caiet de practica drept penal
TRANSCRIPT
CAIET
DE LUCRĂRI PROFESIONALE
ANUL II STAGIU
ANUL DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ INIŢIALĂ 2012
DISCIPLINA :
Drept Penal
Av. stagiar:
Scutaru Anca Elena ( precedentul
nume: Călugăreanu Anca Elena) , Seria
(nume, prenume, serie, grupa)
Formator:
(se va completa corespunzător)
Av. îndrumător:
(se va completa corespunzător)
I. LUCRĂRI PROFESIONALE
I. 1. Lucrarea profesională nr. 1
A. Conţinut
Inculpatul X, în vârstă de 19 ani, l-a invitat pe coinculpatul Y, în vârstă de 17 ani,
să meargă împreună în zona industrială a oraşului, pentru a se amuza spărgând cu pietre
geamurile unei hale industriale.
X i-a spus lui Y că hala aparţine firmei tatălui său şi că urma să fie demolată,
motiv pentru care tatăl său i-a permis să spargă geamurile.
După circa 10 minute, timp în care X şi Y au spart aproximativ 1/3 din ochiurile
de sticlă de la geamuri, la faţa locului a venit Z, adevăratul proprietar al halei, cu câinele
său. Văzând ce făceau cei doi, Z, fără a-şi declina calitatea, le-a cerut să plece de acolo.
Cum nu au primit nici un răspuns, Z a eliberat câinele din lesă spunându-i „pe ei!”.
Câinele s-a aruncat asupra lui X trântindu-l la pământ, moment în care Y a luat o piatră
de circa 500 g pe care a aruncat-o în direcţia lui Z, lovindu-l în faţă şi cauzându-i
moartea.
Cerinţe
Arătaţi şi motivaţi pentru ce urmează să răspundă fiecare din cei doi inculpaţi.
B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1
Fapta inculpatului X, care împreună cu inculpatul minor Y, a spart geamurile unei
hale industriale, întruneşte atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv elementele
constitutive ale infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod
penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal.
Deoarece inculpatul şi-a dat seama de caracterul antisocial al faptei sale, a
prevăzut consecinţele acesteia şi a urmărit producerea rezultatului socialmente
periculos, acţionând astfel cu intenţie directă, acesta se face vinovat de săvârşirea
infracţiunii prev. şi ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul X, în vârstă de 19 ani, a săvârşit fapta împreună cu un inculpat minor,
motiv pentru care trebuie să se reţină faţă de acesta şi circumstanţa agravantă
prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c.
Raportat la faptele săvârşite de către cel de-al doilea inculpat, se impune a se
face următoarele precizări:
Din punctul meu de vedere, inculpatul minor va răspunde penal numai pentru
infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. şi ped. de art.
183 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Deşi inculpatul Y a avut o contribuţie egală cu cea a inculpatului X la săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, amândoi acţionând
direct şi nemijlocit, sub forma coautoratului, consider că minorul nu va fi tras la
răspundere penală pentru această infracţiune deoarece în favoarea lui operează o cauză
care înlătură caracterul penal al faptei şi anume cea reglementată de art. 51 Cod penal,
eroarea de fapt.
În conformitate cu această dispoziţie legală, „nu constituie infracţiune fapta
prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu
cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al
faptei.”
În literatura de specialitate s-a stabilit că în acest context, prin împrejurare ”se
înţelege o realitate externă care raportată la fapta comisă, o particularizează în
concret.”
În cazul dat, împrejurarea care-l exonerează de vinovăţie pe inculpatul minor,
este aceea că a fost indus în eroare de către celălalt inculpat, având astfel convingerea
că hala industrială îi aparţinea tatălui coinculpatului X şi că acesta din urmă i-a dat
permisiunea fiului său să distrugă geamurile clădirii, care oricum urma să fie demolată.
Inculpatul minor a cunoscut greşit unele date ale realităţii şi a conceput greşit
finalitatea firească a activităţii sale voite, motiv pentru care factorul său intelectiv a fost
profund afectat în momentul comiterii faptei, întrucât realitatea era cu totul alta decât
cea avută în vedere când a conceput şi executat acţiunea de distrugere.
Este posibil ca manifestarea de voinţă a inculpatului Y să fi luat un alt curs, dacă
acesta ar fi ştiut că hala industrială nu-i aparţinea tatălui inculpatului X şi că acesta din
urmă nu şi-a dat acordul pentru a distruge acele geamuri. Aşadar, este limpede că a avut
loc şi o deformare indirectă a factorului volitiv, pentru că voinţa s-a conformat
conştiinţei.
Totodată, pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al
faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoială, adică o cunoaştere nesigură a realităţii.
Săvârşirea faptei, sub imperiul îndoielii, implică acceptarea de către făptuitor a
rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.
Activitatea infracţională a inculpatului Y nu este susceptibilă, însă, de îndoială,
deoarece minorul era convins că datele oferite de inculpatul X sunt adevărate, în
consecinţă acesta nu a avut posibilitatea să prevadă rezultatul faptei sale şi să-şi
determine în mod conştient voinţa.
În aceste condiţii, inculpatul minor trebuie să beneficieze de prezumţia de
nevinovăţie, pentru că nu există probe certe sau indicii temeinice că el ar fi săvârşit
fapta de distrugere în cazul în care nu ar fi fost afectat de eroare. Cu alte cuvinte,
trebuie să i se dea eficienţă principiului dubio pro reo, potrivit căruia, orice stare de
îndoială, neclaritate, trebuie să profite inculpatului, pentru a se evita, în acest mod,
producerea unei erori judiciare.
Deoarece sunt îndeplinite toate condiţiile stipulate de lege pentru existenţa
erorii de fapt în acest caz, consider că inculpatul Y nu va răspunde penal pentru
infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217, alin. 1 Cod penal.
Cu toate acestea el se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. şi ped. de art. 183 Cod penal.
Această incriminare se justifică prin prisma faptului că inculpatul minor a aruncat
în direcţia lui Z, o piatră de circa 500 grame, lovitură care i-a cauzat pe loc moartea.
Scopul inculpatului Y nu a fost acela de a-l omorî pe adevăratul proprietar al halei
industriale, ci doar de a-l vătăma, aşadar este evident că sub aspectul laturii subiective
inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, respectiv cu intenţie în comiterea infracţiunii de
vătămare corporală şi din culpă în privinţa rezultatului produs şi anume moartea
victimei.
Atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, s-a subliniat că poziţia subiectivă a
făptuitorului, intenţia de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală, se
stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona
corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum şi de toate celelalte
împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.
Aşa cum reiese din elementele stării de fapt, instrumentul folosit de către
inculpatul minor pentru a lovi victima a fost o piatră, nu foarte voluminoasă, de circa
500 de grame. Totodată inculpatul a aruncat piatra în direcţia lui Z, neurmărind să-l
lovească într-o zonă vitală. Nu se specifică cu exactitate ce zonă a feţei a fost atinsă,
pentru a se putea stabili dacă în mod normal o lovitură în acea regiune poate declanşa
moartea victimei.
Cu privire la numărul loviturilor aplicate, inculpatul a aruncat doar o singură
piatră asupra victimei, de la o distanţă care nu poate fi prezumată.
Din considerentele arătate, nu se desprinde concluzia că inculpatul a urmărit sau
a acceptat producerea morţii victimei, ca rezultat potenţial al activităţii sale.
Pe acest temei, fapta inculpatului de a lovi victima cu o piatră, prin aruncare
cauzându-i grave leziuni traumatice la nivelul feţei, ca urmare a cărora a decedat,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de
moarte prev. de art. 183 Cod penal.
De vreme ce inculpatul avea împlinită vârsta de 17 ani în momentul săvârşirii
faptei, acesta răspunde penal potrivit art. 99 alin. 3 Cod penal.
I. 2. Lucrare profesională nr. 2
A. Conţinut
În ziua de 12.01.2003 inculpatul X, mergând pe drumul comunal, a observat în
curtea unui vecin un covor spălat şi pus la uscat. A decis să-l sustragă, motiv pentru care
a pătruns în curtea acestuia printr-o mică spărtură a gardului, a înşfăcat covorul şi a
escaladat gardul pentru a ieşi din curte (spărtura prin care intrase fiind prea strâmtă). În
timp ce încerca să se depărteze de curtea vecinului, la câţiva paşi, în drum, i-a ieşit în
cale un consătean – Y – fost poliţist – care, văzându-l cu covorul în spate şi cunoscându-l
ca o persoană ducând o viaţă parazitară şi având antecedente penale, l-a oprit pentru a-l
întreba despre provenienţa covorului.
Dându-şi seama că ar putea fi descoperit, inculpatul a aruncat covorul cu putere
asupra consăteanului său doborându-l la pământ, după care a luat-o la fugă abandonând
bunul sustras.
Victima Y a căzut la pământ şi, în momentului contactului cu solul s-a lovit la
mâna stângă fracturându-şi-o. Totodată, ca urmare a emoţiei puternice cauzate de
gestul lui X şi pe fondul unor mai vechi probleme cardiace, a decedat în scurt timp în
urma unui stop cardio-respirator.
Cerinţe
Arătaţi pentru ce va răspunde X şi cum se va stabili pedeapsa acestuia cunoscând
că, la data sustragerii covorului, X avea la activ o condamnare definitivă din anul 2000 la
pedeapsa de 1 an închisoare pentru vătămare corporală din culpă, pedeapsă pe care o
executase integral până la data de 8.01.2002.
B. Rezolvare lucrare profesională nr. 2
Încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpatul X este următoarea:
Fapta inculpatului X, care în ziua de 12.01.2003 a pătruns în curtea vecinului său
printr-o mică spărtură a gardului, pentru a sustrage un covor, şi apoi a escaladat gardul
cu scopul de a ieşi din curte, întruneşte elementele constitutive, ale infracţiunii de
violare de domiciliu, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 Cod penal şi ale infracţiunii de
furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. i Cod penal.
Totodată, fapta inculpatului X, constând în aceea că în ziua de 12.01.2003 i-a
adus o vătămare lui Y, prin aruncarea covorului sustras asupra sa, cauzându-i iniţial o
fractură la mâna stângă şi ulterior, la scurt timp moartea, datorită emoţiei puternice
provocate de gestul inculpatului şi a unor probleme cardiace preexistente, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte,
faptă prev. şi ped. de art. 183 Cod penal
Referitor la condamnarea suferită de către inculpat în anul 2000, aceasta fiind o
infracţiune săvârşită din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă, nu atrage starea
de recidivă.
Deoarece faptele săvârşite de către inculpat sunt concurente, se va face şi
aplicarea dispoziţiilor art. 33 Cod penal privind concursul de infracţiuni.
Stabilirea pedepsei se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 34 Cod penal,
alin. 1, lit. b, astfel pedeapsa aplicată va fi cea mai grea, aceasta putând fi sporită până la
maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor
de până la 5 ani.
Infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani. Infracţiunea de furt calificat, prev. de art.
208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. i Cod penal se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar
infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal
se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
Prin urmare, pedeapsa pe care o va primi inculpatul X este cuprinsă între 5 şi 15
ani, la care se poate adăuga un spor de pedeapsă de până la 5 ani.
I.3. Lucrare profesională nr. 3
A. Conţinut
Inculpatul minor X a aflat de la sora sa, vânzătoare la un magazin alimentar, că în
fiecare seară de vineri, la sfârşitul programului, patroana magazinului strânge încasările
realizate din vânzări în cursul săptămânii, le pune în geantă şi se deplasează spre casă,
neînsoţită.
Drept urmare a comunicat acest lucru tovarăşilor săi, inculpaţii Y şi Z, minori şi
ei, toţi 3 decizând să atace femeia şi să o deposedeze de geanta cu bani. În acest scop,
cei trei inculpaţi – X, Y şi Z au apelat la T, vărul unuia dintre ei despre care cunoşteau că
posedă un motoscuter, foarte util în comiterea şi, apoi, dispariţia de la locul faptei cu
rapiditate. T a fost rugat de cei 3 inculpaţi să participe la comiterea faptei din postura de
şofer al motoscuterului promiţându-i-se o treime din totalitatea banilor aflaţi în geanta
sustrasă. T a acceptat propunerea dar, cu o zi înaintea datei programate pentru
săvârşirea faptei a suferit un accident care l-a imobilizat la pat trebuind să renunţe la
comiterea faptei. În faţa acestei situaţii T l-a recomandat minorilor pe amicul său, W,
major şi el, căruia a fost de acord să-i încredinţeze motoscuterul pentru a realiza
sustragerea.
