analiz nelin

Universitatea “Al.I. Cuza” IasiFacultatea de matematica

Ovidiu Carja

UNELE METODE DE

ANALIZA FUNCTIONALA NELINIARA

Sumar

1 Partitia Unitatii 11.1 Partitia unitatii ın spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11.2 Partitia unitatii ın spatii compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101.3 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

2 Multifunctii 172.1 Definitii, exemple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172.2 Multifunctii superior semicontinue si

multifunctii inferior semicontinue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212.3 Incluziuni diferentiale pe multimi ınchise . . . . . . . . . . . . . . . 372.4 Selectii, parametrizari, aproximari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

3 Principiul aplicatiilor deschise 573.1 Teorema Robinson - Ursescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 573.2 Teorema lui Baire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 653.3 Aplicatii la controlabilitatea sistemelor liniare . . . . . . . . . . . . 703.4 Teorema de inversare locala si

Teorema Lyusternik - Graves . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 743.5 Aplicatii la controlabilitatea sistemelor neliniare . . . . . . . . . . . 85

4 Teoreme de punct fix 874.1 Teorema de punct fix a lui Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . 884.2 Teorema de punct fix a lui Brouwer . . . . . . . . . . . . . . . . . . 924.3 Teorema de punct fix a lui Schauder . . . . . . . . . . . . . . . . . 984.4 Teoreme de punct fix pentru multifunctii . . . . . . . . . . . . . . . 1094.5 Ecuatii semiliniare ın spatii Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

5 Probleme de optimizare 1175.1 Principiul Brezis - Browder . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

iii

iv Cuprins

5.2 Aplicatii ale Principiului Brezis-Browderla incluziuni diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

5.3 Principiul variational al lui Ekeland . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1295.4 Probleme de extrem. Metode directe

ın calculul variatiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1335.5 Inegalitati variationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1415.6 Teorema de minimax . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1455.7 Controlabilitate si timp optimal

pentru sisteme semiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

6 Probleme si solutii 159

Capitolul 1

Partitia Unitatii

Partitia unitatii reprezinta un instrument util ın obtinerea unor rezultate globalepornind de la rezultate locale. In capitolele urmatoare vom utiliza aceasta tehnicaın cadrul spatiilor metrice si ın cadrul spatiilor compacte. Ambele tipuri de spatiisunt paracompacte, cadru tipic ın care se dezvolta partitia unitatii ın mod uzual.Prezentarea teoriei partitiei unitatii ın cadrul spatiilor paracompacte necesita unvolum foarte mare de rezultate preliminare, unele cu demonstratii complicate. Vomaborda ın continuare teorema de existenta a partitiei unitatii separat pe cele douacazuri. In felul acesta se simplifica prezentarea deoarece ın fiecare caz putem utilizarezultate specifice cadrului topologic respectiv. In plus, ın cazul spatiilor metriceobtinem o proprietate suplimentara pentru functiile care formeaza partitia unitatiisi anume aceea de a fi local lipschitziene.

1.1 Partitia unitatii ın spatii metrice

Vom ıncepe cu prezentarea teoriei partitiei unitatii ın spatii metrice. In acest scop,vom expune cateva rezultate preliminare legate de topologia spatiilor metrice. Pestetot ın cele ce urmeaza, S(x, r) noteaza sfera deschisa centrata ın x si de raza r > 0ıntr-un spatiu metric iar B(x, r) noteaza sfera ınchisa corespunzatoare.

Teorema 1.1 Daca X este spatiu metric iar A si B sunt submultimi ınchise sidisjuncte ale lui X, atunci exista o submultime deschisa G cu proprietatea A ⊂ Gsi B ∩G = ∅.

1

2 O. Carja

Demonstratie. Deoarece A ∩ B = ∅ iar B este ınchisa, pentru fiecare x ∈ Aexista δx > 0 astfel ıncat S(x, δx) ∩B = ∅. Multimea

G =⋃

x∈A

S

(x,δx3

)

satisface conditia din teorema. Intr-adevar, rezulta imediat ca A ⊂ G si G estedeschisa. Sa aratam ca B ∩ G = ∅. Pentru aceasta, presupunem, prin reducere laabsurd, ca y ∈ B ∩ G. Obtinem y ∈ B si deci y /∈ A. Deoarece A este ınchisa,exista ηy > 0 astfel ıncat S(y, ηy) ∩ A = ∅. In plus, y ∈ G implica

S(y,ηy

3) ∩G 6= ∅.

Exista asadar z ∈ G cu proprietatea ρ(z, y) < ηy/3, unde ρ este metrica pe X. Inplus, exista x ∈ A astfel ıncat z ∈ S(x, δx/3), deci ρ(z, x) < δx/3. Obtinem

ρ(x, y) <ηy

3+δx3< maxδx, ηy,

ceea ce arata ca, ori y ∈ S(x, δx)∩B, ori x ∈ S(y, ηy)∩A. Acest fapt este imposibil.Sa prezentam o alta demonstratie. Fie f : X → R definita prin

f(x) =d(x,A)

d(x,A) + d(x,B)

unde d(x,A) = infρ(x, a); a ∈ A. Functia f este continua, f(x) = 0 pentru oricex ∈ A si f(x) = 1 pentru orice x ∈ B. Multimea G = x ∈ X; f(x) < 1/2 satisfaceconditiile cerute.

Corolarul 1.1 Daca X este spatiu metric, U este o submultime deschisa a lui Xsi x ∈ U , atunci exista o vecinatate deschisa V a lui x cu proprietatea V ⊂ U.

Demonstratie. Se aplica Teorema 1.1 cu A = x si B = X\U . Altfel, existar > 0 astfel ıncat

S(x, r/2) ⊂ B(x, r/2 ⊂ B(x, r) ⊂ U.

Un spatiu topologic care are proprietatea cuprinsa ın Teorema 1.1 se numeste nor-mal iar daca are proprietatea cuprinsa ın Corolarul 1.1 se numeste regulat.

Cap. 1 Partitia Unitatii 3

Observatia 1.1 Se verifica usor ca un spatiu topologic este normal daca si numaidaca pentru orice doua submultimi A si B, nevide ınchise si disjuncte, exista douasubmultimi deschise si disjuncte G si E astfel ıncat A ⊂ G si B ⊂ E. Un enuntsimilar are loc si pentru spatii regulate.

Spatiile normale au fost definite ın 1923 de Heinrich Tietze, dar rolul lor a fostrecunoscut ca urmare a lucrarii [93] a lui Pavel Urysohn din 1925 asupra extensiilorfunctiilor continue.

O familie Ai; i ∈ I, de submultimi ale unui spatiu X care are proprietateaca X = ∪i∈IAi se numeste acoperire a lui X. O subacoperire a acoperirii A esteo subfamilie A′ a lui A care este de asemenea o acoperire a lui X. Daca A si Bsunt acoperiri ale lui X, spunem ca A rafineaza B sau ca A este o rafinare a luiB daca pentru fiecare A ∈ A exista B ∈ B astfel ıncat A ⊂ B. O familie A desubmultimi ale unui spatiu topologic X este local finita daca pentru fiecare x ∈ Xexista o vecinatate a lui x care are intersectie nevida cu cel mult un numar finit demultimi din A. Un spatiu topologic separat Hausdorff este paracompact daca fiecareacoperire deschisa (acoperire formata din multimi deschise) a sa are o rafinare localfinita. Atragem atentia ca atunci cand vorbim de rafinare a unei acoperiri subınte-legem ca acea rafinare este acoperire.

Vom demonstra ın continuare ca orice spatiu metric este paracompact. Se vafolosi Teorema lui Zermelo care afirma ca orice multime poate fi bine ordonata.Amintim ca Teorema lui Zermelo este echivalenta cu Axioma alegerii si cu Lemalui Zorn (vezi Capitolul 5). Pentru cititorul mai putin familiarizat cu Teorema luiZermelo, sau cu echivalentele sale (sau nu le accepta), prezentam o demonstratieıntr-un caz particular (X este separabil), fara a utiliza Teorema lui Zermelo.

Teorema 1.2 Orice spatiu metric este paracompact, adica orice acoperire deschisaa sa are o rafinare deschisa local finita.

Demonstratie. Cazul cand spatiul X este separabil.Etapa I. Aratam ca daca spatiul metric X este separabil atunci exista o baza

numarabila pentru X. Fie xnn∈N o multime numarabila densa ın X si fie Sn,m =S(xn, 1/m) pentru n,m = 1, 2, · · ·. Familia de multimi Sn,mn,m∈N este o bazanumarabila pentru topologia lui X. Intr-adevar, daca V este deschisa si x ∈ Vatunci exista m astfel ıncat S(x, 1/m) ⊂ V si exista xn ∈ S(x, 1/2m). AvemS(xn, 1/2m) ⊂ S(x, 1/m) si deci x ∈ Sn,2m ⊂ V . Asadar exista o baza numarabilapentru topologia lui X.

Etapa a II-a. Aratam ca orice acoperire deschisa a lui X are o subacoperirenumarabila (deci o rafinare deschisa numarabila). Fie A o acoperire deschisa a lui

4 O. Carja

X si B o baza numarabila (exista conform etapei precedente). Pentru fiecare A ∈ Asi x ∈ A exista Bx,A ∈ B astfel ıncat x ∈ Bx,A ⊂ A. Familia

B′ = Bx,A;A ∈ A, x ∈ A

este numarabila deoarece B′ ⊂ B, deci se poate scrie ın forma

B′ = Bx1,A1 , Bx2,A2 , · · ·.

Familia Aii∈N astfel obtinuta este o subacoperire numarabila a lui A. Am demon-strat deci ca orice acoperire deschisa are o subacoperire numarabila.

Etapa a III-a. Fie U = Ui; i ∈ I o acoperire deschisa a lui X. Pentru fiecarex ∈ X selectam i(x) ∈ I astfel ıncat x ∈ Ui(x). Aplicand Corolarul 1.1, existamultimile deschise Wx si Vx astfel ıncat

x ∈ Vx ⊂ Vx ⊂ Wx ⊂ Wx ⊂ Ui(x).

Familia V = Vx;x ∈ X este o acoperire deschisa a lui X, careia ıi aplicamrezultatul demonstrat ın Etapa a II-a. Exista deci o subacoperire numarabilaVx1 , Vx2 , . . . a lui V . Fie T1 = Wx1 si

Tn = Wxn ∩ (X \ Vx1) ∩ · · · ∩ (X \ Vxn−1)

pentru n ≥ 2. FamiliaT = Tn;n ∈ N

este o rafinare local finita a lui U . Pentru a dovedi acest fapt, aratam mai ıntaica T este o acoperire a lui X. Fie x ∈ X. Daca x /∈ T1 = Wx1 , fie n cel mai micpentru care x ∈ Wxn . Este clar ca Wx1 ,Wx2 , . . . este o acoperire a lui X si deciexistenta lui n este asigurata. Este usor de vazut ca, din modul de alegere a lui n,rezulta x ∈ Tn. Am demonstrat deci ca T este o acoperire a lui X. De asemeneaTn ⊂ Wxn ⊂ Ui(xn) pentru orice n ∈ N si deci T rafineaza U .

In sfarsit sa aratam ca T este local finita. Intr-adevar, pentru orice x ∈ X,exista n ∈ N astfel ıncat x ∈ Vxn . Aratam ca numai un numar finit de multimi dinT au intersectie nevida cu Vxn . Aceasta rezulta din faptul ca

Tn+j ∩ Vxn = ∅,

pentru orice j ≥ 1. Demonstratia este ıncheiata ın cazul ın care X este separabil.Sa demonstram acum Teorema 1.2 ın cazul general, adica atunci cand X nu

este numaidecat separabil. Fie U = Ui; i ∈ I o acoperire deschisa a lui X. DinTeorema lui Zermelo, presupunem ca (I,) este bine ordonata. Definim inductiv,pentru fiecare n ∈ N, multimile Vn,i cu i ∈ I astfel: Vn,i este reuniunea tuturormultimilor de forma S(x, 2−n) cu proprietatile


(a) i este primul element astfel ıncat x ∈ Ui;

(b) x /∈ Vm,j daca m < n si j ∈ I;

(c) S(x, 3/2n) ⊂ Ui.

Aratam ca V = Vn,i ;n ∈ N, i ∈ I este o rafinare deschisa local finita a lui U .Este clar ca Vn,i sunt deschise si Vn,i ⊂ Ui pentru orice n ∈ N si i ∈ I, deci V este orafinare deschisa a lui U . De asemenea, V este o acoperire a lui X pentru ca, dacax ∈ X, exista n ∈ N, suficient de mare, astfel ıncat S(x, 3/2n) ⊂ Ui. Daca x /∈ Vm,j

cu m < n si j ∈ I atunci x ∈ Vn,i.In sfarsit, aratam ca V este local finita. Pentru aceasta, fie x ∈ X, n ∈ N si

i0 ∈ I astfel ıncat x ∈ Vn,i0 si fie m suficient de mare astfel ıncat

S(x, 2−m) ⊂ Vn,i0 .

Vom arata urmatoarele:

(d) daca p ≥ n+m atunci S(x, 2−n−m) ∩ Vp,i = ∅;

(e) daca p < n+m atunci S(x, 2−n−m) ∩ Vp,i 6= ∅ pentru cel mult un i ∈ I.

De aici rezulta ca multimea S(x, 2−n−m) intersecteaza un numar finit de elementedin V si deci V este local finita.

Sa demonstram (d). Fie S(y, 2−p) o sfera ce apare ın componenta lui Vp,i. Vomdemonstra ca

S(x,1

2n+m) ∩ S(y,

1

2p) = ∅.

Deoarece p > n, din (b) rezulta y /∈ Vn,i pentru orice i ∈ I. Cum S(x, 2−m) ⊂ Vn,i0

rezulta ρ(x, y) > 2−m, unde ρ este metrica pe X. In sfarsit,

S(x,1

2n+m) ∩ S(y,

1

2p) = ∅,

deoarece, daca intersectia de mai sus ar fi nevida, ar rezulta

ρ(x, y) <1

2n+m+

1

2p≤ 1

2m+1+

1

2m+1≤ 1

2m,

ceea ce este imposibil. Am demonstrat asadar ca, daca p ≥ n+m, S(x, 2−n−m) areintersectie vida cu orice sfera ce apare ın componenta lui Vp,i cu i ∈ I si deci (d).

Sa demonstram acum punctul (e). Presupunem ca exista i1, i2 ∈ I cu i1 < i2astfel ıncat

S(x,1

2n+m) ∩ Vp,i1 6= ∅, S(x,

1

2n+m) ∩ Vp,i2 6= ∅.

6 O. Carja

Exista asadar

u ∈ S(x,1

2n+m) ∩ Vp,i1 v ∈ S(x,

1

2n+m) ∩ Vp,i2 .

Deoarece u ∈ Vp,i1 , exista y astfel ıncat u ∈ S(y, 2−p) si (a), (b), (c) sunt verificatecu i1 ın loc de i si cu p ın loc de n. Din (c) rezulta

S(y, 3/2p) ⊂ Ui1 . (1.1)

Deoarece v ∈ Vp,i2 , exista z astfel ıncat v ∈ S(z, 2−p) si (a), (b), (c) sunt verificate cui2 ın loc de i si cu p ın loc de n. Cum i1 < i2, din (a) rezulta ca z /∈ Ui1 . Combinandcu (1.1) deducem ca ρ(y, z) > 3/2p si deci ρ(u, v) ≥ 2−p. Pe de alta parte avem

ρ(u, v) <2

2n+m=

1

2n+m−1≤ 1

2p.

Contradictia la care am ajuns poate fi eliminata doar daca (e) este adevarata.

Notiunea de spatiu paracompact a fost definita ın 1944 de Jean Dieudonne[32], unde s-a demonstrat ca un spatiu paracompact este normal. Faptul ca unspatiu metric este paracompact a fost demonstrat ın 1948 de Arthur H. Stone [88].Demonstratia prezentata aici pentru cazul general este destul de simpla fata dealtele existente ın literatura si a fost publicata de Marry Ellen Rudin [81] ın 1969.

Am demonstrat ca ıntr-un spatiu metric orice acoperire deschisa U = Ui; i ∈ Iare o rafinare local finita W = Wj; j ∈ J. Vom arata ın continuare ca putemconsidera J = I.

Teorema 1.3 Fie U = Ui; i ∈ I o acoperire deschisa a unui spatiu topologicX cu proprietatea ca exista o rafinare deschisa local finita a sa. Atunci exista orafinare deschisa local finita a lui U , V = Vi; i ∈ I, astfel ıncat Vi ⊂ Ui pentruorice i ∈ I.

Demonstratie. Fie W = Wj; j ∈ J o rafinare deschisa local finita a lui U .Pentru fiecare j ∈ J fie f(j) ∈ I astfel ıncat Wj ⊂ Uf(j). Pentru fiecare i ∈ Idefinim

Vi = ∪Wj; f(j) = i.Multimea Vi poate fi vida. Familia V = Vi; i ∈ I astfel construita satisfaceconditiile cerute, fapt usor de verificat.

Urmatoarea teorema arata ca ın spatii metrice orice acoperire deschisa U =Ui; i ∈ I se poate micsora (“shrink” ın engleza) ın sensul ca exista o acoperiredeschisa V = Vi; i ∈ I astfel ıncat Vi ⊂ Ui pentru orice i ∈ I.


Daca (X, ρ) este un spatiu metric si A este o submultime nevida a lui X, notam

d(x,A) = infρ(x, a); a ∈ A.

Teorema 1.4 Fie X un spatiu metric si U = Ui; i ∈ I o acoperire deschisa asa. Atunci exista o acoperire deschisa V = Vi; i ∈ I a lui X astfel ıncat Vi ⊂ Ui

pentru orice ∀i ∈ I.

