolaeIorga şi care a provocatmari dezbateri printrespecialiştii români şistrăini, marele nostru is-toric fiind convins că eravorba de o literă din alfa-betul dacic. Litere dinacest alfabet au fost folo-site şi de către secui, carelocuiau împreună cu ro-mânii.

Toate aceste argu-mentări ne duc la o sin-gură concluzie, şianume, că textul Code-xului este, de fapt, oveche cronică româ-nească, redactată într-olimbă românească ar-haică, într-un alfabet au-tohton, geto-dacic,propriu, moştenit de noi,românii, de la strămoşiinoştri autohtoni.

Semnificaţia dezlegă-rii, descifrării textuluiacestei cronici este de-osebită. Ea ne înfătişeazăun popor viguros, exis-tând în vatra veche a Da-ciei străbune, de mii deani, având o cultură ma-terială şi spirituală deprima mărime, cu orga-nizaţii statale putemiceşi în secolele XI-XIII, cuînţelepţi conducători no-minalizaţi, care şiau mo-bilizat toate energiilepentru a face faţă migra-torilor cotropitori.

O cronică românească însumând 448 depagini, din secolele XII-XIII, scrisă în limba românăarhaică cu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (11)


Corneliu Leu

Am, deci, toate motivele şi-isunt recunoscător plecându-mă înfaţa memoriei lui, tot aşa cum el s-a plecat în faţa memoriei martiru-lui.

Am avut de multe ori prilejulsă mă aflu în preajma acestui omcu multă harismă, făcut prin blân-deţe, tact, aleasă vorbire, ştiinţă aexistenţei publice în modestie şi acelei ierarhice ca datorie a înţele-gerii celor păstoriţi, să aibă cuadevărat o simplitate măreaţă depatriarh. O prezenţă care aduce li-nişte şi cumpătare cum alţii nureuşesc să aibă. El a fost cel carem-a invitat şi mi-a atras atenţia căîi fusese apropiat unchiului meuprin care mă ştia de când umblamcopil anagnost prin palatul epis-copal vorbindu-mi-se cu diminu-tiv. Ba chiar m-a alintat şi dânsuluneori spunându-mi la vârstă ma-tură „domnul Corneluş” cu aceldiminutiv de odinioară. L-am vi-zitat în toate eparhiile prin care atrecut după vicariatul de la Bucu-reşti: şi la Arad şi la Craiova şi laIaşi, iar în anul în care ierarhia luise întindea asupra a două marimitropolii româneşti – cea a Mol-dovei şi Bucovinei unde era titularşi cea a Ardealului unde a girat lo-cotenenţa îndelungă vreme, îm-plinindu-se o cifră rotundă depomenire a Episcopului Grigorie,cu binecuvântarea sa, martiruldespre care nu trebuia să se spunăcă a fost martirizat chiar de regi-mul încă la putere, a fost pomenit

în bisericile din aceste trei mariprovincii româneşti. Precizezaceasta pentru că e vorba de anul1981, când s-au împlinit 100 deani de la naşterea lui Gheorghe-Grigorie Leu (n. 2 mai 1881). I-am făcut special viitoruluipatriarh o vizită la Iaşi, unde ne-am sfătuit cum se poate organizamai bine pomenirea, în aşa felîncât să avem o comemorare caresă nu fie obstrucţionată de oficia-lităţi. Am căzut de acord ca, în celece va trebui să fie informate ofi-cialităţile, să punem accentul perezistenţa episcopului la ingerin-ţele sovietice, lucru care conveneapoliticilor de atunci şi, după ce,pesemne, a discutat cu anumiteforuri sau cu Patriarhul Justin,P.F.Teoctist mi-a comunicat căpomenirea se va face monahiceşteşi, ca să nu stricăm aceasta, dacăvreau să dau vreun anunţ sau vreocomunicare publică, să nu insistasupra termenului de „martiriu”pe care eu îl foloseam în discuţiilenoastre, ci să folosesc formula «mort în condiţii neelucidate » . M-am conformat şi, astfel, a reuşit săapară anunţul centenarului Vlădi-căi Grigorie iar, sub binecuvânta-rea Părintelui Teoctist, pe atunciMitropolit al Moldovei şi Bucovi-nei şi locotenent al Mitropoliei Ar-dealului, s-au făcut pomeniri înbiserici, mănăstiri, catedrale dinArgeş, Huşi şi Iaşi şi s-a restauratmormântul de la Huşi, Dumnezeuajutându-ne astfel, chiar sub apă-sarea păgână a ateismului, sămarcăm o continuitate a memo-riei acestui episcop martir.

Cu Prea Fericirea Sa am avutde atunci lungi discuţii despre

sfinţenia şi personalitatea de ie-rarh-luptător a unchiului meu,discuţii amplificate după 1989 îndezbateri publice şi emisiuni ra-diodifuzate sau televizate, el ofe-rindu-mi chiar amănunte maibine ştiute decât de noi, în fami-lie, pe care le-am folosit apoi înceea ce am scris. Întotdeauna,când în tipăriturile pe care le pri-mea apărea ceva despre EpiscopulGrigorie mă chema şi mi le dădea,chiar exemplare cu dedicaţie cătrePrea Fericirea Sa fiind. Iar, cânddescopeream eu un documentnou, sau aveam vreun ecou dindiaspora românească în care seştia câte ceva, sau descopreamvreun cărturar străin interesat,mă bucuram când accepta să fieprimul care afla de acestea. Astfel,multe dintre acţiunile fundaţieicare poartă numele EpiscopuluiGrigorie au avut binecuvântarealui, ca şi cercetarea comună cu In-stitutul internaţional ce poartănumele filosofului creştin JacquesMaritain. Iar când, punându-secap la cap informaţiile şi mărtu-riile, a devenit evidentă existenţaîn primii ani ai regimului comu-nist a unui grup de rezistenţă a ie-rahilor noştri ortodocşi, spreinima lui duhovnicească m-amdus să-mi mărturisesc mândria căîn Biserica noastră au existat ase-menea caractere, printre care şiunchiul meu. Iar el mi s-a alăturatîn mândria de a fi avut asemeneaînaintaşi căliţi în Biserica pecare o păstorea şi mi-a con-

CătreDimitrie

Grama (4)Dimitrie Grama

4


firmat: Avea ştiinţă deunele acţiuni, cu toate că pe

vremea aceea era încă tânăr, ple-cat din Bucureşti după terminareastudiilor teologice. Dar îi cunos-cuse pe ierarhii vechi, care fuse-seră mutaţi sau li se luaserăeparhiile, precum Nifon Cri-veanu,Tit Simedrea, Nicolae Po-povici, Partenie Ciopron, PolicarpMoruşca; fusese ca ieromonahsub ascultarea cărturarului izolatde comunişti Irineu Mihălcescu, acărui dispariţie a fost pusă la caleînaintea celei a Episcopului Gri-gorie şi, mai înainte, ca monah se-minarist, a lui Chesarie Păunescu;îi cunoscuse pe arhipăstorii păs-traţi în scaun, veniţi din tradiţiatemeinică a ortodoxiei române pecare mai reuşise să o păzească Pa-triarhul Nicodim : Nicolae Bălande la Sibiu, Valerie Moglan, de laCluj, Vasile Lăzărescu de la Timi-şoara, Firmilian de la Craiova,Antim Angelescu de la Buzău şi pesacrificatul Şarpe de la Curtea deArgeş; ca şi pe diriguitorii Depar-tamentului Cultelor prin mâna că-rora trebuiau făcute acţiunile deateizare al căror efect întârzia su-părând stăpânirea: preotul Bur-ducea şi laicii Radu Roşculeţ,Mihai Ralea, Stanciu Stoian. Fu-sese, în calitate de vicar patriar-hal, chiar în străinătate lamitropolitul Visarion Puiu, ca să-i comunice din partea guvernăriicomuniste că nu va fi pusă în apli-care condamnarea la moarte carei se dăduse şi să-l convingă să nutreacă la catolicism, revenind înţară. Cât despre familia preo-ţească Trifa, legată ca şi a mea demişcări de afirmare ortodoxă pre-cum „Oastea Domnului” care în-florise cândva aici, şi „Vatraromânească” întărindu-i pe fraţiinoştri din America, el avea mâh-nirea despre care nu prea vorbea,că a fost respins de americaniiataşaţi încă arhiepiscopului Vale-rian Trifa, când a fost propus sămeargă să-l înlocuiască pe acela…

În discuţii liniştite, lipsite deorice grabă sau precipitare, aşa

cum impunea blândeţea cugetăriisale monahiceşti, cu aplecare şicalm alimentate de o memoriefascinant de vie, Prea Fericitul Te-octist îşi găsea timp pentru mineca să mi-i evoce pe toţi aceştia. Şi,acceptându-mi căutarea pe care omărturisesc şi o descriu în „Carteaepiscopilor cruciaţi”, străduiam adeduce împreună care dintre eiavusese rol activ alături de Epis-copul Grigorie, în acel grup de re-zistenţă al ierarhilor faţă de legileşi metodele prin care se instauraputerea comunistă la noi. Estedrept că, printre aceştia, el nu uitanici o dată să-l evoce şi pe Justi-nian Marina, fostul patriarh des-pre care eu aveam o cu totul altăpărere, uneori simţindu-l cum seabţinea de la vreun gest de supă-rare pe dezaprobarea cu care eumarcam păcătoşeniile veneticuluiimpus de comunişti, dar atră-gându-mi atenţia că acela era ie-rarhul care-l crescuse şi pe care îlslujise nemijlocit. Ne-am contra-zis pe tema meritelor celui binecunoscut ca patriarhul roşu, bol-şevizat. Prea Fericirea Sa pledapentru meritul patriarhului Justi-nian Marina de a fi luat asupra saconlucrarea cu comuniştii pentrua apăra Biserica, nepăsându-i deriscul ca aceia s-l suspecteze (ceeace era perfect adevărat deoarececomunismul cultivă suspiciuneauniversală) ; eu însă acuzam că afăcut şi alt joc, acela al conlucrăriicu interesele KGB-iste ale politiciicultelor practicată de Moscovaîmpotriva întregii lumi creştine,lume menită a cultiva contrariulcare tinde spre dragostea univer-sală. Dar, până la urmă, printr-unreciproc respect intelectual pentrupărerea fiecăruia, am căzut amân-doi de acord că : „eu, ca urmaş desânge şi conştiinţă al episcopuluiGrigorie, iar Prea Fericirea Sa cademn discipol al patriarhului Ius-tinian, avem fiecare obligaţia săfacem elogiul Patronului nostruspiritual şi ne respectăm reciprocpentru asta”. În acest mod, rafi-nata, constanta şi temeinica lui

harismă duhovnicească a făcut sătrecem peste cele lumeşti ale sen-timentelor noastre contrarii şi săcontinuăm o comunicare spiri-tuală benefică, bazată pe convin-gerea că ortodoxia română a avutstâlpi zdraveni de rezistenţă subcomunism, care au făcut-o să în-florească atât de frumos după1989, devenind instituţia cea maide încredere a naţiunii. Îi sim-ţeam sentimentele de sinceră pio-şenie faţă de mărturisitoriineînfricaţi în faţa sentinţelor capi-tale, precum cei din familia mea şicei despre care căutam să aflămcât le fuseseră de aproape: Acelputernic eşalon de ierarhi românicare au acceptat mai degrabă hu-lirea decât abaterea de la calea na-ţională a Bisericii lor şi nu şi-auprecupeţit sacrificiul întru salva-rea ei de diavolul comunist, toc-mai pentru că ştiau şi credeau învalorile acestei permanenţeumane care ne caracterizează.Pentru că, prea alesule Dimitrie,trebuie să recunoaştem că Bise-rica din sufletele noastre este opermanenţă umană care ne apro-pie şi ne adună întrunind ca struc-tură socială Biserica sufletelornoastre, cea în care se realizeazăînţelegerea semenului pe drumulideal al dragostei pentru acesta.

Şi, totuşi, de câte ori discutamcu Prea Fericirea Sa, despre cano-nizarea martirului declarat în pu-blic dar nu consacrat în Biserică,îi simţeam unda tristă cu care în-cerca să ocolească subiectul: „Ehe,e cale lungă, domnule Corneluş;căile ierarhiei cereşti sunt maicomplicate!” – îmi spunea el învreme ce calendarul făcut sub pa-triarhatul lui se înnoia cu altenume de noi sfinţi români. Faptpentru care nici astăzi, încă, nu s-a deschis mormântul unchiuluimeu ca să i se cunoască rămăşiţelepământeşti frumos mirositoareîntru Duh Sfânt.

Va urma

4


PărinteleConstantin Galeriu

Iubirea e Dumneze-iască. „Dumnezeu esteiubire” (Ioan IV, 8).Existenţa în iubire,Dumnezeu este totodatăviaţa, iubirea fiind prin-cipiul vieţii; orice viaţăse naşte din iubire. Dar,Dumnezeu este iubirepentru ca este Treime. InTreime sta posibilitateaiubirii si bogăţia vieţii. Înmonolog, în vorbireadoar cu sine nu se poatenaşte decât iubirea desine. In doi, cum s-a ob-servat (Hugues de SaintVictor, Pr. Prof. D. Stăni-loae), fiecare se gusta pesine din iubirea celuilaltsi egoismul nu e deplindepăşit. Numai când iu-birea fiecăruia din ceidoi se revarsă într-unaltul, se dezvăluie iubi-rea si viata in plenitudi-nea ei, ne-egoista, realalepădare şi uitare desine, pentru instituireavieţii altuia.

În Dumnezeu, iubireaeste viata Tatălui care serevărsa în Fiul, "Chipul"Slavei Sale (Ef. I, 17 ; Col.I, 15) ; şi, în Duhul Sfânt,Care este "Sânul" iubiriiSale (Ioan I, 18) ; înTreime este astfel pleni-tudinea iubirii şi a vieţii.

In aceasta plenitu-

dine stă obârşia creaţiei,pentru că „binele se re-varsă", cum spun Părin-ţii; se revărsă haric.Duhul Sfânt care este„Sânul Tatălui", în careodihneşte din veci Fiul,este şi sânul de viată dă-tător al făpturilor (Fac. I,2) ; este si sânul, care seface una cu sânul Fecioa-rei Maria "cea plina dehar", Preacurata Maica,din care Fiul se naşte diniubire pentru noi; şi estesânul harnic al Bisericiiîn care de la Cincizecime,Tatăl ne renaşte pe noitoţi pentru a fi "strămu-taţi în împărăţia Fiuluiiubirii Sale" (Col. I, 13). -"Ca o roadă a trupului,prin Duhul, fii se fac ŢieHristoase, ca şi Tatălui,sfinţii pururea", preamă-reşte Biserica (AntifonGlas 3).

Zidiţi "după chipul luiDumnezeu" şi spre o in-finita "asemănare" cu El,avem rădăcina şi icoananoastră veşnică în iubi-rea şi viaţa divină a Trei-mii. Ce altceva aînsemnat şi înseamnăraiul, daca nu viataoglindind "frumuseţeaTreimii", cum psalmo-diază Biserica (CanonSfânta Treime). Şi ce al-tceva a însemnat căderealui Adam, daca nu o că-dere din iubire ? Despăr-ţire şi îndepărtare deProtochipul, de Izvorul

iubirii si al vieţii divine.O gustare din dulceaţade sine, devenită înteme-iere în sine, egocentrism,patima; gustare ambiguăde sine, amestec de bineşi rău (Fac. III, 5), sfâr-şind în crima lui Cain.Folosire a lumii acesteia,concepută doar ca pose-sie, ca sumă de obiecte,de satisfacere, nu numaia nevoilor, ci şi a plăceri-lor tot mai deşarte, careo prihănesc, o polueazăgrav şi o ameninţă chiarcu distrugerea. Nu gus-tare din ea ca o "euhari-stie", cu mulţumire, cuuimire în faţa bunătăţiişi a frumuseţii creaţiei,ca împărtăşire spre „bu-curie şi viată”, din daruliubirii şi vieţii Dumne-zeului Celui viu. - Iarrăul, păcatul devineatunci un zid, un stăvi-lar, "o despărţire" cumspune Proorocul (Is. 59,2), care împiedica viaţadivină să se mai reversein noi. De aici: "plata pă-catului este moartea"(Rom. VI, 23).

In Iisus Hristos se re-face chipul nostru dum-nezeiesc. Fiul luiDumnezeu descoperă,de la obârşie, în întru-pare, chipul nostrudivin-uman. In El, in Celfără de păcat, viata di-vina se revarsă neînce-tat, fără stăvilare.Divinul şi umanul comu-

nica aici firesc, umanulrevelează neîncetat divi-nul, iar divinul comu-nică, lucrează prin fireaumana, împărtăşind îniubire viaţa adevărată,deplina. "Viata de vecicare era la Tatăl si s-aarătat", cum zice Aposto-lul (I Ioan I, 2), se re-varsă din Hristos înDuhul Sfânt si lucrează:vindecă vieţi mutilate deboli şi suferinţe ; hră-neşte mulţimi flamandeînmulţind pâinile, ElCare este "plinea vieţii"(Ioan VI, 55); izgoneşteprin iubire puterea rău-lui, adică a neiubirii, caredesfigurează chipul vieţiinoastre divine ; izgo-neşte însăşi moartea; îniubire, în iubirea divinănu există moarte. Iar,"Slava lui Dumnezeueste omul viu" (SfântulIrineu).

Totuşi Hristos înduraşi moartea, dar pentrunoi. El nu are nimiccomun cu moartea, cuputerile care o produc.În El nu este păcat, virusal morţii; nu este nici uncompromis cu moartea.Nu exista negaţie in El.Hristos este numai Da;"Amin" în cel mai adâncşi deplin sens (II Cor. I,20). De asemenea El n-acugetat şi n-a să-vârşit în nici un

Iubire şiÎnviere

4


chip vreun atentatla adresa vieţii, animicirii ei. N-a

gândit moartea nimănui,n-a îndemnat, n-a unel-tit asupra cuiva acest actgrav negativ. N-a osânditnici pe păcătoşi. El iu-beşte pe cei drepţi şi mi-ruieşte pe păcătoşi. Îivaietă, deplânge pe "căr-turarii şi fariseii făţar-nici..." (Matei XXIII,13-30), şi pe bogaţi(Marcu X, 23-25); seroagă pentru răstigni-tori, pentru iertarea şimântuirea lor. El existădin veci şi de-pururinumai pentru iubire şiviaţă.

Dar El a gustat moar-tea. - Apare un paradox :Cel care este iubire şiviaţă, prin "Care toate s-au făcut" (Ioan I, 3) şiCare a venit să rezi-dească făptura, gustamoartea, care e negaţie aiubirii, a vieţii, a oricăreiactivităţi. Primeştemoartea, care e rupturain existenta, Cel ce co-boară din unitatea şi ar-monia sublima aTreimii. Dar tocmai pen-tru aceasta coboară:pentru a arunca din noupeste prăpastia separăriipuntea iubirii. Pentru alega cele doua tărâmuri,al divinului si al umanu-lui, al vieţii infinite cu celal vieţii "căzute" în "la-tura şi umbra morţii"(Matei IV, 16): cu lanţuliubirii, care "e mai tareca moartea", pentru căpoate naşte etern viata.

Tocmai în adânculnemărginit al acestei iu-biri se dezleagă, mai alestaina pătimirii ca şi amorţii Mântuitorului, pecare şi-o mărturiseşte în-suşi prin gravul cuvânt

rostit de pe cruce :"Dumnezeul Meu, Dum-nezeul Meu pentru ce M-ai părăsit ?" (MateiXXVII, 46). - Moarteaapare astfel ca evidentăultima a "părăsirii" luiDumnezeu, pentru ca"Dumnezeu n-a făcutmoartea şi nu se bucurade pieirea celor vii"(Intel. Solomon I, 13).Bucuria Lui este bucuriavieţii.

Dar, acceptând moar-tea, Fiul lui Dumnezeudevenit si Om - in care eposibila moartea - aratăiubirea divină a Treimiipentru om "Iubind pe aiSăi cei din lume, pana lasfârşit i-a iubit" (IoanXIII, 1), adică pana lacapăt. Iar, "mai maredragoste decât aceastanimeni nu are, ca sufle-tul lui să şi-l pună pentruprietenii săi" (Ioan XV,13).

Or, Domnul îşi punesufletul său pentru noi,pentru a fi şi în moartecu noi; pentru a nu fi ni-ciodată singuri, fără El,"părăsiţi" de El. Cum amfi altfel mântuiţi, cândtocmai în moarte am fipărăsiţi ? Iar, atuncicând pe cruce Iisusstrigă: "...DumnezeulMeu pentru ce M-ai pă-răsit?", El descoperă iu-birea pentru noi. Atunci,omul, în moartea luipoate, in schimb, sa ex-clame : Te preamărescDoamne ca "părăsit"fiind Tu de Tatăl, în păti-mirea şi moartea mea,nu mai sunt eu părăsitde Tine. Nu mai mor sin-gur, fiind cu Tine, "prinasemănarea morţii Tale"(Rom. VI, 6). Ai primit"părăsirea" Tatălui pen-tru a nu mă părăsi pe

mine în moarte, Tu Celce eşti Viata.

Astfel, Hristos a pri-mit "părăsirea" Tatăluipentru noi. Dar şi pentruTatăl, împlinind poruncaLui. "Căci Dumnezeu aşaa iubit lumea, incit peFiul Sau Cel Unul NăscutL-a dat, ca oricine credeîn El să nu piară, ci săaibă viaţa veşnica" (IoanIII, 16). Atunci El traisteaceastă părăsire din iu-bire pentru Tatăl, din iu-bire pentru noi, ca şi diniubirea Tatălui pentrunoi. Si totul se petrecedeodată, fără intervale,plinind "sfatul cel veş-nic" al Sfintei Treimi.Hristos dezvăluie astfelabsolutul şi plinătateaiubirii pentru Tatăl şipentru noi, în AcelaşiUnic Duh Sfânt. "Părăsi-rea" Lui de Tatăl poartă,descoperă în adâncul eiînsăşi esenţa şi putereafără margini a iubirii. Aiubi înseamnă tocmai ate "părăsi", a renunţa latine, a te uita pe tinepentru altul, pentru sal-varea lui. Acesta este în-ţelesul adânc alcuvântului SfântuluiApostol Pavel când zicedespre Domnul : "S-agolit pe Sine, chip de robluând.. S-a smerit peSine, ascultător făcându-Se până la moarte.." (Fii.II, 7-8). Mântuitorul pecruce se uită pe Sine, Se"leapădă de Sine" si pri-meşte părăsirea Tatăluipentru noi, pentru anoastră mântuire. Deaceea şi foloseşte cuvân-tul nostru omenesc. Căcistrigatul de pe cruce :"Dumnezeul Meu, Dum-nezeul Meu pentru ce M-ai părăsit" e strigatulPsahnistului (Ps. 21, 1).

