Ecouri literare

1——————————————————————————————————————————–————

2014

NR.ă12

Ecouri literare

2——————————————————————————————————————————–————

Redactoră efă-ăMihaiăApostuăă Graficaăă-ăVictoriaăDu uă

Editorial ............................................................................5 șn memoriam: șoan Alexandru Anghelu , șon șancu Lefter, Ion Enache, Ion Patrichi......................................................6 Petru Andrei......................................................................9 Simion Bogdănescu...........................................................11 Alina Tanasă ....................................................................13 Mihai Apostu.....................................................................15 Dorin Pînzariu...................................................................16 Liviu Pendefunda..............................................................17 Apostu Albu Liliana Lucica..................................................20 Constantin Mănuță............................................................21 Vasile Popovici..................................................................23 Monika Toth.....................................................................25 Val Andreescu...................................................................26 Tudor Matrescu.................................................................27 Elena Manea.....................................................................28 Elena Mititelu....................................................................29 Liliana Mu tiuc..................................................................30 Mihai Batog Bujeniță - Elleny Pendefunda..........................33 Lina Codreanu - Poetul din penumbră.................................35 Teodor Pracsiu - Matematica punte a suspinelor?................38 Laurențiu Chiriac - Triumful lucidității.................................39 Valentina Lupu/Vasile Valeriu Lupu - Eveniment cultural la Biblioteca Națională a României......................................44 Valeriu Lupu - Paulescu - între tiința vieții i metafizica existenței..........................................................47 șonuț Caragea - Întâlnire fără argumente ..........................51 șon Gramadă - Două cărți - Destine diferite.........................52 Constantin Mănuță - Un poet al luminii interioare................54 Cosmin Preda - Miraj.........................................................57 șoan Todera cu - Epigrame................................................58 Val Andreescu - Învierea pământeană...............................59 Petru Andrei - Portret de autor........................................66 Luca Cipolla - Portret de autor...........................................69 Theodor Codreanu - Ion Gheorghe Pricop - 70...................71 George Petrovai - șnima i mintea omului...........................78 C.J.C.P.C.T.Vaslui - Ziua Culturii Naționale la Vaslui.............81 Bădiț Andreea-Mădălina - Cântec la întânirea cu poetul........82 Daniel Grosu - Eminescu prin mileniul III............................83 Alexandra Doroftei - Scrisoare către mine..........................84 Concurs județean de creație literară - Lipovăț.....................85 D.V.Marin- Îndemn C.C.ș.V/șNSșST................................ ....89 Costin Clit– Căminul cultural din satul Dode ti.....................91 Cărți de la prieteni............................................................99

Revista Ecouri Literare numărul 12 este editată sub egida Asociației culturale Poesis Moldaviae i tipărită cu sprijinul Centrului Județean pentru

Conservarea i Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui

Autoriiăî iăasum ăîntreagaăresponsabilitateăpentruăideile,ăinforma iileă iăoriginalitateaăcrea iilorăliterareătrimiseăspreăpublicare.

Ecouri literare

3——————————————————————————————————————————–————

ECOURIăăLITERAREă

Notă: Redacția revistei Ecouri Literare își rezervă dreptul de a selecta materialele publicate. Autorii sunt responsabili de originalitatea și dreptul asupra textelor trimise. Garantăm că textele nepublicate nu vor fi folosite în alte scopuri.

ecouriliterare@yahoo.com

ISSNă:ăă1843ă–ă9780

Tip ritălaăEdituraăPimăIa i

CÂTăDEăDEPARTEă SEăAUDE

ECOULăT U?

Neăg si iăsiăpeăfacebookă:ăăCenaclulă"PoesisăMoldaviae"ăVasluiă

Ecouri literare

4——————————————————————————————————————————–————

LITERAR POESIS MOLDAVIAE

DIN ACTIVITATEA CENACLULUI

Ecouri literare

5——————————————————————————————————————————–————

Editorial SRISOARE C TRE ION ENACHI(E)

Trec prea repede anii peŢţe noi! Am r maŢ ŢurprinŢ când colegi de-ai mei au pro-puŢ Ţ adune ţexţe, impreŢii i alţe m rţurii deŢpre Ion Enachi. Cum? Câ i? Când au tre-cut ace ţi ani? Parc Ţunţ mul i, parc au ţrecuţ repede, parc imaginea poeţului, imagi-nea de boem al acestui ora apare din ce în ce într-o cea a uiţ rii. i nu e bine deloc. i e ţriŢţ penţru c în ţimpul vie ii fiecare credem c Ţunţem nemuriţori, apoi credem c dac ţoţ nu o Ţ mai fim, c r ile noaŢţre vor fi la mare c uţare, c nu vor mai puţea dor-mi urma ii f r ele, c Ţe baţ edilii Ţ ne conŢţruiaŢc Ţţaţui i Ţ denumeaŢc Ţţr zi cu numele Ţcriiţorilor diŢp ru i din urbe. Apoi ne imagin m c Ţe baţ ediţurile de la manu-ŢcriŢele noaŢţre, c urma ii în ale ŢcriŢului ne vor pune pe coperţa c r ilor lor... Dar nu a foŢţ Ţ fie a a drag Ioane... Ce am gire, ce deziluzie mon cher!

Lumea eŢţe aproape la fel, doar pe ici pe colo au mai ap ruţ g uri prin aŢfalţul ora ului, doar pe ici pe colo s-au mai reparaţ Ţţr zi. La biblioţec avem acela i director de mare iŢprav , (eu î i spun ie i ţu m crezi, ceilal i care vor ciţi aceaŢţ ŢcriŢoare m vor judeca pentru cele scrise i vor Ţpune c am vruţ Ţ m dau bine pe lang domnul director... tu ţii c nu eŢţe a a!). Noi, mul i - pu ini câ i am fost i câ i am mai r maŢ ne ocup m din ce în ce mai rar de liţeraţur ... Aaaaa, cârciumele au r maŢ acelea i, nu am auziţ Ţ fi falimenţaţ cârciumile, Ţemn ca ora ul are bravi o ţeni, ba dimpoţriv Ţ-au mai deŢchiŢ câţeva care Ţigur i-ar fi pl cuţ i ie...! Apoi cum Ţ - i spun eu ie c ne eŢţe dor de ţine, c aţunci când ne vedem la cenaclu, mai vorbim i bune i rele deŢpre ţine, c o parte te-au uitat iar al ii nici nu te mai cunosc! Doar Nichita Danilov a scris prin decembrie despre tine in ziarul de Ia i, semn ca a ramas un prieten valoros. Fii pe pace, nu s-a înfiin aţ nici o grupare liţerar cu numele ţ u, nu eŢţe nici o reviŢţ liţerar Ţau concurŢ liţerar Ţ - i poarte numele. Din fericire un grup de prieteni de-ai no tri au vrut Ţ ţip reaŢc o carţe în aminţirea ţa dar Ţe pare c doar aţâţ... Au vruţ! Dar deh ţu ne tii pe noi, i aici o parţe o Ţ invenţeze înţâmpl ri cu ţine, o parţe o Ţ doreaŢc Ţ iaŢ

ei în eviden .... deh ţoţ ca pe ţimpul ţ u c doar i tu ai fost tot de-ai no ţri. S nu uiţ Ţ î i Ţpun Ioane, Copoul nu mai eŢţe cum îl tii, e frumos, e curat, e modern i face cinste ora ului dar i-a pierduţ din ”Ţ lb ţicia” de care erai ţu îndr goŢţiţ. A mai foŢţ înţre ţimp un Ţalon de carţe la PariŢ unde Ţcriiţorii de marc ai româniei au boicoţaţ înţâlnirea pe moţiv de implicare poliţic . A a e, din p caţe poliţicul a acaparaţ culţura, religia... sigur nu i-ar fi pl cuţ!

În reŢţ Ţ ţii c nu au mai ap ruţ Ţcriiţori noi, Ţau poaţe au ap ruţ i nu i-am remarcaţ eu. Doar num rul c r ilor lor s-a modificaţ. Unii înc mai cred c num rul lor conţeaz dar noi ţim din clipele noaŢţre de ţain c nu conţeaz num rul c r ilor publicaţe. Sunţ lanŢ ri de carţe frumoaŢe, Ţunţ acelea i încrâncen ri i acelea i revendic ri valorice, o parţe din vechii ţ i prieţeni au renun at la scris, au renun at la visul lor de scriitori i s-au reţraŢ în ruralurile lor. Aaaaaaa, era Ţ uiţ! ScriŢoarea aceaŢţa Ţ o ciţe ţi pân la în l are, c am auziţ eu c aţunci înfloreŢc ig ncile a ţreia oar i BriŢeiŢ va aduce o quadrig penţru ţine ca Ţ po i Ţ ţe deplaŢezi mai u or prin Univers.

A ţepţ r ŢpunŢ de Sfânţul Ilie. ţiu c i ţu vei ”hodorogi” aţunci prin ceruri, i apoi po i Ţ ţe Ţemnezi cu o raz de fulger. Mihai Apostu

Ecouri literare

6——————————————————————————————————————————–————

În lirica vaŢluian au exiŢţaţ la un momenţ daţ - paţru auţori, la care din când în

când ne raporţ m. Nu a gre i cu nimic dac a numi acea perioad - ioaniada. Am daţ mâna cu ei, am opţiţ poeme al ţuri de ei, iar acum, am daţoria Ţ vorbeŢc deŢpre ei.

Ioan Alexandru Angheluș SCRISOARE (Cumpărătorul de bufni e 1985)

Î i scriu aceste iruri de niŢip Din apa crud ce m-a dep rţaţ Din focul ce m arde fel i chip, Din frunzele care m-au alungat

i din z pada care m-anghe at, i din copacul care m-a lovit Din iarba care sufletul mi-a luat, Din pe tera care m-a prohodit.

Ion Iancu Leter CERTIFICAT (Apoteoza lacrimei 1997)

De-acum ning plopii oapţe m r iŢoare Încâţ Ţţau rezemaţ pe-un Ţţâlp de viŢ Savana pletelor mu caţ -i de de erţ În cea mai deţa aţ neclinţire

i caravane ţrec în vueţ mare ViŢând poemul care nu l-am scris C ţre apuŢ, c ţre ceva concreţ, Ca pe-un certificat de nemurire.

Ion Enache VÂNTUL ATLAS (Abisalom 2004)

Îmi eŢţe i aŢţ zi grea ca de fonţ Luna vibra ca o ghiar de urŢ polar Rochia ţa de bancheţ... Chiar în locul unde a foŢţ Ţfâ iaţ o foc Vânţul AţlaŢ al planeţelor de p p die O Ţ primeŢc peŢţe ţ lpi

i-a purtat polenul peste mla ţini... O b ţaie cu ţraverŢe de cale feraţ .

Ion Patrichi DE M-AI IUBI CU-ADEV RAT (Păcatele iubirii 2003)

De m-ai iubi cu-adev raţ, N-a fost nimic din ce-a puţuţ Ţ fie Te-ar frânge poaţe dep rţarea i ce-a puţuţ Ţ fie Ţ-a Ţfâr it... Când aminţirile Ţe zbaţ N-a foŢţ decâţ o Ţcurţ nebunie De-a nu puţea Ţ fiu ierţaţ. Ce-a-nŢângeraţ o lam , luciaoŢ de cu it....

Ecouri literare

7——————————————————————————————————————————–————

Petru Andrei........................................9 Simion Bogdănescu..............................11 Alina Tanasă........................................13 Mihai Apostu........................................15 Dorin Pînzariu......................................16 Liviu Pendefunda.................................17 Apostu Albu Liliana Lucica....................20 Constantin Mănuță...............................21 Vasile Popovici.....................................23 Monika Toth........................................25 Val Andreescu.....................................26 Tudor Matrescu...................................27 Elena Manea.......................................28 Elena Mititelu......................................29 Liliana Mu tiuc.....................................30

Ecouri literare

8——————————————————————————————————————————–————

Petru ăAndrei ... ,,Dezlegarea de canoane, larg practicată în poezia modernilor şi postmodernilor, a dus la clătinarea formelor fixe, totuşi SONETUL îşi men ine superior audien a. E drept că după texte arhetipale de acum şapte secole ori după perfoman e prerenascentiste, unii continuatori (între aceştia Shakespeare, Baudelaire, Rilke) au în eles să modifice schema

Constantin Ciopraga

SimionăBogd nescu ”... Cultul pentru valorile universale, de la antichitatea greco-latinã pânã în zilele noastre, dragostea faþã de patria numitã limba românã, setea cu care bea din izvorul curat ca lamura al artei populare ne îndreptãþesc sã susþinem cã Simion Bogdãnescu este un poet clasic, demn de a fi urmat... ”

Petru ăAndreiă(Cronica, octombrie 2012)

DorinăPînzariu Dorin Pînzariu perseverează în ceea ce ştie să facă, foloseşte cuvântul pentru a crea universul copilăriei protejându-l de violen a cotidiană, foloseşte imaginile pentru a ilustra acel univers, strecoară cântecul printre chipurile pure ale vlăstarelor pentru a le construi cărările care pleacă din Lipovă spre Univers. Acesta este domnul învă ător cu ”bagajul genetic”primit de la șon Creangă, de la MihailSadoveanu - prin ”DomnulTrandafir”. Mihai Apostu (prefață la volumul Simfonia rimelor)

Liviu Pendefunda ”În calitate de poet, Liviu Pendefunda ni se pare a fi cu totul deosebit în sensul, că este extrem de dificil să fie alăturat prin ceea ce scrie, atât din privința formei, cât i cea a conținutului, altor congeneri sau vreunui autor din alte epoci literare. De altfel, s-a observat de multă vreme, în ansamblul lor, poezia i proza de idei ale lui Liviu Pendefunda, edifică o lume i o mitologie particulară, în relație cu mitologia vechilor culturi, în relație cu perspectivele de abordare a sacrului de către acestea, pe alocuri instituind teritorii ale unui imaginar fantastic sau cu structuri de gândire de tip oniric.”

SimionăBogdãnescuă “Simion Bogdãnescu si-a fructificat “talantul” dãruit de Stãpânul nostru al tuturor, în sensul cã si-a pus în valoare nu doar calitãtile de poet, ci si pe cele de prozator”.

Valeriu Stancu

Mihai Apostu Mihai Apostu a construit încet si cu migală un univers poetic care îl reprezintă foarte bine din toate punctele de vedere si pe care un poet ca Ion Iancu Lefter l-ar fi validat cu satisfactia confratelui de breaslă. Numele regretatului poet al lacrimilor de tăran nu este invocat întîmplător în acest context, ci cu sentimentul că între cei doi autori - cel de ieri si cel de azi – există un fond de sensibilitate comun, dar exprimat cu mijloace distincte, si mai ales există la Mihai Apostu o credintă aproape mistică în rostul Poetului si a Poeziei în lumea contemporană, în ciuda tuturor impedimentelor Daniel Dragomirescu (Poezia - Vara 2010)

Ecouri literare

9——————————————————————————————————————————–————

PETRUȘ ANDREI

POETU-N LABIRINTURI... Poetu-n labirinţuri r ţ ce te Înţreaga via în Ţingur ţaţe S afle-ntre cuvinte nestemate

i Ţpre lumin -nţruna n zuie te.

El toate suferin ele-ndurate În munţe de graniţ i le ciople te

i-n lumea du m noaŢ mai ţr ie te Ca chipul poeziei Ţ -l arate.

Dar mai înţâi el cauţ o cheie În inima miloaŢ de femeie Ca Ţ dezlege mai u or misterul.

Când are-n mân ghemul i cu firul Nu-l mai îngrijoreaz cimiţirul C locul de odihn -i va fi cerul. VIS

Ca Ţedenţar, viŢez c Ţunţ hoinar, Ca vagabond visez i eu o caŢ , S Ţţau înţr-un hamac supt un umbrar

i c-un pahar de-ambrozie pe maŢ .

Pe urm iar i a porni cu-avânţ i mi-a urma c rarea Ţau poţeca,

Un Hermes cu aripi i ţ lpi de vânţ Sau pelerin c l ţorind Ţpre Mecca.

i-a da mereu realul pe un vis Iar dup ce ţermin cu hoin reala S m înţorc la maŢa mea de ŢcriŢ C -n c lim ri Ţ-o fi uscat cerneala. NEANT

Am foŢţ o mân de p mânţ Iar, din ce-am foŢţ, o umbr Ţânţ,

O oapţ ca o r Ţuflare Plutind pe-ntunecata mare,

Un zvon u or purţaţ de vânţ i, în neanţ, nimic nu Ţânţ.

Lumin -a fi r ţ ciţoare Ori un suspin ce-n ţain doare

Sau miere-n ţreŢţii de cuvânţ, Izvor de-arginţ din Duhul Sfânţ,

Ori cânţ din ţreŢţie de miere, Necţar de ambr i ţ cere,

Sau poaţe un ŢfioŢ deŢcânţ Dintr-un Ţacerdoţal veŢmânţ,

Ori poaţe Ţânţ ,,geniuŢ loci” Un zbor înalţ i van al vocii.

TEROAREA NOP II

Iar vine seara peste o triste e i mintea mea

refuz Ţ înve e cu Ţârguin ele din tinere e;

nici inspira ia nu vrea Ţ vin c fuge de motorul de ma in i fum înec cioŢ

de moţorin ;

iar muza nu-mi aduce nici cafeaua c , la vecin, iar laţr -a lup c eaua i-n diŢcoţec

bubuie maneaua;

o noapţe alb iar cu insomnie i-n fa

coala alb de hârţie i mâna care

nu mai vrea Ţ Ţcrie.

Câtădeăgr itoareăesteăt cereaăîn eleptului!; George Petrovai

Ecouri literare

10——————————————————————————————————————————–————

În inimă po i fi lovit tot cu o inimă. Nicolae Viziteu

CUM POATE O FEMEIE...

Cum poaţe o femeie Ţ Ţeduc ? Prin Ţumedenie de şireţlicuri Şi înc alţe Ţuţe de nimicuri, Astfel, ea poate-o oaŢţe Ţ conduc .

Din gesturi delicate-şi face ţicuri, Apare nepriŢţan ca o n luc , E neajuţoraţ şi uiţuc Dar are şi neaşţepţaţe incuri.

Când vrea Ţ ţe Ţubjuge o femeie Înţr-o privire pune o Ţcânţeie Şi înţr-o clip -ai şi f cuţ p caţul.

Dar ea mai d şi greş câţeodaţ Şi-aţunci o vezi c -i foc de Ţup raţ Dar numai dac e de lemn b rbaţul.

PRIMAVARA

Lunţrea Ţoarelui de Ţear TraŢ -i la edec, Peste-al lunii chip de cear Umbre negre trec. Când i când Ţe mai aude

ip ţ de cocori i miroase-a ierburi crude i-a p mânţ de flori.

Peste-a lumii-mp r ie Mii de armonii

i OŢiriŢ iar învie arini i câmpii.

Turmele aduc în vale Zvon de clopo ei

i pe plai urc agale Cu zburdalnici miei.

Soarele când Ţe ive te Ca un voievod Pomii to i mi-i înflore te Ca Ţ fac rod.

Doamne, d -mi un car de minte i un strop de har i în ţreŢţii de cuvinţe

Pune-mi miere iar.

i alin -mi ce m doare – Un pârdalnic dor –

i d -mi aripi la picioare Ca Ţ poţ Ţ zbor

EUăCAăOăUMBR

Euăca o umbr v-am trecut prin via Precum ar r ţ ci un duh Ţpre ape Cu îngerii umbrându-l îndeaproape Ca Ţ prefac noapţea-n diminea .

Veninul urii-n mine nu încape i m peţrec înv luiţ în cea

Pân ajung în munţele de ghea Cu lacrima-i curaţ Ţ m -adape.

Când la liman ajunge c l ţorul, În urma lui r mâne numai dorul C Ţe Ţfâr e te permanent, i chinul.

Odaţ prinŢ Ţub leŢpedea uiţ rii, Va plângenumai fiica dep rţ rii C n-a opriţ la maŢ pelerinul.

MI TE-A CÂNTA CA DANTE ÎN TER INE

Mi te-aŢ cînţa ca Danţe în ţerţine Si-aŢ face penţru ţine cuib în Ţţele Din ele-as face-o salba de margele Si-n car de foc mi te-as rapi pe tine.

Precum Petrarca te-aŢ cînţa-n sonete, De-ai da un Ţemn cîţuŢi de mic de viaţa, De-ai risipi din juru-ti val de ceata, Ti-as scrie-o suta una canzonette.

Ce ţriŢţa înŢa aŢţazi ţi-i oŢînda Sa nu auzi cum cînţa ciocîrlia, Sa nu mai poţi roŢţi un verŢ din cînţu-i.

De veţi ciţi aceŢţea, zîna blînda, În ochii ţai va rîde bucuria Ca doar aŢa, prin dragoŢţe, ma mînţui.

Ecouri literare

11——————————————————————————————————————————–————

LUNETA ... ci tu, iubire, ai grîul roŢ de soareci albi, cînd, în copilãrie, mi Ţe fãceau gleznele plînŢ aţîrnaţ de pereţe, cînd mai aveam un morţ în buzunar, un pui de prepeliţã Ţfînţ... ... ci tu, iubire, ai grîul roŢ, Ţalcîmarii deŢfinţi urcã mireŢme puţrezind un cîine în zorile cuminţi care nu stiu cã eŢţe mîine... ... ci tu, iubire, ai gîndul roŢ, te uiti la somn luneţã fãrã Ţine, si nu stiu pentru ce adorm în Ţinele cel orb enorm în care doarme-o Ţfînţã de rusine...

OCHIUL UNUI CERB

Nici nu eŢţe alb cã eŢţe Ţfînţ, am Ţã mor la capãţ de ninŢoare si-o Ţã-mi vinã, penţru crezãmînţ, ochiul unui cerb din închiŢoare

PeŢţe umbrã, Ţi-o pãŢi rãŢfrînţ, Ţi în lacrã fulgul de ruŢine Ţã Ţe vadã Ţingur Ţi prea blînd va cãdea puŢcãriaŢ în Ţine...

Sã ocheŢţi pe cine eŢţi pe gol Urma cãţre urmã Ţã Ţe-nsire Ţi Ţã ţragi miraţ cu un piŢţol

înţr-un Ţfînţ de cãprior de mire... O vedere Ţingurã pe Ţol a-ncepuţ un Ţîînge Ţã delire...

SIMION BOGDĂNESCU BRAZI Lumînãri, ce pur înţuneric mai e Ţi lumina? Ce purã Ţferã mai grãieŢţe cu mine pe cîmp? Am rãmaŢ eu Ţãrac de o veveriţã si tocmai pe cer alunele zuruitoare ale nimicului lãcuŢţele mãrii lucrînd la mazãre înlãunţrul meu Ţe cuibãreŢţe fantoma unui culbec urias si irisul singur deŢfãcuţ în brazi...

DE NICIODAT...

Crinul himeric! Crinul himeric! M-aŢcund înţr-un tunet uitat... Aud numai pur înţuneric de miazãnoapţe, odaţ’! Fluierã feriga Ţîngelui orb pe coastele tatei legendã de niciodaţ’!... PESTER SIDERAL

Ca înţinŢ pe zãpadã sufletul

toate bisericile de sare ale lumii

n-ar putea Ţã-l ţopeaŢcã!...

Adev ratulădiscipolăînva ăs ăscoat ănecunoscutulădinăcunoscut,ăapropiindu-seădeămaestru. - ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăJohannăWolfgangăGoetheă

Ecouri literare

12——————————————————————————————————————————–————

CAPRIORULE MURITORULE Nu m mai c uţa prin înţunecaţe p duri i Ţţr ine,

C priorule muriţorule, fiindc i-a a o iarb cîţ cerul ne-a deŢp r it i ie i-a luaţ urma bolov noŢul urŢ, i mie mi-au Ţpînzuraţ umbra urŢiţorile.

Înc e ţîrziu Ţ ne mai baţ morile, ce Ţ mai cau i în vid, c priorule muriţorule? A trii au devenit ni te ciuperci scorojite, Apele s-au închirciţ ca vinele b ţrînilor, P durile Ţ-au înŢţr inaţ i mai tare de noi. F - i cruce lini ţiţ cu ŢfioaŢa copiţ i înmormînţeaz -te ca i mine

în propriul ŢcriŢ, Fiindc i a a cu iţele clipelor plou , i-a a ursoaica umbrei i-a c zuţ în Ţpinare, i-a a am umblaţ amîndoi în zadar dup ţ cere

c priorule muriţorule, nu ţe mai înţoarce Ţ ron i roua din inima mea, Ţcrijal - i crucea-n p mînţ cu blînda copiţ ca Ţ r mîi pe veci în locul meu poet... (BENDIS)

De deparţe cînd m vede pic oimi din cerul verde, Vi inii se vi ineaz , Cire ii se cire eaz , Plopii Ţinguri Ţe plopeaz

i Ţalcîmii Ţalcîmeaz . De aproape cînd m vede Rîde ca albina verde, Baţe ceaŢul r u cu biciul, de se-ngîndur ariciul Pleac ochii în p mînţ i surze ţe de cuvânţ.

Codru- i arde lemnele i v zduhul Ţemnele.

URSINE II N-am mai vorbit cu mine din mileniul al nou lea, de cînd m vulţuram cu vulţurul, de cînd m erpeam cu arpele, de cînd m vr biam cu vr biile. A a mi se cade, dac n-am mai vorbit cu mine din mileniul al nou lea, Ţ vulţureŢc vulţurul, Ţ erpesc arpele, Ţ vr bieŢc vr biile. A a mi se cade, dac n-am mai vorbit cu mine din mileniul al nou lea i cu soarta mea

care s-a cuib riţ ca o erpoaic -n p mînţ, s-a vulţuriţ ca o vulţuroaic -n v zduh, s-a vr biiţ cu o vrabie-n ceruri i m-a l Ţaţ Ţingur, prea Ţingur

în ţoţ mileniul al nou lea Ţ p Ţ reŢc p Ţ rile, Ţ munţeneŢc mun ii i Ţ m reŢc m rile

Nic ieri... * Din foc în lac vîrcolac un pitpalac. Din lujer de foc la un loc. Dinn rea cium faie fecioar b laie. Din straturi de-argil se na ţe în Ţil de mulţ mil .

Ecouri literare

13——————————————————————————————————————————–————

ALINA TANASĂ

VORBIND M RII

M -nţorc din nou pe ţ rmu-ţi cald S -mi Ţţrângi în valuri m rginirea, Sunţ cam la fel, doar c mai fad Mi-e zâmbeţul Ţimţind pornirea Anilor ce trec, se duc În lumea lor, a aminţirii, Vreau Ţ fiu un pui de cuc! S nu am conşţiinţa firii... Şi nici a ţimpului fl mând Ce Ţe hr neşţe copioŢ Din zile, Ţufleţ şi din gând Cu tot ce-mi este mai frumos... Azi ţe g ŢeŢc îngânduraţ Pesemne soarele-i în nori... Aşa-ş Ţi eu când baţ în poarţ Clipele reci... de-aţâţea ori... M înţorc, mare, iar la ţine Spune ţu: par mulţ Ţchimbaţ ? Şţii, ţimpul meu a duŢ cu Ţine Tinereţea-mi ţoaţ ... ţoaţ ... CEALALT ARIP Braţul meu a înţârziaţ cu o clip Ceasul mi-a r maŢ în urm cu un minuţ Pleoapele s-au deŢchiŢ mai greu cu o or Paşii au redeŢcoperiţ curajul mai ţârziu cu un r Ţ riţ Amurgul piapţ n din nou copacii... Iar eu... eu nu te-am înţâlniţ nici aŢţ zi şi, Ţpulberând praful cu Ţingura arip , înc -mi mai mijeŢc inima dup ţine, suflet pereche O fi de vin eţerna ţa prezenţ din viŢele şi viŢurile mele?...

FIOR NOCTURN

Azi noapte, visu-mi s-a-ntrerupt Şi-o mângâiere de zefir Pe piept domol parc-a trecut Cu un miros de trandafir.

Am deschis ochii plini de dor Crezând c poaţe-ai revenit, Dar vânţul ţoamnei... c l ţor La geam se-opriŢe r ţ ciţ.

Am adormiţ îmbr ţişând A lui briz c l ţoare Şi iubindu-ţe în gând... Unde-i fi ţu aŢţ zi... oare?

TOAMN ÎN DOI PeŢţe covorul frunzelor c zuţe P şim la braţ înşiruind ţ ceri, Iar buzele-mi ţânjeŢc Ţ îţi Ţ ruţe Frumoşii ochi doriţi mai mulţ ca ieri. Şi-n fream ţul de ţoamn înŢoriţ Ne pierdem printre viile culori Tu nu vorbeşţi cu gura-ţi preaiubiţ , Privirea, înŢ , naşţe calzi fiori.

Sunţem uniţi de-acelaşi gând fierbinţe C ne iubim... şi ne iubim neŢpuŢ Nemaif când riŢip de cuvinţe... Toţ ce Ţimţim ne eŢţe acum de-ajuns.

PeŢţe covorul frunzelor de ţoamn P şim la braţ l Ţând lumea în urm , Te-ador şi m adori, frumoaŢ doamn Prea mulţ ca vorbele Ţ o mai Ţpun ...

Ecouri literare

14——————————————————————————————————————————–————

DOR DE DOR

Mi-e dorul pus pe-un piedestal Aşa înalţ c-atinge cerul, În inim , un ulţim mal Sţ Ţ Ţe Ţurpe, înŢ gerul

L-a îngheţaţ când da Ţ cad Împieţrind Ţângele-n mine... Azi Ţunţ copac plin de z pad , Azi gândul meu fuge de ţine...

Pe amintiri s-au aşţernuţ Aţâţ praf şi-aţâţa ceaţ ... Eşţi conjugaţ doar la ţrecuţ În ţimp ce ţrec pe lâng viaţ ...

Mi-e dorul pus pe-un piedestal Eu din uitare-aş vrea Ţ zbor, Dar m inund val cu val Şi îmi e dor Ţ -mi fie dor...

VISURI R T CITE

Ce visuri mi-au hr niţ copil ria! Şi ce dorinţe m-au ţinuţ de braţ... Cu ele mi-am înmireŢmaţ ţr irea, Din ele m-am hr niţ cu-aţâţ neŢaţ...

Dar am creŢcuţ şi acele viŢuri S-au furişaţ din gândurile ţoaţe, Azi au culcuş în alţe paradiŢuri Acolo poţ zburda în liberţaţe...

Deşi au r ţ ciţ drumul Ţpre mine Şi nu m-aud când le ţoţ chem cu jind, Eu le-am ierţaţ chiar dac mi-Ţ Ţţr ine Prin aminţiri înc le Ţimţ ţr ind...

Ce viŢuri, ce dorinţe aveam cândva... Pe-aţunci, copil fiind, şţiam Ţ Ţper Acum... viŢez Ţ poţ din nou viŢa... C viaţa e şi Ţoare, nu doar ger...

S RUT -M I TACI

S ruţ -mi Ţufleţul zâmbind i taci S aŢculţ m a ţoamnei Ţimfonie

i Ţ privim cum frunzele-n copaci Î i dau suflarea pe-a ei melodie.

S ruţ -mi inima c-un “Te iubeŢc” i ţaci lipiţ de biaţ ţâmpla mea,

Vreau lâng ţine aŢţ zi Ţ priveŢc Cum se ive ţe cea din urm Ţţea. S ruţ -mi ochii doritori de soare

i ţaci în ţimp ce-mi ostoie ti Frigul fugit din cre tet spre picioare Min indu-m din aŢţfel c m iube ti. S ruţ -mi frunţea aplecaţ Ce se-odihne ţe înţre palme reci Roste te-mi numele înc o daţ Apoi, promiţ, ţe voi l Ţa Ţ pleci. S ruţ -mi buzele i du-te De crezi c nu-i de-ajuns iubirea mea, Iube te i ador femei mulţe! Dar Ţ nu-mi vii când ele vor ţ cea...

ÎN TAIN Tu Ţ m ierţi c m Ţţrecor adeŢ În viŢul ţ u când Ţomnu-i linişţiţ, De-acolo fur ce nicicând n-am cules- SurâŢu-ţi câţ un dram de infiniţ. Tu Ţ m ierţi când îţi apar în cale Sţrângând în pumn b ţ ile de Ţufleţ, Nici nu gândeşţi c Ţunţ înţinŢ mare Cu lacrimi în adânc, pe ţ rm cu zâmbeţ... Tu Ţ m ierţi c ţe ţin prizonier În gândul meu la fiecare paŢ Şi c împarţi acelaşi colţ de cer Cu urma mea, c-un braţ Ţingur r maŢ...

Ecouri literare

15——————————————————————————————————————————–————

MIHAI APOSTU

UNICORNUL DOGMATIC

Îmi strâng dimineața cu grijă în suflet, Printre secunde îmi presez amintiri Eu nu mai am noapte nu mai am ziuă, Am doar un întuneric luminos în priviri. Eu nu mai am mamă, nu mai am tată i toate astea încă nu-s de ajuns...,

Mă uit pe fereastră i nu mai am țară, Mă uit în zori după oameni, dar nu-s! i ce e mai grav..., eu nu mai am eu!

Nici copilul din mine nu se simte prea bine, S-a dezvoltat nepermis de-o vreme mereu i se confundă tot mai mult cu mine!

Eu nu mai am zâmbet, eu nu mai am plâns, Eu nu mai am iarnă, nu mai am vară..., Am ni te saltimbanci care-au ajuns Să mă umilească în propria-mi țară! Dar nu pot fi chiar atât de fatidic, Nu trebuie nici măcar să fiu vesel sau trist - Șei popor, ar fi timpul, treze te-ți copiii i trece-i mai repede prin de ertul mefist!

Deci... rupeți tăcerea, porniți sarabanda, În mâinile pâlnie suflați ca-ntr-un corn i veniți după mine, să facem rocada,

Să schimbăm bicornul pe un... Unicorn! OAMENI

E mare actorul, e mare de tot Ne-au rămas atâtea imagini cu el, Am trăit i visat la visele lui, E mare actorul Ce om! E mare artistul ce cântă pe scena Ne-au ramas melodiile lui Am fredonat in zori si in noapte E mare artistul Ce om!

Admir în tăcere tabloul Îl pipăi cu degetul minții, i aud mii de voci, la unison

Ce mare-i artistul Ce om! E mare poetul, e mare de tot - Recit până-n zori din scrisorile lui i lacrime-mi curg pe ultimu-i tom,

E mare artistul Ce om! Prive te acum în ochiu-ți i spune Cu vocea-ți în oapta-ți strigată - Șei, i tu ai putea să fii maine un zvon Chiar dacă azi nu e ti cum ai vrea, E ti om!

LIED STRIGAT

Să plec apoi spre miez de noapte, Să am în sân stele furate i să le prind pe glezna-ți stângă

Lumina lor să nu m-ajungă... i ce mai vreau? Să dor năuc ă vin atunce când mă duc, i să visez o întrebare

Răspunsă-n zori de fiecare. șar poezia prinsă-n suflete rebele Să ne găsească numărând la stele i rezultatul nu tiu de va fi

Cu Sirius sau Luceafărul de zi. Un singur gând străbat la dezdormire, Să mă-ntregesc c-o odă sau psaltire, i să mă-mbăt în fiecare noapte,

Cu diavoli, îngeri, i c-o trinitate. Apoi vă las pe voi să-nchideți cerul Să astupați cât mai puteți misterul... șar întrebându-vă cândva ce fac, Să tiți că nu cunosc, nu tiu, nu tac...!

Prima oară or să te rabde, apoi o să râdă de tine, apoi vor lupta împotriva ta, apoi vei câștiga. Mahatma Gandhi

Ecouri literare

16——————————————————————————————————————————–————

POEM NESCRIS

Aţunci când d nţuiau clipele În paharul n uciţ de vânţ, Mi-am reg Ţiţ pierduţele, Adoraţele clipociri de cuvânţ. Am rupţ din ţ cerea de luţ Cruzimea nestinsei genuni, Cânţând şi poemul nevruţ, Scris pentru oameni nebuni. Nu şţiam c verŢul lui Ţearb d Ucide-n cenuş uiţarea Şi Ţoarbe-n Ţughiţ de pr p d Şi cerul, şi calea, şi marea. Aţunci când d nţuiau clipele Pe o pleoap infim de rai, Necuvintele, osemintele, sfintele M purţau înţr-un tandru alai Şi-mi ciţeau rug ciunea luminii De pe-o raz Ţuav de viŢ, Culegând de pe bolţ ţoţi crinii Înfloriţi în poemul neŢcriŢ. CLEPSIDRA

Tremur clipa-n clepŢidr Şi dorul îşi macin ţrupul. Cu gheara lui rece şi ţandr Scurm în erele Ţale ţimpul.

Ici – acolo, în pajişţi aŢţrale, Comeţe de foc Ţe adap , Gonind menestreii din cale Şi cârţiţe reci ce ţoţ Ţap .

Clepsidra s-a spart! Clipele nu-s! E Ţţrig ţul?! Jalea?! Pieirea?! Timpul ce vine e numai un fus Pe care se toarce iubirea!

DINCOLO Dincolo de cuvinte sunt lacrimile de stele picuraţe în boabe de rou . Dincolo de cuvinte Ţunţ florile de cireş ce-au nins splendoarea ierbii. Dincolo de cuvinte e lacrima de nor ce-adap ţimpul. Dincolo de cuvinte e iubirea ce-adoarme pe nuferi în delţe uiţaţe. Dincolo de cuvinte Sunţem ,,TU’’ şi ,,EU’’. ALFABETUL LUMINII Plecat-am Ţpre lumin şnuruind luţul prinţre furnici, când luna înc Ţe iubea cu frunzele şi Ţudoarea lor Ţ ruţa buzele fierbinţi ale ierbii. De ce c uţam lumina , când orizonţu-mi topea crezul? De ce c uţam lumina, când Ţpada adev rului gonea umbrele ţ cerii? De ce c uţam lumina , când eul ŢihaŢţru m îmb lŢ ma în cuvinţe veşnice? Poaţe nu cunoşţeam alfabeţul luminii!...

DORIN PÎNZARIU

Ecouri literare

17——————————————————————————————————————————–————

LIVIU PENDEFUNDA

ÎNSEMNUL LUMINII

Copiii care Ţţr luceŢc prinţre oameni vocea îmi aŢculţ ; Ţ ŢuŢur prinţre frunze-obişnuieŢc, Ţ murmur în ţalazuri picurii de rou care cad din cer precum în raze fiori de-albine şi parfum în n ri de ciuţ

- aşa e glaŢul meu lumeŢc iar dragostea mi-a foŢţ cea mai inţenŢ ap Ţare de miŢţer.

În ea ca şi în mine, Ţufleţul Ţe-obişnuiŢe-a fi lumin şi-aproape o f râm de tezaur - l unţric cuţremur de’nţelepciune ce dinţre munţi curgând în caţaracţe, aŢţ zi lin ape de foc adun , Ţţr baţe prinţre aŢţre frunţea Ţ ’ncunune. Nu te-ai gândiţ: de ce privind în veşnicie lumina neagr tu te-ai Ţimţiţ pierduţ ? Acolo, cauţ de-a pururi pe cea cu care-ai împliniţ un riţual alchimic; şi ea, fiinţa care ţi-a foŢţ drag este-n mereul neşţiuţ. Ci tu, orfeic, refaci drumul sisific pe care ai pornit.

Copiii noşţri şi-au deschis imensa lor putere în coŢmoŢ Ţ inunde

refracţia lui Unu înţreiţ penţadic în şapţele-unui cedru, revigoraţ cruce de Ţalcâm în lacrimi de durere,

fluţur ţoare funde împleţiţuri din ţrandafiri în ţ rm de nonaedru.

Şi va diŢpare-nţunericul din ţine, în valuri va p li, aŢcunŢ şi-ngropaţ cum fuŢe ţrupul meu primind în ţemplu moarţea. Dar sufletu-mi r maŢe şi-nţre creaţii-n eter va undui precum mi-e vocea aŢţ zi ţoaţ mesajul care-ţi va Ţchimba în minţe Ţoarţa.

Când am inţraţ în labirinţ, în clopoţul ce-l şţiu c penţru mine-i primul, eram ţimid şi ţremuram aflând c -n urm fiecare înţr-alţ clopoţ, în arce-avuŢeŢer un viziţiu ce-i cunoşţea ţainul i-l îndrumaŢe-n marginile unde lumi Ţe curm .

Ecouri literare

18——————————————————————————————————————————–————

iar tainele le-aflam Ţimţindu-le în minţea mea confuz culoare şi Ţimbol, în flac ra din mijlocul icoŢaedrului privind mereu. În el era puţere, cunoaşţere şi c l uz dar şi-un gol, o aprig dorinţ de a şţi, de a fi, un dor de Dumnezeu.*

Toţii fiii noşţri erau şi ei c l ţori aŢţrali în vechiul Mu. Iubita mea, spirit sublim, adeŢ îi înŢoţea; eram cu ţoţii Vr jiţori ai Marelui Vid, deşi fuŢeŢem oameni ca şi ţine, zburam în ţimp şi nu ne Ţ ţuram şţiind, iubiţe Elohim, c arpile noaŢţre erau înc -ntr-un Ţpaţiu r u, morbid.

Cu aripi nev zuţe, ţemplul Ţe ridica de dincolo de ţimp şi ţoţ mai mulţi cereau lumin din lumin , Ţecreţele din bezn Ţ le dau. Pân -ntr-o zi... când magul ne-nţeleŢ din mine-n labirint uciŢ fu chiar de c ţre zei şi v duv -mi r maŢe iubiţa coŢânzean în lumile cu zmei.

Eon dup eon, lumina-n voi domneşţe neguŢţând din echilibru-n moarte; cu ţoţii Ţunţeţi şi veţi fi copiii mei i-n forma mea f r de form v urm reŢc în gând

aici, pe Venus sau pe Marte, voi, urmaşi din fii ai v duvei.

Am înv ţaţ aţunci c Ţufleţu-mi de raze-i parte dinţr’un imenŢ ŢiŢţem; mi-era aţâţ de dor de ochii ei, de viŢe şi îmi lipŢeau îmbr ţiş rile din neagra noapţe în care şi acum m ţem c am uiţaţ eţerului focurile-aprinse.

Câţ lumin era-n jur, aţâţa-nţelepciune Ţimţ azi când poveŢţeŢc legenda unei iubiri şi-a morţii din care ţe-ai n Ţcuţ ! AŢculţ -mi vocea r Ţcoliţ de-acel unic pricaz şi nu m -nchipui precum addenda unui ţrecuţ în ţine revelaţ din ţimp necunoŢcuţ !

Sunţ alţul acum în ţimpuri şi lumi diferiţe. În fiecare dinţre ele am alţ form , am alţ ţrup aţâţ de efemer. Sunţ vremuri ţulburi, parşive şi Ţuciţe. Ne ţranŢform m în Ţţele, în forma alţor v i al orienţelor aflaţe în eţer.

* citat dintr-un vers de Elleny Pendefunda

Ecouri literare

19——————————————————————————————————————————–————

De-acolo-ncepe calea spre timpul ce nu este, Ţpre porul de fânţân prin care trecem zorii pe norul romboid în magma de lumin care în foc ne conţopeşţe ţinându-ne de mân un lanţ în univerŢ şi Ţpiriţ Ţ deŢchid.

Şi-aţunci în echilibru, Ţţelele, prin forţa ceţii din floare izvorâţ ,

deŢţ inuie cum din p mânţ şi flam apa Ţţr luceşţe în om; şi aripile, vibrând în aerul vieţii înţelepciunea muţ , Ţe Ţţrecoar ca-ntr-un râu de munţe-un iuţe peşţe.

Copile al luminii, fiu al v duvei, fii doar foc ! Şi de vei fi-ntr-un clopot

nicicând, niciunde, vizibil doar în inima ţa, c l ţor prinţre umbrele doriţe de ţimp şi de loc,

fii mai mulţ decâţ o Ţţea arzând în cerc! Iar umbra va diŢp rea.

Trecut-am din clopoţ în clopoţ prin ţimpul nou creaţ Ţfidându-mi moarţea din fânţân

c ci cel mai Ţcurţ şi Ţigur zbor înţre Ţpaţiile-timp e drumul în Ţpiral , în Ţecreţ Ţupravegheaţ

în lunga c uţare pân poarta-nţelepciunii din plumb Ţe va deŢface-argint,

şi-albindu-Ţe peţale de roşu ţrandafir brodaţ cu aur m-oi transforma-n licorn

s-adorm în poala celei ce m-aşţeapţ Ţ revin. Doar îşi închipuie c nu mai Ţunţ al Ţufleţului faur

în peşţerile f r form şi din orice, oricine aş puţea Ţ -i smulg dulcele suspin. Copile, corpul meu e Ţfera în care umbrele Ţe pierd;

ci dincolo de por lumina e mai mare şi nu-i deschide poarta din spirit ovoid. Va ţrebui şi ţu Ţ ŢuŢuri prinţre frunze, Ţ ţe cred vocea care-aduce, glasul care doare pluţind înţre îngeri pe norul romboid,

Ţ murmuri în ţalazuri picurii de rou care cad din cer,

Ţ uiţi glaŢul ţ u lumeŢc şi Ţ r Ţuni în fiinţa ţa o cruce oŢcilând în jar. Iar dragostea ce-a foŢţ cea mai inţenŢ ap Ţare de miŢţer,

Ţ -ţi fie c l uz şi-ţi doreŢc Ţ afli ce nu şţii, aripi Ţ ţe înalţe, Ţ ţe Ţcufunzi în har !

fragment din Epopeea misterelor

Ecouri literare

20——————————————————————————————————————————–————

Apostu Albu Liliana Lucica Publicaţiiăăă-ăcolabor ri C rţiă-ă,,Oăraz ădeălumin ,,ă-ăPoeziiăpentruăcopii; ăă-ă,,ăD ruindăvou ,,ă-ăpoeziiăpentruăcopii; ăă-ă,,MoldovaăNou ăşiăîmprejurimile,,ă-ămonografie. ăDiferiteăarticoleăşiăpoeziiălaărevistele: ăă-ă,,Oăraz ădeălumin ,,ă;ă,,Educatoarea,,ă;ă,,Lohanul,,ăăăPoeziaă,,Rug ciune,,ă,ămenţiuneăăpublicat ăînărevista,,ăEcouriăliterare,,

-ăcoordonatorăalărevisteiăjudeţene,,ăReperădidactic,,ă-ărevist ăpentruăcadreleădidactice.

MISTERE Cine-a v zuţ aşa palaţe? În v luri faine, înmiresmate. Pe malul apei înşiraţe, Cu Ţcoici şi mândre diamanţe. O, apa eŢţe viaţa mea. Şi m -nveleam cu Dun rea, Cu stele ce sclipeau sub gene Şi cu frumoaŢe crizanţeme. Iar cerul îmi p rea aproape. Ziua se transforma în noapte, A zâmbetului închinare Aţunci, când Ţţr lucea Ţub Ţoare. O nunţ efemer -n stele Şi Ţub privirea vieţii mele, C ci Ţoarele cu luna Ţe-nţâlnir Şi-şi puŢer pe cap câte-o cunun . NOAPTE DE IARN Ce noapţe minunaţ Cu fulgi ce cad în ceaţ . C ci norii cern înţr-una Şi îţi zâmbeşţe luna. C Ţuţe zgribuliţe Stau sub cojoc zbârlite. Copacii-Ţ plini cu zah r Şi ape-Ţ de cleşţar.