Demonstratie. Fara a restrange generalitatea putem presupune ca spatiul estemarginit. Daca exista i0 ∈ I astfel ıncat Ui0 = X, consideram Vi0 = X si Vi = ∅pentru i 6= i0. Presupunem ın continuare ca Ui 6= X pentru orice i ∈ I. ConsideramEi = X \ Ui si definim pentru x ∈ X

p(x) = supd(x,Ei); i ∈ I.

Observam ca Ei sunt multimi nevide si ınchise si ın plus exista i0 ∈ I astfel ıncatx /∈ Ei0 . Rezulta ca p(x) > 0 pentru orice x ∈ X. Consideram acum multimile

Fi = x ∈ X; d(x,Ei) ≥1

2p(x), i ∈ I.

Deoarece

Fi =⋂j∈I

x ∈ X; d(x,Ei) ≥1

2d(x,Ej),

si tinand cont ca functia x 7→ d(x,A) este continua, obtinem ca multimile Fi suntınchise. Vom arata ca

F = Fi; i ∈ I

este o acoperire a lui X si ca Fi ⊂ Ui pentru orice i ∈ I. Pentru aceasta, fie x ∈ X.Din definitia lui p(x) deducem ca exista i0 ∈ I astfel ıncat

d(x,Ei0) ≥ 1

2p(x),

si deci x ∈ Fi0 . In sfarsit, daca x ∈ Fi atunci x /∈ Ei (altfel, d(x,Ei) = 0 si, dindefinitia lui Fi, p(x) ≤ 0), deci x ∈ Ui. Am obtinut o acoperire ınchisa F = Fi; i ∈I a lui X cu Fi ⊂ Ui pentru orice ∀i ∈ I. Pentru a ıncheia demonstratia, folosimproprietatea de normalitate a spatiilor metrice, Teorema 1.1, aplicata multimilorınchise Fi si Ei. Pentru fiecare i ∈ I exista Vi deschisa astfel ıncat Fi ⊂ Vi si

Vi ∩ Ei = ∅.

8 O. Carja

Este clar ca V = Vi; i ∈ I este acoperire deschisa a lui X si ca Vi ⊂ Ui pentruorice i ∈ I. Demonstratia este ıncheiata.

Sa observam ca daca U este local finita atunci si V data de Teorema 1.4 estelocal finita.

Rezultatele de mai sus le rezumam ın

Teorema 1.5 Fie X un spatiu metric si U = Ui; i ∈ I o acoperire deschisa asa. Atunci exista o rafinare deschisa local finita V = Vi; i ∈ I cu proprietateaVi ⊂ Ui pentru orice i ∈ I.

Demonstratie. Se aplica Teorema 1.3 acoperirii U , tinand seama de Teorema1.2. Se aplica apoi Teorema 1.4 rafinarii obtinute ın Teorema 1.3.

Suntem acum ın masura sa prezentam teorema de existenta a partitiei unitatiiın spatii metrice. Precizam ca pentru o functie f : X → R notam

supp(f) = x; f(x) 6= 0.

Teorema 1.6 Fie X un spatiu metric si A = Ai; i ∈ I o acoperire local finitaa sa. Atunci exista o familie pi; i ∈ I de functii pi : X → [0, 1] cu urmatoareleproprietati:

(a) pi sunt local lipschitziene pentru orice i ∈ I;

(b) supp(pi) ⊂ Ai pentru orice i ∈ I;

(c)∑

i∈I pi(x) = 1 pentru orice x ∈ X.

Suma din (c) are sens deoarece pentru fiecare x numai un numar finit de pi(x) suntnenuli avand ın vedere (b) si faptul ca A este local finita.

Definitia 1.1 Familia de functii pi; i ∈ I data de Teorema 1.6 se numestepartitie local lipschitziana a unitatii subordonata acoperirii A.

In situatia ın care avem nevoie ca pi sa fie doar continue, vom spune pe scurtpartitie a unitatii subordonata acoperirii A. Teorema 1.6 afirma deci ca ıntr-un spatiu metric, pentru fiecare acoperire local finita, exista o partitie local lip-schitziana a unitatii subordonata ei.


Demonstratia Teoremei 1.6 Din Teorema 1.4 rezulta ca exista o acoperiredeschisa local finita, B = Bi; i ∈ I, astfel ıncat Bi ⊂ Ai pentru orice i ∈ I.Pentru fiecare i ∈ I definim functia fi : X → R prin

fi(x) = d(x,X \Bi).

Aceste functii sunt lipschitziene cu constanta Lipschitz egala cu 1 si ın plus

supp(fi) ⊂ Bi ⊂ Ai.

Definim

pi(x) =fi(x)∑

j∈I fj(x)

pentru x ∈ X. Dupa cum am mai precizat, suma de mai sus este finita. In plus,pentru fiecare x ∈ X macar un fi(x) este nenul deoarece B este acoperire iar dacax ∈ Bi, fi(x) > 0. Este clar ca pi sunt continue, pi(x) ∈ [0, 1] pentru orice x ∈ X si∑

i∈I pi(x) = 1.Sa aratam ca pi sunt local lipschitziene. Pentru aceasta, sa fixam x0 ∈ X si sa

consideram V o vecinatate a lui x0 care intersecteaza un numar finit de elementedin B, sa zicem Bi1 , Bi2 , · · · , Bin. Este clar ca daca x ∈ V avem pi(x) = 0 pentrui 6= ik, k = 1, · · · , n. Ramane sa ne ocupam de pik cu k ∈ 1, · · · , n. Deoarece

n∑j=1

fij (x0) =∑i∈I

fi(x0) > 0,

exista o vecinatate W a lui x0, W ⊂ V, si exista m > 0, M > 0 astfel ıncat

m ≤n∑

j=1

fij (x) ≤M

pentru x ∈ W . Vom arata ca pik este lipschitziana pe W . Pentru x, y ∈ W avem

|pik(x)− pik(y)| =

∣∣∣∣∣ fik(x)∑nj=1 fij (x)

− fik(y)∑nj=1 fij (y)

∣∣∣∣∣ ≤

1

m2| fik(x)

n∑j=1

fij (y)− fik(y)n∑

j=1

fij (x) | ≤

1

m2

n∑j=1

| fik(x)fij (y)− fik(y)fij (x) | ≤

10 O. Carja

1

m2

n∑j=1

| fik(y)fij (y)− fik(y)fij (x) | +1

m2

n∑j=1

| fik(x)fij (y)− fik(y)fij (y) |≤

M

m2

n∑j=1

| fij (y)− fij (x) | +nM

m2| fik(x)− fik(y) |≤ 2nM

m2ρ(x, y),

unde ρ este metrica pe X. Demonstratia este ıncheiata.

1.2 Partitia unitatii ın spatii compacte

Vom prezenta ın continuare partitia unitatii ın spatii compacte. Pentru aceastaavem nevoie de cateva rezultate preliminare. Incepem cu un rezultat stabilit dePavel Uryson [93] ın 1925, cunoscut ın literatura sub numele de Lema lui Urysohn.

Teorema 1.7 Daca X este spatiu normal iar A si B sunt submultimi ınchise sidisjuncte ale lui X, exista o functie continua f : X → [0, 1] astfel ıncat f(A) = 0si f(B) = 1.

Demonstratie. Fie U1 = X \ B. Deoarece X este normal, exista U1/2 deschisaastfel ıncat

A ⊂ U 12⊂ U 1

2⊂ U1.

Determinam apoi U1/4 si U3/4 astfel ıncat

A = U0 ⊂ U 14⊂ U 1

4⊂ U 1

2⊂ U 1

2⊂ U 3

4⊂ U 3

4⊂ U1.

Continuam procedeul inductiv si pentru fiecare k ∈ N, 1 ≤ k ≤ 2n, determinamUk/2n astfel ıncat, daca i < j, avem

Ui ⊂ Ui ⊂ Uj.

Definim apoi functia f prin f(x) = 1 daca x ∈ B si f(x) = infi;x ∈ Ui. Este clarca f(x) = 0 pentru x ∈ A. Pentru a arata ca f este continua, observam ca, dacaa ∈ (0, 1] si b ∈ [0, 1), avem

f−1([0, a)) =⋃i<a

Ui

sif−1((b, 1]) =

⋃i>b

(X \ Ui),

deci multimile f−1([0, a)) si f−1((b, 1]) sunt deschise.


Ipoteza ca multimile A si B sunt ınchise este esentiala. De exemplu, A = (0, 1)si B = (1, 2) sunt disjuncte ın spatiul normal R dar nu exista o functie continuaf : R → [0, 1] astfel ıncat f(A) = 0 si f(B) = 1.

Daca multimile A si B au proprietatea cuprinsa ın Teorema 1.7, spunem ca elepot fi separate printr-o functie continua. Lema lui Uryson afirma ca daca ıntr-un spatiu topologic normal orice pereche de multimi ınchise si disjuncte pot fiseparate prin multimi deschise atunci orice astfel de perechi pot fi separate prinfunctii continue. Reciproca este imediata pentru ca, daca f : X → [0, 1] estefunctia data, atunci multimile f−1([0, 1/2)) si f−1((1/2, 1]) sunt deschise disjunctesi contin respectiv multimile A si B.

Urmatorul corolar va fi utilizat ın demonstratia existentei partitiei unitatii.

Corolarul 1.2 Fie A ınchisa si V deschisa, submultimi ale spatiului normal X cuA ⊂ V . Atunci exista o functie continua f : X → [0, 1] astfel ıncat f(x) = 1 pentruorice x ∈ A si supp(f) ⊂ V .

Demonstratie. Consideram B = X \ V si, din faptul ca X este normal, deter-minam D, deschisa, astfel ıncat

A ⊂ D ⊂ D ⊂ V.

Aplicam acum Teorema 1.7 pentru A si Fr(D) ın spatiul D si determinam g : D →[0, 1] continua astfel ıncat g(x) = 1 daca x ∈ A si g(x) = 0 daca x ∈ Fr(D).Extindem g punand g(x) = 0 pentru x ∈ X \D si astfel obtinem functia cautata.

Demonstram acum ca un spatiu compact este normal.

Teorema 1.8 Daca A si B sunt multimi ınchise si disjuncte ale unui spatiu com-pact X, exista o submultime deschisa G cu proprietatea ca A ⊂ G si B ∩G = ∅.

Demonstratie. Folosind proprietatea de separatie Hausdorff si faptul ca B estecompacta, se deduce imediat ca pentru fiecare x ∈ A exista o vecinatate deschisaa sa Ux, si o multime deschisa Wx astfel ıncat B ⊂ Wx si Ux ∩Wx = ∅. FamiliaUx; x ∈ A este o acoperire deschisa pentru A si deci exista o subacoperire finitaUx1 , · · · , Uxn. Evident multimea

G = Ux1 ∪ Ux2 ∪ · · · ∪ Uxn

verifica proprietatea ceruta.

Suntem ın masura acum sa demonstram teorema de existenta a partitiei unitatiiın spatii compacte.

12 O. Carja

Teorema 1.9 Fie X un spatiu compact si fie V = Vi; i = 1, 2, · · · , n o acoperiredeschisa a sa. Atunci exista functiile continue pi : X → [0, 1] cu urmatoareleproprietati:

(a) supp(fi) ⊂ Vi, i = 1, 2, · · · , n;

(b)∑n

i=1 fi(x) = 1, x ∈ X.

Demonstratie. Pentru fiecare x ∈ X exista Vi(x) ∈ V astfel ıncat x ∈ Vi(x) si,conform Teoremei 1.8, exista Ux vecinatate deschisa a lui x astfel ıncat Ux ⊂ Vi(x)

(se ia A = x si B = X \ Vi(x)). Spatiul compact X se poate acoperi cu

U = Uxj; j = 1, · · · ,m.

Pentru fiecare i ∈ 1, · · · , n, consideram Wi ca fiind reuniunea tuturor multimilordin U care au proprietatea Uxj

⊂ Vi. Este clar ca Wi; i = 1, 2, · · · , n acopera Xsi Wi ⊂ Vi. Aplicam Corolarul 1.2 si determinam functiile continue fi : X → [0, 1]cu proprietatea ca fi(x) = 1 daca x ∈ Wi si supp(fi) ⊂ Vi. Construim

p1 = f1, p2 = f2(1− f1), · · · , pn = fn(1− f1)(1− f2) · · · (1− fn−1).

Este clar ca supp(pi) ⊂ Ui si

p1 + p2 + · · ·+ pn = 1− (1− f1) · · · (1− fn).

Deoarece familia Wi; i = 1, 2, · · · , n este acoperire pentru X, deducem

n∑i=1

pi(x) = 1

pentru orice x ∈ X.

Definitia 1.2 Data acoperirea deschisa V = Vi; i = 1, 2, · · · , n a spatiului com-pact X, familia de functii continue pi; i = 1, 2, · · · , n, pi : X → [0, 1], care verifica(a) si (b) din Teorema 1.9 se numeste partitie a unitatii subordonata acoperirii V .

Teorema 1.9 afirma ca ıntr-un spatiu compact, pentru fiecare acoperire deschisafinita exista o partitie a unitatii subordonata ei.

Am prezentat ın detaliu existenta partitiei unitatii ın spatii metrice si ın spatiicompacte. Se poate demonstra existenta partitiei unitatii ın spatii paracompacte.Pentru aceasta se arata mai ıntai ca un spatiu paracompact este normal iar apoise arata ca ıntr-un spatiu normal fiecarei acoperiri local finite i se poate asocia opartitie a unitatii subordonata ei. De altfel, existenta partitiei unitatii este echiva-lenta cu proprietatea spatiului de a fi paracompact. Aceste rezultate sunt datoratelui Ernest Michael (1953). Cititorul interesat poate consulta [34] pentru detalii.


1.3 Aplicatii

Sa prezentam cateva aplicatii ale partitiei unitatii; multe altele vor fi date ın capi-tolele urmatoare.

Teorema 1.10 (Dugundji) Fie X un spatiu metric, Y un spatiu normat, A ⊂ X omultime ınchisa si f : A→ Y o functie continua. Atunci f are o extensie continua,F : X → Y astfel ıncat F (x) ∈ conv(f(A)) pentru orice x ∈ X.

Demonstratie. Deoarece multimea A este ınchisa, pentru fiecare x ∈ X \A existaε(x) > 0 astfel ıncat S(x, ε(x)) ∩ A = ∅. Familia

Ax = S(x,ε(x)

4); x ∈ X \ A

este o acoperire deschisa a multimii X \ A. Fie Ui; i ∈ I o rafinare local finitaa sa si pi; i ∈ I o partitie local lipschitziana a unitatii subordonata ei. Pentrufiecare i ∈ I exista x(i) ∈ X \ A astfel ıncat Ui ⊂ Ax(i). Definim F prin

F (x) =

f(x) daca x ∈ A∑

i∈I pi(x)f(xi) daca x ∈ X \ A,

unde xi ∈ A este astfel ıncat

d(xi, Ui) < 2 d(A,Ui). (1.2)

Precizam ca d(A,B) noteaza infρ(a, b); a ∈ A, b ∈ B, unde ρ este metrica peX. Existenta lui xi care satisface (1.2) este asigurata de faptul ca d(A,Ui) > 0. Saaratam ca F este continua pe X. Este clar ca ea este continua pe intA si pe X \A.Fie x0 ∈ Fr(A). Daca x ∈ X \ A si pi(x) > 0 atunci avem x ∈ Ui ⊂ Ax(i). Dar uncalcul simplu arata ca

ρ(xi, x0) ≤ 4ρ(x0, x).

Intradevar, folosind (1.2), deducem ca exista y ∈ Ui astfel ıncat

ρ(xi, y) < 2 d(A,Ui).

Este usor de vazut ca ρ(x, y) < ρ(x, x0). Obtinem astfel

ρ(xi, x0) ≤ ρ(xi, y) + ρ(y, x0) ≤ 2ρ(x0, x) + ρ(x0, y) ≤ 4ρ(x0, x).

Folosind continuitatea lui f ın x0 si definitia lui F rezulta imediat continuitatea luiF ın x0. Demonstratia este ıncheiata.

14 O. Carja

Sa observam ca rezultatul are loc, cu aceeasi demonstratie, si ın cazul cand Yeste spatiu local convex. A fost obtinut de James Dugundji [33] ın 1951, extinzandu-se astfel rezultatul lui Heinrich Tietze din 1915 referitor la cazul Y = R.

Problema extensiei la tot spatiul a functiilor reale continue definite pe multimiınchise a fost tratata pentru prima data ın spatiul R2 de Henri Lebesgue (1907).A urmat Heinrich Tietze ın 1915 pe spatii metrice si apoi Pavel Uryson pe spatiinormale ın 1925. Sa enuntam acest rezultat si sa facem cateva comentarii asupralui.

Teorema 1.11 Fie X un spatiu normal si fie A o submultime ınchisa a lui X.

(a) Orice functie continua f : A → [a, b] poate fi extinsa la o functie continuaF : X → [a, b]

(b) Orice functie continua f : A → R poate fi extinsa la o functie continuaF : X → R

Ideea demonstratiei punctului (a) este de a se construi un sir de functii continue(sn) definite pe X, astfel ıncat (sn) converge uniform si astfel ıncat restrictia lui sn laA aproximeaza f . Functia limita va fi functia cautata. Constructia lui sn se bazeazape Lema lui Uryson. Punctul (b) rezulta din (a). Intr-adevar, observam ıntai caputem ınlocui R cu (−1, 1) deoarece (−1, 1) este homeomorf cu R. Aplicam (a) siextindem f la g : X → [−1, 1]. Consideram apoi D = g−1(−1)) ∪ g−1(1), care esteo multime ınchisa deoarece g este o functie continua. Dar g(A) = f(A) ⊂ (−1, 1)si deci A ∩ D = ∅. Aplicam acum Lema lui Uryson si gasim o functie continuah : X → [−1, 1] astfel ıncat h(D) = 0 si h(A) = 1. Extensia cautata esteF = h g.

Ipoteza ca A este ınchisa este esentiala ın Teorema 1.11. De exemplu, f :(0, 1] → R data de f(x) = sin 1/x nu are o extensie continua la [0, 1].

