idealuri literare matematice - aprilie

I L M - Ș c o a l a G i m n a z i a l ă S f â n t u l N i c o l a e

ȘCOALA GIMNAZIALĂ SF. NICOLAE

Aprilie

2014

IDEALURI

LITERARE

MATEMATICE

Ediție

lunară

ap

NR.1


Cuvânt înainte

Primul număr al revistei Idealuri Literare Matematice al Școlii

Gimnaziale Sfântul Nicolae se adresează elevilor, părinților și profesorilor.

Revista aceasta reprezintă un adevărat motiv de bucurie și de mândrie nu

numai pentru colectivul de redacție coordonat de d-na profesor Cristina Issa

și de d-na profesor Gabriela Cozman, ci și pentru toți prietenii și iubitorii de

frumos, fiind purtătorul de cuvânt al unei generații și al unei școli.

Profilul revistei este unul inovator ce tinde spre perfecțiune, dezvăluind

atât latura reală, matematică armonizată perfect de acordurile lirice

orchestrate într-un veritabil solfegiu poetic. Revista realizeză o colaborare

armonioasă între elevi, părinți și cadrele didactice, în paginile ei descoperim

delicatețea, spontaneitatea, gingășia copilărească, prospețimea sufletului,

dar și seriozitatea cadrelor didactice devotate meseriei. Toate acestea se

concretizează în cuvinte și imagini, în paginile acestei reviste.

Mințile agere, gândurile ce trimit mereu imaginația către culmi au

hotărât să consemneze câteva elemente și aspecte semnificative ale muncii

lor, elemente ce vor dăinui peste clipă,

devenind eterne.

În câteva pagini alese găsim reperele ce

caracterizează munca unui colectiv de oameni

si avem certitudinea și totodată încrederea că

această revistă ne va obișnui cu o anumită

doză de seriozitate ce onorează statutul de

publicație a unor tineri care se pregătesc să

străbată cu folos și demnitate drumul vieții.

Director prof. Marian Ciontescu


Asemănări între literatură și matematică

Există asemănări între literatură și matematică ? Mulți oameni ar spune

că sunt două lumi paralele : matematica reprezintă lumea logică, plină de

formule, iar literatura este lumea imaginației, a basmului, a creației, a evadării

din banalul cotidian. Unii ar răspunde că scopul literaturii este de a exagera, pe

când cel al matematicii este de a arăta dimensiunea exactă a lucrurilor,

completându-se reciproc pentru a echilibra balanța universului.

Sunt de părere că atât literatura cât și matematica au o infinitate de

puncte în comun și cer în primul rând implicare și efort, dar și seriozitate,

iubire și devotament. Amândouă sunt abordări ale lumii înconjurătoare:

unghiurile, formulele le găsim în notele muzicale, în ritmuri dar și în calculele

banale pe care le efectuăm zilnic. Literatura este abordarea spirituală a tot

ceea ce există. Amândouă au la bază idea de structurare presupunând un

anumit stil, în care corectitudinea exprimării este caracteristica principală. Atât

în matematică, cât şi în literatură - poezie, întâlnim posibilitatea de a exprima

mult în puțin. Nu trebuie să uităm cuvintele unui ilustru matematician german,

Karl Weierstrass: „ Un matematician care nu este și puțin poet nu poate fi un

matematician strălucit” și să le adaptăm : Un poet care nu este puțin și

matematician nu poate fi un poet strălucit…

Concluzia este de fapt o curiozitate pe care

mulți oameni o știu : pentru a reține primele 11

zecimale ale lui ∏ este suficient să reținem

urmăroarele versuri : „Așa e ușor a scrie orișicine/

Un simbol creat din multe zecimale”

Numărul literelor fiecărui cuvânt dă valoarea

lui ∏=3,14159265358

prof. Cristina Issa


Eu și elevii mei

Dacă ar trebui să dau timpul înapoi și să fiu din nou elevă în clasa a VIII-

a, cum sunt actualii mei elevi cărora le sunt dirigintă, aș fi la fel de fermă în

alegerea profesiei: dascăl. Pentru mine este cea mai frumoasă profesie, care

nu seamănă cu nicio alta, este o meserie pe care nu o părăseşti ajuns acasă. Te

îndeamnă la o permanență căutare, motivare, înțelegere, schimbare, dăruire.

Dacă îți place ceea ce faci, nu te poți transforma într-un om blazat. Este aspră şi

plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie care epuizează şi

înviorează, ingrată şi e plină de farmec deopotrivă. Ca profesor de matematică

nu mi-a fost întotdeauna ușor. Am zâmbit mulțimită de fiecare dată când am

auzit din clasă exclamații ca: ”Deci, asta era....!!!”, ”Ura!!!”, „Iar a trecut timpul

repede! Nu puteți veni și ora viitoare?”, dar și mirată când mi-am descoperit la

ei atitudini sau am auzit expresii personale.