Privesc cu încântare, Natura-i efemer . Se-aude-n dep rţare Un clopoţel şţrengar. Îmi amintesc acuma, Cu jalnica-mi chemare De îngerii cei albi, De îngerii cei vii. Cântau cu încântare, Se agitau în zare, Când pe IiŢuŢ, m icuţa În Ţcuţec îl g ţi

ăăăăăăăăăăăăăăăScrieăcaăs ănuăpierziăflorileăgânduluiăt u,ăpeăcare,ă ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăaltfelăleăiaăvântulă! Nicolae Iorga

Ecouri literare

21——————————————————————————————————————————–————

CONSTANTIN MĂNUŢĂ

MURIND PE MANUSCRISE Nu şţiu muza Ţ-o mai chem din noapte Izvorul blând în inim -mi r Ţare; Fream ţul iubirii ŢuŢur în şoapţe Ca un ecou n Ţcuţ din dep rţare...

Apare un aŢţru şi-mi izbeşţe faţa P durile m cheam şi îmi Ţpun; De caii mei de frunze dimineaţa, În vorbe Ţimple, moare un l Ţţun?

DeŢţinul Ţţrâmb povar e în merŢ Încununaţ de floarea cerului opac; De o fereaŢţr ochii mi i-am şţerŢ Şi de durere nu mai poţ Ţ ţac?

Fluţuri uiţaţi în inŢecţare caŢţre Mi-au preg ţiţ în drumuri ad poŢţ; PaŢ rea alb -n viscoliri de astre M cearţ noapţea c nu am un roŢţ?

Nu şţiu muza Ţ-o mai chem din noapte În Biblii Ţfinţe legile Ţunţ ŢcriŢe; Magia alb înfloreşţe-n şoapţe Câţ am ţr iţ murind pe manuŢcriŢe?

POEM DESPRE PLOPI

Demulţ poeţii Ţ-au certat cu plopii Surprinşi de Ţţele, ag ţaţi de umerii Verii ţoride, Ţeceraţi ca Ţnopii În ploi de raze, fericiţi ca Numerii…

Din Biblii Ţfinţe, încercuiţi de ape Plopii adorm de vânţuri în ţ cere; Nu mai e ţimp şi viaţa nu încape În demoni vii şi baŢme efemere…

Plopi Ţideraţi de z rile albaŢţre Mor în exţazul ţrecerii de Ţear ; Aceeaşi plopi migreaz înŢpre aŢţre Precum ţârziu un fluţure din var …

Azi plopii Ţunţ incendiaţi de lav Dar, ţoţ mai şţiu c -n Ţţeaua c z ţoare; De frunza lor e ancoraţ o nav De când a foŢţ p durea-n Ţ rb ţoare…

Cândva poeţii Ţ-au certat cu plopii În dulci Ţoneţe, şi-n cântece de-amor; O, câţ aş vrea de mulţ Ţ m apropii În vântul toamnei, de coroana lor!

POEMUL VIE II PERSONALE

În viaţ liber am doriţ Ţ fiu Conşţiinţa Ţ îmi fie ţreaz ; Prinţre arbori Ţ m duc ţârziu Ag ţaţ eţern de câţe-o raz ...

Bun ţ ţi nu am avuţ la maŢ Ci doar ţâmpla cerului fiebinţe; S beau vinul lunii pe-o ţeraŢ Înţr-un ţimp când paŢ rea m minţe... Soarele Ţ ţreac mai deparţe Şi pe mine Ţ nu m aţing ; Am avuţ o Ţeceţ de carţe Dintr-o galaxie roşie, benign ... Auzind cuvinţele Ţunând Tuturora le-am f cuţ o caŢ ; PaŢ rea am aşezaţ-o în gând Şi-am r maŢ cu via neculeaŢ ...

Ecouri literare

22——————————————————————————————————————————–————

Poaţe, rar în clipele Ţenine, Am plânŢ la hoţarul înŢer rii; Dragostea din care parte vine? Şi-am plecaţ pe marginile z rii...

În viaţ am crezuţ c -i bine Om Ţ fiu cum eŢţe omenia; Libertatea m-a închiŢ pe mine Şi-am r maŢ în cer cu poezia... PUR ÎNTÂMPLARE

Nu este-n cer mai pur înţâmplare Decâţ ţ râmu-n care te-am z riţ; Nu vreau Ţ cred c ţe culeg din zare Uiţând de aŢţru luminaţ de miţ...

În Ţţele verzi Ţe naşţe o regin Unduiţoare Ţpaţii înţr-un vast decor; Vindec în noapţe ulţima reţin Purţând în aripi Ţuneţul de dor... Nu poţ uiţa c numai înţr-o Ţear Luna a nins pe culmile alpine; Iubirea mea pierduţ înţr-o var FanţaŢţic plânge-n nopţile Ţenine... Un punct apare-n cercuri la apus Dor de femeie-n ochiul nelumit; Câţ exiŢţ lumea, cerul eŢţe ŢuŢ Aşa cum drumu-n mine e zidit? Foşneţ Ţţelar în efemere clipe Urc fânţâni în zarea unui nor; Fumul doŢpeşţe în auriţe pipe Melodii suave, blestemat de zbor... Nu este-n cer mai pur înţâmplare Cum nu e lumea care te-a iubit; P Ţ ri şi Ţţele-n luciul din pahare În graiul lor vorbeŢc neconţeniţ... R NIT DE VISARE

Unde Ţ m-ascund? Visul mi-i deşerţ Cade înţunericul peŢţe mine greu; În viaţ -am fost ca magicul profet N Ţcuţ fiind de nen Ţcuţul zeu?

Plâng cu ţine pe-un vechi amurg Bolgii ciudaţe, reperând Ţţihii; Unde Ţ m-aŢcund, înţr-un colţ de burg Sţ Cioran în noapţe arŢ de inŢomnii?

Amorul greu, cu-n umbrar de lacrimi Trupului din cer v zul i-a furat; Ca IiŢuŢ HriŢţoŢ m înec în paţimi Merg prinţre Ţţele noapţea. Şi-i p caţ?

Unde Ţ m-aŢcund? V repeţ înţruna În imperiul ceţii cine iar m minţe? R niţ de viŢare voi dormi cu luna Dincolo de cer ca şi mai-nainte? STEAUA M RILOR ŞI A Z RI-LOR

Sţau lâng -o margine de gând şi Ţcriu DeŢpre poveŢţea ţriŢţ de o viaţ ; Apune Ţţeaua m rilor ţârziu Iar Ţe face Ţear şi iar dimineaţ ...

Veninul limbii plânge în ţ cere În diŢţilerii e forma c uţaţ ; În bun ţaţea florilor de miere AŢcunde zeul dragoŢţea curaţ ...

V ile plimb -un vân ţor de Ţoare Dar Ţoarele alearg -n veşnicie; Frucţul amar în dulcea repeţare Închide ţimpul viu în colivie...

ReţraŢ la poluri, abŢorbiţ de vin Geniul luminii joac la parad ; Munţele alb, în cercuri de lumin Creşţe în ceruri Ţţeaua de z pad ...

Sţau lâng margine de gând şi Ţcriu Taine divine noapţea m recheam ; Apune Ţţeaua z rilor ţârziu Codrii mari iubirilor dau vam ... STELE OBSCURE

Adie-un vânţ prin luminişuri Ţure Parc m -nţorc din ţ ri necerceţaţe; Trec prin deŢişuri Ţţelele obŢcure Cor bii mari pe valuri fermecaţe...

Ecouri literare

23——————————————————————————————————————————–————

Arunc marea-nţoarŢ în cor bii În mii de alge, armonice f pţuri; Jocul regal de peŢc ruşi şi vr bii SţârneŢc furţuna-n regii imaturi?

Înţre meduze-i blândul ad poŢţ ÎnŢângeraţ în luna nopţii din gr din ; Sp rgând ţ cerea plopului anoŢţ R mâne-o paţ alb pe reţin ...

Topiţ -i zarea-n ierburile crude În vechi liţanii noapţea murmurând; Sfâşieţor de aŢpru ecoul Ţe-aude NeŢ buiţ bleŢţem pe margine de gând?

Adie-un vânţ prin luminişuri Ţure Prin alţe lumi de arbori c uţaţ; Liane frânte-n ochiuri de p dure Anunţ -un drum de-nţoarcere în Ţaţ?

VIA A VIITOARE

Mor ţemplele în piaţra înmireŢmaţ Un îngere din flauţ m deŢcânţ ; Clopoţul baţe. Cum am foŢţ odaţ ? Azi nu mai şţiu ce paŢ re îmi cânţ ?

R SFRÂNT ÎN CUVÂNT

R Ţfrânţ cuvânţ prin care îmi primeŢc oŢânda, mocnind duruţul greu, dar f r vreo Ţudalm , aţâţora chemaţi, ca Ţ Te afli-n ţreab , m -ndrepţ ŢupuŢ, dar drepţ, cu Ţufleţul în palm .

De nu îmi vei g Ţi un loc în crudul verde din Marea-‘Mp r ţie f r de deŢţine, eu Te-oi ruga, M riţe, de-o abŢţracţiune: arunc -m -n exil şi-ntoarce-m la mine! CEI DU I...

Cei duşi primeŢc alinţul nopţii-n v g un , Ţimţind, parc , prin mirişţi cum le Ţânger piciorul şi n-au cuvinţe pe m Ţur Ţ ne Ţpun c nu e greu Ţ urici, ci coborând priporul.

Cei duşi aŢculţ Ţcârţâiiţul carelor cereşţi prin bolţi, ce de o vreme-ncoace sunt tot mai concave; e-aţâţa colb Ţţellar, c verdele n-a daţ în colţi, iar norii nu mai poarţ -n uger ploile bolnave.

VASILE POPOVICI

Nouri negri-n fulger ri de-argint Zguduie lumea prinŢ -n nemişcare; Sunţ Minoţaurul închiŢ în labirinţ ReŢpir -n fluţuri viaţa viiţoare?

Pieţre de moar car mereu în Ţpaţe Un demon aprig soarta mi-o îndreapţ ; Frânţ de durere, muţ de nedrepţaţe Cine la poarta Raiului m-aşţeapţ ?

Câţe miŢţere cerul poaţe ţine? Orele învinŢe Ţunţ f clii de Ţoare; De aţâţea ţuneţe şi fulger ri divine Zac pe un paţ divin la înţâmplare?

Poţ Ţţa zidiţ în var pe un nor Câţ în deŢţine legile Ţunţ Ţfinţe; Moare în zori în mine un cocor Cu ţoţ ce eŢţe drepţ în jur minţe...

ÎnŢeninaţ e gândul la r Ţcruci de fire Nimeni nu şţie ce Ţe va-nţâmpla; Şi dac nu-s capabil de-o iubire Muţ -mi, Doamne, gândul înţr-o stea...

R SPUNS AFIRMATIV Ne va mai prinde, oare,-un timp Ţ ne-aminţim de ziua ţriŢţ , ori cineva, f când o glum , ne-o şţerge grabnic de pe liŢţ ?! Şi ne-a priit ziua aceea, ne-am împ caţ definiţiv; te-am înţrebaţ ceva anume şi mi-ai r ŢpunŢ afirmaţiv.

Inimile prea înfierbântate de dragoste se răcoresc cu ură; George Petrovai

Ecouri literare

24——————————————————————————————————————————–————

VIA A PE DATORIE

De ce ne modelezi înţr-una, Sfinte, încâţ cu greu ne recunoaşţem înţre noi, şi nu ne laşi mângâiul de p rinţe, şi nu ne laşi cu paŢul Ţprinţen şi vioi?

De ce ne dai înf ţoşare nou , şi beaţiuţdine, euforie? ne dai o veşnicie pe din dou şi-o viaţ de-mprumut, pe datorie.

ÎNVA TORUL MEU

A Ţem naţ daŢc lul meu Ţ m n ţur de Ţlov’-aleaŢ , rar , neîngenuncheaţ , cu care-aş ridica pe Chomolungma ţemplu, cu care-am scris cu-aldine Ţor , mam , ţaţ .

El a plecaţ gr biţ Ţ cauţe prin ceruri un colţ de ţihn , r ţ ciţ, prin Elizee, de va g Ţi, de Ţ-o-ndura Prea Milostivul, Ţ -şi doarm oŢţeneala puŢ în condeie.

CÂT ÎNC ...

Câţ caŢa veche înc are prag, câţ pragul înc -i p rinţeŢc, câţ luna-mi inţr prin fereşţi, e-un viŢ din care m ţrezeŢc.

M culc din nou, iar Ţ viŢez; doar visu-mi înc poaţe-aduce pe cei plecaţi, chemaţi la DânŢul, în cer, Ţub glie şi Ţub cruce.

POST - FACTUM

Nu are viaţa-n univerŢ vreo noim , când ţoaţe ţrec de parc n-ar fi fost; nimic şi nimeni n-o l Ţa vreo urm , pân’ şi p mânţ şi Ţoare vor fi poŢţ – Post-Facţum; cu p Ţţor, dar f r ţurm . Doar urme r ţ cinde dinţr-un alt Big Bang, pân’ ţoţ Cuvânţul, lapidar: PoŢţ-Factum!, iar urmele Ţe vor înţoarce în Nimic; hilaritate!: quod erat demonstrandum?! acelaşi joc perpeţuu şi Ţţereoţipic.

EX NIHILO NIHIL*

Câţ poaţe înŢemna Ţ iei nimic dintr-un nimic mai mare? Ce ţe îndeamn şi Ţ vrei Ţ ai ce ţoaţ lumea n-are?

Câţ poaţe fi mai mulţ când pui nimicul mic înţr-altul mare? de am venit, suntem ai cui când ţoţ ce mişc , ţoţul moare?

Veriga lipŢ , ţoţ pierduţ şi, de-am g Ţi-o, cui folos când lumea aŢţa e b ţuţ ’n cuie ca pe un CriŢţoŢ?

Vii din nimic şi-n el revii; e-acelaşi joc Ţţereoţipic; din ţoaţe câţe-s care-s vii, r mâne din nimic nimic.

*Ex nihilo nihil (lat.) – din nimic nimic.

(Din vol. „ObŢeŢia nonŢenŢului”, în curŢ de apari ie)

Ecouri literare

25——————————————————————————————————————————–————

MONIKA TOTH

IUBITUL MEU ROMÂN

iubiţul meu român tu m-ai înv ţaţ Ţ aŢculţ Ţuneţul caŢcadei şi vocea mea inţerioar Ţ cred în Ţperanţ , Dumnezeu şi miracol tu mi-ai d ruiţ Ţufleţul ţ u angelic pe gratis ţu ai şţiuţ Ţ m faci Ţ râd cu hohoţe şi Ţ plâng la fel Ţ m bucur în fiecare clip a dimineţii Ţ zâmbeŢc în fiecare minuţ al Ţerii în preajma ţa, viaţa eŢţe parfumaţ ca pernele galbene din paţul ţ u i alb ca un cearşaf

ÎN FIECARE ZI Rânduri penţru Gheorghe în fiecare zi, iubirea mea creşţe cu p rul şi unghiile mele dorul e tot mai iute Ţperanţa ţoţ mai puţernic încrederea ţoţ mai Ţlab viŢarea ţoţ mai bolnav muza mea, dac ţe-aş vedea nu aş puţea roŢţi nici un cuvânţ, numai bâlbâial F R TINE

nu eşţi Docţor House nici Doctor Oz Omul P injen ori Terminaţor ţrei eşţi mâna mea dreapţ un Ţuperb cânţec de jazz eşţi cel care aduce prim var eşţi adiere cald gând gingaş de fiecare clip f r ţine Ţunţ frunz purţaţ de vânţ 0ri ceaşc de cafea ciobiţ şi goal

INTERVIU Nume Anonima Domiciliaţ În Oraşul Liţerelor Sţrada M num rul şaŢe Visez Ţ zbor pe aripa cuvintelor Hobby vânaţul rimelor Ce nu şţie lumea deŢpre mine îmi place Ţ Ţţau închiŢ în cuţia cuvinţelor. DeŢţinaţia preferaţ de vacanţ ? Insula Cuvintelor cu GHEORGHE Filmul preferat ? Naşţerea Cuvinţelor Bunul cel mai de pre ? Cuvânţul sportul preferat? Tenis de cuvinte Care este anotimpul preferat? Toamna cuvintelor Parfumul preferat? Cel al cuvintelor exotice. Pr jiţura preferaţ ? Tarţ de cuvinţe acrişoare Care este produsul cosmetic de care nu te deŢparţi niciodaţ ? Creme de cuvinte. Când erai mic ce doreai Ţ devii? Culeg ţoare de cuvinţe PENTRU TINE GHEORGHE azi, pentru tine, sunt poezie, paŢ rea paradiŢului, Ţiren , libelul , frunz în zbor, ori floare nemuritoare. tu ce vei fi, pentru mine, azi?

Ecouri literare

26——————————————————————————————————————————–————

VAL ANDREESCU

CA ROBELE UNOR ABSOLVEN I DE LICEU

Penţru c Marea Nordului perigrineaz Ţpre Sud şi vrea Ţ prind din urm peŢcarii aproape Ţovieţizaţi,

Se moare periculos de rapid înţreg fiind, poeţ, invalid cu Ţau f r parţid.

Se moare cump rând p mânţuri pe Lun Ţau o mic inŢul -n Pacific Ţe vând p şuni pe plai mioriţic şi floarea de colţ de pe Ţţânca lui Deceneu.

Se r ŢuceŢc în mormânţuri cu p mânţ aŢţupându-le plânŢul, urleţul lung şi Ţţrig ţul diŢper rii Pablo Neruda, Einstein, Gagarin

Se moare periculos de rapid înţreg fiind, poeţ, invalid cu Ţau f r de parţid

Se moare mai aleŢ de coş zilnic, de ploi cu gheaţ ori lipŢ de ploaie de paţimi m runţe, incompeţenţ , de aŢpiraţii Ţpre haoŢul negaţiv

Ţi de arginţii lui Iuda ce adeŢ fac Ţ înjure b ţrânii jelindu-şi nepoţii îndrepţându-şi privirea Ţpre zei inumani c uţând în ţrecuţ pe ZalmoxiŢ penţru rug şi dar de icoane.

Nepuţinţa în glaŢuri r Ţun ai grij b diţ Ioane c cel mai adeŢ cel mai ades se moare de foam!

Mereu Marea Moarţ mai moare câţe-un micron pe Ţecunda ce pleac Ţ cauţe peşţii ce înc nu i-a avut doar clopoţele baţ a Ţperanţ Ţpre viaţa oceanului veşnic

Se moare uneori şi pe zebr iar înţre orele dou şi ţrei poeţul Enache coboar din ceruri în poalele M riei-Ţale şi urcând pe Ţţauie îi şopţeşţe cu ţeam cine omoar poeţii Şi ulţimul apoŢţol al vr jii poetul Mihai cu bocancii murdari de liţerele lipiţe pe ţ lpi de zeţar ţrece imprudenţ ţoţ pe zebr Se moare periculos de rapid înţreg fiind, poeţ, invalid cu Ţau f r de parţid Fi-i f r grij iubiţo v d porumbei cu aripile-ntinse ca robele unor abŢolvenţi de liceu cu linişţea înŢcriŢ pe ţog şi în ochi cu o lume Ţenin unde totu-i armonioŢ şi ţoaţe-s visate de poetul toamnelor verzi din P durea Tagore.

Ecouri literare

27——————————————————————————————————————————–————

TUDOR MATRECU

DE CÂND LUMEA RANUL…

Doamne, sufletul meu e tot mai senin, Una câte una, îmi cad stele-n cuvinte, Adev rul la Ţaţ a foŢţ ţoţ mai pu in

i cu cât mai pu in, cu atât mai fierbinte. Iarna, ranu- i îmbrac viŢul în prim veri, Pâinea lui, fericiţ pe Ţub brazde nunţe te, Poarţ -n el permanent i iubiri i poveri, Împliniri, ne-împliniri, sim minţe celeŢţe. Fericiţ, niciodaţ , niciodaţ , învinŢ, El muste te profund de dureri milenare, Chipul lui, precum câmpul de nelini te nins, Se înal Ţub ar i i- monumenţ de r bdare. El, prin iarba ferice, ca un înger de vis, Se roste te pe sine si se vrea mai curat, Vrerea lui - un poem nerostit i nescris; De când lumea, ranul, ca un cerb bleŢţemaţ...

IERTARE Ning albatro i în inŢomnii de Ţpum , Când Dumnezeu lumina o-nfierbânţ , Iubito-n ochii ţ i de iarba du-m

i m preŢchimb în durere Ţfânţ !

i de m-or pa ţe cerbii ţ i de jar Din curcubeul meu de insomnii, S m împov rezi, iubiţo, iar Cu dragostea de când eram copii!

i de m-oi aduna la sânul lunii ViŢând la cea dinţâi iubire Ţfânţ , Ma iarţ , în poe i tresar nebunii Aceia care plâng , atunci când cânta!

IN PRIVIRILE TALE Tu , iubito, cântec despletit de cuvinte, cum m Ţorb privirile ţale i nu pot i nu pot sa fug

pa ii mei în privirile tale se scurg. Tu , iubiţo, lebad valŢând peste apele nop ii; vin luntra i înstela i, ochii ţ i, Ţ -mi biruie nep Ţarea duruţ i nu pot i nu poţ Ţ fug

pa ii mei în privirile tale se scurg. Iaţ -m gol de cuvinţe, spulberându- i n dejdea ca pe-un fluture roz gonit dintr-o floare de vis i n-am Ţ mai fug, i n-am Ţ mai fug

în privirile ţale, Ţ ard ca pe-un rug. IDEAL

La marginea clipei adev rul ningea ca-ntr-un vis, iubito, pune- i un luceaf r în p r vei fi mai frumoaŢ ca o z pad de adev r!

Ecouri literare

28——————————————————————————————————————————–————

"Postul Mare" durează doar 48 de zile?

Care şapte săptămâni? N-o mai face i pe profanii; Postul mare, la români, ine, de un timp, cu anii!

șoanăTodera cu

ELENA MANEA

ÎNDURARE Un cer de-un gri pletos la orizont Sufocând dealurile alb Ţţrii, Îmi p ţrunde-n Ţufleţ aparenţ f r roŢţ Înroşind aminţiri mulţ prea vii. Un cer de-un roşu prinŢ în coc la orizonţ S ruţ nd dealurile ar mii, Mi-a foŢţ furaţ din Ţufleţ f r roŢţ Împieţrind ţr iri mulţ prea vii. VIA A Albul unui ceaŢ falnic de maŢ , Roşul unei coperţe de carţe Pe trup de nuc retezat- Încremenire… Suflare de criv ţ învârţe Cheiţ de Ţufleţ- Preaplin de iarn … Coperta de carte începe povestea, CeaŢul porneşţe Ţpre viaţ . NervoŢ r Ţpund muŢţ ţile negre- Tic-ţacul… Se zbucium ţimpul În adânciţur de linişţe- Plâge mirarea… Trece timpul! Înc rcaţ de lumin vibreaz Albul ceaŢului falnic de maŢ - Roşul coperţei de carţe…

CANICUL Mâine, în zi n uc de var , Soarele va cr pa ora ul arzând.

lapii înoaţ pe Ţub plaţini, Cu geam ţ aţing dale în epenite.

erpii de ap ţrec prin copou; Secaţ e izvorul de r coare Din umbr de brad i de tei. Gâfâie b ncile de lemn, Vâzdoagele nu mai Ţţr juieŢc Ţţaţui, Oamenii fug de cuvinţe… O lav alb agiţ col uri de Ţţrad . VERDE DE SUFLET Verzi au devenit soarele, Cerul şi luna. În alb s-au înf şuraţ Roşul plecaţ din Ţoare, Albastrul din cer, Galbenul din lun . Verdele din ierburi a ţâşniţ Pân la Ţoare Şi-n sufletul meu.

Ecouri literare

29——————————————————————————————————————————–————

ELENA MITITELU

CINE-A A LE-A RÂNDUIT De ce Ţoarele r Ţare? De ce luna-n zori dispare?! De ce floarea nu e om?! De ce omul nu e pom?! De ce pomul nu m nânc : Pâine, ou , lapţe, unc ... Cu ce oare Ţe hr ne te, C mai nalţ ca mine cre te?! De ce-nţâi e omul mic

i nu se na te bunic?! De ce eu nu pot zbura, Precum zboar paŢ rea?! De ce numai iarna ninge?! Cum de apa nu m frige?! Cine picur din nori, Ploaia peste pomi i flori?! Cine-a a le-a rânduiţ, Doamne, ţoaţe pe p mînţ?!

TE-A TEPT S VII Coboar de pe piaţr -n prim var S vezi cum mugurii pocneŢc în flori, Cum fug z pezile de Ţoare iar

i vin acaŢ cârduri de cocori... Coboar de pe piaţr -n plin var , S-auzi ţalanga oilor Ţunând, S dormi m car o noapţe-n fân afar , În când de greier, Ţţele Ţţr lucind... Coboar -n dulcea ţoamn de pe piaţr , Când carele Ţcrâ neŢ pline de road , S Ţim i miroŢ de pui pr jiţ pe vaţr

i gustul mustului ce fierbe-n cad ...

DOR DE EMINESCU

Luceaf r Ţfânţ, de dorul ţ u, Natura-nţreag Ţ-a schimbat; Alunecând ţoţul în h u, De când Ţpre aŢţre ai plecaţ… Eu Ţimţ c ne priveşţi mereu, Te Ţimţ c eşţi chiar Ţup raţ, Luceaf r Ţfânţ, de dorul ţ u, Natura-nţreag Ţ-a schimbat. De te-ar înţoarce Dumnezeu, Pe unde ai cutreierat, Te-ai Ţup ra poaţe mai r u… Dar ţoaţe aŢţ zi Ţ-au schimbat, Luceaf r Ţfânţ, de dorul ţ u!

VIS ÎNTRERUPT

ViŢam… c eram cufundaţ la umbra ţ cuţului bunic. Parc … din r d cinile bunicului creŢcuŢe un falnic nuc, pe umerii c ruia îşi Ţprijinea Ţuliţele o roaţ mare de foc. Se f cea… c Ţţam cu capul rezemaţ pe iarba ce crescuse din degeţele ţaţ lui meu care se duse, Ţ adune Ţţelele neamului Ţ u la un loc…

IUBITO, VAI SE LAS INSERAREA

Te rog r Ţpunde, dac -mi Ţimţi chemarea Şi laŢ -mi dorul Ţ ţe-nveleaŢc -n dor, M iarţ şi-alung urmele de nor, Primeşţe-m şi lumineaz -mi zarea.…

Ecouri literare

30——————————————————————————————————————————–————

LILIANA MUȘTIUC

REÎNTOARCEREA MULT A TEPTAT

Abia a ţepţ în prag de prim var i-a puŢ în gînd b ţrâna doamn

S - i riŢipeaŢc pleţele-nc rcaţe de z pad Ce-aţâţ de a teptate-au foŢţ în aŢţ iarn ...

ranii au ie iţ la poarţ cu capeţele goale Ca Ţ - i arate bucuria la a ei venire i în genunchi privind pioŢ Ţpre cer ridic oŢanale

V zându-Ţe deja Ţc pa i de la pierie...

Iar la ora , dup un col aŢcunŢ de Ţţrad AŢiŢţ nep Ţ ţor la ce Ţe-nţâmpl afar , Fumându- i meţiculoŢ luleaua, omul de z pad , Dând de-n eleŢ c nu-l prea doare, Când n-o Ţ poaţ face acela i lucru i la var ...

Nou plozilor, obrajii ne-au fost mu ca i de gerul Ce vrând, nevrând ne-a vizitat din nou i-abia o clip la amiaz Ţoarele a reu iţ Ţ Ţparg cerul

Ce se dezobi nuise cu acest splendit tablou... AMINTIRI ŞI SCRUM

LaŢ -m , iubire, aŢţ zi Ţ ţe mai îmbr ţişez înc o daţ ca aŢţfel Ţ uiţ c Ţingur pe lume e greu!

LaŢ -m , iubire, aŢţ zi Ţ ţe aŢcund în Ţufleţu-mi stingher ca nimeni ţaina noaŢţr Ţ-o cunoaŢc , şi pleac -ţi iubire chipul vioi pe piepţul meu înfl c raţ de-al dorului nestins fior!

LaŢ -m , iubire, aŢţ zi Ţ mai Ţorb înc o daţ necţarul şoapţelor ţale ca vraja lor Ţ m ademeneaŢc blând, aŢemenea deŢcânţecului ielelor, aţâţ de ameţiţor!

LaŢ -m , iubire, aŢţ zi Ţ Ţ ruţ fiecare por al prezenţei ţale, contopindu-ne aŢţfel în pl mada fiinţei aŢţrale c ci mâine poaţe... şi ţu şi eu

SIMBIOZ Î i simpt oaptele duioase La r Ţ riţul zorilor, Le simt dragostea La apusul soarelui... Î i simt prezen a În fiecare umbr Conţuraţ de lic rirea lunii, O simt acaparatoare La Ţc p rarea ei... Din tu i eu AŢţrele au f cuţ noi, Contopirea fiin elor noastre O sim im amândoi... Vino iubire i umple-mi Bra ele goale, Încingându-le sim irile i dezlan uindu-le

Înţr-un frenetic i ame itor dans

Al puterilor tale... O DAT -N VIA

Ah, câţ a vrea Ţ m îmb ţ acum, În ceaŢul aceŢţa înţârziaţ din noapte, Cu o licoare ame itoare, S poţ privi nep Ţ ţoare Trecutul ce-a loviţ în mine L Ţându-mi ca pe-o amintire, Pe trup i sufletu-mi amprente... Ah, câţ a vrea Ţ m îmb ţ cu tine, S poţ uiţa de orice ra iune, Ca ame iţ de iubire, S cad laŢciv în bra ele uiţ rii i-apoi ţriunf ţor, Ţ Ţţrig

in gura mare: Ah Doamne- i mul umesc, O daţ -n via mi-e i mie bine...

Ecouri literare

31——————————————————————————————————————————–————

ă

MihaiăBatogăBujei ă-ăăEllenyăPendefunda.............33

LinaăCodreanuă-ăPoetulădinăpenumbr ....................35

TeodorăPracsiuă-ăMatematicaăpunteăaăsuspinelor?..38

Lauren iuăChiriacă-ăTriumfulălucidit ii...........39

Valentinaă Lupu,ă Vasileă Valeriuă Lupuă -ăEvenimentă culturală laă Bibliotecaă Na ional ă aăRomânieiă.........................................................44

Valeriuă Lupuă -ă Paulescu-întreă ştiin aă vie iiă şiămetafizicaăexisten eiă.......................................47 Ionu ăCarageaă-ăÎntâlnireăf r ăargumenteă........51

IonăGr mad ă-ăDou ăc r iă-ăDestineădiferite....52

C-tinăM nu ă-ăUnăpoetăalăluminiiăinterioare...54

Ecouri literare

32——————————————————————————————————————————–————

Elleny Pendefunda - unăîngerăînăraiulăpoeziei Elleny Pendefunda la numai doisprezece ani are această putere, exprimată în crea ie, de a ne fi dăruit şi volume de poezie, proză, studii şi eseuri, tablouri de o tulburătoare profunzime, la fel precum poeziile, iar aşa cum am spus, în pu inele clipe mai libere cântă la pian. Pentru ea este poate numai un exerci iu de casă, însă pentru mine este exact aşa cum îmi doresc în serile târzii de toamnă când nedesluşite melancolii bat în vitraliile sufletului. Şi cam aşa simt şi recentul volum scris de Elleny. MihaiăBatogăBujeni

Matematica – punte a suspinelor? Cartea de față vine firesc în continuarea celorlalte, atât în spirit cât i în structură, propunându-ne un titlu elocvent: Matematica – punte a suspinelor?, subtitlu deplin lămuritor: citate, aforisme, paradoxuri, epigrame, autor profesor Dumitru Apostolache sprijinit îndeaproape de profesor șonel Armeanu- tefănică i economist Octavian Apostolache. De la un capăt la celălalt, volumul se constituie într-o amplă colecție de vorbe de duh, butade, sentințe, judecăți, având ca obiect de referință matematica, o tiință uluitoare, eclatantă, captivantă, seducătoare pentru cunoscători.

Teodor Pracsiu

Triumfulălucidit iiăprofesoruluiăTeodorăPracsiu Astfel, într-o tranziție perpetuă, plină de austeritate, ambiguitate i puținătate a

spiritului, cu o prestație jalnică a politicului, în care manualele opțional … de alternative i reformele pentru învățământ au fost mereu experimentate pe bieții elevi, dar i pe săracii profesori, în funcție de desele schimbări de mini tri de resort sau de partide politice, autorul a ținut s ătriumfeăluciditateaăjudec iiăsaleădeăvaloare, fie ea i subiectivă, dar oricum a unui cunoscător profund al fenomenului.

Dr. Laurențiu Chiriac

Un poet al luminii interioare șubirea este temă fundamentală a poeziei lui Mihai Apostu prezentată în diverse ipostaze, asociată cu poezia de tip discurs din prima secven ă lirică şi o poezie din care transpare filonul popular, existen ial, posibilitatea intersectării cu alte teme simetrice poetice şi din sfera realită ii diverselor domenii ştiin ifice şi tehnice. Dorind să scrie un fel de „epopee personală” poetul sondează în adâncimea ancestrală a facerii, genezei umane, închipuindu-se pe o scenă uriaşă, într-un spectacol pe care-l joacă „prietenii” săi „poe ii” ca de altfel to i oamenii, actori într-o via ă efemeră. Constantin Mănuţă

Dr.ăR.ăValeriuăLupuă„Compendiuădeăpreocup riăştiinţificeăînăpediatrie” Domnul doctor Valeriu Lupu reprezintă pentru noi o valoare umană, personalitate erudită, recunoscută, implicată profund în via a culturală şi spirituală a oraşului Vaslui, un om blând, generos, pasionat şi iubitor de frumos, cu o familie minunată, reper pentru semeni şi care merită cu prisosin ă ca într-o zi numele să-i fie inclus în Cartea de Onoare a oraşului Vaslui, acordându-i-se distinc ia binemeritată „Cetă ean de Onoare”.

Prof. Elena Anuşca-Doglan

Ecouri literare

33——————————————————————————————————————————–————

Când ai în palmareŢ dou volume de poezie, ai ŢcriŢ şi ai publicaţ în reviŢţe de referin penţru culţura auţohţon poezie dar şi mai mulţe Ţţudii

deŢpre picţur şi poezie, ai parţicipaţ la diferiţe expozi ii de picţur în ar şi în Ţţr in ţaţe, când deŢpre ţine au ŢcriŢ recenzii şi ai foŢţ prezenţaţ de oameni a c ror p rere chiar conţeaz în picţur şi liţeraţur , iar ca hobby ai cânţaţul la pian cu paŢiune dar şi cu pricepere, po i Ţ ţe conŢideri un arţiŢţ împliniţ. Ceea ce eŢţe de

admiraţ dar ţoţuşi nu mir pe nimeni. Sunţ şi aŢemenea rare cupe ale crea iei în care Divinul a aşezaţ cu generoziţaţe, şţiind El c nu face riŢip , ci dimpoţriv , cel aŢţfel d ruiţ va Ţim i nevoia, la rândul Ţ u, Ţ d ruiaŢc Ţemenilor din prea plinul fiin ei Ţale. Iar penţru un arţiŢţ ajunŢ la maţuriţaţea vârŢţei şi a operei eŢţe chiar obligaţoriu Ţ r Ţpl ţeaŢc aŢţfel darurile primiţe. De aceea privim cu fireaŢc admira ie dar f r de mirare la aceşţi oameni. Numai c , aţunci când arţiŢţul pe care-l privim mai are înc la vedere aripile îngerului din care a purceŢ eŢţe bine Ţ ne mai şi mir m. Elleny Pendefunda la numai doiŢprezece ani are aceaŢţ puţere, exprimaţ în creaţie, de a ne fi d ruiţ şi volume de poezie, proz , Ţţudii şi eŢeuri, ţablouri de o ţulbur ţoare profunzime, la fel precum poeziile, iar aşa cum am ŢpuŢ, în puţinele clipe mai libere cânţ la pian. Penţru ea eŢţe poaţe numai un exerciţiu de caŢ , înŢ penţru mine eŢţe exacţ aşa cum îmi doreŢc în Ţerile ţârzii de ţoamn când nedeŢluşiţe melancolii baţ în viţraliile Ţufleţului. Şi cam aşa Ţimţ şi recenţul volum ŢcriŢ de Elleny. Ca pe o nedumerire meţafizic , ca pe o durere nedeŢluşiţ penţru c nu înţeleg înc lumea din care am ŢoŢiţ dar nici pe cea în care am ajunŢ, c înţreb rile Ţunţ înc mulţe, r ŢpunŢurile nu Ţunţ ţocmai la îndemân iar calea penţru a le afla eŢţe grea şi doar un fel de aŢcez a gândirii m poaţe ţine pe drumul bun. Aşa gândeŢc eu care am mai bine de cinci decenii în pluŢ faţ de ea. Dar aŢţa doar penţru c poeziile pe care le ciţeŢc m deţermin Ţ gândeŢc aŢţfel. Şi m mai înţreb şi cum de eŢţe poŢibil!? S fie oare Ţufleţul, acea Ţcânţeie nemuriţoare din noi, mai acceŢibil penţru ea decâţ penţru mine!? Nu ar ţrebui Ţ m Ţperie, ci doar Ţ m fac Ţ gândeŢc mai profund. Da, eŢţe poŢibil, penţru c , aşa cum am ŢpuŢ mai înainţe, Elleny mai poarţ înc aripile de lumin , pe când eu le-am pierduţ de mulţ… Iar ea Ţe poaţe înţreba: Când oare, dinţre Ţţele, încep Ţ coboare/ îngeri şi oameni, cortegiul divin?... Când oare, plângând din cerul Ţenin,/ la fiecare

Mihai Batog - BUJENIŢĂ ELLENY PENDEFUNDA - UN ÎNGER IN RAIUL POEZIEI

Ecouri literare

34——————————————————————————————————————————–————

ţreapţ m doare un Ţpin?... Când oare, dinţre frunzele de-arin/Voi Ţţrecura şi eu Ţim irea-mi muritoare? Dar eu, cel care ciţeŢc, aş încerca Ţ r Ţpund? Poaţe c nu, dar aproape nici nu mai conţeaz aţâţa vreme câţ înţrebarea îmi r Ţcoleşţe minţea c uţând un r ŢpunŢ. Poaţe numai aţâţ îmi eŢţe daţ penţru a fi mai înţelepţ Ţau cine şţie, poaţe mai bun… Chiar dac : Eu aşţepţam vioara -/un ţimp care încânţ ,/un ţimp care îmbie... /Dar Ţimţ/c nu mai vine/ca şi-n al i/ ani/la mine/prim vara ! Uneori Elleny ne Ţeduce cu muzicaliţaţea verŢurilor care parc valŢeaz înţr-o perfecţ înl nţuire riţmic şi prozodic : Din v zduh acum cobor/pe o frunz de ar ar;/pe-al cerului covor/ţrecând zborul ţ u hoinar. Convingându-ne aŢţfel c poezia ei nu eŢţe doar, cum din p caţe înţâlnim de mulţ prea mulţe ori, o înşiruire circumŢţanţial de Ţonoriţ ţi şi meţafore împrumuţaţe. Iar dac lucrurile vi Ţe mai par înc Ţimple Ţ ne oprim puţin la aceaŢţ înţrebare: Nu m înţreb cine a îngrijiţ r Ţadul mun ilor/şi nici cum au creŢcuţ/Ţau ce Ţe va înţâmpla când vor îmb ţrâni,/ci doar:de ce? Sau poaţe c eŢţe mai bine Ţ ne prefacem c nu am v zuţ-o, fiindc de înţeleŢ eŢţe ceva mai greu. Şi, nu de alţa, dar dac ne-ar cere cineva Ţ r Ţpundem, nu am fi deloc în cea mai faŢţ zi a vieţii… Dar la asta ne-am gândiţ: Sţau zeci de p Ţ rele./E înc ger şi-mi vine/Ţ m dau/lor, pâine/dac Ţunţ. Sau poaţe c nici la aceaŢţa nu eŢţe bine Ţ ne gândim… Fiindc , cine şţie, am deŢcoperi c am foŢţ pâine dar nu am înţeleŢ d ruirea şi aţunci am avea un adânc Ţenţimenţ al inuţiliţ ţii. Poaţe chiar şi o vin … Şi, penţru a nu ţe ţulbura prea mulţ ciţiţorule, poaţe ar fi bine Ţ ţe laŢ pe ţine Ţ mergi mai deparţe. Vei avea ce deŢcoperi! Unul din primele lucruri fiind c de prea mulţ vreme umbl m orbi, nu penţru c nu am vedea, ci penţru c lumina eŢţe prea puţernic . Elleny augmenţeaz volumul cu câţeva reproduceri ale ţablourilor Ţale. Şi bine face penţru c exiŢţ o îmbinare perfecţ înţre cele dou forme de exprimare aŢţfel încâţ meŢajul culorilor devine congruenţ cu acela al cuvinţelor. În fond aşa şi eŢţe normal, daţ fiind c , în Ţine, creaţia eŢţe unic şi perfecţ logic . Coperţa c rţii ne pune la încercare acuiţaţea obŢervaţiei jucând cu o imagine ce ţinde Ţ Ţe dilueze înţre o reprezenţare floral Ţau una, ţulb r ţoare, care d fiorul începuţului. Da, exacţ acela pe care oamenii de şţiinţ îl numeŢc explozia primordial iar slovele biblice prin fiat lux. Şi una, şi cealalţ , prea mici penţru a cuprinde evenimenţul de proporţii coŢmice, acela care eŢţe şi leag nul a ţoţ ce exiŢţ acum, adic viaţa aşa cum o înţelegem noi, dar şi alţe forme pe care, foarţe poŢibil, nu le vom puţea niciodaţ înţelege fiind ele rodul Inţeligenţei Supreme. Mai are şi reprezenţ rile foarţe bizar coloraţe ale unor piramide înconjuraţe de o vegeţaţie luxurianţ . Adic exacţ inverŢ de cum şţim noi c Ţţau lucrurile cu piramidele deŢpre care avem cunoşţinţe. Doar c ea le numeşţe „piramidele din Aţlanţida” şi luând în calcul cele ŢpuŢe mai devreme, mai c îmi vine Ţ cred c are perfecţ drepţaţe. M car penţru fapţul c avem nevoie de un aŢţfel de miţ al unei alţe umaniţ ţi. Dar nici Ţ nu uiţ m c miţurile au foŢţ cândva iŢţorie. O iŢţorie uiţaţ , r maŢ doar în Ţţr fundurile memoriei afecţive şi acceŢibil prin alţe mijloace decâţ cele Ţenzoriale, doar celor aleşi. Câţ deŢpre bog ţia coloriŢţic a peiŢajelor Ţau a compoziţiilor florale, cred c ele reprezinţ mijlocul perfecţ penţru a exprima cur ţenia ŢufleţeaŢc şi candoarea aţâţ de neceŢar aceŢţe vârŢţe biologice. Volumul mai cuprinde şi câţeva proze Ţcurţe, emoţionanţe prin delicaţeţea, eleganţa şi farmecul lor ingenuu, exacţ aşa cum ne-am dori Ţ Ţcrie orice copil. Fiindc aŢţfel, prin Ţinceriţaţea lor fireaŢc şi prin generoziţaţea Ţufleţului lor ne poţ convinge c raiul exiŢţ ţoţuşi. Iar dac în noi, cei care şţim c am l Ţaţ r uţ ţile vieţii Ţ -l Ţpulbere, înţelegem c nu ţimpul, ci Ţl biciunile noaŢţre au f cuţ aceŢţe ravagii, vom fi capabili de înc o Ţecund de fericire, de Ţperanţ şi, cine şţie, poaţe aşa ni Ţe va mai ierţa un p caţ dobândind, probabil, drepţul la înc o Ţecund de mânţuire. Şi aŢţa Ţe va înţâmpla f r ca Elleny Ţ şţie. Dar nici nu cred c o inţereŢeaz . Îngerii nu fac daruri penţru a fi l udaţi. AceaŢţa eŢţe menirea lor!

Ecouri literare

35——————————————————————————————————————————–————

LINA CODREANU

Poetulădinăpenumbr

Recentulă volumă deă poeziiă ală râmniceanuluiă ConstantinăMarafetă–ăPenumbra trandafirului –,ăeditatădeăFunda iaăScrisulăromânescădinăCraiova,ăînă2013,ăsubăgirulăeditorialăalăluiăTudorăNedelcea,ă atest ă c ă filonulă lirică afirmată înă c r ileă anterioare,ă Rădăcina înstelatăă(2009)ăşiăPopas între noriă(2010),ăareăînc ărezerveăaleăimaginaruluiăpoetic.

Priviteă înă ansamblu,ă poemeleă redauă caznaă îndr gostituluiă deă aă seă împliniă înăcuplulăexisten ial,ăfiindc ăceleă„dou ăiluzii”ăr t cescăînăparalelăpeăt râmuriădiferite.ăDedicat ăDoamneiăsale,ăMaria,ăcarteaăinclude,ăînăspiritulăeiăprofund,ăliric ăerotic .ăEfortulă îndr gostituluiă orfeică esteă propulsată deă nevoiaă deă iubire,ă deă dorin aăîmpliniriiă într-oă nunt ă cosmic ,ă deă aşteptareaă dramatic ă înă turnulă deă vegheă alăpenumbreiă oriă deă nelinişteaă uit rii,ă dup ă cumă reieseă chiară înă primulă poem,ăAnotimpuri:ă„iubireaăviscoleşteăamintiri/ălaămargineaăunuiătablouăneterminat”.

Structurareaă planuriloră areă împletituriă lucrateă înă manier ă clasic ,ă înă careăproiec iaă seă faceă dinspreă eulă lirică c treă universulă dină afar .ă El,ă îndr gostitul,ă îşiăredimensioneaz ătr irileăprinăproiectareaăînăvegetală(p durea),ăgeologică(vulcanul),ăacvatică(izvorul)ăşi,ămaiăales,ăînăplanulăcosmică(luna,ăzorii,ăsoarele,ăamurgul,ănoriiăetc.).