Teorema 1.11 se poate generaliza usor la functii cu valori ın Rn.Este interesant de notat ca ın lucrarea lui Dugundji [33], ca o consecinta a Teore-

mei 1.10, se arata pentru prima data ca, ın spatii normate infinit dimensionale, sferaunitate ınchisa nu are proprietatea de punct fix (vezi Capitolul 4). Mai precis, ınspatii normate infinit dimensionale exista functii continue f : B(0, 1) → B(0, 1) farapuncte fixe. Vom prezenta ın continuare demonstratia data de Heinrich Steinlein[87] ın 1979 pentru aceasta afirmatie.

In primul rand sa observam ca are loc o usoara extindere a Teoremei 1.10 sianume:


Propozitia 1.1 In conditiile Teoremei 1.10, fie D o submultime densa a lui A.Atunci f are o extensie continua F : X → Y astfel ıncat F (x) ∈ f(A)∪conv(f(D))pentru orice x ∈ X.

Demonstratia este aceeasi cu cea a Teoremei 1.10 cu singura modificare ca xi ın(1.2) este luat din D.

Teorema 1.12 Fie Y un spatiu normat de dimensiune algebrica infinita si U =x ∈ Y ; ‖x‖ = 1. Exista o functie continua h : B(0, 1) → U cu proprietatea cah(x) = x pentru orice x ∈ U .

Demonstratie. Fie L un subspatiu propriu a lui Y care este dens. In spatiiinfinit dimensionale astfel de subspatii exista, de exemplu, nuclee de functionaleliniare necontinue. Sa notam B = B(0, 1). Se aplica Propozitia 1.1 pentru

X = B, A = U, D = U ∩ L

si f aplicatia identica pe U . Exista deci F : B → Y astfel ıncat F (x) = x pentrux ∈ U si

F (B) ⊂ U ∪ conv(U ∩ L) = U ∪ (B ∩ L),

si deci F (B) este o submultime proprie a lui B. Luam x0 ∈ B(0, 1/3) \ F (B) sidefinim

G(x) =(1/2)(x− x0) + ‖x− x0‖x0

‖(1/2)(x− x0) + ‖x− x0‖x0‖daca 0 < ‖x− x0‖ < 1/2 si

G(x) =x

‖x‖daca ‖x− x0‖ ≥ 1/2. Functia cautata este h = GF .

Observatia 1.2 Iata un exemplu de functionala liniara necontinua pe spatiul in-finit dimensional Y . Se considera H = bn;n ∈ N o multime liniar independentadin U = y; ‖y‖ = 1 si B o baza algebrica pentru Y ce include multimea H.Definim f(bn) = n si f(b) = 0 pentru b ∈ B \H. Apoi extindem f prin liniaritatela tot spatiul Y . Este clar ca f(U) nu este marginita, deci f nu este continua.

Corolarul 1.3 In spatii normate infinit dimensionale exista functii continue f :B(0, 1) → B(0, 1) fara puncte fixe.

16 O. Carja

Demonstratie. Functia definita prin f(x) = h(−x), unde h este functia dinTeorema 1.11, satisface conditia ceruta.

Incheiem acest paragraf cu un rezultat de aproximare a unei functii continueprin functii lipschitziene. Apartine lui Andrzej Lasota si James A. Yorke (1973).

Teorema 1.13 Fie D o submultime nevida si deschisa din spatiul metric X sif : D → Y o functie continua, unde Y este un spatiu normat. Atunci f se poateaproxima uniform prin functii local lipschitziene. Mai precis, pentru fiecare ε > 0exista o functie local lipschitziana fε : D → Y astfel ıncat

supx∈D

‖fε(x)− f(x)‖ ≤ ε.

Mai mult,fε(D) ⊂ conv(f(D)).

Demonstratie. Fie ε > 0. Familia f−1(S(f(x), ε/2)); x ∈ D este o acoperiredeschisa pentru D. Fie Ri; i ∈ I o rafinare deschisa local finita a sa si pi; i ∈ Io partitie local lipschitziana a unitatii subordonata ei. Pentru fiecare i ∈ I luamxi ∈ Ri si definim

fε(x) =∑i∈I

pi(x)f(xi).

Este clar ca fε este local lipschitziana si

fε(D) ⊂ conv(f(D)).

Sa aratam ca‖fε(x)− f(x)‖ < ε.

Pentru aceasta, sa observam ca daca pi(x) > 0 atunci x ∈ Ri si exista x(i) ∈ Dastfel ıncat f(x) ∈ S(f(x(i)), ε/2) si f(xi) ∈ S(f(x(i)), ε/2).

Capitolul 2

Multifunctii

2.1 Definitii, exemple.

In acest capitol prezentam cateva elemente din teoria aplicatiilor multivoce, adica aaplicatiilor F : X → 2Y , X si Y fiind doua multimi. Prin urmare, fiecarui elementx ∈ X i se asociaza o submultime a lui Y (care poate fi si ∅), notata F (x). Dupacum se va vedea mai jos, mai potrivita este definirea multifunctiei ca o relatie, adicao submultime a produsului cartezian X × Y deoarece ın multe cazuri structura lui2Y este mai saraca decat cea a lui Y . Acest punct de vedere este ımbratisat ınspecial de economisti, notiunea utilizata fiind cea de corespondenta. Noi vom folositermenul de multifunctie si notatia F : X ; Y .

Submultimea F (x) a lui Y se numeste valoarea lui F ın x. Submultimea

Dom(F ) = x ∈ X; F (x) 6= ∅

se numeste domeniul lui F . O multifunctie se numeste proprie daca are domeniulnevid si stricta daca domeniul este ıntreg spatiul. Multimea

Im(F ) =⋃

x∈X

F (x)

o numim imaginea lui F . Daca D ⊂ X, definim

F (D) =⋃

x∈D

F (x).

17

18 O. Carja

Deci, Im(F ) = F (X). De fapt, o multifunctie F este caracterizata prin graficul sau,submultimea lui X × Y definita prin

Graf(F ) = (x, y); y ∈ F (x).

Intr-adevar, daca F este o submultime nevida a spatiului X × Y , ea este graficulmultifunctiei F : X ; Y definita prin

F (x) = y ∈ Y ; (x, y) ∈ F.

Sa observam ca ın definitia graficului am considerat multifunctia ca fiind o relatiesi nu o functie de la X la 2Y pentru ca am definit Graf(F ) ca fiind o submultime alui X × Y si nu a lui X × 2Y . Inversa F−1 a lui F este multifunctia F−1 : Y ; Xdefinita prin

F−1(y) = x ∈ X; y ∈ F (x)sau, echivalent,

Graf(F−1) = (y, x); (x, y) ∈ Graf(F ).Notam ca multimea Dom(F ) este proiectia multimii Graf(F ) pe X iar Im(F ) =Dom(F−1) este proiectia multimii Graf(F ) pe Y . Vom spune ca o multifunctie esteınchisa (convexa) daca Graf(F ) este multime ınchisa (convexa) ın spatiul X × Y .O multifunctie al carei grafic este con (convex) (ınchis) se numeste proces (convex)(ınchis). Daca M ⊂ Y notam

F−1(M) = x; F (x) ∩M 6= ∅,

F+1(M) = x; F (x) ⊂M.Este usor de verificat ca

F−1(Y \M) = X \ F+1(M),

F+1(Y \M) = X \ F−1(M).

Sa observam ca atunci cand F este functie, adica F (x) = f(x) unde f : X → Yeste o functie, ambele multimi F−1(M) si F+1(M) definite mai sus se reduc la

f−1(M) = x ∈ X; f(x) ∈M.

Anticipand putin, cele doua moduri de a defini contraimaginea unei multimi conducla doua concepte de continuitate globala pentru multifunctii care extind conceptulde continuitate de la functii. Astfel, daca F−1(M) este deschisa ın Dom(F ) pentruorice M deschisa ın Y , spunem ca F este semicontinua inferior, iar daca F+1(M)este deschisa ın Dom(F ) pentru orice multime M deschisa ın Y , spunem ca F estesemicontinua superior. Ambele notiuni se reduc la continuitate cand F este functie.

Sa prezentam ın continuare cateva exemple semnificative de multifunctii.

Cap. 2 Multifunctii 19

Exemplul 2.1 Consideram f : X → Y o functie si definim multifunctia F : Y ;

X prinF (y) = f−1(y) = x; f(x) = y.

Daca f nu este surjectiva atunci Dom(F ) nu este tot spatiul Y . Daca f nu esteinjectiva atunci F nu este o functie. Studiul acestei multifunctii este legat derezolvarea ecuatiei f(x) = y. De exemplu, studiul stabilitatii ın raport cu y asolutiilor ecuatiei conduce la studiul continutatii multifunctiei F .

Exemplul 2.2 (multifunctii parametrizate) Consideram functia f : X ×Z → Y sidefinim multifunctia F : X ; Y prin

F (x) = f(x, u); u ∈ Z. (2.1)

Astfel de multifunctii apar ın teoria controlului. Mai general, considerand multi-functia U : X ; Z, functiei f si multifunctiei U li se asociaza multifunctia G :X ; Y

G(x) = f(x, u); u ∈ U(x). (2.2)

Legate de aceste multifunctii sunt incluziunile diferentiale. Astfel, considerandu-se un sistem dinamic

x′(t) = f(x(t), u(t)), x(0) = x0 (2.3)

controlat prin parametrul u (numit control), solutiile ecuatiilor diferentiale (2.3)sunt solutiile incluziunii diferentiale

x′(t) ∈ F (x(t)) x(0) = x0,

unde F este data de (2.1) si ın care controalele nu apar ın mod explicit.Incluziunea diferentiala asociata multifunctiei G data de (2.2), adica

x′(t) ∈ G(x(t)) x(0) = x0,

descrie un sistem dinamic ın care apare o lege de feed–back a controalelor admisibile,u(t) ∈ U(x(t)).

Exemplul 2.3 Fie f : X × Y → R, G : X ; Y si pentru fiecare x ∈ X fieproblemele de maximizare

supy∈G(x)

f(x, y). (2.4)

20 O. Carja

Functia h : X → R definita prin

h(x) = supy∈G(x)

f(x, y)

se numeste functia valoare asociata problemelor (2.4). In teoria optimizarii, o pro-blema de mare interes este studiul multifunctiei F : X ; Y ale carei valori suntsolutiile problemelor (2.4), adica

F (x) = y ∈ G(x); h(x) = f(x, y).

Exemplul 2.4 Consideram functia f : X → R ∪ +∞ si definim F : X ; Rprin

F (x) =

f(x) + R+ daca f(x) < +∞

∅ daca f(x) = +∞.

Este clar caDom(F ) = x; f(x) < +∞ = dom (f)

iarGraf(F ) = (x, y) ∈ X ×R; f(x) ≤ y.

Multimea din membrul drept al egalitatii de mai sus se numeste epigraful functieif) si se noteaza epi(f).

Se vede ca fiecarei functii care ia valori ın R ∪ +∞ i se asociaza o multifunctieca mai sus si reciproc, fiecarei multifunctii cu valori ın R i se poate asocia o functiea carui epigraf sa fie graficul multifunctiei date. Pentru aceasta se defineste

f(x) = inf F (x), x ∈ X.

In mod similar, functiei g : X → R ∪ −∞ i se poate asocia multifunctiaG : X ; R prin

G(x) =

g(x)−R+ daca g(x) > −∞

∅ daca g(x) = −∞,

AvemGraf(G) = (x, y) ∈ X ×R; g(x) ≥ y.

Multimea din membrul drept al egalitatii de mai sus se numeste hipograful functieig) si se noteaza hipo(g).


Exemplul 2.5 Fie f : X → R ∪ +∞ o functie convexa si proprie. MultifunctiaF : X ; X∗ definita prin

F (x) = x∗ ∈ X∗; f(x)− f(y) ≤ 〈x− y, x∗〉, ∀y ∈ X

se numeste subdiferentiala functiei f si se noteaza (de obicei) cu ∂f . Precizam ca〈·, ·〉 noteaza dualitatea naturala ıntre X si X∗, adica 〈x, x∗〉 = x∗(x).

Exemplul 2.6 Fie X spatiu Banach si F : X ; X∗ definita prin

F (x) = x∗ ∈ X∗; 〈x, x∗〉 = ‖x‖2 = ‖x∗‖2.

Aceasta multifunctie se numeste aplicatia de dualitate a spatiului X. Daca X estespatiu Hilbert atunci F devine izomorfismul canonic dat de Teorema lui Riesz.Deoarece ıntr-un spatiu normat X, pentru fiecare x ∈ X exista x∗ ∈ X∗ cu 〈x, x∗〉 =‖x‖2 si ‖x∗‖ = ‖x‖ (vezi [37, p.111]), rezulta ca Dom(F ) = X.

2.2 Multifunctii superior semicontinue si

multifunctii inferior semicontinue

Toate spatiile topologice considerate ın continuare sunt presupuse a fi separateHausdorff.

Definitia 2.1 FieX si Y spatii topologice si F : X ; Y o multifunctie. Spunem caF este superior semicontinua ın x0 ∈ Dom(F ) daca, pentru orice multime deschisaV cu proprietatea F (x0) ⊂ V , exista o vecinatate U a lui x0 astfel ıncat F (U) ⊂V . Multifunctia F este superior semicontinua (global) daca ea este superior semi-continua ın orice punct din Dom(F ).

Definitia 2.2 Fie X si Y spatii toplogice si F : X ; Y o multifunctie. Spunem caF este inferior semicontinua ın x0 ∈ Dom(F ) daca, pentru orice multime deschisaV cu proprietatea ca F (x0) ∩ V 6= ∅, exista o vecinatate U a lui x0 astfel ıncatpentru orice x ∈ U ∩ Dom(F ) avem F (x) ∩ V 6= ∅. Multifunctia F este inferiorsemicontinua (global) daca ea este inferior semicontinua ın orice punct din Dom(F ).

Sa consideram multifunctiile F1 : R ; R si F2 : R → R definite prin

F1(x) =

0 daca x = 0[−1, 1] daca x 6= 0

22 O. Carja

F2(x) =

[−1, 1] daca x = 00 daca x 6= 0.

Multifunctia F1 este inferior semicontinua ın orice punct din R dar nu este superiorsemicontinua ın x = 0. Sa justificam partea finala a afirmatiei de mai sus. Con-sideram V = (−1/2, 1/2), observam ca F1(0) ⊂ V dar pentru orice U vecinatate alui 0 si x ∈ U , x 6= 0, avem F1(x) = [−1, 1] 6⊂ V . Multifunctia F2 este superior se-micontinua ın orice punct din R dar nu este inferior semicontinua ın x = 0. Pentrua demonstra partea finala a acestei afirmatii, consideram V = (0, 1/2) si observamca F2(0) ∩ V 6= ∅, dar pentru orice U vecinatate a lui 0 si x ∈ U , x 6= 0, avemF2(x) = 0 si deci F2(x) ∩ V = ∅.

Sa facem cateva comentarii asupra terminologiei. Desi ambele concepte intro-duse ın Definitiile 2.1 si 2.2 se reduc la continuitate ın cazul functiilor, unele legaturicu semicontinuitatea inferioara si superioara de la functii se pot face. In primul rand,daca privim multifunctia F ca o functie de la X la 2Y , ıntrebarea fireasca este dacanotiunile de continuitate introduse mai sus corespund continuitatii clasice pentruanumite topologii pe spatiul 2Y . Raspunsul este afirmativ. Semicontinuitatea supe-rioara corespunde continuitatii clasice cand pe 2Y se considera topologia superioaraadica topologia generata de baza

U = [·, G]; G ∈ τ ∪ ∅,

unde [·, G] noteaza U ∈ 2Y ; U ⊂ G, iar τ este topologia pe Y . Aceasta topologieeste similara cu topologia inferioara pe R daca se ınlocuieste ⊂ cu >. Dar topologiainferioara pe R conduce la notiunea de functie inferior semicontinua pentru f :X → R. Consideratii similare se pot face si pentru semicontinuitatea inferioara amultifunctiilor.

Notiunile de semicontinuitate inferioara si superioara pentru multifunctii au fostintroduse si studiate, ın maniera prezentata aici, de Kazimierz Kuratowski [53] ın1932. Mentionam ınsa ca originea lor este ceva mai veche. In acest context amintimteza de doctorat a lui Florin Vasilescu publicata la Gauthier-Villars ın 1925 (pentrumultifunctii din plan) si o lucrare tot din 1925 a lui Robert Lee Moore [68] (aici sefolosesc notiunile de limita inferioara si superioara pentru siruri de multimi).

Propozitia urmatoare pune ın evidenta un alt element de legatura ıntre semi-continuitatea multifunctiilor si semicontinuitatea functiilor.

Propozitia 2.1 Fie X spatiu topologic, functia f : X → R si multifunctia F :X ; R,

F (x) = f(x) + R+.


(i) Functia f este inferior semicontinua daca si numai daca multifunctia F estesuperior semicontinua;

(ii) Functia f este superior semicontinua daca si numai daca multifunctia Feste inferior semicontinua.

Demonstratie. (i) Presupunem ca f este inferior semicontinua. Fie x0 ∈ Xsi V o multime deschisa ın R astfel ıncat F (x0) ⊂ V . Exista deci α < f(x0) cu(α,∞) ⊂ V . Deoarece f este inferior semicontinua, exista U , vecinatate a lui x0,astfel ıncat f(x) > α pentru orice x ∈ U si deci F (x) ⊂ V pentru orice x ∈ U .Reciproc, presupunem ca F este superior semicontinua si aratam ca f este inferiorsemicontinua. Pentru aceasta, fie α < f(x0). Avem F (x0) ⊂ (α,∞) si deci existaU , vecinatate a lui x0, astfel ıncat F (x) ⊂ (α,∞) pentru x ∈ U . Aceasta arata caf(x) > α pentru x ∈ U si deci f este inferior semicontinua ın x0.