Când auzi sau citești gândurile lor: “Am învăţat că trebuie să fiu sinceră

cu mine însămi, să îmi cunosc limitele şi defectele şi să încerc să mi le îndrept.

Am învăţat să respect opiniile persoanelor din jurul meu şi să-mi recunosc

greşelile. Am învăţat să-mi afirm talentul, să aprofundez, să muncesc din greu

pentru ceea ce îmi doresc. Am învăţat să-mi privesc faptele dintr-un punct de

vedere matur, să calculez consecinţele şi să acţionez numai atunci când sunt

sigură că este bine ce fac.”

Când ți se mulţumește… “… pentru fiecare calcul corectat, pentru fiecare

teoremă repetată, pentru fiecare moment în care m-aţi

făcut să mă simt fericită că am învăţat aici.”

Când ne doresc…“…numai succes în carieră în

continuare, iar sufletul de copil să nu vă părăsească

niciodată, chiar dacă viaţa e grea şi anii trec.”

te simți împlinit ca dascăl.

prof. Gabriela Cozman


La mare

În luna iulie, eu

și familia mea ne-am

hotărât să mergem la

mare. Pe drum,

atmosfera devenea din

ce în ce mai exotică.

Când am ajuns,

soarele ne mângâia cu

razele sale gingașe și marea ne bucura cu un cântec relaxant. Am coborât

mai aproape de mare. Astfel am putut observa cum peștii colorați se

mândreau cu aspectul lor.

Algele verzi și mâloase dădeau un strop de culoare mării. Nisipul

era lutul plajei. Din el ieșeau niște opere de artă .

Crabii obraznici îi ciupeau pe cei fricoși. Mai târziu, norii

neîndemânatici au acoperit soarele maiestos, stricându-ne cheful.

Seara misterioasă a chemat strigătul greierilor gălagioși. Pisicile

nopții căutau atente cu mieunatul lor drăgălaș. Stelele jucăușe

împopoțonau aerul trist !

Vântul șovăielnic cutremura copacii,

furând câteva frunzulițe inocente !

Marea constituie o lume vie și ziua și

noaptea !

Ioana Ghiban, clasa a VI-a B

Proză


Furtuna

Norii plumburii se-adună

Vai, începe o furtună!

Străzile sunt părăsite,

Arată ca niște panglici

folosite.

Ploaia nu s-a așteptat

Și s-a pus pe picurat.

Copiii la geam se uită,

La furtuna-ncremenită.

Vântul șovăielnic bate,

Că nici gând să se arate,

Mai prejos decât furtuna,

Care ne sperie-ntruna.

Dar furtuna, obosită,

Se oprește și se uită

La dezastrul ce-a produs

Și în alt oraș s-a dus.

Daria Moldovan, clasa a VI-a B

Poezie


O zi de iarna

Era o zi frumoasă de

iarnă, soarele se ascundea

speriat printre nori. Eu

mă aflam acasă împreună

cu părinții mei.

Voiam să merg

undeva… Dar unde?

Atunci m-am gândit că ar

fi frumos să mergem la

patinoar și le-am spus

acest gând părinților. Ei au fost de accord și am plecat la drum.

Afară, zăpada era albă precum laptele. Casele, copacii și mașinile erau

pline de nea. Era un peisaj de vis ! Steluțe argintii cu miros răcoros

pluteau în aer și mă invitau să dansez cu ele. Aerul era amețitor,

pătrundea prin haine ca un soldat gata să înfrunte orice pentru a câștiga

bătălia.

În sfârșit am sosit, am patinat și

m-am distrat foarte tare. Când am

plecat, am mers să bem o ciocolată

caldă, iar apoi ne-am întâlnit cu niște

prieteni și am plecat la casa lor. Ei

ne-au invitat la film și am mers cu ei.

A fost o zi de neuitat !

Ruxandra Pancu, clasa a V-a C

Proză


Primele scrieri ale mele

Parca ieri aveam șapte ani și pașeam timidă , cu inima bătându-mi

să-mi iasă din piept , de atâtea emoții , pe poarta școlii.