Părăsirea Tatălui ţine deiubire, nu de păcat, estecondiţie a vieţii, nu amorţii. Este identificareaFiului cu noi "fraţii Lui",aşa cum va zice la Jude-cata: „...întrucât aţi făcutunuia dintr-aceşti fraţi aiMei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut" (Matei XXV,40). Încât rostirea "pără-sirii" pe cruce descoperăglasul supremei iubiri: şipentru Tatăl a cărui po-runca o împlineşte; şipentru noi a căror mân-tuire o săvârşeşte,unindu-Se cu noi, cucondiţia noastră. Încât înea, în această "părăsire"este tot atât de etern şiabsolut unit cu Tatăl, iaracum şi cu noi. Pentruteologul contemporanapusean, E. Jungel, înjertfa Sa, "Fiul, în ascul-tare până la moarte decruce" (Fil. II, 8), estemai legat ca niciodată deTatăl Sau" (în "Dieumystere du monde",Paris 1983, 1. II, p. 238).

Dar, cugetând şi maiadânc, cum îl poate pă-răsi Dumnezeu pe Cel ceEl însuşi este Dumnezeuacum întrupat ? Precumînvaţă dumnezeiasca Re-velaţie, în Hristos "locu-ieşte trupeşte plinătateaDumnezeirii" (Col. II, 9).În El, Persoana esteDumnezeu-Cuvântul,chiar pe cruce. În moarteintra acum DumnezeulCel viu. "De mă voi po-gori în iad, de faţă eştiDoamne", rosteşte Psal-mistul (Ps. 138, 8). IarBiserica arată: "Oricinenu va mărturisi ca Dom-nul nostru Iisus Hristos,răstignit în trup, este cuadevărat Domn al slaveişi Unul din SfântaTreime, să fie ana-

4

4


tema" (Sinodul VEcumenic).

Intr-adevăr pecruce moare Omul; darDomnul vieţii este defaţă, în Ei. "Sfatul celveşnic" a şi prevăzutacest ceas ajuns acum la"plinătatea vremii",chiar mai înainte de a filumea. "Nu cu lucruristricăcioase, cu argintsau cu aur aţi fost răs-cumpăraţi, învaţă Apos-tolul, ci cu scumpulsânge al lui Hristos, ca alunui miel nevinovat şineprihănit, care a fostcunoscut mai înainte deîntemeierea lumii, darcare s-a arătat în anii ceimai de pe urma pentruvoi" (I Petru I, 18-20).Iar conştiinţa Bisericiivrând să înţeleagă taina,se întreabă la ProhodulDomnului: "Cum omoriViaţa". Şi tâlcuieşte:"Soarele a apus... Neîn-seratul Soare, Hristos...".Şi încă: „Somn învietor,în mormânt dormind,Hristoase Doamne, dincel greu somn al păcatu-lui ai sculat., neamulomenesc". Şi în alt chip,mai pătrunzător : "Bobîn doua firi... în adâncpământ, cu lacrimi seseamănă. Răsărind Eliar, lumea va bucura".

Mormântul poartaacum un Bob dumneze-iesc. Iar în acest uniceveniment, mormântuldevine noaptea de Paştia Bobului de grâu divin,Care cazând pe pământşi murind aduce roadaSa (Ioan XII, 24). Iubi-rea divina transformamoartea. În Hristos nuatât învierea este faptminunat, pe cât moartea.Fiul lui Dumnezeu CeluiViu devenit Om fără

păcat, nu trebuia sămoară. Dar El moarepentru noi. Şi, Hristosmoare dumnezeieşte, înlocul iubirii idolatre desine, "bold al morţii",Hristos vine în moartecu iubirea-lepădare desine divină. "Părăsirii luiDumnezeu", Adam CelNou îi răspunde cu "pă-răsirea" de Sine princruce, încât moartea setransformă în jertfă ofe-rită Tatălui şi se mistuieîn iubire pentru noi.Hristos îi da sens. Moar-tea nu mai este finalitatea răului, ci trecere pas-cală; nu mai e un sfârşit,ci un nou început - al în-vierii. E un punct de tre-cere între doua vieţi: unaveche, menita sfârşitu-lui, alta, radical noua.Mormântul se face "pur-tător de viaţă, mai înfru-museţat decât raiul..","sân" al Duhului Sfânt,izvor al învierii. Iar Bise-rica proclama : "Prăz-nuim omorârea morţii,sfărâmarea iadului si în-ceputul unei alte vieţiveşnice".

Într-adevăr, înviereaînseamnă începutul uneinoi vieţi. Hristos "nupune vin nou în burdu-furi vechi" (Le. V, 37). înEl totul este nou: şi vasulşi conţinutul "ca alUnuia Născut din Tatălplin de har şi de adevăr"(Io. I, 14). Este cu adevă-rat Dumnezeu-Omul,care în înviere continuăcreaţia. Acceptândmoartea ca desfiinţare arăului, "cheamă la fiinţăcele ce încă nu sunt"(Rom. IV, 17), descoperăviaţa transfigurată a în-vierii.

Şi, în acelaşi timp, Elpoate zice : "Vinul vechi

e mai bun" (Le. V, 39).Da, pentru că vinul Luicel nou, al învierii estetotodată sângele "Mielu-lui jertfit încă de la înte-meierea lumii" (Apoc.XIII, 8). Este sângele iu-birii Treimii: iubireeternă în Dumnezeu,veşnic nouă pentru noi;iubirea este noutate veş-nică de viaţă. Hristos aînviat pentru noi, din iu-bire "pentru noi oameniişi pentru a noastră mân-tuire", cum si mărturi-sim în SimbolulCredinţei. A înviat pen-tru a ne dărui, pentru ane împărtăşi viaţa ceanoua adevărată, fărăapus, care a învins moar-tea. Şi rostim iarăşi cu-vântul: "Mai maredragoste decât aceastanimeni nu are, ca sufle-tul Lui să şi-L pună pen-tru prietenii Săi" (Io. XV,13). A-şi pune viaţa în-seamnă a şi-o dărui. Dealtfel, aceasta este moduldivin de existenta: a fi încelalalt, a trai în el, pen-tru el; a-l institui pe el.Cu acest mod divin vineFiul în lume, trimis deTatăl pentru a ne comu-nica prin iubire, prin dă-ruire de sine, prin jertfăinfinitul vieţii Sale. Ospune El vorbind de Eu-haristie într-o formăcare aruncă în uimire:"Precum M-a trimis peMine Tatăl Cel viu şi Euviez prin Tatăl, şi cel ceMă mănâncă pe Mine vatrai prin Mine" (Ioan VI,57). Viaţa se revarsă prinvalurile iubirii din Tatălîn Fiul şi prin Fiul înDuhul Sfânt în noi. Unmare gânditor creştin aexprimat - cu o rară fortăsugestivă acest dar al iu-birii divine: "A iubi o fi-

inţă, afirma el, înseamnăa-i spune: tu nu veimuri!". Si se explica:"Aceasta nu înseamnă,tu nu vei muri fizic; n-aravea nici un sens.Aceasta vrea să spună căiubirea înglobează afir-maţia eternităţii." (Ga-briel Marcel, L'hommeet sa mort).

O asemenea iubire,purtând în ea eternitateavieţii ne împărtăşeşteHristos. În ea se cu-prinde şi întreaga icono-mie a mântuirii. Printoate faptele lui mântui-toare Hristos ne împăr-tăşeşte după modul divinal iubirii, viaţa Treimii.În cuvintele Lui, El ne dă"duh şi viaţă" (Io, VI,63). Botezul Lui e răs-ădire în trupul Lui şi "iu-birea Lui se varsă îninimile noastre prinDuhul Sfânt Cel dăruitnoua" (Rom. V, 5). Miruleste creşterea în El şi dinEl ca "mlădiţa din viţă",ca "razele din Soareledreptăţii". Euharistia es -te împărtăşire in plenitu-dine a vieţii, cu trupulSău Care a sfinţit trupulFecioarei, făcând-o„Mai ca Luminii". Şi El,Domnul vieţii vrea safacă din fiecare credin-cios un vas şi un fiu al lu-minii, al învierii, care sadea o mărturie proprievie iubirii dumnezeieşti.Căci după cuvântul Pă-rintelui nostru IsaacSirul "Cel ce vieţuieşte îndragoste rodeşte viaţădin Dumnezeu şi respirăîn lumea aceasta aerulînvierii din cele de aici"(Filocalia, voi. X, p. 363).De aceea un asemeneasuflet şi rosteşte cu cre-dinţa : Hristos a înviat!

Propus de Gh.V.C.

4


Poem de aurPrimăvara urcă triumfătoaredin spirala ciclurilor vegetaleîn corola unui poem de aur,iar euîmi limpezesc privireaîn roua dimineţii,îmi clătesc ochiiîn azurul ne-ntinatşi lângă tufa de forsythiaînflorită, învăţ reînvierea,aşa cum învăţam odinioară –în zumzetul albinelor –scrierea, cititul,iubirea şi sărutul.

Nuntiri solareÎn imperiul primăverii,prin răsuflarea caldă –care ajută pomii să-nflorească,iar păsărilesă se-nţeleagăprin cântec –în fierberea nuntirilor solareale zeiţei Gheea,sub lumina începuturilor,fluturele trezeşte florileşi soarbe nectarele vieţiicu propria-i fiinţă renăscută.

Flaute selenarePeste pădurea de salcâmi,în cântec de privighetoare,primăvara îşi presimte sfârşitul.

Prin încrengăturile norilor,securea luniiîşi taie cale dreaptă –aşchii de luminăcad în unda pârâuluişi flautele nostalgieirăzbat până la mine.

Fără tranşeeDin această mulţime de steleinegală, cerească şi desăvârşită,în cântecul de leagănal blândei nopţi din seninul mai,în adormirea palidelor culoriabsorbite de întunericşi-n parfumul liliacului,se va desprinde şi steaua ta,căzând în cuibul timpului,însemnând cu focul trecerii

Calea Laptelui.

Ah,ce gânduri fără tranşeese ivesc la fereastra plângerii!

NostalgieMângâi cu privireauşa casei părinteşti –lucrată în lemn de stejar,păstrând parcă şi-acummireasma păduriişi amprenta de dragostea mâinii tatălui meu,care-a gândit-o,a rindeluit-oşi-a montat-o-n tocpentru a fi,împreună cu ferestrele,martora bucuriilorşi despărţirilor noastre.

Numai timpul n-o iartă –muşcându-i tăblia arsă de soare,îmbătrânindu-i încleiturileşi ruginindu-i balamalele –pentru a-mi spori nostalgia,suspendându-mă în amintireca pe-o sămâţă,care va încolţi iar şi iar…

Ecouri neuitateLa fereastra casei părinteşti,tufa de trandafir mai respiră încăritmul îndepărtărilor noastre.

Lacrima uscatăpe clanţa uşii răsfrângeecouri neuitate –din spirala anotimpurilor,mirosind a-nstrăinare.

Numai eu sunt

floarea de duminicăa aceluiaşi vis de iubire,scăldat în glasul cristalinal unui vechi cântec de nuntă…

Alte glasuriPrin grădina mea trec alte umbre,trandafirii mei bucură alte priviri,strugurii noştri sunt gustaţi cualte gânduri,iar noi ne-am risipit cărările.

Copii necunoscuţise joacă la leagănşi alte glasuri răsună-n odăi;alte mâini apasă clanţele,dar numai noi ne întâlnimsub cireşul înfloritnoapte de noapte.

Sub streaşina gânduluiÎntr-o alunecare felinăm-ascundsub streaşina gândului,prin ploaia de primăvarăamirosind a lămâiţă:

În marea coloană a-nsinguraţilor,ce s-au crezutfiinţe cugetătoare,e viaţa fiecăruiadoar o trecere anonimăpe drumul împlinirii,pe care uneoriîl aflăm cu-ntârziereşi totdeaunaîl rătăcim prea curând…

Poeme deFlorica Gh.

Ceapoiu


Roni Căciularu

L-am întâlnit alaltăieripe G. Mosari, într-o ele-gantă cafenea, la Praga.Amândoi, surprinşi plă-cut de această întâmplareşi având, de data asta,ceva mai mult timp, amstat la o şuetă cu gust decafea bună şi cu prăjituriasortate rafinat, iar laurmă am luat şi un con-iac, ba şi un cocktail spe-cial, numit şi renumitdeja: „Rusia albă”. Lumebună, lumină difuză, oa-meni manieraţi, distinc-ţie. Totul era din altălume... Nouă însă nici căne păsa, cel puţin dindouă motive: întâi că nebucuram de surpriza uneiîntâlniri mai insolite, un-deva, „în afară”, într-obaie de anonimat plăcut,care-ţi dă libertatea de-plină a gândului (mie, celpuţin!), şi apoi, în al doi-lea rând (mai ales eu!) nuaveam grija plăţii de lasfârşit, cu toate că aici,cândva, erau preţuri, nuglumă; acum, deşi deco-rul, serviciile, precum şicompanionii nu arată maipuţin bine ca altădată,plăteşti doar atât cât crezitu, cât vrei tu, la libera taalegere! (Motiv pentrucare m-am dat generos,m-am iţit să plătesc eu,nonşalant. Dar a fost,până la urmă, o greşeală– aşa sunt eu, mă repedîn astfel de situaţii, ca sănu pic cumva în mila saucondescendenţa cuiva –

da, o greşeală, căci obser-vând cum plătesc cei dinjur, şi simţindu-mă privitşi de alţii, am plătit multmai mult decât intenţio-nasem: de ruşine!). Şi amai fost un motiv pentrucare, în timp ce şedeam lao mesuţă cochetă, în dis-tinse şi comode scaunetapisate, nu ne formali-zam – deşi ochii mai alu-necau - de doamneleelegante şi discret parfu-mate, ori de tipii ăia bineîmbrăcaţi, ca în jurnalelede modă, de la mesele dinjur: ne simţeam bine! Purşi simplu, era plăcut şi nesimţeam bine. La Praga,într-o cafenea, nu chiaroricare! Am uitat să văspun cum se numeştelocul ăsta renumit, dinoraşul lui Iaroslav Haşekşi mereu actualul Kafka.Staţi numai o clipă, să mămai uit un pic în cartealui Mosari, recent apă-rută, cu titlul „Lumea înoglindă”. A, da! Am găsit:„La marele Lubovski”,aşa se numeşte cafe-neaua.

- Mai întâi, Mosari, n-am apucat să-ţi mulţu-mesc pentru cele douăcărţi pe care mi le-ai tri-mis cadou: „Eu sunt celmai bun” şi „Lumea înoglindă”, care au apărutde curând. Ca o... com-pensaţie, dă-mi voie săcomand pentru tine oprăjitură cu frişcă... (Lângă un om spiritual,încerc şi eu să fiu maipuţin tăcut, ba chiar, cât

îmi reuşeşte, ceva maiglumeţ). Am auzit că ailansat, nu de mult, celedouă cărţi în România...

- Da, am fost în Româ-nia (ca de obicei - cu soţia!).

- Mare noroc ai tu cuea! Ca şi mine, de altfel,cu nevastă mea; ele sunt,în mod sigur, reprezen-tanţii lui Dumnezeu încasele noastre.

- Dacă zici tu, aşa săfie! M-am întors foartesatisfăcut de la Bucureşti,trebuie să recunosc, şiiată-mă acum, din Israel,printr-un „salt literar”,aflăndu-mă într-o am-bianţă atât de „pe gustulnostru”...

- ... Conversând des-pre... Mosari, ca să para-frazez titlul cărţii„Conversând despre Io-nescu” scrisă mai de multde băcăuanul George Bă-lăiţă... Mare, domnule,mare! Halal de el!...

- Să-ţi zic cum a fost laBacău?

- A, ai fost şi laBacău? Păi de ce nu zici,dom’le?!

- Se putea să fiu în Ro-mânia şi să nu merg laBacău?! M-a invitat Ca-listrat Costin, preşedin-tele Filialei de acolo aUniunii Scriitorilor dinRomânia, ca să particip la„Toamna Bacoviană” carea sărbătorit 130 de ani dela naşterea poetului Ge-orge Bacovia. Bacăul adevenit, în acele zile, Ca-pitala poeziei rpmâneşti.S-au organizat tot felul de

manifestări culuturale –recitaluri de poezie, inter-pretări muzicale la Sta-tuia lui Bacovia dincentrul oraşului, repre-zentaţii speciale ale Tea-trul municipal „Bacovia”,vizite la „Casa memo-rială” a poetului, simpo-zioane, întâlniri alescriitorilor cu cititorii, co-locvii cu participareaunor personalităţi cultu-rale la universităţile băcă-uane şi la licee, o masărotundă despre poet şicreaţia sa, în grădina„Casei memoriale”, acor-darea de premii literare,salon de carte cu vânzare,o expoziţie de pictură cucreaţii inspirate din poe-mele lui Bacovia; mi separe că a avut loc şi unconcert al Filarmoniciilocale, dedicat acestuigeniu al literelor româ-neşti. Au fost acolo multevalori „de clasă” ale vieţiiculturale din România:scriitori, academicieni,oameni de ştiinţă, artiştiplastici, muzicieni, zia-rişti, televiziuni, radio...

- Am citit în presă căla Statuia MareluiPoet,din centrul oraşului,pe chiar podiumul ei, s-adesfăşurat un adevăratFestival.

- Am fost foarteemoţionat (cât poa - 4

Dialog cu G. Mosari - PreşedinteleAsociaţiei Scriitorilor de

Limbă Română din Israel

13nr. 53 n aprilie 2012 13

te fi de emotiv unscriitor satiric,umorist, nu?!) am

fost emoţionat să participşi eu la această manifes-tare. În faţa microfonului,vorbindu-le concetăţeni-lor mei de altădată şi deacum, parcă m-a trecut unfior nostalgic. Dar cred căm-am prezetat onorabil.Apropo de presă, iată cescria apreciatul şi talenta-tul ziarist Ştefan Olteanu,în „Observator de Bacău”:„Printre scriitorii grupaţiîn jurul statuii lui Bacovia(...) s-a aflat şi un oaspeteaparte, special venit dinIsrael la Bacău (oraşul săunatal, de altfel)...Oaspe-tele special al băcăuanilora fost cunoscutul scriitorisraelian de origine ro-mână G. Mosari, vechimembru al „Pen - Club”-ului şi preşedintele Aso-ciaţiei Sciitorilor Is ra e -lieni de Limbă Română,autorul unei impresio-nante suite de cărţi (peste20 la număr), catalogat decriticii literari ca un scrii-tor-gazetar martor al cli-pei, dar şi un observatoratent, priceput a desluşiînţelesurile ce se ascundîn spatele acestei clipe şicare scrie o proză distinsăşi destinsă, elegantă, ca-racterizată, printre altele,de un umor plin de no-bleţe şi de o bucurie a vie-ţii trăite şi contemplate cuinteligenţă şi discreţie.”Vreu să-ţi spun, Roni, fărăsă pozez, că am fost de-osebit de onorat că amparticipat la astfel de ma-nifestări. Erau oaspeţi dinRomânia şi de peste hota-rele ei. Păstrând obiceiul,am „lansat”, şi cu prilejulacestei vizite la Bacău,cele două cărţi la care te-ai referit mai înainte. Astaa fost după lansarea lor, în

premieră naţională, cupuţin timp mai devreme,la Iaşi. Dar cel mai maresucces a fost prezentareamea şi a cărţilor desprecare vorbim, în următoa-rele zile, la Bucureşti.

- Unde s-a desfăşuratprezentarea festivă?

- La Muzeul Naţionalal Literaturii Române. ÎnRotondă. Inainte de înce-pere, am fost solicitat deo echipă a TVR Culturalşi am dat un scurt inter-viu. Au vorbit apoi, la„lansare”, Aura Cristi(redactorul şef al revistei”Contemporanul”), criti-cul literar Răzvan Voncuşi scriitorul Nicolae Bre-ban, directorul „Contem-poranului”. În sală,printre alţii, îmi amintesccă au fost Călin Căliman,Toma George Maiorescu,Ileana Andrei şi alţii. Amavut din nou prilejul şiam vorbit şi despre Aso-ciaţia noastră, a scriitori-lor din Israel, care scriempe româneşte, reproşândfaptul că nu ni se acordăsuficientă atenţie, maiales în critica literară şi înrevistele de profil, noifiind acolo remarcaţi campalid, deşi constituim unfenomen cultural aparteşi, zic eu, benefic pentrucultura românească.

- Şi crezi că o să aibeecou opinia ta?

- Să vedem... Eu suntoptimist.

- Hai să ne-ntoarcemla cărţile tale recente. M-au amuzat, mi-au suge-rat noi itinerarii decălătorie, ba şi de medi-taţie. Sunt scrise ca un felde crochiuri ale unui şue-tist agreabil. E plăcut săfii în compania lor (adicăa ta!). In esenţă, discret,autorul este personajulprincipal, e simpatic,

spune lucruri intere-sante, are un anume haral lui, pornind adesea dela ceva senzaţional (înînţelesul bun al cuvântu-lui), presărând cevaumor sau ironie, cupoante, cu scurte comen-tarii de nuanţă morali-zatoare... Ţin minte oapreciere a criticuluiCarol Isac (Dumnezeusă-l odihnească!) desprescrisul tău. El observa căscrii de parcă ai umblacu aparatul cinemato-grafic; şi eu continuiideea şi subliniez selecţiape care o faci până apeşipe declanşatorul de fil-mare a secvenţelor, careau o viaţă a lor, rotun-jime, o esenţă anume,specifică ţie, realizată şiprin felul cum plimbiaparatul de fimat. Lim-bajul e simplu, nesofisti-cat. De fapt tu scrii cumvorbeşti... Remarc grijata de a găsi faptul diverssemnificativ, concludent,elocvent. De fapt, tu călă-toreşti mult nu numaiprin lume, dar şi prin al-manahuri, cărţi, ghiduri,ziare şi reviste. Cred căstai la şuetă cu cititorul,dar mai ales cu tine: sin-cer, detaşat, calm, ele-gant şi... percutant.