(ii) Presupunem ca f este superior semicontinua. Fie x0 ∈ X si V , deschisaın R, astfel ıncat F (x0) ∩ V 6= ∅. Exista deci α ∈ F (x0) ∩ V prin urmare α ∈ Vsi α ≥ f(x0). Deoarece V este deschisa, putem presupune ca α > f(x0). Cum feste superior semicontinua, exista U , vecinatate a lui x0, astfel ıncat pentru x ∈ Uavem f(x) < α. Prin urmare α ∈ F (x) ∩ V pentru x ∈ U , ceea ce arata ca F esteinferior semicontinua ın x0. Lasam pe seama cititorului ıncheierea demonstratiei.De asemenea trimitem la Problemele 6.4 si 6.5.

Sa prezentam acum un rezultat de caracterizare a semicontinuitatilor globale.

Teorema 2.1 Fie X si Y spatii topologice. Multifunctia F : X ; Y este superiorsemicontinua daca si numai daca pentru orice multime D, deschisa ın Y , multimea

F+1(D) = x ∈ Dom(F ); F (x) ⊂ D

este deschisa ın Dom(F ).

Demonstratie. Presupunem ca F este superior semicontinua ın orice punct dinDom(F ). Fie D deschisa ın Y . Pentru fiecare x ∈ Dom(F ) cu F (x) ⊂ D, exista omultime deschisa Ux astfel ıncat x ∈ Ux si F (Ux) ⊂ D. Este clar ca Ux ∩ Dom(F )este deschisa ın Dom(F ) si⋃

(Ux ∩Dom(F )) = x ∈ Dom(F ); F (x) ⊂ D,

reuniunea din membrul stang fiind luata dupa acei x din multimea scrisa ın membruldrept. Deoarece multimea din membrul stang este deschisa rezulta ca multimea din

24 O. Carja

membrul drept este deschisa. Reciproc, fie x0 ∈ Dom(F ) si fie V deschisa astfelıncat F (x0) ⊂ V . Atunci multimea

U = x ∈ Dom(F ); F (x) ⊂ V

este deschisa, contine x0 si F (U) ⊂ V . Demonstratia este ıncheiata.

Teorema 2.2 Fie X si Y spatii topologice. Multifunctia F : X ; Y este inferiorsemicontinua daca si numai daca pentru orice multime D, deschisa ın Y , multimea

F−1(D) = x; F (x) ∩D 6= ∅

este deschisa ın Dom(F ).

Demonstratie. Presupunem ca F este inferior semicontinua ın orice punct dinDom(F ). Fie D o multime deschisa si fie x0 ∈ x; F (x) ∩ D 6= ∅. Este clar cax0 ∈ Dom(F ) si deci exista U , vecinatate a lui x0, astfel ıncat F (x)∩D 6= ∅ pentrux ∈ U ∩Dom(F ). Aceasta arata ca

U ∩Dom(F ) ⊂ x; F (x) ∩D 6= ∅.

Reciproca se demonstreaza analog si o lasam ca exercitiu.

Sa mai observam ca F este superior semicontinua daca si numai daca F−1(Ω)este ınchisa ın Dom(F ) pentru orice multime Ω ınchisa ın Y si ca este inferior semi-continua daca si numai daca F+1(Ω) este ınchisa ın Dom(F ) pentru orice multimeΩ ınchisa ın Y .

Sa prezentam acum si cateva caracterizari ale semicontinuitatilor ın punct.

Teorema 2.3 Fie X si Y spatii metrice, F : X ; Y o multifunctie si x0 ∈Dom(F ). Urmatoarele conditii sunt echivalente:

(i) Multifunctia F este superior semicontinua ın x0;(ii) Pentru orice multime ınchisa Ω verificand F (x0)∩Ω = ∅ exista U , vecinatate

a lui x0, astfel ıncat F (U) ∩ Ω = ∅;(iii) Pentru orice multime ınchisa Ω si pentru orice sir (xn) cu xn → x0 si

F (xn) ∩ Ω 6= ∅ avem F (x0) ∩ Ω 6= ∅;(iv) Pentru orice multime deschisa V astfel ıncat F (x0) ⊂ V si orice sir (xn),

xn → x0, exista nV astfel ıncat, daca n ≥ nV , avem F (xn) ⊂ V .


Demonstratie. (i) ⇒ (ii) Fie Ω o multime ınchisa astfel ıncat F (x0) ∩ Ω = ∅.Multimea V = Y \ Ω este deschisa si F (x0) ⊂ V . Din (i), exista o vecinatate U alui x0 astfel ıncat F (U) ⊂ V , ceea ce implica F (U) ∩ Ω = ∅.

(ii) ⇒ (iii) Fie Ω o multime ınchisa ın Y si fie (xn) un sir cu xn → x0 siF (xn) ∩ Ω 6= ∅. Presupunem ca F (x0) ∩ Ω = ∅. Conform (ii) exista U , vecinatatea lui x0, astfel ıncat F (U) ∩ Ω = ∅. Pentru n suficient de mare avem xn ∈ U , ceeace conduce la o contradictie.

(iii) ⇒ (iv) Fie V deschisa astfel ıncat F (x0) ⊂ V si fie (xn) un sir convergent lax0. Multimea Ω = Y \ V este ınchisa si F (x0)∩Ω = ∅. Presupunem, prin reducerela absurd, ca pentru orice n exista m > n cu proprietatea F (xm)∩Ω 6= ∅. Se obtineastfel un sir pentru care are loc (iii) si deci F (x0) ∩ Ω 6= ∅, contradictie.

(iv) ⇒ (i) Fie V deschisa astfel ıncat F (x0) ⊂ V . Prin reducere la absurd,presupunem ca pentru orice vecinatate U a lui x0 exista xU ∈ U astfel ıncat F (xU) 6⊂V . Se obtine un sir convergent la x0 care contrazice (iv).

Teorema 2.4 Fie X si Y spatii metrice, F : X ; Y o multifunctie si x0 ∈Dom(F ). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) Multifunctia F este inferior semicontinua ın x0;(ii) Pentru orice y ∈ F (x0) si orice V , vecinatate deschisa a lui y, exista U ,

vecinatate a lui x0, astfel ıncat pentru orice x ∈ U ∩Dom(F ) avem F (x)∩ V 6= ∅;(iii) Pentru orice y ∈ F (x0) si orice sir (xn) ⊂ Dom(F ) cu xn → x0, exista

sirul (yn) cu yn ∈ F (xn) pentru orice n, astfel ıncat yn → y.

Demonstratie. (i) ⇒ (ii) Fie y ∈ F (x0) si V o vecinatate deschisa a lui y.Avem F (x0) ∩ V 6= ∅ si deci exista U , vecinatate a lui (x0), astfel ıncat pentrux ∈ U ∩Dom(F ) avem F (x) ∩ V 6= ∅.

(ii) ⇒ (iii) Fie y ∈ F (x0) si fie sirul (xn) ⊂ Dom(F ) cu xn → x0. ConsideramV = S(y, 1/n), aplicam (ii) si deducem ca pentru fiecare n exista Un, vecinatatepentru x0, astfel ıncat, daca x ∈ Un, avem F (x) ∩ S(y, 1/n) 6= ∅. Prin urmare,exista sirul (kn), strict crescator, astfel ıncat pentru orice i ≥ kn exista yi ∈ F (xi)∩S(y, 1/n). Construim sirul

yk1 , yk1+1, · · · , yk2 , yk2+1, · · · , yk3 , · · ·

Acest sir satisface conditiile cerute de (iii).(iii) ⇒ (i) Fie V deschisa astfel ıncat F (x0) ∩ V 6= ∅. Prin reducere la absurd,

presupunem ca pentru orice U , vecinatate a lui x0, exista xU ∈ U ∩Dom(F ) astfelıncat F (xU) ∩ V = ∅. Construim astfel un sir (xn), xn → x0, ceea ce contrazice(iii).

26 O. Carja

O multifunctie care este ın acelasi timp superior semicontinua si inferior semi-continua se numeste continua. Sa vedem care este legatura dintre continuitateadefinita mai sus si cea ın metrica Pompeiu–Hausdorff. Amintim ca daca Y estespatiu metric si I(Y ) este familia multimilor ınchise si nevide din Y atunci

δ(A,B) = maxsupx∈A

d(x,B), supx∈B

d(x,A) (2.5)

este o metrica extinsa pe I(Y ). Pentru a simplifica scrierea sa mai notam

e(A,B) = supx∈A

d(x,B), (2.6)

astfel ca

δ(A,B) = maxe(A,B), e(B,A).

Distanta e(A,B) prezentata mai sus a fost introdusa si utilizata ın analiza complexa

de Dimitrie Pompeiu ın teza sa de doctorat publicata ın 1905. Pentru e(A,B)Pompeiu a utilizat termenul de “ecart” al multimii A relativ la multimea B. TotPompeiu a introdus metrica

γ(A,B) = e(A,B) + e(B,A)

pe spatiul multimilor nevide si compacte din plan. Felix Hausdorff, ın carteaGrundzuge der Mengenlehre [44] din 1914, a extins definitia la spatii metrice si aintrodus metrica δ(·, ·) echivalenta evident cu metrica γ(·, ·) introdusa de Pompeiu.

Teorema 2.5 Fie X si Y spatii metrice si fie F : X ; Y o multifunctie cu valoriınchise si nevide.

(i) Daca F este superior semicontinua ın x0 atunci functia

x 7→ e(F (x), F (x0))

este continua ın x0. Reciproca este adevarata daca F (x0) este compacta.(ii) Daca functia

x 7→ e(F (x0), F (x))

este continua ın x0 atunci F este inferior semicontinua ın x0. Reciproca esteadevarata daca F (x0) este compacta.

(iii) Daca F are valori compacte atunci continuitatea ei ın x0 este echivalentacu continuitatea functiei x 7→ δ(F (x), F (x0)) ın x0.


Demonstratie. Fie xn → x0, ε > 0 si

V =⋃

y∈F (x0)

S(y, ε).

Deoarece F este superior semicontinua ın x0, exista nε astfel ıncat pentru n ≥ nε

avem F (xn) ⊂ V . Rezulta imediat ca e(F (xn), F (x0)) ≤ ε pentru n ≥ nε. Pentrureciproca, fie W deschisa cu F (x0) ⊂ W . Cum F (x0) este compacta, exista ε > 0astfel ıncat V ⊂ W . Pentru a demonstra acest fapt consideram functia continuaf(y) = d(y,X \ V ) care-si atinge minimul pe multimea compacta F (x0). Fie acestminim ε′ > 0. Valoarea ε = ε′/2 satisface conditia ceruta. Pe de alta parte, existao vecinatate U a lui x0 astfel ıncat pentru x ∈ U avem e(F (x), F (x0)) < ε/2, ceeace implica usor ca F (x) ⊂ V . (ii) Fie V deschisa cu V ∩ F (x0) 6= ∅. Presupunem,prin reducere la absurd, ca exista un sir (xn) cu xn → x0 si F (xn) ∩ V = ∅ pentruorice n. Fie y0 ∈ V ∩ F (x0) si S(y0, r) ⊂ V . Atunci

S(y0, r) ∩ F (xn) = ∅, ∀n ∈ N,

ceea ce spune ca sirul (d(y0, F (xn))) nu converge la zero. De aici rezulta ca nicisirul (e(F (x0), F (xn))) nu converge la zero, ceea ce este o contradictie.

Pentru reciproca, pesupunem ca F este inferior semicontinua ın x0 si ca F (x0)este compacta. Acoperim F (x0) cu un numar finit de sfere S(yi, ε), i = 1, · · · , n, cuyi ∈ F (x0). Exista Ui, vecinatate pentru x0, astfel ıncat F (x) ∩ S(yi, ε) = ∅ pentrux ∈ Ui. Fie

U = ∩ni=1Ui

si y ∈ F (x0). Atunci exista i astfel ıncat y ∈ S(yi, ε). Avem

d(y, F (x)) ≤ ρ(y, yi) + d(yi, F (x)) < 2ε,

deci e(F (x0), F (x)) ≤ 2ε pentru x ∈ U . Punctul (iii) este consecinta a primelordoua.

Urmatorul exemplu arata ca ipoteza F (x0) compacta este esentiala. Fie

X = 0, 1, 1/2, · · · , 1/n, · · ·,

Y = R si F : X ; Y definita prin F (1/n) = 0, 1, · · · , n si F (0) = N.Multifunctia F este inferior semicontinua ın 0 pentru ca, daca V este deschisasi intersecteaza F (0) = N, atunci V intersecteaza F (1/n) pentru orice n suficientde mare. Pe de alta parte, se vede usor ca e(F (0), F (1/n)) → ∞ pentru n → ∞.O proprietate remarcabila a functiilor continue este aceea ca au graficul ınchis.Aceasta proprietate se regaseste la multifunctiile superior semicontinue.

28 O. Carja

Teorema 2.6 Fie X si Y spatii metrice si F : X ; Y o multifunctie superiorsemicontinua si cu valori ınchise. Presupunem ca Dom(F ) este multime ınchisa.Atunci Graf(F ) este multime ınchisa ın X × Y .

Demonstratie. Fie ((xn, yn)) un sir din Graf(F ) convergent la (x0, y0). Pre-supunem ca (x0, y0) /∈ Graf(F ), deci y0 ∈ Y \ F (x0). Deoarece F (x0) este multimeınchisa, din faptul ca Y este regulat, exista multimile deschise si disjuncte D1 si D2

cu y0 ∈ D1 si F (x0) ⊂ D2. Din Teorema 2.3 (iv), pentru n suficient de mare avemF (xn) ⊂ D2. Deci yn ∈ D2 pentru n suficient de mare, ceea ce contrazice faptul cayn → y0.

Proprietatea de mai sus nu mai este adevarata ın cazul multifunctiilor inferiorsemicontinue. Este usor de vazut ca multifunctia F : R ; R definita prin

F (x) =

[−1, 1] pentru x 6= 00 pentru x = 0,

nu are grafic ınchis. Intr-adevar, sirul (1/n, 1) ∈ Graf(F ) dar (0, 1) /∈ Graf(F ).Dupa cum am precizat deja, multifunctia F este inferior semicontinua.

In cazul functiilor f : X → Y , daca Y este compact si functia are grafic ınchisatunci ea este continua. In cazul multifunctiilor, dupa cum vom vedea mai jos,faptul ca graficul este ınchis implica semicontinuitatea superioara. Mai ıntai saprezentam un rezultat de comportare pentru intersectia a doua multifunctii.

Amintim ca un spatiu topologic este normal daca, pentru orice doua submultimiınchise si disjuncte A si B, exista doua multimi disjuncte si deschise D1 si D2 cuA ⊂ D1 si B ⊂ D2. In Teorema 1.1 am demonstrat ca spatiile metrice sunt normale.

Teorema 2.7 Fie X si Y spatii topologice si F1, F2 : X ; Y astfel ıncat F1(x) ∩F2(x) 6= ∅, pentru orice x ∈ X. Fie F : X ; Y definita prin F (x) = F1(x)∩F2(x).(i) Presupunem ca Y este spatiu normal. Daca F1 si F2 sunt superior semicontinuecu valori ınchise atunci F este superior semicontinua.

(ii) Daca F1 este superior semicontinua, are valori compacte iar Graf(F2) estemultime ınchisa atunci F este superior semicontinua.

Demonstratie. (i) Fie D deschisa ın Y si fie

A = x ∈ X; F1(x) ∩ F2(x) ⊂ D.

Este clar ca pentru x ∈ A avem F1(x) ∩ (F2(x) \ D) = ∅. Multimile F1(x) siF2(x)\D sunt ınchise si ca atare exista V1 si V2 deschise si disjuncte, cu F1(x) ⊂ V1


si F2(x) \D ⊂ V2. Exista U1 si U2, vecinatati ale lui x, astfel ıncat F1(U1) ⊂ V1 siF2(U2) ⊂ V2 ∪D. Obtinem

F (U1 ∩ U2) ⊂ V1 ∩ (V2 ∪D) ⊂ D.

(ii) Fie x0 ∈ X si V multime deschisa astfel ıncat F (x0) ⊂ V . Daca F1(x0) ⊂ V ,din faptul ca F1 este superior semicontinua ın x0, rezulta ca exista U , vecinatatea lui x0, astfel ıncat pentru x ∈ U avem F1(x) ⊂ V . Prin urmare, F (x) ⊂ V ,ceea ce antreneaza semicontinuitatea superioara a lui F ın x0. Daca F1(x0) 6⊂ V ,consideram multimea compacta

K = F1(x0) ∩ (Y \ V ).

Pentru fiecare y ∈ K, y /∈ F2(x0) si deci (x0, y) /∈ Graf(F2). Avand ın vedere caGraf(F2) este multime ınchisa, exista U(y), vecinatate deschisa a lui x0, si W (y),vecinatate deschisa a lui y, astfel ıncat

Graf(F2) ∩ (U(y)×W (y)) = ∅.

Rezulta ca pentru orice x ∈ U(y) avem

F2(x) ∩W (y) = ∅. (2.7)

Familia W (y); y ∈ K este o acoperire deschisa a multimii compacte K si deciexista o subacoperire finita W (yi); i = 1, 2, ..., n. Fie

W =n⋃

i=1

W (yi).

Avem K ⊂ W , deci F1(x0) ⊂ W ∪ V . Deoarece W ∪ V este deschisa iar F1 estesuperior semicontinua ın x0, exista U , vecinatate deschisa a lui x0, astfel ıncat

F1(U) ⊂ W ∪ V. (2.8)

Punand

U1 = U ∩n⋂

i=1

U(yi),

din (2.7) si (2.8) obtinem F1(U1) ⊂ W ∪V si F2(U1)∩W = ∅ deci (F1∩F2)(U1) ⊂ V ,ceea ce ıncheie demonstratia.