Eram în clasa întâi și îmi amintesc cu plăcere despre primele

experiențe într-ale scrierii . Pe firul subțire al caietului se înșirau ca niște

mărgeluțe, niște chestii. Erau așa de drăgălașe și amuzante. Unele cu

burtica rotunjoară, altele dichisite cu bucle frumoase, unele având niște

codițe ca la purceluși, altele având niște punctulețe care păreau niște ochișori

care parcă mă priveau. Am înțeles că se numesc litere și că te poți juca cu ele,

formând și scriind cuvinte dragi. Primele dintre acestea au fost "mama" și

"tata", cele mai minunate cuvinte. Ușor, ușor au urmat alte și alte cuvinte

care m-au ajutat să fac primele mele propoziții. Cine nu-și mai aduce aminte

de celebrele propoziții: "Ana are mere." sau "Riri e mare.", pe care cu toții le-

am scris. Apoi toate literele au devenit prietenele mele și eu prietena lor.

Parcă vrăjite, se jucau și se amestecau în mintea mea. Astfel am

învățat să citesc și să scriu ce-mi doream. I-am scris mamei și tatălui meu

cât îi iubesc, i-am scris lui Moș Crăciun ce doream să-mi aducă, le-am

scris :"La mulți ani!" tuturor celor sărbătoriți, am scris că sunt româncă și

că sunt mândră de înaintașii și de țara mea și mai presus de toate am scris

un mare "Mulțumesc!" doamnei învățătoare, cea care pentru prima dată mi-

a pus "condeiul" în mână și cu răbdare m-a învățat primele mele scrieri.

Păstrez și astăzi caietele din

clasa întâi, cu micile mele compuneri

și n-am să uit niciodată primele mele

încercări într-ale scrierii !

Andreea Rotaru, clasa a V-a C

Proză


Poveste de iarnă

Soarele palid răsare deasupra

celei mai înalte bolți. Primele semne

ale dimineții învăluie grădinile

acoperite de un ocean de zăpadă. Pe

garduri, pe acoperișuri, peste tot s-a

așternut un subțire strat de cristal.

Pe străzile orașului gheața

împodobește totul cu farmecul ei. Pomii au fost presați cu stropi de apă

înghețați, iar acum parcă poartă ghirlande argintii.

Iarna modelează țurțuri la pervazurile ferestrelor. Jos, lîngă băncuță,

copii au făcut o mulțime de oameni de zăpadă. Unii sunt mari și grași,

alții sunt scunzi și ascuțiți la nas. Dacă privești de la depărtare, aceștia

par fantome ale dimineții. Pe hornurile caselor ies pâlcuri groase de fum,

răspândindu-se în depărtare. Înăuntru miroase a portocale și a

scorțișoară. Iarna învăluie totul cu farmecul ei, dăruind o atmosferă de

basm.

Dacă vezi întregul peisaj de

iarnă ești uimit de frumusețea lui.

Oricine privește are impresia că

doarme și se află pe tărâmul celui

mai frumos vis.

Maria Neaga-Budoiu, clasa a V-a C

Proză


Iarna în oraș

A sosit iarna în oraș

Să-i bucure pe copii

dragălași,

Fulgii cei zburdalinici

Purifică dealul, harnici.

Animalele somnoroase

Se culcă-n vizuinele frumoase,

Regina gheții cu al ei frumos păr

Acoperă plaiul cu veșmântul ei de zahăr

Păsările călătoare

Fug de vremea-ngrozitoare!

Copacii se albesc

Și pe loc încremenesc.

Ioana Ghiban, clasa a VI-a B

Poezie


Drag popor

Noi brav popor

Suntem cu tine la drag și dor

În vremuri grele noi am fost cu tine

În război noi am luptat voios și bine!

Cu turcii am luptat și am câștigat

Și de romanii care ne-au atacat,

Noi ne-am apărat!

Cu un conducător plin de voință și

mânie

Noi ne-am apărat de otomani și

de romani

Pentru țara noastră plină de

bogăție

Un final plin de bucurie!

Daniel Bulhac, clasa a VI-a B

Poezie


Ploaia

Sus, din codrii sunători,

Se ridică nori si nori,

Negri, prăfuiți, murdari,

Cenușii, pufoși și mari.

Și încep a plange-ușor

Cu lacrimă amară,

Se ridică nor și nor,

Cer de primavară!

Iar din ploaie, dup-un ceas,

Se aprinde gluma,

Vântul spulberă pământul,

Începe furtuna!

Răscolește tot văzduhul,

Geme vântu-n cale,

Stropii argintii și grei

Își lasă urma pe cărare.

Și la o comandă veche,

Ca o torță aprinsă,

Minune fără pereche:

Ploaia-i potolită, stinsă.

Maria Neaga-Budoiu, clasa a V-a C

Poezie


Iarna

Uite ce apare în zare!

E frumoasă și e mare

Iarna, dragă poposește

Și pe noi ne înveselește!

La poartă sunt

colindători

Ei vin de sărbători,

Vin să ne colinde,

Iar noi le dăm plăcinte.