Iubirea-întâmplare.ă Unitateaă primeiă p r iă aă volumuluiăesteă dat ă deă laitmotivulă întâmpl rii.ă Deă laă percep iaăintuit ă aă prezen eiă iubitei,ă laă cuprindereaă înă voluteleădragostei,ă laă r t cireaă fermec toareă peă t râmulă eroticăpopulată cuă „întâmpl riă negre”ă şiă cuă „întâmpl riă albe”,ăapoiă laă tr ireaă unoră „nop iă deă purpur ”,ă ceiă doiăîndr gosti i,ă seă caut ,ă renasc,ă seă pierd,ă seă reg sescă înăcaruselulă întâmplării.ă Iat :ă „şiă orizonturiă întârziateărenasc/ă cuă m ştiă incolore/ă pesteă caseleă dină careă neăprivim/ăîndelung./ătuăascuns -ntr-unăceasăazuriu/ăeuăîntr-oă diminea ă pustie//ă ce frumuseţe!/ existăm în aceeaşi întâmplare”ă(s.n.)ă(Întâmplare).ăFiresculăeădatădeăiscareaă

întâmpl riiă „peă stradaă mea”,ă de-atunciă fiindă „luminat”,ă urm rită deă „şoapteleăîntâmpl rilor”,ă încât,ă conchideă poetul,ă iubireaă cuă totă alaiulă deă emo iiă neascunseădevineă „unic -ntâmplareă pentruă mine”ă (Anotimpurile mării).ă Sintagmaă poateă fiăcitit ă înă dubl ă cheie:ă unica întâmplareă ară puteaă fiă erosulă şiă logosulă /ă iubireaă şiămuza,ătotăaşaăcumă„tân rulăcopacăf r ănume”ăpoateăfiăpoetulăşiăpoemulăînăîndârjireaădeăaădevoalaădorulăşiălumina.ăSupus ăcurgeriiădeăneoprită(panta rhei),ă„peărâulăceăduceă niciunde”,ă dină sineă iubirea-întâmplareă renaşteă asemeneaă miticeiă p s riăPhoenix:ă „şoaptaă taă fugeă deă moarte/ă doruriă seă întorcă peă roate”;ă „orizonturiăîntârziateărenasc”;ă„oăturm ădeăvise/ăseărenaşteăacumăpentruănoi”.

Spaţiul şi timpul se redimensionează apocaliptic: „nimicul se desface-n două”, „timpul fără glas se ascunde”, „a început anotimpul să mă petreacă”; viaţa îşi contractă respirarea,

Ecouri literare

36——————————————————————————————————————————–————

moarteaă cucereşteă trupuri,ă fiindc ă finalitateaă erotic ă esteă croit ă conformă cuăintensitateaăsentimentelor.ăÎnăpoemulăCadenţă, fiorulămor iiăprimejduieşteădragostea.ăUniversulăseătulbur ,ătrupulăistoveşte,ăîns ăiubireaăcareă„nuăeădoarăoăsimpl ,ăbanal ăîntâmplare”ă(s.n.),ădoareăcaăoăran ăvieă„pân ălaăclipirea-sfârşit”:ă„nuăamăr gazăiubito,ănuămaiăam,/ămoarteaăbate-năbuzunarulădeălaăpiept/ă[…]//ăsinguri!ăuniversulăeăgr bit,ăcaden a/ă oă g simă înă infinit.ă singuriă aici,ă niciodat /ă nuă neă putemă iubiă veşnică prinăabsen /ăneăputemădeclaraădragosteaăclasat //ăsuntărespirat…”;ă„şi-atâtădeădrag -miăeşti,ăiubito,ăc ănuărespir”.

„Oglinzileă amare”.ă Fluxulă motiveloră literareă salt ă peă vală fantasmeleă oglinzii.ăDedublareaăprinăoglind ămultiplic ăfarmeculăapropierilorăşiăpulverizeaz ăamintirea.ăÎnă fapt,ăunăspa iuăam gitoră (amintirea)ăeă substituităcuăunăaltulă –ăoglinda.ăReflec iaăl rgeşteă orizontulă imaginativă caă într-ună „jocă secund”ă (I.ă Barbu),ă încâtă eulă liricăpercepe,ădincoloădeărealitateaăimediat ,ăne-f cutul,ăadic ăunătablouăneterminat,ănişteăpraguriănetrecute,ă„lacrimaăneplâns ”,ănişteăcânteceănerostite,ăîntâmpl riănen scute,ă„poemeănescrise”ăetc.ă

Oglindaă d ă imagina ieiă ne rmurire,ă poateă fiă r sfrângereă deă dor,ă vis,ă umbr ,ăfantoş ,ăiluzieăetc.ăŞiătotuşi,ăîmplinireaăeădoarăvirtual :ă„trupurileănoastreădinăoglinziănuăg sescăiubirea”ă(Secunde);ă„te-aşteptăînăoglinziăcuăsufletul”ă(Fulger şi tunet).ăCeaămaiă am gitoareă întregireă eă ceaă dină oglind ,ă caă locă deă întâlnireă ală sufletelor,ă nuă alătrupurilor,ă fiindc ,ă înă luciulă ei,ă îndr gostitulă vedeă ce-şiă doreşte,ă modificândă caleaăiubiriiă dup ă vrere.ăDeă aceea,ă caă ună altăManole,ă „zideşte,ă zideşteă întruna”ă „oglinziăconcaveă laă margineaă r s ritului”ă înă orizontulă c roraă naşteă dimine iă deă iubire.ăSpargereaăuneiăoglinziănuăareăurm riădramatice,ădimpotriv ,ămultiplic ăşiăînlesneşteăintersect riăaleădrumurilorăeroticeă(Zodie).

Penumbra.ăDac ăjoculădedubl riiăoriămotivulăoglinziiăeădeălarg ăuzan ăpoetic ,ăConstantină Marafetă exploreaz ă valen eleă unuiă motivă literară f r ă frecventeă ecouriăliriceăpân ăacumă–ăpenumbra.ăSituareaăeuluiăliricăînăpenumbr ăd ăunădramatismădeănatur ăexisten ial .ăAflatăîntr-oăzon ătranzitorie,ăelăseădefineşteăcaăunădilematicăce-şiăîmparteăsperan aăşiădezam gireaăîntreălumin ă(Eros)ăşiăumbr /ăîntunerică(Thanatos),ăvaloriă consacrateă caă antitetice.ă Penumbraă eă oă zon ă discret ă deă refugiu.ăAiciă eă unăintervalăneutru,ăpropiceămedita ieiă şiă reveriei,ă careăd ă posibilitateaă lu riiă unuiă elanăînainteaă saltuluiăeroticăoriăaă renun riiăamnezice.ă Înă regatulă semanticăalăpenumbreiăs l şluiescă imaginiăsinonimiceăseduc toare,ă risipiteă înămulteădintreăpoeme:ă„pragulăcasei”,ă„streaşinaăzilei”,ă„poaleleămun ilor”,ă„cerceveleleănop ii”,ă„buzaăpr pastiei”,ă„malulădorin elor”,ă„hotarulănop ii”,ă„buzaăorizontului”,ă„apusădeătain ”ăş.a.ăfiindăoăzon ă incompletă luminat /întunecat ,ă aiciă crescă vis rileă şiă tremur ă aşteptarea,ă seădilat ăspaimaădesp r iriiăoriăîncol eşteăresemnareaăceluiăîndr gostit.ăEscortaăsub ireăaăumbrei,ăpenumbra,ădevineăunăspa iuăstrategicădeăveghereăasupraămeandrelorăerotice.ăPenumbraă seă strecoar ă înă universulă imediată (casa,ă p durea),ă înă zonaă sentimental ă(dorin a,ăreveria),ăprefirându-seăînă lumeaăfenomenal ă(ploaia,ăfulgerul)ăşiăpartajândăcosmiculă(luna,ănoaptea,ădep rtarea).

Aproapeă insesizabil ă înă raportă cuă celeă dou ă lumiă al turate,ă penumbraă esteă oăfrontier ădelocădeăneglijat.ăCaălinieădeămargine,ăareărolulăs ăatenuezeădiscrepan ele,ăs ă in ăal turiăcontrariile,ăavândăsimultanărolulădelimit riiăşiăalăuniriiăaădou ăregate.ăPoetulăsesizeaz ăpericolulăneaglutin riiălumilorăcompatibileăatâtaătimpăcâtădescoper ăînfioratăăămarginea, totăăăcaăăăpenumbr , fieăăăc ăăesteăă„margineaăălunii”,ăă„margineaă

Ecouri literare

37——————————————————————————————————————————–————

r t cirii”,ă „margineaă întrist rii”,ă „margineaă r s ritului”ă oriă chiară „margineaăorizontului”ă sauă „margineaă sfârşitului”.ă Marginiă au,ă aşadar,ă toateă universurileăpercepute.ă Entit iă situateă peă laturiă opuseă suntă elă şiă ea,ă numaiă c ă elă aşteapt ă înăpenumbr ,ă chemând-oă înspreă lumin ,ă înă timpă ceă eaă eă deă parteaă umbrei:ă „vino,ă te-

aşteapt /ă lumina”ă (Lumina din stradă);ă „tuă eştiă înă conflictă cuă lumina”ă (Orizonturi fixe).ă

Texteleă surprindă prină sonuriă ceă amintescă deă mareaă poezieă deă dragoste.ă ÎnăpoemulăFără maluri,ă z d rniciaăaştept riiă eăconsemnat ăprintr-unăbanală smsăcare-lăvesteşteă„c ănuămaiăvii,ănuămaiăvii”,ăsituându-lăpeăamorezatulănefericeăpeăoădung ăprimejdioas ,ăînsuşiăpercepându-seăcaăpenumbră,ăcaămargineăîntreăziăşiănoapte,ăîntreălumin ăşiăumbr :ă„stauăpeătimpulăincertăcaăunăamurg singuratic”ă(s.n.).

Nefericit,ă îndr gostitulă persevereaz ă înă c utareaă iubirii/iubiteiă ideale:ă „teă totăcautăprinătotăfelulădeăjur minte,/ătrupăne-mbr işatăşiăînvinsădeăcabal ./ă[…]ăsurâsulăaştept riiă arestateă mi-aduceă aminte,/ă clip ă deă clip ă deă tine,ă angelic -

ncântare.”ă(Oglinda iernii).ăPreg tităs ărezisteăînăaşteptareăpân ălaă„clipirea-sfârşit”,ăsolitară înă turnulă deă veghereă ală penumbrei,ă înamoratulă areă sentimentulă precarit iiăidealuluiă erotic:ă „amă torsă dină furcaă vremii/ă ună tristă fuioră deă zile…//ă simtă cumă seăstingeăvisul/ăsubăfeeriiădeăraze,ăseătopescăneguri/ădurereaămea-iăasemenea/ămor iiădinăpetale,/ăpeăcareăvijelia/ăoăfrânge-ntr-unăs rut…”ă(Potir).

Subsumateăerosuluiăsupravie uiescăalteăcâtevaătemeăşiămotiveăpoeticeădeătradi ieăşiă moderneă precumă timpul, poezia, ploaia, sufletul, visarea, anotimpurileă etc.,ă peăcare,ălesne,ăcititorulăinteresatăle-arăputeaăidentifica.ă

Manieraă creativ ă şiă deă prezentareă aă textelor,ă prină stilulă alambicată şiă formaădiversificat ă conduceă c treă postmodernismă cuă intruziuniă textualiste.ă Şiă totuşi,ăadierileă careă înv luieă con inuturileă şiă dauă vibra iiă deă adâncimeă orienteaz ă spreă unălirismă modernistă moderată cuă infuziiă romantico-simboliste.ă Substan aă euluiă liricădezv luieă ună neliniştită c ut toră ală erosului.ă Înă definireaă sinelui,ă poetulă tulbur ăizvoareleă miticeă (Pas reaă Phoenix),ă încearc ă „acorduri”ă bacovieneă (Plouă, Acorduri),ă scruteaz ăblagiană„întunericulăascunsă înăp duri”,ă simteăbarbiană„nadirulătrecândă latentă prină vârsteleă noastre”ă (Ultimul spectacol)ă oriă descoper ă aidomaă luiăNichitaăSt nescuă„imensaălacrim ăneplâns ”ă(Un fotograf).ă

Dincoloădeăacesteătangen eădeăcrea ie,ăconsiderăc ămotivulăpenumbreiăconstituieăunăelementulădeăoriginalitateă liric ăşiănuă întâmpl torăpoetulăConstantinăMarafetă l-aăintegrată înă titlulăvolumuluiăPenumbra trandafirului. Cuăcertitudineă totulă eădoarăunădemersăincipientăîntr-oăexplorareaămaiăprofund ,ăceeaăceăl-arăaşezaădefinitoriuăcaăunăpoetădistinctăînăariaăliriciiăcontemporane. CONSTANTIN MARAFET

Amiezi de vorb Amiezi de ŢubŢţanţive, v -ncredinţez pe veci otrava din privirea acestei lumi de verde pe Ţoclurile nalţe b ţrânii corbi zevzeci m ţ nii baţ din aripi. Chem vânţul Ţ -ţi dezmierde

ca de leoaic p rul în verŢurile mele o or de ţ cere. Secunda ţârâţoare îşi împrumuţ Ţuflul oceanului din Ţţele, cumpliţa zi Ţ -mi umple orfanele pahare.

ăăăăăăăăăăăCaăs ăaiăpoe iămari,ătrebuieăsaăfieă ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă iăpublicămare. ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăWalt Whitman

Ecouri literare

38——————————————————————————————————————————–————

MATEMATICA ”PUNTE A SUSPINELOR”?

Septuagenarul Dumitru Apostolache, infatigabilul nostru contemporan, s-a mi cat o via ă întreagă într-un spa iu cultural predilect, ale cărui repere esen iale le-au reprezentat matematica, sub multiplele ei înfă i ări, umorul ca formă de descărcare spirituală, compania prietenilor, mul i i statornici i familia, ca orizont ocrotitor i ca stimulent existen ial. În aceste coordonate i-a asumat destinul, în elegând de timpuriu că via a este una singură i merită să fie trăită frumos. Adică, trăită cu rost, într-un sens

superior. Atari premise i-au permis să traverseze cu seninătate filosofică două epoci complexe i contradictorii – totalitarismul ceau ist cu toate avatarurile lui i perioada post-decembristă, nu mai pu in dificilă i derutantă. A fost profesor de matematică i nimic mai mult. Dar nici mai pu in, ca să-l parafrazăm pe Eugen Lovinescu. A îndeplinit o vreme func ii de coordonare i conducere,

fără ca acestea să-i modifice în vreun fel dispozi ia sufletească, structura optimistă, filosofia de via ă. A rămas egal cu sine însu i, în pofida anilor care s-au adunat cu grabă în calendarul personal. În ultimii ani Dumitru Apostolache i-a consacrat timpul elaborării i tipăririi câtorva căr i din zona divertismentului instructiv, preponderent umoristice ori dedicate prietenilor spirituali i mentorilor săi. Nota lor dominantă este dată de generozitatea aprecierilor, de acolada sentimentală i de evocarea înduio ată. Dincolo de glazura matematicianului sever, autorul nostru este un bonom, un afectiv, un camarad jovial, fără crispări sarcastice i fără orgolii calpe. Cartea de fa ă vine firesc în continuarea celorlalte, atât în spirit cât i în structură, propunându-ne un titlu elocvent: Matematica – punte a suspinelor?, subtitlu deplin lămuritor: citate, aforisme, paradoxuri, epigrame, autor profesor Dumitru Apostolache sprijinit îndeaproape de profesor Ionel Armeanu-

tefănică i economist Octavian Apostolache. De la un capăt la celălalt, volumul se constituie într-o amplă colec ie de vorbe de duh, butade, sentin e, judecă i, având ca obiect de referin ă matematica, o tiin ă uluitoare, eclatantă, captivantă, seducătoare pentru cunoscători. Pentru ini ia i matematica nu

a fost niciodată o punte a suspinelor, ci un mod privilegiat de a cunoa te lumea i de a-i în elege tainele. A fost i este un chin doar pentru lene i, pentru superficiali, pentru spiritele iner iale, obi nuite să ob ină totul comod i lesnicios. Numele invocate în carte apar in marilor matematicieni, fizicieni, litera i i filosofi din toate timpurile, din strălucita antichitate greco-latină i până în secolele moderne: Aristotel, Arhimede, Euclid, Hipocrate din Chios, Hora iu, Pitagora, Platon, Socrate, Thales din Milet, Descartes, D’Alambert, Euler, Fermat, Fibonacci, Galileo Galilei, Gauss, Goethe, Hilbert, Kepler, Lagrange, Leibniz, Laplace, Lobacevski, Newton, Blaise Pascal, Poincaré .a. În pleiada de somită i tiin ifice convocate la acest festin intelectual se află i mari personalită i române ti, care au înnobilat matematicile îndeosebi în tumultuosul secol XX: Gheorghe Asachi, Dan Barbilian, Dan Brânzei,

Ecouri literare

39——————————————————————————————————————————–————

Alexandru Ghika, Mathylda Ghika, Spiru Haret, Ion Ionescu, Traian Lalescu, Radu Miron, Alexandru Myller, Grigore Moisil, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Dimitrie Pompeiu, Gheorghe

i eica, Gheorghe Vrănceanu .a. Iată câteva cugetări sclipitoare ale unor mari înainta i: Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul (Galileo Galilei); Matematica este arta ce înlocuie te natura prin inteligen ă (Novalis); „Matematica este muzica ra iunii” (J. J. Sylvester); De când matematicienii au invadat teoria relativită ii, nu o mai în eleg nici eu (Einstein); Noi, matematicienii, mergem împreună, dar fiecare pe drumul lui (Grigore Moisil); i acum domnilor, am ajuns la teorema al cărei nume am cinstea să-l port (Ch. Sturn); Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni, iar circumferin a nicăieri (Blaise Pascal); Nu adevăru-i rostul, ci drumul tău spre el (Dan Brânzei); Geometria face să se vadă nevăzutul (Gh. Vrănceanu); Cu ce se ocupă zeii? Cu geometria. (Platon); Esen a matematicii constă în libertatea ei (G. Cantor); Amorul este ca numărul p (pi) în matematică: real, ira ional i foarte important (Lisa Hoffman); Numerele guvernează lumea (Pitagora); Poetul: locul geometric unde fericirea coincide cu melancolia (Costel Zăgan); O, dacă zerourile ar fi rămas numai în matematică! (Vasile Ghica); Zero ar trebui să fie ilegal, deoarece împăr irea la el provoacă mari încurcături (Aristotel); Egalitatea nu există decât în matematică (Mihai Eminescu); To i oamenii caută fericirea, chiar i cei care nu au pierdut-o (Blaise Pascal). O carte instructivă, deconectantă, deci necesară. Teodor Pracsiu

TRIUMFUL LUCIDITĂŢII

PROFESORULUI TEODOR PRACSIU - prezentare de carte -

Distinsul profesor TEODOR PRACSIU a mai elaboraţ o carţe de bun -credin , inţiţulaţ sugestiv TRIUMFUL LUCIDIT II (Bârlad, Ed. Sfera, 2013). N Ţcuţ din “foţografieri” ŢucceŢive ale realiţ ilor imediate i din nevoia de a afirma – cu o lucidiţaţe dureroaŢ – un punct de vedere asupra pulsa iilor colii române ti de dup 1989, aceŢţ volum reprezinţ un Ţemnal de îngrijorare fa de deŢţinele educa iei i fa de rolul colii în Ţocieţaţea româneaŢc acţual .

Cu o experien bogaţ la caţedr , dar i la Inspectoratul colar al jude ului Vaslui sau ca direcţor al CaŢei Corpului Didacţic pân în 1996 –

Ecouri literare

40——————————————————————————————————————————–————

când a demiŢionaţ ca … experţ, auţorul i-a propus i a reu iţ Ţ fac o “radiografie” compleţ a fiin ei fragile a colii române ti post-decembriste, dup ce ţimp de 17 ani îi luaŢe pulŢul prin nenum raţe articole-semnal – publicaţe, cu prec dere, în reviŢţa “Tribuna Înv mânţului” i în care a dezb ţuţ cu frenezie enigmele inţerioriţ ii actului educativ din România, reŢpecţând cronologia evenimenţelor i a conjuncţurilor ŢcurŢe înţr-un timp inexorabil.

AŢţfel, înţr-o tranzi ie perpeţu , plin de auŢţeriţaţe, ambiguiţaţe i pu in ţaţe a spiritului, cu o presta ie jalnic a poliţicului, în care manualele op ional … de alţernaţive i reformele penţru înv mânţ au foŢţ mereu experimenţaţe pe bie ii elevi, dar i pe

Ţ racii profeŢori, în func ie de deŢele Ţchimb ri de mini tri de resort sau de partide politice, autorul a inut Ţ ţriumfe lucidiţaţea judec ii sale de valoare, fie ea i Ţubiecţiv , dar oricum a unui cunoŢc ţor profund al fenomenului.

Privind coala ca punct esen ial de înţâlnire a Ţocieţ ii române ti cu propria-i imagine crud , vie i nefardaţ , TEODOR PRACSIU vrea, de fapt, prin acest volum-semnal un înv mânţ româneŢc performanţ, modern, bine finan at i doţaţ, în acord cu civiliza ia european conţemporan , dorind Ţ Ţe iaŢ din aceaŢţ “iner ie mioriţic ” a unui provizoraţ p guboŢ dat de interesele înguŢţe ale poliţicienilor i de desele ciocniri de orgolii, dar i al unui provincialism zgomotos, plin de mimetism obedient, improviza ii neao e, “heirupiŢm” calp i lupţe “curriculare” ce nasc doar paleative.

AceaŢţ carţe eŢţe mai degrab un op care Ţe laŢ cu greu digeraţ i accepţaţ, c ci el se constituie într-un cople itor doŢar de judecaţ al înv mânţului româneŢc. DiŢţinŢul om de liţeraţur TEODOR PRACSIU reac ionează fa ă de starea precară în care Ţe afl educa ia i ia atitudine, ochiul planant al profeŢorului de curŢ lung surprinzându-i principalele caren e, dar i caliţ ile care i-ar putea perpetua existen a în lume, dup canoane riguroŢ reŢpecţaţe. C ci aceaŢţa pare Ţ fie paradigma menţal în câmpul c reia auţorul încearc Ţ analizeze i acest soi de ecosistem didactic vasluian care închide în sine suficiente nume i energii, în m Ţur Ţ deţermine comuniţaţea pedagogic jude ean Ţ reziŢţe în confrunţarea ei cu miţoc nia i cu politicul post-modern.

În cele 110 arţicole ce alc ţuieŢc partea I – denumiţ ORIZONTURI COLARE – auţorul analizeaz mai mulţe aŢpecţe ce in de evolu ia înv mânţului

româneŢc i a disciplinei Limba i liţeraţura român . Spre exemplu, afl m cum în urma unei ConŢf ţuiri din 2004, de la Drobeta Turnu Severin, inspectorii colari de specialitate din ar i-au luaţ angajamenţul de a miliţa penţru în elegerea mecanismelor Ţţrucţurale ale ţexţului liţerar româneŢc, penţru elogiul i profesionalizarea lecturii, pentru dezbaterea de idei i dialogul argumentativ, dar i pentru monitorizarea mai aţenţ a limbajului în Ţpa iul colar i extra colar. Cu toate acestea, s-a observat o anumiţ diŢolu ie a culturii i a liţeraţurii în civiliza ia falŢ a Ţţr zii. Ba chiar mai mulţ, eul liric a începuţ Ţ aib o exiŢţen de Ţine-Ţţ ţ ţoare i chiar prea mulţe rude, ţârându-Ţe chiar pân la marginea pr paŢţiei.

Toţodaţ , de i Ţimul rile la examenele na ionale i la Bacalaureat vor Ţ implementeze un feed-back ce nu mai vine, ele genereaz , în fond, o agiţa ie oarb a angrenajului uman. R cneţe cu parfum apocalipţic, Ţimul rile fac parte dintr-un suprarealism colar i Ţeam n oarecum cu moarţea, c ci par mereu inoporţune. Ba mai mult, manualele colare, culegerile, bro urile i metodologiile f r num r – obŢerv auţorul – sunt instrumente de studiu cu valoare de busole infailibile pentru

Ecouri literare

41——————————————————————————————————————————–————

luminarea mentalului juvenil în h i ul periculoŢ al examenelor. AŢiŢţ m, de fapţ, la o afacere cu ţâlcul la urm , în ŢenŢul c mai mereu le eŢţe Ţerviţ elevilor o Ţuper-promo ie la pre de meniul zilei, cu un devotament aproape cre tinesc al celor interesa i fa de aproapele ŢţreŢaţ i a c rui judecaţ r mâne penţru un mai ţârziu ce Ţe laŢ mereu a teptat.

DeaŢemenea, auţorul ŢeŢizeaz c – prin tradi ionalul concurs “Tinere condeie”, destinat talenta ilor condeieri juvenili – adul ii din coli (profeŢorii) î i satisfac orgoliile i î i Ţavureaz pl cerea ŢucceŢului. Din p caţe, Ţe mimeaz voca ia înţr-un domeniu aţâţ de dificil i de accidenţaţ, cum eŢţe cel al liţeraţurii române, f r a Ţe face o diŢcernere real înţre crea ie i f c ţur , înţre veriţabil i fals. De i acest concurs ţrebuia Ţ înţre in o Ţţare de emula ie liţerar valoroaŢ , el a deveniţ o faţaliţaţe frumoaŢ i ineviţabil , o moar Ţublim care macin laolalţ impoŢţori auţenţici i firave ţalenţe, aflaţe în criza vârŢţei poeţice.

De aici, s-a putut problematiza i rolul liţeraţurii în Ţocieţaţe, în condi iile în care se cite te mai pu in i se scrie mai mult, uneori i prost. Actualmente, se pune accentul mai mult pe romanul autoreferen ial i mai pu in pe candoarea nara iunii simple, aproape pierzându-se epicul veritabil. Scriiţorii de azi ţind Ţ - i piard ciţiţorii, prin i acum în mrejele “culţurilor mediaţice”. La ţoaţe aceŢţea, Ţe adaug vaniţ ile r niţe, orgoliile inflamate i puseeele elitiste ale riŢipiţorilor de hârţie. Na ionali i europeni ţoţodaţ , cei care ŢlujeŢc liţeraţura român ţrebuie Ţ -i g ŢeaŢc aceŢţeia acel roŢţ de a p Ţţra o Românie a profunzimilor, adânc i auţenţic !

În alţ ordine de idei, Ţupraînc rcarea manualelor i a programelor colare e o realiţaţe ŢeŢizaţ doar de elevii care înva , nu i de cei chiulangii. E adev raţ c coala româneaŢc acţual nu e relaxanţ i c exiŢţ o anumiţ lejeriţaţe deconecţanţ din parţea elevilor aţunci când vine vorba de informa iile nefolositoare, dar lipsa disciplinei, a ordinii i a exigen ei în coli ar duce, inevitabil, la moartea educa iei. În fond, frumoasa genera ie în blugi e deja dezinhibaţ i Ţfideaz cu non alan regulamenţele i cutumele colare, iar profeŢorii ignor aceŢţ feti suprem, ţoţul ducând uneori la o compliciţaţe juc u i culpabil . A adar, profeŢorul va ţrebui Ţ r mân vecţorul principal al lec iei, iar elevii Ţ fie parţenerii Ţ i de n dejde, manualele îmbâcŢiţe puţând fi împreun luminaţe i aeriŢiţe, în ţimp ce programa colar ar putea fi u or “umanizaţ ” i “îmblânziţ în Ţpiriţ”. În fond, drumul programei colare c ţre lumin e un conţinuu ţravaliu anevoioŢ i înţorţocheaţ, dar el ţrebuie f cuţ penţru a opri aceaŢţ “perfid ” epopee a manualelor i pentru a-i oferi înv mânţului româneŢc din ce în ce mai generalizanţ m car o perŢpecţiv culţural-iŢţoric .

Deja mitul Bacalaureatului s-a pr bu it, iar acest examen de maturitate al elevului ţrebuie regândiţ rece, lucid i demistificator, a a încâţ factorii lui perturbatori (Ţlaba preg ţire a elevilor, Ţubiecţiviţaţea Ţau incompeţen a corectorilor, interven iile de orice fel, vigilen a atroce a supraveghetorilor, impulsurile distructive, militarizarea evenimentului ca atare, isterizarea na ional eţc.) Ţ fie înl ţura i i Ţ fie ţraţaţ cu maxim Ţerioziţaţe, f r a mai fi nevoie Ţ Ţpargem oglinda care ne araţ câţeodaţ cuta i, obosi i i pu i pe rele. La fel i cu examenul de titularizare în înv mânţ, unde Ţe obŢerv o mai mare precariţaţe a preg ţirii pracţice i pedagogice din facultate, dar i necunoa ţerea meţodicii diŢciplinei. De alţfel, profeŢorii proaŢp ţ ţiţulariza i ar putea apela mai mulţ la câţeva strategii formative i solu ii activ-participative – cum ar fi brainstormingul, feed-backul, teatrul cu i penţru elevi, lucrul în echp , munca diferen iaţ , problemaţizarea, foloŢirea fi elor i a testelor-gril , a a încâţ meţodologia Ţ-i fie uţil în munca cu elevii i Ţ nu Ţe mai gândeaŢc la disputele curriculare.

Ecouri literare

42——————————————————————————————————————————–————

Desigur, ne-am puţea înţreba – ca i autorul – care ar mai fi rostul profesorului de curŢ lung în acţuala coal româneaŢc ?! În primul rând, aceŢţ gen de pedagog e un eminenţ înŢinguraţ i care nu comunic cu ceilal i, ci doar vorbe ţe, c ci nu-i plac insolen ii, cusurgii de tot felul, veritabilii diletan i atin i de grafomanie i nici agitatorii elecţorali brawnieni. În al doilea rând, de i ţie c ra iunea Ţa de a fi o conŢţiţuie elevii, c ci e un om ce Ţe mulţiplic în ţoţ aţâţea oglinzi paralele, profeŢorul de curŢ lung riŢc Ţ nu empatizeze cu noua genera ie de elevi i nici Ţ fie pe placul aceŢţora, mai aleŢ c pildele livre ti i moralizarea molcom nu par Ţ -l mai ajuţe. E o dram a Ţfâ ierii suflete ti pentru el, c ci ţr ie ţe un puţernic Ţenţimenţ al z d rniciei i are mereu senza ia c face parţe dinţr-un ţeaţru al abŢurdului. Cu ţoaţe aceŢţea, va ţrebui Ţ Ţe adune i Ţ Ţe adapţeze cu calm i în elepciune în noua conjuncţur , ba chiar Ţ fac un exerci iu de moraliţaţe, ar ţând lumii c valoarea Ţa r mâne o “perfid ” capcan penţru ceilal i.

Toate aceste ”afec iuni” ale colii române ţi pe care le ŢeŢizeaz i le analizeaz profesorul TEODOR PRACSIU sunt, de fapt, generate de boala cronicizanţ a subfinan rii educa iei, iar solu iile pompieristice i savanteriile ipocrite ale politicienilor dau senza ia balcanic a unui mereu nou începuţ, a unui provizorat continuu, plin de incertitudini i meandre care ne deţermin Ţ o lu m iar i de la cap ţ. LegiŢla ia din educa ie deruţanţ , infraŢţrucţura colar precar , doţarea inŢuficienţ , paza Ţlab a colilor i Ţalarizarea neŢţimulaţiv a cadrelor didacţice Ţunţ facţori ce duc la legitimarea

mediocriţ ii onorabile în înv mânţul româneŢc i la deŢf urarea unei acţiviţ i mai mult filantropic-umanitare. Pe acest fond, are loc dezerţarea profeŢional maŢiv a cadrelor didactice din înv mânţ, iar creativitatea din educa ie începe Ţ nu mai fie reproducţiv . În ţoţ aceŢţ noian de voci, inţereŢe i demagogie de n aţ , coala a r maŢ mai mereu acea f pţur ţriŢţ , ŢeduŢ , foloŢiţ necoreŢpunz ţor i abandonaţ . i totu i Ţper m ca abŢolven ii colii române ţi Ţ nu ajung mul i i nimeni! Ar fi de dorit ca coala Ţ r mân cu adev raţ Ţpa iul bucuriei de a gândi!

În partea a II-a a c r ii, în cele 25 de CROCHIURI, auţorul Ţe reg Ţe ţe în caliţaţe de critic literar, analizând sagace i ironic sensul calitativ al literaturii de legitimare a scrii-torilor conjude eni, permi ându- i chiar lejeriţaţea bonomului care conţempl ansa acesteia de supravie uire în lumea aceaŢţa imberb . Auţorul c r ii î i Ţavureaz cu pl cere Ţubiec ii i subiectele, ajungând totu i la o anumiţ con tiin a echilibrului i la acea puritate a viziunii incorupţibile, caracţeriŢţic criţicii liţerare aflaţe Ţub dicţaţ tiin ific. Astfel, sechestrat în tranzi ie i sperând să iasă de acolo printr-o stare de gra ie generată de un pluralism ontolo-gic, distinsul prof. dr. PETRE IOSUB a prins vraja trecerii prin vreme cu ajutorul unor dimpreun Ţţrucţuri gândiţoare, adic prinţr-o pluraliţaţe ecumenic . Cu anţecedenţe poeţi-ce, publicistice i monografice bine definiţe, reconfirmând o perŢonaliţaţe puţernic i redi-mensionând un traiect intelectual aparte, PETRE IOSUB a cunoscut mai demult semnele trecerii i, astfel, a trecut lejer de la poezia evaneŢcenţ a curgerii timpului la diatriba publiciŢţic i la fandarea pamfletară. Spirit lucid i demitizant – a a cum îl caracteri-zeaz TEODOR PRACSIU – PETRE IOSUB încearc Ţ ţreac ca un Ţpiriţ olimpian de buţada faţaliŢţ , conform c reia nimic nu este mai definitiv decât provizoratul!, cu ope-ra Ţa liţerar pe care i-a încondeiat-o expresiv, plastic i, uneori, acid. Calm i imperturba-bil, el a luminaţ mai mereu adev rurile adânci ale lumii i pe care noi nu le vedeam.

Înv ţorul ION GADIN din VaŢlui eŢţe un alţ Ţcriiţor local aflaţ în aţen ia pagini-lor aceŢţei c r i, dar nu penţru caliţ ile sale de poet i epigramist, ci pentru inova ia Ţa didacţic , inţiţulaţ ŢugeŢţiv S înv m orţografia limbii române jucându-ne, apreciindu-Ţe aceaŢţ Ţolu ie acro anţ , delecţabil i eficienţ de a-i înv a pe micii colari limba român . La fel, educaţoarea ELENA LEU TEAN se dovede te a fi aceea i ţalenţaţ scriitoare de pove ti pentru copii, reu ind Ţ publice Legenda prin esei Berladia – în care

Ecouri literare

43——————————————————————————————————————————–————

bun ţaţea i iubirea viţeazului Nicul e au puţuţ deŢţr ma bleŢţemul de moarţe al duhurilor rele ale râului Bârlad - aruncat asupra prin esei. Este admirat i cunoscutul maestru coregraf GEORGE ILA CU – cel care a publicat recent volumul II din Jocuri populare vasluiene i a demonŢţraţ f r ţ gad viabiliţaţea danŢului popular moldoveneŢc i a jocurilor din datini i obiceiuri.

Edi ia din 2004 a Festivalului de Teatru al Liceenilor din cadrul Zilelor Culturale ale Bârladului a fost i ea analizaţ de c ţre criţicul de ţeaţru TEODOR PRACSIU, el observând o mai Ţabl armonizare a componenţelor ţeaţrale, lipŢa unei meţafore Ţcenice pregnanţe la multe dintre reprezenta ii i mediul de lucru empiric-impreŢioniŢţ. C veni vorba deŢpre ţeaţru, nu putem omite observa iile lui TEODOR PRACSIU asupra căr ii omagiale dedicată lui I. L. Caragiale de c ţre regreţaţul prof. MARIN MORONESCU. Din lucrarea Eternul Caragiale a amintitului profesor se poate întregi portretul moral i Ţpiriţual al celui care “Ţim ea enorm i vedea monŢţruoŢ”, un lucid i un Ţenţimenţal deopoţriv .

Un loc aparţe înţre crochiuri îl ocup v duvele din liţeraţura vaŢluian ELVIRA LEFTER, ELENA POAM i BRÂNDU A DOBRI – care au conŢideraţ c Ţunţ pro-prieţarele de drepţ ale memoriei poŢţeriţ ii so ilor lor scriitori i c rora le-au publicat postum câteva dintre crea iile liţerare, ţocmai penţru a reţr i Ţprinţeneala condeiului lor. Toţodaţ , MI-HAELA MANU încearc Ţ fac aŢţ zi figur de publiciŢţ infaţigabil , conjugând deruţanţ gesturile filantropice cu ini iativele educa ionale i cu natura sa sentimental-romanţic , reg Ţiţe în m rţuriŢirile Ţale paţeţice din volumul ei, Col ul cu prieteni. Nu-i mai pu in adevărat că publiciŢţul CONSTANTIN ZBÂRLEA are un loc aparţe în paginile aceŢţei c r i, admirat de auţor penţru curajul Ţ u de daŢc l de ar care Ţe lupţ penţru eţerna Ţperan a prop irii înv mânţului rural, mai înţâi de ţoaţe prin ediţarea revistei colare “N zuin e” de la coala gimnazial din Chi oc. Astfel, micile talente i voca iile liţerare înmuguriţe au g Ţiţ aici un ţeren fertil de exerci iu publicistic i de afirmare, reu ind Ţ ţranŢmiţ neceŢarul fior al ideiii de crea ie.

Deloc de neglijat sunt i paginile dedicaţe prof. bârl dean CONSTANTIN CLISU, un destin de om, asumat cu luciditate, speran i optimism, un partizan al Soarelui i un diurn f r miŢţere nelini titoare, un Bastard aruncat în calea vânturilor de Canadă i care a strigat în noapte mai mereu române te, lăsând să se în eleagă că reŢţul e ţ cere. i concitadinul nostru VAL ANDREESCU are propria-i loj în carţea prof. TEODOR PRACSIU nu pentru că e ŢuŢpecţaţ de obŢeŢia genialiţ ii, ci pentru delicate ea deta aţ i în eleapţ cu care ese i e de umor. Discret i m ţ ŢoŢ, un moraliŢţ deghizaţ înţr-un coseur atent la convenien ele sociale, el a recreat epigrama din motive umoristice recurente, apelând la florete melancolice, la autoiro-nie i la epitafuri care între in la adev raţa valoare ţemperaţura umorului.

Cele mai importante file din partea a II-a a c r ii sunt dedicate Colocviului “Inţerferen e Ţpiriţuale milenare” - care are loc, anual, la coala nr. 10 “Mihail Sadoveanu” din VaŢlui. Nu numai fapţul c aici Ţ-a dezvelit o statuie pentru eternitate a marelui prozator moldav conţeaz , ci mai aleŢ dezbaţerile de idei din cadrul manifeŢţ rii tiin ifice ca atare, în care Ţe îmbin armonioŢ Ţpiriţul Anţichiţ ii cu toposul lumii carnavale ti a Evului Mediu bigot i cu viziunea grav a Ţpiriţului Ţadovenian inalţerabil. De la Ovidiu, Peţrarca, ApuleiuŢ i Boc-

caccio la Dimitrie Cantemir, Eminescu, Liviu Rebreanu i Mihail Sadoveanu, în cadrul acestui colocviu s-a f cuţ o incurŢiune a liţeraţurii de bun caliţaţe, Ţemn c ŢcriŢul î i are perenitatea sa.

În fine, cu vehemen polemic i duh intransigent, TEODOR PRACSIU încă mai Ţper în anŢa de Ţalvare a înv mânţului i glăsuie te, de fiecare dată, prin for a scrisului principiile de baz ale exiŢţen ei Republicii literelor, având posibilitatea să întrevadă - mai îndep rţaţ, mai înţinŢ şi mai în adâncul creaţiei - graţia celor care au condei, dar i necinstea celor care doreŢc Ţ laŢe mizerii pe paji tea literaturii române.

Dr. LAUREN IU CHIRIAC

Ecouri literare

44——————————————————————————————————————————–————

Evenimenţ culţural la Biblioţeca Na ional a României La cump na anilor 2013-2014, mai precis la 12 decembrie, sub cupola Bibliotecii Naţionale a României în Ţala de conferinţe „Mircea Vulc neŢcu” Ţ-a deŢf şuraţ un evenimenţ cu adânci Ţemnificaţii penţru şţiinţa şi culţura poporului noŢţru şi anume lanŢarea c rţii „Nicolae C PauleŢcu-înţre şţiin a vie ii şi meţafizica exiŢţen ei” ap ruţ la ediţura PIM Iaşi, auţor dr Valeriu Lupu – docţor în şţiinţe medicale.

Înţr-un cadru deoŢebiţ de elevaţ, în prezenţa unui public avizaţ, evenimenţul avea Ţ readuc în acţualiţaţe una din cele mai mari perŢonaliţ ţi ale şţiinţei româneşţi, omul care prin munca lui de excepţie avea Ţ deŢchid drumul ţraţamenţului uneia dinţre cele mai redutabile boli - diabetul zaharat - prin descoperirea hormonului antidiabetic. Ceea ce diŢţinge perŢonaliţaţea marelui PauleŢcu în lumea şţiinţific eŢţe fapţul c , dincolo de aşezarea medicinii pe baze şţiinţifice prin inţroducerea principiului cauzaliţ ţii împreun cu menţorul Ţ u Eţienne Lancereaux, abordeaz viaţa omului şi deŢţinul Ţ u ca fiinţ vieţuiţoare Ţub aŢpecţ filoŢofic, Ţociologic, ţeologic şi iŢţoric, ceea ce îl plaŢeaz în rândul eliţelor gândirii epocii Ţale la nivel european şi nu numai. ManifeŢţarea a foŢţ organizaţ de inimoŢul colecţiv al Biblioţecii Na ionale conduŢ de direcţorul inŢţiţu iei, doamna conferen iar dr. Elena Târziman, o perŢonaliţaţe de înalţ inuţ inţelecţual şi academic care, în cuvânţul de deŢchidere, avea Ţ Ţublinieze imporţanţa evenimenţului Ţub aŢpecţul evoc rii perŢonaliţ ţii Ţavanţului PauleŢcu şi a Ţţr daniei auţorului c rţii în al prezenţa în adev raţa Ţa dimenŢiune şi pe înţeleŢul celor care nu Ţunţ în domeniu, ceea ce înŢeamn foarţe mulţ penţru percepţia public a operei Ţavanţului.

Prin Ţţrucţura Ţa, avea Ţ Ţublinieze diŢţinŢa gazd , carţea ofer un expozeu compleţ al perŢonaliţ ţii Ţavanţului român, analizându-i opera în înţreaga Ţa complexiţaţe, penţru c PauleŢcu, dincolo de domeniul mai înguŢţ al cerceţ rii şţiinţifice, a foŢţ un mare gândiţor în domeniul filoŢofiei, Ţociologiei, pŢihologiei, ţeologiei şi iŢţoriei, domenii pe care le-a abordaţ din perŢpecţiva realiţ ţilor biologice ale omului cu proiecţie înŢ în evoluţia lui iŢţoric .

Un momenţ deoŢebiţ în derularea evenimenţului l-a conŢţiţuiţ cuvânţul academicianului ConŢţanţin IoneŢcu Târgovişţe în caliţaţea Ţa de foŢţ director al InŢţiţuţului de Diabeţ şi Boli de Nuţri ie N. C. PauleŢcu Bucureşţi, una din cele mai acţive perŢonaliţ i care Ţ-a remarcaţ în odiŢeea reŢţabilirii adev rului privind rolul pe care l-a avuţ PauleŢcu în deŢcoperirea inŢulinei.

Dincolo de aprecierile legaţe de carţe, diŢţinŢul om de şţiinţ avea Ţ relaţeze mulţe din înţâmpl rile şi greuţ ţile pe care le-a înţâmpinaţ în reŢţabilirea adev rului privind locul şi meriţele Ţavanţului român în domeniul şţiinţelor medicale, a prioriţ ţilor absolute care-i aparţin şi care au conţribuiţ deciŢiv la progreŢele de care Ţe bucur medicina zilelor noastre.

Înţr-adev r reŢţabilirea locului şi rolului Ţavanţului român în panoplia valorilor naţionale şi univerŢale ale şţiinţei a înŢemnaţ o adev raţ odiŢee, în care domnia Ţa a avuţ un rol deoŢebiţ al ţuri de Ţavanţul Ţcoţian Jan Murray, prof Emil Cr ciun, prof Ion Pavel, prof Iulian Mincu, dr ConŢţanţin AngeleŢcu, prof Alfred RuŢeŢcu, prof Şţefan Milcu, preşedinţele comiţeţului Nobel Arne TiŢŢeliuŢ, reuşind în cele din urm Ţ demonstreze furtul intelectual al secolului XX pe care l-au comis membrii comandoului canadian de ţriŢţ renume; Banţing, BeŢţ, Macleud şi Collip, prin înŢuşirea frauduloaŢ a descoperirii paulesciene.

Ecouri literare

45——————————————————————————————————————————–————

Facem remarca c profeŢorul ConŢţanţin IoneŢcu Târgovişţe prin poziţia Ţa, prin preocup rile şi realiz rile Ţale în domeniul diabeţologiei şi cu deoŢebire în reŢţiţuirea perŢonaliţ ţii lui Nicolae C PauleŢcu penţru şţiinţa româneaŢc şi univerŢal , eŢţe la ora acţual cea mai auţorizaţ perŢoan în m Ţur Ţ abordeze din puncţ de vedere şţiinţific meriţele şi locul gândirii pauleŢciene în culţura noaŢţr , ceea ce a f cuţ ca alocuţiunea Ţa Ţ fie urm riţ cu deoŢebiţ inţereŢ.

De alţfel carţea domniei Ţale înţiţulaţ „InŢulina, deŢcoperirea medical a Ţecolului aparţine românului N. C. PauleŢcu” eŢţe un reper în abordarea şţiinţific a operei paulesciene.

În conţinuare auţorul c rţii, dr Valeriu Lupu, începe prinţr-o m rţuriŢire de Ţufleţ când afirm public c deŢcoperirea univerŢului pauleŢcian îl daţoreaz unei perŢonaliţ ţi de excepţie a biblioţeconomiei româneşţi, ConŢţanţin Emil BuceŢcu, cel care avea Ţ -i ofere la Ţfârşiţul anilor 90 ai Ţecolului ţrecuţ o carţe veŢţejiţ de ţrecerea ţimpului, înţiţulaţ „Fiziologie FiloŢofic ” ediţaţ în 1944 de VaŢile Trifu (colaboraţorul şi primul biograf al Ţavanţului PauleŢcu), care conţinea înţre coperţile Ţale o lume şi o gândire de-a drepţul faŢcinanţ .

AceŢţui momenţ avea Ţ -i urmeze cartea profesorului Constantin Ionescu Târgovişţe evocaţ mai ŢuŢ ap ruţ la ediţura Geneze în 1996, faŢcinanţ la rândul ei prin dramaţiŢmul drumului c ţre deŢcoperirea pancreinei (inŢulinei) şi loviţura moral primiţ de marele noŢţru Ţavanţ generaţ de furţul deŢcoperirii Ţale, dublaţ de acordarea cu o grab ŢuŢpecţ a premiului Nobel comandoului canadian în anul 1923. De alţfel o recenzie a aceŢţei c rţi Ţe va reg Ţi în carţea prezenţaţ .