Corolarul 2.1 Fie F : X ; Y o multifunctie cu valori nevide si cu grafic ınchis.Daca Y este spatiu compact atunci F este superior semicontinua.

30 O. Carja

Demonstratie. Se aplica Teorema 2.7 (ii) cu F2(x) = Y pentru orice x ∈ X.

Pentru a obtine proprietati de semicontinuitate inferioara pentru F1∩F2, ipote-zele sunt destul de severe si nu le vom prezenta aici. Problema 6.12 da un exemplucand intersectia nu este inferior semicontinua iar F1 si F2 au proprietati destul debune. Problema 6.8 arata ca ipoteza de compactitate a lui Y ın Corolarul 2.1 esteesentiala. Exista multifunctii cu grafic ınchis si cu valori compacte care nu suntsuperior semicontinue.

O alta proprietate a functiilor continue care se regaseste la multifunctiile superiorsemicontinue este aceea ca imaginea unei multimi compacte este compacta. Rezul-tatul nu este valabil pentru multifunctii inferior semicontinue. Exista multifunctiiinferior semicontinue cu valori compacte definite pe multimi compacte, care aumultimea valorilor nemarginita. Vezi Problema 6.8.

Teorema 2.8 Fie X un spatiu compact si F : X ; Y o multifunctie superiorsemicontinua cu valori nevide si compacte. Atunci multimea F (X) este compacta.

Demonstratie. Fie Di; i ∈ I o acoperire deschisa a lui F (X). Deoarece F (x)este compacta, pentru fiecare x ∈ X exista n(x) ∈ N ıncat

F (x) ⊂⋃

1≤k≤n(x)

Dik .

Sa notam membrul drept al incluziunii precedente cuD(x).Deoarece F este superiorsemicontinua, exista U(x), vecinatate deschisa a lui x, astfel ıncat

F (U(x)) ⊂ D(x).

Familia U(x);x ∈ X este acoperire a lui X si, cum X este compact, exista p ∈ Nastfel ıncat

F (X) ⊂⋃

1≤j≤p

F (U(xj)) ⊂⋃

1≤j≤p

D(xj) =⋃

1≤j≤p

⋃1≤k≤n(xj)

Dik .

In continuare avem ın vedere Exemplul 2.2. Ne intereseaza modul ın careproprietati de continuitate ale functiei f si ale multifunctiei U se transfera lamultifunctiile F si G definite de (2.1), respectiv (2.2).

Fie deci U : X ; Z, f : X × Z → Y si G : X ; Y,

G(x) = f(x, u); u ∈ U(x).


Propozitia 2.2 Presupunem ca X, Y si Z sunt spatii metrice.(i) Daca multifunctia U este superior semicontinua cu valori nevide si compacte

iar f este continua atunci multifunctia G este superior semicontinua.(ii) Daca U are valori nevide si este inferior semicontinua iar f este continua

atunci G este inferior semicontinua.

Demonstratie. (i) Fie x0 ∈ X si V o multime deschisa cu proprietatea G(x0) ⊂V . Multimea V este vecinatate pentru orice f(x0, u) cu u ∈ U(x0). Deoarece feste continua, exista ηu si δu astfel ıncat, daca (y, v) ∈ S(x0, ηu) × S(u, δu), avemf(y, v) ∈ V . Deoarece U(x0) este compacta, exista S(ui, δui

); i = 1, 2, ..., no acoperire a multimii U(x0). Avand ın vedere ca multifunctia U este superiorsemicontinua, exista η0 > 0 astfel ıncat pentru orice x ∈ S(x0, η0) avem

U(x) ⊂n⋃

i=1

S(ui, δui).

Luandη = minη0, ηui

, i = 1, · · · , n,

avem G(x) ⊂ V pentru orice x ∈ S(x0, η), ceea ce arata ca multifunctia G estesuperior semicontinua.

(ii) Vom folosi caracterizarea cu siruri a semicontinuitatii inferioare data deTeorema 2.4. Fie sirul (xn) convergent la x si y ∈ G(x). Exista u ∈ U(x) astfelıncat y = f(x, u). Deoarece multifunctia U este inferior semicontinua, exista sirul(un) convergent la u astfel ıncat yn = f(xn, un) ∈ F (xn) si yn → y. Demonstratiaeste ıncheiata.

Continuam cu Exemplul 2.3. Fie deci X si Y spatii metrice, G : X ; Y omultifunctie cu valori nevide, functia f : X × Y → R, functia h : X → R definitaprin

h(x) = supy∈G(x)

f(x, y)

si multifunctia F : X ; Y definita prin

F (x) = y ∈ G(x); h(x) = f(x, y).

Propozitia 2.3(i) Presupunem ca functia f este inferior semicontinua pe X×Y si multifunctia

G este inferior semicontinua ın x0. Atunci functia h este inferior semicontinua ınx0.

32 O. Carja

(ii) Presupunem ca f este superior semicontinua pe X × Y , G este superiorsemicontinua ın x0 si G(x0) este compacta. Atunci h este superior semicontinua ınx0.

(iii) Daca f este continua pe X×Y , G este continua pe X si are valori compacteatunci h este continua iar F este superior semicontinua.

Demonstratie. (i) Fie ε > 0. Exista y0 ∈ G(x0) astfel ıncat

h(x0)− ε/2 < f(x0, y0).

Deoarece f este inferior semicontinua ın x0, exista U1 si V , vecinatati pentru x0 sirespectiv y0, astfel ıncat pentru orice x ∈ U1 si y ∈ V avem

f(x, y) ≥ f(x0, y0)− ε/2.

Folosim acum faptul ca multifunctia G este inferior semicontinua ın x0 si deducemca exista U2, vecinatate a lui x0, astfel ıncat G(x) ∩ V 6= ∅ pentru x ∈ U2. FieU = U1 ∩ U2. Pentru orice x ∈ U exista y ∈ G(x) astfel ıncat

f(x, y) ≥ f(x0, y0)− ε/2 ≥ h(x0)− ε,

deci h(x) ≥ h(x0)− ε, ceea ce arata ca h este inferior semicontinua.(ii) Avem de aratat ca pentru orice ε > 0 exista U , vecinatate a lui x0, astfel

ıncat h(x) ≤ h(x0) + ε pentru orice x ∈ U . Cum f este superior semicontinua,pentru orice y ∈ V exista V (y), vecinatate deschisa a lui y, si U(y), vecinatate alui x0, astfel ıncat

f(x, z) ≤ f(x0, y) + ε

pentru orice x ∈ U(y) si z ∈ V (y). Deoarece multimea G(x0) este compacta, existan vecinatati V (yi), i = 1, ..., n, care o acopera. Fie

V =n⋃

i=1

V (yi).

Avem V deschisa, G(x0) ⊂ V si G superior semicontinua ın x0. Prin urmare, existaU0, vecinatate a lui x0, astfel ıncat G(x) ⊂ V pentru x ∈ U0. Consideram acum

U = U0 ∩n⋂

i=1

U(yi).

Cand x ∈ U si y ∈ G(x) avem y ∈ V , deci exista i astfel ıncat y ∈ V (yi). Acestfapt implica

f(x, y) ≤ f(x0, yi) + ε ≤ h(x0) + ε.


Obtinem astfel h(x) ≤ h(x0) + ε pentru orice x ∈ U , ceea ce trebuia demonstrat.(iii) Prima parte rezulta combinand (i) cu (ii). Sa aratam ca multifunctia F

este superior semicontinua. Pentru aceasta, sa observam ca F se scrie ın forma

F (x) = F (x) ∩K(x),

unde multifunctia K : X ; Y este definita prin

K(x) = y ∈ Y ; h(x) = f(x, y).

Deoarece functiile f si h sunt continue rezulta ca Graf(K) este multime ınchisa.Este clar ca F are valori nevide si deci putem aplica Teorema 2.6 (ii) pentru adeduce ca multifunctia F este superior semicontinua.

Corolarul 2.2 Fie X si Y spatii metrice.(i) Daca G : X ; Y este o multifunctie inferior semicontinua cu valori nevide,

atunci functia(x, y) 7→ d(y,G(x))

este superior semicontinua.(ii) Daca f : X × Y → R este superior semicontinua si Y este spatiu compact,

atunci functiax 7→ sup

y∈Yf(x, y)

este superior semicontinua.

Demonstratie. (i) Se aplica Propozitia 2.3 (i) unde ın loc de X se ia X × Y ,ın loc de f se ia functia (x, y, z) 7→ −ρ(y, z) iar ın loc de G se ia multifunctia(x, y) ; G(x).

(ii) Se aplica Propozitia 2.3 (ii) cu G(x) = Y pentru orice x ∈ X.

In continuare studiem modul cum se transmit proprietatile de continuitate alemultifunctiei F : X ; Y la multifunctiile F : X ; Y si convF : X ; Y definiteprin F (x) = F (x) si respectiv convF (x) = conv(F (x)). Precizam ca A ınseamnaınchiderea multimii A iar conv(A) noteaza ınfasuratoarea convexa a multimii A.

Propozitia 2.4 Fie F : X ; Y o multifunctie cu valori nevide.(i) Multifunctia F este inferior semicontinua daca si numai daca multifunctia

F este inferior semicontinua.(ii) Daca Y este spatiu normal si F este superior semicontinua atunci F este

superior semicontinua.

34 O. Carja

Demonstratie. (i) Afirmatia rezulta usor avand ın vedere ca, daca D este deschisaın Y si A este o submultime a lui Y , atunci A∩D 6= ∅ daca si numai daca A∩D 6= ∅.

(ii) Fie x0 ∈ X, V deschisa ın Y astfel ıncat F (x0) ⊂ V . Deoarece Y este spatiunormal, exista o multime deschisa D1 astfel ıncat

F (x0) ⊂ F (x0) ⊂ D1 ⊂ D1 ⊂ D

(vezi [30, p.86]). Folosim acum faptul ca F este superior semicontinua pentru adeduce ca exista o vecinatate U a lui x0 astfel ıncat F (U) ⊂ D1. Este clar ca

F (U) ⊂ D1 ⊂ D,

ceea ce ıncheie demonstratia.

Multifunctia F : R ; R, definita prin F (x) = (x − 1, x + 1), nu este superiorsemicontinua dar F este superior semicontinua. Deci reciproca de la (ii) nu esteadevarata (vezi Problema 6.16). De asemenea conditia ca Y sa fie normal esteesentiala. Problema 6.15 ofera un exemplu de multifunctie superior semicontinuaF pentru care F nu este superior semicontinua.

Propozitia 2.5 Fie X spatiu topologic, Y spatiu normat si F : X ; Y o multi-functie cu valori nevide.

(i) Daca F este inferior semicontinua atunci convF este inferior semicontinua.(ii) Daca F este superior semicontinua si are valori compacte atunci convF este

superior semicontinua.

Demonstratie. (i) Folosim Teorema 2.4 (ii). Fie deci y ∈ (convF )(x0) si V =S(y, ε). Exista λ1, · · · , λn ın [0, 1] cu

∑λi = 1 si g1, · · · , gn ın F (x0) astfel ıncat

y =∑λiyi. Fie Vi = S(yi, ε). Deoarece F este inferior semicontinua ın x0, exista

Ui, vecinatati ale lui x0, astfel ıncat pentru x ∈ Ui avem F (x)∩Vi 6= ∅. Fie U = ∩Ui.Aratam ca daca x ∈ U atunci convF (x)∩ V 6= ∅. Pentru aceasta fie zi ∈ F (x)∩ Vi.Este clar ca z =

∑λizi satisface conditiile z ∈ convF (x) si ‖z − y‖ < ε, deci

z ∈ (convF )(x) ∩ V . (ii) Vom folosi Teorema 2.5 (i) si faptul ca e(A,B) < εimplica

e(convA, convB) ≤ ε.

Vezi Problema 6.9.

Studiem acum modul cum se transmit proprietatile de semicontinuitate la com-punerea multifunctiilor. Precizam ca daca F : X ; Y si G : Y ; Z sunt douamultifunctii, definim multifunctia G F : X ; Z prin

(G F )(x) =⋃

y∈F (x)

G(y).


Propozitia 2.6 Fie X, Y, Z spatii topologice, F : X ; Y si G : Y ; Z multifun-ctii stricte.

(i) Daca F si G sunt inferior semicontinue atunci G F este inferior semicon-tinua.

(ii) Daca F si G sunt superior semicontinue atunci G F este superior semi-continua.

Demonstratie. (i) Fie x0 ∈ X, y0 ∈ F (x0) si V deschisa ın Z astfel ıncatG(y0) ∩ V 6= ∅. Deoarece multifunctia G este inferior semicontinua ın y0 existaW , vecinatate deschisa a lui y0, astfel ıncat G(y) ∩ V 6= ∅ pentru oricare y ∈ W .Avand ın vedere ca F (x0) ∩W 6= ∅ si F este inferior semicontinua ın x0 exista U ,vecinatate a lui x0, astfel ıncat F (x) ∩W 6= ∅ pentru x ∈ U . Vom arata ca

(G F )(x) ∩ V 6= ∅

pentru x ∈ U . Intr-adevar, pentru x ∈ U exista y ∈ F (x) ∩ W , deci existaz ∈ G(y) ∩ V . Este clar ca z ∈ (G F )(x), ceea ce ıncheie demonstratia punctului(i). Demonstratia punctului (ii) o lasam ca exercitiu.

In cazul cand X si Y sunt spatii normate, se pot defini si alte concepte decontinuitate pe care le vom discuta ın continuare.

Definitia 2.3 Fie X, Y spatii normate si F : D ⊂ X ; Y o multifunctie cu valorinevide. Spunem ca F este ε− δ superior semicontinua ın x0 ∈ D daca pentru oriceε > 0 exista δ > 0 astfel ıncat

F (D ∩ S(x0, δ)) ⊂ F (x0) + S(0, ε).

Asadar, ın Definitia 2.3 se iau multimi deschise V care includ F (x0) numai deforma F (x0) + S(0, ε). Este clar ca aceasta notiune este mai generala decat ceaintrodusa ın Definitia 2.1. Problema 6.10 da un exemplu de multifunctie care estesuperior semicontinua dar nu este ε − δ superior semicontinua. Daca F (x0) estecompacta, cele doua notiuni sunt echivalente. Intr-adevar, ın acest caz pentru oricemultime deschisa V cu F (x0) ⊂ V exista ε > 0 astfel ıncat F (x0) + S(0, ε) ⊂ V .

Definitia 2.4 Fie X si Y spatii normate si F : D ⊂ X ; Y o multifunctie cuvalori nevide. Spunem ca F este ε− δ inferior semicontinua ın x0 ∈ D daca pentruorice ε > 0 exista δ > 0 astfel ıncat

F (x0) ⊂ F (x) + S(0, ε)

pentru x ∈ D ∩ S(x0, δ).

36 O. Carja

De data aceasta notiunea “ε−δ inferior semicontinua” este mai restrictiva decat“inferior semicontinua”. Intr-adevar, presupunem ca F este ε− δ inferior semicon-tinua ın x0, luam y0 ∈ F (x0), V o vecinatate a lui y0, ε > 0 astfel ıncat S(y0), ε) ⊂ Vsi δ > 0 din Definitia 2.4. Daca x ∈ S(x0, δ) ∩D, exista y1 ∈ S(0, ε) si y2 ∈ F (x)astfel ıncat y0 = y1 + y2. Deci y2 ∈ F (x) ∩ S(y0, ε), ceea ce arata ca F (x) ∩ V 6= ∅pentru x ∈ S(x0, δ).

Cele doua notiuni devin echivalente cand F (x0) este compacta. Pentru a demon-stra aceasta, presupunem ca F este inferior semicontinua ın x0, fixam ε > 0, aco-perim F (x0) cu familia

S(yi, ε/2); i = 1, · · · , n , yi ∈ F (x0),

consideram δi astfel ıncatF (x) ∩ S(yi, ε/2) 6= ∅

pentru x ∈ S(x0, δi) si luam

δ = minδi; i = 1, · · · , n

ceea ce tebuia demonstrat.Multifunctia F : [0, 1] ; R2 definita prin F (x) = (t, xt); t > 0 este inferior

semicontinua dar nu este ε− δ inferior semicontinua dupa cum arata Problema 6.7.Sa prezentam acum notiunea de multifunctie superior hemicontinua. Fie Y

spatiu normat, A o submultime nevida a lui Y si

σ(A, y∗) = sup〈y∗, y〉; y ∈ A, y∗ ∈ Y ∗.

Functia y∗ → σ(A, y∗) pentru y∗ ∈ Y ∗ se numeste functia suport a multimii A.Fie F : X ; Y o multifunctie tare–slab superior semicontinua, adica F este

superior semicontinua cand consideram pe X topologia tare si pe Y topologia slaba.Fie y∗ ∈ Y ∗, x0 ∈ X si ε > 0. Este clar ca

V = y ∈ Y ; 〈y∗, y〉 < σ(F (x0), y∗) + ε

este o multime slab deschisa ce contine F (x0). Exista deci o vecinatate U a lui x0

astfel ıncat F (U) ⊂ V . Aceasta implica faptul ca pentru x ∈ U avem

σ(F (x), y∗) ≤ σ(F (x0), y∗) + ε,

ceea ce spune ca functia x 7→ σ(F (x), y∗) este superior semicontinua ın x0. Acestfapt conduce la


Definitia 2.5 Fie X si Y spatii normate si F : X ; Y o multifunctie cu valorinevide. Spunem ca F este superior hemicontinua ın x0 daca pentru fiecare y∗ ∈ Y ∗

functiax 7→ σ(F (x), y∗)

este superior semicontinua ın x0.

Am demonstrat mai sus ca daca F este tare–slab superior semicontinua atuncieste superior hemicontinua. Reciproca are loc ın conditii suplimentare asupra lui Fsi anume atunci cand F are valori convexe si slab compacte.

2.3 Incluziuni diferentiale pe multimi ınchise

Incepem aceasta sectiune cu o teorema de convergenta, utila ın stabilirea existenteisolutiilor unor incluziuni diferentiale prin metode aproximative.