- Mai luăm o cafea?- Ăştia n-or fi având

aici şi coniac? O fi coc-ktailul lor cum o fi, darparcă tot un coniac bunse potriveşte mai bine...Comandăm. Fata careserveşte are o talie şi niştepicioruşe... Doamne, ceexemplare ştii tu să faci!

-De ce zâmbeşi, Roni? - Mi-am reamintit de

un prieten de-al meu,care-mi zicea în glumă:Ce păcat că revoluţia se-xuală ne-a prins fără ar-mament!... (Poţi să crezi

că era un mare iubitorde... revoluţii...). De fapt,prin lume e-o mare hara-babură în relaţiile dintrebarbaţi şi femei. Mi-auplăcut şi unele secveţedin cărţile astea ale tale,secvenţe orientate înaceastă direcţie.

- La ce te gândeşti?- Cum e, dom’le, che-

stia aia cu chinezoaiceletinere, cele vreo opt,ajunse aproape de 20 deani, şi grăbite - nevoiemare! - să se mărite?

- Intâmplător cele optfiinţe feminine erau fru-moase, curajoase şi aupornit la o acţiune co-mună. Au ieşit toate îm-preună să se plimbe pestrăzile principale ale ca-pitalei Chinei, dar n-auplecat cu mâna goală.Mai exact, erau eleaproape goale, dar aveaumâinile ocupate cu „flu-turaşi” şi panouri pe carele plimbau prin oraş. De-filarea fetelor le-a plăcutchinezilor, care le-auaplaudat, uneori în ro-pote. Aplauzele au sositrepede, mai greu a fost degăsit miri pentru cele optfrumoase cu ochi oblici.Dar debutul s-a făcut.Pentru măritiş se iese l-aplimbare în costum debaie, cu lozinci şi flutu-raşi. Grupurile de fru-moase nebune seînmulţesc.

- Pune, te rog, carteaaia pe masă, la-ndemână,că vreau să-mi mai redaiun citat. E unul care măunge la suflet, aşa..., indi-rect. Iţi mai aminteşti dedivorţurile vesele din Ja-ponia?

- A, da! Cei care vor sădivorţeze închiriază unlocal, îşi invită fiecare ru-dele şi prietenii (...)şi se duc pe o scenă

4

4


aranjată pentru ce-remonie. Ceea ceînseamnă că cei doi

soţi îşi scot inelele de pedegete şi încep să le batăcu ciocanele, până cânddistrug cele două inele.Când această festivitate s-a încheiat, bineînţeles înurletele mulţimii, cei doijaponezi se simt... divor-ţaţi. De la localul închi-riat, după ce nu a rămasurmă de inele, petrecăre-ţii pot continua distracţiala un restaurant... Camasta-i. Mai sunt şi alteamănunte şi explicaţii pecare, după cum ai văzut,le-am pus în carte, dar înmare, cam asta-i cu vese-lia unora dintre divorţu-rile japoneze.

- Dar cu Columbienii, casă fim oarecum pe aceeaşi”lungime de undă”, cu co-lumbienii care vor nevestenumai de la bordel, cum

devine cazul?- E bun coniacul, te în-

călzeşte la vorbă! Cu co-lumbienii, zici? Stai săvăd mai exact. Da. Amgăsit. Intr-adevăr, dorescsă se însoare cu fetele pecare le-au cunoscut la ca-sele de „toleranţă”, căciele şi-au îndeplinit servi-ciul perfect şi se anunţăca neveste care vor şti săfie desăvârşite. Aşadar, înfiecare an, bărbaţii dinBogota se însoară cu 20-25 la sută din totalulprostituatelor. Uneori înrelaţia client-prostituatăcerută în căsătorie seajunge la scene drama-tice. Pe columbieni nu aivoie să-i contrazici, pen-tru că în afară de vorbeau... pistoale. Şi le folo-sesc cu repeziciune. Deaceea, ori te măriţi, orimori nemăritată...

- De unde se vede bine

că ei cunosc adevăratulglas al dragostei focoase.Mi-am mai reamintitacum şi de unele curiozi-tăţi, pe care le redai cuun anume fel de umor;ştii, ăia care mănâncă„alimente” speciale; unulmănâncă sticlă pisată cuproprii dinţi, altul cuietăiate mărunt, mărunt.Dar scrii şi despre altelucruri interesante. Şidespre alte excursii,foarte atrăgătoare, cumar fi - îmi amintesc acum- şi aceea în Galil (în Is-rael), de o rară frumu-seţe, încât îţi vine să teurci în maşină şi, pe-aiciţi-e drumul! Apropo dedrum, cred c-ar cam tre-bui să plecăm acasă. Darcum ajungem acum, celmai repede, la Tel Aviv?

- Simplu: încălecămfiecare pe câte o altă şea„literară” şi ajungem

oriunde vrem, oricât derepede vrem.

- Mosari, eu sunt obli-gat să-ţi mulţumesc pen-tru faptul că, şi datorităţie, călătoresc destul demult. Şi asta fără paşa-port, fără vize, fără sămă coste ceva. Am greşit,nu „datorită ţie”, ci dato-rită cărţilor tale. Nu aş-tepta însă vreorecompensă, căci platade la cafeneaua „ La ma-rele Lubovski” m-a camscos din circuit. Dar, nuregret deloc întâlnireanoastrăde aici, dinPraga de Aur. A fost plă-cut! Mă consolez cu pri-vire la cheltuiala asta,amintindu-mi totuşi căobrazul subţire...

- ...Cu vorbe se ţine!La revedere, Roni.

- La revedere Mosari!

4

Octavian Paler

- Ai vrea să-mi iei uninterviu, deci... ziseDumnezeu.

- Dacă ai timp... i-amrăspuns. Dumnezeu azâmbit.

- Timpul meu esteeternitatea... Ce între-bări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde celmai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răs-puns:

- Faptul că se plicti-sesc de copilărie, se gră-besc să crească...., iarapoi tânjesc iar să fiecopii; că îşi pierd sănăta-tea pentru a facebani......iar apoi îşi pierdbanii pentru a-şi recă-păta sănătatea. Faptul căse gândesc la viitor şiuită prezentul, iar astfelnu trăiesc nici prezentulnici viitorul; că trăiesc caşi cum nu ar muri nicio-dată şi mor ca şi cum nuar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tă-cuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar ficâteva dintre lecţiile deviaţă pe care ai dori să leînveţe copiii tăi?

- Să înveţe că dureazădoar câteva secunde sădeschidă răni profundeîn inima celor pe care îiiubesc... şi că dureazămai mulţi ani pentru caacestea să se vindece; săînveţe că un om bogat nueste acela care are celmai mult, ci acela careare nevoie de cel maipuţin; să înveţe că existăoameni care îi iubesc,dar pur şi simplu încă nuştiu să-şi exprime senti-

mentele; să înveţe că doioameni se pot uita laacelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; săînveţe că nu este sufi-cient să-i ierte pe ceilalţişi că, de asemenea, tre-buie să se ierte pe ei în-şişi.

- Mulţumesc pentrutimpul acordat....am zisumil. Ar mai fi ceva ce aidori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privitzâmbind şi a spus:

- Doar faptul că suntaici, întotdeauna.

„Interviu”cu Dumnezeu


Dan Predescu

Hala turnătoriei, cuferestrele-i înalte dezece-cinşpe metri,sparte, fără nici un ochide geam întreg. Iarna,când afară erau minusnu ştiu câte grade, dinfaţă, dinspre gura cupto-rului, venea o boare devreo şapte-opt sute degrade, tot Celsius şi ele.Aşa că muncitorii deacolo, pe care Marcel îiîntâlnea aproape tot-deauna desculţi, căci ni-sipul de pe podeauahalei era mereu călduţ –şi aproape dezbrăcaţi,sau îmbrăcaţi în nişterupturi incredibile de sa-lopete străvechi, se aflau,iarna, cu faţa îndreptatăspre deşertul Kalahari şicu spatele spre gheţurilePolului Nord.

Şi pe ele şi pe ei îireîntâlnea, de multe ori,la policlinică, toţi tuşindde-şi scuipau plămânii –ei, de silicoză sau tebece,ele, de diferite boli pecare doctorii de acolo secodeau să le numească.Abia după ce-şi luauprima pensie de boală,aflau fetele numele cupricina, care era cancer.Şi nu, de exemplu, o ble-noragie netratată, cum îispusese, odată, uneiadoctorul de la policlinicauzinei.

De altfel, chiar şi fărăcancer, pe la patruzeci deani, tot ca nişte epavearătau, şi ei şi ele.

‘Te-n cur, AlexandreSahia, să vii tu pe-aici –şi după aia să te văd căscrii despre clasa munci-toare exploatată de capi-talişti, mama ta de bou şide coprofag… şi-a şoptitatunci în barbă Marcel,

care, pe vremea aceea,vorbea foarte urât. Şi nunumai cu sine însuşi.

*- Paranoia e din naş-

tere sau o dobândeşti peparcurs? întreabă Mar-cel. În orice caz, de unlucru sunt sigur, că pri-mele simptome mi le-amobservat, depistat pevremea aceea, cânderam muncitor la Depo-zite – şi anume, în legă-tură cu multele meleiubite de atunci, parcămai multe ca oricând, în-ainte sau după aceea. Înfond, cine ştie ce posibi-lităţi de a-mi pierde tim-pul nu prea aveam peatunci, n-aveam bani,maşini, voiaje în străină-tate, internet, teve-cablu,ca tinerii de acum…

Paranoia hrănită cuînchipuiri – sau cufapte? Catrinel, Corina,Oana… fiecare gură pecare-o săruta era, defapt, un microfon? La ca-pătul celălalt se afla, în-totdeauna, o bandă de

magnetofon? Fiecaregeamăt al femeilor cucare se culca pe vremeaaceea era câte o paran-teză într-un raport dacti-lografiat, în transcriereaunei înregistrări?

Ideea Corinei, în1980, când era muncitornecalificat la uzină, cudiploma în buzunar,numai bună de şters lacur, de a-i face un servi-ciu interesant – şianume, pe acela de a-ipune o vorbă bună la unmahăr pe care tocmai îlcunoscuse, şi anume cul-cându-se cu el, pentru caacesta să-i pună lui ovorbă bună ca să fie an-gajat în meseria lui – ur-mată de refuzul lui jenatşi de admiraţia-recunoş-tinţa înduioşată pentruspiritul de sacrificiu albietei fete… Corina, îndecembrie 1989, aflatăîn sediul C.C.-ului îm-preună cu făuritorii noiiRomânii şi care, mai târ-ziu, face o porcărie marecât toate zilele, ia cu

japca un apartamentdestinat unei celebrităţişi nimeni nu-i poate facenimic, apartamentul îirămâne ei şi basta, deşitoate ziarele scriu despreasta, câinii latră, ursultrece…

Catrinel, care semănabine cu Marie Laforêt,care făcea amor cu fana-tism de kamikaze şi aicărei ochi deveneau sti-cloşi în momentele cândse încorda ca un arc, de-ai fi zis că ţine pe pântec,ca o cariatidă orizontală,nu unul, ci doi-trei băr-baţi... dar care mai aveaşi preţioasa însuşire de afi doar o relaţie comodă,fără obligaţii (şi el pen-tru ea la fel, desigur) ,povestindu-i, râzând, înserile când rămânea lael, cum sunt la pat cei-lalţi iubiţi ai ei... Catri-nel, cu cunoştinţele ei,numai cântăreţi şi actori,deşi ea nu era tocmai dinmediul acela, făcuse Re-laţiile Economice Inter-naţionale, cu amantul eiextrem de pus la punct,un adevărat dandy,„dragă, nu sunt eu, fe-meie, atât de asortată cael, şosete negre cu dun-guliţe, batistă neagră cudunguliţe, chiloţi negricu aceleaşi dunguliţe,deodorante cum n-amvăzut în viaţa mea…”,dandy-ul e din gaşcamereu adolescentuluiacela de actor pletos, bă-nuit poponar, dar lăsatîn voia lui de animatorde cluburi pentru liceenifiindcă noi nu de aia îliubim – şi i-a propus osoluţie interesantă îm-potriva monotoniei, ste-reotipiei sexuale, şia nu me, să încerceşi pe calea cealaltă,

Dialogurile 100% platonice ale unorbeţivi bătrâni în prezenţa unui cotoiabstinent care are şi el părerile lui

PLACIDO

4


adică în adorabilulei poponeţ… ace-laşi lucru, de altfel,

pe care i-l propune ea în-săşi lui Marcel, la unsfert de oră după ce i-apovestit toate astea, fărăsă-i mai spună dacă,atunci, a acceptat propu-nerea dan dy-ului… Ca-trinel, care a primitaprobarea, în ’83 sau‘84, să se mărite cu ata-şatul comercial al uneiţărişoare din AmericaLatină şi care, ajunsăacolo abia la câteva lunidupă întoarcerea lui dela Bucureşti, a avut sur-priza de a nu mai fi pri-mită, pur şi simplu, deacesta, care, probabil, aconstatat – puţin camtârziu - că un asemeneamariaj îi face praf ca-riera, drept care i-a ziscomunistă şi curvă, iarea, sărmana, a ajuns toc-mai la New York, unde aînceput divorţul, întorto-cheate sunt căile servicii-lor discrete, Doam ne…De asta, cel puţin, amscăpat, îşi zice Marcel (ofi reuşit să-l scuture deparale pe Speedy Gonza-les, i-o fi umflat ditamaipensie alimentară ca-nAmerica?), acum e laQuito, chestia asta apareîntr-o relatare naivă, peInternet, numele e al ei,numele ei de fată, carenu e unul foarte comun.

Oana, pe care a anga-jat-o, în ’92, la Institut,pe când murea, efectiv,de foame şi care i-a pro-pus, pe şleau, să-i dove-dească recunoştinţa eichiar acolo, la el în birou,era suficient să încuieuşa, nu trebuia nicimăcar să se dezbrace,doar să se descheie lapantaloni şi să se rela-

xeze, a refuzat-o delicat,dar, de fapt, pradă pani-cii în clipa următoare,când ea şi-a şters rujulde pe buze cu un şerveţelde hârtie, niciodată nu-itrecuse prin cap că arputea face aşa ceva labirou şi de altfel, era şicumplit de urâtă. Oana,deci, care, după aceea, s-a dovedit imposibil deurnit din postul la care,de fapt, n-ar fi avut drep-tul… Patru directori ge-nerali s-au perindat peacolo, i-a petrecut petoţi… Trebuie să recu-nosc, însă, îşi zice Mar-cel, că nu mi-a luatrefuzul în nume de rău şică cele mai pipărate po-veşti despre doi dintreduşmanii mei juraţi de laea le-am aflat – şi s-audovedit adevărate.…Ocna dracului, frate,bine că nu mi-am pusmintea cu ea…

*- Ce aia ‘mă-si şi-or fi

dat atâta osteneală să nespioneze? de parcă noin-am fi avut alt gânddecât să răsturnăm co-munismu’… în realitate,singura noastră preocu-pare era să ne răsturnămpe noi înşine, recte săne-mbătăm şi regulăm…murmură Marcel.

- Şi să fugim în patrucolţuri ale lumii, adaugăHarry.

- Cinci, vă rog frumos,zice Adrian. Noi, getoda-cii, distingem cincipuncte cardinale: Nord,Est, Sud, Vest – şi PizdaMă-si. Noi suntem com-plecşi, nu ca tâmpiţii ăi-lalţi de locuitori aiacestei planete de rahat.

*- Ia dă-te mai acanà,

măi Ochi Albaştri Coaie

Negre, şi lasă un domnrespectabil să se ducă labudă – îi zice Adrian luiPlacido – că tu n-ai băutşapte beri, ca mine.

Marcel tuşeşte ca şicum s-ar înneca brusc cuceva şi-i aruncă o privirefurişă lui Harry, pe faţacăruia nu se poate citinimic. Porecla asta a fostinventată de sărmanaDoina, care avusese dinplin darul numelor depomină. Exersat, cumera şi firesc, mai întâi pepropriu-i bărbat: mulţiani, Harry a fost CioroiReumatic şi Bâtlan Cufu-rit pentru toţi cei din jur,după ce ea îi zisese odatăaşa, nervoasă că el se în-torsese de la serviciu fărăsă cumpere nimic demâncare. Numele i secam potrivea: uscat, co-cârjat, cu o figură, de re-gulă, abătută, a arătattoată viaţa ca unul abiasculat după o boală grea.Deşi n-avea nici pedracu’, după cum obser-vase tot Doina. Aşa era,într-adevăr, dar aparen-ţele te pot înşela: mă,când te întâlnesc, primullucru care-mi vine-nminte e să-ţi dau ceva demâncare, îi spuseseodată Marcel.

Cu doi ani în urmă,Ochi Albaştri Eţetera s-acuplat cu Borâta, cea maiurâtă pisică maidanezăpe care a văzut-o Harryvreodată, cu o blană mi-zerabilă, bălţată şi parcăjegoasă, cu pete gri, ma-ronii, negre, portocalii,aducând mai degrabă ahienă – asta, deşi o dis-tinsă domnişoară de fa-milie, din acelaşi neamcu el, cu ochi albaştriadică şi cu o cochetăzgărduţă prevăzută cu

imitaţii de cristale Swa-rowski, îi dăduse târ-coale vreo câteva zile.„Borâta”, numele acestai-l pusese, bineînţeles,Doina. Biata Doina avu-sese din plin darul pore-clelor cu apropoucigător, de pildă, zeiţeiJustiţiei din scuarul de lacapul străzii, cu un sândezgolit şi cu legăturapeste ochi, i-a zis odatăStripteuza Chioară – şiaşa i-a rămas numele, celpuţin, printre vecinii şiprietenii lor. Aceasta,desigur, după scandalulbubuitor de care fuse-seră pline toate ziarele şitelejurnalele, cu judecă-toarea aceea din PiatraNeamţ care jucase prinnişte filme pornografice.

- O să crăp, zice Adrian,întorcându-se de la toa-letă, dar o sticlă tot maibeau, ‘tu-i Cardiologiamă-si… bine că n-a fost in-farct… doctori cretini…

- Ai o săptămână –face Harry – de când aiieşit din spital?

- Ba chiar două. Şi n-am nici pe dracu’.

- Părerea ta, moşule,părerea ta… murmurăabsent Harry.

Adrian a stat în spital,la Elias, cu un ţigan maitânăr decât el, dar car-diac din motiv de supra-ponderal şi alcoolic, fostmiliţian, după cât depare, locuind, acum,într-un sat de prin Călă-raşi, dar care, după cumspunea, a stat vreo câ-teva zeci de ani în buri-cul târgului, la Bucureşti– şi anume, în acelaşipălăţel cochet cu CostinNegruzzi, pe care ziceacă-l cunoaşte bine.

Cred şi eu, rân-jeşte Harry, o viaţă

4

4


întreagă l-o fi spio-nat şi terorizat pemaestrul… Acum,

vecinul de rezervă al luiAdrian era supărat rău –şi i-a povestit de ce: fe-cioru-său, în vârstă dedoisprezece ani, căruiatocmai îi cumpărase cucâteva zile în urmă un te-lefon celular de zece mi-lioane de lei, îl făcusepraf încercând să-l în-carce – pe scurt, legândde el două sârmuliţe pecare le-a băgat în priză.

ICRAL-ul umplusecentrul oraşelor, caselecele mai grozave deacolo, cu miliţieni şi cucolaboratorii acestora(„armată, poliţie: orga-nisme create şi menţi-

nute cu scopul principalde a da elementelor anti-sociale un rol acceptabilîn structura socială”, fu-sese odată de părere unsociolog din Franţa). Aşase face că pleava, pegra,lumea interlopă, exilată,în restul ţărilor lumii, laperiferie, în favella – lanoi ocupă centrul mari-lor oraşe. Noaptea, bule-vardul Magheru e multmai periculos decât ma-halalele de blocuri ceau-şiste, zice Adrian.

- Normal, face Harry.În blocurile pe care le des-consideri tu, ca un ciocoiborât ce eşti, locuiesc aldeoamenii muncii, care audat bani buni pe aparta-mentele lor. Şi când eşti

ocupat cu plata ratelor,parcă nu prea-ţi arde descandaluri şi cafturi, deaia-s aşa de liniştite.

- Nu liniştite, pustii,zice Marcel. Pustii dupăora stingerii. Seara, înBerceni, aproape că nuvezi lumini aprinse. Oa-menii se culcă teribil dedevreme, ca să facă econo-mie de curent, probabil.

- Aşa e, dar miliţieniişi fraţii lor, pârnăiaşii,din buricu’ târgului n-audat nici un ban ca să steaîn casele foştilor bur-ghezo-moşiereşti, las’ cănici n-ar fi avut de unde.I-a adus ICRAL-ul ca să-i, vezi Doamne, civilizezeprin amestecarea lor cuoamenii cumsecade. Dar

i-au civilizat ei pe ăilalţi.Legea contaminării, ală-turarea unei celule bol-nave de una sănătoasănu duce niciodată la vin-decarea celei bolnave, citaman invers. Regulaminimei rezistenţe, emai uşor să cazi, să de-cazi, decât să te ridici.

- Vai, da’ antisemitmai sunteţi, domnu’ Go-ebbels… murmură perfidAdrian.