Copiii visători,

Așteaptă nerăbdători

Moșul cel vestit,

Ce trebuie primit!

E mare sărbătoare

Toată grija noastră mare,

Dispare imediat

De pe chipul întristat!

Raluca Milen, clasa a VI-a B

Poezie


Ianuarie

Vine, vine luna ianuarie,

Cu cojocul ei de-omăt,

Cu pelerina sa regală,

Cu pantofii de cleștar.

Și ea trece peste văi,

Peste munți și peste dealuri,

Peste sate și orașe,

Troienind degeratele cărari.

Afară ninge încontinuu,

Ziua, noaptea, seara, dimineața,

Zgribulind copii veseli,

Cu ale ei înghețate ace.

Vântul urlă de durere,

Căci prietena sa, căldura,

Degerată cade moartă,

Secerată de a frigului cosaș.

Dar ninsoarea se oprește

Vântul suflă ușurat,

Fulgii osteniți, să cadă,

Pe-a lor pătură de omăt.

Copiii veseli ies la joacă,

Femeile gătesc lângă vatra caldă,

Bărbații resemnați se duc la

muncă,

Animalele bucuroase dau din

coadă.

Andrei Secuiu, clasa a VI-a B

Poezie


Vara

Vara este un anotimp

De toată lumea iubit

Căci atunci vine vacanța

Vine cu trenul din Franța.

Și la mare noi plecăm

În apă să ne scăldăm,

În nisip să ne jucăm...

Ce ne mai distrăm!

Seara pe plajă ne plimbăm

Multe scoici adunăm

Și aricii mici de mare,

Răsar dulce pe picioare.

Toată ziua ne bronzăm

Și pe plajă ne distrăm

Scoici adunăm

Și pe stabilopozi ne plimbăm

Apoi bagajele în mașină le-am

încărcat

A fost o vară de neuitat!

Mi-a plăcut atât de tare

Căci la anul merg din nou la mare!

Denisa Brădeanu, clasa a VI-a B

Poezie


Citește mereu

De ești mic,

De ești mare

Să citești

E lucru mare!

În basmul

Pe care-l citești

Lucruri bune

O să găsești!

Cu prințese și cu prinți

Cu împărați și zâne bune

Noaptea-n vis

Te-ntâlnești în lumea lor

Dacă basmul

Îl înțelegi

Înțelept ajungi mereu

Și nimic nu-ți pare greu!

Andreea Epure, clasa a V-a A

Poezie


Binecuvântare albă

Cad fulgii, cad alene,

Coboară-ncet în zare,

Și răspândesc magie

Și binecuvântare!

Crăiasa din povești

Zăpada ne-a adus,

Ea a venit din ceruri,

Din regatul de sus.

S-o respectăm,

Să îi cântăm,

Să o aplaudăm!

Iarna-i binecuvântare

Să nu o uităm!

Codruța Cruceanu, clasa a V-a C

Poezie


Vis de iarnă

Ei, dragi copii, îmi aduc aminte din tinerețile mele de sărbătorile de

iarnă... Stau câteodată și încerc să descopăr ce îmi prevestea visul meu

dinainte să vină Moș Crăciun. Știu că priveam ușor bradul și un fior mă

cuprindea cât ai spune "bună ziua!". Apoi, când mă trezeam, vedeam

cadourile îngrămădite pe lângă bradul stufos și verde.

Când eram eu, în floarea vârstei, copii mei, așteptau cu nerăbdare să

primească tot felul de cadouri și să fie cât mai răsfățați de Crăciun.Așa și

erau! Magia și visurile de Crăciun, nu au dispărut nici acum când sunt mai

bătrânica oleacă și nu prea mai văd bine. Parcă îngerii te păzeau tot timpul

și era cineva care îmi șoptea mai în fiecare zi de când începea postul

Crăciunului : "Cozonacii sunt pentru musafiri, tu nu ai voie să mănânci din

ei!". Bunica mea, era foarte mandră de mine și mă lăuda tot timpul pentru

reușitele la școală și pentru premiile primite. Era altfel, Crăciunul mă bucura

mai mult decât orice, era vremea când doamna mea dragă de limba română

și doamna de matematică, mă încurajau să învăț pentru teze și medii, iar

temele erau mai puține ca în restul anului. Noi, pe vremea noastră învățam

mult, citeam și ne documentam. Aveam timp și pentru învățat și pentru

jucat. Eram premianți. Deși, mai mult din jumatate de zi învățam, chiar și de

Crăciun, aveam timp și pentru a ne bucura de starea de bine, bucurie și

amabilitate pe care ne-o oferea aceasta sărbătoare. Cam așa, trecea

Crăciunul, frumos, "delicios" și amabil..