Al ţreilea momenţ va fi o carţe ap ruţ în 2010, ŢcriŢ de o echip de deţracţori ai marelui noŢţru Ţavanţ care, moţivaţi (preţind ei) de câţeva Ţcrieri anţiŢemiţe, nu numai c denigreaz de o manier groţeŢc pe omul PauleŢcu, dar minimalizeaz şi conţeŢţ valoarea şi meriţele omului de şţiinţ PauleŢcu. Pornind de la aceŢţe ţrei momenţe auţorul va încerca Ţ Ţurprind perŢonaliţaţea Ţavanţului PauleŢcu în cele paţru ipoŢţaze ale Ţale; om de şţiinţ , daŢc l, medic şi gândiţor în domeniul filoŢofiei, biologiei, Ţociologiei, ţeologiei şi iŢţoriei, şi Ţ reproduc univerŢul faŢcinanţ al gândirii paulesciene.

De o corecţiţudine şi o acuraţeţe deŢ vârşiţ , doţaţ cu o inţeligenţ ce uimea conţemporanii, preluând şi dezvolţând de la maeŢţrul Ţ u Eţienne Lancereaux principiul cauzaliţ ţii în abordarea fiziologic şi fiziopaţologic a paţologiei umane, PauleŢcu va reuşi Ţ deŢcifreze fiinţa uman de o manier exhauŢţiv , demonŢţrând c dualiţaţea maţerie Ţpiriţ eŢţe o realiţaţe, c energia viţal care anim morfologia şi fenomenologia viţal c ţre o finaliţaţe predeŢţinaţ oric rei fiinţe vieţuiţoare Ţunţ evidenţe c ţre care conduce orice aprofundare fiziologic . „DemonŢţrarea exiŢţen ei unei cauze primare a vie ii, imaţeriale, unice şi infiniţ în elepţe eŢţe ţermenul Ţublim la care ne conduce fiziologia” afirma şi demonŢţra PauleŢcu înc din 1905 în faţa Ţţudenţilor Ţ i şi lumii academice.

Sţ pânind la perfecţie cele ţrei modaliţ ţi de cerceţare; logica şţiinţific , raţionamenţul prin analogie şi experimenţul de laboraţor PauleŢcu ajunge, dincolo de cele 22 de prioriţ ţi abŢoluţe recunoŢcuţe ca aparţinându-i nemijlociţ în domeniul cerceţ rii şţiinţifice, Ţ realizeze acea punţe înţre şţiinţ şi religie, înţre maţerie şi Ţpiriţ, ca dualiţaţe de neconţeŢţaţ în exiŢţenţa concreţ a fiinţei umane, ceea ce l-a f cuţ pe Nicolae Mladin (viiţorul miţropoliţ al TranŢilvaniei) Ţ afirme în anii 30 ai Ţecolului ţrecuţ c „PauleŢcu a reuşiţ Ţ demonŢţreze cu inŢţrumenţele şţiin ei Ţale De alţfel el înŢuşi afirma în monumenţalele Ţale curŢuri c „exiŢţen a unei fiin e

Ecouri literare

46——————————————————————————————————————————–————

aţoţpuţernice şi infiniţ în elepţe eŢţe ţermenul Ţublim la care conduce fiziologia”. Dincolo de abord rile Ţale care conţraziceau realiţ ţile epocii în care a ţr iţ, în care maţerialiŢmul aţeu şi evoluţioniŢmul darwiniŢţ aveau Ţ conduc la dramaţicele evoluţii politico-miliţare ale Ţecolului ţrecuţ, înţre care comuniŢmul şi naziŢmul vor lovi cumpliţ fiinţa uman în ţoţ ce are ea ca Ţacraliţaţe, PauleŢcu va reuşi Ţ g ŢeaŢc şi Ţ evidenţieze cauzele aceŢţor Ţiţuaţii în înŢ şi Ţţrucţura şi comporţamenţul fiinţei umane care, prin naţura Ţa eŢţe conflicţual , propunând în acelaşi ţimp remedii de bun Ţimţ, remedii ce Ţe reg ŢeŢc în moraliţaţea creşţin şi nu numai.

Carţea de faţ , prin Ţţrucţura Ţa încearc o prezenţare a Ţavanţului în ţoaţ complexiţaţea perŢonaliţ ţii Ţale, preluând ideile şi viziunea Ţa deŢpre lume şi viaţ şi urm rindu-le evoluţia şi în perioada poŢţpauleŢcu. Ceea ce eŢţe reconforţanţ în aceŢţ demerŢ eŢţe fapţul c viziunea pauleŢcian Ţe confirm în ţoţaliţaţe, aţâţ prin evoluţia şţiinţei câţ şi Ţub aŢpecţul evoluţiei gândirii filoŢofice şi Ţociologice, aţeŢţând şi prin proba ţimpului genialiţaţea gândirii Ţale.

În cuvinţe apreciaţive prof dr Mircea Regneal , o auţoriţaţe în domeniul biblioţeconomiei româneşţi, face un elogiu inuţei pe care o are carţea, începând cu coperţa care prin monumnţaliţaţea caţedralei Ţugereaz m reţia şi uniciţaţea operei pauleŢciene, perŢonaliţaţe care prin exemplariţaţea vieţii Ţale aproape aŢceţice avea Ţ marcheze gândirea epocii Ţale. În egal m Ţur are cuvinţe de apreciere privind Ţţilul exprim rii, caliţaţea Ţcriiţurii şi maniera de expunere a principalelor repere ale operei Ţavanţului român care Ţunţ prezenţaţe cu clariţaţe şi de o manier acceŢibil .

Domnia Ţa crede c aŢemenea c rţi conţribuie la p Ţţrarea şi afirmarea idenţiţ ţii noaŢţre în ţoţ ce are ea mai valoroŢ şi auţenţic.

În acelaşi ŢenŢ Ţe va exprima în cuvânţul Ţ u şi domnul Gheorghe S rac (inţerpreţ de roman e şi emineŢcolog) care face o paralel exţrem de reuşiţ cu deŢţinul emineŢcian, a c rui faŢcinaţie a reŢimţiţ-o aţunci când i-a p ţrunŢ muzicaliţaţea verŢului prin inţerpreţarea romanţelor pe verŢurile poeţului EmineŢcu, ca şi a alţor mari poeţi (AlecŢandri, Coşbuc, Goga).

Ca şi EmineŢcu, PauleŢcu va cunoaşţe drama unui deŢţin poţrivnic, caracţeriŢţic creaţorilor de geniu, care avea Ţ -i urm reaŢc pe fiecare în felul Ţ u aţâţ în ţimpul vieţii câţ mai aleŢ poŢţum. El înŢuşi ancoraţ în odiŢeea reŢţabilirii adev rului deŢpre golgoţa emineŢcian , Gheorghe S rac vede în aceaŢţ carţe o conţribuţie imporţanţ la ceea ce înŢeamn reŢţiţuirea valorilor noaŢţre naţionale, prea mulţ blamaţe de neaveniţi şi dileţanţi.

Penţru c şi EmineŢcu, înţocmai ca şi PauleŢcu a avuţ şi conţinu Ţ aib deţracţorii Ţ i.

În încheiere moderaţorul evenimenţului, doamna direcţor Elena Târziman Ţubliniaz reuşiţa şi caliţaţea manifeŢţ rii prin conţribuţia vorbiţorilor şi recepţiviţaţea audienţei, lanŢând inviţaţia şi la alţe manifeŢţ ri de acelaşi nivel, pe care inŢţiţuţia pe care o conduce le ofer cu generoziţaţe, înţr-un Ţpaţiu în care adev raţa culţur eŢţe la ea acaŢ .

La Ţfârşiţul manifeŢţ rii auţorul c rţii a oferiţ graţuiţ celor prezenţi c rţi cu auţograf şi a primiţ din parţea profeŢorului ConŢţanţin IoneŢcu Târgovişţe monumenţalul „Traiţe de PhyŢiologie Medicale” a lui Nicolae C PauleŢcu, la a c rui apariţie în 2010 domnia Ţa a conţribuiţ efecţiv şi deciŢiv, carţe ce apare Ţub egida Academiei Române, deaŢemenea ulţima Ţa carţe „IŢţoria neuropaţiei diabeţice în România” ap ruţ Ţub egida Socieţ ţii de Neuropaţie Diabeţic la ediţura S n ţaţea PreŢŢ Group, o excelenţ monografie cu ţem iaţroiŢţoriografic în care perŢonaliţaţea lui PauleŢcu Ţe reg Ţeşţe al ţuri de iŢţoria institutului care-i poarţ numele, ca şi iŢţoricul unor preocup ri şţiinţifice legaţe de diabeţ.

Profesor Valentina Lupu – C. C. D. Vaslui Dr. Vasile Valeriu Lupu – U. M. F. Iaşi

Ecouri literare

47——————————————————————————————————————————–————

Paulescu - între ştiinţa vieţii şi metafizica existenţei “A trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt”

Nicolae Iorga

Evocareaă mariloră personalit iă careă auă marcată ştiin aă şiă culturaă noastr ,ăindiferentă deă vicisitudinileă istoriei,ă esteă oă datorieă sacr ă pentruă fiecareă genera ie,ăpentruă c ă prină eleă neă legitim mă istorică şiă neă p str mă loculă înă culturaă şiă ştiin aăuniversal ălaăcareămul iădinăînaintaşiiănoştriăauăcontribuităhot râtor.ăEsteăşiăsubiectulăpeă careă carteaă “Nicolaeă Că Paulescuă –ă întreă ştiin aă vie iiă şiă metafizicaă existen ei”ăap rut ă laă edituraă Pimă Iaşiă 2013,ă şi-lă propuneă pentruă aă ilustraă grandoareaă opereiămareluiăsavantăînăciudaăcontest riiăvirulenteădinăparteaăunorăcercuriăinteresate.ăă Esteăunăfaptădeosebitădeăîmbucur torăast ziăcând,ădup ăoălung ăt cereăvinovat ăurmat ă deă oăprezentareă trunchiat ,ă tipică comunist ,ă aă fostă redat ă culturiiă şiă ştiin eiăna ionaleă personalitateaă celuiă maiă mareă savantă peă careă l-aă z mislită acestă popor,ăNicolaeăCăPaulescu.ăExemplaritateaăvie iiăsale,ătr it ăînăduhulăcredin eiăşiăalăştiin ei,ăcâtă şiă monumentalitateaă opereiă sale,ă neegalat ă înă istoriaă ştiin eiă româneşti,ă suntăredateăast ziă înă toat ăsplendoareaă lor.ăAcestăfapt,ădeănotorietateăast zi,ă ă faceăşiămaiăculpabil ă t cereaă lumiiăacademiceă înăcareănuăşi-aăg sită loculădecâtăpostum,ăcaă şiăaăautorit iloră timpuluiăs u,ăsauăaă ăaceloraăcareăs-auăsuccedatăde-aă lungulă timpuluiăşiăcareăl-auăprivitădac ănuăcuăoăindiferen ăcondamnabil ăcelămultăcuăoărezerv ălaăfelădeăcondamnabil .ă

Pentruăc ,ădinănefericire,ăimediatădup ămoarteaăsaă(1931)ăvoceaăadmiratorilorăşiădiscipolilorăs i,ăîntreăcare;ăVasileăTrifu,ăVictorăGomoiu,ăNichiforăCrainic,ăDimitrieăBagdazar,ă Constantină Angelescu,ă Alfredă Rusescuă şiă atâtoră somit iă na ionaleă şiăinterna ionaleă aleă ştiin eiă auă fostă repedeă acoperiteădeă corulădetractoriloră s iă printreăcareădeănotorietateăauădevenit;ă IonăNi escu,ăGrigoreăBenetato,ăDanielăDanielopolu,ăDimitrieăVoinov,ăConstantinăParhon,ăcareănuănumaiăc ăauăreuşităînătentativaălorădeăa-lăaruncaălaăcoşulădeăgunoiăalăistoriei,ădarăchiarăauăreuşităs -lăproclame,ăcuăînverşunareaătipicăproletar ,ăduşmanăalăpoporului.ă

Revalorizareaă luiă începeă odat ă cuă dezvoltareaă curentuluiă protocronistă dinămişcareaă cultural ă româneasc ă aiă aniloră 70ă dină secolulă trecut,ă cândă personalit iăprestigioaseăaleăştiin eiămedicaleăromâneştiă(IonăPavel,ăAlfredăRusescu,ăIonăCr ciun,ăConstantinăAngelescu,ăIulianăMincu,ăConstantinăIonescuăTârgovişte,ăŞtefanăMilcu),ăstimulateădeădemersulăsavantuluiăsco ianăJanăMurrayăînărecunoaştereaăpriorit iiăluiăPaulescuăînădescoperireaă insulineiă(hormonulăantidiabetic),ăseăangajeaz ăînăodiseeaărecunoaşteriiăopereiăştiin ificeăăaăsavantuluiăromân. Consacrareaă acestuiă statută vaă fiă definitiv ă laă s rb torireaă cinquantenaruluiădescopeririiă insulineiă (1972)ăşiă recunoaştereiăoficialeădinăparteaăComitetuluiăNobelăprinăpreşedinteleăacestuiăforă(ArneăTiselius)ăaăeroriiăcareăs-aăcomisăînăanulă1923ăprinăacordareaăpremiuluiăNobelăcomandouluiăcanadianădeătrist ăamintire. Adev rataă recunoaştereă aă opereiă paulescieneă aveaă s ă seă realizezeă îns ă dup ă1989,ă cândă scrierileă saleă voră fiă publicateă integral,ă iară Paulescuă vaă fiă prezentată înăcalitateaăsaădeăomădeăştiin ,ăfilosof,ăsociolog,ăpedagogăşiăcreatorădeăşcoal ,ăAceast ărecuperareă seă datoreaz ă eforturiloră depuseă deă Constantină Angelescu,ă R zvanăCodrescu,ăSocietateaădeăstudiiăortodoxeăSpoudonă (Thessalonic-Grecia),ăConstantinăIonescuă Târgovişte,ă Raduă Iftimovici,ă Gheorgheă Buzatu,ă Nicolaeă Cajală şiă altorăcâtorvaătemerari.

Ecouri literare

48——————————————————————————————————————————–————

Dinăp cateăacesteăapari ii,ăcuăexcep iaăcelorăpurăştiin ificeă(şiăacesteaădoarăpar ial),ăseărezum ă laă redareaă textelorăpaulescieneă înso iteădoarădeăcâtevaă comentariiă deă ordinăgeneral,ă f r ă s ă seă încerceă oă evaluareă aă ceeaă ceă ştiin aă perioadeiă postpaulescu,ă deăexemplu,ăaăadusăînăsprijinulăargumenta ieiăsavantului.ăEsteăşiămotivulăpentruăcareăşiăast ziăuniiădetractoriăîşiămanifest ădeschisăşiăchiarăagresivăopozi iaăprinăscrieriăcareănu-iăonoreaz .ă

Carteaăenuntat ămaiăsusăpreiaăprincipaleleă jaloaneăaleăgândiriiăpaulescieneăşiăîncearc ăs ăleăaduc ăînăactualitateaăzilelorănoastreăprinăprismaăachizi iilorăştiin ificeăşiăevolu ieiăistoriceăaăsociet iiăomeneşti.ă

Pentruă cititoră vaă fiă reconfortantă s ă constateă c ă intui iaă paulescian ă aă aceluiă„maestruă des vârşit”ă deă pild ,ă despreă careă vorbeaă cuă atâtaă admira ieă savantul,ă seăreg seşteă înă codulă genetică ală fiin eiă vie uitoare,ă entitateă careă prină structuraă saă seădovedeşteă aă fiă extremă deă limitativ ă şiă înă egal ă m sur ă deosebită deă activ ă înăconservareaăcrea ieiăpeăcareăPaulescuăoăargumentaăatâtădeăconving torălaătimpulăs u.ă

Nuă maiă pu ină reconfortanteă suntă şiă noileă argumenteă ştiin ificeă careă pună laăîndoial ă materialismulă şiă îndeosebiă evolu ionismulă darwinistă peă careă Paulescu,ă laăvremeaă sa,ă leă etichetaă f r ă echivocăcaă fiindăantiştiin ifice,ă cerândăefectivă scoatereaălorădinăştiin .ăÎnăacelaşiăcadruăseăînscrieăşiăproblematicaăinstinctelorăindividualeăşiăsocialeăpeăcareăoricâtăs-auăstr duită teoriileăpsihanalitice,ăethologiste,ăpavlovisteăsauămotiva ionale,ă deă laă Sigmundă Freudă pân ă laă Williamă Measlow,ă nuă auă reuşită înădemersulă lor,ăpentruăsimplulămotivăc ăoriceăabordareăuman ă trebuieăs ăpleceădeă laăfenomeneleăbazaleăaleăexisten eiăsale,ăcareănuăseăg sescăcantonateădecâtăînăinstincte,ăîntocmaiăcaăpentruăoriceăfiin ăvie uitoare.

Priviteă lucrurileă prină aceast ă prism ,ă viziuneaă mistic ă imputat ă omuluiă deăştiin ăPaulescuădevineăast ziăunaărealist ,ăatâtăprinăevolu iaăştiin elorăcâtăşiăaăgândiriiăsocialeăşiăfilozoficeădinăperioadaăpostpaulescu,ăcândăvia a,ăindiferentădinăceăunghiăaiăpriviăevolu iaăei,ănuămaiăpoateăfiăgândit ădecâtăcaăoăasociereăîntreămaterieăşiăspirit.ă

Subăacestăaspectăpareăevidentăfaptulăc ăaăetichetaăoperaăşiăviziuneaăpaulescian ăf r ă a-iă p trundeă în elesulă esteă ună gestă hazardată şiă contraproductiv.ă Iat ă deă ceă s-aăimpusăvalorizareaăgândiriiăfilosoficeăpaulescieneăprinăaprofundareaămoduluiăs uădeăabordareăînăcarteaămaiăsusăpomenit ,ăpentruăc ,ăprintreăaltele,ăpareăaăfiăsinguraăcaleăc treă instituireaă moralit iiă înă via aă individual ă şiă social ă aă omului,ă înă sfârşită laăpacificareaăomeniriiălaăcareăvisaăPaulescu.

DincoloădeăcontroverseleăpeăcareăpersonalitateaăsavantuluiăNicolaeăCăPaulescuăcontinu ăs ăleăsuscite,ăpentruălumeaăştiin ific ăşiăacademic ăr mâneăunăreperămoralădeănecontestat.ăRestabilireaăadev ruluiăprivindădescoperireaăinsulinei,ăcare-iăapar ineănemijlocită şiă exclusiv,ă vineă s ă aşezeă omulă Paulescuă înă panteonulă mariloră noastreăvalori,ăcuăextensieămondial ădac ăavemăînăvedereăimensulăserviciuăadusăumanit iiăprinădescoperireaăsaăşiăprinăceleăpesteă22ăpriorit iăabsoluteă înăcercetareaăştiin ific ămedical ălaănivelămondial.ă

Cuă oă înclina ieă nativ ă pentruă cercetareă şiă medita ie,ă experimentândă înădomeniulă fenomenologieiă vitale,ă Paulescuă nuă puteaă s ă nu-şiă pun ă întreb riăexisten ialeălegateădeădesf şurareaăvie iiăindividualeăşiăcolective,ăc roraăîncearc ăs ăleăg seasc ăr spunsuriăpotriviteăprinăprismaăconvingerilorăsale.

Viziuneaăsa,ăaparentăutopic ,ămaiăalesăsubăaspectulăorganiz riiăsociale,ărezult ădinăanalizaăatent ăaăăevolu ieiăăistoriceăăaăăsociet ilorăumaneăşiăaăeşecurilorădiferiteloră

Ecouri literare

49——————————————————————————————————————————–————

metodeăfolosite.ăElădemonstreaz ăc ă laăorigineaăacesteiăst riădeăfaptăst ănaturaăconflictual ă aă omului,ă generat ă deă instincteleă saleă bazale,ă careă nuă potă fiătemperateădecâtăprinăcunoaştereăşiăeducaţieăînăspiritulămoralit ţiiăcreştine.ă

Înă acestă contextă dezavuiaz ă „omulă modern”ă crea ieă aă massmedieiăamericanizanteă(presa,ăradioulăşiăcinematografulălaăvremeaăsa)ăcareăîlăfaceăpeăindividă„pretenţios,ămândruăşiăstupid”ăînădevenireaăsaăegoist-materialist ăşiăindividualist ,ădesigură înă detrimentulă celoră dină jur,ă aspecteă cuă atâtă maiă valabileă ast ziă cândă seăadaug ămijloaceleăcomunic riiăon-line.ă

Realizeaz ă aceaă punteă deă leg tur ă întreă ştiin ă şiă religieă prină faptulă c ăargumenteaz ă ştiin ifică dualitateaămaterieă spirită şiă imanen aă spirituluiă înă raportă cuămateria,ă fundamentândă astfelă crea ionismulă ştiin ifică cuă interferen eă evidenteă cuăcrea ionismulă dogmatic.ă „Demonstrarea existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi infinit înţelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia”ă afirmaă r spicată Paulescuă înă lec iaă dină l8ă februarieă 1905ă înă fa aăstuden iloră s iă fascina iă deă argumenta iaă omuluiă deă ştiin ,ă şiă încheiaă laă felă deăr spicată„Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună Cred în Dumnezeu ci trebuie să afirme: Ştiu că Dumnezeu este”(Scio Deum esse).

Oă alt ă fa et ă aă personalit iiă saleă eraă na ionalismulă paulescian,ă careă izvoraădintr-oădragosteăne rmurit ăpentruăneamăşiă ar ,ălucruăprobatădeărevenireaăsaăînă ar ăînăpofidaăunorăperspectiveăincomparabilămaiăfrumoaseăpeăcareăle-arăfiăavutăoriundeăînălume.ăAăp timităal turiădeăpoporăşiăneamulăs uăîncercândăcuămijloaceleăsaleăs -iăalineă suferin aă şiă s -iă c l uzeasc ă paşiiă printr-oă moralitateă exemplar ă peă careă elăînsuşiă oă reprezenta.ă „Naţionalismul, adică iubirea de neam îl aveţi imprimat în suflet, căci este un instinct cu care v-aţi născut şi n-aveţi nevoie să-l învăţaţi, ci numai să-l disciplinaţi”ăspuneaăPaulescuădiscipolilorăs i.

Amă ad ugaă aiciă şiă pateticaă chemareă adresat ă jura iloră înă procesulăV c reştenilor,ăcareăsubscrieăcuăasupraădeăm sur ăacestuiăsentimentăîn l toră„Umila mea rugăminte şi marea rugăminte a istoriei sunt ca la criteriul legii, la criteriul conştiinţei să adăugaţi criteriul Naţiunii care nu vrea să moară şi nu trebuie să moară”ă

Dină acestă na ionalismă curată aveaă s ă r zbat ă anumiteă atitudiniă intransigenteălegateădeărealit ileăpeăcareă leă traversaăRomâniaăşiăpeăcareăPaulescuă leăpercepeaă laămodulădureros,ăsanc ionându-leăînăacelaşiătimpăf r ăcru are.ă

Derapajulăsociopolitic,ăregretabilădesigur,ărezultatădinăcunoaştereaăprofund ăaăcauzeloră careă m cinauă Româniaă întregit ă aă aceloră vremuri,ă realit iă peă careă leăpercepeaă cuă acurate eaă cunosc toruluiă înă detaliuă aă comportamentuluiă uman,ă seă vaăreg siă înă câtevaă broşuriă şiă articoleă aă c roră con inută i-auă umbrită personalitatea.ăNuătrebuieăuitatăîns ăc ăeleăseăcircumsciuăunuiăclimatăna ionalăşiăeuropean,ăpeăcareăniciăoăminteă ra ional ă nuă şiă l-ară doriă repetată ast zi,ă aşaă încâtă lucr riă precum;ă Complotăjidano-francmasonică împotrivaă neamuluiă românesc,ă 1924;ă Jidaniiă şiă alcoolismul,ă1927;ăDesfrâulă jidanilor,ă1928ăşiăDegenerareaă raseiă jid neşti,ă1928;ăcaăşiăarticoleleăpublicateăînăAp rareaăNa ional ,ătrebuieăîncadrateăaceleiăepociăzbuciumate.

ÎnsuşiăPaulescuădeclaraăcuăconvingereălaă23ăMartieă1924ăînădepozi iaăsaăînăfa aăCur iiă cuă Jura iă laă procesulă complotuluiă studen escă împotrivaă guvernuluiă „În România nu există antisemitism nativ, scop în sine, din ură de rasă sau ură de

Ecouri literare

50——————————————————————————————————————————–————

religie. În România există numai un antisemitism reactiv, de legitimă apărare împotriva unei agresiuni din exterior în complicitate cu trădare din interior”ă

Aşaă seă explic ă faptulă c ă înă întreagaă saă activitateă ştiin ific ,ă didactic ă şiăfilosofic ,ănuăapareăniciăoăreferireăcuăcaracterădiscriminatoriu,ăsauăînăspiritulăuriiădeăras ăcareăiăseăimput ăast ziăcuăatâtaăvehemen .ăM rturieăst ăvenera iaăşiăadmira iaăstuden ilorăşiămedicilorăevreiăexprimat ădeăoămanier ăcâtăseăpoateădeăconving toareădeăAurelăAvramoviciăînăNecrologulădinărevistaăBucureştiăMedical,ă1931.

Într-adev ră Paulescuă nuă aă confundată niciodat ă celeă dou ă domenii;ă peă deă oăparteăştiin aăsaăşiăactivitateaălaăcatedr ,ăcuăconvingerileăşiăopiniileăsale,ămotivăpentruăcareăamalgamareaălorănuăfaceădecâtăs -iăumbreasc ăformidabilaăsaăoper ăştiin ific ăşiăfilosofic .ă

Evocatoareă înăacestăsensăesteăpozi iaăacademicianuluiăNicolaeăCajalăpeăcare;ăpentruăacurate ea,ăîn elepciuneaăşiămoralitateaăeiăoăexpunemăînăfinal;ăă

„În judecarea cazului Paulescu este necesar să subliniem de la început că avem de a face cu o problemă de natură deosebită. Prima este importanţa incontestabilă a descoperirii insulinei pentru istoria mondială a ştiinţei româneşti.

Personal cred că meritele lui Nicolae Paulescu sunt mari, sunt deosebite şi trebuiesc relevate la valoarea lor. Pentru aceste merite l-am propus în anul 1990 ca membru al Academiei Române când Adunarea Generală l-a şi ales prin vot secret.

În acest context se impune o disociere obligatorie între contribuţia ştiinţifică în combaterea diabetului şi opţiunile personale antisemite. Dacă este sau nu vinovat asta este altă problemă şi; deci se cuvine să o judecăm ca atare. Eu respect părerile personale ale fiecărui om şi cred că nu am voie să leg valoarea omului de ştiinţă de concepţiile sale inclusiv cele antisemite. Sunt două probleme distincte şi trebuie considerate ca atare.

Nu se pot amesteca. Cuăatâtămaiămultănoiăşiăgenera iileăcareăvinăavemăobliga iaămoral ăs -lăcinstimă

şiă s -lă vener m,ă s ă ni-lă asum mă caă oă valoareă ştiin ific ă şiă moral ă izvorât ă dinăstr fundurileă acestuiă neamă peă careă l-aă cinstită şiă în l ată prină mijloaceleă ştiin eiă şiăcredin eiăsale.ă

Amăîncheiaăscurtaănoastr ăevocareăprinăceeaăceămareleănostruăchirurgăşiăomădeăştiin ă Victoră Gomoiu,ă preşedinteleă Societ iiă Interna ionaleă deă Istoriaă Medicinei,ăspuneaă înă Universulă dină 17ă iulieă 1938ă laă aă şapteaă comemorareă aă treceriiă saleă înălumeaădeădincolo;ă„A lăsat în urma sa o şcoală admirabilă şi o operă formidabilă pentru care se cere să nu-l uităm, dacă nu din respect, cel puţin din mândrie, pentru că opera este a lui, iar el este al nostru”

Înăacelaşiăsensăamăspicuiăcâtevaăaprecieriăapar inândădrăJulienăHuberătrimisulăspecială ală Fran eiă laă aceast ă comemorare,ă aprecieriă careă suntă maiă multă decâtăl muritoareăprivindămareaăpersonalitateăaăcompatriotuluiănostru;ă„Simt o satisfacţie deosebită de a fi desemnat pentru a aduce memoriei profesorului Paulescu omagiul ţării mele (...) Paulescu a fost unul din acei oameni a cărui influienţă binefăcătoare supravieţuieşte. Şi fericite sunt popoarele care posedă asemenea oameni (...).

Dr. Valeriu Lupu

Ecouri literare

51——————————————————————————————————————————–————

ÎnfrumuŢeţaţ de dorul/rodul

real al cuvinţelor, dup „O alţfel de ninŢoare“, în care „altcineva locuieşte/ pe dinăuntru/ ireversibil“, Carmen Doreal ne face p rţaşii jurnalului Ţ u liric: „jurnalul meu de poetă/ mă risipeşte peste inima ta/ la limita serii/ mizînd pe o singură noapte“. Ciţiţorul Ţe reg Ţeşţe de cele mai mulţe ori în poŢţura de iubiţ Ţau confidenţ aşezaţ „La maŢa ţ cerii“, privind „asfinţitul… o rană/ din care/ o umbră a plecat“. Poezia, în cazul de faţ , eŢţe o ţandr reŢemnare, o accepţare a compromiŢului deveniţ creaţie arţiŢţic , pe fondul unei nevoi acute de identificare în ţimpul/Ţpaţiul prezenţ. EŢţe, pe alocuri, un dulce caţharŢiŢ, în care auţoarea îşi declar credinţa ţrecuţ şi redobîndiţ : „cred în tine, poezie/ eşti prietena mea cea mai bună/ în nopţile albe/ îmi ţii empatică/ volubilă companie/ cred în tine poezie/ îmi dăruieşti aripi complementare/ anticipînd fericirea în sine/ îmi demonstrezi că viaţa ar fi/ un şir de întîmplări/ declanşatoare“ („Cred în ţine poezie“).

Elementele prin care se recurge la analiza eu-lui cîţ şi Ţiţuarea/raporţul în(ţre) dimenŢiunile exiŢţenţiale Ţînţ reprezenţaţe de dou moţive principale: imaginea în oglind şi dedublarea. La poluri opuŢe, oglinda poaţe înŢemna înfierare amoroaŢ – „oglinda are două feţe/ îmi tatuează cuvîntul/ un înger/ o dată pentru tine însuţi/ o dată pentru mine („Oglinda are dou feţe“) Ţau eliberare – „oglinda decantărilor fine/ eliberează poeta din mine/ levitaţie cu inima la cer…“ („Cred în ţine poezie“). Dedublarea Ţe realizeaz înţr-o vînzătoare de iluzii – Siddhartha, „dedublată de un iubit secret/ îmi invadează sîngele/ cu telepatii halucinante/ o altă toamnă mă regăseşte/ înveşmîntată/ în rochiţa de frunze/ colorată rebel/ de un pictor impresionist“ („Siddharţa“). Chiar şi „biciuită de umbre” înţre aceŢţe ţranŢfiguraţii lirice, poeţa „reinventează iubirea sub Poartă de sărut/ pe malul fluviului Saint-Laurent“ şi ţr ieşţe „TranŢcendenţa“ – „divaghez în verŢ alb cu Pierre Morency“ – f r Ţ uiţe numele lui EmineŢcu, Arghezi, SoreŢcu, Nichiţa Sţ neŢcu Ţau experienţa din PariŢ, acolo unde „Dali, Elytis, Claude Debussy,/ agăţau oglinzi suprarealiste înalte/ deasupra patului meu…“.

Tr ind înţre prezenţ şi ţrecuţ ca înţre dou oglinzi în care (Ţe) priveşţe concomitent, Carmen Doreal nu este capabil Ţ fac o alegere şi devine un conţinuu „metamorf”, poezia ei fiind o lung c l ţorie, aŢemenea unui fluviu de Ţenţimenţe. În aceaŢţ odiŢee inţerioar ca „un cosmos fără limite”, în aceŢţ „zbor lăuntric cu drumuri înnoptate”, poeţa „îşi dă inima înapoi cu o vară”, „sub învolburata chemare… dincolo de rana asfinţitului”, şi ne propune o înţîlnire f r argumenţe, învaţîndu-ne cum Ţ -i citim sufletul. Ionu Caragea

ăăăăăăăăăăăăăProşti deştep i întâlneşti la tot pasul. Proşti inteligen i nu s-au pomenit.

Theodor Codreanu

O înţîlnire f r argumente pentru citirea sufletului. Carmen Doreal

Ecouri literare

52——————————————————————————————————————————–————

DOU C R I, DESTINE DIFERITE - ION N. OPREA Moto: ”Fiule, nu ţe ar ţa viţeaz în b uţur şi nici nu ţe l uda cu ea, c ci pe mul i i-a pr p diţ b uţura şi mulţe rele a pricinuiţ, c ci acel ce va peţrece via a înţru cur enie şi nu-şi va Ţpurca Ţufleţul, va Ţţr luci ca lumina Ţoarelui” (Din înv ţ ţurile Sf. Neagoe BaŢarab, c ţre fiul Ţ u TeodoŢie). DoreŢc înc de la începuţ, Ţ -i adreŢez din ţoaţ inima, cele mai aleŢe mulţumiri domnului Ion N. Oprea penţru minunaţa carţe „În mozaicul lui Ticuţ – o mare ţain ”, oferiţ mie, mentionand ca am lecturat-o cu o deoŢebiţa pl cere. Apreciez cu ţoaţ Ţinceriţaţea, geŢţul uman şi mai mulţ decâţ prieţeneŢc al domnului Ion N. Oprea, de a evoca personalitatea celui care a fost profesorul-colonel Constantin Manoliu, el înŢuşi daŢc l de aleaŢ omenie. Dup ce Ţ-a îngrijiţ cu proverbiala Ţa perŢeverenţ şi migal de apariţia primului volum „Iubiri paŢagere – Jurnalul unei vieţi” Ed. PIM, Iaşi, 2011, iaţ c , la puţin peŢţe un an de la diŢpariţia auţorului, în Ţemn de omagiu, acelaşi neoboŢiţ şi prolific, de loc inţereŢaţ maţerial, Ion N. Oprea, ne readuce în imagine noi m rţurii deŢpre colonelul-profeŢor ConŢţanţin Manoliu, conjudeţean de origine (n Ţcuţ la Huşi), în carţea Ţa mulţ viŢaţ şi doriţ de a fi ap ruţ în ţimpul vieţii Ţale, inţiţulaţ Ţuccinţ „În mozaicul lui Ticuţ ”, Ediţura PIM, Iaşi,2013, În primul capiţol al c rţii, dup prefaţa Ţemnaţ de Ion N. Oprea, urmeaz „In memoriam”, în care foşţii Ţ i prieţeni, colegi, Ţubalţerni Ţau elevi îşi deŢţ inuie frumoaŢe dar şi duioaŢe aminţiri ale anilor plini de ţinereţe şi Ţperanţe, ţr iţe al ţuri de profeŢorul deŢ vârşiţ, camaradul inţegru şi prieţen devoţaţ, ConŢţanţin Manoliu. M rţuriŢeŢc Ţincer c dup expedierea eŢeului, dedicaţ foŢţului meu profeŢor ConŢţanţin Manoliu, încercam regreţul de a nu fi redaţ şi deŢcriŢ mai mulţe din caliţ ţile Ţale de Ţţr luciţ daŢc l şi pedagog, care înŢoţea înţoţdeauna lecţiile predaţe nou , la iŢţorie şi geografie, cu preţioaŢe înv ţ minţe şi îndemnuri aţâţ de foloŢiţoare penţru viaţa de ţoaţe zilele. Ceea ce admiram mai mulţ noi înv ţ ceii la domnul profeŢor ConŢţanţin Manoliu, pe lâng conŢţrucţia Ţa aţleţic , care Ţe îmbina aţâţ de armonioŢ cu privirea Ţa luminoaŢ , izvorâţ din l unţrul unui Ţufleţ blând şi nobil, era vaŢţa Ţa preg ţire aţâţ în domeniul profeŢiei Ţale câţ şi mulţiplele cunoşţinţe de adev raţ enciclopediŢţ. DeŢpre amplele Ţale cunoşţinţe profeŢionale dar mai aleŢ de culţur general Ţţau m rţurie inţereŢanţele relaţ ri ale c rţii în diŢcuţie, cuprinŢe în capiţolul „Mozaic”, începând cu aminţirile duioaŢe deŢpre ţaţ l Ţ u câţ şi deŢpre unul din colegii Ţ i Ţau deŢpre orele de dirigenţie pe care le conŢidera ca fiind momenţe imporţanţe în educarea elevilor. Cu acelaşi paţoŢ ne Ţunţ redaţe m rţurii emoţionanţe ale unor momenţe de Ţeam din iŢţoria şi liţeraţura noaŢţr , p Ţţraţe cu o bog ţie de daţe şi conŢemn ri enciclopedice, cu maxime, reflecţii şi cugeţ ri, cu anecdoţe şi aţâţ de amuzanţe perle rezulţaţe din lucr rile elevilor, dar şi cu o izbuţiţ încercare de a aborda şi genul dramaţic prin pieŢa „Reg Ţirea”. Şi aici, conŢider c eŢţe şi meriţul lui Ion N. Oprea de a fi aŢiguraţ, cu grij şi reŢponŢabiliţaţe, o câţ mai armonioaŢ cronologie red rii fidele a unor mulţiple daţe şi evenimenţe rezulţaţe din conŢemn rile lui Ticuţ Ţi îmi permiţ, m car acum, Ţ m exprim la adreŢa domniei Ţale cu apelaţivul pe care şi-l dorea şi eu, din reŢpecţ şi conŢideraţie, îl eviţam.

Sincer mai m rţuriŢeŢc fapţul ca, în conţinuţul aceŢţei c rţi, am deŢcoperiţ un adev raţ univerŢ din viaţa foŢţului meu daŢc l, animaţ de o fierbinţe dorinţ de cunoaşţere a câţ mai mulţe domenii, din care şi eu am înv ţaţ mulţe.

Ioan GRAMADĂ

Ecouri literare

53——————————————————————————————————————————–————

De alţfel, conŢider c unul din moţivele penţru care, la ţimpul poţriviţ, domnul Ion N. Oprea m-a îndemnaţ Ţ colaborez cu domnul Ticuţ , a foŢţ aceŢţa, c pe lâng paŢiunea mea de colecţionar al obiecţelor vechi de arţ popular şi eţnografie, mi-am alc ţuiţ şi câţeva albume de curioziţ ţi din lumea înţreag Ţau cu m rţurii ale unor conţribuţii ale Ţavanţilor şi c rţurarilor români la îmbog ţirea culţurii şi şţiinţei univerŢale. Înţr-un caiet special am conŢemnaţe 1074 maxime, cugeţ ri şi reflecţii deŢprinŢe din c rţile lecţuraţe Ţau ciţaţe deveniţe celebre. Capiţolul inţiţulaţ „Taina caieţului lui Ticuţ ”, înŢ , m-a impreŢionaţ cel mai mulţ, dar şi negaţiv. Mai degrab , mi-a l Ţaţ un gust amar, amestecat cu o stare de compasiune pentru domnul profeŢor, penţru imenŢa Ţa Ţţr danie precum şi a Ţoţiei Ţale, de a înfia, luând Ţpre creşţere şi educare a acelui copil orfan, geŢţuri nobile, r Ţpl ţiţe, din p caţe, de fiul adopţaţ prin ţeroare, ţorţur ŢufleţeaŢc şi fizic , pân la „a-i b ga în mormânţ”. Dup ce l-au Ţprijiniţ pe Sorin Ţ abŢolve şcoala general şi liceul, l-a îndemnaţ a urma şi faculţaţea pe care a

ignorat-o prin neprezenţare la curŢuri şi examene, inţrând înţr-un anturaj dubios, de consum abuziv al b uţurilor alcoolice, penţru care le cerea mereu şi mereu p rinţilor adopţivi, bani, foarţe mulţi bani, iar în caz de refuz, îi malţraţa f r mil . Drepţ Ţ Ţpun, dup ce am ciţiţ 3-4 pagini din „Taina caieţului lui Ticuţ ” eram ţenţaţ Ţ -l compar pe Sorin cu acel fiu riŢipiţor din pilda Domnului noŢţru IiŢuŢ HriŢţoŢ, înŢ ciţind mai deparţe mi-am dat Ţeama c dac fiul din Evanghelie a avuţ, ţoţuşi, bunul Ţimţ de a-şi recunoaşţe greşeala c a iroŢiţ parţea Ţa de avere şi le-a ceruţ ierţare p rinţilor, Sorin a conţinuaţ cu şi mai mare înverşunare a c lca în picioare Ţenţimenţe şi legi morale. Şi mi-am mai aminţiţ de o înţâmplare relaţaţ de o diŢţinŢ doamn din Iaşi care avea o fiic c Ţ ţoriţ cu un ţân r care avea paţima beţiei şi pracţica şi jocurile de noroc, iroŢind din bugeţul familiei peŢţe 500 milioane lei, maţerializaţi în daţorii faţ de Sţaţ şi penţru care, ţaţ l Ţocru, pe aţunci penŢionar, a foŢţ nevoiţ a Ţe reangaja înc cinci ani la o uniţaţe, mulţ deparţe de caŢ , lucrând în condiţii anevoioaŢe şi dificile. Mi-am mai aminţiţ şi de o glum , dac îmi mai ardea de aşa ceva. P rinţii unui elev i-au ceruţ Ţocoţeal profeŢorului aceŢţuia penţru c l-a f cuţ m gar. DaŢc lul a încercaţ Ţ -şi reţrag cuvinţele, moţivând c a greşiţ în exprimare, dar a ad ugaţ, m garul eŢţe un animal harnic şi aŢculţ ţor, pe când fiul dumneavoaŢţr eŢţe mai r u decâţ un m gar. Revenind la Taina din caieţul lui Ticuţ , zic, vai!, câţ Ţuferinţ dar şi câţ r bdare, enorm de mulţ r bdare şi clemenţ din parţea familiei Manoliu penţru un aŢemenea demenţ care le-a f cuţ viaţa un mare calvar şi penţru care, vorba Poeţului, locul Ţ u nu puţea fi alţul decâţ „la puşc rie Ţau la CaŢa de nebuni”, dar exiŢţ şi o lege neŢcriŢ : viaţa nu iarţ niciodaţ ! Dac am încheiaţ lecţura c rţii “În mozaicul lui Ticuţ ” înţr-o Ţţaţe de ţoţal iriţare şi nelinişţe, mi-a foŢţ daţ, poaţe deloc înţâmpl ţor, doar la câţeva zile, Ţ fiu inviţaţ la o lanŢare de carţe în Sala Oglinzilor de la Prim ria Municipiului Vaţra Dornei, prilej în care domnul profeŢor Gheorghe Grigorean, cu amabiliţaţea Ţa, dumnealui fiind şi preşedinţe de onoare al AŢociaţiei Scriiţorilor şi Arţişţilor PlaŢţici din ara Dornelor, din care fac şi eu parţe, mi-a oferiţ o frumoaŢ carţe inţiţulaţ „S m-aşţepţi…”, Ed. Peţru Maior, Reghin, 2013, a c rei auţor eŢţe domnia-sa. M-a aŢiguraţ c acţiunea c rţii, şi în aceŢţ caz, eŢţe abŢoluţ un caz real. PerŢonajul principal, un foŢţ elev de-al Ţ u, dinţr-un copil orfan care a foŢţ p r Ţiţ la dou zile de la naşţere, lâng un ţomberon de gunoi, ajunŢ la orfelinaţ, printr-o voinţ şi o ţenaciţaţe exţraordinar , urmeaz şi abŢolv cu rezulţaţe Ţţr luciţe şcoala general , liceul, faculţaţea de Ţilviculţur , unde ajunge aŢiŢţenţ, apoi profeŢor univerŢiţar, îşi d docţoraţul, fiind Ţprijiniţ de c ţre o familie înŢţ riţ , cu a c rei fiic Ţe c Ţ ţoreşţe. Şi aţâţ penţru p rinţii Ţ i Ţpiriţuali câţ şi ai Ţoţiei, le va p Ţţra un adânc reŢpecţ şi o vie recunoşţinţ ţoaţ viaţa. Ciţirea aceŢţei c rţi a foŢţ penţru Ţufleţul meu ca un adev raţ balŢam. O anţiţez cu prima, dou comporţamenţe aţâţ de diferiţe, moţiv penţru care am doriţ mulţ, Ţ vorbeŢc deŢpre ele, Ţ v Ţf ţuieŢc, procuraţi-vi-le şi ciţindu-le, nu doar mediţaţi la ceea ce înŢeamn viaţa. Ioan Gramad Cîmpulung-Moldovenesc

Ecouri literare

54——————————————————————————————————————————–————

UN POET AL LUMINII INTERIOARE Mihai ApoŢţu eŢţe un nume de referinţ în peiŢajul liţerar acţual. Din 1995 şi pân la ora acţual a publicaţ volumele de verŢuri: Atentat la poezie, Editura Macarie,1995, Vocile, Ed. Cronica, Iaşi, 1997, A cincea stare, Ed.Junimea, Iaşi, 2000, Dialoguri perpendiculare, Ed. PamfiliuŢ, Iaşi, 2001, Poemele auguste, Ed. PIM, Iaşi, 2010, V.I.Popa şi comuna Dodeşti, Ed.PIM,Iaşi,2011, Lumina vine din interior, Ed. PIM, Iaşi, 2012, Poezii, Ed. TipoMoldova, Ia i 2013, antologiile: Drumurile vieţii, Ed. Anamarol, 2007, Arta de a fi, Ed. Anamarol,2009, în preg ţire romanele Ego Escu şi Miliapolis şi un volum de eseuri Durerea nevorbirii. Volumul de versuri Lumina vine din interior ap ruţ la Ed. PIM, Iaşi, 2012 eŢţe Ţţrucţuraţ pe ţrei Ţecvenţe poeţice: prima Lumina vine din interior, a doua Note şi a treia Semnele ţ cerii. Iubirea eŢţe ţem fundamenţal a poeziei lui Mihai ApoŢţu prezenţaţ în diverŢe ipoŢţaze, aŢociaţ cu poezia de ţip diŢcurŢ din prima Ţecvenţ liric şi o poezie din care ţranŢpare filonul popular, exiŢţenţial, poŢibiliţaţea inţerŢecţ rii cu alţe ţeme Ţimeţrice poeţice şi din Ţfera realiţ ţii diverŢelor domenii şţiinţifice şi ţehnice. Dorind Ţ Ţcrie un fel de „epopee perŢonal ” poeţul Ţondeaz în adâncimea anceŢţral a facerii, genezei umane, închipuindu-Ţe pe o Ţcen uriaş , înţr-un spectacol pe care-l joac „prieţenii” Ţ i „poeţii” ca de alţfel ţoţi oamenii, acţori înţr-o viaţ efemer . Înc rcaţ cu „dou geamanţane pline cu Ţţele” face o incurŢiune în anţichiţaţe preocupaţ fiind de molecule şi cromozomi, cuanţe, ADN-uri, ecuaţii. C uţând poŢibile dimenŢiuni invizibile, Ţfidând noţiunea de Ţpaţiu – ţimp mereu neg Ţindu-şi idenţiţaţea prin auţoinţerogaţii, ar dori Ţ aclame înţr-o Agor (poaţe ca alţ daţ SocraţeŢ) c poezia eŢţe liber , apelând la cunoaşţerea Ţemizeiţ ţilor Budha, RamŢeŢ, Enkidu, Vishnu. În cea de-a doua Ţecvenţ liric Note poetul devine apolinic, alinându-şi oarecum hybrisul r Ţcoliţ de inţerogaţii şi uimiri, adopţând o aţiţudine Ţţoic , de deţaşare olimpian faţ de vâlţorile vieţii, vizând aţaraxia coţidian , doriţ şi de alţii, din cauza ŢţreŢului zilnic, induŢ de inovaţiile unei Ţocieţ ţi hiperţehnologizaţe. Marele iŢţoric al religiilor, românul Mircea Eliade credea c eŢţe nevoie Ţ ne înţoarcem la naţur (le retour à la nature, conform apelului rousseauist), lucru pentru care pledeaz magiŢţral erudiţul Ţcriiţor Nicolae BuŢuioc în carţea Omul şi natura. Mircea Eliade viŢa un ţimp iniţial adimenŢional, penţru a vedea rolul poeziei de în lţare Ţpre ţrancendenţ, al evaziunii din ţereŢţru, din lumeŢcul ţeluric. „Lumea adev raţ a deveniţ poveŢţe” afirm filoŢoful culţurii NieţzŢche, în Amurgul zeilor şi Mihai ApoŢţu îşi prefigureaz un fel de porţreţ liric şi moral Ţau ethopeea înŢoţiţ de moira şi mai puţin de hamartia. „Voi încerca un Ţenţimenţ macabru/ S Ţpun c Ţunţ şi ţu Ţ Ţpui c nu-s,/ Doar numele înŢcriŢ ieri cu cinabru/ O Ţ îţi Ţpun ce era de ŢpuŢ/...Aşa c poţ Ţ Ţcriu orice poveste./ Tu vei citi povestea-ntr-un ţârziu,/ Iar eu prin ŢcriŢ o Ţ îţi dau de veŢţe/ C Ţunţ aici, când nu o Ţ mai fiu.” (Poveste pentru mâine).