- Ca toată lumea, bă-trâne, ca toată lumea…doar nu vrei să fac notădiscordantă. Si Romaevivis Romano vivitemore…

4

Poem cuNichita

Monica Mureşan

astă noapte l-am visat pe Nichitaîncerca să mă convingă în felul său atât de solemn şi imperial că există o vibraţie pe care o putem numi timpul frumosacesta nu are prezent trecut sau viitor el este o stare şi o stare nu ai de ce să o conjugi ar fi ca şi cum ai pune o clipă la jug când de fapt i-ar trebui aripitimpul frumos are grade de comparaţie deşi odată ce e frumos nu ar avea rost şi nu ştiu la ce bun să fie foarte frumos mai mult ca frumos ori cel mai frumos el e perfect pentru că este frumos de la Dumnezeu şi aici nu ai cum interveni prin artificii stilistice

nici nu este cazul să-l umanizezi cum s-a făcut bunăoară cu pătratul ciobit la un colţ ce devenise perfectibil doar prin abaterea de la colţul drept ce-i cam lipsit de sensibilitatea-l îmbunătăţi ori manevra ar fi ca şi cum în loc să-l redefineşti ai obliga o repetiţie să fie unică

şi asta este deja catastrofal nu e bine să încurajăm o astfel de manifestarechiar dacă ea ne dă o ocupaţie intelectualăeste mai bine să rămânem la neutralitatea cercului

timpul frumos pare a fi mai degrabă rotund şi tot ce este aproape circular are efecte pozitive: unui corp rotund îi poţi da roată spre a-l observaa-l atinge pipăi mirosi gusta linge sau cântăriel ne poate mângâia mai uşor trecând pe lângă noiel pare dacă nu desăvârşit cel puţin sigur şi chiar complet în general lucrurile rotunde zboară aşa le stă lor bine deşi aceasta e mai mult decât o calitate ori o însuşire e chiar o stare sau un faptdar frumosul rotund este consecinţa unui faptîncheiat neîntrecut şi nerepetabil

... îl ascultam pe Nichita şi-mi dădeam seama ce dor îi este de noicât de multe ar avea de trimis de acolo din tărâmul zămislirilorunde pesemne a fost primit regeşteelocinţa lui străbătea ca lumina ori sunetul prin peretele nevăzutului şi neauzitului i-am mulţumit că mi-a dictat acest poem despre timpul frumosşi i-am auzit atât de aevea respiraţia cum trece izvorul susurând peste pietre rotunde...


ÎN NOAPTEA DE-NVIERE

Bat clopotele-n noapte- O dâră vibratoare de lumină -Si glasurile, deznădăjduitor de triste,Tot strigă din altare spre turle de biserici:"Cristos a înviat,Veniţi de luaţi lumină!"....................................................................Dar unde-s credincioşii cei dornici de lumină?...Bat clopotele-ntruna, adânc, în miez de noapteŞi glasul lor de-aramă Dumnezeiesc îi cheamăSpre ţelul luminos...Dar oamenii ştiu bine că-n fiecare anReînviază PanŞi moare iar Cristos!...Mai cruzi ca-ntâia oarăÎl răstignesc pe cruceŞi pe mormânt i-aşază un munte de uitare...Şi clopotele roagă pe-nchinători să vină........................................................................

Dar unde-s credincioşii cei dornici de lumină?...Acum Satan apareTriumfător, călare pe globul pământesc.Făuritor de aur,A pus sclipiri ciudate in fiecare banŞi-a câştigat credinţa,Şi-a cucerit pamîntul cu fiercare an.Bisericile toate le-a-mpodobit cu aur;Şi preoţii, şi sfinţii, şi-altare, şi icoane,Le-a-mpodobit pe toate cu aur mult si greu,Gonind pe Dumnezeu...Si oamenii, atunci,Uşor s-au închinat viţelului de aur!....................................................................Iar clopotele-n noapte, de bat, nu se aud.Nici glasul care strigă, mai trist, mai disperat;"Veniţi de luaţi lumină,Cristos a înviat!..."Sunt mii de ani de-atuncea, de când muri Cristos!...Mulţimea nu mai ştie la cine se închină........................................................................Vai! Unde-s credincioşii cei dornici de lumină?...

UN TRIST IERUSALIM

Când ai plecat de pe culmile NazaretuluiSă-ndeplineşti prorocirile profetului,Când Ierusalimul Ţi-a deschis porţile, sărbătoresc,Şi osanale Ţi-a cântat poporul ca la un Crai Dom-nesc,Credeai că lumea Ta, din vise, se-nfiripă?...Nu! Ei Te-au prins şi Te-au legat în pripă,Cuvinte de ocară Ţi-au spus şi Te-au bătut,Chiar ucenicii Tăi te-au părăsit şi Te-au vândut!...Te-au aşezat, tâlharii, pe cruce-ntre tâlhari,Dar Tu-i priveai tot blând, cu ochii Tăi cei mari,Şi înălţând durerea-Ţi spre ceruri, peste veac,Cu milă Te-ai rugat: "O! Iartă-i Doamne, iartă-i, că einu ştiu ce fac!"O! Câţi IIsuşi, de-atuncea, s-au răstignit pe cruce?...E plin întreg pământul pe oriunde te-ai duce!Blestem şi sânge-apasă pe orişicare veac;Şi azi tot răii tari sunt, şi-acelaşi lucru fac.Pe cruci mai mari, mai grele, Iisus şi-acuma moare!Şi-aceeaşi turmă oarbă, pestriţele popoare...Şi lumea Ta, Iisuse, Dumnezeiesc sublim,rămâne tot aceeaşi: Un trist Ierusalim!...

CONSTANTIN BAR-CAROIU (1895-1974),actor, poet şi roman-cier cunoscut în pe-rioada interbelică,definit de DictionarulScriitorilor Români ca„un spirit al contraste-lor, marcat de conflic-tul între ideal şi real” acărui poezie este „ex-presia unei sensibili-tăţi delicate, rănită demizeriile existenţei”.

Ca actor, a interpretat pe scenele diferitelor teatreale Bucureştiului peste două sute de roluri şi a fostdistins cu un Ordin Naţional; şi-a încheiat carierala Teatrul din Reşiţa. Ca scriitor, şi-a câştigat no-torietatea în epocă graţie romanului PERIFERIE,care a cunoscut un notabil succes de public. Darreprezentative par să fie volumele de versuri, „mu-zicale şi cu o fină caligrafie a imaginii”.

Poeme de Constantin Barcaroiupublicate în volumul „Cetatea mea” în anul 1939, la editura Cugetarea

RESTItUIRI


Dorel Schor

Doi ani i-au trebuitlui Albrecht Durer ca săpicteze un triptic reli-gios, plasat în centrulunui altar. Lucrarea esteconsiderată una dintrecele mai bune, dar şi-acâştigat cu adevărat cele-britatea datorita mâini-lor unui apostol aflat înrugăciune. Şi mai cele-bră decât pictura este, înmod paradoxal, studiulpreliminar al acestormâini. De fapt studiile,pentru că i-au trebuitmaestrului german numai puţin de optsprezecevariante de studiu ca săse declare mulţumit.

Corneliu Baba susţi-nea că să pictezi mâinileeste foarte greu şi foarteexpresiv. Pictorul tre-buie să facă mâinile săvorbească… Credincios

acestui principiu, el şi-aimortalizat personajeleîn portrete în care mâi-nile (ne) vorbesc nu maipuţin decât figurile. Elecompletează personali-tatea subiectelor. În au-toportrete plasează a de-sea mâinile în prim plan,acoperind sau comple-tând parţial faţa, tocmaipentru a o întregi.

În Răscoala (1907),tabloul atât de mediati-

zat al lui Octav Băncilă,pumnii strânşi ai ţăranu-lui au un mesaj social,dar şi mai mult vorbescmâinile croitorului sau,pictat cu nu mai puţinădeferenţă. Încerc să des-copăr o intenţie de sub-tilă ironie într-un tabloucontroversat semnat deDan Hatmanu în pe-rioada „epocii de aur”, incare Ştefan cel Mare,desprins dintr-o icoană,întinde mâna către cu-plul Ceauşescu…!

Mâna crispată pe jilţ acardinalului FernandoNino de Guevarra, în cu-noscuta pictură a lui ElGreco, concurează în ex-presivitate cu faţa sa în-crincenată. Privirea as -pra a marelui inchizitor

ar fi sugerat numai seve-ritate, dacă mâna ca ogheara nu i-ar completarăutatea demonică şi ne-cruţătoare.

Îmi amintesc de untablou al lui BaruchElron intitulat „Dure-rea”. Îngenunchiat desuferinţă, un bărbat ri-dică mâinile ca un strigatde disperare, de ajutordar şi de speranţă. Lu-crarea a devenit simbo-

lul unor congreseinternaţionale de medi-cină, tocmai pentru forţade comunicare compara-bilă, în opinia specialiş-tilor, cu Strigătul luiEduard Munch. Portre-tul mamei, semnat deMiriam Cojocaru, polari-zează lumina şi atenţia

privitorilor pe chipul darşi pe mâinile muncitecare reflectă în aceeaşimăsură personalitateadistinctă a modelului.

Exemplele sunt foartenumeroase. Voi încheiacu mâinile cele mai cele-bre, pictate de Michelan-gelo pe o secţiune afrescei din Capela Six-tină - Crearea lui Adam,conform legendei bi-blice. Degetul paternal alCreatorului (digitus pa-ternae dexterae) este în-dreptat către mânaprimului muritor, Adam.O dovadă în plus că mâ -na l-a creat pe om…!

Mâinile care vorbesc


Gheorhe ValericăCimpoca

De la o zi la alta,vedem cum iubirea sepierde, iar egoismul câş-tigă teren. Dacă vom lăsaca iubirea să piară,atunci şi noi vom muri.Să nu permitem ca ceamai mare virtute ,,iubi-rea,, să dispară de pe pă-mânt. Ea ne ajută sătranscendem tot ce e pă-mântesc şi superficial şisă atingem profunzimeafiinţei şi Divinul. Numaiea ne salvează şi ne aratăcalea spre un viitor maibun. Cum spune aposto-lul Pavel: „Fără dragostenimic nu e”.

„Iubirea este un sta-diu al conştiinţei. Iubireaîţi acordă libertatea decare ai nevoie şi te ajutăsă fii tu însuţi” (Osho).Într-adevăr, iubirea nerevelează eul nostrulăuntric ca să aflăm cinesuntem noi cu adevăratşi ne ajută să ne manifes-tăm liber, neîngrădiţi denimic, aşa cum el ne dic-tează. Iubirea este im-pregnată în fiecare celulădin noi şi în fiecare lucrudin exteriorul nostru încare există viaţă. Iubireavine de la Dumnezeu peunde de o frecvenţă

foarte înaltă şi cuprindetot universul. Cine arecapacitatea de a interac-ţiona cu aceste undepoa te primi o parte dincuantele iubirii, fără săafecteze energia acesto -ra. Este suficient de mul -tă iubire în univers.

Cel mai frumos lucrula noi, oamenii, este ca-pacitatea de a iubi. Şiaceasta ne spune cevadespre Dumnezeu. A -pos tolul Ioan în SfântaScriptură spune: „Dum-nezeu este Iubire”. Iu -bim pentru că Dum ne-zeu iubeşte. El doreşte canoi să simţim iubirea Saîn viaţa noastră şi astfelsă fim fericiţi conformdorinţei Sale pe care aavut-o la întemeierealumii.

Gândindu-ne la noiînşine, suntem adeseaprea siguri de faptul cămodul nostru de gândireeste cel mai bun, că deci-ziile pe care le luăm şiconcluziile la care ajun-gem după ce analizăm oserie de fapte sunt celemai bune, indiferentdacă aceste concluzii saudecizii se referă la pro-pria noastră persoanăsau la alţii, la eveni-mente mari sau obiş-nuite. Din nefericireînsă, de multe ori con-statăm după un anumit

timp că acţiunile pe carele-am întreprins au datgreş, că atitudinile pecare le-am luat faţă dealte persoane sau faţă deanumite lucruri ne aducprejudicii. Care estesursa acestor erori? Dece nu le putem preveni?Cum le putem controla?Răspunsul la aceste în-trebări se află în moduldiferit în care ne structu-răm, pe baza experienţe-lor trecute, modul deanaliză a informaţiilor,modul în care suntemînclinaţi să percepemrealitatea din jur. Deşisuntem fiinţe raţionale,capabile să gândim logicşi să descoperim eroriledin gândirea altora,calea pe care o alegempentru a lua o decizie saupentru a trage o conclu-zie nu este întotdeaunalogică atunci când estevorba de propria noastrăpersoană. De-a lungul is-toriei am elaborat con-cepte şi teorii după caresă ne organizăm viaţa.Conceptele şi teoriile pecare oamenii le-au pro-pus şi le-au adoptat nuau nimic de a face cuadevărul. Nici o teorienu înglobează adecvatrealitatea. Nu se poatedescrie realitatea. Ni-meni nu poate. Adevărulnu este exprimat nicio-

dată în cuvinte. El esteobservat dintr-o dată, carezultat al unei anumiteatitudini. Această atitu-dine va trebui să fie o ati-tudine de deschidere, debunăvoinţă, de a desco-peri ceva nou. Asta în-seamnă învăţarea dinpunct de vedere al spiri-tualităţii şi dezvăţarea deaproape tot ce am fostînvăţaţi. Trebuie multăbunăvoinţă şi ascultare.Ascultăm cu intenţia dea descoperi ceva nou.Asta este important. Estegreu pentru oameniicare „dorm”. Iisus a adusveşti bune şi cu toateastea a fost respins. Nupentru că era bine, cipentru că era nou. Noidetestăm noul. Nu vremlucruri noi, mai alescând ne tulbură, mai alescând ele implică schim-bare. Pentru cei maimulţi oameni schimba-rea vine mult prea târziuşi auzi persoane spu-nând „M-am înşelat toa -tă viaţa mea”. Dumne-zeule, să auzi aşa ceva! Eca şi cum te-ai uita la mi-nunile lumii. Aceastaeste credinţa, o deschi-dere către adevăr, indife-rent de consecinţe, in di-ferent unde ne duce.Aceasta este credinţa.Nu convingere, ci cre-dinţă. Convingerilenoastre ne dau puţină si-guranţă intr-o lume ne-sigură, dar credinţa nedă o siguranţă deplinăintr-o lume sigură. Dum-nezeu este cel ce nepoartă grija şi ne aratăcalea spre această lume.Eşti gata să-L urmezi şieşti deschis, larg deschis!

Va urma

Raţiune, Iubireşi Credinţă (4),,Iubirea este aripa dăruită de Dumne-zeu sufletului pentru ca ea să urcepână la El” - Michelangelo Buonarroti

prof

. dr.

Geor

ghe V

alric

ă Cim

poca

Ion Iancu Vale

La porta casei îndo-liate aştepta un carmare, împodobit cucrengi verzi de brad, aşe-zate pe dricurile largi şiacoperite cu un covorgreu, înflorat, de lână.Două perechi de boimari, cu coarne lungi,aduse şi pielea curată caneaua stăteau înjugaţi lacar. În faţa lui veniră,câte doi, fete şi băieţi, ţi-nând în mâini coroanede flori, coşuri cu colivăşi colaci. Doi dintre eipuseseră o fundă mare,roşie peste pieptul mor-tului ţinând-o unul de uncapăt, altul de celălalt,cum era obiceiul pentrutineri necasatoriti. În-aintea lor păşeau încetţârcovnici cu prapurifrumos pictaţi. În frun-tea cortegiului se aflaupreoţii, trei la număr, în-veşmântaţi cu straie bro-date şi tivite cu aur, cucruci mari tot de auratârnându-le până pepântece, cu potcapuri în-alte, negre, peste pletelealbe, după datina bisericiortodoxe. În mâini aveaucădelniţe fumegânde şizornăitoare, iar în băr-bile lungi şi zăpezite ru-megau cântările deîngropăciune.

Era un cortegiu im-presionant şi multă lumeîn afara rudelor vărsa la-crimi şi bocea, uniiamintindu-şi de morţiilor, alţii gândindu-se lapropria moarte. Clopo-tele de aramă ale vechiibiserici crestine sfâşiauseninul cu dangătul lorîntr-o dungă. Mulţimease opri în centrul satului,popii făcură o slujbă şirudele mortului arun-

cară peste creştetelecelor prezenţi banii mă-runţi, de trecere. Sicriulintră pe sub arcada bise-ricii, printre porţile grelede fier, acum deschiselarg. Lumea nu intrasetoată în curte, de altfelnici nu ar fi încăput,când se făcu auzit unzgomot puternic, ase-meni unei revărsări deape. Din spatele bisericii,dinspre cimitir năvăli uncârd de cerbi, îmbul-zindu-se, mugind şi lo-vindu-şi între ei coarnelelargi şi bogate. Oameniiabia avură timp să se fe-rească, speriaţi şi doar ominune scapă teafărcarul aflat în mijloculcurţii. Când ultimul cerbdispăru înspre pădureace înconjura ca un brâusatul, Ion Lasămăverde,,deranjat'' din somnullui de piatră se ridică încapul oaselor şi strigă:,,Ia biciul Iarel şi mânăboii să zburăm, iar voifraţilor aşteptaţi-măacasă că mă întorc săprăznuim!'', a mai zisIon. Iarel smulse biciuldin mâna buharului şichiuind făcu boii să seurnească. Animalele îşiîndoiră picioarele, îşi ri-dicară capetele puterniceşi se înălţară spre cer,trăgând după ei carul încare Ion şi Iarel păreaunişte zei. Nu se maiauzea nici dangătele clo-potelor, nici cântecul po-pilor, nici suspineleoamenilor. Se aşternu o

tăcere cu adevărat mor-mântală. Toată suflareaamuţise încremenită pri-vind carul ce se făcea dince în mai mic, din ce înce mai mic...

2Lumea aştepta cam

de multişor, dar Ion La-sămăverde întârzia. Încurtea largă erau aşezatemese de lemn acoperitecu ştergare mari, albe, cumarginile înflorate, pecare se aflau ceşti şi sti-cle cu ţuică. În jurul me-selor, pe bănci tot delemn se aşezară mulţi să-teni. Nu lipsea decât Ionşi locul din capul mesei îlaştepta gol. Cei prezenţise cam plictisiseră aştep-tând, iar ţuica dogorităde soarele puternic secam încălzise. Cinevazise că ar fi bine să în-ceapă praznicul căci,probabil, carul cu cei doifusese oprit în înalturi.Însă, chiar atunci, înstrigătele de bucurie alemesenilor, carul poposilin în faţa porţii. Din elsări Ion mai viu ca ori-când, intră în curte şi seaşeză pe scaunul pregă-tit, îndemnând să setoarne băutură şi să seaducă mâncare. Iarelcare se mai afla încă îndrum adăpă boii şi lepuse sub boturi o mânăde fân. Aduse apoi unscaun şi se aşeză lângăIon. Cei prezenţi înce-pură să bea şi să mă-nânce în tăcere

aşteptând ca ,,zburăto-rii'' să înceapă să poves-tească. Ion însă le strigăsă fie mai veseli, că doare vorba şi de o înviere nudoar de o înmormântareşi vru să-l trimită peIarel după un lăutar. Numai fu cazul, căci dindrum se auzi un glas zi-când: ,,Aici sunt bucu-rie!'' şi în curte intră uncreştin tuciuriu, slăbă-nog şi zbârcit, cu o vioarăsub braţ. Era Ghiţă Şap-teluni, care îmboldit de opresimţire fericită, sosisela timp din celălalt capătal satului. Mulţumit, Ionprivea din capul mesei,precum vodă divanul, is-codind dacă bunii luiprieteni erau prezenţi. Îlvăzu la masă pe Viţă Mă-gădău pe care oamenii secam fereau să-l invite lanunţi pentru că era unbăutor şi un mâncău fărăpereche.

Odată, într-o toamnă,a venit la maică-sa o ve-cină care se văita demama focului că a datursul iama în livezile depruni Dintre Vâlcele,unde a văzut chiar ea subprunii din grădina ei obalegă mare, plină cusâmburi de prune. Viţă,care tocmai se afla înspatele ei, râdea pe în-fundate. Va urma


Povestea celestului zbora lui Ion Lasămăverde

şi a nepotului său Iarel (2)


Anca Oprescu

În zi luminată deapril’, am păşit în cetateaTârgovişte, ca şi când m-aş fi întors acasă. Amadus cuvânt şi muzică,am adus Apă de Ploaie săbinecuvânteze Calea Lu-minii la care am fost păr-taşi şi din care ne-amadăpat ochii desculţi şi

cele 21 de grame vibrândla unison cu viul oameni-lor de aici.

Primul popas a fostîntr-un spaţiu luminos,în casa cuvântului scris,Biblioteca Judeţeană„Ion Heliade Rădulescu”din Târgovişte, pus ladispoziţie din generozi-tatea şi dragostea pentrucuvânt şi muzică dedoamna director Car-men Vădan, într-o feri-cita „complicitate” cuCristi Iordache, cel ce în-toarce cu pricepere şi cusufletul ceasul culturii încetatea străveche. Ală-turi de Cristi, prietenidragi, coborâţi din vir-tual în lumea noastră ceade toate zilele, PetruţaŞerban, Stochiţă AtenaGabriela, Adrian AdiMelicovici au adăugat 21de grame Apei de Ploaie,

sporind deodată cu ea şicu noi.

Şi, pentru că am scrisde dragul tăcerii şi nu alcuvântului, am fost ono-rată de părerile unor oa-meni de marcă aipoeziei, domnii VoicuConstantin, Ion IancuVale, Grigore Grigore,oameni ce „se ţin de cu-vânt”, cântărindu-l, gus-tându-l, rostindu-l,

mângâindu-l ori doje-nindu-l cu drag.

Alături de mine, Wal-ter Dionisie, muzicianulce a reuşit să-mi scoatădin „fire” cuvântul, să-lîmbrăţişeze în suneteatât de simple şi deaproape de bătăile ini-mii, Anamaria Nicoară,un artist complex, încare sensibilitatea şi

forţa fuzionează în com-poziţii de-o rară frumu-seţe şi vibraţie înaltă, AdiCretzu - un poet al fieru-lui, ce îmblânzeşte meta-lul pentru a-l dărui înforme care să ne vor-bească.

După acest minunatpopas, după ce am stră-bătut Calea Luminii, amfost găzduiţi într-o loca-ţie de excepţie, CocoşulNegru, mai mult decâtun pub, un loc în caremuzica de calitate este înapele ei... de ploaie, deaceasta data, loc în careWalter şi Anamaria aususţinut un concert dezile mari... precum Joiacea Mare. Îi mulţumimlui Mihai Constantinescupentru minunata pri-mire şi pentru deschide-rea către calitate şi bungust.

Şi, cum se cade, înîncheiere...

