[modifică] Diagnostic

In Romania cancerul de col ucide 5 femei in fiecare zi. Tara noastra se situeaza pe primul loc in Europa in ceea ce priveste mortalitatea prin cancer de col uterin. Aceasta reprezinta a doua cauza de mortalitate prin cancer la femeile din Romania (dupa cancerul de san) si prima cauza de mortalitate la femeile tinere (25 – 44 de ani).

Ingrijorator este faptul ca rata mortalitatii prin cancer de col uterin in Romania se afla intr-o continua crestere, de la 15,68 cazuri/100.000 de femei in 1982, la 31,5 cazuri/100.000 de femei in anul 2000. Cifrele ridicate de mortalitate prin cancer de col uterin care se inregistreaza in Romania, se datoreaza in primul rand diagnosticarii tardive a bolii (cele mai multe paciente sunt diagnosticate in faza de cancer invaziv). Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, rata mortalitatii datorata cancerului de col uterin in Romania este de 2-2,7 ori mai mare decat in majoritatea tarilor Europei Centrale si de Est si de 6,3 ori mai mare decat media tarilor UE.

justifica eforturile depuse pe plan national si international pentru studierea acestei maladii.Cancerul de col uterin afecteaza cel mai frecvent femeile tinere (35-50de ani) in perioada de activitate sexuala, in timp ce cancerul de corp uterin, mai rar, apare mai ales la menopauza.

Etapele metodei de lucru au fost următoarele:1. Orientarea piesei2. Fixare - formol concentraţie 10%3. Spălare - apă de robinet - 1 h4. Deshidratare- băi successive alcool 70o-96o

5. Toluen6. Parafinare7. Includere la parafină8. Secţionare la microtom – secţiuni 4 microni, etalare – o noapte la termostat9. Colorare – coloraţia standard Hematoxilină&Eozină

10. Coloraţii

1. Coloraţia Hematoxilină&Eozină (H&E) – etape:- Deparafinare: 10 minute x 5 băi toluen- Rehidratare: - alcool absolut – 3 minute- alcool 90°– 5 minute- alcool 70°– 5 minute

- Spălare apă de robinet

1. Coloraţia Hematoxilină&Eozină (H&E) – etape:- Deparafinare: 10 minute x 5 băi toluen- Rehidratare: - alcool absolut – 3 minute- alcool 90°– 5 minute- alcool 70°– 5 minute- Spălare apă de robinet

- Hematoxilină Mayer – 4 minute

Virare în albastru: - 10 minute în apă curgătoare de robinet- soluţie carbonat de litiu 20 secunde- apă de robinet – 3 minute- Eozină - 20 secunde- Spălare cu apă de robinet- Deshidratare : - alcool 70°– 3 minute- alcool 90°– 5 minute- alcool absolut – 5 minute- Clarificare – 5 băi de toluen x 10 minute- Montare între lamă si lamelă

2.Coloraţiile

I. INTRODUCERE:

Cancerul, sub denumirea ştiinţifică de neoplasm malign, reprezintă o categorie de boli caracterizate printr-o diviziune necontrolată a unui grup de celule care au capacitatea de a invada alte ţesuturi din organism, fie prin creştere directă în ţesuturile adiacente (invazie), fie prin migraţia celulelor spre locuri mai îndepărtate în organism (metastază). Diviziunea şi înmulţirea necontrolată a celulelor este declanşată de anomalii ale ADN-ului celulelor canceroase. Aceste anomalii apar ca o consecinţă a integrării unor virusuri în genomul celulelor sau a mutaţiilor