În faţa acestei schimbări de plan, mânat şi de frica posibilelor consecinţe
inculpatul Z le-a spus celorlalţi tovarăşi că renunţă la săvârşirea faptei şi renunţă la
partea ce i s-ar fi cuvenit din câştig.
În ziua de vineri inculpatul W, convins de T să participe la săvârşirea faptei, a
condus scuterul, s-a apropiat în viteză de victimă (patroană) iar Y, aflat pe şa în spatele
său a smuls geanta din mâna femeii cu toată opoziţia acesteia, după care cei doi au
dispărut în mare viteză. În tot acest timp inculpatul X a stat la pândă la locul faptei
pentru a avertiza de ivirea vreunui pericol pentru ceilalţi doi inculpaţi.
X, Y şi Z erau minori între 17-18 ani la data comiterii faptei.
Cerinţe
1. Arătaţi pentru ce vor răspunde (dacă vor răspunde) X, Y, Z şi T.
2. În condiţiile în care W fusese anterior condamnat la executarea unei pedepse
de 18 luni închisoare pentru tentativă de furt – faptă comisă în timpul minorităţii,
pedeapsa fiind executată integral în Penitenciar – de unde fusese eliberat cu numai 10
zile înainte de această ultimă faptă – să se arate cum se va stabili pedeapsa pentru noua
infracţiune comisă.
C. Rezolvare lucrare profesională nr. 3
1. Inculpatul X, care a asigurat paza locului faptei, va răspunde penal pentru
săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, faptă prev. de art. 26 Cod penal rap. la
art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Inculpatul Y, care a smuls geanta părţii vătămate, va răspunde penal ca autor
pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1
lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Chiar dacă inculpatul Z nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, acesta
va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiuni, faptă
prev. şi ped. de art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Deoarece inculpatul T l-a determinat pe inculpatul W să participe la săvârşirea
faptei de tâlhărie, acesta va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la
tâlhărie, faptă prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1
lit. a Cod penal.
2. Inculpatul W va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev.
de art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, în calitate de coautor.
Potrivit art. 38 Cod penal hotăririle de condamnare privitoare la infracţiunile
săvârşite în timpul minorităţii nu atrag starea de recidivă. Prin urmare, în sarcina
inculpatului W nu va fi reţinută starea de recidivă postexecutorie, deoarece fapta pentru
care acesta fususe anterior condamnat la pedeapsa de 18 luni închisoare, a fost comisă
în timpul minorităţii.
Pedeapsa pentru noua infracţiune va fi închisoarea de la 7 la 20 de ani.
1.4. Lucrare profesională nr. 4
A. Conţinut. Descrierea situaţiei concrete
1. Încadrarea juridică a faptei. Fapta inculpatului L.M.I care, în dimineaţa zilei de 14
august 2010, într-un loc public, respectiv pe imaşul municipiului Rădăuţi, a exercitat acte de
violenţă cu un cuţit împotriva victimei D.F.V., acte de violenţă care au condus la decesul
acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art.
174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal
2. Istoricul faptei. La data de 15 august 2010, în jurul orelor 10, inculpatul L.M.I, având
ocupaţia de cioban la o stână a cărui proprietar era H.P., l-a înjunghiat pe numitul D.F.V., în
urma unui conflict verbal iscat între cei doi, la stâna cu pricina, fapt care a condus în scurt timp
la decesul victimei.
Faza preinfracţională
Pe imaşul aparţinând municipiului Rădăuţi, martorul H.P., proprietar al unei turme de oi,
şi-a amenajat o stână. Martorul a angajat ca ciobani pe victima D.F.V., în cursul lunii iulie 2010 şi
pe inculpatul L.M.I., în cursul lunii iunie 2010. De la momentul angajării sale victima nu a intrat
în vreun conflict cu proprietarul stânei sau cu ceilalţi angajaţi însă, datorită comportamentului
său irascibil, a indus o stare de tensiune între celelalte persoane cu care muncea la stână.
La data de 14 august 2010 martorul E.S., cioban în cadrul aceleaşi stânei, a solicitat
victimei să se deplaseze cu oile la păscut, însă acesta a refuzat, proferând expresii triviale la
adresa martorului.
Faza infracţională propriu-zisă
În dimineaţa zilei de 15 august, în jurul orelor 10, după sosirea la stână a martorului
H.P., proprietarul acesteia, inculpatul L.M.I. a atras atenţia victimei D.F.V. despre faptul că în
ziua precedentă nu avea dreptul să jignească pe martorul E.S.
Deranjat de aceste reproşuri, aduse în faţa angajatorului, victima a solicitat inculpatului
să-şi vadă de treaba sa, să nu intervină în relaţiile sale cu alte persoane, afirmând că în caz
contrar o să-l bată. Considerându-se ofensat, inculpatul a apucat din perimetrul îngrădit al
stânei un corp contondent dur (un băţ), intenţionând să-l lovească cu acesta pe partea
vătămată. Pentru a aplana un posibil conflict, martorul H.P. a intervenit, reuşind să smulgă
corpul contondent din mâinile inculpatului. În acest timp victima a ieşit din perimetrul îngrădit,
deplasându-se pe imaş şi totodată continuând să adreseze expresii indecente inculpatului.
Deranjat de comportamentul victimei dar totodată animat de intenţia de a-l lovi, inculpatul a
luat un cuţit aflat pe masa din perimetrul stânei, a început să fugă pe imaş după victimă, a
reuşit să o prindă la o distanţă de cca. 30 de metri, a sărit asupra victimei trântind-o la pământ
după care, cu cuţitul luat din stână, i-a aplicat 3 lovituri, una dintre acestea chiar în inimă.
Faza post-infracţională
Când martorul H.P. a ajuns în dreptul lor a observat că hainele victimei erau pline de
sânge, semn că inculpatul a reuşit să-l înjunghie cu cuţitul pe D.F.V. În acel moment proprietarul
stânei l-a tras pe inculpat de deasupra victimei şi după ce a reuşit să-i ia cuţitul din mână, s-a
întors spre stână unde a lăsat obiectul folosit la agresiune pe o masă afară. Dându-şi seama că
victima era în stare gravă, martorul s-a deplasat cu maşina la sediul poliţiei din Rădăuţi,
solicitând ajutor de urgenţă din partea acestora.