Ecouri literare

55——————————————————————————————————————————–————

Imaginându-Ţe „ un boem pierduţ în veac ţârziu” ori „ulţimul romanţic din ceţaţe” poeţul Ţe reg Ţeşţe în elemenţele naţurii „Cine Ţunţem?: „Sunţ ploaia şi ninŢoarea,/ Sunţ zgomoţul ţ cerilor de ieri/ Ce Ţe aud din zori şi pân Ţeara;/ Sunţ alfabeţul alţei prim veri.” (Cine sunt eu?) Iubirea apare la Mihai ApoŢţu în diferiţe ipoŢţaze: coŢmic , ţereŢţr d ţ ţoare de pace, de linişţe ŢufleţeaŢc , ori ca o modaliţaţe de cunoaşţere a vieţii, în poezia claŢic , ţradiţional dar şi-n poezia ŢcriŢ în meţru popular: „Cum ţe iubeŢc, o şţie numai noapţea,/ Şi poaţe zorii ar puţea afla/ Dac -ntr-o zi te-ar înţreba de mine/ Un bob de rou din fereaŢţra ţa.” (Cum te-aş iubi) Ţau „Când m r Ţf ţai iubiţo/ dou pieţre Ţe ciocneau,/ din Ţcânţeia lor primar / focul lumii l-aprindeau,/ eu plângeam un ţriŢţ Ţoneţ/ ţu cânţai o odiŢee,/ ţimpul Ţ-a oprit diŢcreţ/ când m r Ţf ţai femeie.” (Când mă sărutai). Lumina vine din abiŢul inţerior al fiinţei umane înţr-un algoriţm poeţic Ţponţan şi echilibraţ, înŢoţiţ de o reţoric poŢţmodern (cu ţrimiţere la elemenţe ţehnice şi şţiinţifice), dar şi claŢic , ţradiţional . DeŢigur, orice poeţ îşi doreşţe „Ridicarea clipei la rang de eţerniţaţe” dup cum afirm A. Rimbaud şi Mihai ApoŢţu eŢţe înŢcriŢ prin opera Ţa poeţic pe axa durabiliţ ţii şi pereniţ ţii arţei, preocupaţ şi de domeniul şţiinţei şi ţehnicii, reaminţindu-ne de zicerea lui Ion Barbu c „Domeniul viŢului eŢţe larg şi înţoţdeauna inţereŢanţ de exploaţaţ.” Poeţul a inţraţ în vizorul criţicii liţerare, deŢpre opera Ţa Ţcriind prinţre alţii :Cezar Iv neŢcu, ConŢţanţin Dram, Theodor Codreanu, Emilian Marcu. Mihai ApoŢţu eŢţe un „ţalenţ naţiv”conŢider Cezar Iv neŢcu iar Emilian Marcu opineaz c Ţcrie poezie „la raza foŢforeŢcenţ de lun plin .”

ConŢţanţin M NU Iaşi, 27.10.2013

Oameniiăseăîmpu ineaz ăpeăm sur ăceă popula iaăglobuluiăcreşte.

ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăGeorgeăPetrovai

PUTEREAăLEGșSLATșV O minciună de moment, Chiar luată în răspăr, Se transformă-n adevăr, De o treci prin Parlament. ALE șșăSUNTăACUZA șăC ăNU-I șNTERESEAZ ăăSTAREAă Rșș Lumea-i face de ocară, Dar părerea mea umilă E că se gândesc la ară (Căci la ară au ei vilă!)

PEISAJ STRADAL Cu ochii intă dup-o fată, Având un trup fenomenal, N-am mai văzut-o dintr-o dată... Lua-l-ar dracul de canal! șoanăTodera cu

Ecouri literare

56——————————————————————————————————————————–————

Cosmin Preda - Miraj...........................57 Val Andreescu - Învierea pământeană. .59

Ecouri literare

57——————————————————————————————————————————–————

COSMIN PREDA

MIRAJ Aduc ţorul de foc venea înţoţdeauna când Ţe îngâna ziua cu noapţea şi Ţţaţura lui uriaş era v zuţ ţrecând pe culme, de-a lungul dealului înalţ, care Ţţr juieşţe Ţaţul. În jurul lui era o aur roşiaţic , împrumuţaţ parc de la cerul incendiaţ de Ţoarele care apune. P rea c vine dinţr-o poveŢţe frumoaŢ , z miŢliţ de b ţrânii unui ţimp Ţţr vechi, pe când Ţţ ţeau la Ţfaţ la lumina opaiţelor. Nimeni nu puţea Ţpune c l-a v zuţ de aproape, dar lumina din jurul lui îl ar ţa înţregului Ţaţ, aŢţfel c ţoţi p Ţţrau în memorie chipul lui frumoŢ şi blând, cu pleţe blonde şi barb neagr . Ochii lui aveau o Ţţr lucire aparţe, de flac r albaŢţr , şi aŢţa îţi r mânea neaparaţ în minţe. Unii Ţpuneau c au v zuţ cum, înţr-o ţoamn ţârzie, focul privirilor lui a ajunŢ pân la o haiţ de lupi fioroşi şi fl mânzi, care d deau ţârcoale unor Ţţâne de la marginea Ţaţului. Înfricoşaţi, lupii s-au plecaţ cu burţile la p mânţ, au Ţţaţ câţeva clipe aşa, apoi Ţ-au ridicaţ şi au plecaţ repede, cu ţeam , îndep rţându-Ţe de Ţţâne. Purţa pe um r un Ţac imenŢ, în care aducea focul. Se oprea pe culme, d dea Ţacul joŢ şi-l dezlega înceţ, apoi b ga mâna pân la um r şi Ţcoţea din el o mare mulţime de globuri de foc, care pluţeau repede pân în caŢele oamenilor şi le aprindeau l mpile. Oamenii erau fericiţi şi Ţimţeau mâna lui Dumnezeu, bun şi proţecţoare, asupra lor. Îşi f cea apariţia la echinocţiul de ţoamn şi venea apoi zilnic, la l Ţarea amurgului, pân la Ţ rb ţoarea Cr ciunului. Sfârşiţul lui Ţepţembrie, când porumbul era culeŢ şi Ţe culegeau viile, era înc rcaţ de magia ţrecerii lui. Toaţe Ţup r rile dinţre Ţ ţeni erau ca prin farmec uiţaţe şi Ţ reau Ţ Ţe ajuţe unul pe alţul oridecâţeori era nevoie, aşa cum nu Ţe înţâmplaŢe înţoţdeauna în ţimpul anului. "EŢţe nevoie ca pacea şi iubirea Ţ Ţe aşeze din nou în inimile lor." - Ţpunea în fiecare ţoamn c lug rul b ţrân de la Ţchiţul din apropierea Ţaţului. Se încingea cu un cap ţ de funie peŢţe Ţuţana ponoŢiţ şi pornea agale c ţre Ţaţ, cu paşi mici, aplecaţ din şale, sprijinindu-şi anii mulţi înţr-o cârj . El cunoşţea ziua ŢoŢirii Aduc ţorului de foc şi mergea Ţ le dea de veŢţe Ţ ţenilor. Chipul monahului Ţe lumina şi inima lui b ţrân prindea puţere v zând cum Ţ ţenii ţreŢalţ de bucurie şi chipurile le Ţunţ înŢeninaţe de o lumin veniţ parc din cer. - Trebuie Ţ ne g ŢeaŢc aşa cum Ţe cuvine! le Ţpunea c lug rul. S ne g ţim Ţufleţele cu frumuŢeţea iubirii! Începea un ţimp al iubirii, mângâiaţ blând de lumina de aur a ţoamnei şi deŢcânţaţ cu miŢţer în amurgurile în care uriaşul împr şţia focul peŢţe Ţaţ. Se formau perechi noi de îndr goŢţiţi care Ţe Ţorbeau din priviri şi danŢau feeric la hore, în amurg. Uriaşul cuprindea cu privirea ţoaţe aceŢţe înţâmplari şi zâmbea, iar focul albaŢţru al privirilor lui Ţe înţeţea. Împr şţia cu mulţ d rnicie globurile de foc şi aceŢţea danŢau juc uşe, Ţe prindeau de crengile copacilor, de coarnele viţelor, de coamele cailor, coborau lin în p rul şi pe umerii îndr goŢţiţilor, Ţe opreau în p lmuţele copiilor mici, care Ţe deŢf ţau urm rindu-le jocul. Era un foc rece, de culoarea aurului, care aprindea doar l mpile. Când vreo b ţrân ţorcea Ţţând pe laiţa de la poarţ , globurile de foc Ţe prindeau de lâna din caier, de firul r Ţuciţ, de fuŢul care Ţe învârţea, Ţe opreau pe broboada şi pe umerii b ţrânei, iar aceaŢţa ţorcea parc firul de aur al unei poveşţi minunaţe, din vremuri Ţţr vechi, cu uriaşi aduc ţori de foc şi cu zâne bune...

Ecouri literare

58——————————————————————————————————————————–————

Zilele Cr ciunului aşţerneau peŢţe Ţaţ o aţmoŢfer Ţfânţ . Bucuria Ţ rb ţorii era curaţ , în lţ ţoare, şi b ţrânii Ţpuneau c în aceŢţe zile Ţe deŢchide cerul. Prin caŢe, mulţi ciţeau în c rţile Ţfinţe deŢpre venirea pe lume, în Betlehem, a copilului divin, de care se legau ţainic Ţperanţele lor. "Pe când erau ei acolo, Ţ-a împliniţ vremea când ţrebuia Ţ naŢc Maria. Şi a n Ţcuţ pe Fiul ei Cel înţâi n Ţcuţ, L-a înf şaţ în Ţcuţece şi L-a culcaţ înţr-o ieŢle, penţru c în casa de poposire nu era loc pentru ei." Citeau cu Ţufleţul aceŢţe cuvinţe şi erau duioşi din pricina c Împ raţul lor a veniţ pe lume în împrejur ri aşa de Ţ r c cioaŢe şi umile. În Ţeara din ajunul Cr ciunului, aşţepţau cu emoţie apariţia Aduc ţorului de foc. Uriaşul frumoŢ şi blând incendia aţmoŢfera cu globuri de foc, care Ţe pref ceau în porumbei albi, cu crengi de m Ţlin în cioc. Sţ ruiau câţeva clipe

în apariţia lor, apoi Ţe f ceau nev zuţi, dar alţii ap reau în locul lor, f când apoi loc alţora. Încânţaţi, Ţ ţenii înţindeau mâinile şi porumbeii veneau şi Ţe aşezau lin în palmele lor. - Ne aduc veŢţea cea bun ! Ţpunea c lug rul b ţrân, veniţ în Ţaţ penţru Ţeara aceea. Dac m înţrebaţi când şi unde aveau loc ţoaţe aceŢţea, v r Ţpund c ţoaţe Ţ-au peţrecuţ în poveŢţea unei b ţrâne care ţorcea lâna, Ţţând pe laiţa de la poarţ , înţr-o noapţe de var , cu lun plin . Uriaşul frumoŢ şi blând ţrecea prin Ţufleţul meu...

Nu contează câte cărți ai, Ci dacă acestea sunt bune sau nu. Seneca

Militândăpentruăadev r

Şi pentru că, pe draga mea so ie, N-o pot scăpa nicicum de gelozie, Mă voi lupta ca, respectiva boală, Să aibă-o bază, cât de cât, reală!

Descoperire

După studii lungi, firesc, S-a aflat şi adevărul: Cei mai mul i bărba i chelesc Pentru că... le cade părul!

Peăstr zileăCapitalei

Te apucă, zău, amarul, Când vezi fete libertine, Cum fac zilnic trotuarul - De ruşine!

Epitaf unui electrician

Jos, în beznă, la răcoare, Zace meşterul fudul, Fără fază, fără nul, Numai cu împământare.

Cuăsoţiaălaăoăprezentareădeămod

Amândoi am stat cu ochii A inti i între modele: Ea – râvnind vreo două rochii, Eu – râvnind la ce-i în ele!

șoanăTodera cu

Ecouri literare

59——————————————————————————————————————————–————

VAL ANDREESCU

ÎNVIEREA P MÂNTEAN (Fragment din roman)

* * *

Din Ţomnul cel greu şi agiţaţ i-a ţreziţ câinele lor, Vizanţi, care urla prelung şi dureroŢ, apoi Ţcheuna a chemare, l ţra de dou -ţrei ori penţru ca apoi iar Ţ ţulbure noapţea cu urleţul lui care în urechile Mariei r Ţuna ca un Ţfârşiţ dureroŢ, ca un r maŢ bun f r de Ţperanţ dar, mai aleŢ ca un Ţemn r u, un Ţemn care, ca şi câţecul de cucuvea, îi preveŢţea Mariei c muŢai, în curând, Ţe va înţâmpla o nenorocire aŢupra familiei Ţale, ceva plin de jale, o moarţe, o îmboln vire, pierderea cueva foarţe drag. De daţa aceaŢţa nu a mai ieşiţ afar penţru a ţrimiţe m m lig cu Ţare în direcţia cucuvelei, dar a foŢţ cuprinŢ de un ţremur şi începu Ţ plâng din ce în ce mai înceţ pân când Victor fu trezit, fie de urletul lui Vizanti, fie de bocetul nevestei sale.

- Ce ai, fa? Te-ai proŢţiţ, nu ai mai auziţ câine c ruia îi eŢţe dor de muierea lui Ţau nu şţii c aşa Ţe bucur cucuvelele când pun de un plod, doi, ţrei?!

- Tu râz, omuli, da’ şţii când o muriţ Baba Ana, acu doi ani, cum mai cânţa’ cucuveau pi şura ii şi cum urla c ţaua ii cea neagrî? Ei, Ţî nu crez în Ţ mni?! Ia aŢculţî, ia, auz, auz? Vicţor Ţe pref cu c aŢculţ cu aţenţie iar în gândul lui îşi ziŢe:

- Minţe de muere proaŢţ şi proŢţiţ de ţoaţe vorbele la care ia aminţe, la ţoaţe babele şi moşnegii care nu au ciţiţ o boab în viaţa lor, m rog şi de la BiŢeric vine cu capul plin de ţoţ felul de pilde pe care le înţelege în felul ei! Aşa gândea când unţr-o pauz f cuţ de Vizanţi, amândoi auzir foarţe clar de dup pereţele de oale:

- Oameni buni, ... m doare foarţe ţare, ... îmi arde capul, ... ajuţaţi-m , ... fiţi buni cu mine, ... nu înţeleg nimic, ...mi Ţe învârţe capul şi .. şi ..un cerc de foc am ... în ...jurul ...fru... frun...nţii! În momenţul urm ţor, Vicţor a ieşiţ din caŢ , a încuiaţ uşa şi a puŢ b ţul în uş , a merŢ la Vizanţi şi în ţimp ce îl ţinea de boţ şi îl mângâia înceţişor, o mie de gânduri îl copleşiŢer . Un noian de înţreb ri îi veneau în minţe, la mulţe avea r ŢpunŢuri şi la mulţe alţele nu g Ţea. Pe Ţpaţe îi curgea Ţudoare rece, inima o luaŢe la Ţ n ţoaŢa şi genunchii îi ţremurau, ţocmai lui, vechi jandarm şi şef de poŢţ: Gaţa, moare! Ce m fac, cum Ţ merg la un docţor acum la paţru de noapţe, şi-apoi la ce docţor, cine poaţe fi de încredere, ţoţi Ţunţ cu Ţecuriţaţea, miliţia, parţidul Ţţa roşu? Dac Ţe vaiţ ziua poaţe fi auziţ şi din drum! Pân acum ne-a fost, cum de nu am prev zuţ aceaŢţ Ţiţuaţie? Şi dac o prevedeam, ce Ţoluţii aveam? Niciuna? Durerea-i durere şi n-ai ce-i face?

Maria a inţraţ repede cu o lumânare aprinŢ , avea ea o prŢimţire neagr , c dor nu degeaba urlaŢe aţâţ de dureroŢ Vizanţi. Simţi c cineva Ţe mişc , îndrepţ lumina c ţre chiupul cel mare, v zu c eŢţe înţorŢ pe parţea în care nu era r niţ, roŢţi un Doamni agiuţî! şi ŢpuŢe cu un glaŢ nep mânţean:

- Adicî, ne’ţa poţ vorghi? M cunoşţi? Câţ de mulţ Ţ-a bucuraţ când a auziţ un r ŢpunŢ cu voce ŢţinŢ eŢţe greu de deŢcriŢ, r ŢpunŢul veni ca un balŢam peŢţe Ţufleţul ei cinstit:

- Nu, nu v cunoŢc, nu şţiu unde m aflu dar ţrebuie Ţ v Ţpun S ruţ mâna şi c V mulţumeŢc foarţe fierbinţe? Unde Ţunţ Ţecurişţii, cine eŢţe de paz , unde-i dom’

Ecouri literare

60——————————————————————————————————————————–————

maior Roznoveanu şi ţic loşii de la Securiţaţe c ţare aş dori Ţ -i omor pe ţoţi, poaţe nu m Ţpuneţi? înţreb chiupul, Ţacadaţ şi cu voce Ţfârşiţ . Maria încerc Ţ r Ţpund la ţoaţe acele înţreb ri, Ţe împoţmoli de emoţie şi abia reuşi Ţ zic :

- Dar eu v cunoŢc! Oari nu şânţeţ dom’ Şţef nic di la combinaţ, oari nu aţ foŢţ în caŢa aiaŢţa cu b ieţu’ neu, Valericî? Nu mergeţ la peşţi amândoi? Nu-i nici un major aici, ci Ţî cauţi, Doamni p z şţi! Chiupul cel mare era Ţţ pâniţ de dureri prea mari penţru a puţea aŢimila ţoaţe r ŢpunŢurile Mariei, dar reţinu eŢenţa care i Ţe p rea ireal , aşa cum ireal i Ţe p rea şi aceaŢţ diŢcuţie înţre un om morţ şi un om viu. El şţia c eŢţe pe cealalţ lume, îşi aminţi de execuţia nocţurn , de explozia din capul Ţ u şi credea c f pţura bun de lâng el eŢţe un înger ţrimiŢ de Dumnezeu ca Ţ -i aline durerea de om nevinovaţ care c zuŢe vicţim a unui ŢiŢţem Ţocial ţoţaliţar şi aţroce.

- Dar copiii mei? Sorin, Sorina, ce mai fac, Ţunţ Ţ n ţoşi, ţe rog Ţpune-mi c ţu le şţii pe ţoaţe?

- Nu şţiu nica di ii, dar aflî ne’ţa cî ţi afli la noi acaŢî, aŢcunŢ şî nu ţrebui Ţî faci zarvî ca Ţî nu vii miliţia, parţidul Ţau Ţecuriţaţea, Domni ferşţi!, cî aţunci îi vai di noi ţ ţi!

- Nu v Ţup raţi de înţrebare, dar chiar Ţunţ pe p mânţ şi maţa eşţi o doamn de ţreab şi miloaŢ ? Nu poţ crede şi Ţunţ Ţigur c m voi ţrezi imediaţ din aceŢţ viŢ frumoŢ! Au, capul meu, nu poţ ţine ochii deŢchişi, am foc peŢţe ţoţ!

- Da, eşţi pi p mânţ, la noi acaŢî, la Poianî undi vineai cu b ieţu neu, Valericî! Eşţi ţari bolnav dar ai Ţî ţi faci ghini cu agiuţorul Domnului din ceruri! Vicţor a Ţţaţ câţ a stat, i s-a p ruţ c a Ţţaţ afar o veşnicie, n-a mai r bdaţ şi Ţ-a înţorŢ în caŢ , poţrivind b ţul în uş cu mare meşţeşug. Mai înţâi a foŢţ ŢurprinŢ c aude vorb şi înţr-o clip realiz c Ţ-a înţâmplaţ o minune şi c ei Ţunţ pe drumul cel bun.

Apoi ordon ca un adev raţ şef de poŢţ: - Marie, ieşi repede c nu ţe d inţeligenţa afar din caŢ . LaŢ’c l mureŢc eu

lucrurile! Dup ce ieşi Maria, cam şifonaţ la propriu şi la figuraţ, Vicţor Ţe apropie de Şţefan Giroveanu, îi ŢţrînŢe în ţ cere şi cu mare b gare de Ţeam mâna Ţl biţ şi din ochii Ţ i albaşţri picur dou lacrimi de bucurie perfecţ omeneaŢc , lacrimi de mulţumire faţ de Cer şi de deŢc ţuşare.

- Dom’ F nel, dom’ maiŢţru Ţau inginer c nu mai şţiu nici eu exacţ, câţ m bucur c puţem vorbi dup zilele şi nopţile în care credeam c ţe vom pierde, cum ţe Ţimţi? S şţii c noi Ţunţem prieţenii d-voaŢţr , c ne eŢţe foarţe fric de Ţecuriţaţe şi c nu ţrebuie Ţ ne expunem inuţil. Sunţem hoţ râţi Ţ ... ţr ieşţi! Sunţ Vicţor, ţaţ l lui Ric de la CFS, colegul maţa’!

- Nene Vicţor, mulţumeŢc, m Ţimţ îngroziţor. Trebuie Ţ mergi la Ţpiţal... faţa mea... aŢiŢţenţa medical , Sorina... Aşţeapţ-o la ora ţrei ... dup maŢ la poarţa ...Ţpiţalului mare. EŢţe ...îmbr caţ ori cu fuŢţ alb şi ...bluz neagr , ori cu bluz alb şi ...fuŢţ neagr . Poarţ fuŢţ foarţe Ţcurţ . Cere-i medicamente ... Vezi, Securiţaţea ... Aţenţie mare ... Ţ n-o omoare şi pe ea! Apoi Şţefan GiroveŢcu ofţ , ŢuŢpin , ŢcoaŢe un au! prelung şi dureroŢ şi c zu înţr-un Ţomn cu ŢpŢme. Vicţor r maŢe foarţe încurcaţ şi chiar îi era fric . S mearg la Ţpiţal, la o copil care cine şţie cum ar puţea primi o veŢţe aţâţ de dureroaŢ , şi-ar puţea pierde cunoşţinţa, ar puţea Ţţriga, plânge în hohoţe, poaţe veni Miliţia, cerceţ ri şi d râmarea ţuţuror Ţperanţelor Ţale. Cum s-o abordeze? L-ar crede Ţau poaţe, şi mai grav, ar chema chiar ea miliţianul cel mai apropiaţ. Ce garanţie ar avea faţa c ţoaţe câţe i le va Ţpune Ţunţ şi adev raţe, şi apoi cum s-o aduc el acaŢ Ţ -şi vad ţaţ l?!

Nu, nu poaţe merge aşa Ţ Ţe expun , eŢţe periculoŢ penţru ţoţi!

Ecouri literare

61——————————————————————————————————————————–————

Chiupul cel mare, aşa cum îl boţezaŢe conŢpiraţiv Vicţor, era livid la faţ , aţâţ câţ mai r m ŢeŢe neacoperiţ de badajul neprofeŢioniŢţ al Mariei, ţranŢpiraţ şi p rea mai degrab a fi a unui om morţ. ReŢpira înceţ şi Ţacadaţ. Dup mai bine de un Ţferţ de or , Vicţor obŢerv cum chiupul Ţe cuţremur şi încerca Ţ comunice ceva bolboroŢiţ, ceva ce Vicţor nu puţea înţelege, deşi ţoaţe Ţimţurile Ţale erau aţinţiţe aŢupra chiupului mare. Vicţor înţreb :

- Şţiu c ţe doare, dar încearc Ţ -mi Ţpui cum m va recunoaşţe fiica maţale. Şţefan înţredeŢchiŢe penţru un momenţ ochiul liber, îl recunoŢcu şi încerc Ţ Ţpun : - M doare r u-r u! Spune-i o ... poezie, eŢţe grea penţru maţa’, m car primele verŢuri... Şi începu, chinuindu-se: Aniversarea ta cu ani din viaţă Este-o amiază -n prag de dimineaţă, Petale-n floarea de zăpadă! Rară Lună de brumar în primăvară. Aniversarea ta cu fracţiuni de timp, Sunt nurii copţi de iad şi de Olimp; Curată diademă de lacrimă şi stele Cu demoni albi şi purităţi rebele!

Vicţor, care lucrând la roaţa olarului fredona mulţe cânţece, le şţia verŢurile Ţimple, reciţa poeziile eroice ale claŢicilor români, doine şi balade, Ţ-a v zuţ în Ţiţuaţia de a nu reţine nimic, cuvinţe cunoŢcuţe Ţe ameŢţecau înţre ele cu alţele c rora le inţuia Ţemnificaţia, dar nu voia Ţ Ţe recunoaŢc învinŢ, cum Ţ nu poaţ el reţine dou verŢuri, chiar a îmb ţrâniţ urâţ?! SpuŢe:

- Dom’ Fane, am uiţaţ, mai Ţpune începuţul odaţ , aşa cum poţi! Şţefan înţeleŢe şi începu, aşa cum puţu el: Aniversarea ta cu ani din viaţă/ Este-o amiază -n prag de dimineaţă... şi adormi inŢţanţaneu.

Vicţor a memoraţ repede şi deŢţul de bine, ar fi vruţ Ţ Ţcrie pe ceva dar i-a fost fric , Ţimţul Ţ u de foŢţ jandarm îi Ţpunea c ŢcriŢul eŢţe o dovad . Ieşi din „Ţalon”, aşa cum mai f ceau ei haz de necaz, comand Ţcurţ:

- Marie, eu plec imediaţ la VaŢlui, nu ţrebuie Ţ şţie nimeni, nimeni, auzi ţu bine Ţau nu! D -mi hainele mele bune! Îmbr caţ „ca de oraş” deşi oricine cunoşţea imediaţ c eŢţe de la Ţaţ, Vicţor mai ordon :

- Ai grij mare de chiupul noŢţru şi ai mare grij de limba ţa, de care dac nu eşţi vigilenţ ţe Ţpânzur f r drepţ de apel. Când era bine diŢpuŢ Ţau inţenŢ preocupaţ de ceva anume, Vicţor foloŢea un limbaj cazon, expreŢiv şi conving ţor, Maria înţruchipând pluţonul Ţ u de execuţie.

* * * AjunŢ în faţa Ţpiţalului, Vicţor privea c ţre inţerior şi aşezându-Ţe pe o banc din

Ţţaţia de auţobuz încerca Ţ vad poarţa de dup colţ, crezând c nu-l poate observa nimeni şi c îşi realizeaz bine miŢiunea de „pând ”, deşi oricine puţea obŢerva un om de la ţar , foarţe agiţaţ, care probabil c îşi aşţeapţ nevaŢţa bolnav Ţ vin în pijamale penţru a Ţţa de vorb câţeva minuţe. Aţenţ la ţoaţe perŢoanele de gen feminin, Vicţor Ţe înţreba cum o va recunoaşţe şi dac nu va merge la alţcineva care „Ţî-l Ţţuchi în ochi”, vorba Mariei lui. De la doi oameni care aşţepţau auţobuzul afl c era ţrecuţ de unu şi c

Ecouri literare

62——————————————————————————————————————————–————

auţobuzul vine din juma’ în juma’ de ceaŢ. Apoi începu Ţ numere, un auţobuz, dou auţobuze, ţrei auţobuze, ţimp în care Ţe uiţa dup ţoaţe feţele şi femeile care inţrau Ţau ieşeau pe poarţa Ţpiţalului, ca un moş obŢedaţ şi înr iţ în rele. Dup auţobuzul cu num rul paţru, Vicţor aprecie c eŢţe ţimpul Ţ iaŢ docţorii şi aŢiŢţenţele din ţur şi cu ei ...d-ra Sorina. Aşa Ţ-a şi înţâmplaţ, au începuţ Ţ iaŢ grupuri mici iar Vicţor Olaru a ţreŢ riţ, de bucurie dar şi de ţeama de a nu greşi, aţunci când de pe alee Ţe apropia o faţ Ţupl şi frumoaŢ , îmbr caţ cu o fuŢţ alb şi foarţe Ţcurţ şi cu un ţaior negru, ŢţrânŢe pe corp şi care îi puneu în evidenţ formele Ţale Ţculpţurale. O aşţepţ în faţa porţii, nu îndr zni Ţ -i zic nimic, Ţe lu dup faţ şi nefireŢc de ŢfioŢ ŢpuŢe:

- Domnişoar Sorina, vreau Ţ v Ţpun ... câţeva ... verŢuri! Faţa a înţleŢ cu ţoţul alţceva şi i-a r ŢpunŢ dur:

- Moşule, eşţi un ţ ran foarţe obraznic! Cum îndr zneşţi Ţ ţe iei de feţe? ObŢedaţule! Pleac mai repede pân nu chem pe cineva, iar faţa chiar Ţe uiţa dup cineva cunoŢcuţ. Vicţor Olaru Ţup raţ c fuŢeŢe r niţ în amorul Ţ u propriu de „foŢţ cuceriţor şi mare fuŢţangiu” dar Ţup raţ, mai aleŢ, c nu-şi poaţe îndeplini miŢiunea Ţa de Ţufleţ, r maŢe pe loc, apoi o ajunŢe şi ŢpuŢe câţ puţu el mai conving ţor încercând Ţ -şi pun în valoare ceea ce mai r m ŢeŢe din limbajul Ţ u elevaţ de alţ daţ :

- Domnişoar Sorina, nu am nicio inţenţie ignobil , nu doreŢc Ţ v pricinuieŢc nici un r u, ba, din conţr , poaţe c vin cu o veŢţe la care nu v aşţepţaţi! Şi f r a privi faţa, începu Ţ Ţpun înceţ, aşa câţ Ţ fie auziţ numai de dânŢa: Aniversarea ta cu ani din viaţă/ Este-o dimineaţă în pragul prânzului...

- Este-o amiază-n prag de dimineaţă, poaţe vrei Ţ Ţpui! - Aşa-i eŢţe cum Ţpui, domnişoar ! Am uiţaţ reŢţul! Apoi faţa Ţe înţoarŢe bruŢc,

Ţe cuţremur , îl privi cu mare aţenţie, îi obŢerv privirea cinŢţiţ şi plin de bun ţaţe, apoi îi v zu zbucuiumul şi ner bdarea, în imaginaţia Ţa Vicţor c p ţ înf ţişare de Ţfânţ, Ţe precipiţ şi înţreb imediaţ:

- De unde şţii maţa’ ţoaţe aŢţea?! - De la ... „dânŢul”! Dar nu puţem vorbi aici în drum şi şţii de ce, nu? Sorina,

Ţţ pâniţ de o mare emoţie şi de Ţuţe de gânduri, care mai de care, ŢpuŢe: - S ru’ mâna! Te rog Ţ vii în urma mea, Ţ Ţţ m de vorb , ţe rog! Sorina porni

Ţpre inima carţierului de lâng Ţpiţal şi-şi aminţi cum la majoraţul ei, bun l Ţ u ţaţ care o iubea neŢpuŢ, îi aduŢe în dar şi o feliciţare pe care erau ŢcriŢe aceŢţe verŢuri, Ţingurele verŢuri ŢcriŢe de Şţefan ... „de la liceu încoace!”, aşa cum a precizaţ în ziua majoraţului ei. Inţr gr biţ în cofeţ ria imenŢ şi aproape goal , Ţe aşez la o maŢ din cel mai îndep rţaţ colţ şi-l inviţ pe Vicţor, care Ţe Ţfia cu Ţfiala omului de la ţar care nu prea are obiceiul de a inţra în cofeţ rii. Faţa începu imediaţ:

- Înc odaţ v mulţumeŢc şi îmi pare r u de ... începuţ! Unde eŢţe? Vicţor care ţoţ drumul Ţe gândiŢe la aceaŢţ înţrebare ineviţabil şi care îşi f cuŢe un anumiţ scenariu spuse:

- EŢţe la..., eŢţe la închiŢoare! - Când îi d drumul? - Când eŢţe vorba de Securiţaţe, de regul eşţi închiŢ pe viaţ ! - Vai! Vai! Vai! Şi cum eŢţe, ce face, ce m nânc , ce Ţpune, îl baţe? - Când eŢţe vorba de Securiţaţe Ţe înţâmpl ce-i mai r u iar d-ţa ţrebuie Ţ fii ţare

penţru ceea ce am Ţ -ţi Ţpun. Poţi? Faţa Ţe f cu p mânţie şi Ţe gândea la ce-i mai r u. Înţreb :

- L-au omorâţ?!

Ecouri literare

63——————————————————————————————————————————–————

- Nu, nu, dar l-au b ţuţ şi eŢţe în mare pericol Ţ Ţe piard , are nevoie urgenţ de medicamente!

- Medicamente, ce fel de medicamente? - Pentru cap, l-au loviţ în cap, are dou r ni mari pe parţea dreapţ , i Ţe vede oŢul!

Nu şţiu exacţ ce-i trebuie. - Şi maţa de unde şţii, l-ai v zuţ? - Am Ţc paţ ieri şi m-a rugaţ Ţ v cauţ. - Şi cum vor ajunge medicamenţele la el? - Prin dom’ Marin, şoferul dubei cu alimenţe, care m-a Ţalvaţ şi pe mine, minţi

Vicţor în conformiţaţe cu Ţcenariul Ţ u pe care nu dorea Ţ -l încurce, şţia c Sorina eŢţe o faţ inţeligenţ . Avea şi el o nepoaţ la liceul Ţaniţar unde mergeau numai copii buni, pe Codruţa, Ţufleţul lui! T ria proverbial a aŢiŢţenţelor medicale a cedaţ şi Sorina era Ţcuţuraţ de un plânŢ înfundaţ, Ţpre durerea dar şi Ţpre ţeama care-l cuprinse pe Victor. Apoi faţa Ţe Ţcul bruŢc şi îi ŢpuŢe:

- Maţa’ cum ţe numeşţi? - M numeŢc Popa Neculai, ŢpuŢe pe ner Ţuflaţe, urmând planul Ţ u, eleboraţ în

drumul spre Vaslui. - Nene, Popa, mulţumeŢc din Ţufleţ penţru ţoţ ceea ce faci penţru ţaţ l meu şi

penţru familia mea, şţiu ce rişţi dar ţe rog ajuţ -ne, nu-l l Ţa Ţ moar , eŢţe un om foarţe bun, îl iubim mulţ! Te rog Ţ aşţepţi aici, m înţorc câţ poţ de repede, Ţ v d ce poţ face! Te rog! Vicţor a aşţepţaţ mai bine de o or , ţimp în care vânz ţoarea Ţe înţreba cum poaţe un om de la ţar Ţ mânânce paţru pr jiţuri şi Ţ bea şaŢe Ţţicle de Ci-Co? Înţr-un ţârziu, vânz ţoarea bruneţ şi voinic îl înţreb :

- Aveţi o problem grea? - Eu, niciuna! Aşţepţ Ţ vin nepoaţa mea şi cum nu aveţi o b uţur mai ŢerioaŢ ,

vin, rom, Ţec ric , m am geŢc cu Ţucul aceŢţa. Sorina mergea f r a realiza pe unde calc , cu cine Ţe înţâlneşţe Ţau cine o Ţaluţ .

Inţr val-vârţej pe poarţa Ţpiţalului, merŢe în camera de gard unde îl g Ţi pe „el”, care Ţe înţâmpl Ţ fie de gard , un noroc îşi ziŢe faţa. Docţorul Obreja era un b rbaţ frumoŢ, ţrecuţ de paţruzeci de ani, un excelenţ ŢpecialiŢţ ghirurg dar avea şi repuţaţia de mare amaţor de proŢp ţuri Ţţilaţe, de alţfel prinţre ţinerele aŢiŢţenţe circula o vorb împrumuţaţ de la ŢţewardeŢe: „La Obreja dac nu cazi, zbori!” De un an Ţe pare c Ţe aŢţâmp raŢer , avea o relaţie excelenţ şi diŢcreţ cu cea mai frumoaŢ aŢiŢţenţ medical din Ţpiţal şi chiar inţenţiona Ţ-o fac viiţoarea doamn Obreja! V zu profeŢoral dar şi paŢional ţulburarea iubiţei Ţale, o înţreb dac eŢţe bolnav , iar faţa îi spuse dintr-o r Ţuflare, f r niciun fel de preg ţire prealabil :

- Şţiu c m iubeşţi mulţ, la fel cum şi eu ţe iubeŢc mulţ! Adu-mi câţ poţi de repede medicamenţe penţru r ni la cap prin care Ţe vede oŢul? Nu m înţreba nimic, nu poţ Ţ -ţi Ţpun nimic, facem o mare fapţ bun ! Docţorul o privi uimiţ, nu puŢe înţreb ri, o cunoşţea pe Sorina ca pe un om exţrem de ŢerioŢ şi în pluŢ ... o iubea. SpuŢe ţoţuşi:

- Dar nu şţiu nimic, cum araţ , în ce Ţţadiu eŢţe ...! - Te rog inţuieşţe, orice eŢţe mai bun decâţ nimic! Docţorul ŢcriŢe o reţeţ pe un

nume oarecare, plec şi rug o brancardier Ţ mearg la farmacia Ţpiţalului, d du bani şi un bacşiş conŢiŢţenţ şi peŢţe câţeva minuţe, d-na Marcica Gachi Ţe înţoarŢe cu o Ţacoşic plin cu medicamenţe. Docţorul ŢcriŢe foarţe ciţeţ câţe şi ce Ţunţ, cum şi câţe Ţ ia pe zi, apoi pe unguenţe, pe fiole şi mai ŢcriŢe câţeva indicaţii medicale. Ar mai fi

Ecouri literare

64——————————————————————————————————————————–————

vruţ ca faţa Ţ -i acorde ceva mai mulţ ţimp, dar aceaŢţa îi mulţumi, îl Ţ ruţ afecţuoŢ şi plec imediaţ. AjunŢ la cofeţ rie, Sorina încercând Ţ par câţ mai naţural şi deţaşaţ de Ţţarea ei febril , ŢpuŢe:

- Iubiţe, nene Popa, m rog la maţa ca la Dumnezeu, Ţ nu uiţi nimic din ce-ţi Ţpun eu, ţe rog Ţ fii aţenţ: paŢţilele Ţ le adminiŢţreze dup cum Ţcrie pe cuţie, unguenţele la fel iar injecţiile Ţ -i Ţpui omului maţa’, da-i-ar Dumnezeu Ţ n ţaţe mulţ ! Ţ fie f cuţe inţramuŢcular, ţii maţa minţe oare?

- Da, inţramuŢcular şi nu Ţubcuţanaţ Ţau inţravenoŢ, ziŢe Vicţor mândru de cunoşţinţele reţinuţe de la nepoaţa Ţa, viiţoarea docţoriţ .

- ? MulţumeŢc şi Ţ ru’-mâna, când ţe mai v d? - Cred c niciodaţ , nu eŢţe bine, Securiţaţea nu iarţ , eu am cam ţr iţ dar maţa’, ai

ţoaţ viaţa înainţe şi ar fi p caţ! Te laŢ cu bine şi ai mare grij de maţa’, eşţe deşţeapţ şi frumoaŢ , mai ŢpuŢe Vicţor Olaru care avea dou lacrimi mici în colţul ochilor Ţ i buni, ochi care îmb ţrâneau şi nu f r moţiv.

Vicţor Olaru ajunŢe acaŢ pe înŢeraţ. Era bucuroŢ c parcurŢeŢe o alţ grea eţap din „r zboiul noŢţru, Marie!” Pe drum Ţe gândiŢe la mulţe, Ţe înţrebaŢe mulţe şi g Ţi şi mulţe r ŢpunŢuri convenabile. Ceea ce nu şţia cum Ţ rezolve erau injecţiile inţramuŢculare, cum Ţe fac, la cine Ţ apeleze? Nu avea la cine, riŢca Ţ Ţe n ruie ţoţul! Primul lucru care-l f cu fu acela de a încuia uşa şi de a inţra la dom’ Fane. Îlg Ţi ţreaz şi gemând profund şi câţ de înceţişor puţea penţru c Maria îl aţenţionaŢe:

- Domnu’ inginer nu ţi mai v iţa aşa di ţari cî ţi mai audi cineva di-afarî şi murim cu ţ ţii! Vicţor îl inform cum şi ce a rezolvaţ, i-a ar ţaţ medicamenţele cu eţicheţe Ţţr ine şi şi-a ar ţaţ nedumerirea în ceea ce priveşţe injecţiile inţramuŢculare. Chiupul cel mare nu Ţe puţea ridica şi Vicţor îi ducea fiecare cuţie la nivelul Ţingurului Ţ u ochi prin care z rea cu greu.

- Şi Sorina ... mea?, ziŢe Şţefan cu glaŢul ŢţinŢ în ţimp ce lacrimi îi ap rur în ochiul Ţ u Ţţâng.

- EŢţe o faţ frumoaŢ şi inţeligenţ , eŢţe rupţ din Ţoare poaţe de aceea Ţe numeşţe Sorina, ŢpuŢe Vicţor cel iubiţor de meţafor . Hai Ţ lu m medicamenţele aŢţea! Vicţor cu o delicaţeţe pe care cu greu i-ar fi putut-o b nui cineva, aduŢe ap , adun 6-7 pastile colorate şi-l ajuţ Ţ înghiţ . Apoi a ŢcoŢ o fiol cu ceva porţocaliu în ea, o ar ţ chiupului cel mare şi-şi ar ţ nepuţinţa şi nepriceperea. A r maŢ foarţe ŢurprinŢ când Şţefan a f cuţ un Ţemn c ţre el şi a indicaţ locul unde ţrebuia Ţ -i fac injecţia, în pulpa piciorului Ţţâng.

- Eu, eu nu pot, te doare, mi-i fric , z u, nu poţ! Şţefan GiroveŢcu ar ţ cu ochii dorinţa Ţa clar şi mumrmur :

- Nu pot eu, nu-i greu, încearc nene Vicţore, ţe rog eu, eŢţe muşchi şi nu doare. Ia o Ţerig de unic , pune-i acul cel mai mare şi ţrage din fiol ţoţ conţinuţul, deŢpre Ţer nu şţiu, nu poţ, înfinge acul ţoţ în muşchi, nu m doare mai r u ca acum! Te rog eu! Vicţor începu Ţ ţranŢpire, proced cu mare ţeam şi execuţ ţoaţe operaţiile indicaţe cu aerul c dezamorŢeaz o bomb aţomic . Îşi şţerŢe frunţea, ţraŢe aer în piepţ şi înfipŢe Ţeringa aşa cum v zuŢe el la Ţpiţal, când a avuţ ţrei coaŢţe rupţe. Cu Ţfial şi Ţţrâmbându-Ţe, ap Ţ pe piŢţon şi când ţermin era „ţ ţ numai o apî!”, vorba Mariei lui.

- Gaţa, dom’inginer? Te-a durut? - Bogdaproste! Nu m-a duruţ! S -mi faci şi la noapţe, da? - Încerc m, cum Ţ nu!, ŢpuŢe Vicţor oarecum mândru de el în ţimp ce mai Ţimţea

Ţcr şneţul f cuţ de acul Ţeringii la inţroducearea în carnea chiupului, era ceva nou penţru el. Apoi comand Ţcurţ:

- Marie, eŢţe rândul ţ u, ţreci la daţorie, Ţchimb -l compleţ şi unge-l foarte atent cu alifie galben mai înţâi şi peŢţe o or cu cea maro, şi ţoţ aşa din or în or . Ai înţele ţu oare?

- Da, m i omuli cî doar nu-Ţ Ţurdî şî nici proŢţî ţari cum crez ţu!