genelor care controlează înmulţirea acestor celule. Una sau, frecvent mai multe astfel de mutaţii duc la diviziune iar înmulţirea necontrolată a celulelor în unele cazuri duc la formarea tumorilor maligne.Simptomele bolii depind de ţesutul afectat sau de localizarea tumorii primare, mărimea acesteia, stadiul bolii, prezenţa sau absenţa metastazelor.Diagnosticul bolii necesită examinarea anatomo-patologică a ţesutului afectat, examenul microscopic confirmând şi precizând natura cancerului. Fragmentele de ţesut pentru analiză se obţin fie prin biopsie sau prin intervenţie chirurgicală, fie prin puncţie în cazul ţesuturilor lichide . În ultima perioadă asistăm la o dezvoltare impresionantă a cunoştinţelor specifice diverselor domenii din biologie, în special din medicină. Perfecţionările tehnice au permis o investigare complexă a unor aspecte din patologia umană, între care se înscrie şi patologia genitală, mai cu seamă cea referitoare la colul şi la corpul uterin .

Această lucrare va prezenta un rezumat a ceea ce înseamnă importanţa examenului histopatologic în cancerul de col uterin:

II. ANATOMIA ŞI HISTOLOGIA COLULUI UTERIN:

Aparatul genital (reproducător) feminin este format din :

- gonada feminină- ovarul;- calea gonorifică (calea genitală) formată din : trompe uterine,

uter, vagin, col uterin (cervix) şi vulvă.

 

Colul uterin reprezintă porţiunea inferioară a uterului care măsoară 3 cm. lungime şi 2,5 cm. diametru; are rol anatomic important în susţinerea celorlalte organe genitale interne, în sarcină şi naştere, dar şi ca organ producător de mucus cervical. Forma lui este alungită (cilindrică) şi prezintă o porţiune inferioară, care proiemină în vagin, numită porţiunea vaginală (exocol) a colului uterin, în timp ce porţiunea superioară este situată deasupra fornixului vaginal şi se numeşte porţiunea supravaginală. La nivelul părţilor laterale ale colului uterin, între cele două foiţe peritoneale se găseşte un ţesut conjunctiv care poartă denumirea de

ţesut paracervical. Colul uterin este alcătuit dintr-un amestec de ţesut fibros, muscular şi elastic, acoperit la suprafaţă de epiteliu scuamos sau columnar.Vorbind despre patologia colului uterin tebuie să ştim că acesta este reprezentat de exocol, unde se găseşte un epiteliu pavimentos stratificat compus din patru straturi de celule (stratul bazal, parabazal, intermediar şi superficial) şi endocol (canalul cervical), unde se găseşte un epiteliu cilindric glandular.Vascularizaţia colului uterin se realizează de către ramuri descendente cervico-vaginale, cu origine în arterele uterine. Inervaţia colului uterin este asigurată de către sistemul nervos simpatic şi parasimpatic şi este limitată la nivelul endocervixului şi a stromei cervicale profunde.

III. GENERALITĂŢI, ETIOPATOGENIE

Cancerul colului uterin constituie cea mai frecventă localizare a neoplaziilor la femeie. Ocupă locul al doilea printre cauzele de deces feminin, depăşind mortalitatea prin cancer faţă de bărbat. Apare cu predilecţie între 30-50 ani, fără a avea o limită severă de vârstă mai tânără sau mai înaintată. Din totalul cancerului genital (după datele Prof. Dr. I. Negruţ şi Prof. Dr. O Rusu) localizarea cervicală apare în 71,2% a cazurilor, cea uterinăîn 15% şi restul de 13,8% este ocupată de ovar, trompă, vulvă şi vagin.

La nivelul colului, cancerul este o neoformaţiune epitelială în 99% din cazuri, cu puncte de plecare din cele două epitelii de înveliş ale exo şi endocolului, cu structuri histologice diferite.

Exocolul este format dintr-un epiteliu compus din patru straturi de celule (stratul bazal, parabazal, intermediar şi superficial).

Endocolul (canalul cervical) este compus dintr-un epiteliu cilindric glandular.

În 1% din cazuri are o origine malignă numită sarcom.

Debutul cancerizării colului, în majoritatea cazurilor are loc la nivelul orificiului extern- „zona de pericol”, în zona de joncţiune între cele două epitelii pavimentos exocervical şi cilindric endocervical.