Teorema 2.9 Fie F : X ; Y o multifunctie superior hemicontinua cu valoriconvexe si ınchise, X si Y fiind spatii Banach. Fie I un interval ın R si fie sirurilede functii masurabile xn : I → X si yn : I → Y satisfacand conditiile:

(i) Pentru aproape toti t ∈ I si pentru orice V , vecinatate a originii ın X × Y ,exista n0 = n0(t, V ) astfel ıncat pentru n ≥ n0 avem

(xn(t), yn(t)) ∈ Graf(F ) + V.

(ii) Sirul (xn) converge aproape peste tot (pe scurt, a.p.t.) la o functie x : I → X.

(iii) Sirul (yn) ∈ L1(I, Y ) si converge slab la y ∈ L1(I, Y ).

In aceste conditii, pentru aproape toti t ∈ I avem (x(t), y(t)) ∈ Graf(F ).

Demonstratie. Deoarece (yn) converge slab ın L1(I, Y ) la y, exista un sir decombinatii convexe de forma

vn =∑i≥n

ainyi ∈ convyi; i ≥ n

astfel ıncat vn converge tare la y. Exista deci un subsir (notat tot cu vn) astfelıncat vn(t) → y(t) a.p.t. t ∈ I. Fie acum t ∈ I astfel ıncat xn(t) → x(t), vn(t) →y(t) si are loc (i). Vom arata ca y(t) ∈ F (x(t)). Pentru aceasta, fixam y∗ ∈ Y ∗

astfel ıncat σ(F (x(t)), y∗) < ∞ si fie λ > σ(F (x(t)), y∗). Deoarece F este superior

38 O. Carja

hemicontinua, exista U , vecinatate a lui 0 ın X, astfel ıncat σ(F (u), y∗) < λ pentruu ∈ x(t) + U . Fie k0 astfel ıncat pentru n ≥ k0 avem

xn(t) ∈ x(t) + 12U.

Din (i), daca fixam γ > 0, exisa n0 ≥ k0 si (un, wn) ∈ Graf(F ) astfel ıncat un ∈xn(t) + 1

2U si

‖yn(t)− wn‖ ≤ γ

pentru n ≥ n0. Obtinem un ∈ x(t) + U si

〈yn(t), y∗〉 ≤ 〈wn, y∗〉+ γ‖y∗‖ ≤ σ(F (un), y∗) + γ‖y∗‖ ≤ λ+ γ‖y∗‖.

Multiplicand inegalitatea cu ain (vezi definitia lui vn) si sumand obtinem

〈vn(t), y∗〉 ≤ λ+ γ‖y∗‖

si apoi〈y(t), y∗〉 ≤ λ+ γ‖y∗‖.

Facem λ→ σ(F (x(t)), y∗) si γ → 0 si deducem

〈y(t), y∗〉 ≤ σ(F (x(t)), y∗).

Deoarece F (x(t)) este convexa si ınchisa obtinem y(t) ∈ F (x(t)), ceea ce trebuiademonstrat.

Amintim ca pentru o multime A convexa si ınchisa ıntr-un spatiu local convexseparat Y avem

A = y ∈ Y ; 〈y, y∗〉 ≤ σ(A, y∗),∀y∗ ∈ Y ∗,

fapt usor de dovedit folosind o teorema de separare a multimilor convexe prin hiper-plane [79, p.111].

Sa aplicam Teorema 2.7 la obtinerea unor rezultate de existenta pentru incluzi-uni diferentiale pe multimi ınchise. Sa consideram incluziunea diferentiala

x′(t) ∈ F (x(t)), t ≥ 0, (2.9)

unde F : D ; Rn este o multifunctie cu valori nevide, D fiind o submultime a luiRp. Prin solutie a incluziunii diferentiale (2.9) ıntelegem o functie x : [0, T ] → Dabsolut continua si care satisface (2.9) aproape peste tot.

Teoria incluziunilor diferentiale ısi are originea ın 1936 prin lucrarile lui AndreMarchaud [63] si Stanis law K. Zaremba [100]. Notiunea de solutie utilizata de ei


difera de cea data mai sus. In 1961, Tadeusz Wazewski [98] a demonstrat ca celedoua notiuni de solutie sunt echivalente.

Problema care dorim sa o discutam ın continuare este cea a existentei solutiilorlui (2.9) ın cazul cand D este multime ınchisa.

Spunem ca D este domeniu de viabilitate pentru incluziunea diferentiala (2.9)daca pentru orice x0 ∈ D exista o solutie a lui (2.9) cu x(0) = x0. Chiar daca F estefunctie, problema nu se ıncadreaza ın teoria clasica de tip Peano. Este clar ca va fiimportanta comportarea lui F ın punctele din Fr(D). Primul rezultat semnificativın aceasta directie apartine lui Mitio Nagumo [71] ın 1942, rezultat ce da o conditienecesara si suficienta de existenta pe multimi ınchise ın cazul cand F este functiecontinua. Conditia la care facem referire, numita conditie de tangenta, folosestenotiunea de con tangent ın sensul lui Bouligand, notiune pe care o vom defini ıncontinuare. Pentru detalii si rezultate legate de conul tangent al lui Bouligand,precum si alte conuri tangente, trimitem la [101].

Fie X un spatiu normat si D ⊂ X o multime nevida. Conul tangent ın sensullui Bouligand la D ın punctul x ∈ D este multimea

TD(x) = v; lim infh↓0

1

hd(x+ hv,D) = 0.

Se verifica usor ca TD(x) este con ınchis iar daca x ∈ int(D) atunci TD(x) = X.Rezultatul lui Nagumo afirma ca daca F este o functie continua si D este ınchisa,

atunci o conditie necesara si suficienta pentru ca D sa fie domeniu de viabilitatepentru (2.9) este ca sa fie ındeplinita conditia de tangenta

F (x) ∈ TD(x), ∀x ∈ D.

Pentru cazul cand F este multifunctie, avem urmatorul rezultat stabilit de JerroldW. Bebernes si Jerry D. Schuur [13] ın 1970.

Teorema 2.10 Fie D ⊂ Rp o multime ınchisa si F : D ; Rp o multifunctiesuperior semicontinua cu valori nevide compacte si convexe. Atunci D este do-meniu de viabilitate pentru incluziunea diferentiala (2.9) daca si numai daca esteındeplinita conditia de tangenta

F (x) ∩ TD(x) 6= ∅, ∀x ∈ D. (2.10)

Demonstratie. Sa aratam mai ıntai ca (2.10) este necesara ca D sa fie domeniu deviabilitate pentru (2.9). Pentru aceasta, sa observam ca, deoarece F este superiorsemicontinua, exista un sir (tn) cu tn → 0, tn > 0, astfel ıncat pentru t ≤ tn avem

F (x(t)) ⊂ F (x0) + S(0, 1/2n),

40 O. Carja

unde x(·) este o solutie pentru (2.9) cu x(0) = x0, x0 fiind fixat ın D. Avem asadar

x0 + tn

(1

tn

∫ tn

0x′(s)ds

)∈ D.

Din cauza convexitatii lui F (x0) avem

wn =1

tn

∫ tn

0x′(s)ds ∈ F (x0) +B(0, 1/2n).

Prin urmare wn este de forma vn + pn cu vn ∈ F (x0) si pn → 0. Deoarece F (x0)este compacta, vn → v ∈ F (x0) (eventual pe un subsir) si deci

x0 + tn(v + vn − v + pn) ∈ D.

Acest fapt implica v ∈ TD(x0) si deci v ∈ F (x0) ∩ TD(x0). Sa presupunem acumca are loc conditia de tangenta (2.10), sa fixam un x0 ∈ D si sa aratam ca existao solutie pentru (2.9) cu x(0) = x0. Fie r > 0 si K = D ∩ B(x0, r). Este clar camultimea K este compacta si deci F (K) este marginita (chiar compacta dupa cumrezulta din Problema 2.8). Exista L > 0 astfel ıncat ‖y‖ ≤ L pentru y ∈ F (x) cux ∈ K. Vom arata ca exista o solutie pentru (2.9) pe [0, T ] unde T = r/(L + 1).Ideea este de a construi un sir de solutii aproximative si apoi, folosind Teorema 2.9sa obtinem solutia ceruta. Prezentam ın continuare modul de constructie a unui sirde solutii aproximative. Fie n = 1, 2, · · ·. Din conditia de tangenta, pentru fiecarey ∈ D exista hy < 1/n si vy ∈ F (y) astfel ıncat

d(y + hyvy, D) < hy/2n.

Consideram multimile

V (y) = x ∈ Rp; d(x+ hyvy, D) < hy/2n ,

care sunt vecinatati deschise ale lui y. Exista deci S(y, ηy) ⊂ V (y) cu ηy < 1/n.Multimea compacta K poate fi acoperita de q astfel de sfere, S(y(j), ηy(j)). Pentrusimplitate, sa punem ηj = ηy(j), hj = hy(j), vj = vy(j) si h = minhj; j = 1, · · · , q.Fie acum x ∈ K. Exista j astfel ıncat x ∈ S(yj, ηj) ⊂ V (yj) si deci exista xj ∈ Dastfel ıncat

‖vj −xj − x

hj

‖ ≤ 1

hj

d(x+ hjvj, D) +1

2n≤ 1

n.

Sa notam uj = (xj − x)/hj. Am demonstrat asadar ca pentru orice x ∈ K existah′ ∈ [h, 1/n] si u ∈ X astfel ıncat urmatoarele proprietati sunt satisfacute:

(i) x+ h′u ∈ D; u ∈ F (K) +B(0, 1);


(ii) Exista y ∈ D, v ∈ F (y) cu ‖x− y‖ ≤ 1/n si ‖u− v‖ ≤ 1/n.

Vom nota ın continuare B = B(0, 1) si C = F (K) + B. Aplicam aceasta schemapentru x0 ın loc de x si deducem ca exista h0 ∈ [h, 1/n] si u0 ∈ C astfel ıncatx1 = x0 + h0u0 ∈ D si

(x0, u0) ∈ Graf(F ) +1

nB ×B.

Mai mult, x1−x0 ∈ h0C, deci ‖x1−x0‖ ≤ h0(L+ 1), ceea ce implica ‖x1−x0‖ ≤ rdaca h0 ≤ T , deci x1 ∈ K. Repetam procedeul si deducem ca exista h1 ∈ [h0, 1/n]si u1 ∈ C astfel ıncat x2 = x1 + h1u1 ∈ D,

(x1, u1) ∈ Graf(F ) +1

nB ×B,

si x2−x0 ∈ (h0 +h1)C. Prin urmare, ‖x2−x0‖ ≤ (h0 +h1)(L+ 1) si ‖x2−x0‖ ≤ rdaca h0 + h1 ≤ T . Am obtinut asadar ca x2 ∈ K. Se continua procedeul si seobserva ca, deoarece hj ∈ [h, 1/n], exista un ıntreg m astfel ıncat

h0 + h1 + · · ·+ hm ≤ T < h0 + h1 + · · ·+ hm+1.

Punemt0 = 0, t1 = h0, · · · , tm = h0 + · · ·+ hm, tm+1 = T

si definim solutia aproximativa xn : [0, T ] → Rp prin

xn(t) = xi−1 + (t− ti−1)ui−1

pentru t ∈ [ti−1, ti], i = 1, · · · ,m + 1. Sa observam ca pentru t ∈ (ti−1, ti) avem|t− ti−1| < 1/n. De asemenea, deoarece

(xi−1, ui−1) ∈ Graf(F ) +1

nB ×B,

pentru t ∈ (ti−1, ti) exista (y, v) ∈ Graf(F ) astfel ıncat

‖x′n(t)− v‖ = ‖ui−1 − v‖ ≤ 1

n

si

‖xn(t)− y‖ = ‖xn(t)− xi−1‖+ ‖xi−1 − y‖ ≤ 1

n‖ui−1‖+

1

n≤ 1

n(L+ 2).

42 O. Carja

Aici am folosit faptul ca ui−1 ∈ C si deci ‖ui−1‖ ≤ L + 1. Am demonstrat asadarca pentru aproape toti t ∈ [0, T ] avem

(xn(t), x′n(t)) ∈ Graf(F ) + ε(n)B ×B

cu ε(n) → 0 pentru n → ∞, deci conditia (i) din Teorema 2.9 cu yn = x′n esteındeplinita. Avem, de asemenea, ‖x′n(t)‖ ≤ L+ 1 a.p.t. si xn(t) ∈ conv(K) pentruorice t ∈ [0, T ]. Din Teorema Arzela-Ascoli deducem ca, eventual pe un subsir, xn(·)converge uniform pe [0, T ] la o functie continua x(·). Din Teorema lui Alaoglu [79,p.145] deducem ca, eventual pe un subsir, x′n(·) converge slab–stelat ın L∞(0, T ; Rn)si deci slab ın L1(0, T ; Rn) la o functie y. In sfarsit, deoarece

xn(t)− xn(s) =∫ t

sx′n(τ)dτ,

avem

x(t)− x(s) =∫ t

sy(τ)dτ,

deci y(t) = x′(t) a.p.t.Prin urmare, toate ipotezele din Teorema 2.9 sunt ındeplinite si deci x′(t) ∈

F (x(t)) a.p.t. In plus, este evident ca x(0) = x0. In sfarsit, deoarece |t−ti−1| ≤ 1/n,‖ui−1‖ ≤ L + 1, xi−1 ∈ D si multimea D este ınchisa, rezulta ca x(t) ∈ D pentruorice t ∈ [0, T ]. Demonstratia este ıncheiata.

Sa remarcam ca ipoteza ca F sa aiba valori convexe este esentiala. Fie F : R ;

R definita prin F (x) = −1 pentru x > 0, F (0) = −1, 1 si F (x) = 1 pentrux < 0. Multifunctia F este superior semicontinua, are valori compacte, conditia detangenta este verificata dar incluziunea diferentiala x′(t) ∈ F (x(t)), x(0) = 0, nuare solutie. Intr-adevar, x′(t) = −1 daca x(t) > 0, deci x(t) = −t daca x(t) > 0,ceea ce este absurd.

2.4 Selectii, parametrizari, aproximari

Fiind data o multifunctie F : X ; Y , o selectie a sa este o functie care asociazafiecarui x ∈ X un element din F (x). Existenta unei selectii este asigurata deAxioma alegerii. In probleme concrete intereseaza existenta unor selectii cu anumiteproprietati. Problema 6.20 ofera un exemplu (Problema mariajului) ın care se puneproblema existentei selectiilor injective. Dandu-se X si Y doua multimi nevide siF : X ; Y o multifunctie cu valori nevide si finite, atunci conditia

card(A) ≤ card(F (A)), (2.11)


pentru orice multime finita A ⊂ X, este suficienta pentru existenta selectiilor in-jective. Ca model, consideram urmatoarea problema a mariajului, numita astfelde Hermann Weyl. Fie X multimea barbatilor (necasatoriti), Y multimea femeilor(necasatorite) si F (x) multimea prietenelor barbatului x. Conditia (2.11) spune ca,pentru fiecare grup de barbati, numarul lor nu depaseste numarul femeilor prietenecu ei. De exemplu, nu este posibil ca doi barbati sa aiba cate o singura prietenasi aceea comuna. In aceasta situatie, fiecare barbat se poate casatori cu una dinprietenele sale. Vezi Problema 6.20 pentru rezolvare.

In continuare vom cerceta existenta selectiilor cu anumite proprietati de conti-nuitate. Un alt aspect este acela de a se studia proprietatile unor selectii obtinutedupa reguli prescrise. De exemplu, daca Y este spatiu Hilbert si F : X ; Y arevalori nevide convexe si ınchise, atunci se considera selectia minimala f : X → Ydefinita prin f(x) = m(F (x)), unde m(F (x)) noteaza elementul de norma minimadin multimea convexa si ınchisa F (x).

Teorema 2.11 Daca X este spatiu metric, Y este spatiu Hilbert si F : X ; Y esteo multifunctie continua cu valori nevide convexe si ınchise, atunci selectia minimalaf : X → Y definita prin f(x) = m(F (x)) este continua.

Demonstratie. Fie x0 ∈ X si ε > 0 fixati. Vom demonstra mai ıntai ca, pentruorice ε > 0, exista o vecinatate U a lui x0 astfel ıncat pentru x ∈ U avem

‖f(x)‖2 ≤ ‖f(x0)‖2 + ε. (2.12)

Pentru aceasta, vom folosi proprietatea multifunctiei F de a fi inferior semicontinua.Schimband eventual ε, vom demonstra de fapt ca pentru ε > 0 exista o vecinatateU a lui x0 astfel ıncat pentru x ∈ U avem

‖f(x)‖ ≤ ‖f(x0)‖+ ε.

Pentru a demonstra acest lucru ıncepem prin a observa ca, pentru ε > 0, existay0 ∈ F (x0) astfel ıncat

‖y0‖ < ‖f(x0)‖+ ε.

Aplicam acum Teorema 2.4 (ii) cu V = S(0, ‖f(x0)‖ + ε) si deducem ca exista U ,vecinatate a lui x0, astfel ıncat pentru orice x ∈ U avem

F (x) ⊂ S(0, ‖f(x0)‖+ ε).

De aici rezultam(F (x)) ∈ S(0, ‖f(x0)‖+ ε)

44 O. Carja

pentru x ∈ U , ceea ce trebuia demonstrat.Continuam demonstratia observand ca, daca f(x0) = 0, atunci (2.12) implica

faptul ca f este continua ın x0. Daca ‖f(x0)‖ > 0, folosind proprietatea multifun-ctiei F de a fi superior semicontinua, deducem ca exista W , vecinatate a lui x0,astfel ıncat pentru x ∈ W exista yx ∈ F (x0) cu

‖f(x)− yx‖ ≤ ε/‖f(x0)‖. (2.13)

Intr-adevar, folosind Definitia 2.1 cu

V = F (x0) + S(0, ε/‖f(x0)‖)

deducem existenta unei vecinatati W a lui x0 astfel ıncat pentru x ∈ W avem

F (x) ⊂ F (x0) + S(0, ε/‖f(x0)‖),

decif(x) ∈ F (x0) + S(0, ε/‖f(x0)‖),

si ca atare are loc (2.13). Din (2.13) si inegalitatea lui Cauchy deducem

〈f(x0), f(x)〉 = 〈f(x0), yx〉+ 〈f(x0), f(x)− yx〉 ≥

〈f(x0), yx〉 − ε.