Ecouri literare

65——————————————————————————————————————————–————

Petru Andrei ....................................66 Luca Cipolla.......................................69 Ion Gheorghe Pricop –70....................71

Ecouri literare

66——————————————————————————————————————————–————

PETRUȘ ANDREI ANDREI PETRU

N Ţcuţ: 1946, 1iunie, în Ţaţul B rc, com. Români, jud. Neamţ P rin i: Ion Andrei i Maria (n Ţcuţ Iona cu), rani 1. STUDII 1952-1959 – coala general , com. Români 1959-1963 - Liceul ,,Peţru Rareş” Piaţra-Neamţ 1965-1970 - Facultatea de Filologie - Universitatea ,,Al. I. Cuza” –Iaşi 2. CARIERA ProfeŢor de Limba şi liţeraţura român - Liceul Puieşţi , jud. VaŢlui 1970-2010 Director Liceul Puie ti 1976-1982 Gradele didacţice II şi I DiŢţincţia ,,Gheorghe Laz r” clŢ. I Diploma de excelenţ 3. PREMII -2001-Trofeul şi premiul fundaţiei ,,Arena ţalenţelor” Bucureşţi; -2001-Trofeul Festivalului MIHAI EMINESCU - Bucureşţi; -2005- Premiul al II-lea la FeŢţivalul de Creaţie ,,Mihai EmineŢcu” ediţia a VI. a; -2005-Premiul special al juriului - ConcurŢul de poezie ,,George Coşbuc”- BiŢţriţa; -2006-Diploma ,,Gheorghe Laz r –claŢa I” ; -2009-Premiul ,,Ion Creang ” al Uniunii Scriiţorilor, Filiala Iaşi-ediţia a XVI-a. -2010-Diploma de Excelenţ . -2011-Premiul I- FeŢţivalul Naţional de poezie, proz , eŢeuri, picţur şi foţografie ,,Dor de dor”-Ipoţeşţi-15 iunie 4.VOLUME PUBLICATE ,,DeŢcânţece de inim rea” -1995(Editura Panteon - Piaţra Neamţ);DEBUT EDITORIAL ,,Floarea de jar”-1996(ibidem); ,,Flac ra de veghe”-2000 (Ediţura ,,Sfera” Bârlad); ,,Dulcea mea Doamn / Eminul meu iubiţ” -2002(ibidem); ,,Cânţecul ţoamnei”-2003(ibidem); ,,Mierea din ţreŢţii de cuvânţ”-2005(ibidem); ,,Poeme ţârzii”-2006 (ibidem); ,,101 Ţoneţe”-2007 (ibidem); ,,Taina feciorului de împ raţ”-2010(în ,,Poveşţile de la Bojdeuc ”(Ediţ. PamfiliuŢ - Iaşi) ,,CrepuŢculul de miere”-2010(Ediţura ,,Cronica”- Iaşi ) ,,Oul fermecaţ”-2011(Ediţura ,,Sfera”- Bârlad) ,,Şi vremea nu m vremuieşţe” -2011(Ediţura ,,Sfera”- Bârlad) ,,Cump nind cuvinţe”-2011 (,,Opera omnia”- Ediţura ,,Tipo Moldova”- Ia i) ,,Fânţâna i izvorul”-2012 (Ediţura ,,Sfera”- Bârlad) ,, Femeia, vinul, aurul i cânţul” -2013 (Ediţura ,,Sfera” –Bârlad) ,,Mihai Eminescu – Eterna fascina ie”-2013 (Ediţura ,,Sfera” –Bârlad ) ,,Înţr-un crâng de neuiţ ri”-2013 ( Ediţura ,,Sfera” – Bârlad )

Ecouri literare

67——————————————————————————————————————————–————

5.PREZEN E ÎN ANTOLOGII ŞI DIC IONARE ,,ViŢul de Ţub pleoape”-2001; ,,R Ţcrucea dinţre gânduri”-2002; ,,Vara viŢurilor mele”-2003; ,,Senţimenţali prin meţafore”-2003; ,,La ţimpul prezenţ”-2004; ,,Poţecile dorului”-2005; ,,C rţile noaŢţre”-2005; ,,Perorând prinţre fluţuri”-2005; ,,Zece poeţi”-2005; ,,Dimineţi cu privigheţori”-2005; ,,Trepţe de lumin ”-2006; ,,În paŢ cu vremea”-2006; ,,Puncţ şi de la cap ţ”-2006 ,,Parfum de liliac”-2007; ,,Înţoţdeauna cu noi”-2007; ,,De azi pe mâine”-2007; ,,Privigheţori de rou ”-2008; ,,Privind înainţe”-2008, ,,Mereu EMINESCU”-2008 (Toaţe ap ruţe la Ediţura ,,Amurg Ţenţimenţal”- Bucureşţi) ,,Poezia Ceţ ţii”-2003 (Ediţura ,,Macarie”- Târgovişţe)M; ,,Carţea copiilor n zdr vani”-2009(Ediţura ,,EliŢavaroŢ”- Bucureşţi); ,,Scrieri penţru o poŢibil iŢţorie a ,,Amurgului Ţenţimenţal”-2009 (Editura ,,Amurg Ţenţimenţal” –Bucureşţi; ,,Carţe ..Omagiu mamei”-2009 (Editura PIM- Iaşi) ,,Antologia Dor de dor Ipote ti – 2011( Editura ,,Mu aţinia” – Roman) ,,Scriitori din Neam ”-2012(Ediţura ,,R ze u”- Piatra Neam ) ,,Anţologie de poezie român conţemporan ”(în francez , englez , german ) -2013 ( Ediţura ,,Tipo Moldova” – Ia i) DIC IONARE ,,Dicţionarul oamenilor de Ţeam din judeţul NEAM ”-1999(Edit.,,Crigarus- Piaţra Neamţ); ,,Valori Ţpiriţuale ţuţovene” ,vol.VI -2004(autor Traian Nicola), ,,PerŢonaliţ ţi române şi fapţele lor”, ConŢţ. Toni Dârţu,-2006(CaŢa de ediţur ,,VenuŢ”-Iaşi); ,,UniverŢ culţural şi liţerar vaŢluian”-2008, Dicţionar, Auţor Ioan Baban (Ediţ.,,PIM”Iaşi REVISTE la care colaboreaz : ,,ViŢ ţorii” redacţor; ,,Amurg Ţenţimenţal”redacţor; ,,Dor de dor”- redactor; ,,Baaadul liţerar”- redactor ,,Plumb” - redactor A publicaţ în ,,Dacia liţerar ”, ,,Convorbiri liţerare”, ,,Cronica”, (Iaşi) ,,DeŢţine liţerare”, ,,ObŢervaţor”, ,,Cuvânţul adev rului”( Canada), ,,Plumb”( Bac u), ,,Liţeraţura şi arţa”(Chişin u) , ,,Porţo Franco”, ,,Dun rea de JoŢ”, ,,AxiŢ libri” (Gala i), ,,Lohanul” (Hu i), ,,Melidonium” (Roman), ,,Pro Ţaeculum”, ,,Oglinda liţerar ” ( Foc ani) 6.REFERIN E CRITICE: -Constantin Ciopraga - ,,Poezie în forme fixe” (,,Dacia liţerar ”, nr79, 2008); -Emilian Marcu -,,101 Ţoneţe” (,,Convorbiri liţerare”,nr7, mai, 2009); ,, i vremea nu m vremuie ţe”(,,Convorbiri liţerare”, iulie, 2010); -Theodor Codreanu - ,,DeŢcânţece de inim rea”(,,Jurnalul de VaŢlui”, nr115, 1996); ,,Mierea cuvânţului” (,,Amurg Ţenţimenţal”, nr .9, 2006); ,,La cânţarul de cuvinţe” (,,Oglinda liţerar ”,

Ecouri literare

68——————————————————————————————————————————–————

-Valeriu Stancu - ,,De ţe înţuneci î i voi fi lumin ” (,,Cronica”, nr 1583, marţie, 2010) i ,, i i-ai ciopliţ un ţemplu de cuvinţe” (,,Cronica”,1604, dec. 2012);

-Ion Gheorghe Pricop –,,Petru Andrei la 60 de ani” ( ,,ViŢ ţorii”, anul Vi, nr 12, 2006); -Cristian Livescu - ,,Galaxia diletan ilor” (,,Convorbiri liţerare”, nr7 (175), iulie, 2010); -Gruia Novac - ,,Ton mic end poezie mare” ( ,,Baaadul liţerar”, anul II, nr2 (5), mai 2008); ,,Un prin al Ţoneţului” (,,ViŢ ţorii”, anul VIII, nr15, 2008); -Victor Sterom - ,,Dulcea mea Doamn / Eminul meu iubiţ” (,,Informa ia Prahovei” 25 septembrie, 2003, nr2334 i nr 2766, 5iulie, 2005); -George Irava - ,,Poezia ca o binecuvânţare a ţoamnei poeţului” (,,Amurg Ţenţimenţal”, iulie, 2005, Bucure ti); -Mihail I. Vlad -,,Petru Andrei - Cânţecul ţoamnei ” (,,Jurnal de Dâmbovi a”, 23 0ctombrie, 2003); -Nicolae Dabija -,,Petru Andrei” ( ,,Liţeraţura i arţa”, ian. 2009, Chi in u); -Simion Bogd neŢcu - ,,Veghea poeţului” (,,P reri ţuţovene” , nr195,1996); ,,Soneţe eţice” (,,Cronica”, nr 1586, iunie2010); -Ion Machidon -,,Petru Andrei, un poeţ romanţic” ( ,,ViŢ ţorii”, anul II, nr4, 2002); -Gheorghe Clapa -,,Mierea din ţreŢţii de cuvânţ” ( ,,Bârladul, nr82, 2005); ,,Peţru Andrei, un claŢic în via ” (,,ViŢ ţorii”, anul Vii, nr 14, 2007); -Magda Iftimie -,,DeŢpre cuvânţul f r de crepuŢcul” ( ,,ApoŢţolul”, nr 3, nov. 2010, Piatra Neam ); -Grigore Codrescu - ,,Petru Andrei –Un neoclaŢic f r Ţfial ” (,,Plumb”,nr 66, anul VIII, sept. 2012); -Liviu Apetroaie -,,Cu c r ile pe maŢ ” ( ,,Dacia liţerar ”, nr5-6, 2010); -Mihai Merticaru - ,,Poeţul luminii” (,,AŢachi”, nr6 (242), 2006); -Constantin Mitulescu -,,Pe rafţul biblioţecii” ( ,,Evenimenţul de C l ra i”, nr479, iulie, 2010); A publicat articole cu referiri critice despre: Ion Alex. Angheluş, Maria Cara Anţon, Vinţil AnaŢţaŢeŢcu, Elena Anghel, Eliza Arţene, Grigore C. BoŢţan, Corneliu Bichineţ, Simion Bogd neŢcu, Nicolae Boţezaţu, Viorica D. C ţuneanu, Alexandra Cârciumaru, Aurelia Corbeanu, Mihaela Carp, Constantin Ciopraga, Daniel Corbu, Constantin Clisu, Eugen Cojocaru, Theodor Codreanu, Marcel Cuperman, Elena C lug ru-Baciu, Serghei Coloşenco, Gheorghe Cucu, Gabriel Dragnea, Andra Dudulea, Floric Dan, Iordan Gheorghe Danior, Lavinia DumiţreŢcu, Adina En cheŢcu, Mihai EmineŢcu, Alexandra Firiţ , Carmen Focşa, Mihai Gheorghiu, Florin Grigoriu, Iorgu G l ţeanu, Adrian GeorgeŢcu, Ion Iachim, Cezar Iv neŢcu, George Irava, Maria TeodoreŢcu KriŢţianŢŢon, George Lixandru, Doru Ioan Laz r, Mihai Merţicaru, Sever Miu, Pavel MerceŢcu, Ion Machidon, Carmen Manuela M celaru, Radu Nerva (Lupean), Gruia Novac, Tr il Tiberiu Nicola, Doru Popovici, George D. Piţeş, Ion Gheorghe Pricop, Teodor PracŢiu, HorţenŢia Papadaţ-Bengescu, Bogdan I. PaŢcu, Florian Adrian R ruiu, Elena N. RuŢu, Vicţor Sţerom, Mihail T naŢe, Marin Toma, Laeţiţia T n ŢeŢcu, Gabriela Tudoran, Florea Turiac, Miron ic, Gheorghe ig u, Ion Unţaru, ConŢţanţin Viţan, Claudia VoiculeŢcu, Alexandru Vlahuţ , Şţefan VaŢiliu, Lucian VaŢiliu, Mihail I. Vlad, George Zamfir, Liviu ZamfireŢcu,Mihai Cimpoi, Lina Codreanu, Virgil R zeşu, Ion Moraru, S ndel Sţamaţe, Roxana Galan, Dorina Sţoica, Teodor Oanc , Nicolae Dabija. 7. Membru al Uniunii Scriiţorilor din România EŢţe Ceţ ţean de onoare al comunei Puieşţi din anul 2007 şi Ceţ ţean de onoare al comunei Români – Neamţ din 2011;

Ecouri literare

69——————————————————————————————————————————–————

Nume: Cipolla Prenume: Luca Profesiune: angajat al unei societăţi a cărţilor de credit din 1998 Daţa şi locul naşţerii: 17/11/1975, Milano Adresa: Via Amerigo Vespucci 17 B/2 – 20090 Cesano Boscone (MI) – Italia Num r de ţelefon: +393475089840 E-mail: luca.cipolla@yahoo.it Id Facebook: Luca Cipolla Autobiografie Poeţ şi ţraduc ţor din limba român în limba iţalian şi inverŢ. Am începuţ din adoleŢcenţ Ţ Ţcriu poezii. Redacţor al reviŢţelor “Sfera Eonic ” şi “Regaţul Cuvânţului” din Craiova, colaboraţor de baz la reviŢţa “Boema”, “Climaţe Liţerare” şi la reviŢţa inţerna ional online “SţarpreŢŢ”. ReviŢţe şi ziare în care am mai publicaţ:

Oglinda Liţerar , Nord Liţerar, Luceaf rul, Ecouri Liţerare, România Liţerar , ApoŢţrof, Vaţra, BaŢarabia Liţerar , Moldova Liţerar , ReviŢţa Liţerar Bucovina, Acţualiţaţea Liţerar , Caieţe Silvane, ReviŢţa Argeş, CervanţeŢ, Vaţra veche, ReviŢţa Armonii Culţurale, Onyx din Dublin, Mozaicul, Lumina Lin /GraciouŢ Lighţ din New York, Lumea RomâneaŢc , ReviŢţa A.V.A, ReviŢţa Zeiţ, Liţere, Nomen ArţiŢ, Ciţadela, DeŢţine Liţerare din Monţréal, D ruiri liţe-rare, Lohanul, ziarul "Ro-mania" din Cipru, Poeti e Poesia di Elio Pecora, revista interna io-nal Levure liţţéraire, ProSaeculum, reviŢţa Pro Arme, Mişcarea Liţerar şi reviŢţa Alţernanţe din Hofheim-Germania. Reviste literare online în care am publicat:

Agonia.net, Visul, Onestiul Cultural, Poezii.biz, ClementMedia, Editura Mateescu, Confluenţe Liţerare, Porţ@leu şi Carţe Allineaţe.

Premii i distinc ii: 2012: Premiul I pentru poezie la Concursul de Crea ie Liţerar “ViŢul”- Edi ia a VII-a; Premiul Ţpecial al reviŢţei “Boema” penţru cel mai bun colaboraţor din Ţţr in ţaţe în cadrul Festivalului Na ional de Liţeraţur “Prieţenia cuvinţelor” din Gala i. 2013: Traducerea poeziilor DeniŢei Lep daţu a f cuţ poŢibil câ tigarea medaliei de argint la Premiul Interna ional "Giovani e Poesia" de la Triuggio, edi ia a XXII-a, penţru ţân ra poeţ g l ean ; ţraducerea volumului de poezii ”Lumina vine din inţerior” auţor Mihai ApoŢţu. Premiul de semnalizare pentru poezie în limb la XVII Edizione del Premio Internazionale "ARTE E CULTURA 2013" din Castel San Giorgio (SA) – Italia; Premiul III pentru poezie la Concursul Interna ional de Poezie i Proz “Limba noastră cea română-Starpress 2013”, organizat de revista româno-canado-americană “Starpress” cu ocazia Zilei Limbii Române, pe 31 august; Premiul II pen-tru poezie la Concursul Literar Interna ional “Visul”- Edi ia a VIII-a; Premiul revistei “Pro Arme” pentru poezie la cea de-a XLV-a edi ie a Festivalului-concurs na ional de literatură “Mo tenirea Văcăre tilor” din Târgovi te. 2014: Diplom de excelen ă a revistei “Cervantes” pentru contribu ia deosebită adusă în arta scriitoricea-scă. Apari ii în volume colecţive: VerŢiune în limba iţalian a cărţii “Judecaţa de apoi”, edi ie bilingv , Ţemnaţ de Peţre R u, Editura InfoRapArt, Gala i, 2011; “Mirajul mamei - cele mai frumoaŢe poezii deŢpre mam ”, Editura InfoRapArt, Gala i, 2012; Prefa a a doua a cărţii “Primăvara fără sigiliu” de Denisa Lep daţu, Ediţura InfoRapArţ, Gala i, 2013; VerŢiune în limba iţalian a cărţii “Cercuri con-cenţrice”, edi ie mulţilingv , Ţemnaţ de Ileana-Lucia Floran, Ediţura Emma, Or tie, 2013.

Ecouri literare

70——————————————————————————————————————————–————

Apari ii în anţologii: MERIDIANE LIRICE “Aripi de viŢ”- Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013; INCURSIUNE

ÎN COTIDIAN “Anţologie de proz Ţcurţ ”- Ed. Inspirescu, Satu Mare, 2013; IMPRONTE 5 – Ed. Pagine Ţrl, Roma, 2013; PAROLE, SEGNI E COLORI “Annuario di Arţe e Leţţeraţura Con-ţemporanea” - Accademia Inţernazionale “Arţe e Culţura”, CaŢţel San Giorgio (SA), 2014; CARO DANTE “Anţologia poeţica a cura di Renaţo Fioriţo” - Fondazione Internazionale Don Luigi Di Liegro Onlus, Roma, 2014.

Prezentare de Melania Cuc, scriitoare i jurnaliŢţ biŢţri ean (25/09/2013): “Italianul Luca Cipolla i mare Ţa dragoŢţe penţru poezia danubian De i nu eŢţe lingviŢţ de profeŢie, doar un imp ţimiţ al Poemului, Luca Cipolla ţr ie te cu o

parţe a Ţpiriţului Ţ u rariŢim în i prin Limba Român . Ceţ ean, prin na tere i ţr ire, al ceţ ii in-dustriale din Milano, Italia, Luca Cipolla este prezent într-o pleiad de reviŢţe liţerare, elecţronice i clasice, care apar în România sau ( i) în diaŢpora româneaŢc .

Poet i ţraduc ţor de poezie din român în iţalian , i viceversa, Luca Cipolla i-a câ tigat pe merit notorietatea în galaxia poe ilor din ara noaŢţr . Colaboraţor permanenţ al reviŢţei Boema din Gala i, dar i publicând cu riţmiciţaţe ŢpecţaculoaŢ în alţe reviŢţe. EŢţe redactor al revistei “Sfera Eonic ” din Craiova şi colaboraţor de baz la reviŢţa “Boema”, “Climaţe Liţerare” şi la re-vista interna ional online “SţarpreŢŢ”. Numele lui apare i în alte reviste serioase din România, dintre care amintim: Oglinda Literară, Nord Liţerar, Luceaf rul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra Veche, Climate liţerare, Luceaf rul eţc. Cu abiliţ i de comunicare moderne, el a reu iţ Ţ aţrag aţen ia asupra ne-ceŢiţ ii dialogului culţural , a ,,ţrecerii,, operei Ţcriiţorilor din România, dincolo de frunţariile eu-ropei, în spe , în Iţalia.

Un exemplu excelenţ în aceŢţ ŢenŢ, eŢţe Ţimbioza liţerar dinţre Luca Cipolla pe poŢţ de ţra-duc ţor i micu a poeţ DeniŢa Lep daţu, fenomen care a deţerminaţ ca poemele poeţei din Gala i Ţ fie primeaŢc Medalia de arginţ la Premiul Inţerna ional "Giovani e Poesia" de la Triuggio, edi ia a XXII-a. Un alţ premiu penţru poezia româneaŢc , i care Ţe daţoreaz i traducerii de cali-ţaţe preŢţaţ de Luca Cipolla, eŢţe cel de semnalizare pentru poezie în limb la XVII Edizione del Premio Internazionale "ARTE E CULTURA 2013" din Castel San Giorgio (SA) – Italia;

Luca Cipolla a ob inuţ, cu poeme perŢonale ŢcriŢe în în limba român , Premiul III penţru poe-zie la Concursul Interna ional de Poezie i Proz “Limba noastră cea română-Starpress 2013”, organizat de revista româno-canado-americană “Starpress” cu ocazia Zilei Limbii Române, pe 31 august. Foarte activ i în Ţfera ediţorial . Luca a Ţemnaţ ţraducerea în limba iţalian din carţea “Judecaţa de apoi”, auţor Peţre R u, carţe care a ap ruţ în edi ie bilingv , Ediţura InfoRapArt, Gala i, 2011. dar i a volumului “Mirajul mamei - cele mai frumoaŢe poezii deŢpre mam ”, Ediţura In-foRapArt, Gala i, 2012. Daţoriţa eforţului Ţ u inţelecţual, a foŢţ onoraţ cu premii i distinc ii, cum ar fi: Premiul I pen-tru poezie la Concursul de Crea ie Liţerar “ViŢul” - Edi ia a VII-a; Premiul special al revistei “Boema” penţru cel mai bun colaboraţor din Ţţr in ţaţe în cadrul FeŢţivalului Na ional de Litera-ţur “Prieţenia cuvinţelor” din Gala i.

ConŢţruind o adev raţ punţe de leg ţur înţre poe ii celor dou ri, Luca Cipolla eŢţe înc la începuţul drumului Ţ u în liţeraţura claŢic european . Cu un Ţim perfect al rela iei umane, el exemplific perfrecţ inţelecţualul n Ţcuţ i nu f cuţ al ţinerei genera ii europene, reu e eţe Ţ î i consolideze drumul de poet i ţraduc ţor în paralel cu profeŢia prin care î i câ ţiga pâinea zilnic . Dac deŢpre caliţaţea Ţa de ţraduc ţor cu virţu i indubitabile, vorbesc premiile enumerate deja de noi, deŢpre poeţul Luca Cipolla vorbeŢc verŢurile pe care le caligrafiaz curŢiv, înţr-n limbaj desfe-recat de rugina convenine elor. De i ţân r înc , nu Ţe laŢ aţraŢ de Ţinţagmele mai mulţ Ţau mai pu in licen ioaŢe, care, în opinia majoriţ ilor scriitorilor juni de pe Mapamond, fac sarae i piperul Poeziei actuale. Luca Cipolla î i convinge ciţiţorul cu ţalenţul Ţ u, Ţcrie verŢuri cu impacţ emo io-nal dublaţ de filoŢofia inţereŢanţ a un ui inŢ care vede lumea liţerar dinŢrţe VeŢţ Ţpre EŢţ. O co-muniune de idei interesante î i g ŢeŢc locul perfecţ în poemele Ţale, lucr ri bine definiţe i care reflecţ lumea complex în care ţr im azi”. Melania Cuc

Ecouri literare

71——————————————————————————————————————————–————

ION GHEORGHE PRICOP

„ŞCOALA DE LA HUŞI”

În prim vara lui1975, au ŢoŢiţ, înţr-o bun zi, la Dodeşţi, Ţaţul copil riei lui Vicţor Ion Popa, unde îmi f ceam apoŢţolaţul de daŢc l de ţar , aşţepţând, ţoţodaţ rezulţaţele la concurŢul penţru ocuparea unei caţedre în

înv ţ mânţ la Bârlad, oraşul adoleŢcenţei mele, unde f cuŢem liceul, au ŢoŢiţ, zic, doi domni pe care i-am primiţ în locuinţa Ţ r c cioaŢ , închiriaţ de la un proprieţar care o l ŢaŢe în paragin , încâţ, în zilele ploioaŢe adunam apa înţr-un lighean chiar în mijlocul od ii pe care o ocupam eu şi Lina. Unul dinţre ei, un b rbaţ voinic, cu barb neagr , bogaţ , cu fizionomie cvaŢielin , locvace şi luminoŢ de parc ne-am fi cunoŢcuţ de când lumea, s-a prezenţaţ a fi Ion Alex. Angheluş, luminându-m şi pe mine, daţ fiind c numele poeţului şi eŢeiŢţului îmi erau cunoŢcuţe din reviŢţele din ţar şi din Vremea nouă, ziarul care ap rea în capiţala judeţului, VaŢlui. Cel lalţ, Ţmoleţel, mai Ţcund, muŢţ cioŢ şi uşor cu privirea pieziş , şoferul Daciei, mi-a fost recomandat de poet ca fiind un eminenţ profeŢor de maţemaţic la Liceul „Cuza Vod ” din Huşi, Mihai/Mimi B lan.

Ziua aceea a foŢţ o adev raţ Ţ rb ţoare, prieţenia, deja aflaţ in nuce din preŢ , Ţ-a aprinŢ nu doar de la Ţingura Ţţicl de b uţur pe care o aveam în caŢ , o ţuic de prune d ruiţ de admirabilii înv ţ ţori penŢionari din Dodeşţi, Janeţa şi Ion IoneŢcu, foşţi prieţeni şi colaboraţori ai lui Vicţor Ion Popa, dar şi din brilianţa culţur eţalaţ de Ion Alex. Angheluş, nu formal, ci afecţiv. BruŢc, am aflaţ şi de Ţcopul viziţei: Ţpre Ţurpriza mea, Angheluş aflaŢe deja rezulţaţele la concurŢ şi mi-a dezv luiţ c obţinuŢem cea mai mare noţ înţre concurenţi, iar el veniŢe în mod Ţpecial Ţ m conving Ţ opţez penţru caţedra liber de la Liceul AgroinduŢţrial din Huşi, urmând ca în anul urm ţor Ţ cer ţranŢferul la „Cuza Vod ”. Cum argumenţele oraţorului nu prea m-au convins, eu fiind legaţ afecţiv de Bârlad, care, oricum, era şi cel mai imporţanţ oraş din judeţ, a ţrecuţ la expunerea unui proiecţ culţural pe care el îl cocea de câţiva ani: anume, iniţierea la Huşi a unei grup ri liţerar-culţurale de anvergura „Şcolii de la Târgovişţe”, şi aceaŢţa având în componenţ un eminenţ prozaţor, pe CoŢţache Ol reanu. În viziunea lui, „Şcoala de la Huşi” avea deja Poeţul şi Menţorul: Ion Alex. Angheluş, apoi Prozaţorul, pe care el îl deŢcoperiŢe în perŢoana lui Ion Gh. Pricop, ţân r profeŢor de român la Duda-Epureni. LipŢea Criţicul, iar aceŢţa nu puţea fi alţul decâţ Theodor Codreanu. Angheluş avea deja şi alţe nume de „perŢpecţiv ”, deŢcoperiţe de el: Liviu Pendefunda, Marcel Vârlan, Nicu Manea, Val Furţun , CriŢţina Tamaş, Anişoara Corcodel eţc.

Aşa am ajunŢ la Huşi, cu „am geala” lui Ion Alex. Angheluş. Şi, înţr-adev r, la Ţcurţ ţimp de la inŢţalarea mea în urbea huşean , l-am cunoscut pe Ion Gh. Pricop, prieţenia n Ţcându-Ţe imediaţ, durabil peŢţe ţimp din pricini de afinităţi elective, pe fondul ţrainicului Ţ u ţalenţ de prozaţor, dar şi de poeţ. Înţr-un fel, s-a creaţ o veriţabil „şcoal liţerar ” la Huşi, perŢonaliţaţea lui Angheluş fiind facţorul coagulanţ. CaŢa de Culţur , conduŢ vreo paţru decenii de inimoŢul şi inconfundabilul Emilian PaŢcal, ne

70

Ecouri literare

72——————————————————————————————————————————–————

aduna prin cenaclul „M. EmineŢcu” conduŢ de Ion Alex. Angheluş. Un Liviu Pendefunda, în anii aceia, Ţe Ţimţea cu mulţ mai mulţ huşean decâţ ieşean. Îl aveam al ţuri pe oenologul Avram D. TudoŢie, un nelipŢiţ de la înţâlnirile noaŢţre. AŢemenea, pe Valeriu Penişoar , cele mai frumoaŢe cânţece ale Ţale fiind compuŢe pe verŢurile lui Ion Gh. Pricop. Aici s-a formaţ, de pe b ncile şcolii, viiţorul eminenţ grafician Ţaţiric, regreţaţul CriŢţian Marcu, cel care va cimenţa ţradiţia expoziţiilor anuale „DamigeniuŢ”.

Cine ar fi crezuţ c şi peŢţe „Şcoala de la Huşi” va ţrece ţ v lugul ţimpului!? Promotorul ei ne-a p r Ţiţ demulţ, din 1986, r puŢ de o boal necruţ ţoare, la 49 de ani. Supravieţuiţorii şi-au împliniţ opera şi Ţe afl în plin conŢacrare liţerar , de la Ion Gh. Pricop pân la CriŢţina Tamaş (ajunŢ şi preşedinţe al Filialei ConŢţanţa a Uniunii Scriiţorilor), poeţa Valenţina Teclici (aflaţ , acum, în Noua Zeeland ) şi Liviu Pendefunda. Pe 15 aprilie 2014, Ion Gh. Pricop împlineşţe Ţurprinz ţoarea vârŢţ de 70 de ani. Câţiva prieţeni (Livia Andrei, Peţruş Andrei, Daniela Oaţu, Teodor PracŢiu, Lina Codreanu, Theodor Codreanu) ne-am gândiţ Ţ facem un mic dar lui Ion Gheorghe Pricop şi Elenei Pricop, admirabila lui ţovar ş de viaţ : cartea de faţă.

O deŢchidem cu poemul închinaţ de Ţcriiţor Colegiului Naţional „Cuza Vod ”, la a 95-a aniversare, liceul care i-a foŢţ şi lui alma mater husiensis.

La mulţi ani, prieţene drag! Theodor CODREANU

REFERIN E CRITICE

PROZATORUL

Cu ţoţul remarcabile Ţunţ ţrei din cele şapţe proze reuniţe în volumul Corăbii în septembrie (Ed. Junimea, 1984), de Ion Gheorghe Pricop, auţor de prin p rţile Huşului, ale c rui perŢonaje au ceva din farmecul Ţ lbaţic şi eferveŢcenţa enigmaţic a lumii lui Sadoveanu. Ca şi la aceŢţea, Ţeducţia fanţaŢţic e înţreţinuţ de un primiţiviŢm culţivaţ, Ţţ pân pe ţaine şi conŢecuţii ezoţerice Ţau numai pe un inŢţincţ al comunic rii cu Ţenzualiţaţea naţurii. Ion Gheorghe Pricop şţie Ţ deŢcopere ŢurŢele primare ale miraculoŢului, dup cum nu Ţe Ţfiieşţe Ţ dea curŢ unor p reri deŢpre darul poveŢţirii, de fapţ Ţ comenţeze din unţru ei paţima nar rii. Texţele au fluenţ şi chiar o vraj incanţaţorie daţoriţ nu aţâţ paŢţeliz rii îngroşaţe, baroce, câţ unei ţ ieţuri vibraţe a frazei… Dup Peţru Cimpoeşu, Ion Gheorghe Pricop eŢţe – în domeniul prozei – a doua deŢcoperire imporţanţ a Ediţurii Junimea din ulţimii ani şi meriţ Ţ inveŢţim încredere în el…

Cristian LIVESCU (Drame la vânătoare, „Cronica”, nr. 49/7 dec.1984) *

Şapţe poveŢţiri cuprinde volumul Corăbii în septembrie de Ion Gheorghe Pricop,

laureatul concursului de debut al editurii Junimea. Prima, Omizile, e şi cea mai perŢonal . În ţimpul foameţei. Uţ , copil g Ţiţ, pleac în Olţenia Ţ lucreze penţru porumb, dar–la

înţoarcere–pe când îşi ajuţa ţovar şii Ţ -şi ţreac Ţacii câşţigaţi peŢţe un pod Ţţricaţ, cade şi-şi rupe oaŢele, din fl c ul voinic r mânând doar o Ţcânţeie de viaţ înţr-un trup inert.

Tragedia e dezv luiţ pe înceţul, cu ceremonial reţoric, din frânţuri de dialoguri şi aminţiri, plaŢaţe pe fundalul Ţeceţei şi în ţimpul unei nemaipomeniţe invazii de fluţuri,

ce puŢţieŢc ţoţul în cale. Remarcabil eŢţe Ţcena de începuţ, când cei doi copii, Gelu şi )

Ecouri literare

73——————————————————————————————————————————–————

Buţ, Ţe c zneŢc, f r ŢucceŢ” Ţ apere gr dina de omizi. Ca şi aceea din final, cu Uţu aŢalţaţ de norul fluţurilor, conţemplându-le, dup o clip de panic , neŢfârşiţa curgere…

…AŢcuţimea obŢervaţiei, fireŢcul mulţor pagini, uşurinţa dialogului şi o vizibil îndemânare în conŢţrucţie Ţunţ înŢuşiri ce anunţ în Ion Gheorghe Pricop un prozaţor…

Al. DOBRESCU (Debuturi, „Convorbiri liţerare”, nr. 2/1985)

* Ion Gheorghe Pricop conţinu o ţradiţie bogaţ a liţeraţurii române, aceea a fantasticului şi

a miraculosului. Ceea ce n-a Ţc paţ ochiului criţicii e c noul prozaţor Ţe diŢţinge prinţr-o fireaŢc înţoarcere la miţoŢul româneŢc. Ne-am gr bi Ţ punem cuvinţele înţre ghilimele, înţrucâţ, înţr-o perŢpecţiv modern , Ţcriiţorul Ţugereaz c nu ne mai afl m, pur şi Ţimplu, în conţexţul fanţaŢţicului mai mulţ Ţau mai puţin convenţional al ţradiţiei, ci e vorba doar de o logică ŢţiliŢţic meniţ să scoată din ascundere, în ŢenŢ, am zice, heideggerian, înŢeamn , ţoţodaţ , potenţarea a misterului, în ŢenŢ blagian. La confluenţa aceŢţor dou ţendinţe ale gândirii ŢţiliŢţice moderne, Ion Gheorghe Pricop a deŢcoperiţ izvorul cel proaŢp ţ al viziunilor Ţale, înţr-o cumpănire aţenţ cenzuraţ ŢţiliŢţic şi care face din aceŢţ auţor nu doar o Ţimpl promiŢiune, ci deja o certitudine a noului val de prozatori. Fantasticul nu ţine de o ordine geometrică, de exterioritate, la Ion Gheorghe Pricop, ci de ingenioziţ ţile Ţau nelinişţile eului profund. Ceea ce-i inţereŢanţ eŢţe c interiorul rev rŢându-Ţe în lume ca lume (şi romanţizând-o, înţr-un anumit ŢenŢ) nu duce la Ţondare pŢihologic , ci la mirarea mistuitoare a celor ce-şi poveŢţeŢc înţâmpl rile vieţii, conţaminându-i cu maladia lor meţafizic şi pe cei din jur. AceŢţe mir ri venind din adâncimi inŢondabile, dup legi de nimeni şţiuţe, Ţe manifeŢţ ca semne ciudate pe care numai cei iniţiaţi mai încearc Ţ le dea de cap ţ…

Theodor CODREANU (Cumpănirea izvoarelor, „Luceaf rul”, XXX, nr. 27/4 iul. 1987, p.

6) *

O reviţalizare a liţeraţurii deŢpre ţ ranii de aŢţ zi Ţe obŢerv , eŢţe cerţ , şi vine dinŢpre inţelecţualii Ţţabiliţi în mediul rural, cunoŢc ţori ai vieţii de acolo…

…Moldova îşi g Ţeşţe în chipul cel mai fericiţ vocea ei inconfundabil în liţeraţura deŢpre ţ rani, dac inţroducem în diŢcuţie creaţia unui num r deŢţul de mare de auţori, de la Alexei Rudeanu la Ion Gheorghe Pricop…

…PerŢonajele aceŢţei liţeraţuri nu au nimic idilic, folclorizanţ în înf ţişare şi în modul acţiunii. Sunţ oameni reali, implicaţi în real, lupţând penţru ca Ţaţele Ţ -şi p Ţţreze şi Ţ -şi nuanţeze Ţpecificul…

N. GEORGESCU (Consonanţa cu tradiţia, „Luceaf rul”, XXX, 1988)

*

Enigmaticul călăreţ de os din povestirea lui Ion Gheorghe Pricop este tocmai fulgurantul spirit ţemerar care Ţe Ţmulge din fapţul concreţ al cuvânţului (Ţau al prozaiŢmului vieţii), ridicându-se la starea de adevăr. Poaţe f r Ţ şţie, aţiţudinea auţorului noŢţru eŢţe mioritică, amintind de acel recurs la splendoare, al ciobanului moldovean în faţa mocirlei exiŢţenţei (vezi N. Sţeinhardţ). Puncţul forţe al ţexţualiţ ţii lui Ion Gheorghe Pricop eŢţe darul remarcabil de a ţranŢcende fapticul tradiţional, în mit viu, genuin, capabil Ţ faŢcineze prin conţaminare colecţiv . Auţorul pleac de la un obicei, de la o înţâmplare banal , de la un ereŢ, care devine un Ţoi de genă mutantă generând univerŢuri ale stării de fascinaţie. E, aici, în definiţiv, puţerea de fabulaţie a copil riei care creeaz ţ râmul Timigenilor, Ţaţul ce apare în topos-ul celor mai multe proze, cu albia Rudarului, în care poţi recunoaşţe valea Pruţului, Ţpaţiu ŢupuŢ terorii istoriei (cum ar spune Mircea Eliade) şi Ţalvaţ ţocmai de capaciţaţea fabulaţorie a poveŢţirii…

Ecouri literare

74——————————————————————————————————————————–————

Ion Gheorghe Pricop creeaz un univerŢ rural proaŢp ţ, f r a c lca pe urmele realiŢmului aŢpru al unor iluşţri înainţaşi. El e, mai degrab , din familia fantaştilor, mai puţin Ţeducţia calofil şi f r inţenţia programaţic de a prelucra anumiţe miţuri cunoŢcuţe, deşi paginile sale mustesc de mitos…

E doar un exemplu în m Ţur Ţ releve originaliţaţea unui prozaţor aţâţ de puţin cunoŢcuţ şi aŢupra c ruia meriţ Ţ aţragem aţenţia…

Theodor CODREANU (Ion Gheorghe Pricop – „Călăreţul de os”, „Conţacţ inţernaţional”, vol. 6/15-18/1992)

* În Timigeni, lucrarea ţimpului pare Ţ aib alţe roŢţuri, iar oamenii ţr ieŢc dup alţe

riţmuri şi legi. GeŢţurile lor au Ţimpliţaţea geŢţurilor iniţiale. ObŢeŢiile şi nelinişţile lor, aşişderea. Trecuţul Ţ-a aciuaţ înţr-una din înfund ţurile Ţaţului şi din ce în ce mai deŢ ia locul prezenţului precar. Suprapunerea d naşţere unor confuzii exiŢţenţiale, îngroaş Ţau dilueaz deŢţine. Neguţ ţorii de nunţi nu vor Ţ accepţe c le-a ţrecuţ vremea, morţii Ţe înţorc peŢţe cei vii, copiii invenţeaz ploaie, fl c ii conţinu Ţ Ţe înţreac , c l ri, penţru frumoaŢa Ţaţului. Sunţ înţâmpl ri la care oamenii Ţe înţorc şi pe care le reţr ieŢc ca şi cum Ţ-ar fi peţrecuţ penţru prima daţ . Cu o diŢperare blând , cu credinţa c nimic nu Ţ-a pierdut şi ţoaţe ale lumii Ţunţ la locul lor neŢchimbaţe. Deşi ţoţi par Ţ şţie c « aţunci, la vremea lor, or fi foŢţ lucruri adev raţe, aŢţ zi înŢ cine vorbeşţe deŢpre ele nu poaţe preţinde c Ţpune adev rul».

Dar poveŢţiţorul nu are aŢţfel de preţenţii. El şţie c imporţanţ eŢţe Ţ Ţpargi cruŢţa, Ţ dai la o parţe p ianjenii, Ţ şţergi praful, Ţ luŢţruieşţi Ţţriurile, aşa încâţ înţâmplarea Ţ capeţe ceva din Ţţr lucirea de alţ daţ , un Ţerviciu de arginţ deŢcompleţaţ, câţeva cuţiţe, dou ceşţi, o farfurie deŢcoperiţ înţr-un pod p r Ţiţ. Ambiţia lui Ion Gheorghe Pricop rezid în recuperarea unei lumi. Mai aleŢ prin înţâmpl rile ei. Şi ele, înţâmpl rile, paradoxal, mai ceva decâţ perŢonajele lor. În fond, adev raţele perŢonaje Ţunţ ţocmai aceŢţe înţâmpl ri reţr iţe riţualic cu gândul aŢcunŢ c bucla iŢţoric parcurŢ va puţea fi ţrecuţ în ţ cere. E o propunere şi o provocare ţoţodaţ …

George B L I (Ion Gheorghe Pricop –„Călăreţul de os”, „Arc”, nr. 4/8/1993, p. 229, Ţemnaţ F.I.)

*

Tipul de proz culţivaţ de Ion Gheorghe Pricop Ţe înŢcrie în linia marilor poveŢţiţori care îmbin realul cu fanţaŢţicul, principala ŢurŢ de inŢpiraţie fiind credinţele şi miţurile Ţţr vechi înc vii în Ţaţele de pe curŢul mijlociu al râului Pruţ…Prozele Ţale Ţcurţe nu Ţunţ cu nimic mai prejoŢ decâţ cele daţoraţe unor maeşţri binecunoŢcuţi ca D.R. PopeŢcu, F nuş Neagu Ţau Nicolae Velea, realizând adeŢea mici bijuţerii precum Mistreţul, Vara mutului, Caii apelor etc.

Şţefan OPREA (2001) *

Unul din meriţele c rţii lui Ion Gheorghe Pricop eŢţe acela c readuce la lumin ceea ce a foŢţ deformaţ de propaganda comuniŢţ ori ceea ce Ţ-a ţrecuţ în mod deliberaţ Ţub ţ cere; pe de o parţe, realiţaţea c în România, în acea vreme, armaţa german a foŢţ priviţ deŢţul de favorabil de populaţie (penţru c a avuţ un comporţamenţ civilizaţ şi corecţ), pe de alţ parţe realiţaţea conţrarie, c armaţa Ţovieţic n-a foŢţ niciodaţ percepuţ de români ca una eliberatoare (iar în ceea ce priveşţe comporţamenţul ei în România, cei din generaţia vârŢţnic p Ţţreaz pân azi aminţiri ţraumaţizanţe)…

…Un criţic Ţe plângea cu ceva vreme în urm c din liţeraţura român lipŢeŢc înc o Ţerie de c rţi fundamenţale, prinţre care şi una deŢpre cel de al doilea r zboi mondial. Chiar dac Ţe limiţeaz la anul 1944, romanul lui Ion Gheorghe Pricop acoper înţr-o m Ţur aceŢţ gol

Ecouri literare

75——————————————————————————————————————————–————

liţerar. Drama exiŢţenţei la coada cometei Ţe înŢcrie în paradigma unei experienţe milenare a poporului român.

Daniel DRAGOMIRESCU (Drama războiului într-o viziune românească, în vol. Coordonate ale prozei româneşti, Ediţura Junimea, Iaşi, 2003)

*

Opera Ţcriiţorului eŢţe poliform şi inţereŢanţ , deşi inŢuficienţ exploraţ de c ţre justiţiarii criţicii liţerare. C rţile lui Ion Gheorghe Pricop au arhiţecţur şi ŢubŢţanţ , Ţunţ cl diţe laborioŢ şi propun o peceţe ŢţiliŢţic uşor de recunoŢcuţ… Cronicile comprehenŢive şi p ţrunz ţoare ce Ţ-au publicat de-a lungul anilor în marginea poeziei şi prozei Ţcriiţorului de la Duda […] compenŢeaz în mic m Ţur lipŢa ecoului pregnanţ, de care au parţe uneori – desigur nemeritat – vedeţe şi vedeţuţe, foarţe aţenţe cu imaginea lor public .

Teodor PRACSIU (Ion Gheorghe Pricop – 60: Axa lumii, „Pruţul”, nr. 3/marţie 2004)

POETUL

În ironia eului liric, înŢ , nu prevaleaz niciodaţ parodicul, necum paŢţişa. Ingenuiţaţea umorului Ţ u eŢţe indiŢcuţabil , de unde fiorul abia Ţimţiţ de ţragiŢm înţr-o derulare a robuŢţeţii ţuţuror vârŢţelor şi ipoŢţazelor vieţii. Toaţe reŢpir dinţr-o diŢciplin geomeţric nimiciţoare, nu doar la nivelul riţmului reţoric, ci şi Ţub aŢpecţ grafic. Ba chiar geomeţria ţexţului, în ŢenŢul caligramelor lui Apollinaire, e cel dinţâi aŢpecţ care frapeaz … Remarc bog ţia regiŢţrului lexical în care neologiŢmul şi clişeele moderne Ţunţ fr geziţe de naţuraleţea neologiŢmului, uţilizaţ cu pricepere. Logica Ţinţaxei ţradiţionale e ŢurprinŢ permanenţ de alchimia aŢociaţiilor ireale, dar f r primejdia arţificiului, cum Ţe înţâmpl la modernişţii mimeţici.

Theodor CODREANU (din prefaţa Coloana de cuvinte, vol. Balada vârstelor, Ed. Carţea RomâneaŢc , Buc. 2004, p. 13-15)

*

Ion Gheorghe Pricop şi-a propuŢ, şi chiar a reuşiţ,Ţ adune o Ţum de cuvinţe care, din nefericire, încep Ţ -şi piard locul din fondul principal, devenind un fel de pieŢe de muzeu. Auţorul le pune în valoare g Ţindu-le un loc aparţe. EŢţe una din puţinele probe de valorificare auţenţic a Ţpiriţului româneŢc de la Ţaţ, a ţoţ ceea ce, înceţ-înceţ, începe Ţ devin doar aminţire.

Emilian MARCU (Vitrina cărţilor, „Convorbiri liţerare”, nr. 2/2005, p. 148)

* Balada vârstelor eŢţe o cronic aluvionar copleşiţoare, împleţire de reflexie moral ,

memorie şi ŢenŢibiliţaţe, urm rind reţroŢpecţiv momenţe de viaţ , ţraţaţe cu verv fabuloaŢ şi umor, de la venirea pe lume pân la „deŢŢufleţire“ şi epiţaful din ţinţirim – o viaţ cu r bdare şi relief de epopee. VerŢurile au candoare şi frumuŢeţi încruŢţaţe calofil de un eu dornic Ţ Ţe reŢcrie, Ţ Ţe idenţifice în cele mai inţime ţr iri….

Pofţa de epoŢ a lui Ion Gheorghe Pricop e dublaţ de picanţeria vocabulelor şi faŢţ etnografic.

Cristian LIVESCU (Doi poeţi trăsniţi: Vasile Proca şi Ion Gheorghe Pricop, „Convorbiri liţerare”, nr. 2/2006, p. 63)

* Surpriza de a da peŢţe un poeţ debuţanţ cu un ţexţ imprevizibil, de o bog ţie lexical

fluenţ organizaţ şi care Ţ fie moţivaţ liric ŢubŢţanţial, eŢţe deŢţul de rar . În cazul de faţ eŢţe vorba de un prozaţor care deŢcalec din conforţabila bri c a nara iunii pentru a

Ecouri literare

76——————————————————————————————————————————–————

purcede per pedes prin h ţişul liric. O face cu dezinvolţura unui maeŢţru c runţ, şcoliţ la laboraţoarele de cuvinţe ale lui Arghezi Ţau Villon…

Valentin TALPALARU (Amfitrionul cărţilor, „Dacia liţerar ”, nr. 59/2005, p. 63)

* Dar dincolo de diŢcreţul excurŢ iniţiaţic şi de enorma Ţaraband de imagini mulţicolre, Ţe

afirm fervoarea dominanţ a poeţului porniţ Ţ înfrâng nişţe limiţe, Ţ Ţparg bariere, nu doar dintr-o pornire nonconformiŢţ graţuiţ , ci mai curând dinţr-un entuziasm al deŢcoperiţorului de noi valori în Ţpaţiul inconţrolabil din afara criţeriilor raţionaliŢţe.

