112

sugestia de a explora și alte opțiuni. Cum nu aveam cu adevărat o problemă, ci doream doar

să-i testăm funcționarea, închidem expertul, apăsând pe butonul Close.

2.3.2 Bara de activități

Localizare; identificare. Banda albastră ce ocupă marginea de jos a Biroului, pe care

sunt plasate o mulțime de pictograme, este Bara de activități (engl. Taskbar).23

Funcționalitate; importanță. Dacă privim Desktop-ul însuși ca pe o fereastră de un tip

particular, atunci Bara activităților este analogul Barei de meniuri sau al unei Bare de

instrumente. Bara de activități este deci unul din elementele de interfață cele mai importante

ale Biroului, adevărat centru de comandă și control al întregului calculator, care oferă acces la

majoritatea funcțiilor interfeței grafice.

Diversele elemente care consti-

tuie Bara pot fi accesate prin mai multe

tehnici, atât cu mausul, cât și cu

tastatura. În prezentarea care urmează

vom acorda locul cuvenit fiecăreia.

Componente. Așa cum am vă-

zut, Bara de activități e constituită din

mai multe segmente (secțiuni) cu func-

ții diferite. Aceste segmente au fost

enumerate mai sus. Aici le vom pre-

zenta pe fiecare în parte, în ordinea în

care sunt ele plasate pe bară, de la stân-

ga la dreapta. Vom începe, deci, cu cel

mai important dintre ele: meniul Start.

A. Meniul Start Ce este meniul Start? Meniul

Start, reprezentat prin butonul 1, situat

la extremitatea stângă a Barei activități-

lor, este centrul de comandă al sistemu-

lui de operare. De aici se pot accesa

practic toate resursele oferite de sistem.

Când îl deschidem? Deschidem

meniul Start („Pornire“) pentru a înce-

pe o activitate cu calculatorul: pentru a

lansa în execuție un program, pentru a

accesa un fișier preferat, o locație favo-

rită, o pagină de manual sau un instru-

ment de configurare a sistemului și

chiar — paradoxal — pentru a termina

sesiunea de lucru și a închide calcula-

torul.

La ce cont suntem conectați? Meniul Start afișează, în dreapta sus, pictograma și

numele contului utilizatorului. Deci, dacă nu știm la ce cont suntem conectați, e suficient să

23

Bara de activități poate fi reconfigurată în mai multe moduri, așa cum vom vedea în capitolul al cincilea. În

particular, ea poate fi parcată pe oricare din marginile Biroului. Pe de altă parte, culoarea de fundal a Barei acti-

vităților depinde de tema aleasă. Încât afirmația este adevărată doar în configurația implicită a Biroului.

Pr

og

ra

me

fix

ate

P

ro

gr

am

e r

ec

en

t u

tiliz

ate

1

2

3

Setări cont

Dosare personale

Lib

rării

Toate dosarele

Jocuri

Instru

men

te de co

ntro

l și config

urare a sistem

ulu

i

6

5

4

Jump List

113

deschidem meniul Start și să aruncăm o privire în colțul din dreapta sus, apoi să-l închidem,

revenind la activitatea anterioară.

Cum îl deschidem? Deschidem meniul Start prin clic cu mausul pe butonul Start 1 și îl

închidem făcând clic în afara meniului; putem face clic chiar pe butonul Start, dacă dorim.

(Clicul va selecta probabil obiectul vizat.)

Alternativ, meniul se deschide apăsând și eliberând tasta . Combinația Ctrl+Esc are

și ea același efect. Meniul se închide apăsând încă o dată tasta și eliberând-o sau apăsând

(Ctrl+)Esc24

. Dacă închidem meniul Start cu tasta , focus-ul revine ferestrei care-l avea

înainte, în timp ce, dacă folosim (Ctrl+)Esc, focus-ul rămâne pe butonul Start.

Organizare. Rezumat: Instrumentele meniului Start se grupează în panouri și secțiuni logice.

Inventarul instrumentelor și gruparea lor în panouri și secțiuni se pot schimba în trei moduri diferite față de

standardul inițial, vizibil în figura de mai sus. Din meniul Start se pot dezvolta trei tipuri de meniuri secundare. Cum se vede și în figura de mai sus, instrumentele de control sunt repartizate în două

liste verticale, plasate în două panouri colorate diferit, care se disting cu ușurință. Panoul

stâng, pe fundal alb, al meniului oferă căi eficiente de acces către programele instalate în sis-

tem (și, prin Jump lists, către documente asociate cu programele), în timp ce panoul drept, pe

fundal întunecat, conține scurtături către dosare și locații importante, precum și către reglajele

și documentația sistemului de operare. Tot în panoul drept, în partea inferioară, se află

instrumentele de deconectare a utilizatorului și de închidere corectă a calculatorului.

Mai puțin evidentă este divizarea celor două panouri și, deci, și a meniului de pornire

în secțiuni logice. Pentru a vedea care sunt secțiunile logice în care se grupează instrumentele

pe care le afișează la un moment dat meniul Start, putem muta focus-ul de la o secțiune la alta

cu tasta Tab. În organizarea sa implicită, pe care o afișează la deschidere, ilustrată de figura

precedentă, secțiunile sunt, în ordinea parcurgerii lor de tasta Tab: grupul instrumentelor din

panoul drept (altele decât butonul Shut down), butonul Shut down, lista programelor fixate și

recente din panoul stâng, butonul All Programs, caseta de căutare. Observăm că, în acest caz,

ordinea de parcurgere este de sus în jos și de la stânga la dreapta, circular.

Meniul Start își schimbă componența și organizarea în trei împrejurări diferite (v.

figura următoare):

1. când vizăm cu mausul un buton din panoul stâng având în dreapta un vârf negru de

săgeată țintind spre dreapta , ceea ce are ca efect înlocuirea panoului drept cu lista de

salturi (engl. Jump List) a butonului vizat;

2. când vizăm sau facem clic cu mausul pe butonul All Programs 3, efectul fiind înlocuirea

listei programelor recent utilizate și a celor fixate din panoul stâng cu meniul All

Programs; butonul All Programs își schimbă numele în Back;

3. când scriem caractere în caseta de căutare Search programs and files 2; conținutul curent

al meniului Start e provizoriu ascuns, fiind înlocuit de o listă de fișiere care conțin cuvinte

ce se potrivesc cu secvența de caractere introdusă.

Împărțirea meniului în panouri și în secțiuni logice — și ordinea dintre acestea din urmă când

sunt parcurse de tasta Tab — se schimbă și ele în cele trei situații.

Meniurile secundare care se pot deschide din meniul Start sunt: (1) meniurile contex-

tuale ale diverselor instrumente ce pot fi afișate la un moment dat, (2) meniul Shut down

options, precum și (3) meniurile dezvoltate de butoanele din panoul drept, atunci când acestea

sunt setate corespunzător (nu în configurația implicită).

24

și Ctrl+Esc închid meniul într-o singură etapă. În funcție de starea meniului Start, e posibil să fie nevoie ca

tasta Esc să fie apăsată de mai multe ori pentru a obține același efect.

114

Tehnici de lucru cu instrumentele din meniul de pornire

Cu mausul

Prin clic. Instrumentele din meniul Start, precum și din meniurile secundare ce se

dezvoltă din meniul Start, sunt acționabile prin clic, meniurile (incluzând aici și listele de

salturi) deschizându-se și prin vizare cu mausul.

Prin survol. Ca pentru orice alt element al interfeței grafice, în dreptul instrumentului

vizat cu mausul apare, după o clipă de așteptare, o indicație ecran cu o scurtă descriere a

acestuia. Instrumentele din panoul drept afișează indicația ecran și atunci când primesc

Cele trei ipostaze non standard ale meniului Start: cu o Jump List deschisă (stânga), cu meniul All Programs des-

chis (centru), cu conținutul înlocuit de o listă de potriviri cu secvența „cent“ (începutul de la „center“) introdusă

în caseta de căutare (dreapta).

Meniuri secundare în meniul

Start. Meniul contextual al

unei scurtături din panoul

stâng (stânga sus). Meniul

Shut down options (dreapta

sus). În stânga jos, meniul

Start a fost reconfigurat din

mai multe puncte de vedere.

În particular, i s-a adăugat în

panoul drept opțiunea

Administrative Tools, care a

fost setată să se dezvolte

într-un meniu.

115

focus-ul cu ajutorul tastaturii; fac excepție instrumentele care au fost reconfigurate să se

deschidă într-un meniu secundar.

Butoane solidare. Unele instrumente au la capătul din dreapta un buton săgeată sau un

buton piuneză. Acestea sunt: butonul Shut down și scurtăturile din panoul stâng ce deschid

liste de salturi, care au buton săgeată, precum și scurtăturile către fișiere din listele de salturi,

care au buton piuneză. Săgeata/Piuneza pot fi acționate prin clic, separat de partea principală

a instrumentului. Butoanele piuneză devin vizibile și acționabile — iar butoanele săgeată sunt

scoase în evidență și aria lor clicabilă e pusă într-un chenar — doar cât timp vizăm cu mausul

butonul cu care sunt solidare (sau îl activăm, de la tastatură),

Meniuri contextuale. Instrumentele din meniul Start oferă acces la acțiuni suplimenta-

re din meniul lor contextual, care se deschide prin clic dreapta peste instrumentul respectiv.

Shift+clic dreapta deschide un meniu contextual extins. Adăugarea de către noul sistem de

operare Windows 7 a unui meniu contextual extins sau alternativ pentru diferite obiecte este o

inovație interesantă, demnă de a fi semnalată. Un meniu contextual mai lung sau diferit oferă,

desigur, mai multe funcții, dar poate și crea confuzie. Un meniu contextual (extins) poate fi

închis făcând clic într-o zonă liberă de instrumente a meniului Start.

Notă tehnică. Săgeata/Piuneza solidară cu un instrument are același meniu contextual

ca și partea principală a instrumentului.

Fundalul liber de instrumente al meniului Start are și el un meniu contextual. Acesta

afișează o unică opțiune: Properties, care deschide dialogul de configurare a meniului Start și

a Barei de activități (Taskbar and Start Menu Properties) pe fila Start Menu. Opțiunea

Properties, deschizând același dialog de configurare, pe aceeași filă, se află și în meniul

contextual al butonului Start. Ea se află, de asemenea, în meniul contextual al Barei

activităților, dar deschide de acolo dialogul pe fila Taskbar.

Notă tehnică. Dintre instrumentele meniului Start, numai pictograma contului nu

dispune nici de meniu contextual, nici de indicație ecran; ea nu poate fi nici selectată cu

ajutorul tastaturii. Caseta de căutare 2 nu are indicație ecran, pentru că ea are oricum afișată

explicația Search programs and files.

Cu tastatura

Alternativ, putem acționa instrumentele din meniul Start cu ajutorul tastaturii. Unii

utilizatori avansați preferă chiar să folosească tastatura și să evite folosirea mausului. Vă

invităm să experimentați aceste tehnici, în ideea că, într-o zi, vă vor fi de folos.

Simpla lectură a textului următor este plictisitoare și, probabil, inutilă, iar în absența

calculatorului, poate chiar imposibilă. Dacă însă veți experimenta pe calculator fiecare

afirmație, textul următor se va transforma într-un exercițiu instructiv.

Detaliile descrise mai jos dau, fără îndoială, o imagine mai exactă a anumitor

posibilități de lucru pe care le oferă Windows 7, dar ele trebuie mai curând citite ca niște

curiozități. În niciun caz ele nu trebuie învățate pe de rost! Ar fi copleșitor! Câteva dintre ele

sunt chiar niște anomalii, care reflectă mai curând o programare neglijentă a sistemului, decât

caracteristici demne de reținut. Celelalte, mai numeroase, care se pot dovedi tehnici valoroase

de lucru, se constată, se deprind și se fixează în orele de lucru, de-a lungul anilor — dar chiar

și aceasta numai dacă devenim treptat persoane care preferă tastatura mausului.

Deocamdată este probabil de ajuns să înțelegem în linii mari funcționarea tastelor

săgeți și efectul tastei Enter.

Într-adevăr, accesul la un instrument cu ajutorul tastaturii se petrece în două etape: mai

întâi aducem focus-ul pe instrumentul dorit, cel mai adesea cu ajutorul săgeților, apoi îl

acționăm apăsând o tastă, de exemplu Ent.

Deplasarea focus-ului

Focus-ul se poate caracteriza funcțional prin aceea că elementul care-l poartă este

sensibil la unele taste, una dintre ele, dar nu singura, fiind tasta Ent.

116

Când deschidem meniul Start, printr-o tehnică oarecare, focus-ul este în caseta de

căutare Search programs and files 2. Ulterior el poate fi deplasat pe orice alt instrument al

meniului Start. Există mai multe tehnici de deplasare a focus-ului: cu săgețile, cu Tab și

Shift+Tab, cu alte taste de editare (Home, End, PgUp, PgDn, Backspace, Esc), cu metoda

literei subliniate, cu mausul.

Săgețile verticale. Tastele și mișcă focus-ul pe verticală, în sus și în jos; mai

precis, ele fac focus-ul să parcurgă succesiv și circular, într-un sens sau în celălalt,

instrumentele situate în același panou. Sunt parcurse toate instrumentele din panou, indiferent

de secțiunea din care fac parte. Parcurgerea este circulară, în sensul că, atunci când se ajunge

la un capăt într-o direcție, focus-ul se mută la celălalt capăt al panoului.

Șmecherie. Pentru un acces rapid la instrumentele situate în regiunea superioară a

panoului stâng, îndată după deschiderea meniului Start, e mai eficient să apăsăm , nu cum

am fi tentați să facem.

Săgețile orizontale. În principiu, tastele și mută focus-ul din panoul stâng al

meniului Start în panoul drept și invers. În acest caz, deplasarea focus-ului e doar

aproximativ25

orizontală, pentru că opțiunile nu sunt perfect aliniate.

Excepție: cazul butoanelor piuneză. Butoanele piuneză / pe care le au unele

instrumente din listele de salturi pot fi activate separat de partea principală a instrumentului.

În acest caz se poate întâmpla ca, mișcat de săgețile orizontale, focus-ul să parcurgă cele două

părți ale instrumentului și abia apoi să treacă în panoul opus. Atenție, însă! Butoanele

săgeată nu pot fi activate separat de părțile principale ale butoanelor cu care sunt solidare.

Altă excepție, mai importantă: desfășurarea și înfășurarea meniurilor. Dacă focus-ul

este pe un buton ce deschide un meniu sau într-un meniu deschis de un astfel de buton, atunci

înțelesul săgeților orizontale se poate schimba: va deschide, iar va închide acel meniu.

Mai precis, au loc următoarele lucruri.

Dacă instrumentul care are focus-ul deschide

- un meniu (All Programs, Shut down options, un meniu ce se dezvoltă dintr-un buton din

panoul drept),

- un (sub)dosar din meniul All Programs

- sau o listă de salturi,

aflate momentan în stare colapsată, atunci tasta va deschide acel meniu/(sub)dosar/listă de

salturi. Tasta își păstrează în general efectul obișnuit: ea ne mută în celălalt panou.

Invers, dacă meniul All Programs (sau un (sub)dosar din acest meniu) se află în stare

de expansiune, iar focus-ul se află pe instrumentul Back (respectiv pe (sub)dosar), atunci tasta

colapsează meniul (respectiv (sub)dosarul). Iar dacă focus-ul se află într-un meniu

secundar deschis din panoul drept sau pe o opțiune dintr-o listă de salturi, tasta colapsează

meniul, respectiv lista de salturi.

Particularitățile și excepțiile la acest comportament le vom descrie la locul cuvenit.

Șmecherie. Dacă focus-ul este pe un program cu listă de salturi sau pe butonul All

Programs și dorim să-l mutăm în panoul drept al meniului Start, vom apăsa , nu cum am

fi tentați să facem. De fapt, putem face aceasta pe orice opțiune din panoul stâng.

Formându-ne acest obicei, nu vom greși decât arareori (de exemplu pe butonul Back). La fel,

dacă dorim să mutăm focus-ul din lista de salturi în panoul stâng fără a închide lista de salturi,

vom apăsa (eventual de două ori, prima dată pentru a-l muta pe butonul piuneză /

Unpin/Pin), nu cum am fi tentați să facem.

25

Unele butoane (toate din panoul stâng și cele mai de jos din panoul drept) par să se împerecheze cu butonul

din celălalt panou aflat cel mai jos dintre butoanele care sunt mai sus, celelalte cu butonul din celălalt panou aflat

cel mai sus dintre cele aflate mai jos. Caseta de căutare 2 corespunde totdeauna cu butonul Shut down 6 și reci-

proc. Săgețile orizontale nu funcționează pe butoanele aflate cel mai sus în panoul stâng, care ar trebui să cores-

pundă icoanei contului utilizator, pentru că aceasta nu poate primi focus-ul, ci poate fi acționată doar prin clic.

117

Pont. Funcțiile obișnuite ale săgeților orizontale sunt suspendate când caseta de căuta-

re are conținutul nevid, pentru că am introdus caractere în interiorul ei. Săgețile orizontale se

rezumă atunci să deplaseze punctul de inserție în interiorul casetei. E adevărat că în acest caz

meniul Start e înlocuit cu lista potrivirilor și nu mai conține un panou drept (v. mai sus), dar

săgețile orizontale nu mai funcționează nici măcar între caseta de căutare și instrumentul Shut

down. Pentru a muta, în acest caz, focus-ul pe butonul Shut down, folosiți tasta Tab.

Navigarea între secțiuni. Putem naviga rapid între secțiunile logice ale meniului Start,

apăsând de mai multe ori tasta Tab sau combinația Shift+Tab. Mai precis, tasta Tab mută

focus-ul pe prima opțiune a secțiunii următoare, iar Shift+Tab pe ultima opțiune a secțiunii

precedente, în ambele cazuri parcurgerea secțiunilor fiind circulară.

Navigarea în interiorul secțiunilor. În interiorul unei secțiuni, când aceasta este

formată din mai mult de o opțiune, tastele Home/End ne mută pe prima, respectiv pe ultima

opțiune a secțiunii, iar tastele PgUp/PgDn pe prima/ultima opțiune a paginii curente sau, dacă

focus-ul este deja acolo, pe prima/ultima opțiune a paginii precedente/următoare. (De fapt, cu

excepția meniului All Programs, secțiunile au o singură „pagină“, care încape în întregime pe

ecran. Deci, când focus-ul nu este în meniul All Programs — unde sunt cu adevărat utile —,

tastele PgUp și PgDn se comportă ca sinonime ale tastelor Home și, respectiv, End.)

Notă tehnică. În lista de răspunsuri la o căutare, tastele Home, End, PgUp, PgDn și

săgețile orizontale nu funcționează în modul descris mai sus, ci sunt captate de caseta de

căutare și folosite pentru a deplasa punctul de inserție în interiorul acesteia.