În tot acest timp cât martorul a fost plecat, inculpatul a spălat cuţitul plin de sânge şi la
aşezat apoi în acelaşi loc pe masă, apoi s-a spălat şi el, după care a plecat spre câmp în direcţia
localităţii Horodnic.
Începerea urmăririi penale. Acte premergătoare
După sesizarea făcută de martorul H.P. o echipă operativă a Poliţiei din Rădăuţi s-a
deplasat la locul săvârşirii faptei, unde au constatat că victima era decedată. Ulterior, agenţii de
poliţie au luat măsuri de asigurare a locului săvârşirii faptei şi totodată de prindere a autorului,
au procedat la efectuarea de măsurători, schiţe, fotografii şi au adus la cunoştinţă telefonic
subcomisarului P.D. din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale al Poliţiei mun. Rădăuţi, despre
cele întâmplate.
Tot în decursul aceleaşi zile, procurorul L.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Suceava împreună cu subcomisarul P.D. din cadrul Biroul Investigaţii criminale al Poliţiei mun.
Rădăuţi şi subinspectorul S.T.M., specialist criminalist din cadrul Poliţiei mun. Rădăuţi au
efectuat activitatea de cercetare la faţa locului. Cercetarea s-a desfăşurat între orele 12:30 -
14:30, în condiţii de luminozitate naturală, cer senin, soare.
După ce au localizat în spaţiu stâna numitului H.P., amplasată pe imaşul aparţinând
mun. Rădăuţi, anchetatorii au trecut la investigarea propriu-zisă. Astfel au stabilit, că perimetrul
stânei era înconjurat de jur împrejur cu un gard de lemn. În interiorul acestui perimetru se afla,
în colţul sud-vestic, o construcţie improvizată de lemn-colibă, iar pe latura sudică, lipită de gard,
se afla o masă din lemn, realizată artizanal. La mijlocul acestei mese a fost identificat un cuţit
metalic, cu mânerul din lemn, lungimea totală a acestuia fiind de 33 cm, iar lungimea lamei fiind
de 20 cm; în partea mediană lama avea lăţimea de 2,7 cm, iar grosimea de 2 mm. Pe lama
acestui cuţit se putea observa mai multe picături fine de culoare brun roşcat. În interiorul
perimetrului, lângă portiţă, a fost identificat un şlap din plastic de culoare roşie, corespunzător
piciorului drept.
La distanţa de 32 metri de colţul estic al gardului stânei a fost identificat pe iarbă un şlap
din plastic de culoare roşie, corespunzător piciorului stâng.
La distanţa de 33,50 metri de gardul estic al stânei şi la distanţa de 1,50 metri de şlap se
afla cadavrul victimei, orientat pe direcţia nord-sud. Cadavrul era întins pe iarbă, pe partea
laterală dreapta, ambele braţe precum şi picioarele erau flexate. La examenul extern s-a
constatat pe cadavru 3 leziuni, după aspect părând a fi produse cu un corp tăietor-înţepător.
Două dintre aceste leziuni aveau lungimea de 2 şi 3 cm, fiind situate în regiunea lombară, iar
cea de-a treia avea lungimea de 2 cm, fiind situată în regiunea toraco-cardiacă. Pe cadavru s-au
identificat mai multe zone cu pete şi mânjituri de culoare brun roşcat cu aspect de sânge.
Cadavrul era îmbrăcat cu un tricou din bumbac, de culoare gri, cu mâneci scurte, o
pereche de pantaloni de trening, din fâş, de culoare gri-bej. Cadavrul nu prezenta în picioare
încălţăminte. Hainele cu care era îmbrăcat cadavrul prezenta pete şi mânjituri de culoare brun
roşcat cu aspect de sânge. Pe tricou au fost observate, în partea dorsală, două tăieturi în
material, după aspect păreau a fi produse cu acelaşi tip de obiect înţepător. Pe iarba din jurul
cadavrului s-au identificat pete şi stropi de culoare brun roşcat cu aspect de sânge.
Ulterior au fost ridicate, în vederea examinării în condiţii de laborator, hainele victimei
precum şi cuţitul. De asemenea, au fost ridicate de la numitul H.P. buletinul de identitate pe
numele D.F.V. precum şi cartea de identitate pe numele L.M.I.
Următorul pas pe care l-au efectuat anchetatorii a fost acela de a ridica cadavrul,
transportându-l la morga Spitalului municipal Rădăuţi, unde a fost efectuată necropsia
cadavrului de către medicul primar legist M.C., de la Cabinetul medico-legal Rădăuţi. Concluziile
raportului medico-legal au fost următoarele: moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat
insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite prin secţiune de cord prin plagă înjunghiată
toraco-cardiacă cu tamponament cardiac secundar; leziunile de violenţă constatate necroptic s-
au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înţepător (posibil cuţit) acţionat în sens
înţepător dintr-o poziţie dinamică latero-posterioară faţă de victimă şi au legătură directă de
cauzalitate cu decesul; din analiza aspectului morfologic al leziunilor rezultă că obiectul
vulnerant putea fi un obiect tăietor-înţepător cu o muchie şi vârf ascuţit (posibil cuţit) cu
lăţimea maximă activă de 2,5 cm şi o lungime minim activă de cca. 10 cm; sângele recoltat la
autopsie nu conţine alcool; decesul a putut surveni cu 10-20 de ore înaintea efectuării autopsiei
(15.08.2005).
Făptuitorul în ziua în care l-a ucis pe H.F.V., în jurul orelor 21:00 s-a predat de bună voie
ofiţerilor de poliţie a oraşului Milişăuţi, fiind transportat apoi la sediul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Suceava.
Având în vedere că în cauză existau probe şi indicii temeinice că făptuitorul era vinovat
de săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin.1, rap. la art. 175 alin. 1 lit.i Cod
penal, faţă de acesta s-a început urmărirea penală prin procesul verbal din data de 15.08.2005,
iar cu o zi mai târziu procurorul L.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus prin
ordonanţă punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului L.M.I. şi a întocmit
Rechizitoriul prin care inculpatul L.M.I. a fost trimis în judecată.