Mulţumesc din tot su-fletul meu mamei... că aîndrăznit să mă nască,lui Dumnezeu... că esteatotputernic, morţii... căm-a lăsat în pace, iubi-rii... că se visează impo-sibilă, şi celor care mi-auarătat cum cade apa deploaie...

Într-o Joi cu voi şicu Apă de Ploaie

La Târgovişte,

LANSARE DE CARTE

Anca Oprescu

lumina ceade toate zileleasculţi...neauzit foşneşte luminaîn umbra-ţi albă -substrai neatinsaninat la marginea tăceriitulburi cu piciorul desculţapele cuvântuluiîn cercuri de nelinişte oarbăaduni lumina din cenuşa neplecă-riirămânându-i în urmă,talpă nerostită de drumiubitule,mâine îmi cioplesc un felinar depiatrăsă pot auzi, deodată cu tine,ne-întoarsă vreodatăîn aceeaşi privire,lumina...

veniţi de luaţi-văVeniţi de-mi luaţi carnea de pe oaseCerşesc dezbrăcare...Veniţi de-mi luaţi visul de sub capCerşesc nedormireCuvântul de la gurăVeniţi de-mi luaţiCerşesc ne-linişteDezveliţi-mi dinţii de zâmbetLacrimă cerşescScobiţi orbita mea de luminăCerşesc uitare

Veniţi de luaţi din minePalma asta întinsăPoftind cerşire...Veniţi de vă luaţiPe voi...

înviereÎmi ţin răsuflareasă nu răzgândesc morţiipe partea umbroasă a lumânăriiîmi curge fierbinteluminaîn palmacu linii viu-afânate...sunt mort şi mormântdeopotrivăvielumea mă plânge de mâine...mai am de murit o veşnicie...

anonima...m-am aplecat asupra pietreişi mi-am văzut ochiulprivire fiindstatuii din lăuntrul ei.

m-am ridicat de-asupra frunzeişi mi-am văzut cădereatoamnă fiindînălţării din lăuntrul ei.

am păşit pe drumşi m-am văzutţărâna sub-pasuluifiindfără-de-urma din lăuntrul drumului.

un nume mă căutaprin risipireacăreia mă dedasem

fiind...

iar piatra, şi frunza, şi ţărânami-au spusNUmai multdecât cea care sunt..

în urma meaîn urma mea nu am lăsat vreun îngerdeşi parfumul lui va fi rămaspe-o ramă oarbă aninându-şi ochiicăzuţi din rugăciune în păcat

în urma mea nu am lăsat vreun demondeşi amare ierburi îmi fumegă în trupşi din a dulce sânului otravăoştiri de demoni strigătul mi-au supt

în urma mea nu am lăsat vreunzâmbetdeşi o lacrimă l-a povestitcum din durere eu ciopli-voi cruceape care zâmbetul mi-am răstignit

în urma mea , sub-pasul mi-am lăsat,întoarcerea în dulcea neplecare,lumina să-mi destrame al ochiului nesaţşi să-l ivească iarăîn oarba-mi depărtare.

alb doliuîn şoapta pasuluimă adăpostescde negăsirea iubiriieu,cea stearpă de cuvânt,cea schiloadă de luminăeu şi dimineaţace-mi jeleşte numele uitatpe buzeledumnezeului mut...

alb doliutârăsc prin colbul priviriiîn umbra neîncepută a absenţeiîmi strig iubitulîn durerile faceriilumiipe numele de apoial omului:„dumnezeule!”

alb doliucât văd cu ochii...


Poemedin volumul

„Apă deploaie”


Zoe DumitrescuBuşulenga

„Per total nu m-amgândit niciodată la mine.Nu m-am socotit o per-soană atât de importantăîncât să mă privesc ca peun obiect demn de con-templat. M-am vazut pebucăţi. Iar opiniile pe bu-căţi erau foarte diverse,raportate la funcţia pecare o îndeplinea frag-mentul acela din mine.

...Când eram copil,eram foarte timidă. Dupăpărerea mea eram şi foar -te cuminte. Mă socoteampuţin nedreptăţită. Înjurul meu erau copiifoarte frumoşi (verişoa-rele mele) care-mi dă-deau complexe încă deatunci. Cu vremea, mi-aumai trecut complexele.De toate nu am scăpat în -să nici până azi. De celmai grav, de timiditate,mai ales de timiditatea înpublic, nu m-am vinde-cat. În intreaga mea ca-rieră universitară făceampuls peste 90 la fiecarecurs şi la fiecare seminar,ori de câte ori le vorbeamstudenţilor. Şi aveampână la şase ore pe zi.Eram încleştată, crispată,de fiecare dată. Pe mă-sură ce vorbeam, sub în-râurirea ideilor care sesuccedau în mintea mea,această stare se risipea.Tot din pricina concepţii-lor mele despre ce ar tre-bui să fie nobleţea unuifizic nu m-am dus lamare decât după 50 deani, când am zis că numai sunt femeie, sunt unobiect, deci mă pot ex-pune. Am avut însă şansa(consolarea mai degrabă)

că studenţii mei se ataşaufoarte mult de mine. Astaera un medicament pen-tru complexele mele. Îna -in tea sfârşitului trebuiesă recitesc marile cărţi aleliteraturii universale.

...Reuşesc să stabilescfoarte uşor punţi de co-municare cu oamenii. Vinîncă la mine oameni foar -te tineri. Unii au legăturăcu filologia, cei mai mulţinu. Am legături foartestrânse cu Asociaţia Stu-denţilor Creştini Orto-docşi. În ultimii 4-5 aniaproape ca m-am stabilitla Mânăstirea Văratec.Stau acolo cel puţin optluni pe an. Respir în acelloc sacralitate. Vin tineri,şi de la Teologie, şi călu-gări, şi mă vizitează.Preocupările mele au în-cetat să mai fie exclusivliterare, au devenit şi le-gături spirituale. Îl cautpe Dumnezeu.

...Cei care mă viziteazăacum îl caută şi ei. Unii,dintre calugării mai vâr-stnici, dintre preoţi, L-auşi găsit. Sunt pe caleaunei nădejdi. Aşa şi reu-şesc să ies din contingent.Altfel n-aş putea să tră-iesc cu uşurinţă în atmos-fera actuală. Pentru căformaţia mea este de u -ma nist, de carte, de cul-tură, aşa cum o în ţe le- geam pe vremuri noi, in-telectualii. Aveam niştemodele, pe care am încer-cat să le urmăm, scara devalori era cumva fixată.Trăiam într-o lume si-gură, în măsura în carecultul valorilor stabile îţipoate da ţie sensul uneistabilităţi.

...Azi, pentru minepersonal, pentru cei pu-ţini rămaşi din generaţiamea, spectacolul lumiicontemporane este de-

zarmant. Mă simt într-omare nesiguranţă, pentrucă toata tabla de valori încare am crezut s-a zgu-duit. N-aş vrea să spun căs-a şi prăbuşit. Suntemînsă neliniştiţi, puţin ne-dumeriţi, suntem şi trişti;ceea ce se petrece pe pla-netă nu-ţi dă senzaţiaunei liniştiri iminente. Cese întâmplă acum sea-mănă cu perioada prăbu-şirii Imperiului Roman,dar acele zguduiri erauprovocate de venirea luiIisus: era înlocuită opseudo-spiritualitate cuspiritualitatea adevarată.Dar cine vine la noi as-tăzi? Ai zice că mai de-grabă vine Antihristul, nuMântuitorul. Nădăjdu-iesc ca omenirea să-şi re-vină din această clipă deorbire, care cam durează.Opere care nu se mai ci-tesc, lucrări muzicale carenu se mai cântă...

...Există şi o criză aculturii. Mă uit la progra-mele Universităţilor. Numai găsesc nici urmă degreacă, de latină. Respec-tul pentru clasici nu maiexistă. Nu ne intereseazătrecutul, numai prezen-tul. Iar asta ne taie rădă-cinile. O lume fără ră dă-cini este o lume fara mo-rală. Se vorbeşte puţin şidespre intelectualii dintrecele două războaie mon-diale. Sunt nume care nuse mai pronunţă, operecare nu se mai citesc, lu-crări muzicale care nu semai cântă. Exista un felde indiferenţă faţă de tre-cut. Lumea a început săuite să vorbească, pentrucă nu mai citeşte.

...Din fericire, maisunt câţiva scriitori dincei vechi. Nu ştiu în cemăsura mai sunt ei pro-ductivi. Primesc foarte

multe cărţi, mai cu seamăpoezie. Sunt autori noi,foarte tineri. Mă întrebînsă de ce nu mai scriucei vechi - D. R. Popescu,Breban, Bălăiţă. Acumapar nume noi. Se fac totfelul de ciudăţenii în nu-mele postmodernismu-lui. Am încercat să aflu ceeste postmodernismul.I-am întrebat pe ei. N-aufost în stare să-mi răs-pundă. E o artă din cio-buri - totul este fărâmiţat- mi s-a spus. Dar Spiritulare o facultate: aceea deintegrare, de a face dinfragmente o totalitate.Asta au făcut clasicii. Aziam senzaţia că trăim pro-cesul invers - ne disemi-năm, ne risipim.

...Eu nu înţeleg unlucru: când e atâta fru-museţe întreagă pe lume,cum pot să mă duc să măuit la firimituri, când euam bucuria integrală afrumuseţii? Şi, dacă fărâ-miţăm frumuseţea, cumvom mai putea face dru-mul invers? Credeţi că dela manele ne vom maiputea întoarce la JohannSebastian Bach?

...De la Freud încoaces-a produs o mutaţie: s-apus sexul în locul capului.Asta e tristeţea cea maimare. Vedeţi, la noi, la ro-mâni, există o cuviinţă.Anumite cuvinte nu sepronunţau - nu erau niştetabu-uri, dar există o pu-doare. Acum „cuviinţa”,cuvântul acesta, a dispă-rut din dictionar.

...Nu am prejudecăţide niciun soi, dar felul încare ne purtăm ucide fru-museţea. „Trupul estecortul lui Dumnezeu”, aspus Pavel. Ce facem noicu el? Îl expunem, ca pe o

Reflecţii

Continuare înpagina 33


Vavila Popovici,Raleigh, SUA

Comunismul a creat acel odiossistem al securităţii în anul 1948,principalul instrument al represiu-nii împotriva poporului român.Modalităţile prin care s-a exercitatteroarea au fost multiple: arestări,anchete, torturi, condamnări, con-tinuând cu teroarea psihologică -organizarea unei formidabile reţelede informatori, colaboratori, pune-rea la punct a unui diabolic sistemde diversiune şi dezinformare amaselor, ameninţări, şantaj şi în-cheind cu presiunile făcute asupraîntregului aparat de stat, economicşi administrativ. Au fostîntemniţaţi, ucişi în închisori şi la-găre de muncă sute de mii de deţi-nuţi politici, oameni de toatevârstele şi de toate categoriile so-ciale şi profesionale, printre carefoarte mulţi intelectuali, așa-zisa„cremă a intelectualităţiiromânești”.

Au avut loc persecuţii religioase,manifestate prin lichidarea fizicăsau aruncarea în temniţă a preoţi-lor şi credincioşilor, interzicereaunor culte, închiderea sau dărâma-rea lăcaşurilor de cult, precum șipropaganda ateistă, presiuni asu-pra clerului, infiltrarea în rândurilemembrilor cultelor a unor agenţi aiSecurităţii.

Gheorghe Gheorghiu-Dej în1959 exprima atitudinea regimuluicomunist faţă de intelectuali: „Tre-buie să luăm intelectualitatea s-oeducăm, s-o ajutăm să-şi revizu-iască cunoştinţele, poziţiile, s-otransformăm cu încetul, cu răb-dare. Iar cei care nu dovedesc ata-şament faţă de noua societate, săfie aspru pedepsiţi.” „Cine sunt cumanifestări duşmănoase trebuieaduşi pe ring, boxaţi bine, făcuţiknock out şi eliminaţi”.

Nicolae Ceaușescu nu uita săsublinieze în repetatele sale discur-suri, că intelectualii, studenţii,funcţionarii erau „pături ce trăiescdin munca celorlalţi".

Revoluţia Română din 1989 aconstat dintr-o serie de proteste,

lupte de stradă și demonstraţii careau dus la sfârșitul regimului comu-nist din ţara noastră și la căderealui Nicolae Ceaușescu. România afost singura ţară din blocul esticcare a trecut la democraţie printr-orevoluţie violentă, în care conducă-torii comuniști au fost executaţi.Tinerii din toate orașele ţării auieşit pe atunci în stradă și au stri-gat „Libertate!”. Au fost mii derăniţi și morţi. După revoluţie, ti-nerii rămași în viaţă păstrausperanţa în sufletele lor. Abia ieșiţidin matca universităţilor, își cău-tau un drum drept, dar care eragreu de găsit. În 1990 și 1991 aufost șase mineriade, cea din 13-15iunie 1990 din București fiind ceamai sângeroasă și mai brutală,când forţele de ordine, susţinute demineri, au intervenit folosindviolenţa împotriva protestatarilordin Piaţa Universităţii și apopulaţiei civile. În acele zile alemineriadelor, cei care li se păreauminerilor a fi intelectuali (dupăfizic sau îmbrăcăminte), au fostbătuţi în plină stradă, uniiameninţaţi chiar cu moartea. Mi-neriadele au făcut ca tinerii să-șivadă umbrit viitorul și pe mulţi,aceste mineriade i-au „alungat” dinţară. Încă o dată, prin plecarea ti-nerilor, ţara a pierdut din forţelesale și s-a făcut loc parveniţilor detot felul să acceadă la putere și săocupe funcţii în conducereainstituţiilor. Puţinii intelectualirămași au început să se loveascăîntre ei, instigaţi de forţe „male-fice”. Și la această dată ne găsim înaceeași situaţie, intelectualii suntcentrifugaţi spre margineasocietăţii și provocaţi a se „duela”între ei; televiziunile aduc, de celemai multe ori, în prim plan, oa-meni care nu fac cinste ţării –pseudo - intelectuali -, aceștia ma-

nifestând o atitudine nonșalantă,lipsă de bun simţ și decenţă, folo-sind un vocabular vulgar, în nu-mele libertăţii de exprimare. Înspaţiul politic s-a întronat ura șirăzbunarea, mai nou otevizareatulbură minţile poporului cu pro-misiuni mincinoase, provocând de-gringoladă, ameninţând ordineapentru care mai luptă unii politi-cieni bine intenţionaţi.

Faptic, în spitale medicii suntbătuţi de către pacienţi, în școliprofesorii sunt bătuţi de elevi, înbiserici se intră cu ranga, desprepreoţi, biserică și credinţă se scriuarticole defăimătoare; unii intelec-tuali sunt criticaţi, „scuipaţi”, dinnou auzindu-se neroada lozincă dedupă revoluţie: „Noi muncim, ungândim!”, lozincă preluată din co-munism și fluturată în timpul mi-neriadelor! Cum adică? Oricemuncă include o gândire; nu poţiexecuta o muncă fără să gândești,fără să-ţi folosești mintea. Doar nusuntem nici roboţi și nici slugi aiinstinctelor! Și, de asemenea, oriceom care gândește, poate trece laacţiune, la materializarea gândiriisale. Deci, orice om normalgândește și muncește. Cu cât segândește mai mult la ceva, cu atâtmai puternică este emoţia și creşteprobabilitatea ca gândul să se ma-terializeze. Este valabil pentruorice îndeletnicire, fie a unei per-soane cu studii superioarede specialitate, fie a unui

Despre

intelectuali

4


muncitor speciali-zat. Apoi, fără a nepune gândirea la

contribuţie, cum vomreuși să ţinem pasulconcurenţei de la niveleuropean și internaţionalîn toate domeniile? Cineva executa activităţi deinovare și în ce mod? In-telectualii, prin chiar de-finiţia termenului, suntcei interesaţi de tot ce sepoate adăuga cunoașteriilor, abordează proble-mele totdeauna din per-spective noi. ÎnDicţionarul explicativ allimbii române intelectua-lul este definit ca „Per-soană care posedă opregătire de specialitatetemeinică și lucrează îndomeniul artei, al știinţei,tehnicii etc.”.

Constantin Noica de-monstrează în „Jurnalulde idei”, că „a gândi în-seamnă a spune că astanu e asta, iar actul de aspune că asta nu e asta -argumentat desigur -spre deosebire de animalpentru care asta e asta, dăgândirea și astfel începu-tul logicului”. FilozofulNae Ionescu în „Cursuride Metafizică” explică cu-vântul „gândit”: atuncicând cineva gândește unlucru înseamnă că are unconţinut de conștiinţă;dar a gândi un lucru, nuînseamnă că el este și cu-noscut: „Eu pot să gân-desc un lucru fără să-lcunosc. A cunoaște unlucru înseamnă ceva maimult, înseamnă întâi dea-l deosebi de tot ceea ceeste altfel decât el, dar înacelași timp înseamnă a-lanaliza și în ceea ce esteel ca atare. Trebuie să-iaplic cele două operaţiunifundamentale carteziene:claritatea și distincţia.”

Ca o concluzie, nu trebuiefăcută confuzia între agândi și a cunoaște, darpentru ca ceva să fie cu-noscut, trebuie mai întâigândit.

Prostimea, mahalagii(fiindcă, Doamne, socie-tatea este pestriţă!), ies înfaţă și ponegresc și defăi-mează personalităţile cul-turale ale ţării, tot înnumele așa ziseidemocraţii. Oare se poateprogresa în acest fel? Separe că se repetă greșealadin comunism, se în-cearcă distrugereaintelectualităţii ro mâ -nești! Și pe atunci ca șiacum, intelectualii, aufost și sunt con si de raţi„dușmani ai poporului”.Vrem să ne în toarcem învremurile „de tristăamintire” și să înlocuimdin nou oamenii de va-loare cu pregătire și nivelridicat de conștiinţă, cuoameni fără pregătirespecială și cultură? Euuna cred, (sigur că păre-rea mea prea puţin con-tează, vorba aceea:înainte nu puteai spuneadevărul, acum îl poţispune, dar nu intereseazăpe nimeni!), că oameniide valoare ar trebuicăutaţi, găsiţi șirespectaţi. Lor trebuie săli se acorde încredereamaximă, fiindcă nu de-geaba au învăţat ani dezile în școli (cei care aufăcut-o din dragoste!), nudegeaba au muncit cuprofesionalism și dăruireîn viaţă, nu degeaba auiubit oamenii cu care auvenit în contact, nu de-geaba au încercat săaducă picul de umanismprintre oameni vinde-cându-i de boli și scă-pându-i de moarte,instruindu-le copiii în

școli, scoţând frumosul înevidenţă prin diferiteforme ale meseriilor,artei sau ale scrisului. Dela cine să cerem mai multdecât de la acești oameniinstruiţi, dăruiţiumanităţii nu pentru a-șirealiza un trai materialexcelent, ci pentru a ex-cela în trăiri sufletești?Sunt convinsă că atâtatimp cât vor exista astfelde oameni cu dăruire,responsabili pentru ceeace se întâmplă în ţară -pentru că eşti cu atât mairesponsabil cu cât înţe-legi mai mult - se vaputea realiza progresul.

Un teolog, doctor înști inţe, semna un articoldes pre intelectuali și fărăa da o denumire terme-nu lui de intelectual, a ră -ta ce înţelege el prinde numirea de intelectual,începând să-i critice: „Lace sunt buni intelectualii?Evident că la nimic…bun. Într-o societate pecare nu o pot influenţanegativ (unicul lucru pecare s-ar pricepe să-lfacă), intelectualii suntniște i nutili- tăţi costisi-toare. De când s-a auto-inventat specia lor, nu aufăcut mai ni mic util pen-tru societa te”. Frumosdar oferit intelectualilordin partea unui intelec-tual, dacă e vorba să-l de-finim după studii șidiplome, nu? Într-ade-văr, nu întotdeauna di-plomele certificăintelectualul!

Rodica Zafiu, profesoruniversitar doctor la Fa-cultatea de Litere din ca-drul Universităţii dinBucurești, într-un articolmai vechi, vorbind despreintelectualitate, dădeaexemple de definiţii aleintelectualului, din care

am reţinut: În Dicţiona-rul Enciclopedic „Cartearomânească” din 1931,I.A. Candrea definește in-telectualul ca „persoanăcare şi-a cultivat minteaşi se serveşte numai deinteligenţă spre a judecalucrurile”; dicţionarelefranţuzeşti definesc inte-lectualul ca „individ carese apleacă asupra activi-tăţilor intelectuale, spiri-tuale, indiferent denivelul de pregătire insti-tuţională, în practică vă-zându-se ca fiind opersoană implicată înviaţa culturală şi poli-tică”; dicţionarele din en-gleză definescintelectualul ca „o per-soană cu un intelect dez-voltat”. Mai precizează căîn perioada comunistădefiniţiile au fost înlo-cuite cu un sens marxist„în variantă pur adminis-trativă intelectualitateafiind o pătură socială iarintelectualul o persoanăcare a urmat studii supe-rioare”. Adevărat, noiștim cum se obţineau di-plomele de studii supe-rioare în perioadacomunistă și cea post-co-munistă, când un absol-vent de facultate nu știauneori să facă o cerere,nu știa să scrie, sau să seexprime corect ro -mânește. Aceasta nu erași nici nu poate fi cu ade-vărat o intelectualitate, ci„un produs pe bandă ru-lantă”, cum bine spuneacineva.

Scriitoarea LuciaMcNeff, într-un articol„Despre luciditate și inte-lectualitate” precizează căa fi intelectual nu arenimic comun cu a avea odiplomă, o profesiune sauo specialitate, ci în-seamnă, în primul

4

4


rând, capacitateaunui individ de a filucid în ceea ce pri-

veşte esenţialul, a ceea cese întâmplă în jurul său,de a fi liber în gândurile,ideile, valorile, actelesale. „Nu foamea şi frigulne va ucide, şi nici fricasau laşitatea, ci prostia…”mai spune dumneaei. ȘiEinstein era sigur de infi-nitatea prostiei omenești:„Două lucruri sunt infi-nite: universul și prostia,dar despre univers nusunt așa de sigur.”