Metoda literei inițiale și căutarea incrementală. Dacă focus-ul nu mai e în caseta de

căutare, iar punctul de inserție al acesteia e invizibil, atunci putem naviga între opțiuni și cu

metoda literei inițiale: când apăsăm o tastă literă, focus-ul se mută pe opțiunea al cărei nume

începe cu acea literă. Dacă nu există astfel de opțiuni, apăsarea tastei nu are efect. Dacă

numele mai multor opțiuni începe cu acea literă, ele sunt parcurse succesiv și circular când

apăsăm tasta corespunzătoare în mod repetat. Evident, metoda literei este cea mai rapidă

metodă de deplasare a focus-ului, atunci când ea poate fi aplicată (cu metoda literei nu putem

selecta butonul Shut down, nici caseta de căutare).

Pont. Dacă meniul All Programs este deschis, dar focus-ul nu este în interiorul său,

metoda literei inițiale nu ia în considerare și opțiunile listate în acest meniu. Dacă, dimpotrivă,

focus-ul se află în interiorul meniului All Programs, sunt luate în considerare doar opțiunile

din acest meniu, pentru care funcționează chiar căutarea incrementală, o metodă mai fină

decât metoda literei inițiale: putem introduce nu doar prima literă, ci, în succesiune rapidă,

oricâte litere din începutul numelui opțiunii căutate, până când focus-ul se mută pe aceasta.

Dacă însă introducem literele rar, cu pauze, focus-ul se mută ca în metoda literei inițiale.

Atenție! Metoda literei inițiale nu funcționează când focus-ul este în caseta de căutare

sau când punctul de inserție al casetei este vizibil (în mod intermitent). Aceasta se întâmplă

bunăoară imediat după deschiderea meniului Start sau când meniul Start afișează lista

rezultatelor unei căutări. În toate aceste cazuri literele introduse de la tastatură nu mută

focus-ul, ci se adaugă în casetă în poziția punctului de inserție, producând modificarea listei

rezultatelor căutării.

În celelalte cazuri, metoda literei funcționează și are acțiune globală, tratând ca un

singur grup toate controalele afișate, mai puțin butonul Shut down și caseta de căutare.

Acționarea opțiunii active

Instrumentul care are focus-ul poate fi acționat cu tasta (Num) Ent sau îi putem accesa

meniul contextual cu sau meniul contextual extins cu Shift+F10/Shift+ .

Șmecherie. Cum meniul contextual al butonului Shut down este identic cu cel al

fundalului meniului Start, putem deschide dialogul Taskbar and Start Menu Properties pe fila

Start menu cu secvența de caractere , , , R.

Câteva instrumente pot fi acționate și cu Bara de Spațiu (de exemplu: butonul

118

comutator All Programs/Back, comutatoarele / (Unpin/Pin) din listele de salturi,

butonul Shut down). Butonul All Programs și instrumentele din panoul drept, setate să se

deschidă în meniuri, pot fi acționate și apăsând (sens general: deschidere meniu), iar

butonul Back poate fi acționat și apăsând (sens general: închidere meniu).

Lucrul cu meniurile secundare

În meniurile secundare, focus-ul poate fi mutat cu săgețile verticale, iar opțiunea activă

poate fi declanșată cu Ent. (Dacă opțiunea activă e un submeniu, îl putem deschide și cu , și

îl putem închide apoi cu . Meniul însuși — dacă nu e contextual — se poate închide

apăsând tasta .) Alternativ putem folosi metoda literei subliniate, similară oarecum cu cea a

literei inițiale, dar care nu doar selectează acțiunea, ci o și declanșează: o opțiune se poate

acționa apăsând litera care apare subliniată în numele său, fără să fie nevoie de confirmare cu

tasta Ent. Dacă într-un meniu secundar nu există litere subliniate, literele inițiale îndeplinesc

același oficiu. În cazurile rare când mai multe opțiuni au aceeași literă subliniată (sau în

cazurile mai dese când într-un meniu fără litere subliniate mai multe opțiuni au aceeași literă

inițială), comportamentul devine identic cu cel din cazul metodei literei inițiale descrise mai

sus: după ce mutăm focus-ul pe opțiunea dorită apăsând repetat litera subliniată, va trebui să

apăsăm Ent pentru a acționa opțiunea.

Când un meniu secundar e deschis, (Shift+)Tab nu funcționează: meniurile secundare

nu sunt secțiuni ale meniului Start!

Abandonarea acțiunii

Uneori ne răzgândim și vrem să nu mai ducem la îndeplinire acțiunea pe care o plănui-

sem și începusem să o executăm deschizând meniul Start sau un submeniu al său. Ne trebuie

atunci niște comenzi de renunțare. Soluția e simplă și o bănuim deja: să apăsăm tasta Escape,

al cărei rol e, nu-i așa, să ne scape de toate situațiile fără ieșire. Rândurile următoare conțin o

descriere detaliată, pentru cititorul conștiincios, a ce se întâmplă dacă facem acest lucru.

Apăsând tasta Esc atunci când meniul Start are aspectul său inițial (fără meniuri și liste

de salturi în expansiune și având caseta de căutare vidă), meniul Start se închide, focus-ul ră-

mânând pe butonul Start. Când, dimpotrivă, meniul All Programs sau o listă de salturi se află

în expansiune, tasta Esc colapsează meniul All Programs, respectiv lista de salturi, aducând

meniul Start la aspectul său inițial, și mută focus-ul în caseta de căutare. De asemenea, apă-

sând Esc când caseta de căutare are conținutul nevid, caseta se golește de conținut și primește

focus-ul, iar lista potrivirilor se înlocuiește cu meniul Start așa cum apărea el înainte de a in-

troduce primul caracter în casetă (sub aspectul său inițial sau,

dimpotrivă, având deschisă o listă de salturi sau meniul All Pro-

grams). Dacă un meniu secundar este momentan deschis, atunci

tasta Esc închide mai întâi meniul secundar; focus-ul rămâne pe

butonul din care acesta emana26

. Dacă meniul secundar e în

cascadă, tasta Esc închide doar submeniul de rangul cel mai mic.

Deci, pentru a închide cu totul un meniu secundar în cascadă, sunt

necesare mai multe apăsări ale tastei Esc: tot atâtea câte subme-

niuri erau deschise27

.

Tasta Esc are aceste efecte, indiferent unde se află focus-ul.

Deci, pentru a închide meniul Start, e uneori necesar să

apăsăm Esc de mai multe ori. De exemplu, în situația din prima

figură, apăsând Esc, se închide întâi meniul cu opțiunile de deco-

26

Prezența mausului deasupra meniului Start poate perturba acest lucru: focus-ul are atunci tendința să se mute

în caseta de căutare. 27

Putem rezuma aceste afirmații spunând că „tasta Esc închide un singur meniu o dată“. E o regulă simplă, ușor

de reținut. Și deducem din ea, bunăoară, că e vorba de meniul de rangul cel mai mic. Într-adevăr, dacă Esc ar

închide un meniu care ar avea un submeniu deschis, le-ar închide pe amândouă!

119

nectare; apăsând încă o dată Esc, se închide lista de salturi. Abia

la a treia apăsare, tasta Esc închide meniul Start. În situația din a

doua figură, în care am deschis prin Shift+clic dreapta meniul

contextual al scurtăturii Calculator și am vizat submeniul Send to,

va fi nevoie să apăsăm de patru ori Esc pentru a închide meniul

Start!

Rolul tastei Alt. Un meniu contextual se închide și când

apăsăm tasta Alt. Iar când un alt meniu secundar e deschis, tasta

Alt închide meniul Start cu totul, mutând focus-ul pe butonul

Start. Tasta Alt ascunde, de asemenea, indicația ecran pe care o

afișează butoanele din panoul drept când primesc focus-ul cu

ajutorul tastaturii (dar nu și pe cea afișată de butonul Shut down).

Interferența între tastatură și maus (se poate omite la prima lectură)

Avertisment. Trăsăturile descrise în rândurile care urmează ne ușurează viața

punându-ne niște obiecte la îndemână, exact acolo unde ne așteptăm să le găsim. Ele-și

îndeplinesc acest rol cu atâta discreție, încât doar utilizatorii paranoic de atenți la detalii

notează prezența lor. Multe persoane ce utilizează Windows la nivel de expert nici nu le

bănuiesc existența. Putem deci și noi, în siguranță deplină, să le ignorăm voit și să omitem să

mai învățăm despre ele. În niciun caz nu se pune problema să le memorăm!

Dacă mișcăm mausul în meniul Start, obiectul care avea focus-ul îl pierde în favoarea

casetei de căutare: în caseta de căutare, punctul de inserție devine vizibil, iar caseta devine

sensibilă la introducerea de caractere de la tastatură. În general, în timp ce lucrăm cu mausul,

focus-ul este în caseta de căutare.

Invers, dacă am lucrat până de curând cu mausul și continuăm cu tastatura, meniul

Start răspunde ca și cum focus-ul s-ar afla pe obiectul vizat cu mausul în următoarele

împrejurări: când mutăm focus-ul cu tastele săgeți, cu (Shift+)Tab sau când apăsăm Ent.

Caseta de căutare răspunde la tastele caracter (inclusiv Bara de Spațiu), la (Shift+) , precum

și la combinația Shift+F10. Iar tastele Home, End, PgUp, PgDn nu au efect. Ulterior

comportamentul se normalizează.

Aceste trăsături pot părea niște anomalii. În realitate, dacă medităm o clipă, vom

vedea că ele sunt destul de bine gândite. În general, deși este perfect posibil, este totuși

contraproductiv să folosim ba tastatura, ba mausul, în cursul execuției aceleiași operații.

Aceasta nu înseamnă că nu ni se poate întâmpla câteodată — mie mi se întâmplă foarte des —

să schimbăm regimul de lucru: să trecem de pe tastatură pe maus sau invers. Cele două

regimuri de lucru au fiecare regulile sale proprii. Când lucrăm cu mausul, este bine să

folosim tastatura numai pentru a introduce cuvinte cheie în caseta de căutare, deci este firesc

ca aceasta să înregistreze cu promptitudine orice caracter introdus, altfel spus să rămână

permanent activă. Și nici nu avem nevoie, pe de altă parte, ca obiectul vizat să poarte focus-ul.

Pentru utilizator este deci convenabil ca, atunci când el trece de pe tastatură pe maus, caseta

de căutare să „fure“ focus-ul. Dimpotrivă, când lucrăm cu tastatura, focus-ul este important,

pentru că prin el selectăm obiectul sensibil la acțiunile noastre. Însă, cât timp am lucrat cu

mausul, obiectul sensibil, marcat vizual aproape în același fel, era cel vizat cu mausul. Este

mai comod deci pentru utilizator ca, atunci când trece de pe maus pe tastatură, obiectul vizat

cu mausul să se comporte ca și cum el ar avea focus-ul.

Din păcate, există numeroase anomalii și excepții de la acest comportament inteligent,

care nu ne permit să dăm o descriere simplă și exactă a ceea ce se întâmplă în fiecare

împrejurare. Comportamentul ideal descris mai sus poate fi observat când mausul vizează

butonul All Programs, o scurtătură din panoul stâng (dar nu în toate împrejurările), un buton

din panoul drept care nu este setat să deschidă un meniu sau butonul Shut down și începem să

120

utilizăm tastatura. Dacă însă tocmai am deschis sau am închis prin vizare cu mausul o listă de

salturi, au loc următoarele fapte. În vreme ce caseta de căutare e sensibilă la orice caracter

introdus, precum și la (Shift+) sau Shift+F10, săgețile, Ent și (Shift+)Tab se comportă ca

și cum focus-ul ar fi în lista programelor recente și fixate, dar fără a fi pe o scurtătură anume.

Într-adevăr, în acest caz, Ent nu are efect, activează primul element al panoului stâng, iar

caseta de căutare, în vreme ce săgețile orizontale ne mută pe prima opțiune din lista de salturi

( pe partea principală, iar pe butonul piuneză, dacă există, altfel tot pe partea principală)

sau nu au niciun efect dacă lista de salturi a fost închisă (ca și cum focus-ul ar fi în dreptul

pictogramei). Dar e suficient să mișcăm un pic mausul pe scurtătura deschizătoare sau

închizătoare de listă de salturi, ca să avem iar comportamentul ideal descris mai sus.

Dacă tocmai am deschis, prin vizare cu mausul, meniul Shut down options sau un

meniu ce emană dintr-un buton din panoul drept, atunci funcționează chiar un alt standard:

caseta de dialog pierde focus-ul (punctul ei de inserție nu mai e vizibil, iar caracterele

introduse acționează acum opțiunile din meniul deschis prin metoda literei). Focus-ul are o

poziție oarecum incertă. El pare a fi în meniul deschis, dar fără a fi pe una din opțiunile sale.

Astfel, săgețile și selectează prima și respectiv ultima opțiune a meniului deschis,

închide meniul, , (Shift+)Tab, Home/End, PgUp/PgDn și Ent sunt fără efect, dar (Shift+)

deschide meniul contextual al fundalului meniului Start. E suficient să mișcăm puțin mausul,

până când butonul vizat să capete iar iluminarea pe care și-a pierdut-o prin deschiderea

meniului, pentru ca efectul tastelor (Shift+) și Shift+F10 să se schimbe.

În lista de răspunsuri la o căutare sau în meniul All Programs vom putea observa un

comportament neașteptat al săgeților verticale imediat după utilizarea mausului, fiind foarte

greu de anticipat pe ce opțiune vor muta ele focus-ul.

Dacă, după ce am lucrat cu mausul, cursorul acestuia părăsește suprafața meniului

Start și continuăm să lucrăm cu tastatura, vom observa de asemenea comportamente

neașteptate: deși caseta de căutare continuă să primească tastele caracter, în funcție de ultimul

buton vizat, tastele săgeți și Tab se vor comporta fie ca și cum focus-ul s-ar afla în lista

programelor, dar nu pe un program, fie în panoul drept, dar nu pe un buton anume; și alte

comportamente pot fi observate: de exemplu acela ca focus-ul să fie efectiv în caseta de

căutare.

Bestiarul de monștri din paragrafele precedente este incomplet. Ca utilizatori atenți la

detalii, veți identifica poate și alții. Dar, desigur, nu merită să memorăm astfel de anomalii

care țin mai curând de programarea neglijentă a sistemului de operare, decât de intenția de a

crea caracteristici utile. Ele interferează destul de rar — și într-un mod benign — cu munca

noastră. E de-ajuns să fim avertizați că există. Iar când le întâlnim, e suficient să ne

comportăm ca la grădina zoologică: privim, ne minunăm și trecem mai departe.

Vom reveni cu mai multe detalii și particularități privind acționarea meniului Start cu

ajutorul tastaturii în secțiunile următoare.

Să explorăm panoul stâng al meniului Start

Organizare. Când deschidem meniul Start, panoul său stâng afișează trei secțiuni, de

jos în sus:

- caseta de căutare 2 Search programs and files — un oracol atotștiutor care ne spune

instantaneu unde se află orice fragment de informație și care începe să ne răspundă înainte

ca noi să terminăm de pus întrebarea,

- submeniul 3 All Programs — repertoriul alfabetic quasi exhaustiv al programelor instalate,

grupate pe categorii, ca într-un clasor de timbre,

- și o listă personalizată de scurtături către programe — o oglindă fidelă care ne reflectă

activitatea și preferințele. Scurtăturile sunt grupate în două categorii: programe recent

121

deschise și programe fixate, separate de o bară fină, abia vizibilă; bara este absentă dacă

una din categorii este vidă (v. figura 7). Cele mai multe scurtături de programe pot

deschide un meniu cu scurtături de fișiere și comenzi, numit listă de salturi (în engleză

Jump list), care acoperă provizoriu panoul drept al meniului Start.

În ce ordine folosim cele trei secțiuni? Dacă am deschis meniul Start pentru a lansa în

execuție un program: navigatorul de Internet, procesorul de text, jocul preferat etc., procedăm

în general în felul următor. Îl căutăm întâi în lista programelor recente și fixate. Dacă nu-l

zărim acolo, folosim caseta de căutare. Abia în ultimă instanță, dacă primele două metode au

dat greș sau dacă vrem o imagine panoramică a tuturor aplicațiilor instalate în sistem,

deschidem meniul All Programs. Odată localizat cu oricare din cele trei instrumente,

programul poate fi lansat în execuție cu un simplu clic. Vom descrie cele trei secțiuni în

această ordine, convenabilă și pentru expunerea anumitor fapte.

Remarcă. De fapt, mulți utilizatori experimentați folosesc aproape exclusiv caseta de

căutare pentru a lansa

în execuție programe.

Într-adevăr, putem lan-

sa un program cu aju-

torul casetei de căutare,

apăsând doar 3–4 taste

— mai rapid chiar de-

cât prin folosirea scur-

tăturii pe care progra-

mul ar putea-o avea în

meniul Start. De aceea,

scurtăturile din meniul

Start sunt interesante

mai mult pentru listele

de salturi pe care le

deschid, decât prin ele

însele. Unii utilizatori

nu folosesc deloc lista

de scurtături din meni-

ul Start, ba chiar prefe-

ră să o ascundă, fie din

acest motiv, fie pentru

a-și proteja intimitatea.

Într-adevăr, această lis-

tă poate fi foarte ușor

observată de cineva ca-

re vă privește peste u-

măr (soția geloasă, fiul

minor, șeful bănuitor, colega invidioasă…) și care poate afla astfel ce nu e neapărat să știe

despre cum vă folosiți calculatorul. Cât despre meniul All Programs, cum procesul de căutare

lansat din casetă îi ia în considerare cu prioritate conținutul, e anevoie să găsim aici ce nu am

reușit să localizăm cu ajutorul casetei de căutare; de fapt se poate întâmpla așa doar dacă am

scris greșit numele aplicației în caseta de căutare. Vom deschide probabil meniul All

Programs doar cu scop informativ: când vrem să vedem ce aplicații sunt instalate, când cău-

tăm informațiile colaterale din dosarul unui program — căci meniul All Programs conține și

dosare de program — sau când vrem să aflăm dacă e instalat un program alternativ pentru o

activitate dată (de pildă o altă suită Office, un alt Internet browser decât Internet Explorer, un

7 Un meniu Start, la puțin timp după ce contul a fost creat. Încă nu există progra-

me fixate. Observați opțiunea Getting Started (în traducere liberă „Să pornim la

drum“), care, vizată fiind cu mausul, deschide o listă (engl. Jump list) de activități

(engl. Tasks) susceptibile de a fi executate nu mult după instalarea sistemului sau

crearea unui cont utilizator. Puteți face clic pe Discover Windows 7.

122

alt editor de text decât Notepad sau un alt pdf viewer decât Adobe); meniul All Programs ne

permite, desigur, în aceste cazuri, să lansăm imediat în execuție programul găsit.

Lista programelor recent deschise și a programelor fixate. Liste de salturi

Listele de scurtături din panoul stâng afișează și fac accesibile aplicațiile recent sau

frecvent deschise28

și cele pe care utilizatorul dorește să le aibă permanent la dispoziția sa.

Aplicațiile pot fi lansate în execuție printr-un simplu clic — sau prin selectare cu săgeți și

acționare cu Ent. Meniul contextual al scurtăturilor oferă moduri alternative de a le acționa.