Această formă este constituită din celule tinere nediferenâiate care se găsesc în instabilitate şi sunt extrem de sensibile faţă de iritaţiile cronice ce pot declanşa transformarea lor în celule tumorale. Cancerizarea mai poate avea punct de plecare la nivelul mucoasei endocervicale.

În apariţia cancerului de col uterin un rol important îl au o serie de factori intrinseci cum ar fi: factori endocrini, vârsta, factori ce ţin de structura genetică şi factori extrinseci ca: mediul, rolul igienei deficitare, particularităţi ale vieţii sexuale, rolul naşterilor, avorturile. Însă, etipoatogenia cancerului de col, ca de altfel a cancerului în general nu este pe deplin lămurită. S-a ajuns la concluzia că mecanismul cancerizării este legat de terenul neuro-endocrino-metabolic.

Cercetările făcute în domeniu au scos la iveală mai multe teorii care au încercat să explice geneza proceselor maligne, începând cu vechea teorie a iritaţiei şi terminînd cu teoria parazitară, teoria endocrină, teoria alimentară, teoria carenţelor în ioni (Mg, Ca, etc.), recent teoria virusală.

Cancerul de col se dezvoltă întotdeauna pe o leziune preexistentă a epiteliului, aparentă sau inaparentă clinic.

Sub denumirea de displazie a colului uterin (leziuni atipice ale colului uterin- „col lezional”) înţelegem o stare precanceroasă.

Cancerul de col uterin se propagă pe următoarele căi:

a.)- prin cotninuitate- de la ţesut la ţesut;

b.)- prin infiltrare limfatică- o cale preferată a cancerului;

c.)- prin salturi metastazice- în aces fel invadând parametrele, sistemul limfatic, organele şi ţesuturile vecine.

Cancerul de col uterin este o afecţiune malignă a celulelor ce căptuşesc suprafaţa colului; este o boală cronică gravă, de mare importanţă medico-socială, cu evoluţie foarte severă, mai ales când este depistată în stadii avansate. Importanţa problemei rezultă din faptul că neoplasmul de col uterin reprezintă una din principalele cauze de deces a populaţiei feminine, ocupând locul al doilea ca frecvenţă.În majoritatea cazurilor, debutul cancerizării colului are loc la nivelul orificiului extern „zona de pericol”, în zona de joncţiune între cele două epitelii: pavimentos exocervical şi cilindric endocervical. În apariţia cancerului de col uterin un rol important îl au o serie de factori intrinseci (factori endocrini, vârsta, factori ce ţin de structura genetică) şi extrinseci (mediul, roulu igienei deficitare, particualarităţi ale vieţii sexuale, avorturile, rolul naşterilor). Cancerul de col se dezvoltă întotdeauna pe o leziune preexistentă a epiteliului, aparentă sau inaparentă clinic.

Incidenţa cancerului de col uterin este seminifcativ mai crescută la femeile cu:

- status socio-economic scăzut;- debut precoce al vieţii sexuale;

- promiscuitate sexuală;

- sarcini-naşteri multiple;

- fumătoare.

Principalul factor etiologic al cancerului de col uterin este virusul Papilloma Human (HPV). Pentru a putea progresa către o leziune

neoplazică, infecţia HPV trebuie să aibă un caracter persistent. Principalii factori de prognsotic sunt:

- stadiul şi volumul tumorii;- invazia ganglionară pelvină şi para-aortică;

- tipul histologic şi gradul de malignitate;

- invazia vasculară şi limfatică.

Întrucât cancerul colului uterin are o perioadă lungă de evoluţie sub forma unor leziuni precursoare, depistarea şi tratarea acestora reprezintă o măsură extreme de eficientă de prevenire a cancerului de col invaziv

IV. CLASIFICAREA STADIALĂ A CANCERULUI DE COL UTERIN

Calsificarea stadială este o clasificare anatomo-clinică.

În funcţie de extinderea procesului canceros s-au stabilit la Congresul de la Geneva(1937) patru stadii clinice care au caracter invaziv, ce potfi depistate prin metode clinice, metode paraclinice şi confirmate histologic:

Stadiul I:

- clinic, considerta încă operabil deoarece leziunea interesează strict colul, fără metastaze ganglionare obligatorii.