În 2009 s-a mai auzitun glas spunând despreintelectuali: „Știu că ter-menii trebuie să includăcultură, știinţă de carte,rafinament, generozitate,nobleţe înnăscută, uma-nism, umor, respect pen-tru valoare. Când tegândești la oameni cuastfel de calităţi, ţi se pareși mai monstruoasă uralumii românești împo-triva intelectualilor și...filozofilor, o ură cu atâtmai accentuată cu câtaceștia sunt din ce în cemai puţini”. O definiţiefrumoasă și un adevărtrist!

Adevăratul intelectualtrebuie să fie un om echi-librat, tolerant, lipsit deorgoliu, cu principii clareși bine definite, în bazacărora acţionează,conștient fiind de răspun-derea pe care o are pen-tru viitorul ţării. Uniisunt de părere că despreun om nu se poate spunecă este intelectual în tim-pul vieţii lui, ci doar cândși-a asumat datoria şi mi-siunea de intelectualpână la capăt, deoarecetimpurile în derularea lorau arătat, spre regretulnostru, că unii intelec-tuali au avut pe parcursul

vremurilor atitudinineașteptate, care au mersde la acomodarea„călduţă”, până la pacti-zarea totală cu regimuritotalitare, atitudini carenu pot fi scuzate. O mintesclipitoare, spunea că înviaţă trebuie să știi cândpoţi să faci faţă unorsituaţii și când este maibine să nu te implici. Deaici se poate deducemotivaţia tăcerii altor in-telectuali, în anumite pe-rioade, în care lipsaaplombului, a implicării aînsemnat prudenţă, pecare unii au numit-o, penedrept poate, lașitate;prudenţă care însemnaadevăratul curaj, pentruEuripide, marele drama-turg al Atenei.

În prezent, societateatrebuie să le dea tinerilorintelectuali cecuri în alb,fiindcă nu cred că avemtimp să așteptăm o viaţă!Numai intelectualii ti-neri, beneficiari aicalităţilor mai sus enu-merate, cu energia și dra-gostea lor de ţară, șiţinând cont deînţelepciunea oamenilor

mai în vârstă, pot salvaRomânia.

Și nu orice fel de inte-lectual, ci intelectualulcreștin care este prin ex-celenţă un om pentrualţii, intelectul său fiindun dar dumnezeiesc, o bi-necuvântare divină acelui îndrăgostit decunoaștere, având meni-rea de a fi un „sacerdo-tum creationis” pentrurealizarea armoniei înjurul său.

Nichifor Crainic(1889-1972), gânditorcreștin-ortodox, tânărteolog fiind, simţise că se-colul XX se îndepărta deEvanghelie, că aşa-zişii„oameni de cultură” numai voiau să audă de„viaţă intelectuală biseri-cească”. În 1913, Crainicafirma că un intelectualcreştin „nu trebuie săscape niciodată prilejulde a pune faţă în faţă lu-crurile cele vechi ale cre-dinţei cu cele noi alecivilizaţiei, de a privi prinprisma religiunii toatăcomplexitatea acestei ci-vilizaţii şi de a scoate înrelief cuvântul Evanghe-

liei, clarificând astfel spi-ritele şi introducând înviaţa modernă curentulviu şi înviorător al credin-ţei şi moralei”.

Dumitru Stăniloae(1903-1993) observase șiel că intelectualitatea ro-mână s-a îndepărtat decredinţa poporului: „Tre-buie să sfârşim cuaceasta, trebuie să avemo altă intelectualitate.Trebuie să ne apropiemde spiritualitatea neamu-lui nostru”.

Ne aflăm într-o pe-rioadă grea pentru ţară șirolul, în primul rând alintelectualilor, este să-șiconcentreze toate forţelepentru ieșirea cu bine dinaceastă perioadă, să seangajeze în politică, sădea dovadă de demnitate,de viziune clară, fiindcăașa cum spunea, dupăcâte îmi amintesc, Jean-Jacques Rousseau, desti-nul fiecărui om înseamnăpolitică. Extrapolând,putem spune că destinulfiecărui popor înseamnăpolitică… bună saugreșită!

4

Dor de TATĂCând sunt copii noştri miciNoi pentru ei suntem TĂTICI.Ce gingaş e, şi sună bine !TĂTICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec şi deodată,Nu eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ.Dar şi aşa tot sună bine,TATĂ, ... îmi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac.Din TATĂ, tu devii BABAC.Şi vorba sună trist şi gol,BABACULE, ... mai dă-mi un pol.

Dar viaţa e un foc de paieŞi vrei nu vrei, ajungi TATAIE,

Iar vorba ta, în râs e luată,TATAIE ,... mai las-o baltă ...

Şi-n anii care-ţi mai rămân,Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN.Şi vorba lor te năuceşte,BĂTRÂNE ,... ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, să ai ştiinţă !Am fost un tată cu credinţă.Şi din puţin, de-a fost să fie,Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie.

Dar fă-mi, te rog, o bucurie;La cimitir, de vii la mine,Să-mi zici ca în copilarie;TĂTICULE, mi-e dor de tine ....

(Anonim)

Irina Ionescu, Zbor pesteo ţară a visului, Editura„Amurg sentimental”,

Bucureşti, 2010Sunt aici, în acest

roman, detalieri ale unorfragmente de biografiesubsidiară desprinsă dinviaţa celor două lumi,una care se naşte, tră-ieşte, munceşte şi moareîn galerii subterane şi su-praetajate şi alta la su-prafaţa pământuluiavând aceeaşi soartă şianume, şi una şi altaerau îndrumate şi con-duse de Marele Înţelept,Marele Vizionar... spu-neam de cele două lumiparalele mai mult dis-crete decât directe, cusensibilităţi diferite, cuputerea de înţelegere oride acceptare a situaţiilorcreate. Caracterele şitemperamentele, expe-rienţele individuale,toate la un loc, ori fiecareîn parte, ocupă în acest„Zbor peste o ţară a visu-lui” un domeniu al exis-tenţei psihice iarrezultatul desfăşurăriinaraţiunii este, fără în-doială, remarcabil. Pro-zatoarea Irina Ionescuştie că sunt cel puţindouă feluri de a concepeşi de a percepe realitatea.Unul este cel care se po-

triveşte cu o mişcare deînţelegere aproximativspontană şi altul este celcare consistă în a des-prinde din faptele, dinîntâmplările mai recentesau mai de demult, ceeace este oarecum de în-dreptat. Pentru îndrep-tare trebuie să existedorinţa de a te elibera degreşelile trecutului, de a-ţi curăţa spiritul şi a teîntoarce purificat la clipaprezentă.

Ion Mărculescu,Al treilea pictor, Editura

Trei, Bucureşti, 2011Lecturând acest

volum de proză am avutsenzaţia că pătrund într-o poveste echivalând cuo excursie pe alt tărâm,ori în altă lume. Astapresupunând că „poves-tea” în sine a fost recep-tată şi însumată pe oporţiune de timp egalăcu durata povestirii, şinu numai afectiv trăitădin contul propriului tăutimp, dar şi încorporatăpotrivit cu natura pro-priului tău spirit. Înaceastă participare delectură, lumea creată deIon Mărculescu are ca-racterul unei adevărateaventuri într-un real-ireal, unde nu lasă nicio-dată psihicul insensibilşi intact. De aici, reieseparadigma realizăriiunei opere fiind ea însăşiun secret în sensul că„opera” se desăvârşeşteîn intimitatea cea maiprofundă a scriitorului,că este, aşadar, produsulunei munci fără martori.

Astfel, nu este de mirarecă se vorbeşte despreceea ce face scriitorul dinopera sa, despre suvera-nitatea şi atotputernicialui, dar, se ignoră adeseaceea ce face „opera”dintr-un scriitor. Proza-torul Ion Mărculescu şi-a însuşit un limbajsuculent văzut ca unealtăde pătrundere, de expri-mare, de instalare în in-terioritate.

Ioana Trică, Continentesuspendate, Editura De-

liana, Bucureşti, 2008Cu un discurs liric in-

teriorizat, cu un meta-limbaj împins spre oexpresie dramatizată,Ioana Trică îşi constru-ieşte poemul din melan-colii, reflecţii, contem-plări şi nostalgii - toate laun loc constituindoglinda în care gândireapoetică descoperă bijute-rii semantizate. Capabilăsă dezvăluie registre li-rico-tematice variate şicomplexe, autoarea, înaceste „continente sus-pendate”, aspiră la re-compunerea unui spaţiuparadigmic. Astfel, ea îşicaută constant un uni-vers de imagini, paraboleşi simboluri, însetată deaflarea unei realităţi con-cludente şi verosimile.Poezia din acest frumosvolum editat în condiţiigrafice de excepţie, des-coperă noi şi noi teritoriispirituale, dezvăluind osensibilitate autentică.

„Nu mai e gheaţă înAntarctica / se văd plu-tind / insule verzi în aş-

teptare / turnurile nou-lui Babel / şi grădinilesuspendate / ale ţării demâine / sfârşitul nu eacum / nu e aici / nu enicăeri / dintotdeaunane înconjoară doar /apele verzi / ale începu-tului” (Gheaţă în Antar-ctica)

Gabriel-VincenţiuMălăescu, Neştiutele

pierderi, Editura Ravex-com, Bucureşti, 2011Gabriel-Vincenţiu

Mălăescu vine cu un aldoilea volum de poemeapărut în ediţie bilingvă:româno-albaneză, tradu-cerea fiind asigurată depoetul şi traducătorulBaki Ymeri. Îmi place săcred că autorul acesteifrumoase cărţi scrie opoezie a sincerităţii şi acăutării unui prezentcontinuu, situat întremediat şi descoperireaintrinsecă a eternităţii.

Arta poetică pare a fio hermeutică subtilă peseama unui „corpos” psi-hologic, dar şi o meneu-tică înlăuntrul uneiconfesiuni.

Bunăoară, exerciţiulconceptual se manifestă îninima simbolurilor în carepersuasivitatea creşte ana-logic, definind identitateaharului poetic al autorului.

„Ai emigrat în carapa-cea/trupului,/te-ai sur-ghiunit în gulagul/ su -fletului/te-ai răstignit pecrucea/credinţei,/ai tre-cut graniţa fără întoar-cere,/chinul şi suferinţale-ai ferecat/în mormân-tul existenţei./Cine maieşti?/Ce ai devenit?” (In-cifrare)


BREVIAREde Victor Sterom

Victor Sterom


IsabelaVasiliu-Scraba

După Titu Maiorescu, ar existatrei categorii de oameni: Prima arfi a celor care „înaintează prinprotecţie”. În vremurile deperso-nalizării prin teroare ideologicăaceastă categorie s-a lărgit foartemult în comparaţie cu secolulXIX. Azi, prima categorie îi poateliniştit cuprinde pe culturnicii dinsecolul XX, beneficiari ai comu-nismului şi ai post-comunismului,dar şi pe tinerii dresaţi mai nou săînainteze folosind şantajul cuanti-semitismul, unelte de ultimăgeneraţie prin care se exercită în-grădirea libertăţii de exprimare şide gândire în societatea contem-porană.

Oamenii din cea de-a doua ca-tegorie „se supun orbeşte la opi-niile societăţii” (Titu Maiorescu).În secolul XXI într-o asemeneacategorie pot fi înscrişi la grămadătoţi admiratorii oamenilor “noto-rii de pomană” (apud. AlexandruDragomir) care îngroaşă rându-rile primei categorii postulate deTitu Maiorescu. Tot printre oame-nii dintr-a doua categorie putem,de dexemplu, să-i aşezăm şi ceicare, supuşi ani de-a rândul uneimanipulări bazată pe minciuni,tind să-l înlocuiască pe marele is-toric al religiilor Mircea Eliadeprin micul său protejat, devenitnotoriu că victimă a unui asasinat

politic la Chicago. În a treia categorie, cea mai

puţin numeroasă, ar intra oame-nii "care-şi conduc viaţa după alor individualitate, prin rezistenţaenergică la tot ce dezaprobă” (TituMaiorescu). După abolirea comu-nismului, printr-o inevitabilăinerţie, cei din prima şi, pe urmelelor, cei din a doua categorie îi pla-sează aici pe “ne-educabili”, pe ceicare nu pot fi făcuţi să aplaude lacomandă. Dacă alinierea lor totnu era posibilă, în comunism oa-menii din cea de-a treia categorieerau trimişi după gratii (în pri-mele două decenii), iar apoi mar-ginalizaţi. După 1990, s-a încercatdisciplinarea lor punându-le înparanteză opera, ignorând-o, sau,pe cât posibil, desfiinţând-o.

Fiind filozof, Alexandru Drago-mir simplificase împărţirea oame-nilor în două categorii: aoamenilor “mari” şi a celor “noto-rii de pomană”. În categoria oa-menilor “notorii de pomană”intră cei deveniţi notorii nu peseama celor gândite şi scrise de ei(G. Liiceanu şi A. Pleşu), ci peseama gândirii filozofice a luiNoica. Lucru observat şi de PetreŢuţea care spunea că Noica „n-afăcut şcoală”. De fapt, formulămagică a „Şcolii de la Păltiniş” aretot atâta bază reală cât şi povesteaplasată în wikipedia englezeascădupă care Noica n-ar fi trăit la li-mita sărăciei, în cca 8 mp încălziţiiarna cu lemne, de îngheţa pestenoapte apa din lighianul în care sespăla şi n-ar fi mâncat la cantinacomunistă a staţiunii, ci ar fi fostposesorul unei case de vacanţă înstaţiunea de la Păltiniş, unde l-arfi invitat pe G. Liiceanu. Ostraci-zat de factorii de decizie ai culturiicomuniste care nu i-au permis să

ocupe locul de profesor universi-tar ce i se cuvenea, Noica a fost os-tracizat după moarte chiar defoştii comunişti care s-au auto-in-titulat discipolii săi. Mai precis, i-a fost pusă la zid gândirea încă1995 de când G. Liiceanu o pu-blica pe Alexandra Carreau Hure-zeanu cu inepţiile ei politice“descifrând” o gândire la care nua ajuns cu nici un chip, fiindcă nuîn cifru politic a scris şi a gânditNoica, dar mai cu seamă în anulcentenarului naşterii lui Noica, în2009, când în librăriile Humani-tas nu se găseau decât una saudouă din cărţile lui Noica (v. Isa-bela Vasiliu-Scraba, Noica în cifru“humanist”, în rev. Acolada, V, , 4(42), apr. 2011, p.3; http://www.a s y m e t r i a . o r g / m o d u l e s .php?name=News&file=article&sid=877 şi când Institutul CulturalRo mân din Stockholm, în loc săomagieze geniul filozofic noician,lansa traducerea Jurnalului de laPăltiniş cartea cu care la patruzecide ani intra G. Liiceanu cu memo-rii despre Noica „pe portiţa dindos a literaturii" (Vintila Horia).

Despre oamenii cu adevăratmari, ca Noica, Blaga, Nae Io-nescu, Mircea Vulcănescu, M.Eliade, etc., filozoful Petre Ţuţeaspunea că „au pus spirit” în scrie-rile lor. Faţă de filozofii interbe-lici, “cei de azi” şi-ar fi folositpreponderent “şiretenia”, care nue străină nici animalelor, adăugaŢutea în stilul său inconfundabil.

La capitolul „şiretenie” intrădesigur şi oficializarea prin ma-siva răspândire după 1990 a tra-ducerilor din Platon iniţiate deNoica în comunism (v. Isabela Va-siliu-Scraba, Ceva despre viaţa şiopera lui C. Noica, în “ViaţaRomânească”, anul XCIV,

Noica printre oamenii micişi mari ai culturii noastre la

25 de ani de la moarte

4


nr.7, 1999, p.6-9).La vremea mate-rialismului obliga-

toriu, când era interzisădiscutarea “idealistului”Platon, tradus integralde eminentul elenist Şte-fan Bezdechi, care pânăîn 1945 apucase a pu-blica 19 dialoguri, toateîndepărtate cu forţa dinbibliotecile şcolilor (v.Magda Ursache, Libriprohibiţi, în “Acolada”,an VI, 1/51, ian.2012,p.15) Constantin Noica,după ce s-a zbătut săvadă republicate în 1968câteva dialoguri traduseîn perioada interbelicăde Cezar Papacostea, aschimbat tactica.

Pentru că tot îi me-dita pe gratis cu zece orede greacă veche pe ceicare-l vizitau (v. aminti-rile lui Ion Papuc), Noicas-a gândit să-i facă peunii din ei traducătoridin Platon, excepţiona-lele traduceri dinainte de1948 ale lui St. Bezdechi,V. Bichigean, V. Grecu,C. Papacostea fiindscoase de mult din cir-cuit. Pentru toţi cei careau participat la entuzias-mele sale legate de noiletraduceri din Platon afost o scurtă, dar intensă,epocă de studii la carealtfel poate nu s-ar fi în-hămat niciodată. Dovadăcă niciunul n-a publicatulterior vreun studiu maiaprofundat al filosofieiplatonice, pentru a de-păşi incipientul stadiu alcompilării unor comen-tatorii, în cadrul strict alideologiei momentului.

Dată fiind însăşi di-versitatea de traducătorieste de la sine înţeles cănu toate traducerile dinPlaton, făcute în comu-

nism la sugestia lui Con-stantin Noica, sunt deegală valoare. Unele suntaproape inutilizabile,cum este cazul traduceriidialogului Phileb şi adialogului Republica fă-cută de Andrei Cornea.Traducerea dialoguluiPoliteia realizată de Bi-chigean, singura de cali-tate, e greu de găsit, iartraducerea lui St. Bez-dechi se pare că n-a maifost tipărită, să nu facăvreo concurenţă realiză-rii comuniste. În pe-rioada interbelică acestdialog (Politeia), intitu-lat mai potrivit Statul, afost tradus integral deremarcabilul elenist Va-sile Bichigean, din păr-ţile Năsăudului, şi nu"parţial", cum scria co-munistul A. Cornea, fă-cându-se a nu-şireaminti decât de unuldintre cele două volumeaflate la Bibiloteca Fa-cultăţii de Filosofie dinBucureşti, şi nici de acelaîn întregime.

Din păcate, din 1990încoace n-au apucat săfie retipărite decât pu-ţine traduceri din Platonfăcute în interbelic, pre-ferându-se ediţia anilorşaptezeci şi optzeci des-pre care s-a spus că ar fi“unică pe mapamond”,ceea ce şi este, din pri-cina perspectivei mate-rialiste asupra unuifilozof idealist. Cumpă-rând de curând o tradu-cere din Giovanni Realescoasă de Editura Gala-xia Gutemberg de laTârgu Lăpuş mi-am datseama că volumul Platonşi Academia Platonicăînţesat cu Platonul mate-rialist al “ediţiei unice înlume” nu se poate ur-

mări decât cu un volumca lumea de Platon ală-turi. Pe pagina de inter-net a editurii le-amsugerat ca pe viitor să fo-losească traducerile luiV. Bichigean şi ale lui St.Bezdechi, fără a specificatoate năzdrăvăniile câtele-au pus pe seama luiPlaton traducătorii dincomunism, abundent ci-taţi de respectiva edi-tură.

O altă dovadă a ne-ajunsurilor “şireteniei”de a umple piaţa cu tra-ducerile din perioada co-munistă am găsit-oîntr-un citat din Platon,ales pentru revista lor destudenţii de azi ai lui An-drei Cornea, Sorin Lavricşi G.Liiceanu. Citindinepţiile lui Andrei Cor-nea “oficializate” de Hu-manitas ei au crezut că-lcitesc pe Platon. Deaceea nici n-au mai tre-cut numele traducătoru-lui.

În finalul prezentăriirevistei „Morphe”, stu-denţii de la Facultatea deFilozofie din Bucureştiau trecut următorulpasaj: „Nu întâmplător,de fiecare dată când untânăr gustă pentru întâiaoară din felul acesta, bu-curându-se de parcă ar figăsit o comoară de înţe-lepciune, intră în delir deplăcere şi, bucuros,scoate din matcă oriceargument, ba înfăşurândşi confundând totul înunu, ba iarăşi desfăcândşi înbucăţind totul. (Pla-ton, „Philebos"). Pe 28decembrie 2011 le-amscris într-un comentariucă ruperea din contextuldialogului este deficitarăşi că afirmaţiile de genul„intra în delir de plă-

cere…scoate dinmatcă…” , etc. sunt afir-maţii fără sens şi inexis-tente în Platon, căfilozoful grec nu scriegongoric cum scrie An-drei Cornea, fost comu-nist antrenat în şedinţefără sfârşit unde se totvorbea că să nu se spunănimic. Pe 15 ianuarie2012 m-am gândit să leexplic bieţilor studenţică pasajul tradus custângăcie şi desprins dincontext încă şi mai defi-citar, este de la începutuldialogului (15e), că se re-feră nu la tineri, ci la pe-renitatea filozofiei, caren-are început şi nu poateavea sfârşit pentru căproblema Unului-Multi-plu nu va înceta să preo-cupe omenirea.

În acel loc din Fileb,Platon se gândeşte la ti-nerii care se entuzias-mează de puţinul pecare-l ştiu (De unde re-iese că nu se porneşte ladrum cu o revistă a tine-rilor citând un pasaj încare Platon le este stu-denţilor destul de puţinbinevoitor). În opiniabătrânului filozof, tineriicred că filozofia este unfel de sofistică prin carese poate argumenta oriceîmpotriva oricărei păreriautorizate (Probabil alu-zie la Aristotel care-l în-ţelegea prost pe Platon,fiindcă avea altceva încap). În Scrisori Platonface trimitere directă latinerii oameni politicicare ştiind noţiuni ele-mentare de filozofie secred experţi în domeniu(Fragmentul Fileb, 15eajută la datarea dialogu-lui care este probabilscris după nişteexperienţe cu oa-

4

4


recare tirani dinvremea sa). În fi -nal le recoman-

dăm traducerile france-ze, engleze sau germane,dacă traducerile interbe-lice româneşti sunt atâtde greu de găsit.

Prezentând filozofiaromânească în The En-

cyclopedia of Philosophy(vol.VII, Macmillan,New York, 1972), MirceaEliade plasase filosofianoiciană în descendenţagândirii profesorului lorcomun, faimosul Nae Io-nescu pe care de aseme-nea îl înfăţişaseîntr-unul din volumele

anterioare ale enciclope-diei din spaţiul lingvisticenglezesc (vol.IV, 1967,p. 212), spre exasperareaneputincioasă a satrapi-lor culturii comunistecare-l voiau scos cu totulpe Nae Ionescu din cul-tura noastră. DoarAnton Dumitriu avusese

tăria şi perseverenţa de aprezenta o latură a gân-dirii naeionesciene în adoua ediţie a renumiteisale Istorii a logicii, spresinceră admiraţie a luiConstantin Noica, la rân-dul său înfăţişat deAnton Dumitriu din per-spectivă logică.