Lista programelor recent deschise se actualizează mereu pentru a reflecta activitatea

recentă a utilizatorului. Ea conține programele cel mai frecvent lansate în execuție de

utilizator. Lista este gestionată de sistem. Utilizatorul nu poate adăuga manual elemente în

această listă, nu le poate modifica direct ordinea de afișare și nici nu poate împiedica

28

Sistemul de operare aplică aici o politică frecvent întâlnită în informatică: accea de a oferi acces rapid la infor-

mațiile recent/des accesate; această politică este consecința observației empirice că șansele sunt foarte mari de a

avea din nou nevoie de o informație recent/des consultată. (Este unul din principiile care servesc și la optimiza-

rea memoriei: informațiile cel mai recent/des utilizate sunt stocate în zona de memorie cu accesul cel mai rapid.)

8 Fixarea unui program în meniul Start, cu ajutorul meniului

său contextual. Observați și celelalte opțiuni existente în

meniul contextual, discutate mai jos. V. rezultatul în fig. 10.

9 Mutarea prin tragere cu mausul a unei

scurtături în lista programelor fixate. Observați

cum o copie translucidă, gigantică, fantomatică,

a pictogramei urmărește mișcarea indicatorului

mausului. De asemenea, o indicație ecran (Pin to

Start menu), care însoțește și ea deplasarea

mausului, explică efectul mișcării; săgeata

întoarsă arată că e vorba de o scurtătură. Linia

neagră îngroșată de ghidare arată locul unde se

va poziționa scurtătura deplasată dacă se elibe-

rează butonul mausului. Observați cât de im-

precisă poate fi deplasarea! Dacă vrem să pla-

săm scurtătura pe o poziție anume, a doua, de e-

xemplu, va trebui să deplasăm, cu mai multă pre-

cizie, mausul în acea poziție. Dacă ne răzgân-

dim, putem apăsa tasta Esc înainte de a elibera

butonul mausului și operațiunea este anulată.

123

12

10 Rezultatul oricăreia din cele

două operațiuni din figurile 8

și 9: Calculator e acum imediat

deasupra liniei ce separă pro-

gramele fixate de cele recente.

Observați-i tenta portocalie.

11 Vrem să excludem Notepad din

lista programelor fixate, dar e posi-

bil ca el să rămână în lista progra-

melor recente, caz în care capătă o

nuanță portocalie (v. figura 12).

dispariția lor din listă, dar le poate totuși elimina și le poate modifica numărul. În mod

implicit, lista conține zece programe, dar acest număr poate fi modificat, ba chiar lista poate fi

golită cu totul, din dialogul de reconfigurare29

Taskbar and Start Menu Properties.

Lista programelor fixate (engl. pinned, „prinse în piuneze“), dimpotrivă, nu se

modifică de la sine. Ea este gestionată de utilizator și conține scurtături către programele pe

care acesta dorește să le aibă mereu la îndemână. Lista poate fi — și este la început — vidă

(v. figura 7); ea devine vizibilă abia după ce fixăm primul program.

Popularea listei programelor fixate

Folosind meniul contextual. Pentru a fixa (engl. to pin „a prinde în piuneze“) un pro-

gram aflat în lista programelor recent utilizate, se face clic dreapta pe el și se alege Pin to Start

Menu („Fixează în meniul Start“) din meniul său contextual (v. fig. 8, 10). Pentru a exclude

un program din lista programelor fixate, se alege din meniul său contextual Unpin from Start

Menu (engl. pentru „Desprinde din meniul Start“; v. figura 11)30

; dacă programul a fost recent

utilizat, el se va muta probabil în lista programelor recent utilizate (fig. 12). Pentru a elimina

cu totul un program din meniul Start, atât din lista programelor fixate, cât și din cea a

programelor recente, alegem din meniul său contextual Remove from this list (fig. 8, 11).

Prin deplasare cu mausul. Putem muta un program din lista programelor recent

utilizate în cea a programelor fixate și prin tragere cu mausul; mai mult, nu e nevoie, în acest

caz, de o precizie foarte mare a

mișcărilor: e suficient ca

programul să fie agățat și depus

undeva în panoul stâng al

meniului Start (v. fig. 9, 10); el

se adaugă atunci la sfârșitul

listei programelor fixate.

Pentru a-i atribui o altă poziție

în listă, programul trebuie

depus cu mai multă precizie în

poziția dorită; o linie neagră de

ghidare apare în locul în care-i

va fi inserată icoana. Tot prin

tragere cu mausul putem

schimba și ordinea între

programele fixate.

Remarcă. Până când meniul Start se închide, ultimul pro-

gram mutat este scos în evidență printr-o tentă portocalie a

fundalului, pentru a atrage utilizatorului atenția asupra lui (fig.

10, 12).

Pont. Cele două tehnici, folosind meniul contextual sau

deplasarea cu mausul, de fixare în meniul Start merg de fapt nu

doar cu scurtătura din lista programelor recente, ci și cu

majoritatea icoanelor care reprezintă simbolic programul. Nu

putem folosi în acest scop butoanele aplicațiilor de pe Bara

activităților, nici scurtătura către aplicație ce se găsește în lista ce

29

Acest dialog poate fi accesat prin clic dreapta într-o arie liberă de instrumente a meniului Start sau a Barei de

activități, apoi prin clic pe opțiunea Properties în meniul contextual care apare. Lucrul cu acest dialog e descris

mai pe îndelete în capitolul de configurare. 30

E aceeași comandă cu Pin to Start Menu, funcționând ca un comutator, cu nume schimbat pentru a reflecta

schimbarea de efect.

124

se deschide prin clic dreapta pe un astfel de buton, care nu au în meniul lor contextual

opțiunile necesare și nu pot fi nici trase cu mausul în meniul Start. Dar putem folosi în acest

scop o scurtătură, aflată pe Desktop, în meniul All Programs sau într-un dosar oarecare, și

chiar icoana executabilului însuși, aflată în dosarul de instalare al programului, deschis într-o

fereastră Windows Explorer. Într-adevăr, în meniul contextual al tuturor acestor icoane găsim

opțiunea Pin to Start Menu, respectiv Unpin from Start Menu, după cum programul nu e sau e

în lista programelor fixate. Pe de altă parte, putem să tragem, pentru a o fixa, o icoană din

meniul All Programs peste butonul Back, să așteptăm până ce meniul All Programs se închide,

apoi să o eliberăm peste lista programelor recente sau, cu precizie, în lista programelor fixate.

Sau putem trage o icoană de pe Desktop sau dintr-o fereastră Windows Explorer peste butonul

Start; odată ajunși aici putem fie s-o eliberăm, pentru a o prinde în piuneze la sfârșitul listei

programelor fixate, fie să așteptăm o clipă până când meniul Start se deschide și să o plasăm

cu precizie în lista programelor fixate în poziția pe care o dorim. În niciunul din aceste cazuri

scurtătura/executabilul nu se mută, ci rămâne și în locația sursă.

Pont. Prin această ultimă metodă, a deplasării cu mausul, putem fixa în meniul Start

nu doar programe, ci și dosare, partiții, biblioteci pe care le deschidem des, documente, pagini

web pe care le consultăm zilnic, panouri de control care conțin reglaje importante pentru noi

și chiar orice scurtătură din panoul drept (de exemplu Run, Homegroup, Network, Computer,

Help and Support). În cazul paginilor web, se agață pictograma din Bara de adrese a

navigatorului (v. instantaneele alăturate). Tot așa putem proceda și cu dosarul sau panoul de

control deschis într-o fereastră Windows Explorer; mai mult, locațiile (dosare, partiții,

biblioteci, Computer, Favorites, Desktop, Recent Places, Libraries etc.) le putem trage și din

panoul de navigare al aplicației Windows Explorer.

Dacă navigatorul pe care-l folosim este Internet Explorer 9, atunci, pentru a fixa site-ul, putem

trage și fila, nu doar pictograma din Bara de adrese, iar pictograma utilizată în meniul Start este

cea a site-ului, nu cea a aplicației (a navigatorului implicit); prin clic pe această pictogramă,

site-ul se deschide în Internet Explorer, chiar dacă navigatorul implicit nu e Internet Explorer.

Mai mult, o listă de salturi (v. mai jos) e asociată, care oferă oportunitatea de a deschide

navigatorul în regim in private.

Șmecherie. Uneori executabilul unui program e greu de distins de alte componente

auxiliare ale programului aflate în dosarul de instalare, care sunt tot programe executabile.

Unul din criteriile prin care îl putem recunoaște este tocmai prezența comenzilor Pin to Start

Menu/Unpin from Start Menu, și Pin to Taskbar/Unpin from Taskbar în meniul lui contextual.

Agățarea unui site din Bara de adresă a Internet

Explorer 9 (poza de dedesubt), deplasarea lui și

eliberarea peste butonul Start (poza de la mij-

loc). În meniul Start apare, pe ultima poziție în

lista programelor fixate, icoana site-ului, nu a

aplicației (poza de deasupra).

125

Fixarea pe Bara activităților. Când un program are măcar o fereastră deschisă, buto-

nul său apare provizoriu pe Bara activităților. Însă, așa cum programul poate fi fixat în

meniul Start, tot așa el poate fi fixat și pe Bara activităților, printr-o tehnică asemănătoare,

încât butonul său să rămână acolo permanent, chiar și atunci când programul nu mai are

ferestre deschise. Pentru aceasta, facem clic dreapta pe scurtătura programului din meniul

Start — sau pe orice altă scurtătură a sa — și alegem Pin to Taskbar (vezi fig. 8, 11). Și

această opțiune este un comutator, care ne permite apoi să facem operația inversă: dacă

programul încă se mai află în meniul Start, facem clic dreapta pe scurtătura din meniul Start

(vezi figura alăturată) — sau, dacă nu, pe orice altă

scurtătură a programului — și alegem Unpin from

Taskbar (care este acum numele curent al

comutatorului). Putem, de asemenea, să fixăm un

program pe Bara activităților deplasând cu mausul

acolo scurtătura din meniul Start — sau orice altă

scurtătură. Mai multe detalii vor fi date când vom

vorbi despre butoanele aplicațiilor de pe Bara de

activități.

Jump Lists

Ce sunt? Deschidere și închidere

Unele intrări din lista programelor recente sau fixate din meniul Start au la marginea

lor dreaptă un vârf negru de săgeată țintind spre dreapta (; vezi figurile). Oprind mausul

peste o astfel de intrare și așteptând o clipă, se deschide un meniu, numit listă de salturi sau

de scurtături (engl. Jump List), care acoperă provizoriu panoul drept al meniului Start. Lista

de salturi se ascunde dacă mutăm mausul peste un program recent sau fixat care nu are o listă

de salturi. (Desigur, dacă mutăm mausul peste un program recent sau fixat care are o listă de

13

Din meniul Start, putem exclude butonul apli-

cației Adobe Reader 9 de pe Taskbar.

126

salturi, lista de salturi curent afișată e înlocuită cu lista de salturi a programului vizat.)

Pont. De asemenea, lista de salturi se afișează/se ascunde și făcând clic pe vârful de

săgeată. Vom prefera această tehnică dacă nu ne place să așteptăm nici măcar o clipă. Dar

atenție! Trebuie să facem clic chiar în pătrățica în care e înscris vârful de săgeată, altfel

riscăm să deschidem programul.

Prezentare generală

Listele de salturi sunt una din îmbunătățirile cele mai remarcabile pe care Windows 7

le aduce, în raport cu versiunile precedente. Ele se comportă ca un meniu Start miniatural la

nivel de aplicație individuală. Astfel, ele afișează și fac accesibile fișierele recent sau frecvent

deschise cu ajutorul aplicației, ușurând sarcina utilizatorului care dimineața dorește să-și

regăsească repede documentele la care lucra cu o seară înainte.31

Ele permit utilizatorului

să-și prindă în piuneze fișierele favorite sau importante, ca să le regăsească indiferent de

activitatea sa recentă. Listele de salturi conțin uneori scurtături către comenzile importante

din meniurile aplicației.

Categorii. Popularea listei fișierelor fixate. Eliminarea fișierelor din listă

Scurtăturile din listele de salturi sunt organizate pe categorii: Recent sau Frequent,

Pinned, Tasks. Lista de salturi poate conține o listă Recent (sau Frequent) a fișierelor recent

(frecvent) deschise cu acest program, gestionată de sistem, o listă Pinned a fișierelor fixate de

utilizator și/sau o listă Tasks fixă, de scurtături către comenzile uzuale ce pot fi executate cu

ajutorul programului și/sau de sarcini similare.

Prezența sau absența listei de salturi, categoriile pe care aceasta le conține și inventarul

categoriei Tasks, în cazul în care aceasta e prezentă, depind de felul în care a fost programată

aplicația. Un exemplu de opțiune care afișează o sublistă Tasks de sarcini înrudite este

Getting Started, care apare în meniul Start când creăm un nou cont utilizator (vezi figura 7).

Un alt exemplu este aplicația PicPick (http://www.picpick.org), cu ajutorul căreia se pot

realiza capturi de ecran (vezi figura 13 din stânga).

Aplicațiile care lucrează cu documente, cum sunt cele din pachetul Microsoft Office

sau Adobe Reader, afișează în general o listă a documentelor recent deschise, care se va

actualiza permanent pentru a reflecta

activitatea utilizatorului (vezi figura 13 din

dreapta). Un exemplu de aplicație care

afișează atât o listă Tasks, cât și o listă de

fișiere, și anume o listă de fișiere frecvent

deschise, este Windows Media Player (v.

figura alăturată).

Lista documentelor recente/frecven-

te este gestionată de sistem. Utilizatorul nu

poate determina direct apariția unui docu-

ment în această listă, nici nu-i poate împiedica dispariția, după cum nu poate modifica ordinea

dintre documentele prezente, dar poate să fixeze permanent sau să excludă documente, așa

cum poate să modifice numărul maxim al documentelor afișate.

Într-adevăr, aplicațiile care afișează liste de fișiere — recente sau frecvente — admit și

liste de fișiere fixate. Prezența unei liste a documentelor fixate depinde de intervenția directă

a utilizatorului. Acesta poate fixa un document recent/frecvent vizându-i scurtătura și făcând

clic cu mausul pe butonul piuneză care apare atunci la extremitatea dreaptă a scurtăturii;

dacă, înainte de a-l apăsa, întârzie un moment peste acest buton, apare o indicație ecran care

31

Cele mai multe aplicații mențin încă o listă de fișiere recent deschise, care pot fi regăsite din fereastra

aplicației, deschizând unul din meniuri (de obicei meniul File).

127

i

k

j

h

g

f

c a

b

d e

explică funcția butonului: Pin to this list (engl.

pentru „Fixează în listă“). Vezi a. Compară cu b.

Procedura inversă, de excludere a unui

document din lista documentelor fixate este similară: se apasă iarăși

același buton, care funcționează ca un comutator, doar că de data

aceasta piuneza arată astfel: , iar indicația ecran este Unpin from this list (engl. pentru

„Elimină din listă“). Vezi d. Compară cu e.

Fixarea, excluderea din lista Pinned și excluderea cu totul din lista de salturi se pot

face și aplicând cele două metode care funcționau pentru programe și care au fost descrise mai

sus: metoda meniului contextual și metoda tragerii cu mausul. Într-adevăr cele două opțiuni:

Pin to this list, pentru documente recente/frecvente (respectiv Unpin from this list, pentru

documente fixate) apar și în meniul contextual al scurtăturilor, care se deschide prin clic

dreapta, unde mai apare și opțiunea Remove from this list. Vezi f și k. Prin tragere cu mausul,

un document recent se fixează (g), iar un document fixat își poate schimba poziția relativă în

raport cu celelalte documente fixate (i); o bară albastră de ghidare apare în locul în care

documentul se va plasa dacă eliberăm mausul. Ca și în cazul programelor, ultimul document

care s-a deplasat capătă o tentă portocalie (b, e, g, h, j), pe care și-o păstrează cât timp meniul

Start rămâne deschis. Și, tot ca acolo, bara separatoare dintre liste dispare dacă o listă devine

vidă (vezi a, e, h). (Urmăriți instantaneele. Experimentați!)

Protejarea intimității ș. a. Comanda de excludere a unui element dintr-o listă de

salturi ne poate ajuta să eliminăm o scurtătură către un document care între timp a fost mutat

sau șters; într-adevăr, sistemul nu face automat acest lucru. Ne poate ajuta, de asemenea, să

ne protejăm intimitatea, eliminând o scurtătură indezirabilă. Unii utilizatori sunt chiar mai

radicali în această privință și dezactivează cu totul listele de salturi. Această acțiune poate fi

efectuată din panoul de control Taskbar and Start Menu Properties, într-un mod care va fi

descris în capitolul de configurare. Din același panou de control, utilizatorul mai poate

modifica și numărul maxim de fișiere recente/frecvente care se vor afișa în listele de salturi,

numărul implicit fiind de zece.

Șmecherie. Dacă dezactivăm listele de salturi, apoi le activăm din nou, ele sunt golite

de conținutul curent și încep să înregistreze noi elemente.

Deschidere și închidere. Deplasare a focus-ului

Deschidere. Dacă focus-ul este pe un program recent/frecvent/fixat care are o listă de

salturi, aceasta poate fi deschisă apăsând tasta . Focus-ul se mută pe prima opțiune din lista

de salturi care se deschide (dacă mausul nu vizează meniul Start, caz în care pot apărea unele

anomalii).

Între partea principală a opțiunii și butonul ei de fixare. Întrucât scurtăturile către

documente din listele de salturi au la capăt un comutator / Unpin/Pin, focus-ul poate fi

fie pe partea principală a scurtăturii, fie pe comutator. Va trebui să fim foarte atenți la

128

sugestiile vizuale, pentru că cele două situații sunt greu de distins. Compară

cu . Când comutatorul este activ, el este colorat

mai viu decât partea principală a opțiunii.

Notă tehnică. Deși nu au buton piuneză, acțiunile (engl. Tasks) din listele de salturi au

și ele două moduri diferite de a fi active, care corespund celor două poziții ale focus-ului de

pe opțiunile care au un buton piuneză. Ele sunt marcate grafic printr-o colorare mai intensă

sau mai discretă a opțiunii. Compară cu . Încât

vom spune și în acest caz, într-un mod oarecum impropriu, că opțiunea are activă partea

principală, respectiv piuneza sau că focus-ul este pe partea principală a opțiunii, respectiv pe

piuneză. Nu există diferențe importante de reacție a sistemului între cele două stări. În starea

cu piuneza activă, care e mai degrabă o anomalie, neavând vreo utilitate specială, nu putem

totuși ajunge decât de pe o opțiune care are efectiv un buton piuneză activ, prin deplasare

verticală cu săgeți.

Între partea principală a unei scurtături din lista de salturi și butonul său piuneză /

, putem muta focus-ul folosind săgețile orizontale. (În cazul unei opțiuni din lista de

salturi fără buton piuneză, dar având totuși piuneza activă, săgeata îi activează partea

principală. Săgeata nu are însă efectul opus!)

Sistemul memorează starea curentă a piunezei, pe toată durata cât meniul Start rămâne

deschis. Această informație se pierde abia când meniul Start e închis. Sistemul „știe“ deci în

ce stare se află piuneza, chiar dacă focus-ul părăsește lista de salturi sau dacă lista de salturi se

închide ori e înlocuită de lista de salturi a altei opțiuni.