Așa dragi copii, mă bucur că am putut să vă

spun întamplările mele din copilăria mea și tot ce

s-a întamplat cu visul meu, poate îmi voi da seama

vreodată ce îmi prezicea acest vis!

Oana Talpan, clasa a V-a A

Proză


Trandafirul iubirii mele

Trandafirul s-a deschis

Și totul pare un vis!

Basmul iar a început,

Deși este foarte scurt.

Ochii mei doar triști vor fi

Până el iar va veni.

Inima îmi este frântă,

Dragostea e cea mai sfântă.

Zi și noapte l-am jelit,

Poate-n luptă a murit

Sper ca iubirea să nu moară

Sufletul iar să mă doară!

Trandafirul a înflorit!

Prințul eu mi l-am iubit,

El din luptă a venit,

Rănile l-au învelit,

Mult el n-a mai rezistat,

Din păcate-a decedat.

Trandafirul s-a închis

Nu mai este niciun vis

Basmul meu s-a încheiat...

Pe fereastră am privit,

Mă uitam mai mult în gol,

Învelită de-al lui dor.

Andreea Rotaru, clasa a V-a C

Poezie


Prutul suspină în cale

Prutul suspină în cale

Pe întinsul plai al țării,

Sârma-și crește ghimpi de jale

Până-n hăt la malul mării.

Nu poți trece să-ți vezi neamul,

Să-l îmbrățișezi frățește,

Plânge-n palme-ntreg meleagul

Plânge-n sine românește.

Geme-un murmur de izvor

Din hotare în hotare,

Noi suntem doar un popor

De la munte pân’ la mare.

Alt vârtej se iscodește

Malul îngrădit să-ți fie

Strigă Prutule, oprește

Lacrimile de pe glie.

Cere Prutule, odata

Să-ți lase curat izvorul,

Cum a fost și altădată

Să poți întregi poporul.

Ciprian Matricală, clasa a VI-a B

Poezie


Magia iernii

Afară-i frig și ninge tare,

Fulgii călătoresc călare

Pe crivățul asprit,

De zbor oboist,

De odihnă lipsit,

Care șuieră fără încetare,

Răspândind înfiorare.

În zare luna se ridică,

Mândră și mare

Cu alai de stele scăpărătoare

Ca mii de mărgăritare.

Fulgii cad ușor,

În zbor, încetișor

Jucăuș și amețitor

Cum le place tuturor

Este noapte…

Drumurile troienite

Sunt pustiite toate

Liniștea e mare,

Dar în case e hărmălaie

Râsete și veselie

Sclipiri în ochi de bucurie

Sufletul râde neîncetat

Este un timp minunat.

Cu toții, în familie

Bradul împodobim

Colindele toate,

Noi le cântăm

Masa o încărcăm

Din bunătăți ne înfruptăm

Și cu toți ne adunăm

În jurul bradului să stăm

Și să-l admirăm.

Bucurie ca aceasta

Rar întâlnești

Și ușor o risipești

Că tu crezi

Că sigur des o întâlnești !

Așa că : Nu o irosi !

Deci orice probleme ai avea

Uită-le și bucură-te

De visul pe care-l trăiești

Pe care doar iarna-l primești

Dar din care din păcate te trezești.

Ștefania Brezan, clasa a V-a C

Poezie


Somnoroase păsărele

(parodie)

Somnoroasele eleve

Pe la clase se adună,

Se pitesc după pupitre -

Noapte bună!

Doar profesorii suspină

Pe când catalogul negru tace;

Dorm si tocurile-n penar -

Dorm în pace.

Un elev trece la tablă

Între cifre să se-ncurce,

Fie-ţi zecele aproape -

Note bune.

Peste-a şcolii feerie

Se ridică mândrul prof,

Totu-i vis şi armonie -

Când se sună.

Ioana Ghiban şi Daria Moldovan, clasa a VI-a B

Poezie


Războiul

matematicii

Era o zi caldă de

vară. Păsările

ciripeau vesele, iar

soarele strălucea pe

cer. Domnișoara

Adunare se plimba

prin grădină

împreună cu prietena

ei, domnișoara Înmulțire. Acestea erau așa de încântate de acea zi

frumoasă. Nici nu știau că acea zi se va transforma într-un coșmar.

Stăpânul cetății, Împăratul Scădere, stătea în fotoliul său și se

gândea cum și-ar putea anunța orașul despre catastrofa ce urma să vină.

Știa că va trebui să îi anunțe cât de curând deoarece războiul se apropria

cu pași repezi.