Tratamentul radical al aceste forme duce la vindecare până la 85%.

Stadiul II:

- clinic, considerat încă operabil este forma în care procesul tumoral depăşeşte limitele colului, invadînd unul din

parametre sau ambele, fără să intereseze peretele pelvian, limitând în oarecare măsură mobilitatea uterului.

După direcţia organului spre care evoluează deosebim:

- stadiul II parametru;- stadiul II vagin;

- stadiul II corp uterin.

Stadiul III:

- clinic este forma inoperabilă deoarece procesul malign prinde ambele parameter şi peretele pelvin; uterul îşi pierde mobilitatea, ganglionii regionali din jurul vaselor mari sunt induraţi şi se pot palpa înapoia uterului.

În acest stadium deosebim trei forme după aceleaşi considerente:

- stadiul III parametru;- stadiul III vagin;

- stadiul III metastază pelviană.

Stadiul IV:

- clinic, forma în care procesul tumoral invadează organelle învecinate.

În acest stadium diferenţiem trei forme:

- stadiul IV vezical;- stadiul IV rect;

- stadiul IV metastază la distanţă.

Metastazarea se produce pe cale directă prin vasele sangvine sau indirect pe cale limfatică în ficat, plămîn, creier, rinichi, miocard şi oase.

Mai târziu, în anul 1952, la Congresul de la Alger sau mai stabilit încă două stadii:

- carcinomul intraepitelial sau cancerul “0 ” sau cancerul “in situ”- nu are caracter invaziv, interesează numai învelişul epitelial;

- microcancerul - are character invaziv foarte incipient, invizibil cu ochiul liber, descries de Hestwerdt; este un cancer de dimensiuni mici , rupe membrane bazală a epiteliului de înveliş- deci este prima formă a cancerului invaziv şi precede stadiul I.

V. IMPORTANŢA DIAGNOSTICULUI PRECOCE

Importanţa diagnosticului precoce al cancerului de col uterin ne obligă să controlăm diversele leziuni cervicale care pot ascunde un început al etapei maligne ca: displaziile epiteliale, eroziunile inflamatorii cronicizate cu tendinţă la extindere, cu hipertriofii polipoase în zonele de remaniere ale insulelor erodate, zone iod negative cu contur net, neregulate şi sîngerînde la atingere.

Practic pentru diagnosticul precoce al cancerului de col uterin trebuie să luăm măsuri organizatorice şi măsuri de depistare şi diagnostic:

a.)- măsuri organizatorice ce constau în catagrafierea femeilor care au depăşit 30 de ani; educaţie sanitară prin conferinţe, presă, radio, TV;

b.)- metode de depistare şi diagnostic ce se completează reciproc şi se succed cronologic:

- examenul clinic- are importanţă în depistarea cancerului incipient, printr-o anamnesză completă şi examen genital complet;

- examenul paraclinic- completează examenul clinic: testul Sarha-Schiller, ce constă în badijonarea exocolului cu soluţie Lugol concentrată. Colurile cu epiteliu intact, sănătos , se vor colora în brun închis uniform; cele patologice vor prezenta insule gălbui, roşii sau necolorate în funcţie de leziune şi vîrsta bolnavei;

- colposcopia- este o metodă de investigaţie ginecologică curentă, care permite studiul dinamic al leziunilor colului uterin, prin obţinerea unei imagini mărite de 10-30 ori; metoda are avantajul că recunoaşte benignitatea leziunilor, descoperă displaziile epiteliale, evidenţiază pe cele suspecte şi permite biopsia ţintă; dezavantajul constă în faptul că nu poate fi aplicată leziunilor endocervicale şi nu poate confirma malignitatea lor;

- examenul citologic- pus la punct în anul 1943 de Babeş-Papanicolau, are un rol foarte important deoarece poate surprinde prezenţa unei neoplazii într-o fază incipientă, preclinică şi are o lungă aplicabilitate în screening-ul de masă, fapt ce îi atribuie o deosebită valoare ca metodă de depistare. Sunt descries cinci tipuri citologice:

o tip I- celule normale;

o tip II- celule diskariotice cu aspect benign;

o tip III- celule dikariotice suspecte;

o tip IV- celule neoplazice isolate;

o tip V- celule neoplazice în placarde.