Sistemul ia anumite decizii privind deplasarea focus-ului în funcție de starea curentă a

piunezei, memorată de sistem. Astfel, când se (re)deschide o listă de salturi, focus-ul se mută

fie pe butonul piuneză al primei opțiuni din listă, fie pe partea ei principală, după cum piuneza

este actualmente în stare activă sau nu.

La început, când deschidem meniul Start, piuneza este, în mod implicit, în stare

„inactivă“. De aceea, când deschidem o listă de salturi prima dată după ce am deschis meniul

Start, focus-ul se mută pe partea principală a primei opțiuni. Apoi, focus-ul poate migra liber

între partea principală și piuneză. Tehnic vorbind, starea curentă a piunezei este dată de

caracterul ei activ sau nu, ultima dată când focus-ul a fost într-o listă de salturi.

Închidere. Lista de salturi se închide apăsând când focus-ul se află pe partea

principală a unuia din elementele listei (dacă focus-ul e pe butonul piuneză, va trebui să

apăsăm de două ori, prima dată pentru a-l aduce pe partea principală a elementului listei).

Focus-ul ajunge pe scurtătura din care emana lista de salturi (dacă mausul nu vizează meniul

Start, caz în care apar anomalii).

Pont. Cel mai simplu mod de a închide lista de salturi, oriunde ar fi focus-ul în meniul

Start, este să apăsăm tasta Esc. În acest caz, caseta de căutare devine activă.

Remarcă. Lista de salturi se închide și dacă deschidem meniul All Programs. Ea se

ascunde temporar dacă introducem caractere în caseta de căutare32

; dacă ștergem caracterele

introduse sau apăsăm Esc, lista reapare.

Deplasare verticală. În lista de salturi, focus-ul se deplasează în sus și în jos cu

ajutorul săgeților verticale; parcurgerea opțiunilor este circulară și ea include și butonul Shut

down, deși acesta formează o secțiune distinctă.

Dacă piuneza este curent în stare activă, focus-ul se mută pe butonul piuneză al

opțiunii destinație. Dacă piuneza e inactivă, focus-ul ajunge pe partea principală a opțiunii.

Concret, vom observa următorul comportament: dacă focus-ul e pe un buton piuneză, el se

mută tot pe un buton piuneză, când apăsăm sau , iar dacă focus-ul este pe partea principală

a opțiunii, atunci el se mută tot pe partea principală a opțiunii. Într-o altă situație particulară,

32

Pentru aceasta, trebuie mai întâi să aducem focus-ul în casetă prin clic sau cu săgețile.

129

dacă piuneza e activă, caracterul ei activ nu se modifică când focus-ul ajunge pe un buton fără

piuneză dintr-o listă Tasks.

Săgețile verticale parcurg și butonul Shut down, oricare ar fi starea curentă a piunezei,

însă de pe butonul Shut down săgețile verticale mută focus-ul întotdeauna pe partea principală

a opțiunii. Cu alte cuvinte, la mutarea, cu sau , a focus-ului de pe Shut down pe una din

opțiunile din lista de salturi, starea curentă a piunezei se resetează la valoarea ei implicită.

Înapoi în panoul stâng. Dacă focus-ul este pe un element al listei de salturi și vrem

să-l mutăm în panoul stâng al meniului Start, fără a închide lista de salturi, vom apăsa : de

două ori, dacă elementul are un comutator / asociat și focus-ul este pe partea principală

a elementului, o singură dată în celelalte cazuri. Focus-ul se mută pe scurtătura din care

emană lista de salturi. Nu vom apăsa , cum am avea tendința să facem, pentru că atunci

lista de salturi se va închide.

Ne putem deplasa apoi cu săgețile verticale în panoul stâng al meniului Start, în

același mod în care o făceam când lista de salturi nu era deschisă, și putem acționa elementul

din panoul stâng care e activ la un moment dat, inclusiv cel din care emană lista de salturi,

apăsând tasta (Num) Ent. Acționarea butonului All Programs, prin , (Num) Ent sau Bara de

Spațiu, deschide meniul cu același nume, închizând în plus lista de salturi.

Din nou în listă. Dacă focus-ul este în panoul stâng, lista de salturi fiind deschisă,

pentru a-l muta înapoi în lista de salturi cel mai sigur este să apăsăm . Focus-ul se mută

aproximativ orizontal. Tasta face același lucru numai dacă elementul activ nu deschide o

listă de salturi sau meniul All Programs. Dacă apăsăm când activ este butonul din care

emană lista de salturi deschisă, focus-ul se mută pe prima opțiune din listă. Dacă apăsăm

când activ este un buton care deschide o altă listă de salturi, noua listă de salturi se deschide,

înlocuind-o pe cea existentă, iar focus-ul se mută pe prima opțiune din listă.

În toate cazurile enumerate, odată ajuns pe un element al listei de salturi, focus-ul îi

afectează fie partea principală, fie butonul pioneză, în funcție de starea curentă a piunezei,

memorată de sistem. Concret, dacă, de exemplu, focus-ul a ajuns în panoul stâng plecând de

pe un buton piuneză, el revine în panoul drept tot pe butonul piuneză al opțiunii.

Cu metoda literei. Cât timp focus-ul nu este în caseta de căutare, apăsarea unei litere

ne mută pe opțiunea al cărei nume începe cu litera respectivă, indiferent dacă ea e situată în

panoul stâng sau în lista de salturi. Dacă mai multe opțiuni au numele începând cu această

literă, ele sunt parcurse circular, când apăsăm litera de mai multe ori. În lista de salturi,

metoda literei selectează fie piuneza, fie partea principală a opțiunii, în funcție de starea

curentă, activă sau nu, a piunezei, memorată de sistem.

Cu tasta Tab. Ca de obicei, Tab și, respectiv, Shift+Tab parcurg secțiunile meniului

Start, în sens direct și, respectiv, în sens schimbat, mutând focus-ul pe primul, respectiv pe

ultimul, element al secțiunii următoare. Parcurgerea este circulară. În lista de salturi,

(Shift+)Tab selectează întotdeauna partea principală a opțiunii, chiar și atunci când piuneza e

activă. Secțiunile sunt, în acest caz, în sens direct: lista programelor recente și fixate, butonul

All Programs, caseta de căutare, butonul Shut down și lista propriu-zisă de salturi. Observăm

că, în raport cu aspectul inițial al meniului Start, ordinea între butonul Shut down și secțiunea

formată din butoanele de deasupra lui e inversată.

Notă tehnică. În general, oricare ar fi metoda prin care focus-ul ajunge pe o opțiune

din lista de salturi, primește focus-ul fie partea principală, fie butonul piuneză al opțiunii, în

funcție de starea curentă, inactivă sau activă, a piunezei, memorată de sistem. Există însă și

câteva excepții: focus-ul ajunge întotdeauna pe partea principală a opțiunii, indiferent de

starea curentă a piunezei, în două împrejurări: (1) prin (Shift+)Tab sau (2) când îl aducem de

pe butonul Shut down pe o opțiune din lista de salturi cu una din săgețile verticale.

130

Anomalii (se poate omite la lectură)

Când lista de salturi apare prin apăsarea tastei , mausul fiind peste meniul Start,

focus-ul este „furat“ de caseta de căutare, care devine sensibilă la orice caracter introdus,

precum și la (Shift+) sau Shift+F10. Dacă dorim să deplasăm apoi focus-ul cu săgețile sau

cu tasta Tab, la prima acționare ele nu vor muta întotdeauna focus-ul unde ne-am aștepta, dar

apoi comportamentul lor va fi cel așteptat. Mai precis, focus-ul se va muta ca și cum ar fi

rămas în lista de salturi, dar fără a fi pe vreuna din opțiuni. Astfel, săgețile verticale și vor

muta focus-ul pe prima și, respectiv, ultima opțiune din lista de salturi, nu în panoul stâng al

meniului Start cum ne-am fi așteptat, va selecta scurtătura din care emană lista de salturi și

nu butonul Shut down, cum ne-am aștepta, iar va închide lista de salturi. De asemenea,

(Shift+)Tab se comportă ca și cum focus-ul ar fi rămas în lista de salturi.

Când lista de salturi se închide prin acțiunea tastaturii, iar mausul vizează butonul Start,

caseta de căutare „fură“, de asemenea, focus-ul, dar fără alte anomalii de comportament.

Dacă mausul nu vizează meniul Start, aceste anomalii nu se produc. Aceste anomalii

se datorează faptului că, la închiderea sau deschiderea unei liste de salturi, meniul Start e

redesenat, iar sistemul crede că mausul abia a sosit peste meniul Start. Aceasta declanșează o

parte din procesele care au loc când trecem de la lucrul cu tastatura la lucrul cu mausul.

Când deschidem sau închidem o listă de salturi prin vizare cu mausul, focus-ul e, de

asemenea, furat de caseta de căutare și apar anomalii de comportament ale săgeților, care

diferă însă de cele descrise mai sus. Când încercăm să deplasăm focus-ul, constatăm că

răspunsul sistemului este ca și cum focus-ul ar fi rămas în lista programelor, dar fără a fi pe un

program, ci cumva deasupra primului program: selectează primul program, iar caseta de

căutare, și nu funcționează decât dacă lista de salturi e deschisă, caz în care ele

selectează prima opțiune din această listă de salturi; (Shift+)Tab au comportamentul așteptat

pentru cazul în care focus-ul este în lista programelor.

Comportamentele diferă dacă acțiunea a fost efectuată prin clic. Oricum, așa cum am

mai subliniat, este contraproductiv să acordăm atenție acestor fapte.

Acționarea scurtăturilor din listele de salturi

Prin clic cu mausul — sau prin deplasare a focus-ului pe element cu ajutorul tastelor

săgeți și apăsare a tastei Ent — comenzile se execută, iar fișierele se deschid în aplicația în a

cărei listă de salturi se află. Dacă aplicația nu e momentan deschisă, ea se lansează în

execuție și deschide apoi fișierul sau execută comanda. Meniul contextual al scurtăturilor de

fișiere conține cam aceleași elemente cu cele pe care le-ar avea într-o fereastră Windows

Explorer, cu unele comenzi specifice, amintite mai sus, în plus. El se deschide prin (Shift+)

clic dreapta — sau prin mutare a focus-ului și apăsare a tastei (Shift+) sau a combinației

Shift+F10. (Combinațiile în care intră tasta Shift deschid un meniu mai lung, cu câteva

comenzi în plus.) Scurtăturile de fișier pot fi agățate și trase cu mausul, cu aceleași efecte ca

în cazul unei scurtături obișnuite. În particular ele pot fi fixate prin glisare în panoul stâng al

meniului Start. Vom da mai multe detalii în capitolul despre gestiunea fișierelor.

Remarcă. Cum e și firesc, nu vom încerca să glisăm o comandă și nici nu vom simți

nevoia să facem clic dreapta peste ea. Într-adevăr, comenzile din sublista Tasks nu pot fi

deplasate cu mausul și au în meniul contextual o singură opțiune: Open, al cărei efect este

același cu cel al clicului.

Liste de salturi pe Bara activităților

Prin clic dreapta pe butonul unei aplicații situate pe Taskbar se deschide un meniu

numit de asemenea Jump List („listă de salturi“). Pentru fiecare aplicație în parte, această

listă de salturi are aceleași categorii cu acelea ale listei de salturi din meniul Start, enumerate

în aceeași ordine verticală (Pinned, Recent/Frequent și/sau Tasks). Fiecare categorie în parte

posedă aceleași obiecte, enumerate în aceeași ordine și având același meniu contextual.

131

Diferența este că lista de salturi a butoanelor de pe Bara activităților conține o categorie

suplimentară, nenumită, plasată chiar la bază, care include trei elemente: o scurtătură către

aplicația însăși, comutatorul Pin this program to taskbar/Unpin this program from taskbar și

un buton Close all windows, care nu apare decât dacă aplicația este deschisă și e numit Close

window când aplicația e deschisă într-o singură fereastră. În meniul Start, unele aplicații nu

au listă de salturi. Aceste aplicații au, pe Bara activităților, o listă de salturi care se reduce la

cele trei elemente sus-amintite din categoria suplimentară.

Șmecherie. Să presupunem că o aplicație dispune de un buton pe Bara activităților.

Dacă dorim să fixăm (sau să eliminăm) un fișier în lista de salturi a aplicației din meniul Start

— sau dacă dorim să schimbăm ordinea între fișierele fixate —, putem face același lucru în

lista de salturi a butonului de pe Bara activităților, făcând economie de un clic. Schimbarea se

va reflecta imediat și în meniul Start. Și invers, orice modificare a listei de salturi din meniul

Start afectează în același mod lista de salturi de pe Bara activităților.

Caseta de căutare

Când deschidem meniul Start, instrumentul de căutare 2 Search programs and files

este imediat disponibil: are punctul de inserție intermitent, semn că el e cel ce primește carac-

terele introduse de la tastatură. Într-adevăr, dacă introducem caractere de la tastatură, ele apar

în caseta de căutare și, după o clipă de așteptare, conținutul obișnuit al meniului Start este

înlocuit33

cu lista fișierelor ce conțin secvența de caractere introdusă, grupate pe categorii:

programe, panouri de control, documente, Microsoft OneNote, muzică, fotografii, video,

mesaje e-mail, fișiere [care nu se încadrează în categoriile precedente] etc. Programele sunt

privilegiate, fiind enumerate întâi, primul dintre ele primind focus-ul; vin apoi panourile de

control. (Vezi figura de pe pagina următoare.) Dacă niciun program nu se potrivește cu

secvența de caractere introdusă, atunci focus-ul se mută pe butonul See more results.

Remarcă. Sistemul caută numai printre tipurile de fișiere care pot fi de interes pentru

utilizator și ignoră complet — deci nu afișează niciodată în lista de răspunsuri — fișierele fo-

losite intern de sistem și de aplicații. Windows ia în considerare, de asemenea, tot ce se află

în dosarul nostru personal, precum și tot ce se află în meniul Start, inclusiv în lista All

Programs, ceea ce îl face extrem de eficace în găsirea programelor. Windows caută astfel

într-o mare varietate de tipuri de fișiere, incluzând dosare, documente .pdf, .djvu și Office,

fișiere text, semne de carte și multe altele, pe care le grupează în cele câteva categorii

enumerate mai sus.

33

exceptând cazul când nu am introdus decât spații (cu Bara de spațiu)

sența butonului Close all windows, care se explică prin

faptul că aplicația nu e deschisă, dar e fixată pe Taskbar.

Compară cele două

liste de salturi, pen-

tru aceeași aplicație,

Windows Media

Player. Lista ce ema-

nă din butonul de pe

Taskbar are două co-

menzi suplimentare,

delimitate de celelal-

te printr-o bară sepa-

ratoare de categorie,

dar fără nume de ca-

tegorie. În rest, cele

două liste sunt iden-

tice. A se nota ab-

132

Lista răspunsurilor se actualizează dinamic pe măsură ce se introduc noi caractere. Ori

de câte ori un nou caracter este introdus, focus-ul se mută pe primul program din lista

actualizată sau pe butonul See more results („Arată mai multe rezultate“), dacă lista nu mai

conține programe. Dacă Windows nu găsește deloc rezultate care să se potrivească cu

căutarea, se afișează și un mesaj de avertisment: No items match your search („Niciun

element nu se potrivește cu căutarea dumneavoastră“), iar butonul See more results care

primește focus-ul e unicul buton care apare acum în listă.

Focus-ul poate fi mutat în sus sau în jos cu săgețile verticale până pe elementul dorit al

listei. Săgețile verticale parcurg nu doar elementele aflate în lista răspunsurilor, ci și

categoriile în care sunt grupate acestea, butonul See more results și caseta de căutare însăși.

Toate elementele, indiferent de natura lor, sunt parcurse în ordinea verticală în care apar,

Meniul Start, așa cum arată dacă ne folosim

de caseta de căutare: conținutul lui obișnuit e înlocuit

cu o listă de răspunsuri.

Pe măsură ce introducem noi caractere, conți-

nutul listei se actualizează, în timp real, pentru a afișa

răspunsuri ce se potrivesc cu caracterele introduse. Nu

e nevoie să introducem un cuvânt întreg, nici să facem

vreun clic de confirmare!

Pentru a face să apară în prima poziție aplica-

ția PowerPoint, a fost suficient să apăsăm , pentru a

deschide meniul Start, apoi începutul numelui aplicați-

ei, anume po. Doar p nu a fost suficient, pe calculatorul

nostru, la acest moment: în lista afișată era selectată

aplicația Paint și apăreau doar aplicațiile Windows

Media Player și PicPick. Pentru a lansa în execuție

PowerPoint, este suficient acum să apăsăm tasta Ent.

Dacă, dimpotrivă, intenția noastră era aceea de

de a deschide un panou de control ce conține cuvântul

point (de exemplu Create a restore point) sau un fișier

ce conține în numele său cuvântul popular (de exemplu

Teatrul popular religios), atunci continuăm să scriem.

Lista se va actualiza cu fiecare caracter introdus, până

când fișierul dorit va apărea în listă foarte aproape de

prima poziție sau chiar pe prima poziție. În primul caz,

e suficient să scriem poi. În al doilea caz, dacă scriem

popul, fișierul dorit ajunge pe poziția a doua, dar rămâ-

ne tot acolo, chiar dacă scriem cuvântul în întregime.

Dar chiar și în această poziție, e suficient să apăsăm

pentru a-i comunica focus-ul și apoi Ent pentru a-l des-

chide.

Putem și să introducem un spațiu, apoi să în-

cepem să scriem un al doilea cuvânt. De exemplu, pe

calculatorul nostru, dacă scriem pop te, rămâne afișat

doar fișierul căutat.

Dacă am scris din greșeală poi în loc de pop,

putem corecta cu tasta Backspace, apoi să introducem

litera p.

Fișierul cu extensia .dll, care apare în listă,

conține în descrierea sa cuvântul Polish, care începe cu

po. Totuși prezența lui aici este neașteptată, căci un

fișier folosit în spatele scenei de aplicația WinDirStat

pentru a oferi utilizatorului o interfață în limba po-

loneză nu e interesant pentru utilizator. Aceasta se

întâmplă din cauză că am descărcat aplicația de pe In-

ternet în subdosarul Downloads al dosarului nostru

personal, iar Windows este interesat, când caută, de tot

ce se află în dosarul nostru personal.

Dacă rezultatele obținute sunt prea multe

pentru a încăpea în meniu — numărul lor e scris în

dreptul fiecărui titlu de categorie — pentru a le afișa pe

toate putem face clic pe categoria dorită, de exemplu

Control Panel (55), sau pe opțiunea See more results.

Dacă dorim să abandonăm căutarea, apăsăm

Esc, pentru a reveni la celelate instrumente ale meniului

Start sau pentru a închide meniul Start cu totul.

Dacă dorim să încheiem sesiunea de lucru, a-

păsăm Tab pentru a selecta butonul Shut down. (Să-

gețile orizontale nu funcționează acum!) Apăsăm apoi

Ent pentru a închide calculatorul sau pentru un me-

niu cu opțiuni alternative.

133

deplasarea focus-ului în acest mod fiind circulară.

