lect.super. Vlasenco Ana

4.1 Principiul ridicării tahimetrice.

4.2 Aparate pentru ridicarea tahimetrică.

4.3 Drumuirea tahimetrică. Ridicarea detaliilor.

4.4 Întocmirea planului ridicării tahimetrice.

Capitolul IV: Capitolul IV: Tahimetrie

4.1 Principiul ridicării tahimetriceTahimetria este tehnica măsurătorilor topografice care foloseşte

anumite instrumente numite tahimetre şi efectuiază concomitent atît ridicarea planimetrică cît şi altimetrică. Prin ridicare tahimetrică se întocmesc planuri topografice, necesare la proiectarea drumurilor, canalelor, căilor ferate etc.

Poziţa planimetrică a punctelor caracteristice ale terenului se determină prin metoda polară, iar cea altimetrică – a nivelmentului trigonometric. Distanţa se măsoară cu ajutorul stadimetrului cu fire reticulare, iar unghiurile orizontale şi de înclinaţie – cu teodolitul. Toate măsurătorile se efectuează destul de repede, ceea ce şi explică apariţia denumirii ridicării.

Scara ridicării Echidistanţa curbelor de

nivel, m

Distanţa maximă dintre pichete, m

Distanţa polară maximă, mrelieful Contururile

clareContururile

neclare

1:5000 0,5125

6080

100120

250300350350

150 200

1:2000 0,51 şi 2

4060

200250

100 150

1:1000 0,51

2050

150200

80 100

1:500 0,51

1520

100150

60 80

Condiţiile de asigurare a preciziei ridicării tahimetrice

4.2 Aparate pentru ridicarea tahimetrică

Pentru efectuarea ridicării tahimetrice sînt utilizate teodolitele-tahimetre, cu alte cuvinte, teodolitele, echipate cu cerc vertical, dispozitiv pentru măsurarea distanţelor şi declinator magnetic pentru orientarea limbului.

Din grupa teodolitelor- tahimetre fac parte majoritatea teodolitelor tehnice, de exemplu teodolitul T30.

Stație totală (Leica):•Servomecanism de urmărire cu telemetru laser.•Precizie: 2"•Precizie de măsurare: 2mm + 2ppm•Identificator de obiect: 300m-en 3mm•Măsurare la distanță: 3000m•Programe: 8 programe (extensibil)•Stocare de date: card PCNCIA

Stație totală (Zeiss):•Precizie: 3"•Precizie de măsurare: 5mm + 3ppm•Distanța de măsurare: cu ajutorul unei prisme 1 km•Program: da•Stocare de date: card de memorie

Zeiss Theo 010 Tahimetrul Leica TC1201Tahimetrul Trimble 3605

GPS- Leica GX1210 GPS-Leica SR20

4.3 Drumuirea tahimetrică. Ridicarea detaliilor

Pentru asigurarea desimii punctelor reţelei de ridicare suplimentar la reţeaua existentă se trasează drumuiri de ridicare. În aceste drumuiri se determină poziţia punctelor şi se efecuiază ridicarea teritoriului.

Pentru determinarea poziţiei planimetrice a punctelor drumuirii se măsoară unghiuri orizontale şi lungimea laturilor. La ridicarea la scara 1:500 lungimea laturilor se determină cu panglica de măsurat, la ridicări la scări mai mici – cu stadimetrul cu fire reticulare în direcţia înainte şi inversă.

Altitudinile punctelor de drumuire se determină prin nivelment trigonometric. Unghiurile de înclinaţie se determină prin două poziţii ale cercului vertical din ambele puncte ale laturii. Abaterile în diferenţele de nivel nu se admit mai mari decît 5cm la 100m distanţă.

ST 04,0 unde S – lungimea drumuirii exprimată în m.

Ridicarea teritoriului se face din punctele reţelei de ridicare. La staţie se instalează teodolitul, se aduce în poziţia de lucru şi se suprapune diametrul zero al limbului cu direcţia unei laturi a reţelei, care este acceptată ca axă polară. În acest caz lecturile pe cercul orizontal al teodolitului vor arăta mărimea unghiurilor polare; aceasta micşorează volumul lucrărilor la staţie.

Pentru determinarea distanţei polare se citeşte lectura pe miră n instalată la punct cu ajutorul firelor reticulare:

2cos)( CKnd

Pentru determinarea diferenţei de nivel h dintre staţie şi punctul de pichet se măsoară înălţimea de instalare a teodolitului(înălţimea aparatului) it şi unghiul de înclinaţie γ. Dacă vizarea pe miră s-a făcut la punctul cu

lectura v, atunci diferenţa de nivel se calculează după formula:vidtgh t

iar cota punctului de pichet: hHH st

tiv

tgdh

Pentru micşorarea volumelor de calcul, vizarea se face la punctul

cu lectura citită pe miră

Atunci:

La ridicarea reliefului şi situaţiei se determină poziţia punctelor caracteristice, care se depun pe plan. Folosind aceste puncte se construiesc pe plan elementele situaţiei şi reliefului.

Prelucrarea grafică a materialelor ridicării se începe cu construirea caroiajului geometric cu latura de 100mm. După mărimea coordonatelor rectangulare pe plan se depun punctele reţelei de ridicare şi se scriu denumirele şi cotele lor.

Punctele de pichet se depun pe plan după mărimea unghiurilor polare şi distanţelor polare reduse la orizont. Unghiurile polare se depun cu raportorul, iar distanţele – cu ajutorul distanţierului şi scării gradate transversal. Lîngă punctele de pichet se scrie numărul lor şi cotele. După punctele de cotire a contururilor, în corespundere cu schiţa, se desenează contururile, iar obiectele terenului se notează prin semnele topografice convenţionale.

După construirea situaţiei se trece la reprezentarea reliefului. Pentru aceasta pe liniile versanţelor cu panta omogenă se efecuează interpolarea. Interpolarea înseamnă procesul de determinare a mărimii punctelor intermediare.

Interpolarea se face pe toate sectoarele cu panta uniformă şi se capătă un şir de puncte, care aparţin curbelor de nivel. Punctele cu aceleaşi cote se unesc cu curbe continuie, căpătînd în aşa mod imaginea curbelor de nivel. Interpolarea se face numai pe liniile cu pantă uniformă.

Prelucrarea grafică se termină cu prezentarea planului. Planul se desenează, folosind semnele convenţionale, se construieşte cadrul şi se prezintă elementele lui numerice şi explicative.

Hărta topografica la scara 1:50 000

Hărta topografica la scara 1:10 000

Hărta topografica la scara 1: 5 000

Plan topografic la scara 1: 2 000