În cadrul aceleaşi zile, deoarece în cauză au fost întrunite condiţiile prev. de art. 136,
146 şi 148 alin.1 lit.c,h Cod procedură penală: inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea
prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, deoarece după săvârşirea infracţiunii acesta a
fugit în scopul de a se sustrage urmăririi penale şi totodată pentru că existau probe certe că
lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol social concret pentru ordinea publică
împotriva acestuia s-a luat măsura reţinerii şi posterior măsura arestării preventive pentru o
perioadă de 29 de zile, care a fost prelungită de mai multe ori până la finalizarea procesului.
La data de 23.08.2005 a fost efectuată examinarea criminalistică asupra obiectelor de
îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul în care a decedat. Procurorul B.L. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava împreună cu agent şef primar M.V. în calitate de
tehnician criminalist din cadrul Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean
Suceava în urma cercetării realizate au constatat că tricoul îmbrăcat de N.F.V. prezenta pete şi
mânjituri de culoare brun-roşcat asemănătoare culorii sângelui la nivelul ambelor mâneci, la
partea inferioară faţă şi la partea din spate, cu aspect de crustă în partea stângă-faţă şi spate de
la nivelul cutiei toracice spre partea inferioară. După examinarea pantalonilor s-a constatat că la
partea din faţă a ambilor craci, la nivelul coapselor, precum şi la partea din spate a cracului
stâng, la nivelul fesei şi la aceeaşi parte la partea inferioară a cracului se afla pete mari cu
aspect de mânjituri de culoare brun-roşcat asemănător culorii sângelui, sub formă de crustă.
Pete şi mânjituri mai mici de aceeaşi culoare se mai aflau şi pe celelalte părţi ale pantalonului.
Specialiştii criminalişti au fotografiat toate detaliile privind petele de sânge de pe obiectele
vestimentare purtate de victimă în timpul survenirii decesului său.
Faza de judecată
Primul termen de judecată în acest proces a avut loc la data de 7 noiembrie 2005, când
inculpatul a acceptat să dea declaraţii în faţa instanţei. Acesta a declarat următoarele: „Cunosc
pentru ce am fost trimis în judecată şi mă consider vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor
pentru care am fost trimis în judecată. Lucram împreună cu D.V. la martorul H.P. D.V. s-a luat la
ceartă cu o altă persoană, care lucra şi ea acolo, respectiv E.S. După ce am fost lovit cu pumnul,
am luat un băţ ca să arunc după el. Nu am aruncat cu băţul după victimă, întrucât mi l-a luat
H.P., iar victima s-a deplasat câţiva metri mai încolo şi mi-a spus să vin la el, că-mi dă în cap şi
mă omoară. Am mers unul către celălalt, iar eu am luat un cuţit de pe masa care se afla în
curtea stânei, dar cu intenţia de a-l speria. Ne-am luat la bătaie, victima m-a trântit la pământ.
Cred că am înţepat victima cu cuţitul în momentul când eram în picioare. Nu reţin zona corpului
în care l-am înţepat pe D.V. După ce am înţepat-o, victima a căzut. Nu mai reţin dacă i-am
aplicat una sau mai multe lovituri. După ce victima a căzut la pământ, patronul s-a urcat în
maşină şi a spus că se duce să anunţe poliţia, iar eu m-am speriat şi am plecat, văzând starea în
care se afla victima, respectiv că îi curgea sânge mult. Tricoul victimei era plin de sânge. Regret
cele întâmplate şi o să-mi pară rău toată viaţa.”
Soţia victimei, O.M., s-a constituit parte civilă în cauză solicitând de la inculpat suma de
50.000.000 lei vechi, reprezentând daune materiale pentru cheltuielile de înmormântare şi
praznice ulterioare.
În cursul judecăţii au fost audiaţi martorii E.S., proprietarul stânei H.P şi băiatul acestuia.
Din declaraţiile acestora reieşea clar vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei pentru care era
judecat.
La finalul procesului, cu ocazia susţinerii pledoariei, apărătorul inculpatului a solicitat, în
principal reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit.b Cod penal, întrucât
victima era cunoscută ca fiind o persoană agresivă. Acesta a arătat că inculpatul era cunoscut în
comunitate ca fiind o persoană liniştită, harnică dar ghinionul lui, în ziua în care l-a ucis pe D.F.,
a fost acela că avea acel cuţit în mână pe care l-a folosit la nervi, fiind instigat. În subsidiar,
avocatul inculpatului a solicitat ca în cazul în care instanţa nu va considera că există stare de
provocare, să se reţină la individualizarea pedepsei în favoarea inculpatului prev. art. 74 lit.c
Cod penal şi cu consecinţă art. 76 alin.2 Cod penal. Cu privire la latura civilă, faţă de poziţia
inculpatului, apărătorul din oficiu a arătat că inculpatul este de acord să achite daunele
materiale către partea civilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului: procesul verbal de consemnare a denunţului,
procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţe de
orientare şi planşa fotografică aferentă, raportul de constatare medico-legală, autopsie şi
planşa fotografică aferentă, procesele verbale de examinare criminalistică, corpul delict,
declaraţiile martorilor R.I., H. P., H.P., E.S. date în faza de urmărire penală, procesul verbal de
prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile inculpatului, iar în
cursul cercetării judecătoreşti cu declaraţiile martorilor H.P., H.P. juniorul şi E.S. coroborate cu
declaraţia de recunoaştere a inculpatului, Tribunalul Suceava a dispus prin sentinţa penală nr.
25 din 25 ianuarie 2011, condamnarea inculpatului L.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art. 174 alin.1 rap. la art. 175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a,c şi 76 alin.2 Cod
penal, la pedeapsa de 14 ani închisoare. Totodată, acestuia i-au fost interzise drepturile prev.
de art. 64 Cod penal, pe toată durata executării pedepsei şi a fost obligat să plătească părţii
civile O.M. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Nemulţumit de soluţie, inculpatul a declarat apel, solicitând instanţei să-i aplice o
pedeapsă mai mică, deoarece după cum s-a petrecut fapta, pedeapsa de 14 ani aplicată de
instanţa de fond era mult prea mare.