Tehnica clasică de recoltare a lui Papanicolau este tehnica celor trei frotiuri: din fundul de sac vaginal, de pe suprafaţa colului şi din orificiul extern al canalului cervical. Astăzi se mai folosteşte şi

metoda “gratajului cervical”, metodă care execută un singur frotiu şi metoda autorecoltării cu degetar sau burette.

- examenul histopatologic- este metoda care confirmă sau infirmă întotdeauna malignitatea; fără acest examen nu se aplică terapia anticanceroasă. Examenul histopatologic necesită recoltarea unei biopsii (prelevarea unui fragment de ţesut). Se cunosc mai multe metode de recoltarea unei biopsii:

o biopsia în cadrane (în dreptul orelor III, VI, IX, XII);

o biopsia ţintită colposcopic sau centrată pe ariile iod negative;

o chiuretajul endocervical, o tehnică simplă şi inofensivă practicabilă cu o chiuretă Volkman;

o conizaţia, este o biopsie lărgită care constă în extirparea întregului exocol lezional, împreună cu întreaga formî de joncţiune scuamocilindrică şi o parte din epiteliul endocervical. Aceasta implică excizia unui fragment larg de âesut de aspect coniform având ca bază- excocervixul şi ca ax- canalul cervical pe o adâncime de 2 cm. Conizaţia nu are numai rolul de a confirma diagnosticul histopatologic, ci este de cele mai multe ori o măsură terapeutică suficientă, când se găseşte o displazie sau cancerul “in situ”. Materialul biopsic recoltat este prelucrat în laboratorul de anatomie-patologică prin tehnici adecvate cu o deosebită responsabilitate. Dimensiunile pieselor recoltate se stabilesc în funcţie de viteza de penetrare a fixatorului utilizat iar orientarea piesei respective se face de la început de către medic, astfel încât această orientare să fie paralelă cu incidenţa în care piesa uremază să fie secţionată la microtom. Grosimea pieselor va fi de aproximativ 5 mm. După ce piesele au fost fixate în Formol sunt spălate cu apă de la robinet, apoi puse în săculeţe de tifon alături de numărul de înregistrare. Piesele astfel pregătite se pun în lucru:

- sunt trecute prin băi successive de alcool (70 grade, 90 grade, 96 grade, 98 grade) pentru deshidratare, timp de 1h în fiecare baie;

- surplusul de alcool rămas se scoate trecând piesele prin două băi de Acetonă, fiecare baie de câte 30 min;

- apoi pentru a face piesele miscibile cu parafina lichidă în care urmează a fi incluse se trec prin trei băi successive cu Toluen câte 1 h în fiecare;

- următoarea etapă este introducerea pieselor în trei băi successive de parafină, la termostat la o temperatură de 56 grade;

- urmează includerea în cutii speciale, în parafină lichidă;

- blocurile rezultate în urma solidificării parafinei, se fasonează şi se taie la microtom obţinîndu-se astfel secţiuni cu o grosime cuprinsă între 3-5 microni;

- secţiunile astfel rezultate se întind pe lame unse cu albumină Mayer, apoi se ţin 2-3 h la o temperatură de 56 grade, după care urmează colorarea, care are mai multe etape.

Coloraţiile sunt de mai multe tipuri; lucrarea prezintă etapele coloraţiei hematoxilină- eozină:

- trei băi de deparafinare cu Toluen;- trei băi de hidratare în alcool de 98 grade, 96 grade, 70 grade;

- o baie hematoxilină- timp de 5-10 minute;

- spălarea lamelor în apă de robinet;

- colorarea cu eozină timp de 2-5 minute;

- spălarea cu apă distilată;

- deshidratarea secţiunilor în alcool de 70 grade, 90 grade, 96 grade;

- clarificarea în trei băi de Toluen;

- montarea secţiunilor între lamă şi lamelă în Balsam de Canada.