Elementul listei care are focus-ul poate fi acționat34

apăsând tasta Ent. El răspunde, de

asemenea, la apăsarea lui (Shift+) (sau Shift+F10), care deschide același meniu contextual

(extins) pe care l-ar avea într-o fereastră Windows Explorer. O opțiune interesantă din meniul

contextual este Open file location, care deschide într-o fereastră Windows Explorer dosarul ce

conține fișierul vizat.

Alternativ, elementele listei pot fi acționate și prin clic cu mausul, meniul lor

contextual (extins) putând fi deschis prin (Shift+)clic dreapta.

Remarcă. Acționarea unui element al listei (rezultat al căutării, nume de categorie,

butonul See more results), prin clic (sau cu Ent) sau prin alegerea unei opțiuni din meniul

contextual, are ca efect secundar închiderea meniului Start.

Focus-ul poate fi deplasat și cu (Shift+)Tab între secțiuni, secțiunile fiind, în ordinea

directă a parcurgerii: butonul Shut down, butonul See more results și lista răspunsurilor

împreună cu caseta de căutare. Lista răspunsurilor e solidară cu caseta de căutare, formând o

singură secțiune. Atât Tab, cât și Shift+Tab aduc focus-ul pe primul răspuns din listă (sau pe

caseta însăși, dacă lista e vidă), iar conținutul casetei e selectat, el putând fi eliminat prin

introducerea unui singur caracter sau spațiu.

Ori de câte ori un element din lista de răspunsuri e selectat, caseta rămâne sensibilă la

introducerea de caractere, la săgețile orizontale și la tastele Home și End, PgUp și PgDn. În

mod excepțional, când focus-ul se află în această secțiune, săgețile orizontale, tastele Home și

End, PgUp și PgDn — sinonime, în acest context, cu Home și End respectiv — nu deplasează

focus-ul în lista rezultatelor, ci punctul de inserție în caseta de căutare. În particular, nu mai

putem ajunge, ca în celelalte cazuri, din caseta de căutare pe instrumentul Shut down cu

ajutorul săgeților orizontale. Trebuie să folosim, de exemplu, tehnica descrisă în alineatul

precedent, altfel spus să apăsăm (Shift+)Tab. Când focus-ul este pe butonul Shut down, și

au totuși comportamentul obișnuit.

Remarcă. E interesant de notat că, deși focus-ul e pe un element din listă care e, deci,

sensibil la apăsarea unor taste precum Ent, , , , totuși apăsarea tastelor caracter e

înregistrată tot de caseta de căutare, în poziția în care se află punctul de inserție. Ca o

consecință, metoda primei litere nu funcționează în lista rezultatelor. Tot în caseta de căutare

e lipit și conținutul Clipboard-ului, cu comanda Ctrl+V (sau Paste din meniul contextual; dacă

meniul contextual este deschis prin clic dreapta, acesta mută punctul de inserție). Bara de

Spațiu e, de asemenea, înregistrată de caseta de căutare, ceea ce ne permite să căutăm după

mai multe (începuturi de) cuvinte, separate prin spații. Caseta de căutare poate fi editată ca

orice casetă de text obișnuită (vezi capitolul corespunzător), deși doar unele combinații sunt

cu adevărat utile în această împrejurare.

Aici sunt reamintite regulile de editare a unui text orizontal (asemănătoare cu cele

descrise în Pontul de la pagina 20). Tastele Del și Backspace, înregistrate tot de casetă, șterg

un caracter înainte și unul înapoi, iar combinațiile Ctrl+Del și Ctrl+Backspace șterg un cuvânt

înainte și, respectiv, unul înapoi, dacă punctul de inserție este între cuvinte, spațiul ce urmează

unui cuvânt fiind socotit parte din acesta (sau până la sfârșitul/începutul cuvântului ce conține

punctul de inserție). Săgețile orizontale sunt de asemenea înregistrate doar de casetă și ele

mută punctul de inserție cu un caracter înainte sau înapoi în interiorul casetei, iar tastele

Home și End îl mută la începutul și, respectiv, la sfârșitul casetei. O consecință este că nu mai

avem acces la butonul Shut down și la meniul Shut down options cu ajutorul săgeților

orizontale. Putem desigur folosi mausul, dar și tasta Tab, în acest scop. Combinațiile Ctrl+,

respectiv Ctrl+ mută punctul de inserție înainte, respectiv înapoi, cu un cuvânt (sau până la

capătul cuvântului care conține punctul de inserție). Dacă combinăm comenzile de deplasare

34

adică e lansat în execuție dacă e un program executabil sau, în caz contrar, e deschis în aplicația asociată cu

extensia pe care o are. Vezi capitolul despre fișiere.

134

a punctului de inserție cu tasta Shift, atunci spațiul parcurs este selectat (sau deselectat dacă

mișcarea este în sensul diminuării selecției). Putem muta punctul de inserție și prin clic cu

mausul, iar prin tragere cu mausul putem (de)selecta spațiul parcurs; prin dublu clic selectăm

cuvântul, iar prin dublu clic și tragere (de)selectăm cuvintele parcurse. Prin triplu clic, prin

alegerea opțiunii Select All din meniul contextual al casetei de căutare, ca și prin combinația

Ctrl+A selectăm tot conținutul casetei. Selecția este copiată/tăiată (adică eliminată, dar

memorată în Clipboard) cu combinațiile Ctrl+C/Ctrl+X sau cu comenzile Copy/Cut din

meniul contextual al selecției. Selecția e eliminată de tastele Del sau Backspace sau de

comanda Delete din meniul său contextual și e suprascrisă (adică înlocuită) de caracterele

introduse de la tastatură sau de comanda de lipire a conținutului Clipboard-ului (Ctrl+V sau

Paste din meniul contextual al selecției). (Însă Ctrl+Del și Ctrl+Backspace nu elimină selecția,

ci șterg cuvântul de după, respectiv de dinaintea selecției, care se deselectează.)

Pont. Dacă dorim să abandonăm căutarea, să golim caseta de căutare și să revenim la

aspectul meniului Start, anterior folosirii casetei de căutare, facem clic pe butonul din

extremitatea dreaptă a căsuței de căutare (care înlocuiește acum lupa inițială). Alternativ,

putem apăsa tasta Esc. Sau încă putem apăsa și menține așa tasta Backspace până când

caracterele introduse în casetă sunt toate eliminate.

Demn de reținut! Acest instrument e una din îmbunătățirile majore, în materie de

interacțiune cu utilizatorul, pe care le aduc ultimele versiuni de Windows, Vista și 7,

în raport cu precedentele. Vă recomandăm călduros să vă dezvoltați deprinderea de a-l

utiliza pentru a vă bucura din plin de eficiența sa de neegalat. Într-adevăr, pentru programele

cele mai uzuale, instrumentul dovedește o promptitudine incredibilă, adeseori introducerea a

două-trei caractere, ba chiar a unuia singur, fiind suficientă ca scurtătura către programul

căutat să apară instantaneu pe prima poziție în listă, având focus-ul și fiind, deci, lansabilă în

execuție cu tasta Ent.

Probleme de afișare a rezultatelor

Spațiul fiind limitat, Windows nu poate afișa în meniul Start decât un număr restrâns

de rezultate (în jur de 15–20, în funcție de rezoluție). Dacă găsește mai multe decât încap în

meniul Start, Windows afișează deci numai o selecție de rezultate, cele mai plauzibile din

fiecare categorie.

Pont. Dacă Windows nu a fost destul de isteț să ne ghicească intenția și rezultatul pe

care-l căutăm nu apare în listă, atunci introducem mai multe litere, pentru a-i da mai multe

șanse să apară, într-o selecție dintr-o listă mai scurtă. Lista afișată de meniul Start se

actualizează în timp real pentru a reflecta schimbarea. Această strategie e în general

încununată de succes: după ce adăugăm una sau câteva litere, rezultatul apare, chiar pe prima

poziție, dacă e un program.

Numărul exact al rezultatelor găsite de Windows într-o categorie dată este trecut în

dreptul numelui categoriei respective. Numele de categorii sunt parcurse de tastele săgeți

verticale și sunt sensibile la clic. Prin clic pe numele unei categorii (sau prin selecție cu sau

și confirmare cu Ent), rezultatele căutării care corespund categoriei respective se deschid

într-o fereastră a aplicației Windows Explorer, dotată cu instrumente de căutare mai avansate,

din care se poate efectua o căutare mai fină (sau într-o fereastră Control Panel, în cazul cate-

goriei Control Panel).

O fereastră de același tip se deschide și prin apăsarea butonului See more results, de la

sfârșitul listei. Fereastra afișează, în principiu, toate rezultatele căutării din toate categoriile,

exceptând pe primele două: programe și panouri de control. Totuși din testele pe care le-am

făcut reiese că această frază descrie foarte aproximativ ce se întâmplă, criteriile exacte de

căutare fiind mai complexe. Ele rămân însă obscure, din cauza documentației Microsoft

insuficiente.

135

În capitolul dedicat gestiunii sistemului de fișiere, vom consacra o secțiune întreagă

căutării într-o fereastră Windows Explorer, deci și lucrului cu aceste ferestre.

Cu acest prilej vom detalia și anumite aspecte comune, care privesc în egală măsură

căutarea în meniul Start, și pe care le negljăm aici, din cauza caracterului lor mai avansat.

Despre indexare

Căutarea este aproape instantanee și ne putem întreba cum reușește Windows să

găsească răspunsuri atât de repede. Șmecheria din spatele scenei este următoarea. Windows

menține un index de cuvinte — un soi de dicționar sau catalog uriaș, în care fiecărui cuvânt îi

corespunde o listă cu fișierele în care acesta se găsește. La instalarea sistemului și ori de câte

ori o nouă unitate de memorie se conectează, Windows își construiește sau își actualizează

indexul. O face silențios, în spatele scenei. Operația durează un anumit timp (de ordinul

zecilor de minute). Apoi, ori de câte ori o modificare este adusă prin salvarea sau ștergerea

unui fișier, Windows își actualizează aproape în timp real indexul, încât rezultatele căutării

vor include și cele mai recente modificări. Când trebuie să afișeze fișierele care se potrivesc

cu caracterele introduse, datele sunt citite din index, unde sunt puse în ordine și pot fi

localizate quasi instantaneu. Cu alte cuvinte, Windows este atât de rapid pentru că el și-a

făcut treaba dinainte ca noi să i-o cerem!

Motoarele de căutare de pe Internet, cel mai cunoscut fiind Google, funcționează după

aceleași principii.

De ce căutarea dă greș uneori?

Se poate întâmpla ca procesul de căutare să nu ne permită să localizăm un rezultat de

care avem nevoie, deși el există în mod real. Aceasta se întâmplă din cauză că, de fapt, el nu

satisface criteriile de căutare folosite de Windows în spatele scenei.

În acest sens este bine să cunoaștem următoarele fapte.

Căutarea se face doar în fișierele proprii utilizatorului conectat și în cele publice.

Pentru a căuta în fișierele altor utilizatori e nevoie de privilegii de administrator, iar căutarea

trebuie efectuată dintr-o fereastră Windows Explorer, nu din meniul Start.

Windows nu indexează decât hard disk-urile locale, nu și celelalte hard disk-uri de pe

rețea. Totuși, utilizatorul poate adăuga manual la index alte locații, cum vom vedea în

capitolul despre gestiunea fișierelor. Mai mult, Windows indexează tot ce conține dosarul

personal al utilizatorului, inclusiv bibliotecile sale (engl. libraries), chiar și atunci când

bibliotecile includ locații ce se află pe rețea.

Windows nu caută secvența de caractere introdusă numai în numele fișierelor, ci și în

conținutul acestora (cuvintele din documente), ca și în atributele fișierelor sau printre tag-urile

adăugate de utilizator. Windows știe să caute în conținutul multor tipuri de fișiere, între care

fișiere text, documente .rtf, .pdf, Microsoft Office, email, Windows Contact, Windows

Calendar, și poate fi instruit să facă același lucru cu alte tipuri de fișiere35

. Bineînțeles,

Windows nu caută în interiorul oricărui tip de fișier. Sunt indexate numai conținuturile

fișierelor care, prin extensia lor, sunt susceptibile să intereseze pe utilizator; conținuturile

fișierelor cu alte extensii sunt ignorate. De exemplu, Windows nu caută și în interiorul

fișerelor executabile și, în general, în interiorul fișierelor sistemului sau ale aplicațiilor ce

conțin instrucțiuni de execuție pentru mașină, fapt care ar mări inutil indexul, ar întârzia

procesul de căutare sau ar adăuga rezultate fără relevanță.

35

De exemplu, dacă avem cărți în format .djvu, avem nevoie atât de o aplicație de vizualizare (de exemplu DjVu

Browser Plug-in, care permite atât vizualizarea într-o fereastră independentă, cât și în fereastra unui navigator),

cât și de utilitarul DjVu Shell Extension Pack, a cărui instalare asigură o integrare deplină între tehnologia DjVu

și sistemul de operare Windows 7 și permite, în particular, sistemului să caute în conținutul fișierelor .djvu.

Ambele programe pot fi descărcate de la adresa http://www.caminova.net/en/downloads/ .

136

În constituirea listei de rezultate, sistemul nu ține seama de diacritice, nici de

capitalizarea literelor (deși acest comportament poate fi schimbat).

Nu e necesar să introducem cuvinte întregi. Astfel, dacă scriem în caseta de căutare

„ex“ vor fi în lista rezultatelor și documentele care conțin cuvintele Excel, explorer, external,

exchange etc. A se nota, totuși, că Windows nu recunoaște decât începuturile de cuvinte, deci

nu va include — pentru acest motiv — în listă un document care conține cuvântul text.

Notă. Există procedee de căutare avansată, precum căutarea folosind criterii de filtrare,

coduri speciale, metacaractere sau limbajul natural, care pot fi folosite atât în meniul Start, cât

și într-o fereastră Windows Explorer și pe care le vom discuta în capitolul despre gestiunea

sistemului de fișiere. Acestea permit o căutare mai fină, mai precisă, de care e nevoie uneori

pentru a localiza o informație greu de discriminat, dar — afară de limbajul natural — ele cer

înțelegerea și respectarea riguroasă a unor reguli sintactice, mai greu de pretins de la

începători.

Meniul All Programs

Inventar. Submeniul All Programs al meniului de pornire Start conține, enumerate în

ordine alfabetică, majoritatea programelor instalate, atât programele care vin împreună cu

Windows 7, cât și cele instalate ulterior, de fabricantul calculatorului sau de utilizatorul însuși.

Într-adevăr, adesea, programele oferă utilizatorului, la momentul instalării, posibilitatea de a

crea (sau nu) scurtături în meniul Start.

Deschiderea și închiderea meniului cu ajutorul mausului

Pentru a deschide meniul, e suficient

să oprim mausul peste butonul 3 All

Programs și să așteptăm o clipă.

Meniul înlocuiește provizoriu lista

programelor recente și fixate din panoul

stâng (luându-i locul și ca secțiune), iar

butonul All Programs își schimbă numele și

devine Back (vezi figura alăturată).

Pentru a închide submeniul fără a

porni vreun program și a afișa iarăși lista de

programe recente și fixate, e suficient să

aducem indicatorul mausului peste Back și

să așteptăm o clipă.

Pont. Dacă nu iubim așteptarea, în

ambele cazuri putem face clic pentru a

urgenta procesul.

Notă tehnică. Deși butonul All

Programs/Back își pierde iluminarea când e

acționat cu mausul în modul descris mai sus,

totuși el reacționează ca și cum ar deține

focus-ul, când continuăm cu tastatura.

Deschiderea și închiderea cu ajutorul tastaturii

Alternativ, pentru a deschide meniul

137

All Programs (respectiv pentru a-l închide), aducem mai întâi focus-ul pe butonul All

Programs (respectiv Back), apoi apăsăm oricare dintre tastele (respectiv ). Ent, Num Ent

sau Bara de Spațiu. Focus-ul rămâne pe butonul Back (respectiv All Programs)36

.

Pont. Pentru a închide meniul All Programs, e încă și mai simplu să apăsăm Esc,

oriunde ar fi focus-ul. Ba apăsând Ctrl+Esc sau , închidem de tot meniul Start.

Remarcă. Meniul All Programs se ascunde temporar, odată cu toată partea superioară

a meniului Start, dacă facem clic și scriem ceva în caseta de căutare; dacă însă eliminăm apoi

caracterele introduse sau dacă apăsăm butonul sau tasta Esc, meniul All Programs reapare.

Acționarea cu ajutorul mausului

Unele programe sunt accesibile direct din meniu, prin clic. Altele se află în dosare.

Prin clic, un dosar se desfășoară pentru a-și face accesibil conținutul. Dosarul nu se deschide

ca un submeniu, ci în interiorul meniului All Programs, ușor decalat la dreapta (vezi figura).

Dacă facem iarăși clic pe el, dosarul se închide la loc, ascunzându-și conținutul. Programele

aflate în dosare sunt deci accesibile printr-o succesiune de două clicuri: primul care deschide

dosarul și al doilea care lansează în execuție programul.

Pont. Unele dosare conțin subdosare. Programele din subdosare sunt accesibile

printr-o succesiune de trei clicuri! Etc.

Pont. Survolând unele programe, ca și butoanele All Programs și Back, se afișează o

indicație ecran conținând o scurtă descriere a acestora.

Pont. În general, conținutul meniului All Programs nu încape în meniul Start și, atunci,

apare o bară de defilare verticală (vezi iarăși figura), care ne permite să-l derulăm în sus și în

jos (cu rotița mausului, de pildă), pentru a face vizibil programul sau dosarul pe care dorim să

facem clic. Pentru alte moduri de a acționa o bară de defilare, v. secțiunea corespunzătoare

din capitolul despre ferestre.

Acționarea cu ajutorul tastaturii

Când meniul All Programs este deschis, săgețile verticale parcurg circular toate

opțiunile din panoul stâng, indiferent de secțiunea în care se află. În interiorul meniului All

programs, se parcurg și opțiunile ascunse de Bara de defilare. Bara de defilare e derulată

automat pentru a face vizibilă opțiunea parcursă. Sunt parcurse nu doar dosarele și opțiunile

direct subordonate meniului All Programs, ci și opțiunile din dosarele și subdosarele deschise,

dar dacă un dosar este închis, este parcurs doar dosarul; el nu se va deschide automat pentru a

permite parcurgerea elementelor pe care le conține.

Notă tehnică. În general, când focus-ul ajunge, printr-o metodă oarecare, pe o opțiune

ascunsă de bara de defilare, meniul All Programs se derulează automat pentru a face vizibilă

opțiunea ce primește focus-ul.

Săgețile orizontale ne mută în panoul opus, afară de cazul în care un meniu are fo-

cus-ul (meniul All Programs/Back însuși, orice (sub)dosar al său, un buton din panoul drept

care se dezvoltă într-un meniu sau butonul Shut down37

). În acest ultim caz, așa cum am mai

semnalat, (sau Ent38

) deschide un meniu închis, iar (sau Ent) închide un meniu deschis.