La judecarea recursului, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului,
desfiinţarea sentinţei, redozarea pedepsei de 14 ani închisoare în sensul reducerii cuantumului
acesteia prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit.b Cod penal,
având în vedere că inculpatul a fost provocat în acţiunea sa, victima fiind cea care l-a lovit pe
inculpat, ameninţându-l că îl omoară. Totodată acesta a solicitat a se da eficienţă sporită
circumstanţelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, întrucât inculpatul era tânăr, nu avea
antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, a avut un comportament bun în societate şi
familie şi era cunoscut ca fiind o persoană liniştită şi harnică.
Cerinţe
1. Sunt incidente în cauză dispoziţiile art 73 lit.b Cod penal?
2. Ce soluţie va pronunţa Curtea de Apel Suceava, va admite sau nu recursul formulat
de inculpat?
1.4 Rezolvare lucrare profesională nr. 4
1. Referitor la starea de provocare invocată de avocatul inculpatului, instanţa nu va
putea reţine această circustanţă atenuantă, din următoarele considerente:
Din declaraţiile martorilor audiaţi, respectiv R.I, H.P, H.P fiul şi E.S., majoritatea acestora
martori oculari ai incidentului, nu rezultă existenţa acelor împrejurări din cauza cărora
inculpatul să fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii
determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Este adevărat că între inculpat şi victimă au avut loc anterior actului de agresiune,
discuţii contradictorii şi ameninţări verbale reciproce, dar acestea nu pot constitui împrejurări
ce constituie o stare de provocare pentru inculpat.
Provocarea se produce prin acte de lovire sau injurii ce au drept consecinţă tulburarea
puternică sau emoţie (slăbirea autocontrolului) inculpatului, iar conduita provocatorului
(victima) să fie intenţionată în a produce provocarea.
Pentru a exista provocarea trebuie să existe o violenţă fizică (izbire de un plan dur,
bruscare) cât şi violenţă psihică, morală.
Chiar dacă s-ar reţine că victima a adresat cuvinte jignitoare inculpatului, nu sunt
îndeplinite cerinţele disp.art.73 alin.1 lit.b Cod penal întrucât simplele expresii injurioase
proferate de victimă, în anumite imprejurări concrete care vădesc lipsa unei atingeri grave a
demnităţii inculpatului, chiar dacă pot fi considerate din punct de vedere juridic insultă, nu
constituie provocare, deoarece lipseşte prejudicierea gravă a demnităţii cât şi violenţa sau alte
acte ilicite grave.
Având în vedere că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că victima nu era
înarmată, iar când a fost lovită de către inculpat a fost iniţial fugărită şi ajunsă din urmă de către
acesta după care i s-a aplicat cele trei lovituri de cuţit, apreciez că este pe deplin dovedită culpa
inculpatului şi întruneşte toate celelalte elemente constitutive ale infracţiunii pentru care este
judecat.
2. Curtea de Apel Suceava va respinge recursul ca nefondat pe considerentul că prima
instanţă a stabilit şi aplicat corect pedeapsa, aceasta fiind judicios individualizată cu respectarea
dispoziţiilor art. 72 Cod penal cât şi a celor care reglementează efectele circumstanţelor
atenuante, astfel încât o nouă reindividualizare prin reducerea ei, ca urmare a acordării unei
eficienţe sporite a circumstanţelor judiciare reţinute în sarcina sa nu se impune în cauză.
1.5. Lucrare profesională nr. 5
A. Conţinut
La data de 27.09.2008, ora 17.15, Serviciul Poliţiei Rutiere a fost sesizat în
legătură cu faptul că pe drumul comunal 70 A în intravilanul comunei Bosanci, a avut loc
un accident rutier, soldat cu vătămarea unui copil.
Drescrierea faptei
În fapt, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 27.09.2010
numitul P.E. se deplasa la volanul autovehicului pe DC 70 A, în autoturism aflându-se pe
scaunul din partea dreaptă martora P.M. La un moment dat de pe marginea drumului
R.M.A. s-a angajat neregulamentar în traversarea străzii, fiind lovit de autoturismul
condus de învinuitul P.E. Urmare a leziunilor suferite victima a decedat.
Faza infracţională propriu-zisă
La locul producerii accidentului s-au deplasat lucrători din cadrul Serviciului
Poliţiei Rutiere care, în prezenţa martorilor asistenţi, au efectuat activitatea la faţa
locului constatând că „accidentul de circulaţie s-a produs pe fondul traversării
neregulamentare a DC 70 A de către victima R.M.A., din partea dreaptă către stânga,
având în vedere direcţia DN2 – DJ 208 A Bosanci în dreptul imobilului familiei Axinte
Traian, care a fost surprins şi accidentat de autoturismul marca Ford Focus.
Conducătorul auto, P.E., i-a fost prelevată o probă de sânge în vederea stabilirii
alcoolemiei, din analiza acesteia rezultând că nu se afla sub influenţa băuturilor
alcoolice.
Modul de producere a accidentului aşa cum a fost reţinut în procesul-verbal de
cercetare la faţa locului a fost confirmat de raportul de inspecţie tehnică a
autoturismului implicat în accident, din data de 29.09.2010, în care sunt consemnate
avarii în partea frontală dreapta a autovehicului dar şi de martorii audiaţi în cauză: P.M.,
C.L., M.S., C.B., inclusiv de învinuit care a arătat că accidentul a avut loc pe fondul
traversării neregulamentare a părţii vătămate R.M.A.
Fiind audiat în legătură cu modul în care a avut loc accidentul, învinuitul P.E. a
declarat că la data de 27.09.2010 în timp ce se deplasa pe DC 70 A, fără a avea viteză,
din partea dreaptă a sensului de mers, un copil s-a angajat în traversarea drumului
comunal fără să se asigure şi, deşi a efectuat manevre pentru a evita accidentul,
acţionând sistemul de frânare şi schimbând direcţia de deplasare spre strânga, nu a
putut evita impactul, lovind copilul cu partea laterală dreapta a capotei autovehiculului
pe care îl conducea. După impact, victima a căzut în partea laterală dreapta a
autoturismului, fără a se mai ridica şi a fost transportată de el la spital, cu autoturismul
implicat în accident.