Examenul microscopic al unei secţiuni colorate HE : nuclei apar coloraţi în albastru intens; citoplasma, colagenul, eritrocitele- în roşu deschis.

În timpul tehnicii operatorii se practică uneori examenul histopatologic extemporaneu, cu scopul de a ghida tehnica operatorie. Acest examen histopatologic se face rapid şi cu maximum de precizie, folosind pentru tăierea secţiunilor microtomul de congelare.

De menţionat că atunci cînd la examenul histopatologic al primei biopsii se evidenţiază cancerul invaziv al leziunii, aceasta trebuie să fie urmată sau mai bine spus că este necesară o histerectomie lărgită.

În concluzie, putem spune că, examenul histopatologic are un rol foarte important în tratamentul şi conduita terapeutică ulterioară a bolnavei deoarece evoluţia cancerului depinde de forma histologică găsită.

- histerografia- este o metodă radiologică de expunere a cavităţii cervico-uterine, care depistează imaginile suspecte şi locul leziunii.

- histeroscopia- este o metodă care completează examenul histerografic permiţând prelevarea unui fragment bioptic de la nivelul leziunii.

VI. SIMPTOMATOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN

Principalele simptome sunt:

a.) simptome de debut clinic (stadiul I):- apariţia leucoreei care după irigaţii, act sexual, tuşeu digital,

este pătată cu sânge;

- menstruaţiile sunt mai abundente şi mai prelungite;

- hemoragia care este suspectă în menopauză;

- friabilitate musculară crescută (la tractul vaginal femeia sângerează);

- durerea este neînsemnată sau poate lipsi total;

- la examenul local visual, se constată existenţa unei zone erodate cu margini bine conturate, de culoare roşiatică;

- într-un stadiu mai avansat evoluează sub formă infiltrativă;

- colul are mobilitate, dar este hipertrofiat şi de duritate evidentă, tumora având o suprafaţă friabilă, foarte hemoragică.

b.) simptome ale cancerului avansat (stadiul II, III,IV):

- durerea, caşexia şi fistulele care dau aspectul grav al bolii;

- leucoreea este abundentă, colorată în roşu ca zeama de carne, este fetidă din cauza ulceraţiei, care se necrozează şi se suprainfectează cu flora vaginală;

- hemoragia este din ce în ce mai abundentă şi mai capricioasă pe măsură ce procesul malign avansează; bolnava se anemiază teptat.

- durerea devine din ce în ce mai violentă, astfel încât în stadiul IV este aproape insuportabilă; durerea are drept cauză extinmderea procesului malign care comprimă şi mai ales infiltrază toate plexurile nervoase, cuprinzând întregul bazin.

La tuşeul vaginal se constată o induraţie a organelor genitale şi pe măsură ce cancerul se extinde apare un aspect “cartonat” al ţesuturilor astfel încât forma nodulară şi apoi infiltrativă, cancerul colului uterin evoluează spre una din formele mai avansate ca:

- forma vegetantă (exofilică) care creşte treptat umplând vaginul; este o masă papilară, burjonată, friabilă, puterinic vascularizată, cu tendinţă la sîngerare şi ramolire- aceste forme se mai numesc tumori conopidiforme, datorită asemănării cu conopoda;

- forma ulcerativă (endofilică) este o ulceraţie care evoluează în profunzime pe măsură ce procesul tumoral avansează; întrucât seamănă cu un crater de Vulcan se mai numeşte şi tumoră crateriformă; această formă este mai agresivă decât forma vegetativă;

- forma schiroasă – cu evoluţie intramusculară, endofitică, spre canalul cervical şi cavitatea uterină (greu de diferenţiat de un nodul fibromatos).