În panoul stâng, butonul meniu își păstrează focus-ul, în timp ce în panoul drept mută

36

Aceasta dacă mausul nu este peste meniul Start; focus-ul este captat de caseta de căutare, în caz contrar. 37

Butonul Shut down e solidar cu săgeata din dreapta sa, aceasta neputând fi activată separat. Când butonul

Shut down este activ, deschide meniul asociat cu săgeata, selectând ultima opțiune din acesta. Dacă meniul

Shut down options este deschis, tasta îl închide, lăsând activ butonul Shut down. 38

nu și când butonul Shut down are focus-ul; în acest caz Ent, ca și Bara de Spațiu, declanșează comanda

asociată cu butonul, în vreme ce deschide meniul Shut down options.

138

focus-ul pe prima opțiune a meniului pe care-l deschide39

; mai mult, meniurile deschise din

panoul drept sunt secundare, în sensul că, atât timp cât ele sunt deschise, focus-ul nu poate fi

în meniul Start. Săgeată dreapta pe butonul Back și săgeată stânga pe butonul All

Programs — sau pe orice buton meniu din panoul drept — ne mută în panoul opus.

În cazul opțiunilor din meniul All Programs, tasta (săgeată dreapta)

- mută focus-ul în panoul drept de pe o opțiune care nu e dosar,

- deschide un (sub)dosar care e închis, păstrând focus-ul pe acesta

- și ne mută de pe un (sub)dosar care e deschis pe prima opțiune pe care acesta o conține.

Deci, pentru a deschide un (sub)dosar activ și a-i activa primul element, trebuie să apăsăm

de două ori.

Tasta (săgeată stânga)

- mută focus-ul în panoul drept, de pe o opțiune care nu e dosar, la fel ca și (e un aspect

al circularității); și face aceasta chiar dacă opțiunea activă aparține unui (sub)dosar;

- închide un (sub)dosar activ care e deschis, păstrând focus-ul pe (sub)dosar,

- mută focus-ul pe dosarul părinte al unui subdosar care e închis, lăsând deschis dosarul

părinte, la fel ca și tasta Backspace, care funcționează însă și pentru opțiunile care nu sunt

dosare;

- nu are niciun efect pe un dosar închis, care e subordonat direct meniului All Programs.

Deci, chiar dacă opțiunea activă aparține unui (sub)dosar, tasta nu închide acel (sub)dosar,

cum ne-am aștepta: dacă opțiunea e un sub(sub)dosar închis tasta ne mută pe (sub)dosarul

părinte, iar dacă opțiunea nu e dosar, tasta ne mută în panoul drept. Iar dacă focus-ul este

pe un (sub)dosar al meniului All Programs, tasta nu ne mută, cum ne-am putea aștepta, în

panoul drept.

Tasta Backspace

- mută focus-ul de pe un element imediat subordonat unui (sub)dosar din meniul All

Programs, pe acel (sub)dosar, fără a-l închide

- și nu are niciun efect pe elementele subordonate direct meniului All Programs.

În consecință, grupând altfel informațiile din paragrafele precedente, sunt adevărate

următoarele scheme. În ce privește (sub)dosarele din meniul All Programs,

- (respectiv ) le deschide (respectiv le închide) dacă sunt închise (respectiv deschise),

păstrându-le focus-ul,

- deplasează focus-ul pe prima opțiune din dosar, dacă acesta era deschis,

- sau Backspace pe un dosar închis

dacă e un subdosar, mută focus-ul pe dosarul său părinte, lăsându-l deschis,

dar, dacă e subordonat direct meniului All Programs, nu are niciun efect;

- Ent le deschide, respectiv le închide, după cum sunt închise sau deschise, păstrându-le

focus-ul.

În ce privește opțiunile din meniul All Programs care nu sunt dosare,

- tastele și mută focus-ul de pe o astfel de opțiune în panoul drept,

- tasta Backspace

deplasează focus-ul pe dosarul părinte al opțiunii, lăsându-l deschis, dacă opțiunea

e conținute într-un (sub)dosar,

dar, dacă opțiunea e subordonată direct meniului All Programs, nu are niciun efect;

- Ent declanșează opțiunea (o lansează în execuție, dacă e executabilă, sau o deschide cu

aplicația asociată, dacă e un fișiere sau o adresă web).

Notă tehnică. Când deschidem meniul All Programs prima oară după deschiderea

meniului Start, îl găsim cu toate dosarele închise. La fel, când deschidem prima oară un dosar,

39

cel puțin atât timp cât cursorul mausului nu este deasupra meniului Start, caz în care, așa cum am văzut, se pot

petrece anomalii diverse

139

toate subdosarele sale sunt închise. Cât timp meniul Start rămâne deschis, sistemul își

amintește starea închisă/deschisă a fiecărui (sub)dosar. Când redeschidem meniul All

Programs sau un (sub)dosar al acestuia, îi găsim subdosarele în starea în care le-am lăsat când

l-am închis ultima oară (închise sau deschise). Când închidem meniul Start această informație

se uită și sistemul revine la configurația implicită, cu dosare și subdosare închise. Sistemul

păstrează totuși, între două deschideri ale meniului Start, poziția Barei de defilare a meniului

All Programs.

Așa cum am arătat deja, când focus-ul este în afara meniului All Programs și a casetei

de căutare, metoda literei inițiale selectează opțiuni din panoul drept plus butonul Back, iar

când focus-ul este în interiorul meniului All Programs — dar nu pe butonul Back! — metoda

căutării incrementale, despre care vom da în continuare mai multe detalii, selectează opțiuni

numai din meniul All Programs.

Căutarea incrementală. În interiorul meniului All Programs, focus-ul poate fi mutat

foarte repede pe opțiunea dorită, chiar dacă aceasta e ascunsă de bara de defilare, scriind în

succesiune rapidă îndeajuns de mult din începutul numelui opțiunii. Pe măsură ce introducem

caractere, focus-ul se mută în timp real pe prima opțiune (incluzând-o pe cea curentă) al cărei

nume începe cu secvența de caractere deja introdusă, iar meniul All Programs se derulează

automat pentru a o face vizibilă. Nu sunt parcurse în acest mod opțiunile din (sub)dosarele

închise.

Atenție! Dacă facem o pauză mai mare între caracterele introduse, caracterul de după

pauză e iarăși interpretat ca fiind primul caracter. Focus-ul se mută atunci pe următoarea

opțiune (excluzând-o pe cea curentă) care începe cu acel caracter. Deci, dacă avem dificultăți

în a introduce repede secvențe mai lungi de caractere, putem obține cu această metodă

aceleași rezultate ca și cu metoda mai puțin eficientă a literei inițiale.

Focus-ul poate fi deplasat de la o secțiune la alta apăsând (Shift+)Tab. Secțiunile

parcurse astfel sunt, în acest caz, meniul All Programs, butonul Back, caseta de căutare,

scurtăturile din panoul drept și butonul Shut down.

În interiorul secțiunii formate din opțiunile meniului All Programs, funcționează taste-

le Home și End, PgUp și PgDn, mutându-ne pe prima/ultima intrare a meniului, respectiv pe

prima/ultima opțiune de pe pagina curentă sau de pe pagina precedentă/următoare, dacă

suntem deja pe prima/ultima opțiune. Deplasarea nu e circulară și e limitată la meniul All

Programs.

Opțiunea care are focus-ul poate fi acționată cu (Num) Ent.

Notă. În acest context, Bara de Spațiu nu are efect — identic cu al tastei Ent — decât

asupra butoanelor Shut down și All Programs/Back.

Acționarea cu ajutorul meniului contextual

Scurtăturile din meniul All Programs au un meniu contextual (extins), care se deschide,

ca de obicei, prin (Shift+)clic dreapta cu mausul sau, dacă scurtătura are focus-ul, apăsând

tasta (respectiv oricare din combinațiile Shift+ sau Shift+F10). (E posibil ca cele două

meniuri să fie identice.) Opțiunile din acest meniu sunt cele pe care scurtătura le-ar avea

într-o fereastră Windows Explorer, una din cele mai interesante fiind Open file location,

pentru fișiere. La acestea se pot adăuga și opțiuni specifice, cum este Sort by name, care

apare numai dacă se alege din dialogul de configurare să nu se afișeze meniul în ordine

alfabetică. Lucrul cu meniul contextual se face prin tehnicile obișnuite.

Observații generale

Remarcă. Când un program este lansat în execuție prin orice metodă, meniul Start se

închide.

Remarcă. Programele nou instalate sunt scoase în evidență (apar pe un fond

140

portocaliu) în meniul All Programs pentru a atrage atenția

utilizatorului asupra lor. Când există programe nou instalate,

meniul All Programs însuși apare colorat în portocaliu, ca o

invitație de a fi deschis.

Tipuri de dosare în meniul All Programs

Dosarele de scurtături din meniul All Programs sunt de mai multe tipuri.

Dosare aplicație. Unele dosare sunt dedicate unei singure aplicații. Ele grupează, pe

lângă executabilul acesteia, un utilitar de dezinstalare40

, un manual de utilizare și/sau un fișier

text Read Me („Citește-mă“ — mai ales pentru aplicațiile de mici dimensiuni), o legătură

către pagina web a companiei producătoare și, câteodată, unul sau câteva mici programe

asociate, care efectuează sarcini complementare și care nu au fost incluse ca opțiuni în

aplicația de bază, poate și alte accesorii.

Dosarele companie. Companiile de software preferă să includă într-un dosar unic, ce

poartă adesea numele companiei, tot software-ul produs de ele care se află pe calculator.

Dosarele companie se compun, în general, din mai multe (sub)dosare aplicație. Acest mod de

a grupa aplicații foarte diferite între ele și accesibile abia prin trei clicuri (plus încă două,

necesare pentru a deschide meniul Start și meniul All Programs) are totuși un caracter

publicitar și nu e avantajos pentru utilizator. Mulți utilizatori desființează aceste dosare,

mutând dosarele aplicație individuale direct în meniul All Programs sau grupându-le după alte

criterii.

Un exemplu de companie care își organizează astfel intrările în meniul Start ale

programelor pe care le produce este Ashampoo, despre care am amintit în nota precedentă.

Dacă, de exemplu, am instalat utilitarul de dezinstalare de la Ashampoo, vom avea un dosar

Ashampoo, care va include un singur subdosar aplicație: Ashampoo Uninstaller, ceea ce e

absurd pentru utilizator. Dar dacă vom cumpăra de la Ashampoo și vom instala și utilitarul de

scriere a DVD-urilor, va mai apărea un subdosar: Ashampoo Burning Studio, ceea ce începe

40

Când o aplicație este instalată, fișierele și reglajele acesteia sunt plasate în mai multe locuri în arborescența de

fișiere și în baza de date Registry, atât de multe, încât este foarte greu să le regăsești. Mai mult, în cursul

funcționării sale, aplicația poate crea numeroase fișiere și poate modifica parametrii sistemului. De fapt,

aplicația se împletește atât de strâns cu sistemul de operare, încât devine o parte a acestuia, iar a despărți sistemul

de o aplicație prin dezinstalarea acesteia e o operație la fel de delicată ca separarea a doi frați siamezi, care

necesită instrumente speciale.

Un dezinstalator este un utilitar prin execuția căruia o aplicație este eliminată din sistemul de operare.

Windows dispune de un dezinstalator generic, accesibil din panoul de control Programs and Features,

care însă nu poate gestiona optim fiecare situație particulară și lasă în urmă multe fișiere devenite inutile.

De aceea multe aplicații și suite de aplicații (mai ales acelea voluminoase) sunt livrate la pachet cu un

dezinstalator specific, accesibil din dosarul aplicației aflat în meniul All Programs. Când cerem dezinstalatorului

generic al sistemului de operare să dezinstaleze o aplicație, chiar și acesta încearcă mai întâi să localizeze acest

utilitar și să-l lanseze în execuție și doar în absența lui efectuează el însuși procesul de dezinstalare. (Uneori, dar

nu obligatoriu, utilitarul de dezinstalare al unei aplicații e identic cu acela care a instalat-o — altfel spus, același

utilitar instalează, repară o instalație defectă și dezinstalează. )

Există, de asemenea, dezinstalatoare generice, produse de diferite firme software, care pot fi descărcate

de pe Internet și care, dezvoltând diverse tehnologii digitale, reușesc să dezinstaleze aplicațiile mult mai bine

decât utilitarul Windows și, uneori, chiar decât utilitarul specific. Unele, probabil cele mai eficiente, funcționea-

ză prin monitorizarea procesului de instalare a aplicației, la momentul dezinstalării ele nefăcând altceva decât să

aplice schimbările în sens invers. Din această categorie fac parte ZSoft Uninstaller (gratuit), Total Uninstall

(românesc), Ashampoo UnInstaller etc. Altele, ceva mai puțin eficiente, dar indispensabile în cazul în care

procesul de instalare a aplicației nu a putut fi monitorizat, caută — și apoi elimină — fișiere și reglaje ale

aplicației în locuri în care e probabil să fie găsite. Dintre acestea fac parte Revo Uninstaller (gratuit), Your

Uninstaller! Pro etc.

Recomandăm testarea acestor aplicații doar persoanelor care au dobândit o experiență medie, nu

începătorilor absoluți. Aplicațiile pot fi descărcate, de exemplu, de pe Softpedia (www.softpedia.com).

141

să fie mai logic. (Ambele programe amintite mai sus au și versiuni gratuite: vezi pe

Softpedia.)

Dosare categorie. Alte dosare grupează categorii de programe. Așa sunt Accessories

(„Accesorii“), Maintenance („Întreținere“) și Games („Jocuri“). Unii utilizatori duc această

idee mai departe și-și reorganizează întreg meniul All Programs după acest principiu.

Dosare suită. Există și dosare care grupează o suită de programe: de exemplu

Microsoft Office sau Adobe Creative Suite. O suită este o colecție de programe distribuite

împreună și care sunt strâns legate între ele în diferite moduri: partajează componente, au

elemente comune de interfață și pot face schimb de informație între ele într-un mod mai

integrat decât cele oferite de sistemul de operare.

Dosarul Startup. Cu totul diferit ca scop de toate aceste dosare este dosarul Startup.

Programele (și documentele, paginile web etc.) care sunt plasate aici sunt automat lansate în

execuție (respectiv, sunt automat deschise în aplicația cu care sunt asociate) la fiecare

conectare a utilizatorului. Vom discuta despre această caracteristică mai târziu.

Personalizarea meniului All Programs

Conținutul meniului All Programs poate fi modificat manual prin adăugare sau

eliminare de elemente sau printr-o reorganizare diferită a elementelor în dosare și subdosare.

Tehnicile de lucru sunt aceleași ca într-un dosar obișnuit, pe care le vom discuta abia în

capitolul despre lucrul cu fișiere. Unele detalii din explicațiile de mai jos vor fi înțelese abia

atunci. Să enumerăm repede câteva astfel de tehnici, oprindu-ne ceva mai mult doar asupra

tehnicii deplasării obiectelor cu mausul, care prezintă unele particularități neîntâlnite în lucrul

cu dosare sub Windows Explorer.

Deplasarea cu mausul

Putem aduce, prin tragere cu mausul, un element de pe Desktop sau dintr-o fereastră

dosar și-l putem depune în meniul All Programs sau într-unul din dosarele sale. Să notăm că,

atunci când agățăm obiectul, meniul Start este închis, ceea ce face această operație de tragere

cu mausul un pic mai delicată. Operația se va realiza deci în felul următor: ținând obiectul

agățat, vizăm cu el globul Start până când meniul Start se deschide, apoi vizăm butonul All

Programs până când meniul All Programs se deschide, după care poziționăm obiectul în listă;

o bară neagră indică locul unde va fi depus; dacă vrem să-l depunem într-un dosar din meniul

All Programs, va trebui să vizăm dosarul până când acesta se deschide, apoi să poziționăm

obiectul printre elementele din dosar. Obiectul este depus în momentul în care eliberăm

butonul mausului, dar e imediat mutat în poziția ce-i revine în ordine alfabetică.

Șmecherie. Așa cum am văzut deja, dacă eliberăm obiectul peste globul Start, înainte

de a se deschide meniul sau undeva în meniul Start, după ce acesta s-a deschis, dar înainte de

a viza meniul All Programs, atunci obiectul se va adăuga la lista programelor fixate.

Câteva sfaturi. Acum știm să aducem programe în meniul Start prin deplasare cu

mausul, dar unde găsim programe sau scurtături către ele? Întâi trebuie să știm că mai toate

programele adaugă o scurtătură în meniul All Programs, deci, dacă n-am văzut-o, poate că nu

ne-am uitat bine. Apoi să nu uităm că un program poate fi localizat mai ușor cu funcția de

căutare descrisă supra, decât în meniul All Programs. Dacă totuși scurtătura lipsește și funcția

de căutare nu localizează programul, atunci putem încerca sugestiile următoare. Multe

programe adaugă o scurtătură pe Desktop, deci, dacă nu le găsim în meniul Start, e posibil să

le aducem aici trăgându-le scurtătura de pe Desktop. Dacă nu sunt pe Desktop, va trebui

probabil să le localizăm dosarul de instalare, adică acel dosar unde programul își plasează

executabilul, fișiere ce conțin secvențe de cod apelate de executabil, fișiere de configurație,

documentație etc. De obicei programele se instalează în subdosare proprii ale dosarului

Program Files, de pe partiția sistem (C:). Adesea subdosarele au nume sugestive (fie numele

programului, fie al companiei producătoare), care ne permit să le identificăm cu ușurință.

142

Ceea ce trebuie să localizăm în dosarul de instalare, să agățăm și să tragem în meniul Start

este executabilul aplicației (un fișier cu extensia .exe). Uneori acest lucru e ușor de făcut,

pentru că există un singur executabil, sau pentru că executabilul poartă chiar numele aplicației,

sau pentru că e singurul care are icoana specifică aplicației. Alteori e nevoie de un pic de fler,

pe care doar experiența îl poate da.

Remarcă. Dacă versiunea dumneavoastră de Windows 7 este pe 64 de biți, atunci va

trebui să căutați programe în două astfel de locații: atât în dosarul Program Files, unde se vor

instala doar programele pe 64 de biți, cât și în dosarul Program Files (x86), unde se vor instala

programele pe 32 de biți (care se pot executa și ele pe un astfel de sistem). Putem afla dacă

mașina noastră este pe 32 sau pe 64 de biți din panoul de control System, care se deschide cu

+Pause/Break și despre care am mai vorbit. Informația relevantă se află în rubrica System,

intrarea System type (v. un instantaneu în secțiunea despre Aero). Arhitectura pe 32 sau 64

de biți este un mod de organizare a memoriei, pe care programatorii trebuie să-l ia în

considerare când creează aplicațiile, dar nu este necesar să știm acest lucru pentru a urma

sfaturile de mai sus!

Atenție! Procedați cu mare băgare de seamă, încât să nu alterați niciun fișier din aceste

dosare, fapt care ar putea să facă unele aplicații nefuncționale și să trebuiască să le

reinstalați. Fișierele aflate în cele două dosare nu sunt făcute ca să vă jucați cu ele, ci

sunt pentru uzul intern al sistemului.