În scopul stabilirii condiţiilor în care a avut loc accidentul a fost dispusă
efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
Din raportul de expertiză efectuat a rezultat că viteza de deplasare a
autoturismului condus de P.E., a fost în momentul impactului cu pietonul de 68 km/h,
iar anterior impactului de 76 km/h., viteză care a depăşit limita maximă impusă pe
sectorul de drum pe care a avut loc accidentul. Prin aceeaşi expertiză s-a stabilit că
accidentul putea fi evitat dacă învinuitul circula cu o viteză de 46 km/h.
La cererea învinuitului P.E. s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto.
Din concluziile celui de-al doilea raport de expertiză a rezultat că „reconstrucţia
accidentului a constat în angajarea în traversarea DC 70 A, a victimei R.M.A., fără să se
asigure şi, surprinderea şi accidentarea mortală a acesteia, de către autoturismul Ford
Focus, condus cu o viteză de 61,25 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de
40 km/h, stabilind o viteză la momentul impactului de 58,82 km/h. Referitor la
posibilitatea de evitare a accidentului expertul a stabilit că impactul cu victima putea fi
evitat doar dacă învinuitul circula cu viteza de 17 km/h.
Având în vedere concluziile diferite ale expertizelor tehnice judiciare, la data de
26.02.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul
Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, prin care s-a concluzionat că viteza de
deplasare a autovehiculului în cazul în care învinuitul a frânat ulterior impactului, egală
cu viteza de impact, a fost de 53 km/h, iar în cazul în care conducătorul auto a frânat
anterior impactului, autoturismul avea o viteză de deplasare de 77 km/h, iar la impact
avea o viteză de 68 km/h. Referitor la posibilitatea de evitare a accidentului, s-a stabilit
prin raportul de expertiză criminalistică faptul că dacă acesta conducea cu o viteză de 57
km/h putea evita impactul cu victima.
Analizând cele trei expertize efectuate în cauză, reprezentantul Ministerului
Public a stabilit că toate stabilesc o viteză de deplasare a autovehicului condus de
învinuit anterior impactului cu victima şi în momentul impactului mai mare de 50 km/h.
Din coroborarea probelor administrate în cauză cu concluziile expertizelor
referitoare la viteza de deplasare rezultă că există un raport de cauzalitate între
conducerea autoturismului de către învinuit cu viteză peste limita legală şi urmarea
produsă, respectiv accidentarea victimei R.M.A.
Totodată s-a reţinut de către procurorul care a instrumentat cazul că a existat o
culpă comună a învinuitului şi a victimei în producerea accidentului, respectiv încălcarea
de către învinuitul P.E. a dispoziţiilor art. 49 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 care impun o
viteză de deplasare a autovehiculelor în interiorul localităţilor de 50 km/h şi încălcarea
de către victimă a dispoziţiilor art. 73 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 care stabilesc în
sarcina pietonilor obligaţia de a traversa drumul public perpendicular pe axa acestuia,
numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora,
în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol
pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.
În declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală în data de 03.10.2011,
partea civilă R.V.V. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal, împotriva
învinuitului cu o sumă de 8.000 lei.
Ulterior, în declaraţia dată în data de 05.12.2011 aceasta a declarat că se
constituie parte civilă în procesul penal solicitând daune materiale în sumă de 30.000 lei.
Încadrarea juridică a faptei
Fapta învinuitului P.E., care în data de 27.09.2010, în jurul orelor 17, conducând
cu o viteză peste limita legală autoturismul marca Ford Focus pe drumul comunal 70 A,
în intravilanul comunei Bosanci, a provocat un accident rutier în urma căruia a rezultat
decesul părţii vătămate R.M.A., constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prev. şi ped.
de art. 178 alin. 1 şi 2 C.P.
Date privind persoana învinuitului
Din cazierul judiciar al inculpatului, reiese că acesta nu era cunoscut cu
antecedente penale.
Din materialul probator administrat în cauză reiese că, după săvârşirea faptei
învinuitul a depus diligenţe în scopul înlăturării consecinţelor infracţiunii, transportând
victima accidentului la Spitalul Judeţean.
În cursul urmăririi penale învinuitul a avut o atitudine procesuală corectă, prin
prisma faptului că a relatat organelor judiciare modul în care a perceput producerea
accidentului,
La data de 31.01.2012, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a C.P.P., inculpatul a fost
trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din
culpă, faptă prev. şi ped. de art. 178 alin. 1 şi 2 C.P.
Faza de judecată
Fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul nu şi-a recunoscut culpa în producerea
accidentului, declarând că vinovat este doar victima pentru că nu a traversat
regulamentar. Totodată a susţinut că el a încercat să frâneze când a observat victima pe
autostradă dar nu a putut evita ciocnirea.
Acesta a solicitat să fie achitat în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 65.000 lei, din
care suma de 15.000 lei daune materiale şi suma de 50.000 lei daune morale ca urmare
a faptului că în urma accidentului rutier inculpatul l-a ucis din culpă pe fiul părţii
vătămate, în vârstă de 7 ani.
Instanţa de judecată l-a condamnat pe inculpatul P.E. la o pedeapsă de 1 an
închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. şi
sancţionată de art. 178 alin. 1 şi 2 C.P. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b C.P. şi a art. 76
alin. 1 lit. d C.P.
A admis în parte acţiunea formulată de partea civilă R.V., obligând asigurătorul
să plătească acesteia suma de 17.700 lei, reprezentând 2700 lei despăgubiri materiale şi
15.000 lei daune morale.
Fiind nemulţumită de soluţia dată de Judecătoria Suceava, partea vătămată R.V.
a formulat recurs, atacând sentinţa atât din punct de vedere a laturei penale cât şi a
laturei penale.
Cerinţe
Redactaţi recursul formulat de partea vătămată, constituită parte civilă în
cauză împotriva sentinţei penale nr. 478/08.07.2012.
DOSAR NR. X
SENTINŢA PENALĂ NR. 606/12.10.2012
RECURS
JUDECĂTORIA SUCEAVA
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnata R.V., domiciliată în ..........., în calitate de parte vătămată, constituită parte
civilă în dosarul nr. X, în termen legal declar
RECURS
împotriva sentinţei penale nr. 606 din data de 12/10/2012, pronunţată de către Judecătoria
Suceava, prin care solicit să casaţi hotărârea dată de prima instanţă deoarece aceasta este
netemeinică şi nelegală atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.