Nicolae Steinhardt

Când un om reuşeştesă facă ceva ce i-a solici-tat mult efort, în el în-cepe să lucreze trufia.Cel ce slăbeşte, se uită cudispreţ la graşi, iar cel ces-a lăsat de fumat răsu-ceşte nasul dispreţuitorCând altul se bălăceşte,încă, în viciul său. Dacăunul îşi reprimă cu sîrgsexualitatea, se uită cudispreţ şi cu trufie cătrepăcătosul, care se căz-neşte să scape de păcat,dar instinctul i-o ia în-ainte! Ceea ce reuşim, nepoate spurca mai cevadecît păcatul însuşi .Ceea ce obţinem se poatesă ne dea peste cap repe-rele emoţionale în aşamanieră încît ne umplesufletul de venin.

Banii care vin sprenoi ne pot face aroganţişi zgîrciţi, cum succesulne poate răsturna în abi-sul înfricoşător al pati-milor sufleteşti. Drumulcătre iubire se îngus-tează Când ne uitămspre ceilalţi de la înălţi-mea vulturilor aflaţi înzbor. Blîndeţea inimii seusucă pe vrejii de dis-preţ, de ură şi de trufie,dacă sufletul nu este pre-gătit să primească reu-şita sa cu modestia şigraţia unei flori. Tot cereuşim pentru noi şi neaduce energie este menit

a se întoarce către aceiace se zbat, încă, în sufe-rinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu suntconcepuţi pentru dispreţ,ci pentru a exprima cu eichipul iubirii ce se căz- neşte să iasă din sufle telenoastre. Succesele nu nesunt date spre a ne înfoiaîn pene, ca în mantiilestatuilor, ci pentru a letransforma în dragoste,în dezvoltare şi în dăruirepentru cei din jur.

Dacă reprimi foameaîn timp ce posteşti, foa-mea se va face tot maimare . Mintea ta o să vi-seze mîncăruri gustoaseşi alese, mintea o săsimtă mirosurile celemai apetisante chiar şi însomn, pentru ca, în ziuaurmătoare, înebunită defrustrare, să compensezelipsa ei printr-un dispreţsfidător faţă de cel ce nuposteşte. Atunci, postuldevine prilej de trufie, deexprimare a orgoliului şia izbînzii trufaşe asuprapoftelor. Dar, dincolo deorice, trufia rămîne tru-fie, iar sentimentul frus-trării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă,

nu te agăţa de nereuşi-tele altuia, pentru a nutrezi în tine viermele celaprig al orgoliului şi pa-tima înfumurării. Reu-şita este energia iubirii şia capacităţii tale de ac-ceptare a vieţii , dar eanu rămîne nemişcată, nueste ca un munte sau caun ocean. Îngîmfarea şitrufia reuşitei te coboară,încetul cu încetul de pesoclul tău, căci ele des-enează pe cerul vieţii taleevenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şitaci! Lasă-te de fumat,bucură-te şi taci! Curăţăograda ta, bucură-te decurăţenie şi lasă gunoiulvecinului acolo unde ve-cinul însuşi l-a pus. Căciîntre vecin şi gunoiul dincurte există o relaţie as-cunsă, nişte emoţii pecare nu le cunoşti, senti-mente pe care nu le veibănui vreodată şi cauzece vor rămîne , poate,pentru totdeauna as-cunse minţii şi inimiitale.

Între omul gras şigrăsimea sa există o rela-ţie ascunsă. O înţelegere.Un secret. Un sentiment

neînţeles. O emoţie ne-consumată. O dragosterespinsă. Grăsimea esteprofesorul grasului. Vi-ciul este profesorul vicio-sului. Şi, în viaţa noastrănu există profesori maiseveri decît viciile şi in-capacităţle noastre .

Acum stiu, stiu caorice ura, orice aver-siune, orice tinere deminte a raului, oricelipsa de mila, orice lipsade intelegere, buna-vointa, simpatie, oricepurtare cu oamenii carenu e la nivelul gratiei sigingasiei unui menuet deMozart ... este un pacatsi o spurcaciune ; nunumai omorul, ranirea,lovirea, jefuirea, injura-tura, alungarea, darorice vulgaritate, des-considerarea,orice cau-tatura rea, orice dispret,orice rea dispozitie estede la diavol si stricatotul. Acum stiu, amaflat si eu...”

Propus de M.E.D.

„Acum ştiu, amaflat şi eu...”

4


George PETROVAIHRISTOS A ÎNVIAT!Cui, Doamne, am fi fost acumde nu veneai să ne îndrumişi nu ne dăruiai luminădin candela acestei lumi,

când mii de ani n-au fost de-ajunsdin oameni negura s-alungeşi-atâtea inimi mai ezitărenaşterea să şi-o câştige?!...

Dar Dumnezeu e Adevărazi ca şi ieri şi-n veci de veci;de-aceea Lui îi mulţumimcă nu suntem nişte zevzeci

şi-n marea Lui milostivirede preaputernic Făcător,ne dă prilejul să-L cinstimpe Fiul Său mult iubitor,

care-a murit în grele chinurişi-apoi pe moarte a călcat,ca oamenii model să-L aibăcând spun Hristos a înviat!Georgeta RESTEMANNE-AŞTEAPTĂ IARĂŞI

MAMA DE ÎNVIERE-ACASĂNe-aşteaptă iarăşi mama de Înviere-acasăCând numără tăcută, în gând curat – dorinţe,În ea se da o luptă: nu-i timp de suferinţe!Şi pregăteşte pască şi miel şi drob pe masă...

„Îmi vin copiii-şi spune - şi-i gata cozonacul!”Genunchii şi-i apleacă, îngân-o rugăciune:„Adu-mi-i, Doamne,-acasă şi fă Tu o minuneSă vadă cum înfloare-n grădină liliacul!”

Ferestrele-s curate şi-i casa primenităUn coş cu ouă roşii aşteaptă-n colţul meseiMuşcata-i înflorită, zâmbind, cârciumăreseiÎi cade-o frunză-n glastra de doruri năpădită.

De Paşte-i gata totul, dar dorul o apasăŞi-aşterne lin privirea spre zări, căci ştie bine...Suntem departe, mamă, mereu gândim la tineNoi te purtăm în inimi, venim la anu’-acasă!

Te-mbracă mândru, mamă, cu sufletul curatDu-te să iei Lumină şi pentru toţi te roagăEşti dulce mângâiere, măicuţa noastră dragăŞi-ţi spunem cu iubire: HRISTOS A ÎNVIAT!

Adrian MUNTEANUMĂ DESPART SENINNu-i clipă-n care cerul să nu cheme,Între-austere ziduri de cetate,O mamă, tatăl, sora sau un frate,Cu ochi închişi, tăcuţi, uitaţi de vreme.

Iar porţile rămân desferecate.Trec corbi ţipând şi vântu-n ramuri gemePustiitor, dar nimeni nu se teme.Strigat a fost şi nu se mai abate.

N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare.Rămân aşa, pierdut şi trist, dar demnŞi mă despart senin, chiar dacă doare,

De cei mai dragi, vegheaţi de cruci de lemn.Căci nici un loc din lumea pieritoareNu e al morţii, ci al vieţii semn.

Elena ARMENESCUÎNVIEREÎn inimă e zvon de primăvarăPrinos din cer se cerne, mă împresoarăNeîndestulată, privirea descoperă cărăriIvite din trecutele, vechi căutăriÎmi amintesc o palidă, tristă icoanăA vremurilor noastre de prigoanăDar iată! Acum lumina se revarsă blândŞi simt în pieptu-mi, zbor aprig şi tumultAdânc,dogoarea îmi pătrunde până-n sângeVibraţie benefică mă învăluie şi se răsfrângeEcou de glorie şi slavă,cânt de preamărireSunt psalmii tainici,smerit semn de iubire!.Vredniceşte-mă Doamne să nu uitFaţa desăvârşirii Tale pe pământ!Nicolae NICOARĂ-HORIAÎNAINTE DE ÎNVIEREE sâmbătă înainte de Înviere

George ROCA prezintă:

Lirică pascală


Şi aerul din jur e tot mai sfânt,Nici nu mai ştiu ce răsărit mă cereDin poemul meu în care sunt.

Mă strâng în braţe aducerile-aminte,De-acolo, din căsuţa de sub nori,Când aşteptam acele trei cuvinteSă le rostim Duminică în zori.

Iar mi se umple sufletul de rouă,Robit de Adevărul ei mă las-,Hristos a Înviat! vă spun şi vouăCu bucuria de atunci în glas...

Valeriu CERCELPOEZIE DE PAŞTICând Paştile se-apropie mereuSunt luat de amintiri şi dus agale,Copil mǎ regǎsesc în satul meuLa casa bǎtrâneascǎ de pe vale;

Simt şi acum, pe prispǎ, dimineaţa,Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,Cum îmi ating cu gingǎşie faţaCireşii alintându-se în floare,

Şi-aud la fel, venind peste câmpieSpre deal, zorit, urându-mi „ziua bunǎ”,Un soare îngânat de-o ciocârlieCu-o veste la clopotniţa bǎtrânǎ;

Se anunţa o mare sǎrbǎtoare,Iar martorǎ era şi Luna plinǎ :Va coborî din morţi, spre Înǎlţare,Isus a’ lui Maria, cu luminǎ!

Cǎ începea aşa o primenealǎ,Miresmele de flori de liliac,Şi lutul primenit în vǎruialǎ,Se vânturau prin uşa din cerdac,

Ne uşuram şi trupul de povarǎ

Şi sufletul cumva de-am suduit,(Scǎpam şi eu atuncea de ocarǎ,În ziua când mergeam la spovedit!)

Fiind copii mâncam în Postul mareNu doar urzici cǎ ne rodea burtica,Ne mai spurcam şi noi, deh! la mâncare,Cǎ popa nu ştia, zicea bunica,

Dar totul se fǎcea cu rânduialǎŞi toate le-aşezau la locul lor,Ştiau bǎtrânii bine, fǎrǎ şcoalǎ,Cum sǎ-L primim pe-al lumii Salvator

În miez de noapte, satu-n aşteptareBiserica-ntr-o horǎ o strângea,Lumini se arǎtau pe la altare,Isus, Cristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paşte şi luminǎ,Bunica ne dǎdea miel din cuptor,Iar ouǎle-aşteptau pe masa plinǎSfinţite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncǎ ne-ntâlneamGǎtit în straie noi cum altul nu-i,Cǎci noi, copiii,-atunci ne înnoiamCând Se nǎştea şi la-nvierea Lui,

Şi câtǎ bucurie, ‘ntregul sat,Ouǎ ciocnind cu mare şi cu mic,“Cristos a înviat ! Adevǎrat !”Pe pajiştea cusutǎ-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,Aceeaşi luncǎ, mândrǎ ca o ie,Mi-a dat ca sǎ le sorb licoarea lor,Doi ochi de vis cu nume de Mǎrie…..

Aş vrea sǎ vin din nou în satul meuÎn zi de Paşti, în zi de sǎrbǎtoare,Poate-mi va spune bunul DumnezeuCam cât mai am de ars din lumânare

E Paşte iar şi Cristul a-nviat,Lumina Lui nicicând nu se va stinge,Departe, peste mǎri, de al meu sat,O lacrimǎ de dor mi se prelinge…..

Simt o speranţǎ-n suflet cum izvoareDin flacǎra-I ce arde, tumultoasǎ,La ziua şi sǎtucul plin de soare,La Învierea când voi fi acasă.

Ion Iancu VALEAŞTEPTAREA LUI HRISTOSE iarăşi Paşti, aicea, pe Pământ,În suflete, în aer şi-n cuvânt.E iarăşi Paşti, Hristos a înviatCa niciodată mai hulit şi-nsângerat.

Căci răii vor să ne lipsească de Hristos,Plămadă din Dumnezeiescul OsŞi stau la pândă, cocoşaţi de ură,În buncăre de aur şi de zgură.

Fiindcă nu-i lasă prin a Lui Nemoarte,Spre moarte omenirea să o poarteŞi Îl împroaşcă cu vorbe şi înscrisuri,Otravă adunată din marile abisuri.

Dar nu au cum şi ce să-i facă lui Isus,E prea aproape, prea prezent, prea SusŞi e în fiecare muritor de rândCe-L poartă pân-la nesfârşire-n gând

Şi care tot aşteaptă să Se-ntoarcăÎntr-o sublimă şi celestă arcăPe El, pe Marele Isus HristosCel Bun, Cel Drept şi Cel Milos.

E iarăşi Paşti, aicea , pe Pământ,În suflete, în aer şi-n cuvânt.E iarăşi Paşti, Hristos a înviatCa niciodată mai hulit şi-nsângerat.

bucată oarecare de carne.E cumplit. Cumplit e şiceea ce s-a întâmplat curelaţiile dintre femei şibărbaţi. După părereamea, aici s-a săvârşit ocrimă. Fiorul primei întâl-niri, dragostea, aşteptareacăsătoriei, toate astea audispărut. Ce se întamplăcu noi? Eram un popor deţărani cu frica lui Dumne-zeu. La sat încă s-au maipăstrat bunele obiceiuri.Oamenii nu sunt bântuiţi

de patima cărnii care seexpune. Nu se vorbeşte u -rât, şi asta e bine. Mân-tuitorul este în noi, e lu-mina necreată, şi noi il pi-ronim cu fiecare cuvânt alnostru, rău sau murdar.

...Pentru mine, mareapoezie a fost întotdeaunabaia de frumusete în carem-am cufundat când amavut nevoie de intrarea înalta dimensiune. Poeziaţine, dupa părerea mea,de partea cea mai as-

cunsă, cea mai intimă afiinţei noastre. Poeziaechivaleazăa aproape cuo rugăciune. În poezie tecufunzi pentru a te în-toarce cu frumuseţe. Înrugăciune intri pentru ate integra absolutului.

...Pentru că intrăm înzona computerului, ampierdut plăcerea de a citi.Eu sunt un cetăţean alGalaxiei Gutenberg. U -manismul culturii se spri-jină pe lectură, nu pe i -magini fugitive. Lecturaîţi lasp popasurile nece-sare pentru reflecţie, pen-tru meditaţie. Pierdereaobisnuinţei lecturii este

pericolul cel mai marecare ameninţă planeta,pentru că slăbeşte inte-lectul, puterea de gân-dire, şi te face să uiţilimba. Chiar şi eu, dupăce am stat cinci ani în Ita-lia, la întoarcere a trebuitsă pun mâna pe Emi-nescu şi pe Sadoveanu, casă-mi refac limba.

...Moartea pentru mi -ne înseamnă eliberareade acest trup. Trecerea înlumea celor vii. Lepăda-rea acestui trup vremel-nic şi trecerea în lumeacelor vii. Nădăjduiesc.Da că merit. Asta numaiMântuitorul ştie.”

ReflecţiiContinuare din pagina 24


Magdalena Albu

Sunt momente înviaţă când cazi şi ai pute-rea să o iei de la capăt.Sunt altele, în schimb,când simţi că această pu-tere îţi este sleită pur şisimplu de vlagă şi cătotul pare definitiv pier-dut într-o văgăună a des-tinului, unde niciDumnezeu nu îşi maipoate face loc să pă-trundă. E ca un caruselameţitor şi enigmatic cuînceput şi cu final mereufixe, în care, de foartemulte ori, rolul tău nu edecât acela de simpluspectator neputincios alpropriului traiect exis-tenţial dat. Iar, din acestpunct de vedere, am re-cunoscut întotdeauna cumâna pe inimă că m-amsimţit totalmente nepu-tincioasă în faţa vieţii şia morţii, ca şi cum aces-tea ne sunt doar îngă-duite a le parcurge şinicidecum a ni le apro-pria şi modela dupăbunul plac.

Îmi este din ce în cemai greu de ceva timpîncoace să reînvăţ a privioamenii în ochi. E unexerciţiu personalaproape imposibil, pecare mi-l asemuiesc cuun adevărat canon creş-tin dat de preot unui pă-cătos râvnitor lamântuire veşnică. Măstrăduiesc din răsputerisă fac aşa ceva tocmaipentru că în faţa mea în-cerc să îmi închipui căam o Fiinţă umană realăşi vie, iară nu copia înfio-rătoare a vreunui mons-tru gigantic din carne şioase învăţat să sfâşie şisă ucidă nemilos tot ceeace întâlneşte în cale. Deşi

nu sunt adepta temeipredilecte a lui GeorgBüchner, anume aceea aneantului - un spaţiu golde forme bine definite, încare personajul principalWoyzeck din piesa cuacelaşi nume rosteştelucid şi cu o „linişte atâtde stranie”: „Domnulecăpitan, bunul Dumne-zeu n-o să-l condamnepe bietul vierme fiindcănu s-a spus „Amin” în-ainte să se nască.” -, to-tuşi, când văd aproapezilnic în faţa mea criptegoale de conţinut undese descompune neînce-tat speranţa şi care îşimai spun încă Oameni,căscându-şi în cenuşiulcerului atât de îndepăr-tat privirea-le completa-mente inexpresivă, măcuprinde dintr-o dată unsentiment egal ca se-mantică proprie cu acelade neputinţă în faţa mor-ţii cuiva foate drag mie.

Ceea ce scriu se naştedin ceea ce trăiesc.Nimic nu am conceputvreodată din simplă im-aginaţie fără ca viaţa şi,deopotrivă, moartea sănu îşi reverse amândouăcu putere seva în sufletulmeu. Rânduri nesfârşitede cruci cu braţele aşe-zate perpendicular ori înformă de „x” precumcrucea Sfântului ApostolAndrei, perechi de su-flete goale ori de tălpiaşijderea, iată ce mi s-a

perindat constant de-alungul vremii prin faţaochilor cu blândeţe saucu duşmănie, aidomaunor forme non-umane,dar apocaliptice, cu trun-chiul lipsit de cap sau cuel atârnând, ca şi când n-ar exista nici măcar ipo-tetic, pe cei doi umeri aiunui schelet construittotal asimetric.

„Fiecare om e o pră-pastie; ameţeşti când teuiţi în ea.”, glăsuieşteacelaşi Woyzeck al luiGeorg Büchner. Mărturi-sesc că este extrem de di-ficil să cauţi a-i priviprăpastiei, de pe mar-gine, propriul său conţi-nut. Dar ce este cuadevărat dramatic îndestinul fiecăruia dintrenoi constă în faptul cădominanţa răului neumple sufletul de durere,pustiindu-i acestuia dince în ce mai evident fibrainterioară. Personal, amperceput viaţa ca pe unamestec eteroclit compusdin îndoială, nesigu-ranţă, răscruci du re-roase, dar inevitabile, şi,mai ales, din acea seamăde întâlniri de destinmarcante cu personali-tăţi care au rolul de aşezaîncă o virgulă necesară şiimportantă în traseul tăuprin lumea multiplelorhimere pământeşti.

Uneori, viaţa nucurge deloc lin, ci ai-doma unui fluviu cenu-

şiu şi trist, iar lecţia umi-linţei este tot ceea ceajungi să înveţi de-a lun-gul şi de-a latul său, în-junghiat fiind denenumărate ori în suflet.Nu ştiu dacă aceastaconstituie fericirea su-premă sau reprezintădoar oglinda neputinţeipersonale în faţa încer-cărilor destinice pe carele ai de îndurat în ani.Ori poate amândouă laun loc, cine ştie ?!... Indi-ferent cum ar fi însă,spectacolul repetabil allumii în care ne închi-puim că ştim să trăim,chipurile, estetic şimoral - mai degrabă nor-mativ şi-atât - poartă înel germenii unui teatruglobal jucat cu miliardeşi miliarde de măşti nuîntotdeauna sincere şiperfect integrate în rolulde forţă maximă al re-pertoriului dramaturgical lumii, anume acela dea fi.

Faţetele personalităţiiunui om sunt multiple,nu singulare. A avea cu-rajul să-ţi urmezi visul şisă o iei de câte ori estenevoie de la capăt înaceastă formă de viaţănu reprezintă un alt în-ceput propriu-zis, pre-cum lesne ar crede ceimai mulţi dintrenoi, ci acea pre-

„Or, dacă există o trăsătură defi-nitorie a persoanei, aceasta este, în-ainte de orice, unicitatea saireductibilă.” Mihai Dinu

Portret final

4


lungire firească adrumului tău an-terior. E nevoie de

nu ştiu câte meandre aledestinului pentru aajunge în sfârşit să-ţiapropriezi cu sufletulîmpăcat punctul din ca-pătul unghiului. În cazulmeu, Forţa destinului şi-a spus întodeauna cu-vântul. E un alt mod de avedea viaţa din jurul, darşi din lăuntrul tău, celmai bun mijloc de a con-tura tu însăţi (însuţi) cafiinţă cu raţiune şi afectce te afli o reprezentareaproape de completitu-dine imagologică a lumiiîn care te străduieşti săexişti. Ca sfânt sau casimplu păcătos.

Destinul personaleste, până la urmă, o se-

miotică destul de greu dedesluşit încă pentru fie-care dintre noi. Împleti-rea aceasta greoaie şifrumoasă, în acelaşitimp, de itinerare dis-tincte, însă omogenizatede-a lungul timpuluiîntre ele (pare o contra-dicţie, dar nu e deloc aşaceva), reprezintă o pro-vocare continuă până laurmă de a pătrunde întainele cunoaşterii Sine-lui propriu, de a încercadin răsputeri a-i trans-lata acestuia limitele, dea te putea defini mai binepe tine ca entitate crea-toare în contextul exis-tenţial dat. Evident căoricare alt nou traseu deviaţă ales va semnificaîntotdeauna punctul deplecare către altceva.

Către ce anume în modconcret nu vom şti poateniciodată, pentru că eta-pele vieţii unei Fiinţeumane sunt aidoma unorintervale finite, dar des-chise la ambele capete,care îţi oferă din vremeîn vreme evenimentecare mai de care mai ne-aşteptate cu putinţă.