Pont. Dacă aplicația a fost recent deschisă sau dacă e deja fixată în meniul Start,

atunci nu e nevoie să săpăm atât de adânc în arborescența sistemului de fișiere. Putem

trage cu mausul, spre a le depune în meniul All Programs, și obiecte situate în aria

programelor recente sau fixate sau chiar în panoul drept al meniului Start (mai puțin

pictograma contului și butonul Shut down). În acest caz pornim, desigur, cu meniul Start

deschis, agățăm obiectul și îl tragem peste butonul All Programs și continuăm ca în descrierea

de mai sus. Și aici, dacă dăm drumul obiectului înainte de a viza meniul All Programs,

obiectul se adaugă la lista programelor fixate (sau își schimbă poziția în interiorul acestei

liste). În toate aceste cazuri obiectul nu dispare din locația de origine, ci doar se creează o

scurtătură suplimentară în locația destinație.

Pont. Dacă unul din elementele situate în panoul drept deschide meniuri în

cascadă, pentru a-i depune scurtătura în panoul stâng va trebui să-l agățăm repede,

înainte ca meniul secundar să se deschidă prin vizare cu mausul; elementul nu poate fi

deplasat când are meniul deschis. În schimb putem glisa, în acest caz, în panoul stâng al

meniului Start și orice obiect, dosar sau fișier, aflat în meniurile în cascadă.

Pont. Putem depune, prin aceste tehnici, în meniul All Programs sau în aria

programelor fixate, nu doar programe, ci și alte obiecte, precum locații (dosare,

partiții, biblioteci, Homegroup, Network, Computer), fișiere (documente în lucru, de

exemplu), adrese web, panouri de control, comanda Run, manualul Help and Support ș. a. pe

care le deschidem des și dorim să le avem la îndemână. Paginile web, locațiile și panourile de

control pot fi aduse în meniul All Programs sau în aria programelor fixate și prin glisarea

pictogramei din Bara de adrese a Internet/Windows Explorer, iar locațiile și din panoul de

navigație al Windows Explorer.

Pont. Putem folosi tehnica deplasării cu mausul pentru a reorganiza meniul All

Programs. Putem muta un element din meniul All Programs într-unul din dosarele sale sau

dintr-unul din dosare într-un alt dosar sau în meniul părinte. Putem muta un element din

meniul All Programs pe Desktop sau într-un dosar deschis într-o fereastră Windows Explorer.

Putem face aceasta printr-o tragere cu mausul obișnuită.

Atenție! Atunci când deplasăm un obiect cu mausul, rezultatul deplasării este

oarecum incert: operația poate muta obiectul din locația sursă în locația destinație, fără

a lăsa vreo urmă a sa în locația sursă, îl poate copia în locația destinație, lăsându-l să

143

subziste și în locația sursă sau poate crea în locația destinație o scurtătură către obiect, care

rămâne în locația sursă. Din păcate, regulile care se aplică sunt destul de complexe; ele

depind de natura locațiilor sursă și destinație, de faptul de a fi sau nu pe aceeași partiție, de

natura obiectului deplasat; încât nu putem să anticipăm întotdeauna rezultatul. Dacă din acest

motiv am mutat accidental un obiect, în loc să-l copiem sau să-i creăm o scurtătură, putem

anula mutarea făcând deplasarea în sens invers (condițiile în care are loc mutarea sunt

simetrice). Dacă în mod accidental am creat scurtături sau am copiat, pentru a anula operația,

eliminăm obiectul pe care l-am creat. Mai multe detalii vom da în capitolul despre gestiunea

fișierelor. În cazul de față, operația intenționată este cel mai adesea crearea de scurtături, nu

copierea sau mutarea. Două reguli simple pot fi memorate: (1) atunci când fixăm un obiect în

meniul Start prin tragere cu mausul, se creează întotdeauna o scurtătură, în vreme ce (2)

atunci când sursa sau destinația mișcării unui obiect este meniul All Programs, obiectul se

mută. Deci, dacă tragem icoana unui fișier sau a unui dosar dintr-o fereastră Windows

Explorer sau de pe Desktop în meniul All Programs, fișierul, respectiv dosarul se mută cu

totul în meniul All Programs, ceea ce sigur nu poate fi intenția utilizatorului. Ca să nu se

întâmple astfel o posibilitate este ca, înainte de a elibera butonul mausului să se apese tasta

Alt și menținând-o așa, să se elibereze butonul mausului și, abia apoi, tasta Alt. Când apăsăm

tasta Alt, apare o indicație ecran care spune că se vor crea scurtături. Tot astfel se întâmplă

dacă tragem cu mausul o scurtătură de pe Desktop în meniul All Programs sau invers:

scurtătura se mută, ceea ce poate fi sau nu intenția utilizatorului. Pentru a copia scurtătura în

loc s-o mutăm, apăsăm tasta Alt, ca mai sus. Regula (2) are totuși numeroase excepții. De

exemplu, dacă tragem icoana unei partiții din fereastra Computer în meniul All Programs, se

creează o scurtătură către acea partiție, fără ca icoana să dispară din fereastra Computer. De

asemenea, dacă tragem o scurtătură din lista programelor recente sau fixate în meniul All

Programs sau din panoul drept al meniului Start, scurtătura se copie în meniul All Programs,

fără a dispărea din locația inițială. Aceasta ne permite să vă sugerăm următoarea

Șmecherie. Dacă dorim să creăm o scurtătură în meniul All Programs, fără a elimina

obiectul deplasat (original sau scurtătură) din locația sursă, procedăm în două etape:

1. Agățăm obiectul sursă cu mausul și-l depunem pe globul Start; în acest mod se creează

o scurtătură către obiect (sau către ținta lui, dacă obiectul era o scurtătură) în lista

programelor fixate, fără a distruge obiectul original.

2. În meniul Start, pe care îl deschidem apăsând , de exemplu, agățăm scurtătura nou

creată și o depunem în meniul All Programs, prin tehnica descrisă mai sus. În felul

acesta scurtătura e copiată.

Dacă nu avem nevoie de o scurtătură și în lista programelor fixate, o putem elimina ulterior

(cum am văzut într-o secțiune precedentă). A face această operație în două mișcări e chiar

mai comod decât într-o singură mișcare complexă.

Eliminarea unui element. Pentru a elimina un element (scurtătură, dosar etc.) din

meniul All Programs, facem clic dreapta și alegem Delete din meniul său contextual (sau Cut,

dacă dorim să-l lipim apoi în altă parte).

Redenumirea unui element. Putem modifica numele unui element — program sau

dosar — (deci și poziția sa în lista ordonată alfabetic), făcând clic dreapta, alegând Rename,

scriind noul nume și apăsând Ent pentru confirmare. Același lucru se poate face cu o seamă

de obiecte din panoul drept al meniului Start, dar nu cu toate. Dispun de comanda Rename în

meniul contextual opțiunile Documents, Games, Computer, bibliotecile și unele opțiuni ce pot

fi adăugate din dialogul Taskbar and Start Menu Properties. Și numele scurtăturilor din lista

programelor fixate poate fi modificat, dar nu prin această metodă, pentru că opțiunea Rename

lipsește din meniul lor contextual, ci din dialogul Properties; această tehnică, valabilă pentru

orice scurtătură, o vom studia într-un capitol ulterior.

Adăugarea unui element prin tehnica Copy-Paste. O scurtătură, copiată (cu clic

144

dreapta și Copy) sau tăiată (clic dreapta și Cut) din altă parte, poate fi lipită în meniul All

Programs (sau într-un submeniu al său) făcând clic dreapta pe un program oarecare (respectiv

pe submeniu) și alegând Paste.

Deschiderea meniului All Programs într-o fereastră Windows Explorer. Meniul All

Programs este, de fapt, o bibliotecă. Windows îl generează, reunind conținutul a două fișiere:

unul care conține elementele afișate în meniul All Programs, comune tuturor utilizatorilor și

altul care conține elementele specifice utilizatorului conectat și care se găsește, desigur, în

dosarul său personal. Pentru a modifica meniul All Programs, e adesea mai simplu, mai

precis și mai eficient să o facem deschizând aceste dosare — sau doar unul din ele — în

Windows Explorer. În felul acesta vom putea controla exact în care din cele două dosare ale

bibliotecii plasăm scurtăturile lipite sau deplasate cu mausul. De asemenea, vom putea crea

subdosare, operație mai greu de făcut direct în meniu, și, deci, — dacă dorim — vom putea

restructura complet meniul, reconstruindu-l după criteriile noastre proprii.

Pentru a deschide dosarul ce corespunde meniului All Programs,

1. în meniul Start facem clic dreapta pe butonul All

Programs (sau Back; dacă meniul All Programs s-a

deschis),

2. apoi alegem Open, pentru dosarul Start Menu din

dosarul personal al utilizatorului conectat sau Open All

users, pentru dosarul public Start Menu.

3. În fereastra care se deschide, facem dublu clic pe

dosarul Programs (în ambele cazuri).

Tehnicile de lucru folosite pentru a restructura aceste dosare sunt tehnicile generale de

lucru cu fișiere și dosare, pe care le vom expune în capitolul consacrat acestui subiect. Să

spunem aici doar că putem crea un subdosar al dosarului deschis în fereastra activă Windows

Explorer cu combinația Ctrl+Shift+N.

Remarcă. Nu doar meniul All Programs se construiește reunind conținutul a două

dosare, ci și subdosarele sale, inclusiv Startup. Dacă cele două dosare Start Menu\Programs

conțin câte un subdosar cu nume identic, în meniul All Programs apare un dosar cu acel nume,

al cărui conținut se obține reunind conținuturile celor două subdosare. Acest lucru rămâne

valabil pentru subsubdosare etc.

Toate operațiile descrise în alineatele precedente sunt operații standard cu fișiere și do-

sare, care vor fi studiate mai târziu cu mai multă atenție. Și numeroase alte operații cu fișiere

și dosare sunt accesibile din meniul contextual al elementelor, dar nu le vom discuta aici.

Atenție! Eliminând din meniul All Programs numele unui program, acesta va fi mai

greu de găsit. De asemenea, adăugând elemente inutile în meniul All Programs, schimbând

numele standard ale programelor cu nume neașteptate sau destructurându-l printr-o

reorganizare defectuoasă în submeniuri, ne creăm nouă înșine o sursă de confuzie și de haos.

Nu recomandăm deci începătorilor să experimenteze aceste tehnici pe meniul Start, ci să

aștepte să dobândească mai întâi oareșice experiență în lucrul cu fișierele și dosarele.

Să explorăm panoul drept al meniului Start

Panoul drept se divide în două secțiuni. Secțiunea situată în partea inferioară conține

doar butonul Shut down de închidere a calculatorului și un meniu, solidar cu el, cu alte opțiuni

de deconectare. Cealaltă secțiune ocupă tot restul panoului drept și, în afară de pictograma

contului de utilizator, se constituie dintr-o listă, împărțită în trei arii, de scurtături către locații

importante. Avem în această listă scurtături către dosarele personale ale utilizatorului

conectat, către bibliotecile cu documente, fotografii și muzică, către jocurile instalate în

sistem, către rădăcina arborescenței de fișiere a sistemului, precum și către Panoul de Control

și documentația sistemului de operare.

145

Așa cum am văzut, panoul drept al meniului Start se ascunde ca să facă loc unei liste

de salturi sau rezultatelor unei căutări. Dar secțiunea cu instrumente de deconectare rămâne

vizibilă și atunci.

Cea mai importantă comandă din meniul de pornire este comanda de oprire!

Unul din paradoxurile sistemului de operare Windows e că, pentru a termina sesiunea

de lucru și pentru a opri calculatorul, trebuie mai întâi să apeși butonul Start (adică

„Pornește!“). Într-adevăr, în partea sa inferioară, panoul drept al meniului Start conține două

butoane solidare: 6 care sunt interfața noastră cu procedurile corecte de

întrerupere și încheiere a unei sesiuni de lucru și de închidere a calculatorului. Închiderea

calculatorului și încheierea unei sesiuni de lucru au fost deja studiate în secțiunea precedentă

din acest capitol, de aceea nu ne oprim deloc asupra lor aici.

Remarcă. Meniul se deschide dacă vizăm cu mausul sau facem clic pe săgeată și se

ascunde prin clic în exterior sau doar vizând anumite arii din meniul Start (butonul Shut down,

caseta de căutare, un alt meniu). Pe de altă parte, meniul contextual al celor două butoane

solidare nu diferă de meniul fundalului liber de butoane al meniului Start: el conține doar

comanda Properties care deschide dialogul de configurare a meniului Start și a Barei de

activități.

Trei grupuri de butoane, formând secțiunea principală a panoului drept

Lăsând deoparte instrumentul de oprire, restul panoului drept al meniului Start se

împarte în trei arii, separate de linii fine, abia vizibile. Rezumând și simplificând, aria su-

perioară conține elemente specifice contului de utilizator, aria mediană conține calea de acces

către ansamblul informațiilor stocate pe calculator, iar aria inferioară instrumente de afișare și

reglare a parametrilor care controlează comportamentul sistemului, precum și documentația

tehnică a sistemului. Conținutul acestor arii poate fi însă personalizat din dialogul de configu-

rare Taskbar and Start Menu Properties. Aici vom descrie fie configurația implicită — cea

care apare la crearea unui nou cont utilizator —, fie fapte general valabile, oricare ar fi

configurația aleasă de utilizator, rămânând să dăm o descriere mai completă unor fapte abia în

capitolul final, consacrat configurării sistemului de operare. În descrierea opțiunilor din

panoul drept, vom lăsa la sfârșit opțiunile din aria superioară, din motive de conveniență.

O curiozitate care ține mai mult de capriciul designer-ilor de la Microsoft, decât de

dorința de a adăuga funcționalitate e faptul că,

pe timpul cât opțiunile din această secțiune

sunt vizate cu mausul sau au focus-ul,

pictograma contului utilizator e înlocuită

provizoriu cu pictograma opțiunii vizate, pe

care aceasta ar avea-o într-o fereastră

Windows Explorer.

Aria mediană

Prin clic pe opțiunea Computer, situată

în aria mediană a panoului drept al meniului

Start, se deschide fereastra Computer. Același

efect îl are și scurtătura +E. Experimentați!

Fereastra Computer este calea de acces

către toată informația stocată pe calculator.

Ea afișează toate dispozitivele care stochează

informație, conectate la un moment dat la

sistem (v. figura). Informația pe calculator

Fereastra Computer reflectă configurația hardware e-

xistentă. Pe mașina dumneavoastră, inventarul dispo-

zitivelor și caracteristicile lor vor fi diferite de cele din

figură.

146

este organizată într-o structură arborescentă ierarhizată, numită sistem de fișiere. Bucățile de

informație cu care lucrează aplicațiile, atunci când comunică cu dispozitivele periferice de

stocare, se numesc fișiere. De cele mai multe ori, fișierele au semnificație și pentru noi: un

document Word, o carte, un film, o poză, o piesă muzicală, o prezentare PowerPoint sunt

fișiere. Desigur, fișierele nu sunt decât șiruri de cifre binare, dar atunci când sunt deschise de

către aplicația potrivită, ele sunt convertite în documentele sus amintite. Fișierele sunt

grupate în dosare, care la rândul lor fac parte din alte dosare ș. a. m. d. Un dosar poate

conține atât fișiere, cât și alte dosare. Fișierele și dosarele sunt memorate pe un dispozitiv

fizic de stocare (hard disk, memory stick, DVD etc.), care poate fi privit și el ca un dosar

atotcuprinzător al informației pe care o stochează. Dispozitivele, la rândul lor, sunt conținute

în fereastra Computer — într-un sens virtual, pentru că, spre deosebire de dispozitive,

containerul Computer nu are existență fizică,

ci este doar un artefact logic.

Fereastra Computer arată ca un con-

tainer de pictograme. Este — altfel spus — o

fereastră de tip dosar (v. figura). Într-adevăr,

în fereastra Computer, dispozitivele sunt

reprezentate simbolic prin pictograme. Picto-

gramele nu au doar un caracter informativ, ci

sunt sensibile la anumite acțiuni ce se

exercită asupra lor. De exemplu, făcând

dublu clic pe una din ele, conținutul ferestrei

se schimbă. E afișat acum conținutul

dispozitivului pe care s-a făcut dublu clic,

adică pictogramele dosarelor și fișierelor

stocate pe acest dispozitiv. Dacă, mai

departe, facem dublu clic pe icoana unui

dosar, fereastra va afișa acum conținutul

dosarului pe care s-a făcut dublu clic, format,

la rândul lui, din alte dosare și fișiere. Astfel,

din aproape în aproape, prin dublu-clicuri succesive pe dosare, putem ajunge la orice fișier

stocat pe calculator.

Fereastra Computer este de fapt o instanță a aplicației Windows Explorer. Sistemului

de fișiere și aplicației Windows Explorer, care îl administrează, le vom consacra un întreg

capitol.

Games, aflat tot în aria mediană, deschide dosarul Games al jocurilor instalate, într-o

fereastră Windows Explorer care

are câteva particularități. Dosarul

Games conține și o scurtătură

către pagina web a corporației

Microsoft de unde se pot descărca

jocuri. Pentru a lansa în execuție

un joc se face dublu clic pe pic-

tograma corespunzătoare jocului.

Unsprezece jocuri sunt furnizate

la pachet cu sistemul de operare

— sau doar șase, dacă aveți ediția

Starter — și le găsim gata instala-

te. Pentru a alege alte jocuri și a

le instala, facem dublu clic pe

Conținutul care se afișează când facem dublu clic pe

Local Disk (C:), adică dosarele (și fișierele) aflate pe

partiția C. În figură nu se văd decât dosare. Prin

dublu clic pe un dosar, i se va afișa conținutul.

Fereastra Games. Când selectăm un joc, panoul din dreapta-i afișează

pictograma, vârsta cu care jocul e potrivit, scorul Windows Experien-

ce Index minim (recomandat) pentru ca jocul să funcționeze (bine),

precum și informații statistice despre partidele jucate până în prezent.

147

pictograma: More Games from Microsoft.

Când fereastra Games e deschisă prima oară, utilizatorul este întrebat dacă acceptă

reglajele dosar și cele referitoare la actualizare recomandate. Dacă acceptă, Windows este

configurat să înștiințeze utilizatorul când sunt disponibile actualizări ale jocurilor sau noutăți

despre acestea, să descarce automat informații despre jocurile instalate și să colecteze date

statistice despre acestea, pe care să le afișeze în fereastră (acest afișaj e disponibil doar în

unele moduri de afișare de dosar). Dacă ați cumpărat sistemul preinstalat pe un calculator nou,

se prea poate ca această formalitate să fi fost deja îndeplinită. Vă rămâne însă libertatea de a

modifica oricând această configurație, din panoul de control deschis de butonul Options de pe

Bara de instrumente a ferestrei.

Atenție! În timp, jocurile pe calculator pot da forme grave de dependență! Generații

întregi de copii sunt afectate de acest flagel!

Aria inferioară

Panoul de Control reunește într-un centru de comandă unic toate instrumentele de

configurare a parametrilor care

controlează funcționarea siste-

mului, grupate în categorii.

Putem să asemănăm Panoul de

Control cu o trusă de scule, ce

folosește la întreținerea și

repararea sistemului. Când

deschidem o astfel de trusă,

observăm că uneltele sunt

așezate, într-o ordine

desăvârșită, în mai multe

compartimente, cutiuțe și

buzunare, cutiuțele și

buzunarele putând fi

compartimentate la rândul lor.