În biroul său intra fratele lui, Prințul Împărțire. Acesta părea foarte

supărat. Se aproprie de fotoliu și spuse:

- Știu prin ce treci. Este o hotărâre grea, dar cu toții avem nevoie

să o iei, contează foarte mult pentru toți locuitorii Scăderii de acum. Știi

bine că trebuie să se pregătească !

- Dar, nu știu dacă vei înțelege. Eu știu ce am de făcut, însă îmi este

frică de reacția lor. Chiar dacă știu că nu mai pot anula mult momentul.

- Înțelege bine ceea ce spun: ori le spui acum , ori nu o să mai ai

când.

- Ce vrei să spui?

- Mâine pornim la război.

Proză


După aceste cuvinte, Împăratul Scăderii rămase cu privirea fixă.

Nu înțelegea cum o hotărâre atât de importantă fusese luată fără ca

cineva să se consulte cu el. Desigur, acum nu mai avea niciun cuvânt de

spus. După o lungă tăcere, acesta zise:

- Bine. Adună toți cetățenii la Parcul de Vest.

În timp ce oamenii mergeau curioși și înspăimântați către locul de

întâlnire, Împăratul Scădere încerca să afle dacă cetatea Puterii știa ceva

despre ce urma să se întâmple. În timp ce alerga către fratele său, observă

că mai toți oamenii plângeau. Încetini și întrebă o doamnă:

- De ce plâng cu toții ?

- Am aflat că va fi anunțat ceva în Parcul de Vest, spuse femeia

printre lacrimi. Întotdeauna când anunță ceva acolo, înseamnă că se va

întâmpla ceva rău.

„Trebuie să schimb locul unde anunț pe oameni...” gândi Împăratul.

Apoi spuse cu voce tare:

- Nu se va întâmpla nimic nou. E ceva normal în creșterea și

aparărea unei cetăți să se întâmple lucruri rele. Nu vă întristați! După

război va fi o cetate mult mai fericită, cu mult mai multe resurse.

- Război? întrebă îngrozită femeia. Vrei să spui că o să moară

oameni și că ne vor mai lua taxe pentru ca soldații să aibă echipament?

Asta numești dumneata „o cetate mai fericită”?

Însă Împăratul nu răspunse, ci o luă la fugă către Parcul de Vest.

Când se urcă pe scenă , lumea îl primi bucuroasă. Asta nu făcu decât să

îngreuneze ceea ce trebuia să spună Împăratul.

-Îmi pare rău să vă spun, dar nu vă bucurați. Mâine se va porni un

război împotriva cetății Puterii. V-am anunțat ca să vă puteți pregăti


pentru lupta ce urmează. Vă voi ruga să nu puneți multe întrebări pentru

a avea detul timp de pregătiri.

- Cine o sa ne conducă în luptă? întrebă un bărbat din mulțime.

- În luptă veți fi conduși de către Prințul Împărțirii.

A doua zi, în zori, Împăratul ajunsese la locul unde va începe

războiul înaintea tuturor. Sau cel puțin așa credea el.

Când ajunse pe o câmpie întinsă, observă o armată numeroasă.

Imediat se întoarse la castel și anunță războinicii că va fi un război mai

mare.

Când porniră bătălia, fiecare își folosea puterea: Scăderea le scădea

energia adversarilor, Împărțirea împărțea armele în 10, iar ceilalți

luptau.

Dupa o bătălie lungă, Împăratului îi veni o idee. Se urcă pe o stâncă

înaltă și spuse:

- Cetățeni ai cetății Puterii, ambele cetăți au aceleași proprietăți:

sunt operații. La fel și locuitorii.

De ce ne lăsăm orbiți de mândrie și nu ne unim pentru a creea un

adevărat regat ?

Toți au aprobat această

sugestie și până la urmă s-a

hotărât: cetatea Scăderii și

cetatea Puterii s-au unit și au

creeat regatul Matematicii.

Patricia Proksch, clasa a V-a C


Agentul 00+ A fost odată, ca niciodată un agent pe nume Plus…

- Hei, naratorule! Mă cheamă Plus, Semnul Plus.

- Scuză-mă, agentule!

Acesta se strecura în orice problemă din viaţa de zi cu zi, şi o repara,

dar la un moment dat a început să se simtă singur, avea nevoie de ajutor...

Într-o zi Plus… Mă cheama Plus, Semnul Plus. Într-o zi Semnul Plus

se întâlni cu cineva pe măsura lui…Minus…

- Salut! Mă numesc Minus! Pari un tip de treabă! Cum te cheamă?

- Mă cheama Plus, Semnul Plus.

- Aaaaaa, am mai auzit de tine. Esti agentul 00+, cel mai bun agent

din toată elita. Vrei să facem o echipă?

-Hmmm… Desigur!