Ceea ce pot spune cucertitudine însă este fap-tul că totul vine dintr-ocurgere în salturi a pro-priei tale vieţi pe caretrebuie să o urmezi în-tocmai ca pe un dat divinşi nu ca pe o simplă op-ţiune personală. În ceeace mă priveşte, obişnui-tul a fost reprezentat în-totdeauna de cătreantonimul său, nefires-cul, amplitudinea dintre

ele putând fi asemuită îngenere cu o „distanţă ca-nonică” imaginară dintre+∞ şi -∞. E o artă a jocu-lui care nu are nicio legă-tură cu teatrul sau cuoamenii, ci numai şinumai cu Dumnezeu. iarcuvintele Nataliei Ma-noilescu-Dinu sunt maimult decât elocventeaici: „Viaţa noastră, che-mată să reediteze lascară redusă şi dimen-siuni minore viaţa Dum-nezeului întrupat, vaavea şi ea un aspect deveşnic pelerinaj.”

P.S. Mulţumirile melesincere domnului Ge-orge Roca şi tuturorcelor din ţară şi din dias-poră cu care am colabo-rat excelent în ultimii aniîn sfera publicistică.

4

ARBORIISe ridică legănându-se spre boltă

Braţele pământului: Arborii.Sună crengile – corzi de liră

O simfonie neterminatăNiciodată: Arborii.

Noi suntem asemeni arborilorPlantaţi într-un crâmpei de eternitate

Cu braţele spre cosmosul luminilorCu adânci rădăcini în pământul străbun.

Noi foşnim odată cu soareleOdată cu stelele

Când răsar şi apun.

Nimic nu ne poate smulge de aiciDin calea viscolelor şi luminilor noastre,

Nimic nu ne poate rupe de piatrăFără ca răni adânci să ne doarăFără ca pentru mugurii noştri

Lumina să moară.

EXCELSIORVine un amurg când totul pare fum

Când sensurile se destramă-n nesfârşiri,Când nu mai ştii de se mai află drum

Spre curtea următoarei amăgiri.

Vine o seară, când rămâi târziuNemulţumit de tot ce te-nconjoară

Când simţi că nici o clipă n-ai fost viuPrin anii care se îndepărtară.

Şi-atunci răsună parcă-n infinitUn zvon nelămurit, uitat departeDespre trecute străluciri de mit

Ce nu erau decât cristaluri sparte.

Şi vii mâhnit în sera nimănuiAcolo unde ostenite florileAu părăsit gigantele statui

Dispreţuindu-şi singure culorile.

Abia în zori iluziile-mbinăO cale către alte străluciri

Şi-atunci reiei cărarea de luminăSpre piscul unor alte-nchipuiri.

MOARTEA PRINŢULUIDE LAMPEDUSA

Era un delir al rozelor negreEnigmatic ca însăşi viaţa principelui

Când gheparzii dansau cotillioanePe capacele supierelor de argint,Sau pe treptele palatelor pustii

Când nici o trâmbiţă nu vestea nopţiiMoartea prinţului.

Era o veghe la DonnafugataŞi un bal la palatul Panteleone.

Ghepardul părea un simbol,Toate se arătau întunericuluiPrin ultimul şi marele cântec-Prin însăşi moartea prinţului.Po

eme

deGh

eorg

he Pa

lel


Lucian Gruia

Memoriile lui AdrianMarino au cunoscutdouă versiuni, prima din1993 se opreşte la 1989.În 1999 autorul revineasupra manuscrisului şi-l rescrie integral, adău-gând şi perioadapostdecembristă. Iată cese spune în Nota asupraediţiei: „Autobiografieîndelung aşteptată, volu-mul captivează prin tra-seul unei vieţi deexcepţie , ca şi prin va-loarea culturală a mărtu-riei pe care o aduce.Publicarea acestor me-morii cu destin voit pos-tum e totodată o datoriede recunoştinţă pe careEditura Polirom şi-o îm-plineşte acum faţă de re-gretatul cărturar AdrianMarino.”/1/ (Redacţia)

Memoriile lui AdrianMarino au produs viidispute. Autorul esteconsiderat un nihilist ab-solut, plin de umori, in-oculate încă dincopilărie, din familie.Autorul recunoaşte căera izolat, dificil pentrucă îşi afirma părerile tot-deauna pe faţă, fără me-najamente: „Măsurprind, de multe ori,iritat, irascibil, plin derevolte refulate, de inhi-biţii, de mult ascunse.Ele frânează şi chiarusucă multe bune inten-ţii, porniri generoase,energii constructive.Devin ursuz, rece, anti-patic, inabordabil, impo-sibil. Uneori chiar mieînsumi.”

„Când am încercat săpătrund în – verbi gratia– viaţa literară şi să în-treţin unele relaţii, catas-trofa a fost totală.

Sincerităţile mele pro-fund naive, care cereaude fapt înţelegere, soli-daritate şi chiar o anumeconsolare, se întorceauinvariabil împotrivamea. Eram ironizat şiumulit. Pus, superior, înpoziţii de inferioritate.Ce pradă uşoară deve-neam atunci pentru or-goliile şi amorul propriuale altora, pentru afişa-rea pretinsei sau realeilor superiorităţi moraleşi intelectuale!” „M-amnăscut şi am devenit re-pede un rebel, inconfor-mist, refractar,inadaptabil, adesea tur-bulent...Mi se părea căam dreptul să mă com-port natural în orice îm-prejurare şi să-miexprim reacţiile de ne-aderenţă sau critice înorice situaţie.”

Unii comentatori, vi-zaţi în carte îl privesccondescendent, conside-rându-l un dezechilibratpsihic şi ca atare, afirma-ţiile sale nu trebuie luateîn serios.

Aşa să fie oare? După

părerea mea, dincolo derăutăţile evidente, majo-ritatea opiniilor sale suntjuste.

Autorului îi e teamăde confesiuni pentru casă nu fie comentat mali-ţios. Cred că în aceastasituaţie greşeşte, întru-cât se antepronunţă:”Posibilitatea ca un per-sonaj oarecare (Dan C.Mihăilescu, de pildă, cucare nu am, foarte eufe-mistic spus, nici o afini-tate, dar nu numai:Gheorghe Grigurcu, Ale-xandru George, CornelRegman etc.) să poatăintra, cu agresivitate, înintimitatea vieţii melemă umple, de pe acum,de oroare.”

„O polemică, în Ro-mânia cel puţin, nu ur-măreşte decât să tecompromită şi să te ter-felească, să te distrugăcu orice preţ. Polemicide idei nu există.”

Platonismul lui Noicae considerat inactual,rupt de realitate.

„Într-un sens, aceststoicism este singura fi-

losofie adecvată şi dra-mei poporului român.Unicul răspuns înţeleptpe care-l poate da teroriiistoriei, catastrofalei saleeredităţi şi contextuluigeografic nenorocit. Aimpune prioritatea pla-tonismului, în stil C.Noica – total desprins dealtfel de realităţi -, estecomplet greşit. Ceea cenu înseamnă că acest fi-lozof extrem de impor-tant nu trebuie tradus şistudiat.”

Nici Peratologia ela-borată de Gabriel Lii-ceanu nu-l încântă:„Experienţa limitelor amfăcut-o, pe pielea mea,de mult şi din plin. Nuam aşteptat, în nici uncaz, textul lui G. Lii-ceanu, remarcabil de so-fisticat şi de neautentic.Mostră de afectare filo-sofică noicistă.”

În capitolul intitulatMarele eşec: George Că-linescu, Adrian Marino,care i-a fost asistent, searată dezamăgit de fap-tul că profesorul a accep-tat compromisulproletcultist „Descope-ream, pas cu pas, imensafarsă a marelui Maestru.Singura circumstanţăatenuantă era lipsa – totmai evidentă pentrumine – a conştiinţei ci-vice a elitei intelectualeromâneşti. În plus, efec-tele răsturnărilor impre-vizibile, violente şi totalede situaţii ale epocii, pecare eu o refuzam, iar G.Călinescu o accepta şi ise adapta. Şi nu oricum.Cu o viteză, cu o ipocrizieşi cu un cinism, în formeatât de uluitoare şi cabo-tine, încât nu le pot uitanici până azi.”

Iată un citat din

Adrian Marino,

un hiperlucid

4


noul Călinescu de-venit deputat: „ÎnI.V.Stalin au fost

strânse laolaltă toate lu-minile de care au strălu-cit vreodată conducătoriide popoare.” Fără co-mentarii.

Adrian Marino a fostarestat în 1848 pentruorientarea politică libe-rală. Pentru autor închi-soarea reprezintă undezastru moral, nu asimţit nici un fel deeroism sau o mistică acelulei : „A cultiva o pu-blicitate ieftină, la TVsau în diferite simpo-zioane, a specula şi aumfla o astfel de temă,îmi pare o culme a im-posturii. Din aceastăcauză, am respins şi res-ping cu dezgust toateemisiunile bombastice,fals eroizate, liricoide,afectat exaltate ale LucieiHossu-Longin, care(spre fericirea sa) n-afăcut o zi de închisoare.”„Memorialul de la Si-ghet, mai ales, mi se pareo enormă mutilare şi fal-sificare.”

Deportarea la Bără-gan, timp de şase ani, laLăteşti (1957-1963), îi dăprilejul de a se lega ne-meritat de Andrei Pleşuşi de Patapievici: „Cumpoţi deveni erou naţionalfiindcă ai fost deportat 8(opt) luni în localitateaurbană Teţcani, în jude-ţul Bacău, ca muzeograf,precum Andrei Pleşu. „„Mai citeam, tot după1989, că H.-R. Patapie-vici a devenit un alt erounaţional numaidupă...29 de ore, petre-cute, teribil de incomod,este foarte adevărat, înJilava.”

La ţară s-a convins că

omenia ţătănească e ogogoaşă. Toţi vecinii îlfurau.

La Cluj, după reveniredin deportare, a suferitmulte umilinţe: „...Clujula rămas până azi – subli-niez bine aceste cuvinte:până azi – oraşul undeam fost cel mai umilit şiinsultat în viaţa mea.”

În 1985 primeşte pre-miul Herder, „motivpentru care Dna VirgilVătăşianu să-mi dea untelefon, profund indig-nată, scandalizată şi de orară insolenţă” ea consi-dera că soţul ei academi-cian ar fi meritat acesttrofeu.

Alţi oameni de cul-tură s-au arătat deosebitde orgolioşi şi invidioşipentru premierea luiAdrian Marino. „Pseu-dosavantul Hadrian Dai-coviciu a fost, în schimbde o mârlănie incalifica-bilă, în modul cel mai di-rect posibil.”

„Poetul X.Y. (= MarinSorescu, membru al de-legaţiei noastre, n.n.)nu-şi poete stăpâni invi-dia şi-mi declară, cu orară insolenţă, că pre-miul i s-ar fi cuvenitlui...”

Alte calificative mora-lizatoare, atribuite deAdrian Marino unor ce-lebrităţi literare:

„Nici azi nu ştiu binede ce mi-am atras anti-patia lui N. Manolescu,cu care am încercat, laînceput, să am bune re-laţii, făcându-i chiar o vi-zită la Câmpina. Cred căautorul unei intrigi a fostD. Micu, o mare medio-critate.” Nu iubeşte nicipe alţi critici reprezenta-tivi: „Dar astăzi, dacă m-ar întreba cineva, cum

îmi imaginez infernulcritic aş răspunde: Să mise citească, în dreapta, ocronică de GheorgheGrigurcu, iar în stânga, ocronică de Dan C. Mihăi-lescu. Sau invers.”

Marin Preda e văzutca tiran în funcţia de di-rector de editură: „Tre-buie să încep cu MarinPreda, marele pontif lite-rar al epocii, care nu pu-blica la Editura CarteaRomânească (unde eradirector) nici un critic,nici o culegere de cro-nici, dacă două-trei textenu erau despre cărţilesale.”

Teribilismul unorscriitori e sever amen-dat: „Poate cel mai re-prezentativ caz al aceteicategorii rămâne unanume Cezar Ivănescu,de o agresivitate şi vulga-ritate ieşită din comun,autor frenetic de demas-cări de pretinsele asasi-nate ale lui N. Labiş şi M.Preda.” Eu care l-am cu-noscut pe Cezar Ivă-nescu pot spune că eraextrem de orgolios şichiar violent, dar nupoate fi catalogat ca unoarecare, ntrucât era unmare poet.

Despre perioada co-munistă, Adrian Marinoafirmă: „La nivelul cvelmai de jos, acţiona croni-carul literar tânăr, foarteagresiv şi sigur pe sine,fie prin încadrarea sa laSecuritate (gen MarianPopa), fie executant ser-vil al Consiliului Culturii(gen Alex. Ştefănescu,autor – între altele – alunei cronici comandate,total abjecte şi mai alesincompetente, despreHermeneutica lui MirceaEliade, în cadrul campa-

niei oficiale împotrivaacestei cărţi).”

„Cartea mea, a căreiiniţiativă îmi aparţine înîntregime, a fost folosităca nadă şi instrument deşantaj împotriva lui Mir-cea Eliade: de a veni înţară, de a sprijini...candi-datura lui N. Ceauşescula premiul Nobel.”

După 1964, survine ooarecare destindere şiautorul participă la nu-meroase întâlniri cuscriitorii din străinătate.

Este dezamăgit şi descriitorii celebri străini,orgolioşi, înfumuraţi:„Roland Barthes rămânepentru mine emblemamodei, snobismului şimai ales, a frivolităţii cri-tice, specifice perioadeistructuraliste.”

Călătoriile în străină-tate l-au făcut să cu-noască scriitorii din exil.Priveşte cu un ochi lucidşi rece problemele lor.Deşi trăiau drama ne-adaptării la literaturaţării de adopţie şi nebă-gaţi în seamă în ţară, toţise credeau genii. „Vagipersonaje care, în ţară,nu reprezentau nimic,dar absolut nimic, îşi dă-deau în străinătate aerecel puţin de mari gloriiinternaţionale, de ve-dete, de deţinători aipremiului Nobel etc.”

Adrian Marino se în-treabă în ce calitate Mo-nica Lovinescu şi VirgilIerunca fac ordine în cul-tura şi literatura română.Eficacitatea lor a fost efe-meră. Nu au lucrări im-portante de sinteză. Nicidespre Eliade şi Cioran,cu toate că le apreciazăcărţile, nu are o pîărereprea bună: „Adevă-rul crud, brutal,

4

4


oricât de explicabilar fi, era că dramaculturii române,

din perioada comunictă,nu-i interesa, nu-i dureacâtuşi de puţin pe cei doicompatrioţi. Şi poate maionest era, de fapt, A.M.Cioran, când se dezinte-resa şi dispreţzuia, pefaţă, întregul poporromân şi cultura sa. Încazul lui Mircea Eliade,obsedantă - devenităaproape maniacală - erapreocuparea exclusivă dereeditare, publicitate etc.”

Pe Paul Goma îl con-sideră „Ciufut, turbulent,agresiv şi simpatic, era opersona- litate incipientăfrapantă.” Este singuruldizident adevărat.

Fără îndoială A drianMarino a fost extrem deorgolios, ră u tă- cios şi ne-mulţumit de toate reali-zările confraţilor. Dareliminând, umorile, ob-servaţiile sale sunt juste.Theogor Codreanu, într-un articol minuţios şi per-tinent publicat în revista

ORIGINI ROMANIASROOTS (nr. 6-7-8) consi-deră că atât răutăţile cât şioservaţiile juste ale luiAdrian Marino provindin caracterul său hiper-lucid. Dincolo de limită,observaţia corectă, exa-cerbată, devine răutate.

În concluzie afirm căam extras o mulţime decitate din cartea luiAdrian marino, VIAŢAUNUI OM SINGUR,pentru a trezi interesulcititorilor pentru a afla oaltă faţă, mai puţin fru-

moasă asupra personali-tăţilor literaturii şi cultu-rii noastre. Cartea este înfond, o carte tristă, aunui om care nu s-a bu-curat cu adevărat denimic. A fost o mare per-sonalitate, prin lucrărilesale dicţionar de idei li-terare, Hermeneudicalui Mircea Eliade, Her-meneutica ideii de litera-tură şi multe altele aluptat pentru promova-rea cul turii noastre în lu -me. Dar şi în acestdemers a fost dezamăgit.

4

Constantin Racaru

În Vinerea Mare, ungrup de 70 actori, printrecare şi Maia Morgen-stern, a interpretat înCentrul Vechi la Bucure-ştiului „Drumul Crucii”.O scenetă care redă dra-maticele momente di-naintea răstignirii luiIsus Hristos.

De lânga Banca Na-ţională a României, de-alungul străzii Lipscani,pâna la bulevardul Bră-tianu, la statuia Lupoai-cei şi până la BisericaCurtea Veche, artistulDaniel Les a purtat înspate o cruce masivă dinlemn. Un parcus cu 14opriri, presărat cu scenede mare violenţă, de careunii spectatori s-au şiplâns, de altfel. În pu-blic, atraşi mai ales deuniformele soldatilor ro-mani, au fost foartemulţi copii. „Copiii artrebui să înveţe că Paş-tele nu însemnă doar Ie-puraş”, a explicat DanielLes, iniţiatorul proiectu-lui. Iar oamenii mari artrebui să-si aducă a min -te că Paştele nu în-seamnă doar mâncare şi

băutură până la venireaSalvării, aş adauga eu.Este motivul pentru careefortul celor 70 de actorimi se pare absolut re-marcabil, dar, din pă-cate, singular. În ulti me-le săptămâni, spaţiul pu-blic din România, atâtcât rămâne liber pe lângăbălăcareala politică fărăsfârşit, este acaparat dediscuţii despre mâncareşi preţul ei. Televiziunileau dezvoltat şi au trans-mis o adevarată obsesiepentru preţul mielului şial oului. Nu auzim decâtdespre ultimele pregătiripentru drob, cozonaci,pască şi friptură. Piaţa şihypermarketul sunt cumult mai aglomeratedecât orice biserică.Gândul la festin întunecăorice încercare de recu-legere şi de piosenie.Paştele, ca şi Crăciunulde altfel, a devenit o săr-bătoare a foalelor, a în-dopării, a lacomiei ne -mă surate. Şi acesta esteun specific românesc,pentru că niciunde înEuropa cel puţin, nu se

discută atât de mult des-pre mâncare. Şi măcardacă am şti semnificaţiamâncărurilor specificede Paşte. Câţi dintre noiştiu, de exemplu, de ceciocnim ouă, iar gestulritual este însoţit de sa-lutul tradiţional pascal„Hristos a inviat!”? (coa -ja oului reprezintă mor-mântul lui Hristos, iarspargerea lui este Învie-rea). Da, Masa de Paştieste tradiţională, dar capretext pentru întâlnire,pentru apropiere maiales în familie, nu ca mo-ment pentru ghiftuire.Ne îndepărtăm galopantde tradiţii şi de Biserică.Dar, cel puţin în privinţaacesteia din urmă, nusuntem singurii vinovaţi.Biserica însăşi se înde-părtează galopant deceea ce ar trebui să fie,adica în primul rand unreper moral pentruturmă. Povestea candeleigalbene scoasă la vân-zare este un exemplu demarketing reusit. Darunul potrivit unei firmede succes. Este cam ca

ideea unei reţele de fastfood de a scoate „Mac-Paşte cu ou şi drob”. Saucum vedeam pizza cusarmale în oferta unuicunoscute firme din Ca-pitală în timpul Sărbăto-rilor de iarnă. Conteazădacă e candela roşie, gal-benă, albastră sau dacă eo simplă şi o umila lumâ-nare de un ban? Con-tează altceva decât lu -mina sfântă? Şi dacă al-tele conteaza mai mult,de ce să ne miram că amajuns unde am ajuns, căsocietatea româneascăeste mai bulversată caoricand, că idolii de car-ton au cea mai mare tre-cere, că violenţa de toatetipurile este cel mai răs-pândită formă de mani-festare, că frica de Dum-nezeu a rămas doar ovorbă într-o lume care seteme doar de golirea bu-zunarului şi de umplereaburţii?

Dar să nu ne plângemcă Dumnezeu şi-a întorsfaţa de la noi. Stănd cuspatele la El, oricum nuputem să i-o vedem.

Sursa: ziare.com

Cu spatele la Dumnezeu


Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel,

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti);Alte ţări: Australia, Belgia, Canada, Danemarca,Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia,Portugalia, Republica Moldova, Serbia, Spania,S.U.A., Ucraina. Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Melania Cuc, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, George Filip,Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Manafu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa,Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vârlan Neamţu, Emil Persa, GeorgePetrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Claudia Serea, Dorel Shor, Delia Stăniloiu, VictorSterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, Raqel Weizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Concurs

literar

Liga Scriitorilor din România-Filiala Timişoara Banat îm-preună cu Asociaţia CulturalăConstantin Brâncuşi-Timişoara,organizează un Concurs de poeziadresat poeţilor (60+) cu tema:„Dunărea în poezii”.

Invităm colegii să participe cu3 poezii-despre Dunăre-,însoţitede versiunea în limba engleză şi ofotografie. Se va specifica numele

vârsta şi localitatea. Poeziile vorfi publicate într-o carte, coordo-natoare fiind profesoarele DoinaDrăgan şi Mariana Strungă.Celemai bune poezii vor fi premiate.

Termenul limită de trimitere apoeziilor este 01.05.2012. Adresade e-mail la care vor fi trimisepoeziile este:[email protected].

Doina Drăgan

Nicolae Iorga - Nu l-au cunoscut Oricat de sfant era IisusSi cat de lamurit prin lutVedeai pe cel venit de susSi ai sai nu l-au cunoscut.A trebuit ca trupul sauDe mucenic sa-l bata-n cuieCa sa se-arate DumnezeuSi ca la ceruri sa se suie.

Tudor Arghezi: De paştiLa toate lucarnele si balcoaneleAu scos din cer ingerii icoaneleSi-au aprins pe scariCandele si lumanari.Orasele de sus, in sarbatoare,Au intins velnite si covoare,Si ard in potireMireasma subtire.Si din toate ferestrele odata,Mii si sute de mii,Heruvimii fac cu mana bucalataLa somnorosii copii.

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


climate literare, nr. 53

Documents