Unele scule sunt ansamble

formate din mai multe piese.

Multe din aceste trăsături le

are și Panoul de Control.

El se deschide, prin clic pe opțiunea 4 Control Panel, din aria inferioară, într-o fereas-

tră container asemănătoare cu

un dosar, care, în funcție de

modul de vizualizare, afișează

fie instrumentele de configura-

re individuale, fie categoriile

în care acestea se grupează (v.

figurile). De fapt, unele

instrumente de configurare

individuale sunt, la rândul lor,

niște subcategorii, care arată,

când sunt deschise prin clic,

tot ca niște containere de in-

strumente. (Așa este, de pildă,

Default Programs, despre care

vom mai vorbi.)

Panoul de Control în modul de vizualizare Category (v. instrumentul

„View by:“ în dreapta sus), afișând categoriile (în verde). Link-urile în

albastru trimit, pentru fiecare categorie în parte, direct către

instrumentele ei cele mai importante, fără a mai fi nevoie să deschidem

categoria. Diferența față de un dosar cu fișiere — și asemănarea cu o

fereastră Internet Explorer — este dată de faptul că link-urile sunt

accesibile prin clic, nu prin dublu clic.

O categorie de panouri de control deschisă: System and Security. Se

deschide când facem clic pe primul link verde: System and Security din

Panoul de Control (v. figura precedentă).

148

Vom numi panouri de control (cu minuscule) toate aceste ferestre subordonate Pa-

noului de Control (cu majuscule), adică atât categoriile, cât și instrumentele individuale,

precum și ferestrele subordonate unor instrumente individuale. Panourile de control se des-

chid într-o fereastră cu aspect variat: dosar, miniaplicație, dialog de configurare, expert, o

simplă fereastră informativă dotată cu legături (link-uri) către pagini de documentație sau alte

panouri de control etc.

Panoul de Control apare deci ca rădăcină a unei structuri ierarhice arborescente asemă-

nătoare cu sistemul de fișiere. Modul de acces plecând din Panoul de Control la un panou de

control oarecare, general și unitar pentru toate panourile de control, este asemănător cu modul

de acces la un subdosar sau un fișier dat, pornind de la fereastra Computer și va fi descris în

detaliu în capitolul de confi-

gurare. În restul textului ne

vom mărgini să semnalăm

când diversele panouri de con-

trol care reglează parametrii

specifici unei componente sunt

accesibile și din meniurile

componentei. Astfel, așa cum

am menționat deja, panourile

de control Personalization și

Desktop Gadgets sunt accesi-

bile și din meniul contextual al

suprafeței Biroului, panoul de

control Taskbar and Start

Menu Properties e accesibil

din meniul contextual al Barei

de activități și din cel al

meniului Start, iar panoul de control System e accesibil prin +Pause/Break și, prin

link-urile sale, permite accesul la multe alte panouri de control. Vedem, cu această ocazie, că

panourile de control nu sunt noi pentru noi: sunt obiecte cu care ne-am mai întâlnit. Aceste

câteva exemple pe care le-am enumerat ilustrează și varietatea tipurilor de panou de control.

În același mod, opțiunile Devices and Printers

și Default Programs, aflate în panoul drept al

meniului Start, imediat sub opțiunea Control Panel,

deschid și ele astfel de panouri de control, iar, prin

reconfigurarea meniului Start, pot fi afișate aici și

legături (engl. links) către alte panouri de control —

legături care erau prezente în edițiile anterioare ale

sistemului de operare Windows. De asemenea,

panoul de control User Accounts se deschide prin

clic pe pictograma contului utilizator din meniul

Start.

Panoul de control Devices and Printers (engl.

pentru „Dispozitive și imprimante“) afișează într-o

fereastră de tip dosar pictograme ce reprezintă

simbolic diversele dispozitive conectate la sistem,

grupate pe categorii. Panoul ne permite să

modificăm parametrii dispozitivelor conectate și ne

asistă atunci când vrem să adăugăm un nou

dispozitiv. Printre dispozitivele care pot fi

Panoul de control, în modul de vizualizare Large icons („View by:“),

afișând pictogramele instrumentelor de control individuale. Remarcați

printre ele prezența instrumentelor Default Programs și Devices and

Printers, care sunt accesibile și direct, din meniul Start.

Panoul Devices and Printers, în cazul lap-

top-ului pe care îl folosim. Conținutul panou-

lui variază mult de la un calculator la altul.

Momentan, un hard disk extern este conectat

la mașină. Cele trei imprimante sunt virtuale.

149

configurate din această fereastră se numără de exemplu: camere web, aparate foto sau video,

telefoane mobile, microfoane, căști, difuzoare, imprimante, scanere, faxuri, monitoare,

videoproiectoare, mausuri etc. Opțiunile relevante se află în meniul contextual al

pictogramelor și pe Bara de instrumente a ferestrei.

Șmecherie. Nu toate dispozitivele enumerate în această fereastră au existență fizică.

Unele programe reușesc să „păcălească“ sistemul de operare, declarându-se ca drivere ale

unui dispozitiv de un anumit tip. În acest fel ele captează informația destinată acelui tip de

dispozitiv și o prelucrează, reușind să rezolve astfel diverse probleme concrete. Un caz des

întâlnit este cel al imprimantelor virtuale, care convertesc orice document imprimabil, oricare

i-ar fi formatul, într-un format standard (de exemplu .pdf, .djvu, .one sau .xps).

Cum funcționează o imprimantă (virtuală)? Numeroase aplicații au o comandă de

tipărire Print care furnizează informația necesară pentru tipărirea unei pagini într-un format

standard, independent de imprimanta care va fi folosită. Instrucțiunile concrete pe care o

imprimantă știe să le execute variază însă de la o imprimantă la alta. Putem spune că fiecare

imprimantă vorbește pe limba ei. E nevoie deci de un interpret care să traducă informația

standard de tipărire în instrucțiuni concrete de execuție, pe care imprimanta dată să le

înțeleagă, și care să transmită apoi aceste instrucțiuni imprimantei. Acest interpret este

driver-ul imprimantei. Cum fiecare imprimantă are limbajul ei propriu, fiecare imprimantă

are un driver specific. Comanda Print se deschide într-un dialog care ne permite să alegem

imprimanta pe care dorim să o folosim. Ce alegem astfel este de fapt driver-ul care va

coordona procesul de tipărire. Imprimantele virtuale sunt programe care știu să convertească

informația necesară pentru tipărirea unei pagini din formatul standard, independent de

imprimantă, într-un anumit format grafic (.pdf sau .djvu, de exemplu). Pentru a fi autorizate

să capteze de la orice program capabil să tipărească (care dispune de o comandă Print)

informația necesară pentru tipărire, ele se declară ca drivere de imprimantă. Sistemul se lasă

păcălit și crede că o nouă imprimantă tocmai a fost instalată. Din dialogul comenzii Print

utilizatorul alege să „tipărească“ la imprimanta virtuală. Imprimanta virtuală preia atunci de

la program informația necesară pentru tipărire și o convertește în formatul propriu (.pdf, .djvu

etc.), apoi, în loc să o transmită unei imprimante, o transmite unei componente care aplică

corecții grafice, efectuează diverse operații de optimizare care conduc la reducerea

dimensiunii fișierului, asamblează paginile într-un document unic, efectuează operații de

recunoaștere optică a caracterelor etc. și, la sfârșit, scrie rezultatul ca un fișier pe disc.

O imprimantă pdf este un program util, de care e posibil să aveți nevoie într-o zi.

Puteți descărca și instala una gratuită de pe Internet (v. capitolul despre instalarea

programelor). Există numeroase alternative. O căutare după cuvintele cheie create pdf, pdf

printer sau virtual printer pe Softpedia vă va returna o mulțime de rezultate.

Panoul de control Default Programs. Așa cum este bine cunoscut, sistemul de

operare nu execută decât cele mai generale operații. Ori de câte ori trebuie executată o

sarcină specifică, sistemul de operare apelează o aplicație care știe să execute sarcina

respectivă și îi cedează controlul operațiunii. În această privință el se comportă ca un strateg

militar sau ca un manager de întreprindere care doar organizează cadrul general al desfășurării

unei activități, activitatea fiind dusă la îndeplinire de către niște executanți, care se supun

ordinelor sale stricte. Însă, pentru o sarcină specifică dată, cum ar fi navigarea pe Internet,

există adesea mai multe aplicații capabile să o ducă la îndeplinire. Panoul de control Default

Programs ne permite să stabilim pe care din programele posibile le alege sistemul pentru a

rezolva o sarcină specifică dată. Spunem că acele programe sunt în mod implicit asociate cu

o activitate de un anumit tip. De asemenea, tot din acest panou, putem stabili dacă, la cererea

expresă a utilizatorului, se poate folosi și un alt program decât cel implicit pentru aceeași

sarcină.

Ultima opțiune din panoul de control, Set program access and computer defaults, vă

150

Important!

permite să specificați programele implicite și cele permise, pentru următoarele activități cu

caracter general: navigare pe Internet, e-mail, redare de fișiere multimedia, mesagerie

instantanee, mașină virtuală Java. Pentru a ușura sarcina utilizatorului, panoul de control îl

invită să aleagă între trei configurații prestabilite: Microsoft Windows, care folosește

utilitarele Microsoft pentru toate cele cinci activități, non-Microsoft41

, pentru cei care sunt

alergici la tot ceea ce emană de la gigantul american și Custom, în care utilizatorul poate alege

el ce dorește.

Opțiunea Change AutoPlay set-

tings ne permite să precizăm ce se întâm-

plă atunci când introducem un CD sau un

DVD în dispozitivul de citire. De exem-

plu dacă suportul de memorie introdus are

conținut muzical, putem cere ca acest con-

ținut să fie imediat redat și putem stabili și

cu ce aplicație multimedia se va realiza

acest lucru sau, dimpotrivă, putem cere să

nu se întâmple nimic.

Începătorii se pot întreba, desigur, cum știe sistemul cu ce aplicație să deschidă un

fișier, când facem dublu clic. Iată cum. Sistemul se raportează pentru aceasta la o bază de

date în care sunt înregistrate asocierile curente între tipurile de fișiere și aplicațiile care le

deschid în mod implicit sau care le-au mai deschis ocazional. Sistemul recunoaște tipurile de

fișiere după extensia lor: cele câteva caractere care apar după punct la sfârșitul numelui de

fișier. De exemplu .docx e extensia uzuală a unui document Word, iar .pptx a unei prezentări

PowerPoint; alte extensii cu care ne-am mai întâlnit sunt .txt pentru fișiere text, .pdf și .djvu,

pentru formate de largă distribuție a documentelor. Baza de date este un fel de listă foarte

mare în care sunt puse în ordine extensiile și, în dreptul fiecărei extensii, este trecută aplicația

cu care se deschid în mod implicit fișierele care au această extensie. Sunt memorate, de

asemenea, și aplicațiile cu care tipul de fișier respectiv a mai fost deschis. Opțiunea Associate

a file type or protocol with a program deschide această listă într-un panou de control și o pune

la dispoziția utilizatorului, care o poate modifica.

În lista precedentă asocierile sunt afișate după extensie. Aceeași informație poate fi

prezentată și altfel, grupând asocierile după program. O astfel de listă afișează panoul de

control care se deschide prin clic pe Set your default programs, doar că pentru fiecare

program în parte este afișat doar numărul tipurilor asociate cu programul respectiv.

Utilizatorul poate păstra reglajele curente sau poate alege să acorde toate drepturile unui

program, asociindu-l cu toate tipurile de fișier pe care știe să le gestioneze.

Pentru utilizator ar fi, desigur, copleșitor să stabilească manual miile de asocieri de

care are nevoie sistemul în funcționarea lui zilnică. De fapt sistemul însuși stabilește

nenumărate asocieri atunci când este instalat. De asemenea, aplicațiile, la momentul instalării

lor în sistem, își asociază, cu sau fără acordul utilizatorului, diverse tipuri de fișiere pe care

știu să le deschidă. Deși are acces la întreaga listă (dacă are privilegii de administrator),

utilizatorul se va mărgini să facă mici schimbări, când ceva nu funcționează cum trebuie sau

când dorește să testeze beneficiile unei noi aplicații.

Prin clic pe 5 Help and Support, situat de asemenea în aria inferioară a panoului drept,

se deschide fereastra Windows Help and Support din figura alăturată, care este centrul de

asistență și ajutor al sistemului de operare. Scriind cuvinte cheie în caseta de căutare 14 și

făcând clic pe intrările din lista de răspunsuri — sau răsfoind cuprinsul și făcând clic pe

intrările din cuprins —, se pot deschide pagini de manual relevante pentru o problemă dată de

41

Ținând cont de reglajele sale, mai corect ar fi fost ca această opțiune să se numească anti Microsoft! De altfel,

opțiunile din acest panou de control au fost impuse de legislația americană anti trust.

151

utilizare sau de configurare a

sistemului de operare. Multe

resurse accesibile din această

fereastră sunt, de fapt, situate

pe Internet și sunt descărcate

la cerere, deci o conexiune

funcțională este necesară

pentru a avea la îndemână

toate resursele disponibile.

Fereastra Windows

Help and Support se deschide

și dacă apăsăm tasta F1 când

focus-ul se află pe una din

componentele sistemului sau

pe o fereastră Windows

Explorer. Răspunsul sistemului la comanda F1 depinde de context. Sistemul încearcă să ne

ajute și deschide pagina de manual cea mai susceptibilă de a fi cea pe care o căutăm, anume

pagina de manual care se referă la componenta sistemului care are focus-ul.

Atenționare. Atenție, însă! Dacă e activă fereastra unei aplicații, atunci F1 nu mai

deschide fereastra Windows Help and Support, ci fereastra de asistență a aplicației active, care

poate fi complet independentă de centrul de asistență al sistemului de operare. Într-adevăr,

fișierul care conține manualul poate avea formate diverse, deci aplicația cu care se deschide

poate varia de la caz la caz. Multe aplicații au manual on line, deci comanda F1 deschide

pagina web care conține manualul în fereastra navigatorului Internet — fapt pentru care este

nevoie să fim conectați la Internet.

Pont. Pentru a ne asigura că, indiferent de elementul activ la un moment dat, apare

pagina de primire a ferestrei de asistență a sistemului, apăsăm +F1, în loc de F1.

Aria superioară

Situate în aria superioară, pictograma și numele contului nu au doar caracter decorativ

și informativ, ci sunt, de fapt,

legături către panoul de confi-

gurare al contului utilizator și,

respectiv, către dosarul perso-

nal al utilizatorului, care-i

poartă numele și în care siste-

mul îi salvează reglajele și

preferințele și unde se așteap-

tă ca utilizatorul să-și păstreze

dosarele și fișierele, documen-

tele, cărțile, pozele, filmele,

muzica, e-mail-ul, locațiile fa-

vorite etc. Într-adevăr, prin

clic pe Nume_utilizator, se

deschide, într-o fereastră Win-

dows Explorer, dosarul conți-

nând fișierele personale ale utilizatorului, grupate în subdosare tematice, iar prin clic pe picto-

gramă se deschide un panou de control, care afișează și permite modificarea parametrilor

contului de utilizator la care suntem conectați, dar și crearea, reconfigurarea sau eliminarea

altor conturi, în cazul în care contul curent are privilegii de administrator.

După ce am scris cuvântul taskbar în caseta de căutare, am făcut clic pe

lupa alăturată (Search Help) și s-a afișat lista de răspunsuri acționabi-

le prin clic din figură. Alternativ, puteam apăsa butonul (Browse

Help) din dreapta sus pentru a afișa tabla de materii a manualului.

14

Dosarul personal al utilizatorului EXPERT_27. (Ce nume de robot, cu

zăngănit metalic, nu-i așa? E un adevărat supliciu să mă conectez la el în

fiecare dimineață. Folosiți nume mai prietenoase, precum George sau

Alina!) Observați cum subdosarele vă clasifică documentele pe teme:

fotografii, filme, locații favorite, fișiere descărcate de pe net etc.

152

Celelalte opțiuni din a-

ria superioară a panoului drept

al meniului Start, anume Do-

cuments, Pictures, Music, des-

chid bibliotecile cu același nu-

me. O bibliotecă (engl. libra-

ry) reunește, într-un container

virtual unic, fișiere aflate în

mai multe dosare: în cazul de

față atât fișierele personale ale

utilizatorului care corespund

tematicii, memorate într-un

subdosar al dosarului său

personal, cât și fișierele

publice care corespund

aceleiași tematici, memorate

într-un subdosar al dosarului

documentelor publice.

Pentru mai multe informații, citiți subcapitolul consacrat conturilor utilizator.

Adăugarea scurtăturilor din panoul drept ca pictograme de Birou. Alte opțiuni

Opțiunile Nume_utilizator, Computer și Control Panel au în meniul lor contextual un

comutator Show on Desktop, a cărui stare curentă ne arată dacă scurtătura respectivă apare și

pe suprafața Desktop-ului sau nu. Bifând prin clic comutatorul, facem ca scurtătura să apară

și pe suprafața Desktop-ului, unde poate fi acționată prin dublu clic. Dacă ne răzgândim, o

putem face să dispară în același mod. Pe de altă parte, pentru a crea o scurtătură pe Desktop

pentru oricare din bibliotecile afișate în panoul drept al meniului Start (Documents, Pictures și

Music, în configurația implicită), li se afișează meniul contextual prin clic dreapta, apoi se

face clic pe Send to („Trimite spre“), pentru a desfășura un submeniu, în care se alege prin

clic opțiunea Desktop (create shortcut). Mulți utilizatori preferă să aibă chiar pe Desktop

aceste scurtături importante. Alții, dimpotrivă, preferă să lucreze pe o suprafață curată.

Unele dintre celelalte opțiuni din meniurile contextuale ale opțiunilor din panoul drept

al meniului Start vor fi discutate mai târziu. Multe sunt opțiuni ce țin de gestiunea fișierelor și

vor fi discutate în Capitolul al IV-lea, într-un cadru general.

Din dialogul de configurare a meniului Start și Barei activităților se poate alege ca

unele opțiuni din panoul drept al meniului Start, care se deschid în mod normal în ferestre, să

se deschidă în submeniuri, când facem clic pe ele sau doar când le vizăm cu mausul. Nu doar

ele se deschid astfel, ci și subdosarele lor, încât apar meniuri în cascadă ca în figură. Pentru a

Panoul de control User Accounts. Nimic mai simplu decât să-ți schimbi

parola, pictograma, numele, privilegiile sau politica de control parental:

operația începe printr-un clic pe link-ul albastru corespunzător și continuă

într-o nouă fereastră. Tot astfel putem modifica și alte conturi de utiliza-

tor. Detaliile? În subcapitolul despre conturile utilizator. Operațiile care

cer privilegii de administrator sunt marcate cu un scut: .

Biliotecile Documents și Music. Observați cum, sub numele verde al bibliotecii, scrie „Includes: 2 locations“.

Pentru a vedea care sunt acele locații — adică dosare — incluse în bibliotecă și, eventual, pentru a adăuga și

altele cu conținut similar, faceți clic pe link-ul albastru.