Sunţem marţorii unui elan n Ţcuţ din ideea de inŢubordonare faţ de dogmele şi prejudec ţile curenţe, numai c revolţa Ţe p Ţţreaz în hoţarele arţiŢţice pe care le şi îmbog ţeşţe, f r a dep şi legile Ţecreţe şi imuabile ale armoniei.

În eforţul de a evada din zona locului comun, deŢţule cuvinţe Ţunţ ciumpăvite conşţienţ şi la modul ironic mai apar şi o Ţerie de exprim ri argoţice şi familiare, ba uneori Ţe mai Ţare şi peŢţe cal. EŢţe un riŢc aŢumaţ. R mâne viabil un inconfundabil aer de proŢpeţime, de spontaneitate.

Ion Gheorghe Pricop relev ca un inŢpiraţ magician al cuvinţelor, un funambul liric care evolueaz f r plaŢ de la un cap ţ la cel lalţ al arenei liţerare.

Viorel DINESCU (Elanul culorilor, „Viaţa RomâneaŢc ”, nr. 10-11/2005, p. 226-227)

* AŢţfel c din caligrame, ca Ţpecie poeţic ţinând mai mulţ de ludic şi rafinamenţ, auţorul

face un vehicul apţ Ţ poarţe meŢaje mai grele, de facţur filozofic , arţiculaţe cu mijloace arţiŢţice de neţ g duiţ rafinamenţ, care ne fac Ţ ne gândim la hermeţiŢmul de ţip barbian grefaţ pe echilibru şi conŢiŢţenţ Ţemanţic de ţip claŢic…

Daniel DRAGOMIRESCU (Exerciţii de rafinament, „Adev rul liţerar”, VaŢlui, nr.13/2006)

* Volumul de faţ , aparţinând poeţului vaŢluian Ion Gheorghe Pricop, încheie ţrilogia

începuţ cu Balada vârstelor, în 2004, şi conţinu cu Caligramele destinului (A doua carte a lui Iov) în 2006, înţreprindere poeţic puţin obişnuiţ în peiŢajul liţerar acţual care exploaţeaz fragmenţul şi deţaliul puţin Ţemnificaţiv din perŢpecţiva Marelui Toţ. S-a obŢervaţ c aceŢţa (Ion Gheorghe Pricop) are, Ţimulţan, guŢţul experimenţului rafinaţ, ambiţia uniciţ ţii, voinţa de a Ţe mişca înţr-un univerŢ al formelor şlefuiţe şi revigoraţe de un amplu Ţuflu epopeic, apeţiţul vocabulelor muŢţoaŢe, şi al zicerilor Ţurprinz ţoare, conţrazicând şi copleşind Ţinţaxa ţradiţional . Dac Balada vârstelor propunea un drum iniţiaţic de la naşţere pân la moarţe (Viorel DineŢcu), dac urm ţorul volum, Caligramele destinului, îşi propune a Ţugera ţrepţele arheţipale dep şiţe de noul Iov în iţinerarul aŢpru şi dificulţoŢ de la profan la Ţacru, cu relevarea adev rului Ţuprem, în fine, în Terapiile invocaţiei eul liric Ţe afl ŢurprinŢ în relaţia lui cu Diviniţaţea (nişţe pŢalmi barbieni, aş Ţpune), cu Ţaţul-paţern şi o iŢţorie agreŢiv , puŢţiiţoare în plan moral (având ca efecţ şubrezirea valorilor ţradiţionale), faţ în faţ cu Sine, cu Moarţea, Ţub Ţemnul DeŢţinului ce nu Ţe laŢ inţuiţ înţoţdeauna; în Ţfârşiţ, din nou, cu Taţ l cereŢc, mai puţin iubiţor şi mai puţin doriţor Ţ dea un Ţemn fiului lep daţ pe p mânţul robiţ p caţelor şi ŢupuŢ r ţ cirilor, Invocaţiile lui Ion Gheorghe Pricop au puţerea vindec ţoare a logoŢului aţinŢ de Miracolul facerii. Mircea DINUTZ (Breviar, „Pro Saeculum”, VII, nr. 7/51, ocţ. 2008, p. 138

Noţ : Acest medalion omagial a fost pregătit de distinsul profesor doctor Theodor Codreanu. Revista Ecouri Literare aduce mul umiri domnului profesor i a găzduit cu drag scrierile despre confratele nostru. La mul i ani prietene, LA MUL I ANI Ion Gheorghe Pricop

Mihai APOSTU

Ecouri literare

77——————————————————————————————————————————–————

George Petrovai.........................................78 CJCPCT Vaslui - Ziua Culturii Naționale la Vaslui .......................................................81 Bădiț Andreea Mădălina - Cântec la întâlnirea cu poetul...................................................82 Daniel Grosu - Eminescu prin mileniul III.....83 Alexandra Doroftei - Scrisoare către mine....84 Concursul jude ean de crea ie literară ,,FLORș DE TEș ÎNMșRESMATE’’...............................85 Dumitru V. Marin - Indemn C.C.I.V/Insist.....89 Costin Clit..................................................91

Ecouri literare

78——————————————————————————————————————————–————

INIMA ŞI MINTEA OMULUI - TERENURILE PREDILECTE DE LUPT DINTRE BINE ŞI R U

ExiŢţ un r u abŢoluţ? Înţreaga exiŢţenţ uman , aidoma unui foarţe complicaţ caruŢel, Ţe învârţe cu ţoţ mai mare iuţeal în jurul axului principal conŢţiţuiţ din bine şi r u. Genesa biblică ne asigură c prima pereche uman şi-a pierduţ penţru ţoţdeauna linişţea edenic a-nceputului omo-gen şi neprih niţ, dup ce prin gura şarpelui corup ţor a aflaţ c -i Ţţ în puţere Ţ influen-ţeze deŢţinul urmaşilor prin înlocuirea binelui necuprinŢ cu jocul mulţ mai capţivanţ al eţer-nei opoziţii dinţre bine şi r u. Şi aŢţfel, odaţ cu acel nenorociţ de m r furaţ, a demaraţ iŢţoria diverţiŢmenţului şi a plicţiŢelii umane, care a aţinŢ binecunoŢcuţele coţe din zilele noastre... Se Ţubînţelege c dup ce-au pierduţ drepţul de moşţenire aŢupra Edenului, nici oa-menii n-au Ţţaţ cu mâinile în Ţân. C ce şi-au ziŢ Ţ rmanii de ei? Împoţriva Ţenţinţei divine nu puţem face recurŢ (Curţile de Apel înc nu-şi inţraŢer în piţ ), capul şarpelui primordial nici vorb Ţ -l Ţţrivim Ţub bocancii infanţerişţilor ori Ţub şenilele carelor de lupţ , aţâţa ţimp câţ fandoŢiţul de el zboar mai ceva ca gândul, aşa c nu ne r mâne decâţ Ţ ne r fuim cu el în plan concepţual, unde la o adic puţem oricând Ţ -i demonŢţr m c nu exi-Ţţ . Ce-i drepţ, nu la fel de leŢne Ţţau lucrurile cu inima, ad poŢţul preferaţ al r ului, de unde aceŢţa conduce lumea şi unde pân în clipa de faţ nu Ţe Ţimţe ŢerioŢ ameninţaţ nici de fumul de ţ mâie, nici de eficaciţaţea leacurilor ori de precizia ţranŢplanţurilor... Şi iac-aşa, înc din zorii cugeţ rii Ţale, omul Ţ-a Ţţr duiţ Ţ elaboreze ţeorii câţ mai Ţubţile şi mai conving ţoare deŢpre bine şi r u. Lucrurile au merŢ ţârâş-gr piş pân în vre-mea lui Platon, când acest mare pontif al gândirii umane a spus-o câţ Ţe poaţe de r Ţpicaţ: Adev raţa lume eŢţe cea a arheţipurilor Ţau Ideilor (ex. Ideea de frumoŢ Ţau “frumoŢul în Ţine”), eŢenţe ŢupraŢenŢibile care Ţunţ dominaţe şi p ţrunŢe de Ideea de bine, un principiu Ţuprem de naţur divin ! Poţriviţ ţeoriei plaţoniciene, obiecţele percepuţe prin Ţimţuri nu ar fi decâţ umbre Ţau cópii degradaţe ale Ideilor şi nu ar avea realiţaţe decâţ în m Ţura în care parţicip la Idei. Înţrucâţ din ţoţdeauna au foŢţ oameni care au doriţ în mulţ mai mare m Ţur Ţ şţie decâţ Ţ aib (din fericire penţru omenire înc mai exiŢţ aŢemenea viŢ ţori de mare preţ şi în zilele noaŢţre), Plaţon a decreţaţ c şţiinţa adev raţ nu poaţe avea alţ obiecţ decâţ Ideile şi c lucrurile ŢenŢibile poţ fi numai obiecţul opiniei (doxa). (N.B. Kalokaghatonul sau ob-ŢeŢia îmbin rii dinţre bine şi frumoŢ eŢţe o Ţplendid împlinire a aceŢţei aŢpiraţii plaţonicie-ne.) Autoritatea filosofiei platoniciene a fost într-o vreme atât de mare încât la circa 1000 de ani de la elaborarea ei, mult enigmaticul şi surprinzătorul filosof David ni se dezv luie ca un neoplaţonic geţ-begeţ, foarţe grijuliu cu diŢţincţia operaţ de MaeŢţru în rândul arheţipurilor Ţale. C ci Ţpunea David: “Iar binele eŢţe mai de preţ ca adev rul, ca fiind mai univerŢal”. Dar – fapţ valabil şi penţru filoŢofia plaţonician – exiŢţ un miraculoŢ raporţ inţrin-Ţec înţre farmecul şi influenţa exerciţaţ de marile creaţii ale omenirii: Chiar dac auţoriţa-ţea exerciţaţ de ele aŢupra Ţpiriţualiţ ţii şi înţelepciunii univerŢale cunoaşţe perioade de re-cul sau – mai exact – de relaxare, influenţa poţenţial nu Ţcade, ci dimpoţriv Ţporeşţe, graţie farmecului lor inalţerabil.

*

George PETROVAI

Ecouri literare

79——————————————————————————————————————————–————

Şi aţunci, noi oamenii Ţecolului 21, ce ţrebuie Ţ înţelegem prin bine, dup ce aţâţea minţi luminaţe Ţ-au Ţţr duiţ Ţ deŢcojeaŢc noţiunea şi Ţ-o deŢfac în buc ţi ca pe o porţocal şi dup ce avem şţire (cunoaşţerea ar fi dup acelaşi Plaţon o reaminţire) c înţreaga iŢţorie uman Ţe prezinţ ca o neŢfârşiţ liŢţ a fr mânţ rilor şi Ţuferinţelor umane, a ciocnirilor (Hegel le Ţpunea coliziuni) dinţre bine şi r u, ciocniri din care r ul de regul ieŢe biruiţor, dac ar fi Ţ ne gândim doar la uriaşele cohorţe ale celor c zuţi în r zboaie ori ale celor Ţeceraţi de epidemii, ba chiar la vremurile de azi, când aţâţia şi aţâţia Ţemeni de-ai noşţri Ţunţ înghiţiţi cu fulgi cu ţoţ de Molohul ambiţiei şi ţrufiei, reŢpecţiv de cel al urii şi cruzimii?! E clar, prin bine ţrebuie Ţ înţelegem nu doar o Ţperanţ şi o aŢpiraţie mereu perfecţibil în urcuşul anevoioŢ al omului înŢpre Binele Ţuprem. C ci binele eŢţe o valoare cu caracţer iŢţoric, care “difer de la o epoc la alţa, de la o caţegorie Ţocial la alţa, de la om la om” (Ioan Grigoraş în broşura Binele şi răul, Ediţura Şţiinţific şi Enciclopedic , Bucureşţi, 1978). Afl m, aŢţfel, c mai preŢuŢ de binele hedonic sau cirenaic, cel creaţ în Ţecolul al IV-lea î.e.n. de filoŢoful AriŢţip din Cirene, şi mai preŢuŢ de utilitarismul cantitativist al lui Bentham, Ţe Ţiţueaz binele moral, adic binele Ţuprem. De ce Ţuprem? Penţru c un aŢemenea bine preŢupune uniţaţea fondului şi a formei, alţfel ŢpuŢ îmbinarea eforţului depuŢ înţru deŢ vârşirea conţinu (ca de pild renunţarea la anumiţe pl ceri), cu conştiinţa binelui – forma Ţubiecţiv adecvaţ . Ori forma conşţienţ a binelui neceŢiţ o Ţerie înţreag de proceŢe inţelecţive, voliţive şi afecţive, cum ar fi: acţul de deliberare (premediţare) şi alegere, Ţcopul moral, inţenţia moral , mijloacele morale adecvaţe, judec ţile morale, moţivele morale. Vine apoi forma coreŢpunz ţoare a manifeŢţ rilor exţerioare, prin care Ţe exprim elemenţele conşţiinţei morale, c ci binele moral eŢţe funcţia Ţocialului. În ceea ce priveşţe răul, v zuţ ca funcţie a anţiŢocialului, deoŢebim un rău biologic (boal , Ţuferinţ ), de un r u daţoraţ caţacliŢmelor naţurale şi mai aleŢ de un rău moral, care de regul Ţe idenţific cu egoiŢmul şi individualiŢmul. De precizaţ c r ul Ţocial-economic, poliţic Ţau ideologic poaţe favoriza apariţia r ului moral în viaţa oamenilor (unii criminali cauţ ca prin aţrociţ ţile comiŢe Ţ -şi r zbune Ţuferinţele şi fruŢţr rile înduraţe în copil rie), dup cum un r u Ţocial şi moral poaţe fi în acelaşi ţimp un bine individual, cel puţin la nivel sensibil (hedonic sau utilitar). Dou concluzii Ţe deŢprind din aceaŢţ Ţcurţ expunere aŢupra r ului: 1)AŢemenea binelui, r ul eŢţe noţiunea polar ce aparţine moralei, prin urmare orice greşeal eŢţe un r u, înţrucâţ greşeala eŢţe de ordin moral, pe când eroarea eŢţe de ordin logic; 2)Relaţiviţaţea celor dou noţiuni polare, şţiuţ fiind c în dezvolţarea lor iŢţoric binele şi r ul Ţe ţranŢform deŢeori în conţrariul lor. AŢţfel, în Ţocieţ ţile anţice, nimeni nu vedea vreo conţradicţie înţre a fi civilizaţ şi a-i ţraţaţa cu cruzime pe Ţclavi. Toţ aşa, în Evul Mediu Ţe conŢidera un lucru fireŢc în a-ţi lichida fizic adverŢarii poliţici şi în a arde pe rug ereţicii şi vr jiţoarele.

* Iar acum, dup aceŢţe preciz ri, ce puţem Ţpune: ExiŢţ Ţau nu exiŢţ un r u abŢoluţ? Deşi Ţunţem înclinaţi Ţ -i accepţ m fiinţarea şi prezenţa neînceţaţ în noi şi în afara noaŢţr Ţub numele de Saţana, corecţ eŢţe Ţ preŢupunem c aceŢţ neoboŢiţ inŢpiraţor al r ului nu înţruchipeaz nici pe deparţe abŢoluţul. A crede deŢpre diavol c eŢţe abŢoluţ, înŢeamn a aduce aţingere AbŢoluţului divin, deŢpre care şţim c eŢţe mai dinainţe de ţoţi vecii ş i c ţoaţe El le-a f cuţ. Prin urmare, ţoaţe cele exiŢţenţe în neŢfârşiţul v zuţelor şi nev zuţelor Îi Ţunţ ulţerioare şi Ţubordonaţe. A crede deŢpre r u c eŢţe abŢoluţ, Ţe cheam a-l ridica pe

Ecouri literare

80——————————————————————————————————————————–————

aceeaşi ţreapţ de m reţie cu Dumnezeul aţoţpuţernic, deŢpre care Ţunţem îndemnaţi Ţ credem c eŢţe ţriunic, nicidecum quaţrounic Ţau chiar cu ţoţul inexplicabil penţru echilibrul credinţei şi al logicii noaŢţre umane. De altminteri, Biblia ne d aŢigur ri c r ul nu poaţe fi abŢoluţ prin aceea c el nu eŢţe conŢideraţ nici eţern (zilele lui Ţunţ num raţe) şi nici aţoţpuţernic (n-a îndr zniţ Ţ Ţe aţing de Iov f r acordul adev raţului Creaţor). Ori e de la Ţine înţeleŢ c nu Ţe poaţe vorbi de abŢoluţ f r aţribuţele eţerniţ ţii şi aţoţpuţerniciei... La fel de neînţelepţ ar fi Ţ Ţe cread c binele şi r ul coexiŢţ în perŢoana lui Dumnezeu, aţâţa ţimp câţ Biblia, bunul Ţimţ şi un filoŢof de gabariţul lui Plaţon ne încredinţeaz c Binele eŢţe un principiu Ţuprem de naţur divin . Ba mai mulţ, gândiţori ţeologali de ţalia lui AuguŢţin şi ThomaŢ d’Aquino au v zuţ în r u un parazit ontologic al binelui, un ceva f r eŢenţ aţunci când dispare identitatea binelui. De exemplu, Ţpuneau ei, copacul reprezinţ un bine, iar puţregaiul ceva r u. Dar când puţregaiul coţropeşţe ţoţ copacul, nu mai r mâne nimic. S mai Ţubliniem c r ul abŢoluţ eŢţe inaccepţabil şi din urm ţorul moţiv, de unde - de altminteri - decurge puţinţa de îngenunchere a p caţului şi de înţoarcere a p c ţoŢului: Oricine Ţ vârşeşţe o abaţere de la normele de convieţuire Ţocial , impliciţ un p caţ, de fapţ urm reşţe ca în aceŢţ mod Ţ -şi adjudece un bine perŢonal! Poaţe c de aceea în creşţiniŢm, cu cerţiţudine c în ţoaţe marile religii, nu exiŢţ p c ţoşi incurabili şi deşeuri bioŢociale. Sub coaja r ului zace înţoţdeauna binele poţenţial, care prin voinţ , c inţ şi perŢeverenţ ajunge Ţ ţriumfe acolo şi aţunci când eŢţe cu adev raţ doriţ. Puţem Ţpune, aşadar, c Ţcopul final al oric rui r u uman îl conŢţiţuie obţinerea binelui (perŢonal, de familie, de clan), numai c eŢţe greşiţ – Ţau, m rog, ţaxaţ ca aţare – calea pe care cel în cauz o apuc în vederea dobândirii acelui bun Ţau bine. Legalmenţe vorbind, Ţingura cale admiŢ penţru înŢuşirea unui bun Ţau penţru Ţporirea binelui eŢţe calea normal , adic cea urmaţ de marea majoriţaţe a Ţemenilor în conformiţaţe cu poruncile Decalogului creşţin şi în conformiţaţe cu acţele normaţive ale fiec rui Ţţaţ civilizaţ în parţe, reŢpecţiv cu normele univerŢale ale convieţuirii umane paşnice. ÎnŢ noţiunile de normal şi normaliţaţe neceŢiţ ele înŢele o cerceţare aţenţ , aţâţa vreme câţ legile morale generale, la fel ca cele ceţ ţeneşţi, devin inoperanţe în cazul aţâţor învârţiţi cu ifoŢe şi preţenţii de oameni onorabili, aidoma celor mulţi şi ţemeinic c pţuşiţi din România poŢţdecembriŢţ , care Ţ-au v zuţ la un momenţ daţ în vârful piramidei Ţociale, dup ce au puŢ um rul la r Ţţurnarea ei valoric şi la apoi la reaşezarea ei cu vârful în joŢ. Asta da normalitate...

Cât de grăitoare este tăcerea înţeleptului!

George Petrovai

Ecouri literare

81——————————————————————————————————————————–————

Ziua Culturii Naţionale la Vaslui S rb ţoare a Culţurii Naţionale, ziua în care Ţ-a n Ţcuţ Mihai EmineŢcu, 15

ianuarie, a foŢţ marcaţ la VaŢlui de c ţre inŢţiţuţiile culţurale prin diferiţe manifeŢţ ri specifice: concursuri de liţeraţur , lanŢ ri de carţe, verniŢaje. În aceŢţ conţexţ, Cenţrul Judeţean penţru ConŢervarea şi Promovarea Culţurii Tradiţionale, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean VaŢlui, a organizat un concurs de eseu şi inţrepreţare referiţoare la viaţa şi opera poeţului naţional: „EmineŢcu – adev ruri perene”, pe dou Ţecţiuni.

1. Eseu – au parţicipaţ 10 elevi de la liceele din municipiul VaŢlui, în ziua de luni, 13 ianuarie, în Ţala „Şţefan cel Mare” a ConŢiliului Judeţean, unde, ţimp de dou ore, au pentru scrierea unui eseu. Juriul a acordat premii :

Trei premii I : M d lina Andreea B diţ, Colegiul „Anghel Rugin ”; DeniŢa Apeţroaie şi Paula Ghinţuial de la Liceul „Mihail Kog lniceanu”.

Două premii II: CriŢţina îrdea, Liceul „Emil Racoviţ ”; Tudor Berezan, Liceul cu Program Sportiv; Un premiu III: Andreea Roţaru, Liceul „Emil Racoviţ ”

Patru menţiuni: Erika Ciacîru, Colegiul „Anghel Rugin ”; Ancuţa Lapa şi Florina Huhu, Liceul „Şţefan Procopiu”; Elena Cucu, Liceul cu Program Sporţiv.

2. Interpretare – au participat 17 elevi în ziua de miercuri, 15 ianuarie, începând cu orele 16, în Ţala de cinema de la Silver Mall, înţr-o aţmoŢfer Ţpecial creaţ penţru aceŢţ momenţ, cu muzic şi lumini de Ţcen , unde au inţerpreţaţ verŢuri de Mihai Eminescu. Moderatorul acestui moment artistic: actorul Lucian Onciu, manager al Cenţrului Judeţean penţru ConŢervarea şi Promovarea Culţurii Tradiţionale. Juriul, analizând preŢţaţia elevilor, a deciŢ urm ţoarele:

Un premiu I: Gabriel Alexandru Galanţon, Liceul „Mihail Kog lniceanu”. Două premii II: Irina Colban, Liceul „Emil Racoviţ ”; Ancuţa Lapa, Liceul „Şţefan

Procopiu”. Un premiu III: M d lina P duraru, Liceul „Emil Racoviţ ”. Şapte menţiuni: Andrada Florea, Liceul „Mihail Kog lniceanu”; Florina Huhu,

Liceul „Şţefan Procopiu”; Roxana Lupu, Oana Gologan şi Oana Mîcnea de la Liceul „Emil Racoviţ ”; VaŢilica Dima, Colegiul „Anghel Rugin ”; Ioana Tunaru, Liceul cu Program Sporţiv. La aceaŢţ Ţecţiune au mai foŢţ acordaţe şaŢe diplome de parţicipare.

Realizarea aceŢţui concurŢ de inţerpreţare şi eŢeu a foŢţ poŢibil daţoriţ cadrelor didacţice ale elevilor de la liceele aminţiţe, moţiv penţru care meriţ aprecierea şi mulţumirea noaŢţr .

CJCPCT Vaslui

Ecouri literare

82——————————————————————————————————————————–————

CÂNTECăLAăÎNTÂLNșREAăCUăPOETUL

PeŢţe p durile Ipoţe tilor s-a l Ţaţ lini ţea. E frig de crap pieţrele, iar ţoţul pare un imens ocean de argint din care s-au ridicaţ iceberguri ce vor Ţ ajung la cer. Sunţ ţeii Luceaf rului, cei care i-au f cuţ copil ria fericiţ .

Prisaca lui mo Mironnu mai eŢţe dar ţeii... ţeii au r maŢ Ţ Ţţr juiaŢc i Ţ poveŢţeaŢc ţuţuror deŢpre copilul care viŢa cu ochii deŢchi i. Doar lacul înghe at, înc rcaţ alţ daţ de nuferi i în care Ţe oglinde ţe mândra lun Ţţ în mijlocul ţeilor i a ţeapţ ... Ce a ţeapţ ? Î i a ţeapţ poeţul care a deveniţ lumin i s-a ridicat deasupra p mânţului, purţaţ de aripile viŢurile Ţale. Îl a ţeapţ pe geniul care c l ţore ţe în ţimp pe o nav Ţpa ial numiţ ”poezie” i care vindec r ni cu verŢurile Ţale. Î i a ţeapţ luceaf rul. AceŢţa apare pe bolţa cereaŢc , mândru, impeţuoŢ, aruncându- i privirea peste Muntenia i Ardeal, apoi se opre te peŢţe Ţ raca Moldov . O mângâie blând, cu privirea sa de ghea i apoi se opre te asupra Ipote tilor i oboar Ţpre el, f când ca ţoţul Ţ par o poveŢţe. Copacii î i Ţcuţur florile de ghea , iar în locul lor apar minunaţe flori de ţei ce ţe îmbaţ cu parfumul lor divin, z pada diŢpare, în locul ei ap rând iarba fraged i locul se dezghea iar florile de nuf r r Ţar ca prin minune.

i dintr-odaţ apare Mihai, Ţţând de vorb cu mo Miron, alergând prin iarba fraged , cu iubiţa Ţa Ţub clar de lun . Era de o frumuŢe e angelic , cu pleţe mari i negre, cu frunţea înalţ i Ţenin , cu ochii mari i zâmbeţ blând. Din copilul dornic Ţ hoin reaŢc prin p dure, Ţ-a ţranŢformaţ în adoleŢcenţul dornic de a cunoa ţe câţ mai mulţ din diverŢe domenii, în adoleŢcenţul înŢeţaţ de lecţur , în geniul româneŢc.

Eminescu este cel care ne-a înv aţ cum ţrebuie Ţ ne ţrezim diminea a, cum ţrebuie Ţ ţranŢform m lucrurile m runţe în lucruri mari, el eŢţe cel care ne-a aprins lumina stelelor pe cer, ne-a d ruiţ Ţuneţul izvoarelor criŢţaline, ne-a înv at despre iubire, despre marii eroi, ctitori ai istoriei, dar cel mai important, ne-a înv aţ cum Ţ ne apropiem sufletul de poezie.

DeŢpre EmineŢcu puţem Ţpune mulţe... dar niciodaţ nu puţem Ţpune ţoţul, penţru c el nu numai c a foŢţ, El eŢţe. E un fel de miracol al noŢţru. Eţern în f pţur i cugeţ, în ţoţ ce înŢeamn româneŢc. Toţ ceea ce ţrebuie Ţ facem eŢţe Ţ ne

deschidem sufletele i Ţ aŢculţ m cu aţen ie, deoarece Ţigur exiŢţ undeva un loc unde fiecare dinţre noi Ţe va puţea înţâlni cu giganţul liţeraţurii române ti. i v aŢigur c nimeni, dar abŢoluţ nimeni nu va dori Ţ raţeze înţâlnirea cu poeţul!

Mihai EmineŢcu eŢţe Ţţeaua poporului român cu care ne mândrim aţunci când vorbim cu Ţţr inii...! El eŢţe al noŢţru. Aţâţ de român i totu i aţâţ de univerŢal! De aceea aŢţ zi 15 ianuarie, zi faŢţ penţru înţregul neam româneŢc, m preg ţeŢc cu emo ie penţru înţâlnirea cu Poeţul, ŢfioŢ i delicaţ, Ţ nu-i tulbur lini ţea prinţre Ţţele, m apropii fredonând:

Ecouri literare

83——————————————————————————————————————————–————

AŢţ zi, zi Ţfânţ de ianuarie eŢţe Din Ipote ţi Luceaf r Ţ-a-n l at

i-ntreaga-i via a pare o poveste Iar versurile, comori de neuitat.

A fost copilul codrilor de-aram , Al florilor albastre i-al florilor de tei A Ţţr b ţuţ p durea f r ţeam

i a cânţaţ-o-n versuri printre zei. B di Andreea – M d lina clasa a IX – a Colegiul Economic Anghel Rugin

Vaslui. Premiul I Concursul de interpretare i eŢeuri „EmineŢcu – Adevãruri perene” 15 ianuarie 2014

A deveniţ Luceaf r înţre Ţţele, Pe firmamenţul româneŢc a luminaţ S-a înal aţ acolo înţre genii, Senin, conteplativ i neuitat.

Iar eu, muritoare fiind, Mai am un singur dor pe-aceŢţ p mânţ: De-ar fi Ţ mor aŢţ zi Ţau mâine, A vrea Ţ v d Luceaf rul din mare.

FeŢţivalul „EmineŢcu prin mileniul ţrei”, la a 14-a edi ie

„ReŢpir , arde, lupţ , ţr ieşţe!”

Duminic , 19 ianuarie, ora 9. Urc m în auţoţuriŢmul lui Ion Ilaşcu, şeful comiŢiei rebuŢiŢţice. Care conduce dezinvolţ, parc prinţre cuvinţe încrucişaţe. Mihai ApoŢţu şi Val AndreeŢcu croşeţeaz aminţiri deŢpre muze. Şi muzee. AŢţa în ţimp ce CoŢţic inţea îşi încearc râma în copca umorului, cu nişţe poanţe la care el râde cel mai ţare.

Ajungem la V leni. Dan Ailinc e la cravaţ . C doar e un momenţ feŢţiv. Are chiar şi o geanţ -diplomaţ. F r cifru. L Ţând gluma la o parţe, Dan Ailinc ar meriţa o Ţţaţuie, peŢţe ani, la V leni, pentru sufletul pe care l-a aşezaţ pe alţarul Ţaţului Ţ u naţal, în iniţierea şi ducerea mai deparţe în ţimp a aceŢţui feŢţival, ca şi pentru victoriile sale culturale individuale, penţru c , Ţ nu uiţ m, la FeŢţivalul „CoŢnţanţin T naŢe”, în urm cu câţeva luni, el a luaţ premiul înţâi la inţerpreţare. Ion Mâcnea, ajunŢ un pic înainţea noaŢţr , o face pe gazda. Îl Ţaluţ m pe domnul Soare, direcţorul Şcolii V leni, cel care, de

ani de zile, Ţe implic în ţoaţe acţiviţ ţile culţurale organizaţe în localiţaţe. Inţr m în cancelarie, unde Ţe va face jurizarea la concurŢurile de liţeraţur şi arţe plaŢţice. De lâng Ţob , ne priveşţe o domnişoar cu chip angelic, copil reŢc... Dac n-ar fi duminic , am crede c -i eleva de Ţerviciu. De fapţ, e chiar domnişoara profeŢoar de Limba Român , Alexandra Cleminţe. Se pun noţe. Se delibereaz . Privind lucr rile bine realizaţe, ţr ieşţi Ţenzaţia celui care are privilegiul de a aŢiŢţa la o parad de puriţaţe, deopoţriv Ţimpl şi Ţţr luciţoare. Toţi aceşţi copii sunt, de fapt, petalele unei flori albastre. La liţeraţur , grupa claŢelor V-VIII, premiul cel mare eŢţe câşţigaţ de Alexandra Dorofţei, din claŢa a opţa. Se vede c puşţoaica Ţe afl la primele clinciuri cu iubirea, penţru c acum o ia de gâţ, acum o Ţ ruţ . Dar ţoţul e îmbr caţ frumoŢ înţr-o meţafor care promiţe. La clasele I-IV, pe prima ţreapţ a podiumului Ţ-au zg ib raţ doi feţe, ambele din claŢa a ţreia: Elena Geanina Jiţaru şi Irina CoŢmânc . La picţur , prima ţreapţ e ocupaţ de aŢemenea de doi elevi, de daţa aceaŢţa doi b ieţi: Micu Alin Surleac, din claŢa a doua şi Gabriel Marian Luca, din claŢa a cincea.

Ecouri literare

84——————————————————————————————————————————–————

B ieţi, dac aveţi r u de în lţime, Ţ nu v faceţi picţori de biŢerici! Începe apoi Ţpecţacolul. Înţr-o Ţal de claŢ de lâng cancelarie, care ne-a g zduiţ de aţâţea ori. FolkiŢţa

Elena Barbu, colega noaŢţr de cenaclu, inţerpreţeaz Ţţr luciţ dou melodii, compoziţie proprie. Un copil de nou ani, Andrei Filibiu, reciţ Ţuperb „Doina” lui EmineŢcu. Inţr în Ţcen grupul „Allegreţţo”, al copiilor de la Şcoala V leni. Grup din care face parţe şi proaŢpaţa premianţ Alexandra Dorofţei, dar şi Şţefania Moldoveanu, o feţiţ ţalenţaţ , care ne-a încânţaţ, cu vocea Ţa, ani la rând. Ca şi Ţurioara ei mai mare, Bianca, de acum liceean . Nu puţem p r Ţi V lenii f r a-i face o Ţcurţ viziţ Ţcriiţorului local Ocţavian Dumiţriu, care de curând a ţip riţ a doua ediţie a

inţereŢanţei Ţale c rţi: „DeŢţinul unui înving ţor”. P r Ţim – vremelnic – localiţaţea, şi nu puţem încheia aceŢţe rânduri f r Ţ apreciem eforţul f cuţ de colegii noşţri Ion Mâcnea şi Dorel Ichim, veniţi de la zeci de kilomeţri diŢţanţ penţru a parţicipa la aceaŢţ manifeŢţare, adic din Veţrişoaia, reŢpecţiv CoŢţeşţi. Ne vedem la ediţia a 15-a! ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăDaniel Grosu ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăScriŢoare c ţre mine Trezeşţe-ţe! Ai promiŢ c nu mai Ţcrii! Ai promiŢ c nu mai Ţcrii înecaţ în lacrimi amare. De ce plângi? Paţul nu e gol! Eşţi ţu şi îngerul ţ u în el. Şi nu e frig, nu eşţi înţr-un cavou de gheaţ . Şi aripile nu-ţi Ţunţ de plumb şi nici nu Ţ-au frânţ... Mai poţi zbura... Încearc ! Încearc Ţ ţe avenţurezi prin vânţurile fierbinţi ale Ţoarelui şi prin razele apocalipţice ale lumii. Nu plânge! Nu eşţi Ţingur ! Sunţ eu... Sunţ eu aici lâng ţine. Şi amândou avem Ţufleţe ţari! Învingem, nu? P şeşţe cu încredere în viiţor. Nu ţe afunda aici. Drumul e lung şi nu ţrebuie Ţ ţe opreşţi dac ţe-ai înţepaţ în primul ciob de Ţţicl . Şi deŢchide ochii! Nu mai e el ca Ţ ţe opreaŢc ! Doar lumina Ţperanţei. Fugi ca Ţ -ţi recapeţi Ţufleţul. Nu ţe opri dac îţi apare el în cale. Te vei împiedica şi vei inţra în inţeriorul aminţirilor ca înţr-un joc de inimi. Nu vei mai fi om ci doar o umbr f r Ţufleţ, ce bânţuie în ţrecuţ. Şi nu ţe r zbuna! Nu ţe chinui! N-ai Ţ dai de el! N-ai Ţ dai de Ţângele lui gâlgâind prin venele ţale! Şi nici în venele lui! Şi-a pierduţ vlaga odaţ cu inima. Sţoarce ceva, Ţuge puţerea din jur, înfige-ţi acum colţii în ţine şi coloreaz -ţi viaţa. Şi nu ţr i în Ţpaţiul nonculorilor. Lumineaz -ţe! Iubirea abŢoluţ nu exiŢţ . Nu mai fi aşa credul ! Fideliţaţea în curând va fi doar un lucru Ţimplu, iar prieţenia doar o am gire. Dar va fi bine. Şţii c va ţrece! Şi cei care Ţe ridic de la maŢa vieţii Ţunţ doar nişţe laşi! Nu meriţ ! Aşţeapţ ... Trezeşţe-ţe! Şi nu mai plânge! Nu ţe mai îneca în lucruri am giţoare. ReŢpir , arde, lupţ , ţr ieşţe! Şi nu mai înceţa Ţ iubeşţi! Iubeşţe! Iubeşţe... ca Ţ fii iubiţ ! ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă AlexandraăDoroftei ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăClasaăaăVIII-a,ăŞcoalaăcuăclaseleăI-VIIIăV leniă

Ecouri literare

85——————————————————————————————————————————–————

Aăfiăsauăaănuăfiăc s torit Nu ştiu dacă se cuvine Să rămân burlac mereu, Pentru că e foarte greu Şi, în plus, e foarte bine! șoanăTodera cu

Concursul jude ean de crea ie liţerar ,,FLORI DE TEI ÎNMIRESMATE’’, edi ia a II-a, Lipov , 21 marţie 2014 - PREMII

CATEGORIA III-IV

PREMIUL I

Pruteanu Eliza,

Clasa a IV-a, Şcoala Gimnazial Nr.1 Sţ nileşţi, Prof. înv. primar Gogoaşe Mihaela

PLAIURI NATALE Proverbul spune: La sat ne p Ţţr m veşnicia. Aminte iau şi eu Iubindu-mi satul şi glia. Urcând pe culmile înalte Renumele s u iŢţoric de la Iutele, viteazul Cantemir. Neam de oameni harnici, Afiş m vrednicia, bog ţia. Tuturor oaspeţilor ce ne calc , Ar ţ m veŢelia, bucuria. La toţi de aceea v Ţpunem cu drag, E timpul s ne viziţaţi! CATEGORIA V-VI

PREMIUL I

Turcu Sabina, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazial ,,Mihail Sadoveanu’’ VaŢlui, prof. Gheţ Ocţavian

ANOTIMPURILE O legend Ţpune c aţunci când

un om Ţe naşţe, o parţe din naţur creşţe odaţ cu el. Mama mea mi-a ŢpuŢ c aţunci când m-am n Ţcuţ eu un cop cel a r Ţ riţ înţr-o p dure îndep rţaţ .

De atunci am început s m gândeŢc la acel copac şi la cum creşţe

el împreun cu mine. Într-o prim var m plimbam prinţre

copacii din gr din şi m gândeam cum araţ copacul meu. Îmi imaginam cum Ţţ zvelţ în b ţaia vânţului ca o Ţţânc . Începea Ţ înfloreaŢc la fel cum eu creşţeam. Avea mulţe flori albe şi mari ca bulg rii de z pad . Mugurii mici şi verzi îi aglomerau crengile lui Ţubţiri şi maronii ca p mânţul umed dup o ploaie uşoar şi cald .

Zilele au trecut şi anii odaţ cu ele şi, în mijlocul unei veri c lduroaŢe, plin de Ţoare, în gândurile mele şi-a f cuţ loc copacul meu pereche. Era plin de frunze verzi , Ţţr luciţoare , care formau coroana bogaţ aşa cum ţoaţe gândurile şi Ţenţimenţele mele îmi formau sufletul curat. Seva, lichidul lui vital, care se scurgea prin crengile groase acum, se Ţimţea aţunci când îi aţingeai ţrunchiul creŢţaţ de o Ţcoarţ rece şi aŢpr .

Maturitatea mea a venit pe nesimţiţe, iar copil ria a ţrecuţ pe lâng mine ca o briz uşoar . Eram acum o perŢoan Ţigur pe mine, Ţenin , cu gânduri şi idei împliniţe. Frânţuri de imagini cu copacul meu ap reau uneori în minţea mea dar viaţa agiţaţ m f cea Ţ uiţ de el.

Când mi l-am amintit din nou era o iarn friguroaŢ cu Ţţraţul groŢ de z pad aşţernuţ peŢţe ţoţ. Copacul meu Ţţ ţea zgribuliţ în b ţaia vânţului rece , cu crengile goale şi frunzele riŢipiţe cine şţie unde. Aminţirile frumoaŢe ale vieţii mele îmi îmbog ţeau zilele.

De un lucru eram sigur : aţunci când eu voi fi o amintire, pentru copacul meu va veni prim vara...

Ecouri literare

86——————————————————————————————————————————–————

CATEGORIA VII-VIII PREMIUL I

Popa Elena C ţ lina, Clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazial ,,Mihail Sadoveanu’’VaŢlui, Prof. Gheţ Ocţavian Dezghe Deasupra ora ului Szek, plute te pacea senin a unei dimine i din iernile obi nuite ale rii. PeiŢajul ideal al unui ora în plin glorie, parc picţaţ de cineva in nuan e albe-cenu ii, ţe provoac Ţ -i descoperi detaliile, ce numai un suflet pur le poate obŢerva. Lumina Ţoarelui, cazuţ în r Ţ riţ, î i prelunge ţe razele pe blocurile înalţe. O diminea câţ Ţe poaţe de feeric , comparaţiv cu alţe dimine i polare; iarna începe Ţ diŢpar . Ceea ce se observ din dep rţare, pe vârful dealului, eŢţe o caŢ veche de piaţr , voluminoaŢ i cu un aŢpecţ Ţimplu, f r ornamenţe exţerioare, care eŢţe împânziţ de vi a Ţ lbaţic i iedera ce i-au croiţ drum de decenii pân Ţub acoperi , reuu ind Ţ realizeze un aspect uniform i naţural. Înţre pere ii aceŢţei caŢe, Ţe afl camerele lipŢiţe de frigul de-afar . Se Ţimţe c ldura f uriţ de emineul b ţrân. Înauntru, oaptele sunt inexistente. T cerea eŢţe aproape maţerializaţ i te ap Ţ .

Dup lungi momenţe pa nice, aproape neŢfâr ite, se aud ni te pa i molcomi care Ţţr baţ holul cenţral înţr-un ritm rapid. Pa ii Ţe opreŢc. C ţeva b ţai în u a ţrainic Ţunţ executate prompt. Vocile aflate dincolo de u , r Ţpund afirmaţiv. Lemnul ţrainic Ţe deschide. - Bun diminea a! Se z reŢc doi ochi mari i câţeva uvi e de p r negre. Fiin a, aŢcunŢ dup u , bolboroŢe ţe ceva apoi inţr în buc ţ rie. Un miroŢ dulceag de cafea îi croieşţe calea Ţpre maŢa unde p rin ii citesc ziarul. Ea, cu o rapidiţaţe monoţon , le Ţ ruţ obrazul amândurora. Am ndoi Ţunţ ţineri i în plin for ; mama, o bruneţ cu ochii alba tri i sub ire la trup- Ioana îi Ţeam n perfecţ, dou pic ţuri de ap . Taţ l eŢţe un b rbaţ puţernic iar chipul pare mereu c -i radiaz de fericire. - Ai dormit bine? Debuteaz ţaţ l cu inţeroga ia obi nuiţ din ţoaţe dimine ile. În cazul în care i Ţe r Ţpundea afirmaţiv, Ţpunea Ţimplu „Bun.”; în cazul conţrar, începea cu o Ţerie de înţreb ri precum „De ce?”, „Cum a a?” Ţau „Iar ai ciţiţ pân diminea ?”. Faţa î i fixeaz privirea pe cuţiu a cu ni ţe cuburi de zah r, p rând Ţ - i ignore ţaţ l. B rbaţul ţu e ţe Ţemnificaţiv f r a- i lua ochii de pe ea; i-a daţ Ţeama c r ŢpunŢul ei eŢţe „Nu.”. Se cuno ţea clar dup chipul palid i dup privirile ei inŢiŢţenţe aŢupra unui lucru; încerca Ţ Ţe concenţreze. - Ioana...? Mama fetei, cu un glas m ng ieţor, îi aţinge bra ul. Ioana tresare i- i prive te p rin ii înţreb ţor, ca i cum ar fi foŢţ plecaţ în alţ lume i n-ar fi auziţ înţrebarea. Înmagazineaz lenţ înţrebarea, la un momenţ daţ dând i un r ŢpunŢ cam eziţanţ: - Da? Adic , da! Foarţe bine, ţ ţicule! Tat l râde i cu al lui degeţ î i aţinge naŢul Ţemn c „Min i, Ioano, min i!”. Mama îi pune mân pe frunţea pu in c ldu - era bine. Ioana mu c lacom (mai mulţ în ciud ) din pâini ele franceze aflaţe înţr-un co ule . Printre uvi ele de la breţon, î i privea diŢcreţ p rin ii, conţinuând Ţ molf ie. Nu avea maniere, i nici nu-i trebuiau a a ceva.

Ecouri literare

87——————————————————————————————————————————–————

În buc ţ rie, inţr un b iaţ cu pa ii lui adormi i. Avea p rul dezordonaţ –asemeni Ioanei, i nu îl deranja aŢţa. Se a az pe un Ţcaun lâng cei ţrei i-i Ţ ruţâ mâna mamei, pe Ioana Ţ geţând-o cu privirile. -Maximilian, spune ceva, b ieţe! Sora ţa a Ţaluţaţ frumoŢ. -Sunt obosit, r ŢpunŢe, agravând vocea pe cuvânţul obosit. Observ chipul nedumeriţ al p rin ilor i conţinu cu o voce foarţe moroc noaŢ . -Ioana tot vorbea, treaz Ţau neţreaz , deŢpre ceva. Câţeodaţ , ipa, apoi iar începea Ţ g g iaŢc . B iaţul ofţeaz . Ioana, i ro ie i ru inaţ , îl ciupe ţe pe fraţele Ţ u. Femeia î i prive te so ul cum încerca s Ţe ab in Ţ nu zâmbeaŢc . Vroia Ţ Ţe araţe Ţever în fa a copiilor, dar nu puţea. B rbaţul laŢ ziarul din mân i începe Ţ - i frece palmele. Schimb deodaţ Ţubiecţul, l Ţând în aer cauza inŢomniei Ioanei. -Ce face i ast zi? Ce planuri m re e ave i? Hm, copii? Maximilian i Ioana se privesc pu in nedumeri i. Ioanei îi trece prin gând s plece Ţ Ţe plimbe prin ora . Azi eŢţe o zi frumoaŢ i c lduroaŢ , penţru prima daţ în trei luni lungi i geroaŢe. De aŢemenea, ar vrea Ţ Ţe plimbe cu fr iorul ei; îi Ţurâde aceŢţ gând i nu eziţ de-al face cunoscut. -M mic , ţ ţicule, eu vreau Ţ m plimb! ...cu Maximilian. Ioana îl prive te rug ţor, dar aceŢţa d din cap lenţ c nu dore te. -Eu vreau s dorm, Ioano! -Haide, fr ioare! Î i cump r cornule e! Dar nu reu e te s -l conving iar Maximilian pleac din buc ţ rie cu acela i ritm lene . Ioana î i umfl obrajii de Ţup rare. Taţ l Ţe ridic i- i Ţ ruţ Ţo ia iar Ioanei îi pune paţern mâna pe um r i pleac la lucru c-un zâmbeţ larg. -Ioana, spune mama de la fereastr c uţându- i so ul cu privirea, de ce nu mergi cu o prieţen ? -Prieten ? S vedem... A prefera cu... Olţilia? Da, cu Oţilia! M mic , m duc cu Oţilia! M duc cu Oţilia! Se ridic voioaŢ de pe Ţcaun i cu o viţaliţaţe neîn eleaŢ , începe Ţ fac pirueţe oboŢiţoare prin buc ţ rie. Mama zâmbe te, spunându-i c ţrebuie Ţ Ţe duc i ea la serviciu. Ioana Ţc p un „Bine!” înŢufle it i începu Ţ cauţe prin dulapuri borcanul cu miere. Îl g Ţi i lu repejor o linguri . B g în borcan obiecţul meţalizaţ apoi îl ridic în aer, Ţe minun de curgerea lenţ a ŢubŢţan ei aurii i dulci, apoi lu o gur Ţ n ţoaŢ de miere. Sţrâmb pu in din nas i pleac opâind pe Ţc ri Ţpre dormiţorul lor- al ei i lui Maximilian. Sus, îl g Ţe ţe pe Maximilian adormiţ. Se apropie de el, îi îndep rţeaz p rul i-i Ţ ruţ frunţea. Ioana ia o foaie i Ţcrie rapid pe ea „M înţorc rapid. Ioana”, apoi o

laŢ pe nopţiera lui. Î i ia c ciula de lân dinţr-un dulap, plecând cu pa i b ie e ti din caŢ , dar nu înainţe de a- i lua paltonul din cuier. Se opre te pu in s înghiţ peiŢajul unei ierni în Ţl biciune. Z pada începea Ţ Ţe ţopeaŢc iar Ţţr zile devenind ude. Picurii Ţe deŢprind de ţrunchiurile copacilor i cad pe p mânţ; un conţinuu Ţuneţ de clope el înfioar lini tea. Ioana î i b g buclele neaŢculţ ţoare în c ciul i porni înţr-un ritm copil roŢ. S rea de pe-un picior pe altul, iar oamenii o priveau curios: era exagerat de fericiţ .Ioana înc lzi aţmoŢfera cu fredonarea ei: ”Merg cu Otilia, merg cu Otilia! Merg la plimbare cu O-ti-li-a!”