Motivare
1. În principal, critic sentinţa recurată deoarece instanţa de fond a făcut o greşită
individualizare a pedepsei în raport cu dispoziţiile art. 72 Cod penal, şi a aplicat inculpatului P.E.
o pedeapsă mult prea blândă, respectiv pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal,
în care limita minimă a pedepsei este de 2 ani închisoare.
La pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut în mod injust în favoarea inculpatului
doar prevederile art. 74 lit. b Cod penal fără a ţine seama, aşa cum era firesc şi de
circumstanţele agravante care operează în defavoarea inculpatului: nerecunoaşterea vinovăţiei
sale în producerea evenimentului rutier. Ba mai mult inculpatul a susţinut că întreaga vină îi
aparţine numai victimei, care a traversat şoseaua fără a se asigura, aspect infirmat de cele trei
rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză.
Prin urmare, din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul
judecăţii reiese cu certitudine că inculpatul se face vinovat de uciderea din culpă a fiului meu,
R.M., deoarece dacă acesta ar fi respectat prevederile art. 121 pct. 1 din Regulamentul de
aplicare a O.U.G. 195/2002, în sensul că ar fi circulat cu viteza legală admisă pe sectorul de
drum pe care s-a produs accidentul, care era restricţionată la 40 km/oră, ar fi putut să evite
impactul în urma căruia fiul meu a decedat.
Uşurinţa şi teribilismul inculpatului au condus la pierderea unei vieţi omeneşti şi
traumatizarea unei familii în condiţiile în care o conduită corectă şi normală în respectarea legii
nu ar fi avut astfel de consecinţe tragice, inculpatul având obligaţia să prevadă acest rezultat
nefast.
Totodată, atitudinea inculpatului după incident: neadmiterea culpei sale, solicitarea
achitării şi faptul că acesta nu s-a oferit să mă sprijine moral sau material în tot acest răstimp,
nu reflectă regretul inculpatului şi nici stăruinţa lui de a înlătura în vreun fel răul pe care ni l-a
produs.
Având în vedere că în urma infracţiunii a survenit moartea unei persoane, mai exact a
unui copil de 7 ani, se impunea ca instanţa să fie mai aspră cu inculpatul, dar aceasta din contră
a dat dovadă de o clemenţă exagerată faţă de el, ignorând cu desăvârşire realizarea scopului
pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea pentru
săvârşirea de noi infracţiuni.
2. Referitor la latura civilă, susţin că despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul
prin hotărârea atacată sunt insuficiente, în condiţiile în care cheltuielile pe care le-am suportat
cu înmormântarea şi cu praznicele aferente acesteia depăşesc cu mult suma de 2700 de lei,
acordată cu titlu de daune materiale de către instanţă şi mai ales că durerea provocată prin
moartea unui copil nu poate fi cuantificată doar la suma de 15.000 lei, atribuită de aceeaşi
instanţă cu titlu de daune morale.
Precizez că în timpul judecăţii s-au administrat probe privind dovedirea pretenţiilor civile
solicitate de către mine prin depoziţiile martorilor, N.V. şi S. R. şi am depus la dosar
desfăşurătorul privind contravaloarea serviciilor şi produselor impuse de evenimentul
înmormântării şi a praznicelor. Cuantumul cheltuielilor s-a ridicat la 15.000 lei, o sumă normală
şi de notorietate în cazul înmormântărilor şi praznicelor care se fac pentru creştinii ortodocşi
decedaţi.
În ceea ce priveşte daunele morale, arăt că instanţa a fost şi de această dată prea
indulgentă cu inculpatul, respectiv cu asigurătorul, obligându-l pe acesta din urmă doar la plata
sumei de 15.000 lei. Întrucât lipsa fiului meu reprezintă o pierdere ireparabilă, consider că suma
de 50.000 de lei pe care am solicitat-o de la inculpat nu reprezintă altceva decât o acoperire
echitabilă a suferinţei imense cauzate familiei mele şi nu un mijloc de îmbogăţire fără justă
cauză, deoarece nimeni şi nimic nu poate să compenseze viaţa unei persoane şi suferinţele
mele în viitor.
Pentru aceste considerente, solicit să admiteţi recursul aşa cum a fost formulat, să casaţi
hotărârea dată de prima instanţă şi să dispuneţi:
- condamnarea inculpatului P.E. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă
prev. şi ped. de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal, la pedeapsa închisorii, orientată la limita maximă
prevăzută de textul de lege incriminator şi nu la limita minimă, fără a i se aplica acestuia prev.
art. 81 Cod penal şi cu reţinerea circumstanţelor agravante întrucât nu a recunoscut săvârşirea
faptei şi a cerut achitarea;
- majorarea cuantumului despăgubirilor civile, până la valoarea cu care m-am
constituit parte civilă, respectiv suma de 65.000 lei, dintre care suma de 15.000 lei
reprezentând daunele materiale şi suma de 50.000 lei daunele morale.
- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din recurs.
Prezentele motive de recurs le vom completa detaliat după ce vom cunoaşte motivarea
sentinţei recurate.
Referitor la indulgenţa şi chiar greşeala făcută de instanţa de fond cu privire la stabilirea
cuantumului daunelor ce mi-au fost acordate anexez sentinţa penală nr. 478/08.07.2011 a
Judecătoriei Suceava, dată de acelaşi judecător prin care inculpatul care a fost condamnat
pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal a fost obligat să plătească părţii
vătămate suma de 12.500 lei, reprezentând 5000 lei daune materiale şi 7500 lei daune morale.
Consider că între cele două infracţiuni, una de ucidere din culpă şi alta de vătămare
corporală există o diferenţă ce nu poate fi comparată şi din acest fapt reiese atât inconsecvenţa
instanţei cât şi poate subiectivismul excesiv de care a dat dovadă faţă de inculpatul P.E.
Anexez această sentinţă.
În drept, art. 3851 lit. a, art. 3859, alin. 1, pct. 14, pct. 172 şi alin. 2.
Redactat Semnătura
Către,
TRIBUNALUL SUCEAVA
- SECŢIA PENALĂ -