Cei doi prieteni au început să rezolve împreună orice problemă, mai

repede şi mai bine…dar tot lipsea ceva… Cei doi au avut fiecare câte un vis

ciudat: Semnul Plus a visat că doi agenţi: 00X si XXX îi arătau calea

către success:

-Plus… Mă cheamă Plus, Semnul Plus.

-Semnule Plus, eu sunt Înmulţirea, adunarea repetată, spuse agentul

00X.

-Iar eu sunt Puterea, înmulţirea repetată, spuse agentul XXX.

-Noi te-am putea ajuta foooooarte mult în problemele tale. Trebuie

doar să ne chemi.

Minus a visat că s-a întalnit cu Împărţirea, adică scăderea repetată

şi cu Radicalul, adică împărţirea repetată. Si aşa cei doi agenţi şi-au

continuat cariera cu ajutorul sfaturilor preţioase primite.

Ioana Giban, clasa a VI-a B

Proză


Peripețiile ursulețului Max

Era o zi frumoasă de toamnă. Copacii își

îndreptau coroanele semețe către cerul înnorat

implorând parcă divinitatea sa nu plângă.

Miresmele florilor de toamnă se amestecau cu

aroma asfaltului încins, pierzându-se printre

zumzetele mașinilor gălagioase. Din când în

când, o adiere de vânt ridica frunzele invitându-

le să danseze ultimul vals vienez. Erau dezorientate de strigătele de

bucurie ale copiilor ce se îndreptau voioși spre școală. Începea o nouă

etapă, începea un nou an școlar.

Pe aleea îngustă, printre razele silifide de aur se strecura un îngeraș

cu păr bălai și cu ochii plini de speranță. Era preocupat să îi explice

prietenului său să nu se teamă pentru că va fi o zi foarte importantă

pentru el. Mama lui îl încuraja, strângându-i ușor mânuța și spunându-i

că lumea aceasta nouă îl va fascina așa cum fiecare poveste pe care i-o

citea seara îl încânta, oferindu-i bucurie. Băiețelul continua să mângaie

ursulețul pe care îl strângea la piept. Nu era un ursuleț obișnuit, era unul

alb, asemănător urșilor polari, însă avea privirea pătrunzătoare. Ochii

negri, mari sclipeau ca două stele pe cerul înnorat emanând fericire și

împlinire. Nu se simțea stingher, era doar curios de ceea ce se va

întâmpla. Trebuia să își încurajeze prietenul, așa cum o facea de fiecare

dată. Max era cel mai vechi prieten, îl cunoștea pe Vlăduț din prima clipă.

A fost lângă el de fiecare dată, nu putea să îl dezamăgească acum. Așa că

Max îi oferi băiatului toată căldura lui pentru a-l asigura că îi

împărtășește emoțiile.

Povestea ILM


În sfârșit, au ajuns la școală… Porțile mari erau larg deschise

primind bucuroase mulțimea tumuloasă ce se îndrepta pe un traseu bine

definit asemănător străzilor cu sens unic. Era agitație, era zgomot, era

fericire și mândrie, toate acestea se amestecau în privirile cunoscute și

necunoscute ale actualilor elevi. Max era fascinat de agitația din jur,

satisfacția lui fiind una profundă : era acolo, în prima zi de școală. Îi va

cunoaște pe noii colegi, pe profesori, pe viitorii prieteni și pe oamenii cu

care își va împărți o parte din viață.

-Vlad ! Vlad ! se auzi o voce din mulțime.

Vlad se întoarse și îl zări pe Andrei, care se îndrepta spre el. Se uită

la Max și îi spuse : e Andrei de la grădi… Atunci simți cu adevărat cât de

mult înseamnă Max pentru el. Era o legătură inconfundabilă, care trecuse

prin tot…

-Salut, Vlad !

- Salut ! Ai vazut că suntem în aceiași clasă ?

- Da ? Ce frumos ! În sfârșit... o persoană cunoscută ! Îmi era teamă

că voi fi singur azi !

- Ce faci cu Max, la școală ? Toată lumea o să râdă de tine că l-ai

luat pe Max…

Vlăduț îl strânse și mai tare la piept pe Max și adăugă : de ce să

râdă ? Este prietenul meu cel mai bun și în plus a venit sa învețe și să mă

ajute…

Eu cred că ar fi trebuit să îl lași acasă…

prof. Cristina Issa

*Află ce se va întâmpla cu Ursulețul Max în următorul număr al

revistei ILM


Greșeli frecvente

În topul greșelilor pe care le aud zilnic se

regăsesc:

Nu vroiam - Voiam! - este vorba de două verbe distincte: a vrea și a voi care au la modul indicativ, timpul imperfect formele:

A VREA A VOI

eu vream eu voiam tu vreai tu voiai el, ea vrea el, ea voia noi vream noi voiam voi vreaţi voi voiaţi ei, ele vreau ei, ele voiau *Așadar, în limba română NU există verbul „a vroi”, nici conjugarea lui şi

nici „vroiam”. Forma greşită, supărătoare „vroiam, vroiau” etc. nu este

admisă de normele în vigoare. Confuzia vine dintr-o conjugare hibridă

între două verbe, alimentată, probabil, şi de faptul că „a vrea” are, la

persoana a III-a, sg. aceeaşi formă cu indicativ prezent- el vrea.