Pe de alta parte, o caracterizare variationala a elementului de cea mai buna aprox-imare pentru o multime convexa si ınchisa ın spatii Hilbert da

〈f(x0), y − f(x0)〉 ≥ 0

pentru orice y ∈ F (x0), ceea ce implica

〈f(x0), f(x)− f(x0)〉 ≥ −ε. (2.14)

In sfarsit, deoarece

‖f(x)‖2 = ‖f(x0)‖2 + ‖f(x0)− f(x)‖2 + 2〈f(x0), f(x)− f(x0)〉,

din (2.12) si (2.14) avem

‖f(x0)− f(x)‖2 − 2ε ≤ ‖f(x0)− f(x)‖2 + 2〈f(x0), f(x)− f(x0)〉 ≤ ε,

deci‖f(x)− f(x0)‖2 ≤ 3ε.


Demonstratia este ıncheiata.

Vom aplica Teorema 2.11 pentru stabilirea unui rezultat privind problema para-metrizarii unei multifunctii. Spunem ca multifunctia F : X ; Y este parametrizatadaca se poate pune ın evidenta o multime U si o functie f : X×U → Y astfel ıncat

F (x) = f(x, U).

Sa observam ca, daca F are o parametrizare continua, fixand u0 ∈ U , obtinem cafunctia x 7→ f(x, u0) este o selectie continua a lui F . Asadar, problema parametri-zarii este mai dificila decat cea a existentei selectiilor continue.

Corolarul 2.3 Fie X un spatiu metric si F : X ; Rn o multifunctie continua cuvalori nevide convexe si compacte. Atunci exista o functie continua f : X×B → Rn

astfel ıncat pentru orice x ∈ X avem F (x) = f(x,B), unde B este sfera unitateınchisa de centru 0 si raza 1 din X.

Demonstratie. Notam

p(x) = max1, infy∈F (x)

‖y‖

si definim functia f : X ×B → Rn prin

f(x, u) = π(F (x), p(x)u)

unde π(F (x), p(x)u) noteaza proiectia elementului p(x)u pe multimea convexa sicompacta F (x). Este usor de vazut ca F (x) = f(x,B) pentru x ∈ X. Mai ramanede aratat ca functia f definita mai sus este continua. Pentru aceasta se utilizeazaTeorema 2.11 pentru a deduce ca functia p este continua si apoi Teorema 2.5.

Revenind la selectii, sa observam ca existenta selectiilor continue este tipicamultifunctiilor inferior semicontinue. Exista multifunctii superior semicontinue cuvalori convexe si compacte care nu au selectie continua. De exemplu, multifunctiaF : R ; R definita prin F (x) = −1 pentru x < 0, F (x) = [−1, 1] pentru x = 0si F (x) = 1 pentru x > 0 nu are selectie continua.

Vom vedea ın continuare ca daca multifunctia F : X ; Y are o selectie continuaıntr-o vecinatate a unui punct x0, atunci ea este inferior semicontinua ın x0.

Definitia 2.6 Spunem ca multifunctia stricta F : X ; Y este local selectionabilaın x0 ∈ X daca pentru y0 ∈ F (x0) exista o vecinatate deschisa U a lui x0 si o functiecontinua f : U → Y astfel ıncat f(x0) = y0 si f(x) ∈ F (x) pentru orice x ∈ U .

46 O. Carja

Propozitia 2.7 Daca multifunctia F este local selectionabila ın x0 atunci ea esteinferior semicontinua ın x0.

Demonstratie. Fie y0 ∈ F (x0) si V o vecinatate deschisa a lui y0. Trebuiesa aratam ca exista o vecinatate W a lui x0 astfel ıncat pentru x ∈ W avemF (x) ∩ V 6= ∅. Fie f : U → Y o selectie locala, continua, cu F (x0) = y0 si fieW ⊂ U o vecinatate deschisa a lui x0 astfel ıncat f(x) ∈ V pentru x ∈ W . Avemf(x) ∈ F (x) ∩ V pentru orice x ∈ W si demonstratia este ıncheiata.

De asemenea, folosind partitia unitatii, ın anumite conditii existenta locala aselectiilor continue asigura existenta unei selectii continue.

Propozitia 2.8 Fie X un spatiu metric, Y un spatiu liniar topologic si F : X ; Yo multifunctie cu valori nevide si convexe. Presupunem ca F este local selectionabilaın orice punct x0 ∈ X. Atunci F are o selectie continua.

Demonstratie. Fiecarui x ∈ X ıi asociem un element y ∈ F (x) si o selec-tie continua (local) f : Ux → Y , Ux fiind o vecinatate deschisa a lui x. FamiliaUx; x ∈ X este o acoperire deschisa a lui X. Fie Vi; i ∈ I o rafinare deschisalocal finita a sa. Pentru fiecare i ∈ I exista x(i) ∈ X astfel ıncat Vi ⊂ Ux(i).Consideram pi; i ∈ I o partitie a unitatii subordonata familiei Vi; i ∈ I sidefinim

f(u) =∑i∈I

pi(u)fx(i)(u).

Daca i este astfel ıncat pi(u) > 0 atunci u ∈ Vi ⊂ Ux(i) si deci fx(i)(u) ∈ F (u). CumF (u) este convexa deducem ca f(u) ∈ F (u) pentru orice u ∈ X.

Demonstram acum rezultatul central din teoria selectiilor continue obtinut deErnest Michael [65] [66] ın 1956.

Teorema 2.12 (Michael) Fie X un spatiu metric, Y un spatiu Banach si F : X ;

Y o multifunctie inferior semicontinua cu valori nevide convexe si ınchise. AtunciF are o selectie continua.

Pentru demonstratie avem nevoie de

Lema 2.1 Fie X un spatiu metric, Y un spatiu normat si F : X ; Y o multifunc-tie inferior semicontinua cu valori nevide si convexe. Atunci, pentru r > 0 exista ofunctie continua f : X → Y astfel ıncat d(f(x), F (x)) < r, pentru orice x ∈ X.


Demonstratie. Pentru fiecare y ∈ Y fie

Uy = x ∈ X; d(y, F (x)) < r.

Multimile Uy sunt deschise deoarece

Uy = x ∈ X; F (x) ∩ S(y, r) 6= ∅

iar F este inferior semicontinua. Familia U = Uy; y ∈ Y este o acoperire deschisaa lui X. Fie V = Vi; i ∈ I o rafinare deschisa local finita a sa si pi; i ∈ I opartitie a unitatii subordonata ei. Deci pentru fiecare i ∈ I exista y(i) astfel ıncatVi ⊂ Uy(i). Definim

f(x) =∑i∈I

pi(x)y(i).

Este clar ca f este continua. In plus, daca pi(x) > 0 atunci x ∈ Vi ⊂ Uy(i)

si deci d(y(i), F (x)) < r. De aici, folosind convexitatea lui F (x), deducem cad(f(x), F (x)) < r.

Demonstratia Teoremei 2.12. Vom construi un sir de functii continue fi : X →Y astfel ıncat pentru x ∈ X sa avem

(a) ‖fk(x)− fk−1(x)‖ < 2−k+2, k ≥ 2;

(b) d(fk(x), F (x)) < 2−k, k ≥ 1.

In acest caz, (a) implica faptul ca sirul de functii (fn) este uniform Cauchy si decieste convergent la o functie continua f : X → Y , iar din (b) rezulta imediat caf(x) ∈ F (x) pentru orice x ∈ X. Existenta lui f1 satisfacand (b) rezulta din Lema2.1. Presupunem ca am construit f1, f2, · · · , fn si construim fn+1 care sa satisfaca(a) si (b). Pentru aceasta, definim multifunctia Fn+1 : X ; Y prin

Fn+1(x) = y ∈ F (x); ‖y − fn(x)‖ < 2−n.

Din ipoteza inductiva, Fn+1(x) 6= ∅ pentru x ∈ X. Aratam ca Fn+1 este inferiorsemicontinua. Pentru aceasta, fie V deschisa ın Y si fie

U = x ∈ X; Fn+1(x) ∩ V 6= ∅.

Aratam ca U este deschisa. Fie x0 ∈ U si y0 ∈ Fn+1(x0)∩V . Luam λ cu proprietatea

‖y0 − fn(x0)‖ < λ < 2−n

48 O. Carja

si consideram multimea

Q = y ∈ Y ; ‖y − fn(x0)‖ < λ,

care este evident nevida. Fie

U1 = x ∈ X; F (x) ∩ V ∩Q 6= ∅U2 = x ∈ X; ‖fn(x)− fn(x0)‖ < 2−n − λ.

Multimea U1 este deschisa pentru ca F este inferior semicontinua. Multimea U2 estedeschisa pentru ca fn este continua. Este usor de verificat faptul ca x0 ∈ U1 ∩U2 ⊂U , deci multifunctia Fn+1 este inferior semicontinua.

Aplicam Lema 2.1 multifunctiei Fn+1 si determinam fn+1 : X → Y cu propri-etatea

d(fn+1(x), Fn+1(x)) < 2−n−1, ∀x ∈ X.Obtinem

‖fn+1(x)− fn(x)‖ < 2−n−1 + 2−n = 2−n+1,

care implica (a) si

d(fn+1(x), F (x)) ≤ d(fn+1(x), Fn+1(x)) < 2−n−1,

care implica (b). Demonstratia este ıncheiata.

Corolarul 2.4 Fie multifunctia F ca ın Teorema 2.12. Fie A ⊂ X o multimeınchisa si fie ϕ : A → Y o functie continua cu ϕ(x) ∈ F (x) pentru orice x ∈ A.Atunci ϕ poate fi extinsa la o selectie continua a lui F pe ıntreg spatiul. In particular,daca se fixeaza x0 si y0 astfel ıncat y0 ∈ F (x0), atunci exista o selectie continua fa lui F cu f(x0) = y0.

Demonstratie. Se considera multifunctia

G(x) =

F (x) daca x /∈ Aϕ(x) daca x ∈ A

si se aplica Teorema 2.12. Vezi Problema 6.23 din care rezulta ca G este inferiorsemicontinua.

Sa remarcam faptul ca Teorema 2.12 a lui Michael are loc si daca X este spatiucompact. In demonstratie se foloseste faptul ca orice acoperire local finita are opartitie a unitatii subordonata ei. De asemenea, Y poate fi spatiu local convexmetrizabil.


Sa prezentam o aplicatie simpla a Teoremei 2.12. Este un exercitiu simplu faptulca daca X si Y sunt spatii Hilbert, un operator surjectiv T ∈ L(X, Y ) are inversla dreapta un operator S ∈ L(Y,X). Sa schitam demonstrtia acestui fapt. Notamcu X1 = kerT si cu X2 = X⊥

1 . Definim operatorul S astfel: pentru y ∈ Y , luamx ∈ X cu proprietatea ca Tx = y si ‖x‖ ≤ γ‖y‖, unde γ este o constanta datade Teorema aplicatiilor deschise (vezi Capitolul 3). Elementul x ∈ X se scrie ınmod unic ca x = x1 + x2 cu x1 ∈ X1 si x2 ∈ X2. Definim S(y) = x2. Se verificausor ca operatorul S este bine definit liniar si marginit. Pentru ultima proprietateobservam ca

‖S(y)‖ = ‖x2‖ ≤ ‖x‖ ≤ γ‖y‖.

O problema naturala este aceea daca proprietatea de mai sus se mentine ıncazul cand X si Y sunt spatii Banach. Raspunsul este negativ. In demonstratiade mai sus s-a folosit ın mod esential faptul ca un subspatiu liniar ınchis are uncomplement. Precizam ca un subspatiu liniar ınchis X1 al lui X are complementdaca exista un subspatiu liniar ınchis X2 astfel ıncat

X = X1 ⊕X2.

Problema 6.21 arata ca aceasta proprietate este necesara pentru ca un operatorliniar continuu si surjectiv sa aiba invers la dreapta un operator liniar si continuu.Ori, Joram Lindenstrauss si Lior Tzafriri [61] au demonstrat ın 1971 ca un spatiuBanach care are proprietatea ca orice subspatiu ınchis are un complement (subspatiuınchis), este izomorf cu un spatiu Hilbert. Exemple de subspatii ınchise care nu aucomplement au fost date mult mai ınainte, ıncepand cu Ralph S. Phillips [73] carea aratat ın 1940 ca c0 nu are complement ın l∞. Totusi, Teorema 2.12 arata ca

Un operator liniar continuu si surjectiv ın spatii Banach are invers la dreapta ofunctie continua.Se pierde eventual liniaritatea. Intr-adevar, fie T ∈ L(X,Y ) un operator surjectivsi fie multifunctia F : Y ; X, F (y) = T−1y. Problema 6.28 arata ca multifunctiaF este inferior semicontinua. Este un exercitiu simplu faptul ca celelalte ipoteze dinTeorema 2.12 sunt verificate. Selectia ce rezulta este functia cautata. Problema 6.32pune ın evidenta existenta unui invers la dreapta cu proprietati suplimentare. Vezide asemenea Problema 6.22 pentru o aplicatie ın teoria incluziunilor diferentiale.

Dupa cum am vazut, exista multifunctii superior semicontinue cu valori com-pacte si convexe care nu au selectii continue. Pentru multifunctii superior semi-continue se pot obtine rezultate de existenta a selectiilor aproximative. Rezultatesemnificative ın aceasta directie au fost obtinute de Arigo Cellina ın anii 1970. Vezi,de exemplu, [29].

50 O. Carja

Teorema 2.13 Fie X spatiu metric, Y spatiu Banach si F : X ; Y o multifunctiesuperior semicontinua cu valori nevide si convexe. Atunci, pentru orice ε > 0, existafε : X → Y local lipschitziana cu proprietatile

(i) fε(X) ⊂ convF (X)

(ii) Graf(fε) ⊂ Graf(F ) + S(0, ε).

Demonstratie. Este suficient sa presupunem ca multifunctia F este ε−δ superiorsemicontinua. Prin urmare, pentru fiecare x ∈ X exista δ(x) > 0 astfel ıncat

F (S(x, δ(x))) ⊂ F (x) + S(0, ε/2).

Putem lua δ(x) cu proprietatea δ(x) < ε/2. Familia

S = S(x, δ(x)/4); x ∈ X

este o acoperire deschisa a spatiului X. Fie U = Ui; i ∈ I o rafinare local finitaa sa si pi; i ∈ I o partitie local lipschitziana a unitatii subordonate ei. Pentrufiecare i ∈ I luam zi ∈ F (Ui), apoi definim

fε(x) =∑i∈I

pi(x)zi.

Sa aratam ca fε ındeplineste conditiile cerute. Este clar ca fε este bine definita,local lipschitziana si ia valori ın convF (X). Deoarece U este o rafinare a lui S,pentru fiecare i ∈ I exista xi ∈ X astfel ıncat

Ui ⊂ S(xi, δ(xi)/4).

Fie x ∈ X si fie I(x) acei indici i pentru care pi(x) > 0. Deducem ca x ∈ Ui si decix ∈ S(xi, δ(xi)/4) pentru i ∈ I(x). Fie δ(xj) = maxδ(xi); i ∈ I(x). Notam cu ρmetrica pe X si observam ca

ρ(xi, xj) ≤ ρ(xi, x) + ρ(xj, x) ≤ δ(xi)

4+δ(xj)

4≤ δ(xj)

2

pentru i ∈ I(x). Prin urmare,

Ui ⊂ S(xj, δ(xj))

si decizi ∈ F (S(xj, δ(xj)) ⊂ F (xj) + S(0, ε/2).


Avand ın vedere ca multimea F (xj) + S(0, ε/2) este convexa, rezulta ca

fε(x) ∈ F (xj) + S(0, ε/2).

In consecinta, exista yj ∈ F (xj) astfel ıncat ‖fε(x)− yj‖ < ε/2. Obtinem astfel

ρ((x, fε(x)), (xj, yj)) ≤ ρ(x, xj) + ρ(fε(x), yj) ≤ ε,

unde ρ noteaza metrica pe sptiul produs X × Y . Ca atare,

(x, fε(x)) ∈ Graf(F ) + S(0, ε),


Acest rezultat ımpreuna cu Teorema de punct fix a lui Schauder ne conduce lao demonstratie a Teoremei de punct fix a lui Kakutani ın cadrul spatiilor Banach.Vezi Capitolul 4.

Teorema 2.14 Fie K o multime convexa si compacta ıntr-un spatiu Banach Xsi F : K ; K o multifunctie superior semicontinua cu valori nevide convexe sicompacte. Atunci exista x0 ∈ K astfel ıncat x0 ∈ F (x0).

Demonstratie. Fie (fn) un sir de functii continue, fn : K → X, astfel ıncat

Graf(fn) ⊂ Graf(F ) + S(0, εn)

si fn(K) ⊂ F (K) ⊂ K, dat de Teorema 2.13, unde εn → 0. Aplicand Teoremade punct fix a lui Schauder deducem ca exista xn ∈ K astfel ıncat fn(xn) = xn,pentru orice n = 1, 2, · · ·. Sirul (xn) are un subsir (pe care-l vom nota tot cu (xn))convergent la x0 ∈ K. Vom arata ca acesta este punctul fix cautat. Intr-adevar,exista (pn, qn) ∈ Graf(F ) astfel ıncat

(xn, fn(xn)) ∈ (pn, qn) + S(0, εn),

deci‖xn − pn‖+ ‖xn − qn‖ ≤ εn.