Starea generală se alterează treptat pe măsură ce cancerul colului uterin progresează, bolnava devine palidă, datorită impregnării canceroase toxice şi a anemiei (din cauza hemoragiilor repetate), bolnava nu are poftă de mâncare, slăbeşte progresiv atât fizic cât şi psihic; este astenică şi ajunge rapid la caşexie.

Hemoragiile repetate, leucoreele fetide, durerile violente, caşexia extremă la care se adaugă fistule recto-vezico-vaginale- constituie tabloul final al unei bolnave de cancer de col uterin.

VII. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ÎN CANCERUL DE COL UTERIN

Evoluţia şi prognosticul în cancerul de col uterin depend de depistarea precoce. În stadiile preclinice şi chiar în stadiul I clinic, tratamentul permite supraviţuirea mai lungă şi chiar vindecarea.

Prognosticul este grav când procesul tumoral este depistat în stadiile III şi IV, considerate inoperabile, deoarece invazia şi metastazarea procesului canceros sunt extinse.

Evoluţia depinde de forma histochimică:

- formele spinocelulare, epiteliomul cilindric- sunt mai agresive şi radiorezistente;

- foram schinoasă- este mai puţin activă;

- forma clinică ulcerativă duce la deces mai repede decât forma vegetativă.

Evoluţia este invers proporţională cu vârsta, cu cât bolnava este mai tânără are un prognostic mai grav. Există în unele cazuri la tinere, o evoluţie a cancerului în câteva luni (cancerul “acut”) iar la femeia în vârstă are o evoluţia mai lungă (2-3 ani). În medie cancerul colului uterin netratat evoluează în aproximativ 2 ani.

Atitudine terapeutică:

Tratamentul cancerului de col uterin este:

- profilactic;- curative;

- paliativ.

Tratamentul profilactic:

Se ştie că valoarea tratamentului în cancerul de col uterin este în funcţie de precocitatea diagnosticului, colul uterin fiind accesibil tuturor metodelor de investigaţie şi tratament. Ridicarea nivelului educativ- sanitar al maselor de femei, prin mass- media, borşuri de specialitate, etc., pot duce la eradicarea stadiilor avansate ale cancerului de col uterin şi totodată la depistarea lui în faza de început.

Tratamentu curative, este legat de următoarele condiţii:

- depistarea precoce, extinderea procesului tumoral, terapia raţională şi precoce;

- de factori adjuvanţi privind starea generală a bolnavei;

- moralul, psihicul ridicat:

- vârsta şi integritatea mecanismelor de autoapărare împotriva agresiunilor tumorale.

Tratamentul curative este axat pe metode chirurgicale, radiologice şi citostatice:

Metodele chirurgicale urmăresc extirparea focarului principal şi a dimensiunii (metastazării) ganglionare în funcâie de cele şase stadii amintite. La femeile tinere , în formele incipiente, în stadiile preclinice se execută amputarea colului uterin. În formele mai avansate, în stadiul II clinic, tratamentul este radical, executându-se limfo-deno-colpo-histerectomia lărgită după Wertheim. Această metodă constă în extirparea uterului, anexelor, parametrelor, ligamentelor utero-sacrate cu 1/3 superioară a vaginului, ganglionilor iliaci externi şi hipogastrici.

Metodele radiologice constau din aplicarea de radium, roentgen-terapie şi cobaltoterapie. Se fac şedinţe zilnice, administrându-se preoperator şi postoperator zilnic câte 200-300 r pe şedinţă în câmpuri anterioare, posterioare, sacrate şi perineale.

Total se administrează 8000-12000 r, doză care realizează în tumoră 3000 r socotită cancericidă.

Tratamentul paliativ:

Acest tratament se aplică în cazuri avansate, inoperabile şi constau din radium, roentgen-terapie, hemostatice şi tonice generale. În general tratamentul anticanceros necesită întărirea factorilor de autoparărare prin vitaminizare, antianemice, ridicarea moralului şi evitarea eforturilor fizice şi psihice