Nu trebuiește – Trebuie! - verbul a trebui este unipersonal, adică

are forme numai pentru persoana a III-a şi impersonal cu sensul e

necesar, se cuvine, se cade.

Ne trebuie un om iscusit.

Ne trebuie oameni iscusiți.

El trebuie să citească.

Ei trebuie să citească.

Nu sunt recomandate formele trebuieşte, trebuiesc. Numai la

conjunctivul prezent şi la viitorul format cu conjunctivul se poate folosi

forma trebuiască: să trebuiască; o (are) să trebuiască.

prof. Cristina Issa

Să vorbim

corect!


Rezultate Concursuri

Concursul Internațional de Scriere Creativă „Copilul în lumea

cuvintelor”, ediția a V-a, proiect înscris în C.A.E- MEN-2014

poziția 27, pag. 6

1. Neaga- Budoiu Maria, clasa a V-a C, Premiul I, secțiunea „Poezia –

Muzica sufletului”

2. Proksch Patricia, clasa a V-a C, Premiul I, secțiunea „Florile

gândului- proză”

3. Rotaru Andreea, clasa a V-a C, Premiul al II-lea, secțiunea „Florile

gândului- proză”

Concursul Internațional de creție literară – poezie și proză –

George Tutoveanu, ediția a VII-a, 2014

1. Rotaru Andreea, clasa a V-a C, Mențiune, secțiunea Poezie

2. Rizzoli Eva, clasa a V-a C, Mențiune, secțiunea Poezie

3. Secuiu Andrei, clasa a VI-a B, Mențiune, secțiunea Proză

Concursul Internațional „Martor la

tradiții ediția a IV-a, 2014

1. Brezan Ștefania, clasa a V-a C,

Mențiune, secțiunea Poezie

2. Stanciu Talpan Oana, clasa a V-a A,

Mențiune, secțiunea Eseu

Felicitări!


CUPRINS

Cuvânt înainte ................................................................................................................ 2

Asemănări între literatură și matematică ............................................................. 3

Eu și elevii mei ................................................................................................................ 4

La mare ............................................................................................................................. 5

Furtuna ............................................................................................................................. 6

O zi de iarna ..................................................................................................................... 7

Primele scrieri ale mele ................................................................................................ 8

Poveste de iarnă ............................................................................................................. 9

Iarna în oraș .................................................................................................................. 10

Drag popor ..................................................................................................................... 11

Ploaia ............................................................................................................................... 12

Iarna ................................................................................................................................ 13

Ianuarie .......................................................................................................................... 14

Vara .................................................................................................................................. 15

Citește mereu ................................................................................................................. 16

Binecuvântare albă ..................................................................................................... 17

Vis de iarnă .................................................................................................................... 18

Trandafirul iubirii mele ............................................................................................. 19

Prutul suspină în cale ................................................................................................. 20

Magia iernii ................................................................................................................... 21

Somnoroase păsărele.................................................................................................. 22

(parodie) ......................................................................................................................... 22

Războiul matematicii .................................................................................................. 23

Agentul 00+ ................................................................................................................... 26

Peripețiile ursulețului Max ....................................................................................... 27

Greșeli frecvente ........................................................................................................... 29

Rezultate Concursuri .................................................................................................. 30


Comitetul de redacție:

Director prof. Marian Ciontescu

Redactor: prof. Cristina Issa

Redactor: prof. Gabriela Cozman

Colaboratori: Ioana Ghiban

Patricia Proksch

Andrei Secuiu

Maria Neaga - Budoiu

Andreea Rotaru

ISSN 2360 – 2023

ISSN-L 2360 – 2023


ISSN 2360 – 2023 ISSN-L 2360 – 2023

Când veți înțelege că dragostea este cea mai

importantă componentă a omenirii și că

adevărații dascăli sunt cei care vă ghidează

drumul presărând semințe de iubire în sufletul

vostru atunci veți (re)descoperi valorile morale

ale umanității !

Revista aceasta este un fragment de dragoste

adevărată !

Prof. Cristina Issa

idealuri literare matematice - aprilie

Documents