Ecouri literare

88——————————————————————————————————————————–————

Nu înceta niciodată să zâmbe ti, nici chiar atunci când e ti trist, pentru că nu se tie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău. Gabriel Jose Garcia Marquez

CATEGORIA VII-VIII PREMIUL I

Pînzariu Raluca Manuela, Clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazial ,,Şţefan Cioboţ raşu’’ Lipov ţ, prof. Ninu Irina A fi Ţau a nu fi… Emil Cioran spunea:”Dac aş fi Ţincer, ar ţrebui Ţ Ţpun c nu şţiu de ce ţr ieŢc şi de ce nu înceţez Ţ ţr ieŢc.” AceaŢţ afirmaţie care ne d de gândiţ reprezinţ o meţafor a filozofiei de viaţ . ExiŢţenţa lumii Ţau exiŢţenţa mea?...AceaŢţa eŢţe înţrebarea! Ea preia nucleul înţreb rii puŢe de ShakeŢpeare: „A fi Ţau a nu fi?” având de fapţ acelaşi înţeleŢ. Evidenţ c primul impulŢ ar fi alegerea exiŢţenţei noaŢţre. Oare am fi egoişţi? Dar...dac nu ar exiŢţa lumea, înŢeamn c ar ţrebui Ţ plan m înţr-un neanţ abŢoluţ. Dac nu ar exiŢţa nimic, exiŢţenţa noaŢţr ar fi inuţil , neavând un Ţcop în viaţ . Pân la urm , viaţa noaŢţr eŢţe limiţaţ . În Ţchimb, exiŢţenţa lumii eŢţe nelimiţaţ prin conţinuiţaţe, prinţr-o perpeţu Ţchimbare. Lumea ţinde la progreŢ, la evoluţie la exţerior şi revoluţie în inţerior, aceŢţ ideal îndemnându-ne la exiŢţenţ . Dac am ţr i înţr-un conţinuu regreŢ, nu ar avea logic Ţ ţr im deoarece ne-am Ţacrifica viaţa f r Ţcop. Viaţa, deşi uneori poaţe fi un chin, are p rţile ei bune. Dac nu am ţr i, nu am şţi niciodaţ ce eŢţe un chin Ţau ce eŢţe o pl cere, Ţau câţ de „deplin ” eŢţe pl cerea care vine Ţ înlocuiaŢc un chin din viaţa noaŢţr . Când ne gândim la lume, ne gândim la tot universul. Universul...Infinitul uni-vers... Nu am putea niciodat înţelege ţoţul şi înţrebarea ,,De ce?’’ ne chinuie veşnic. De ce nu avem r ŢpunŢ la ţoaţe? Poaţe c nu ne eŢţe daţ Ţ şţim ţoţul. Poaţe c nu am mai avea un ţel Ţpre care Ţ ţindem. Poaţe c unele miŢţere ale vieţii nu ne Ţunţ permiŢe Ţpre cunoaşţere...Cea mai mare problem în viaţ eŢţe neşţiinţa. Miile de înţreb ri f r r ŢpunŢ ne chinuie. Noi, oamenii, dorim Ţ şţim ţoţul. Dac nu şţim un lucru, aţunci nu înŢeamn c el nu exiŢţ . Tendinţa noaŢţr eŢţe de a ne ţeme şi de a încerca Ţ diŢţrugem neînţeleŢul.Noi nu avem drepţul de a face o alegere aţâţ de imporţanţ : ,,exiŢţenţa lumii Ţau exiŢţenţa noaŢţr ’’. Sunţem prea abŢorbiţi de Ţine penţru a ne gândi la conŢecinţe. Ne putem pune problema de ce tr im şi de ce nu ne dorim Ţ înceţ m Ţ ţr im. R ŢpunŢul eŢţe Ţimplu: ne eŢţe daţ Ţ ţr im penţru a cunoaşţe lumea. Nu ne dorim Ţ înceţ m Ţ ţr im, deoarece nu vrem Ţ p r Ţim aceaŢţ lume odaţ cunoŢcuţ . F r exiŢţenţa lumii, nu am cunoaşţe r ul, minciuna şi greuţ ţile vieţii, înŢ nu am cunoaşţe nici binele, adev rul şi bucuriile.

Dac ar fi dup mine, aş alege exiŢţenţa lumii. M-aş Ţacrifica penţru aceaŢţ creaţie perfecţ . Sunţ doar un puncţ negru pe o Ţuprafaţ alb , o Ţţea şţearŢ pe cerul infiniţ, un firicel de niŢip în marele deşerţ, o pic ţur înţr-un ocean. Mai nimic!...Toţuşi...Ţţea cu Ţţea lumineaz cerul, firicel cu firicel niŢipul inund deşerţul, pic ţur cu pic ţur oceanul Ţe umple..

Infatuare

Nu tie unde gre e te, Paradoxu’ îl insultã: El, cu pro tii nu vorbe te, șar de tepții…nu-l ascultã. Val Andreescu

Ecouri literare

89——————————————————————————————————————————–————

ÎNDEMN: C. C. I. V. / INSIST... ! În Ecouri Liţerare n-am mai publicaţ de la primul num r, când am apreciaţ i impulsionat apari ia. Dac ţimpul mi-ar fi permis, a fi fost, probabil criticul cerut i nu ... neauţorizaţ. Cum reviŢţa are deja o ISTORIE, î i are locul ei i în monumenţul nostru, a a cum în Sţaţuia Liberţ ii sunt mai multe muzee.

De câ iva ani buni (din 2006) perŢiŢţ a crede c în jude ul VaŢlui exiŢţ o excep ional emula ie culţural , oricum am privi, UNIC . Argumenţe i etape: apari ia primelor ziare (1870 - Bârlad - Sem n ţorul; 1873 - Hu i - Vocea Hu ului; 1875 - Vaslui - Albina Vasluiului), apari ia primelor tipografii, primele reviste literare i importante uniţ i de înv mânţ din Ţecolul al-XX-lea au foŢţ zvâcniri care Ţ afirme, oameni, ţalenţe, locuri, împrejur ri. Se deţa eaz la Bârlad grupul Pamfile - Tutoveanu - Antonovici care au incluŢ pe harţa Ţpiriţual a României fie ReviŢţa ,,Ion Creang ”, fie pe poeţul George Tutoveanu, fie pe istoricul (episcop) Antonovici i mai ales pe folcloristul, etnograful i conduc ţorul de publica ii Tudor Pamfile. DeŢigur, apoi VaŢile Pârvan i alţe câţeva nume mari. LocaliŢmul creaţor de aici a foŢţ remarcaţ de Nicolae Iorga în repeţaţe rânduri. Aproape un secol (inclusiv perioada socialisto - comuniŢţ ), numele mari care Ţ r Ţar i Ţ Ţe impun în arealul na ional (poate Victor Ion Popa) n-au prea fost. V-a ruga Ţ obŢerva i privirea noaŢţr : CEI CARE DE AICI, nu plaŢa i pe orbite na ionale ori interna ionale, DE AICI au împinŢ i acum, tot a a, împing vagonul cultural pe inele istoriei. Nu ţiu care cerceţ ţor înţr-un institut bucure tean care i-a uiţaţ obâr ia nu pare nicicum Ţţimulul imporţanţ penţru lumea diverŢ a unui jude , unde numai cu rezonan a iŢţoric nu Ţe poaţe ţr i, afirma, impune.

Îmi place Ţinţagma ,,împing vagoanele culţural - spirituale pe inele iŢţoriei” de aici, de unde r Ţar cu imporţanţe conţribu ii (ca Theodor Codreanu, Avi Tudosie, D. V. Marin, Dan Ravaru, Marcel Guguianu .a.). M repeţ obŢeŢiv, de aici, penţru a în elege c volumul ,,Curenţul Culţural - Informa ional VaŢluian” eŢţe un monumenţ al realiz rilor localnicilor (din jude ul Vaslui) care n-au beneficiat de promovarea unor menţori, care au pricepuţ merŢul lucrurilor, care valorific informa ia pe internet i mai aleŢ î i Ţacrific ţimpul, familia, uneori bun Ţţarea Ţ laŢe o urm a exiŢţen ei lor în marea ţrecere. S laŢe o pagin de minţe, inim , liţeraţur , limba român . AICI !

Penţru ca aceŢţ MONUMENT Ţub form de carţe Ţ aib conŢiŢţen a ceruţ , Ţe bazeaz pe ni ţe criţerii, nu imuabile, nu neap raţ, de reŢpecţaţ, penţru ţo i cei care vor Ţ Ţe conŢţiţuie fondaţori, penţru c volumul va avea dou p r i: o analiz mai larg a

Ecouri literare

90——————————————————————————————————————————–————

fenomenului iar în parţea a doua ţoaţe acele conţribu ii care ne vor veni. Sunt, deocamdaţ , ale lui Peţru Andrei, Val Andreescu, Daniel Dragomirescu, Ioan Hoda , Valeriu Lupu, D. V. Marin, Gruia Novac, tefan Plugaru, Dan Ravaru, Avram D. Tudosie, par ial Simion Bogd neŢcu i Teo Codreanu.

Criterii orientative pentru stabilirea celor 4 sfere valorice de care am scris: - Cel pu in o carţe publicaţ (valoare deţecţabil - Ţau Ţemnalaţ ); - Mijloace de diseminare a culturii, inclusiv, a propriei opere (impact social - critic

- valoric); - Colaborare la diverse publica ii i recunoa ţere în reviŢţe, ziare, uniuni de

crea ie; - Suprafa (perŢonal ) Ţocial pe duraţe de ţimp (func ii, arii, rezultate); - Func ia de model (nu modeling...!), cercuri/ cenacluri, profeŢii, îndrum ri i

îndrum ţori. Urmare a aplic rii aceŢţor criţerii vor rezulţa Ţfere (în Ţfer ) valorice: vârfurile

care se impun, contribu ii imporţanţe, compleţ ri cu valori i Ţfera celor de deparţe f r (sau cu pu in) rol în Ţţimularea culţural - Ţpiriţual local . Anţicipez a Ţcrie c în prima Ţfer (roaţ ) Ţe vor Ţiţua Theodor Codreanu, P.S. Corneliu, Avram D. Tudosie, Dumitru V. Marin, Mihai Apostu, Dan Ravaru, Marcel Guguianu, Gruia Novac, Simion Bogd neŢcu, CoŢţin Cliţ, Val Andreescu .a.

V cer curaj Ţ v lua i la ţrânţ cu aceŢţe criţerii, Ţau inventa i alţele Ţ v ag a i în pomul valorii pe care-l cre tem aŢţ zi. V mai îndemn i pentru c dac nu afirm m noi (implica ii) dreptul la recunoa tere, nu tiu de ce ar acorda-o al ii care nu poţ decâţ Ţ Ţţrâmbe din naŢ la o a a preten ie a noaŢţr .

Acest monument (Curentul Cultural - Informa ional Vasluian) gata de deŢ vâr ire va fi nu numai obŢţacolul maŢiv, clar, durabil în calea uiţ rii aceŢţei genera ii ALTRUISTE (câ i nu- i jertfesc avere, lini ţe, Ţenţimenţe penţru a conŢţrui înl unţrul localiŢmului creaţor) care î i laŢ AMPRENTA în ISTORIE na ional i impliciţ local .

Haide i prieteni! ine i minţe c o a a încercare - realizare nu va mai fi prea curând maţerializaţ ,

a a c nu lipŢi i la masa destinului!* Am lansat ac iunea culţural ,,Zilele Meridianului” deŢf uraţ la Hârl u,

PriŢ cani, Române ţi, care va conţinua, Ţper ţoţ anul. În ulţima zi de februarie vom fi la F lciu, unde vom lanŢa i cartea ,,Ceau e scu - ... - B ŢeŢcu... (evoc ri de reporţer)”.

Penţru câ iva scriitori ie eni, valori ale momenţului: cred c cei 1000 de ciţiţori ai no ţri v d c r ile prezenţaţe de noi, dar de ale lor, remarcaţe în cercuri închiŢe Ţau în reviŢţe neciţiţe, Ţigur NU. Îi a ţepţ m al ţuri!

Prof. dr. Dumitru V. Marin

Ecouri literare

91——————————————————————————————————————————–————

Nimic nu este mai frumos i mai înăl ător decât să omagiezi i să cinste ti înainta ii, decât să sfin e ti prin faptele tale locurile unde ai văzut pentru prima oară lumina soarelui. Fiecare col de pe această planetă este unic, dar nimic nu este atât de sublim cum este locul copilăriei tale. Este suficient să privesc cerul i să las amintirile mele să cadă unele peste altele, fie lângă cire ul domnului învă ător Ionescu, fie peste ruinele băii comunale pe care copil fiind, le priveam ca pe ni te ruine antice. i apoi fiecare dintre noi are prietenul special din copilărie, (la mine a fost să fie Relu) despre care voi scrie pe viitor, cu care ridicam cele mai frumoase zmeie deasupra satului i cu care cotrobăiam mai ceva ca speciali tii prin site-urile arheologice de pe terenul de sport, mai mult încurcând decât descurcând. Ca o datorie nobilă pentru Dode ti voi căuta să pun bucă ica mea de suflet, la dezvoltarea spirituală, la promovarea culturală i de ce nu la ”construc ia” unei amprente începută de înainta ii mei i continuată de contemporanii mei. Mihai Apostu - Dode ti, martie 2014

DIN ACTIVITATEA CĂMINULUI CULTURAL DIN SATUL DODEȘTI 19 -19 7

Costin CLIT

DeŢpre c minul culţural şi şcoala din Ţaţul Dodeşţi Ţ-a mai scris *1. Nu ne propunem Ţ relu m informaţiile din arţicolele aminţiţe la prima noţ deŢpre C minul Culţural, înfiinţaţ la 31 decembrie 1934, ci Ţ oferim daţe din coreŢpondenţa inediţ purţaţ înţre reprezenţanţii C minului Culţural Model din comuna Dodeşţi şi Fundaţia Culţural Regal , cu Ţediul în Bucureşţi. Cl direa conŢţruiţ în 1936 în Ţaţul Dodeşţi ad poŢţea Ţub acelaşi acoperiş Ţala C minului culţural, Ţediul prim riei şi dispensarul medical *2. În Ţcurţa Ţa exiŢţenţ poarţ numele de C minul Culţural Model din comuna Dodeşţi, iar dup 21 februarie 1947 apare drepţ C minul Culţural „Vicţor Ion Popa”din Dodeşţi (unele ŢurŢe aminţeŢc şi C minul „Marele Voievod Mihai”din Dodeşţi). C minul culţural din Dodeşţi Ţ-a bucurat de sprijinul lui Vicţor Ion Popa, aşa cum reieŢe şi dinţr-un documenţ din 6 auguŢţ 1938: „La invitaţia făcută de d-l inspector Victor Ion Popa, prin d-l Alex. Cardalea, şeful Echipei Regale Dodeşti din 1937, delegăm pe d-nii: Vasile Vasiliu, preşedintele Căminului, Toader Codreanu, vicepreşedinte şi înv. Ioan Ionescu ca din partea Căminului să se deplaseze pe spesele Căminului până la Bucureşti pentru rezolvarea chestiunei venirii Echipei Regale la Dodeşti şi celelalte probleme cu privire la bunul mers al Căminului nostru. / Plecarea delegaţilor se va face până cel mai târziu Miercuri seară ca să fie la Bucureşti Joi dimineaţa, urmând ca împreună cu d-l inspector Victor Ion Popa să ia contact cu d-l director general al Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”*3. * 1 Vezi CoŢţin Cliţ,Un manuŢcriŢ inediţ al înv ţorului Ion IoneŢcu deŢpre acţiviţaţea echipelor Ţţuden eşţi în Ţaţul Dodeşţi în anii 1935-1937, în „Ecouri liţerare”, VaŢlui, nr. 7, 2011, p. 8-13; Idem, O monografie în manuŢcriŢ a şcolii din Ţaţul Dodeşţi, în „Lohanul”M agazin culţural-şţiin ific, Huşi, Anul VII, marţie 2013, nr. 1 (25), p. 21-25; Mihai ApoŢţu (coordonaţor), Vicţor Ion Popa şi comuna Dodeşţi, Iaşi, Ediţura PIM, 2011. *2 CoŢţin Cliţ, O monografie în manuŢcriŢ, p. 25. *3 Direc ia Arhivelor Na ionale IŢţorice Cenţrale (D.A.N.I.C.), F.C.R.-C mine, doŢar 1548 / 1935, f. 23

Ecouri literare

92——————————————————————————————————————————–————

Laă28ămartieă1939ăC minulăculturalădinăDodeştiănum raăpesteă400ădeămembri,ăsitua ieăprezentat ă istoriculuiăConstantinăC.ăGiurescuă *1,ărezidentulă inutuluiăGala i.ăDeălaăDodeştiăs-aăsolicitatăcaăînăcadrulăcongresuluiăc minelorăculturale,ăorganizatădeăFunda iaăCultural ăRegal ă„PrincipeleăCarol”,ădesf şuratăîntreă6ăşiă8ăiunieă1939,ăs ăpoat ă luaă cuvântulă şiă Nicolaeă Lungu,ă vicepreşedinteleă C minuluiă culturală dinălocalitate.ă„Manifestăm această dorinţă, pentru faptul că, Căminul nostru Cultural s-a bucurat de Înalta atenţiunea a M. S. Regelui Carol al II-lea, care a binevoit a dona o sumă importantă pentru cantina copiilor săraci ca şi pentru baia populară, ce s-a construit de către Echipa Regală şi Cămin, în acest sat. / Deasemenea Fundaţia Culturală Regală a arătat o permanentă preocupare de bunul mers al acestui cămin, îndrumându-l şi ajutându-l ca să poată ajunge la frumoasele rezultate la care a ajuns”.*2 ăă ActivitateaăC minuluiăculturalădinăDodeştiăesteăapreciat ălaă16ăfebruarieă1942ădeăc treăprofesorulăŞtefanăIacobescu.ă„Înfăptuirile acestui Cămin în toate laturile de activitate întrec orice laude. Aceasta se datoreşte dârzeniei conducătorilor, care au ştiut să transforme în fapte gândurile frumoase ale Fundaţiei noastre. Latura gospodărească însă primează, deoarece este singurul Cămin din ţară care lucrează în domeniul agricol, ajutat de vrednicia conducătorului agricol, d-l agronom P. Marinică. În plină şezătoare de seară, unde vedem reînvierea costumului naţional, unde se deapănă atât firul de in şi cânepă, precum şi firul verbelor înţelepte, nu putem decât într-un viitor strălucit a acestui Cămin, demn de numele lui”.*3

Echipele regale Prima echip regal a ŢoŢiţ în Dodeşţi la 5 iunie 1935, în frunţe cu Vicţor Ion Popa, Maria Mohor, Dumiţru Dogaru. Primul şef al echipei regale a foŢţ filozoful Dumiţru Dogaru. A doua campanie a echipei regale a foŢţ conduŢ de Gheorghe Marinescu.*4 În 13 iunie 1938 Ţe conŢţaţa: „În timp de trei ani a activat în comuna noastră o echipă Regală, care în cele trei campanii de lucru împreună cu căminul şi satul a realizat o serie de lucrări de utilitate publică, desfăşurând o activitate demnă de toată laudape toate tărâmurile vieţii săteşti. / Comuna Dodeşti fiind o comună din cele mai sărace din jud. Fălciu, bântuită de boli sociale, lipsită în primele două campanii de un concurs efectiv din partea autorităţilor, nu a putut vedea înfăptuit întregul program de realizări strict necesar, unui sat oarecum model. / Fără a contesta realizările frumoase a primelor două campanii de lucru, abia al treilea an s-a pus solid bazele unei ridicări generale şi solide de ridicare a satului nostru din punct de vedere cultural, edilitar, agricol, sanitar, economic etc. când paralel cu echipa condusă în al treilea an de dl. Alex. Cardalea, reorganizându-se şi căminul nostru după Îndrumătorul muncii culturale la sate, a lucrat paralel şi cu aceeaşi râvnă echipa regală ”.

*1 Ibidem,f.ă58,ă60. *2 Ibidem,ăf.ă64. *3 Ibidem,ăf.ă109. *4 Ibidem,ăf.ă109.

Scriitorulănuăesteădecatăjumatateădinăcarteaăsa.ăăăăCealaltaăjumatateăesteăcititorul,ădeălaăcareăscriitorulăareădeăinvatat. ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăP. L. Traversă

Ecouri literare

93——————————————————————————————————————————–————

C minul culţural a foŢţ reorganizaţ şi îndrumaţ de c ţre Alexandru Cardalea din 1937. Pân în iunie 1938 Alexandru Cardalea a realizaţ: remiza de unelţe agricole, munc agricol ţehnic , câmpuri de demonŢţraţie, combaţerea bolilor Ţociale, adunarea maţerialului neceŢar penţru conŢţruirea grajdului comunal, biŢeric , şcoala de meŢerii. Programul preconizaţ de ridicare a Ţaţului Dodeşţi includea: conŢţruirea grajdului comunal, biŢericii, şcolii de meŢerii, noului diŢpenŢar, penţru care a foŢţ promiŢ ţrimiţerea unei ţabere de munc penţru ajuţor, refacerea drumului. Se cere Ţprijin în cazul deŢf şur rii acţiviţ ţilor Ţpecifice de c ţre echipa regal conduŢ de Alexandru Cardalea şi în curŢul anului 1938, „iar în cazul când acest lucru va fi absolut imposibil echipa de la Dodeşti să activeze în satul Tămăşăni, care e la mica distanţă şi în cazul acesta să poată supraveghea şi terminarea lucrărilor din Dodeşti”. *1 La 19 Ţepţembrie 1938, Alexandru Cardalea inţervine pe lâng Fundaţie în favoarea r mânerii inginerului agronom Peţre Marinic la Echipa Regal şi C minul Culţural din Dodeşţi şi dup 1 ocţombrie, în vederea aŢigur rii conducerii Ţecţiunii agricole cu ţoaţe acceŢoriile aceŢţeia: „remiza de unelte şi maşini agricole, lucrările de construcţie a grajdului comunal, pepiniera silvico-pomicolă, grădina de zarzavat, câmpuri de demonstaraţie etc. şi a coordona întreaga muncă agricolă tehnico-raţională”, precum şi penţru „lucrările de comasare începute şi pentru exploatarea moşiei Popeni de circa 440 ha pe care Căminul Cultural „Dodeşti” intenţionează să o cumpere prin cooperativa Căminului, urmând ca această exploatare să se facă în comun de membrii Căminului”. Inginerul Peţre Marinic puţea Ţ conduc în acelaşi ţimp şi lucr rile agricole de la C minul Culţural din Sţoeşeşţi.*2 ă Echipa Regal de la Dodeşţi Ţ-a bucuraţ de Ţprijinul lui BoriŢ Croveţchi şi Alexandru Balanovici, direcţorul şi Ţubdirecţorul Serviciului Agricol F lciu, cu Ţediul în Huşi, c rora le mulţumeşţe Dimiţrie GuŢţi la 27 Ţepţembrie 1938.*3

Şcoala r neaŢc

Sfaţul C minului Culţural Model din Dodeşţi a deciŢ la 20 noiembrie 1938 Ţ înfiinţeze „o şcoală ţărănească şi gospodărie cu cursuri teoretice şi practice, începând de la 2 ianuarie şi continuând până la 31 martie 1939”. În curŢul anului 1938 Ţ-a reuşiţ înfiinţarea unei aŢociaţii agricole, care şi-a procuraţ unelţe şi maşini agricole, urmaţ de înfiinţarea de goŢpod riei model, Ţprijnirea lecţurii în rândurile locuiţorilor, acordarea de îndrum ri, Ţfaţuri, înfiinţarea cooperaţivei Ţericicole.*4 ă VaŢile VaŢiliu, preşedinţele C minului culţural din comuna Dodeşţi, judeţul F lciu, Ţe adreŢa la 7 ianuarie 1939 Direcţiei Şcoalelor r neşţi de la Fundaţia Culţural Regal „Princepele Carol” penţru a aminţi Ţoliciţarea din 6 decembrie 1938 penţru „aprobarea unei şcoli ţărăneşti şi gospodărie”pe lâng c minul reŢpecţiv, cu Ţprijin financiar. În lipŢa unui r ŢpunŢ Ţ-a deciŢ amânarea curŢurilor pân la 15 ianuarie 1939. Se Ţoliciţ deŢemnarea unui delegaţ din parţea Fundaţiei şi a unor inŢpecţori: inginerul Ţilvic Alex. RuŢu, Anţon Coşbuc, SebaŢţian VoiceŢcu, dr. Muţeu, Neculai PopeŢcu şi Alexandru Cardalea.

*1 D.A.N.I.C., F.C.R.-C mine, dosar 1548 / 1935, f. 12-14. *2 Ibidem,ăf.ă26. *3ăăIbidem,ăf.ă27-29. *4 Ibidem,ăf.ă7-8.

Ecouri literare

94——————————————————————————————————————————–————

C minul culţural avea la daţa reŢpecţiv un corp didacţic de Ţpecialişţi formaţ din: agronomul Peţre Marinic , Achilina Beuran, maiŢţr de goŢpod rie, moaşa Popovici, o domnişoar Maţei, înv ţ ţorii şi inţelecţualii din Ţaţul Dodeşţi, agronomul Celenţi, la care Ţe adaug Ţpecialişţii din F lciu şi Huşi.*1 Fundaţia va aproba şi în anul 1939 curŢurile de şcoal ţ r neaŢc şi goŢpod rie pe lâng C minul culţural din comuna Dodeşţi.*2 Organigrama C minului culţural aţeŢţ un Ţerviciu Ţocial (preşedinţe Toader Gh. Codreanu, secretar Constantin Mitache), preocupat la 23 aprilie 1939 de organizarea unei excurŢii cu „curŢişţii Şcoalei r neşţi”, fiind reparţizaţe bileţe graţuiţe de care beneficiaz şi cei din Ţaţul Sţoeşeşţi.*3 CurŢurile şcolii ţ r neşţi Ţe deŢf şurau şi în 1941, 1942, 1943.*4 Începând cu 1 decembrie 1943 Ţ-a anunţaţ funcţionarea unei şcoli ţ r neşţi de feţe cu inţernaţ pe lâng C minul culţural din Dodeşţi, a c rei conducere urma Ţ fie aŢiguraţ de Achilina Beuran, iar direcţia adminiŢţraţiv de înv ţ ţorul Toader N ŢţaŢe (a Ţe vedea adreŢa din 15 decembrie 1943). „Bugetul şcolii este aprobat de Fundaţie şi va fi acoperit din suma cuvenită Fundaţiei de la Asociaţia Agricolă a Căminului Cultural „Dodeşti”, ca restituire a împrumutului făcut de această Asociaţie la Fundaţia noastră”.*5 La 9 auguŢţ 1947 Fundaţia Regal a delegaţ ca direcţor al C minului culţural pe înv ţ ţorul Ion Gh. IoneŢcu, care gira conducerea Şcolii ţ r neşţi, în locul preoţului Ioniţ Ciobanu, numiţ îndrum ţor culţural în plaŢa Vuţcani.*6

Cooperativa

La 12 februarie 1939, odaţ înţruniţ Sfaţul C minului Culţural, a deciŢ înfiinţarea cooperaţivei penţru ziua de 24 februarie, în urma expunerii realizaţ de Alexandru Cardalea. Potrivit procesului verbal din 24 martie 1942, semnat depreotul Anton PopeŢcu, „asociaţia agricolă de pe lângă Cămin, a luat în arendă pe anul în curs moşia Popeni de 444 ha. şia cumpărat oile întreţinute de Camera Agricolă, pe această moşie (circa 750 oi). Recomandăm să se are cu tractorul Căminului cât de mult teren şi să se dea în arendă la săteni, partea ce se va găsi de cuviinţă de conducătorii Asociaţiei”.*7 Prin adresa din 28 februarie 1945 se cere CaŢei Auţonome a Monopolurilor Regaţului Român aprobarea conţracoŢţ a unor arţicole penţru AŢociaţia Agricol a C minului: 10000 buc ţi ţig ri „Plugarul”, 10000 ţig ri „Naţionale”, 5000 pacheţe ţuţun, claŢa a III-a şi 10000 de chibriţuri. AŢociaţia Agricol îşi aproviziona membrii Ţ i prin propriul economaţ.*8 În Ţepţembrie 1945 Ţe inţervine penţru luarea de m Ţuri de c ţre Prefecţura judeţului F lciu „ca grâul rezultat din uiumul morii Micleşti şi a batozelor Asociaţiei şi obştii agricole „Dodeşti” să fie lăsat pentru nevoile de însămânţare a celor 900 membri ai Căminului”.*9

*1 Ibidem,ăf.ă4. *2 Ibidem,ăf.ă5. *3 Ibidem,ăf.ă6. *4 Ibidem,ăf.ă87,ă99,ă145. *5 Ibidem,ăf.ă125,ă126,ă129 *6 Ibidem,ăf.ă169. *7 Ibidem,ăf.ă108. *8 Ibidem,ăf.ă148. *9 Ibidem,ăf.ă153.

Ecouri literare

95——————————————————————————————————————————–————

Dispensarul La 9 ocţombrie 1938 conducerea C minului Culţural a luaţ în primire dou paţuri din fier, aprobaţe de Serviciul Saniţar al Judeţului F lciu penţru diŢpenŢarul din Dodeşţi.*1 Se p Ţţreaz o liŢţ din 28 marţie 1941 a medicamenţelor neceŢare, înţocmiţ de dr. MaloneŢcu, medicul circumŢcripţiei medicale B Ţeşţi, Ţub conducerea c ruia funcţiona diŢpenŢarul din Dodeşţi.*2 În 1946 erau înfiinţaţe dou camere penţru izolarea conţagioşilor.*3

Libr ria Serviciul Ţocial al C minului culţural din Dodeşţi cere Fundaţiilor Culţurale Regale la 31 marţie 1939 penţru libr ria C minului c rţile: Biblia (2 exemplare), Carte de rugăciuni (10 exemplare), Regele nostrum (19 exemplare), Ion Creang , Povestiri (10 exemplare).*4 În 1942 erau r Ţpândiţe prin abonamenţe 38 de exemplare ale reviŢţei „Albina”.

Baia popular A foŢţ conŢţruiţ în curŢul anului 1937.*5 A avuţ de Ţuferiţ în urma cuţremurului din 9/10 noiembrie 1940.*6 Ocţavian Neamţu, direcţorul general al Fundaţiei Regale, Ţoliciţ la 19 decembrie 1943 acţele juŢţificaţive penţru chelţuielile Ţubvenţionaţe de CaŢa S n ţ ţii în vederea repar rii b ii populare. *7

Col ul eroilor

La 15 iunie 1942 Ţunţ ţrimiŢe direcţorului general al Fundaţiei Regale înŢemn rile f cuţe în Carţea de Aur a C minului din Dodeşţi, de prefecţul judeţului în 14 iunie, cu prilejul Ţfinţirii colţului eroilor din C min.*8

Corul La 19 Ţepţembrie 1946 corul C minului culţural din Dodeşţi era formaţ din 29 perŢoane şi un dirijor. *9

Recompense Poţriviţ proceŢului verbal cu nr. 172, din 18 ianuarie 1939, Ţfaţul C minului culţural recomand diŢţribuirea unui plug lui Grigore VaŢiliu,*10 care îl primeşţe în cadrul unei Ţolemniţ ţi la care au parţicipaţ peŢţe 200 de locuiţori,*11 eveniment prezenţaţ şi în ziarul „România”.Cu aceŢţ prilej a foŢţ ţrimiŢ o ţelegram regelui Carol al II-lea(1930-1940).*12

*1 Ibidem,ăf.ă31. *2 Ibidem,ăf.ă89-90. *3 Ibidem,ăf.ă156. *4 Ibidem,ăf.ă61. *5ăăCostinăClit,ăO monografie în manuscris,ăp.ă25. *6 D.A.N.I.C.,ăF.C.R.-C mine,ădosar 1548 / 1935,ăăf.ă91. *7 Ibidem,ăf.ă128. *8 Ibidem,ăf.ă97. *9 Ibidem,ăf.ă160. *10 Ibidem,ăf.ă32-33. *11 Ibidem,ăf.ă50. *12 Ibidem,ăf.ă54.

Ecouri literare

96——————————————————————————————————————————–————

ă ăLa 14 mai 1939 Ţunţ diŢţribuiţe înţr-un cadru Ţolemn opţ pluguri d ruiţe de regele Carol al II-lea unor membri ai C minului, abŢolvenţii curŢurilor Şcolii Ţuperioare de la Poiana Câmpina şi ale şcolii ţ r neşţi organizaţe la Dodeşţi, a c ror beneficiari au foŢţ: Panainţe Marin, Luca Nicolae, Toader T n. Codreanu, Nicolae V. Codreanu, Ion I. Codreanu, Dumiţru T. Codreanu, ConŢţanţin P. Lungu şi Alecu Carp. La ceremonie au foŢţ prezenţi: Locoţenenţul colonel Ioan Laz r, prefecţul judeţului F lciu, preoţul Anţon PopeŢcu, direcţorul C minului Culţural al Judeţului F lciu, Alexandru Cardalea, comandanţul Serviciului Social, VaŢile Mocanu, preşedinţele C minului culţural din Sţoeşeşţi şi un numeroŢ public.VeŢelia şi voia bun Ţunţ aŢiguraţe prin Ţpecţacolul arţiŢţic şi corul conduŢ de Achilina Beuran.Cu aceŢţ prilej Ţ-au execuţaţ şi o Ţerie de foţografii, ţranŢmiŢe la Bucureşţi. *1

Conducerea

Red m o liŢţ înţocmiţ poţriviţ informaţiilor exţraŢe din documenţele cerceţaţe. Înţre paranţeze ciţ m daţa documenţului care îi aţeŢţ . Preşedin i: N. Lungu (13 martie 1938); Vasile Vasiliu (6 aprilie 1938, 13 iunie 1938, 6 august 1938, 22 septembrie 1938, 9 octombrie 1938, 18 ianuarie 1939); Toader Gh. Codreanu (14 mai 1939); Vasile I. Vasiliu (30 noiembrie 1939, 5 septembrie 1940, 15 martie 1941, 18 ianuarie 1942); Constantin D. Mitache (1 octombrie 1944, 12 septembrie 1945, 17 august 1946). Vicepreşedin i:Costache Ariton (demiŢionaţ în iulie 1938); N. Lungu (13 iunie 1938, 6 august 1938, 18 ianuarie 1942, 1 octombrie 1944); Toader Codreanu (aleŢ în auguŢţ 1938). Erau câţe doi în acelaşi ţimp. Directori:Toader Gh. Codreanu (13 martie 1938, 13 iunie 1938); Constantin Mitache (6 auguŢţ 1938, 9 ocţombrie 1938, pân la 3 februarie 1939); Învăţătorul Th. Năstase (numit la 3 februarie 1939); Toader Codreanu (30 noiembrie 1939); Th. Năstase (5 Ţepţembrie 1940, 18 ianuarie 1942, demiŢionaţ la 7 ianuarie 1944, f r a fiaccepţaţ acţul demisiei de forurile superioare, 1 octombrie 1944, 17 august 1946); pr. Ioniţă Ciobanu (pân la 9 auguŢţ 1947); învăţătorul Ion Gh. Ionescu (dup 9 auguŢţ 1947). Ajutori de directori: P. Marin (numit la 21 februarie 1947). Secretari:Gh. Apostu (13 martie 1938, 21 martie 1938, 6 aprilie 1938, 13 iunie 1938, 6 august 1938, 18 ianuarie 1939); T. Codreanu (15 martie 1941, 18 ianuarie 1942) Directori-bibliotecari: Ion Ionescu (13 iunie 1938, 6 august 1938), A. Codrescu (12 februarie 1939, 15 martie 1941, 18 ianuarie 1942) Casieri: Ştefan Costa (6 august 1938); I. I. Gavrilă (15 martie 1941, 18 ianuarie 1942) Cenzori: Gh. S l v Ţţru, I.C. Alexandru, P. Bl naru (12 februarie 1939) Membrii Sfaţului C minului: VaŢile VaŢiliu, Gheorghe ApoŢţu, Şţ. D. CoŢţa, Ion I. Gavril, Gavril Ifteni II, Const. Lungu, Gh. Petcu, Gh. Chelaru, Vasile T. Popa, Dumitru Gav. Codreanu, Ctin Mitache, Panait Miron, Ctin F. Lungu, Andrei Codrescu, Vicţor D n il , Gh. C. Sţoica, Nicolae Lungu, Nicolae T. Peţre, Preoţ Ioniţ Ciobanu, Costache Ariton, Toader Codreanu, Petre Marin (18 ianuarie 1939). *1 Ibidem,ăf.ă57,ă65,

Ecouri literare

97——————————————————————————————————————————–————

Portrete

Oferim câţeva informaţii deŢpre cei implicaţi în acţiviţaţea C minului. Gh. Apostu, abŢolvenţ al Şcolii de Agriculţur din VaŢlui, Ţecreţar al C minului culţural din Dodeşţi, eŢţe propuŢ la 21 marţie 1938 penţru şcoala de îndrum ri Ţociale, rezervaţ conduc ţorilor de c mine, ale c rei curŢuri Ţe ţineau la Pieţriş, judeţul Arad, înţre 5 şi 20 mai 1938.*1 Achilina Beureanu, maiŢţr de ţeŢ ţorie şi goŢpod rie la şcoala primar din Dodeşţi pân la 1 aprilie 1939, membr a echipei regale care a acţivaţ la Dodeşţi ţimp de doi ani de zile, a deŢf şuraţ o acţiviţaţe rodnic , a organizaţ o Ţerie de şez ţori cu goŢpodinele din comun .*2 Alexandru Cardalea, f cea parţe în 1944 din grupul de comand a Şcolii de conduc ţori de c mine culţurale din Soroca.EŢţe ceruţ la Dodeşţi penţru înfiinţarea Cooperativei.*3 Toader N ŢţaŢeeŢţe conŢideraţ de forurile de conducere de la Fundaţia Regal drepţ „pioner” al proŢperiţ ţii Ţaţului Dodeşţi.

ANEX 1. - 1938 aprilie 6. –Ghenuţă Coman este recomandat pentru a urma cursurile şcolii de echipieri din Pietriş, judeţul Arad.

FUNDA IAăCULTURAL ăREGAL ăăăăăăăăăăăăăăăăă „PRINCIPELEăCAROL”

ăăC minulăCulturalădinăcomunaăDodeşti ăăJUD.ăF LCIU

ăăNo.ă352

ăăAnulă1938,ăLunaăAprilie,ăziuaă6

DOMNULEăDIRECTORăGENERAL

ăăRecomand măpeămembrulăC minuluiănostru,ăd-lăGhenu ăComan,ăstudentălaăFacultateaădeăLitereăIaşi,ăcareădoreşteăs ăurmezeăcursurileăşcoaleiădeăechipieriădeălaăPietriş-Jud.ăArad,ăseriaăaăII-a. ăăD-lăGhenu ăComanăaăactivatăşiăcaăechipierăvoluntarăînă1935,ăcândăeraăînc ăelev,ăînăEchipaăRegal ăDodeşti,ă aă dată deămaiămulteă oriă concursă laă toateămanifest rileă culturale,ă organizateă deăC minulănostru,ăiarăînăultimulătimpăaăpredatăcursuriălaăşcoalaă r neasc . ăăAdresaăd-luiăComanăesteăstr.ăP curari,ăNo.ă9,ăC minulăCentral,ăIaşi. ăăPreşedinteă Ţss>ăV.ăVasiliu

ăăDirectorăŢss>

ăăSecretară Ţss>ăGh.ăApostu

D.A.N.I.C.,ăF.C.R.-C mine,ădosar 1548 / 1935,ăf.ă12.

*1 Ibidem,ăf.ă10. *2 Ibidem,ăf.ă49. *3 Ibidem,ăf.ă139.

Ecouri literare

98——————————————————————————————————————————–————

2.ă-1938ăiunieă10,ăT m şeni.-Cererea locuitorilor din satul Tămăşeni pentru trimiterea unei echipe regale în vara anului 1938.

T m şeni, 10 iunie 1938

Domnule Director Ge(nera)l

Obşţea din Ţaţ(ul) T m şeni, com. Dodeşţi, jud. F lciu, care nu Ţunţem la mare diŢţanţ de fericiţul Ţaţ Dodeşţi, unde a acţivaţ 3 ani o echip Regal , daţoriţ a c reia activitate s-a Ţchimbaţ compleţ faţa Ţaţului din puncţ de vedere Ţaniţar, culţural, economic, agricol, pomicol, etc. Saţul T m şeni, Ţaţ de r z şi, dornici de munc penţru ridicarea Ţaţului, înŢ lipŢiţi de fonduri şi îndrum ţori – tehnicieni – apeleaz la buna Dv inţenţie rugându-v Ţţ ruiţor Ţ ţrimiţeţi în vara 1938 o echip Regal , care fiind ŢuŢţinuţ de noi din puncţ de vedere al muncii manual Ţ puţem Ţchimba faţa Ţaţului. Populaţia Ţaţului noŢţrueŢţe bânţuiţ de mai mulţe boli Ţociale, care Ţecer copiii şi oamenii în vârŢţ din cauza inŢuficienţei aŢiŢiţenţei Ţociale şi a medicamenţelor. Viţele albe, porcii şi p Ţ rile Ţe pr p deŢc cu nemiluiţa deoarece nu avem în apropiere şi chiar în Ţaţ m car câţeva luni un medic veţerinar cu medicamenţele necesare. Copilaşii noşţri în vârŢţ de şcoal nu au un local care Ţ coreŢpund cerinţelor pedagogice. BiŢerica eŢţe conŢţrucţie vechede cel puţin 150 de ani, nu mai poaţe primi pe ţoţi bunii credincioşi, care au dorinţa a Ţe duce în Ţf. locaş în zilele cu Ţerviciu divin. Şi câţe alţe lipŢuri d un ţoare prop şirei Ţaţului. Toaţe aceŢţe lipŢuri le privim cu durere, înŢ din cauza Ţl biciunii noaŢţre nu le puţem înl ţura. În aceiaşi Ţiţuaţie era şi obşţea Ţaţ(ului) Dodeşţi, unde Dv. aţi ţrimiŢ 3 ani o echip Regal , care a f cuţ minuni. În dorinţa de a nu fi şi noi mai prejoŢ, v rug m Ţţ ruiţor Ţ ne ţrimiţeţi o echip Regal , care din Ţaţul noŢţru, care nu e la mare diŢţanţ de Dodeşţi, va puţea Ţupraveghea şi conţinua acţiviţaţea din Dodeşţi, puţând în felul aceŢţa Ţ acţiveze în dou Ţaţe – T m şeni şi Dodeşţi. Sunţem încredinţaţi c apelul noŢţru v-a fi ŢaţiŢf cuţ şi c în curând vom primi în mijlocul noŢţrum o echip de ţineri Ţţudenţi ţehnicieni, înţreaga obşţev ureaz mulţi ani şi ei Ţe angajeaz la munc aprig .

Cu tot respectul În numele Obşţiei Ţaţului T m ş ni-F lciu

Prinţre Ţemnaţari avem şi pe înv ţ ţorii I. NaŢţaŢe, Jenica NaŢţaŢe, D.A.N.I.C., F.C.R.-C mine, dosar 1548 / 1935, f. 15.

Revanşa

Ne-au jefuit turcii destul, De-aceea azi, multe femei, I-asediază-n Istanbul Şi luptă "corp la corp" cu ei! șoanăTodera cu

Politicaăesteăinstrumentulăprinăcareăseăfaceădovadaă clar ăc ătotăr ulăcelorămul iăesteăspreăbineleăcelorăpu ini.ă ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăGeorge Petrovai

Ecouri literare

99——————————————————————————————————————————–————

C R IăDEăLAăPRIETENIăăă-ăăăC R IăPENTRUăPRIETENI

VALERIUăLUPU

NICOLAEăC.ăPAULESCUă- întreă tiin aăvie iiă iămetafizicaăexisten ei

EdituraăPimăIa iă2013

ăLINAăCODREANU

ăVIA AăCAăOăPOVESTE,ăLAG RULă-ăăUNăCO MAR

EdituraăAxisăLibri Gala iăă2013

PETRU ăANDREI

ÎNTR-UNăCRÂNG

DEăNEUIT RI

EdituraăSferaăBârladăă2013

PAULăMUNTEANU

CEASORNICULăCUăOCHIăDEăPANAJEN

EdituraăTimpulă2013

Ecouri literare

100——————————————————————————————————————————–———

DUMITRUăAPOSTOLACHE

OCTAVIANăAPOSTOLACHE

IONELăARMEANUă TEF NIC

MATEMATICAă”PUNTEăAăSUSPINELOR”? EdituraăPimă2013

CONSTANTINăM NU

NELINI TIăASTRALE

EdituraăVasilianaă2013

LUCIANăVASILIU

SCIATIC ăDEăCOPOU

EdituraăNiculescuă2010

TEODORăPRACSIU

TRIUMFULăLUCIDIT II

EdituraăSferaăBârladă2013

Ecouri literare

101——————————————————————————————————————————–———