Deducem ca pn → x0, qn → x0 si deci x0 ∈ F (x0).

Am vazut ın Capitolul 1 ca o functie continua se poate aproxima uniformprin functii local lipschitziene. Stabilim acum un rezultat de aceeasi natura pen-tru multifunctii. Ideea aproximarii multifunctiilor superior semicontinue ın sensulprezentat mai jos apartine, ın cazul finit dimensional, lui Stanis law Zaremba [100].

52 O. Carja

Teorema 2.15 Fie X si Y spatii Banach, D ⊂ X si F : D ; Y o multifunctie cuvalori nevide convexe si ınchise. Atunci exista Fn : D ; Y , n ≥ 1, cu urmatoareleproprietati

(a) F (x) ⊂ Fn+1(x) ⊂ Fn(x) ⊂ convF (D ∩ S(x, 3εn)) pentru orice x ∈ D, undeεn = 3−n;

(b) Daca F este local marginita atunci Fn este local lipschitziana pentru n sufi-cient de mare;

(c) Daca F este superior semicontinua atunci, pentru fiecare x ∈ D,

δ(Fn(x), F (x)) → 0

pentru n→∞.

Precizam ca δ(A,B) este distanta Hausdorff–Pompeiu definita ın (2.5).

Demonstratie. Fie U = Ui; i ∈ I o rafinare local finita a acoperirii deschise alui D,

S = S(x, εn) ∩D; x ∈ D,

si fie pi; i ∈ I o partitie local lipschitziana a unitatii subordonata ei. Pentrufiecare i ∈ I, fie xi ∈ D astfel ıncat Ui ⊂ S(xi, εn). Punem

Fn(x) =∑i∈I

pi(x)Ci,

undeCi = convF (S(xi, 2εn) ∩D).

Sa demonstram (a). Daca pi(x) > 0 atunci x ∈ Ui ⊂ S(xi, εn) si deci

S(xi, 2εn) ⊂ S(x, 3εn).

De aici rezulta usor ca

Fn(x) ⊂ convF (S(x, 3εn) ∩D).

In plus avemF (x) ⊂ Fn(x)

pentru orice n ≥ 1. Pentru a dovedi acest fapt, luam i astfel ıncat pi(x) > 0,deducem x ∈ S(xi, 2εn) si F (x) ⊂ Ci. Cum F (x) este convexa, rezulta F (x) ⊂Fn(x). In sfarsit, sa dovedim ca

Fn+1(x) ⊂ Fn(x).


Fie Vj; i ∈ J, qi; j ∈ J, yj; j ∈ J si Bj; j ∈ J obtinuti ın acelasi mod caUi; i ∈ I, pi; i ∈ I, xi; i ∈ I si respectiv Ci; i ∈ I ın cazul ın care εn seınlocuieste cu εn+1. Fie, de asemenea,

Fn+1(x) =∑j∈J

qj(x)Bj.

Avem deciBj = convF (S(yj, 2εn+1) ∩D).

Aratam mai ıntai ca daca i si j sunt astfel ıncat pi(x) > 0 si qj(x) > 0, atunciBj ⊂ Ci. Intr-adevar, x ∈ Ui, x ∈ Vj, deci x ∈ S(xi, εn) si x ∈ S(yj, εn+1).Obtinem astfel

‖xi − yj‖ < εn + εn+1,

deci S(yj, 2εn+1) ⊂ S(xi, 2εn), ceea ce conduce la Bj ⊂ Ci. Prin urmare Bj ⊂ Fn(x)pentru orice j pentru care qj(x) > 0 si deci Fn+1(x) ⊂ Fn(x).

Sa demonstram acum (b). Fie x0 ∈ D, fie δ > 0 si M > 0 astfel ıncat ‖y‖ ≤Mpentru z ∈ B(x0, δ) ∩ D si y ∈ F (z). Fie, ın plus, µ < δ/2 astfel ıncat pi suntlipschitziene pe B(x0, µ). Deoarece U este local finita, exista indicii i1, · · · , ip astfelıncat

Ui ∩ S(x0, µ) 6= ∅pentru i ∈ i1, · · · , ip iar daca i /∈ i1, · · · , ip avem pi(x) = 0 pentru x ∈ S(x0, µ).Sa aratam ca daca n este astfel ıncat εn < δ/2, i ∈ i1, · · · , ip si y ∈ Ci, avem‖y‖ ≤ M . Pentru aceasta este suficient sa aratam ca daca z ∈ S(xi, 2εn) ∩ D siy ∈ F (z) atunci ‖y‖ ≤ M . Este suficient sa aratam ca z ∈ B(x0, δ). In acest scop,fie ui ∈ Ui ∩ S(x0, µ). Avem ‖ui − x0‖ < δ/2 si deoarece Ui ⊂ S(x0, εn), deducem

‖xi − x0‖ < εn + δ/2.

In sfarsit,

‖z − x0‖ ≤ ‖z − xi‖+ ‖xi − x0‖ ≤ 2εn + εn + δ/2 < δ.

Obtinem astfel ca, daca x, y ∈ B(x0, µ),∥∥∥∥∥∑i∈I

pi(x)ci −∑i∈I

pi(y)ci

∥∥∥∥∥ ≤ML‖x− y‖

pentru orice ci ∈ Ci, unde L este o constanta Lipschitz pentru pik , k ∈ 1, · · · , p,pe B(x0, µ). Acest fapt spune ca

Fn(x) ⊂ Fn(y) +ML‖x− y‖B(0, 1)

54 O. Carja

pentru x, y ∈ B(x0, µ), ceea ce ıncheie demonstratia punctului (b).Sa demonstram (c). Datorita faptului ca F (x) ⊂ Fn(x), ramane sa aratam ca

pentru fiecare x ∈ D, avem

suph∈Fn(x)

d(h, F (x)) → 0

pentru n → ∞. Deoarece F este superior semicontinua, pentru ε > 0 exista δ > 0astfel ıncat

F (S(x, δ)) ⊂ F (x) + S(0, ε),

deci, pentru n suficient de mare ıncat 3εn < δ, avem

Fn(x) ⊂ convF (S(x, 3εn) ∩D) ⊂ F (x) + S(0, ε).

Obtinem astfel

suph∈Fn(x)

d(h, F (x)) ≤ ε,

si demonstratia este ıncheiata.

Observatia 2.1 In demonstratia punctului (c) am dedus ca pentru fiecare x ∈ Dsi ε > 0 exista n(ε, x) ∈ N astfel ıncat, pentru n ≥ n(ε, x),

Fn(x) ⊂ F (x) + S(0, ε).

Acest fapt ımpreuna cu (a) implica

F (x) =⋂

n∈N

Fn(x).

De asemenea, este clar ca fiecare Fn are o selectie continua.

Prezentam acum un rezultat de prelungire de tipul Teoremei lui Tietze de lafunctii.

Teorema 2.16 Fie X si Y spatii normate, A ⊂ X o multime ınchisa si nevidasi F : A ; Y o multifunctie ε − δ superior semicontinua cu valori nevide ınchisemarginite si convexe. Atunci exista o extensie G : X ; Y , ε− δ superior semicon-tinua cu valori nevide ınchise marginite si convexe si care, ın plus, satisface

G(X) ⊂ conv(F (A)).


Demonstratie. Deoarece multimea A este ınchisa, pentru fiecare x ∈ X \A existaε(x) > 0 astfel ıncat S(x, ε(x)) ∩ A = ∅. Familia

S = S(x, ε(x)/8); x ∈ X \ A

este o acoperire deschisa a multimii X\A. Fie U = Ui; i ∈ I o rafinare local finitasi pi; i ∈ I o partitie local lipschitziana a unitatii subordonata ei. Construim

F1(x) =

F (x) pentru x ∈ A∑

i∈I pi(x)F (xi) pentru x ∈ X \ A,

unde xi ∈ A este astfel ıncat

d(xi, Ui) < 2 infd(x,A); x ∈ Ui. (2.15)

Sa remarcam faptul ca pentru fiecare i ∈ I exista xi ∈ A cu proprietatea (2.15).Pentru aceasta, observam mai ıntai ca

infd(x,A); x ∈ Ui > 0.

Intr-adevar, deoarece U este o rafinare a lui S, pentru fiecare i ∈ I exista zi ∈ X \Aastfel ıncat

Ui ⊂ S(zi, ε(zi)/8) ⊂ S(zi, ε(zi)) ⊂ X \ A.

Daca x ∈ Ui si y ∈ A, din prima incluziune de mai sus rezulta

‖x− zi‖ < ε(zi)/8,

iar din ultima incluziune rezulta

‖y − zi‖ ≥ ε(zi).

Obtinem astfel ‖x− y‖ > (7/8)ε(zi) pentru orice x ∈ Ui si y ∈ A. Asadar

infd(x,A); x ∈ Ui ≥ 78ε(zi) > 0.

In particular,diam(Ui) ≤ infd(x,A); x ∈ Ui. (2.16)

Deoarece2 infd(x,A); x ∈ Ui > infd(x,A); x ∈ Ui,

exista x′ ∈ Ui astfel ıncat

d(x′, A) < 2 infd(x,A); x ∈ Ui

56 O. Carja

si deci exista xi ∈ A astfel ıncat

‖x′ − xi‖ < 2 infd(x,A); x ∈ Ui.

De aici rezulta (2.15).Sa aratam ca multifunctia F1 construita mai sus este ε−δ superior semicontinua.

Fie x0 ∈ X \ A si V o vecinatate deschisa a lui x0 astfel ıncat V ∩ A = ∅. Existaun numar finit de elemente din U , Uik , k = 1, · · · , q, astfel ıncat

Uik ∩ V 6= ∅.

Deoarece supppi ⊂ Ui, rezulta ca pentru x ∈ V si i /∈ i1, i2, · · · , iq avem pi(x) = 0.Deci pentru x ∈ V ,

F1(x) =q∑

k=1

pik(x)F (xik).

Este clar ca F1 este superior semicontinua ın x0. Consideram acum cazul x0 ∈ Fr(A).Fie ε > 0 si δ1 > 0 astfel ıncat

F (x) ⊂ F (x0) + S(0, ε),

pentru orice x ∈ A cu ‖x − x0‖ < δ1. Vom arata ca exista δ2 > 0, δ2 < δ1, astfelıncat, daca x /∈ A si ‖x− x0‖ < δ2, avem

F1(x) ⊂ F (x0) + S(0, ε).

Pentru aceasta, observam ca daca pi(x) > 0 atunci x ∈ Ui si, combinand (2.15) si(2.16), obtinem

‖x− x0‖ < 3d(x,A).

Deoarece x0 ∈ A, d(x,A) ≤ ‖x− x0‖ si deci

‖xi − x0‖ ≤ 4‖x− x0‖.

Prin urmare, considerand δ2 = δ1/4 deducem ca pentru x ∈ X \A cu ‖x−x0‖ < δ2si pentru acei indici i pentru care pi(x) > 0,

F (xi) ⊂ F (x0) + S(0, ε).

De aici, si din convexitatea lui F (x0), obtinem

F1(x) ⊂ F (x0) + S(0, ε) = F1(x0) + S(0, ε).

Am demonstrat asadar ca multifunctia F1 este ε − δ superior semicontinua pe X.Ea are valori convexe si marginite dar poate sa nu aiba valori ınchise (pentru casuma a doua multimi ınchise poate sa nu fie ınchisa). Pentru a ıncheia demonstratialuam G = F1 si aplicam Propozitia 2.4.

Capitolul 3

Principiul aplicatiilor deschise

3.1 Teorema Robinson - Ursescu

Unul dintre cele mai profunde rezultate din teoria operatorilor liniari continui ınspatii Banach este Principiul aplicatiilor deschise publicat de Juliusz Schauder [85]ın 1930 si de Banach ın faimoasa sa carte Theorie des operations lineaires aparuta ın1931 si tradusa ın franceza [9] ın 1932. Ca si Principiul marginirii uniforme obtinutde Theophil H. Hildebrandt [46] ın 1923, Principiul aplicatiilor deschise s-a doveditdeosebit de util ıntr-o varietate larga de probleme. Sa enuntam acest rezultat.

Teorema 3.1 Fie X si Y spatii Banach si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.Atunci urmatoarele afirmatii (echivalente ıntre ele) au loc.

(a) T este aplicatie deschisa;(b) Exista γ > 0 astfel ıncat, pentru fiecare y ∈ Y , exista x ∈ X cu Tx = y si

‖x‖ ≤ γ‖y‖;(c) Exista δ > 0 astfel ıncat B(Tx, t) ⊂ T (B(x, δt)) pentru orice x ∈ X si t > 0.(d) Exista α > 0 astfel ıncat, pentru orice (x, y) ∈ X × Y ,

d(x, T−1(y)) ≤ α‖y − Tx‖.

Desi afirmatiile de la (c) si (d) sunt interpretari imediate ale lui (b), le-amenuntat aici pentru ca ele sunt esentiale ın ıntelegerea a ceea ce urmeaza ın acestcapitol. Sa precizam ca marginea inferioara a valorilor pentru constantele γ, δ siα este ‖(A∗)−1‖, fapt usor de aratat. Proprietatea enuntata la (c) afirma ca sfera

57

58 O. Carja

centrata ın Tx si raza t este acoperita de imaginea prin T a unei sfere de raza δt.In literatura matematica, aceasta se numeste proprietatea de acoperire liniara ın(x, Tx) (daca se verifica macar pentru t mic). Daca inegalitatea de la (d) se verificapentru y = y0 si x ıntr-o vecinatate a lui x0 cu (x0, y0) ∈ Graf T , se spune caT are proprietatea de regularitate metrica ın (x0, y0). Aceasta terminologie a fostintrodusa Jean-Paul Penot ın anii 1980.

Un principiu de baza ın analiza neliniara (neteda) este acela ca o functie “satis-face” local proprietatile derivatei sale. Acest principiu, legat de Teorema aplicatiilordeschise de mai sus, se regaseste ın doua teoreme clasice ale analizei matematice:teorema spatiului tangent demonstrata de Lazar A. Lyusternik [62] ın 1934 si teo-rema surjectiei demonstrata de Lawrence M. Graves [40] ın 1950, fiecare fiind legatade cate una dintre cele doua interpretari ale Teoremei 3.1.

Astfel, teorema lui Lyusternik afirma ca varietatea liniara tangenta la multimeaf−1(y0) ın punctul x0 ∈ f−1(y0) este kerf ′(x0) unde f : X → Y este de clasa C1 sisatisface conditia de regularitate (sau conditia Lyusternik)

Imf ′(x0) = Y.

De fapt, demonstratia lui Lysternik conduce la faptul ca exista K > 0 astfel ıncat

d(x, f−1(y0)) ≤ K‖y0 − f(x)‖

pentru orice x ∈ x0 +ker f ′(x0) suficient de aproape de x0 si, cu o usoara modificarea demonstratiei, pentru orice x ∈ X suficient de aproape de x0.

Teorema lui Graves afirma, ıntr-o forma particulara, ca daca f : X → Y este declasa C1 ın x0 si satisface conditia de regularitate a lui Lyusternik Imf ′(x0) = Yatunci exista m > 0 astfel ıncat, pentru t > 0 suficient de mic, imaginea prin f aunei sfere centrata ın x0 de raza t contine sfera de raza mt centrata ın f(x0). Defapt proprietatea are loc pentru x ıntr-o vecinatate a unui punct x0, deci are locproprietatea de acoperire liniara. Abia la ınceputul anilor 1970, Alexander D. Ioffesi Vladimir M. Tikhomirov au demonstrat ca ın conditiile teoremei lui Graves areloc proprietatea de regularitate metrica. Vom reveni asupra acestor rezultate ınSectiunea 4 a acestui capitol.

In continuare ne vom ocupa de o extindere a teoremei aplicatiilor deschise lamultifunctii cu grafic convex si ınchis, stabilita ın 1975 de Corneliu Ursescu [92] si,independent, ın 1976 de Stephen M. Robinson [80]. Acest rezultat a avut un impactmajor si a determinat o directie de cercetare deosebit de prolifica.

Teorema 3.2 (Robinson -Ursescu) Fie X si Y spatii Banach si F : X ; Y omultifunctie convexa si ınchisa. Fie y0 ∈ int(ImF ) si x0 ∈ F−1(y0). Atunci

Cap. 3 Principiul aplicatiilor deschise 59

(i) Exista γ > 0 astfel ıncat

B(y0, γ) ⊂ F (B(x0, 1));

(ii) Exista α > 0 astfel ıncat, daca y ∈ B(y0, α), exista x ∈ F−1(y) cu

‖x− x0‖ ≤1

α‖y − y0‖;

(iii) Exista β > 0 astfel ıncat, daca y ∈ B(y0, β), u ∈ Dom(F ) si v ∈ F (u),exista x ∈ F−1(y) cu

‖x− u‖ ≤ 1

β(1 + ‖u− x0‖)‖y − v‖;

(iv) Exista β > 0 (acelasi de la (iii)) astfel ıncat, daca y ∈ B(y0, β) si u ∈Dom(F ),

d(u, F−1(y)) ≤ 1

β(1 + ‖u− x0‖)d(y, F (u)).

Se vede usor ca (iii) este o proprietate de acoperire liniara iar (iv) de regularitatemetrica. Dupa cum se va vedea mai jos, se demonstreaza ıntai punctul (i), acestafiind pasul cel mai dificil, apoi se demonstreaza (iii). Este clar ca (ii) este un cazparticular al lui (iii) daca se ia u = x0 si v = y0. Avem deci:

Exista doua constante pozitive α si β astfel ıncat pentru fiecare y cu ‖y−y0‖ ≤α exista x ∈ F−1(y) satisfacand

‖x− x0‖ ≤ β‖y − y0‖.

Inainte de a demonstra aceasta teorema sa facem cateva comentarii. In primulrand sa observam ca o consecinta imediata este

Corolarul 3.1 In conditiile Teoremei 3.2, pentru orice V ∈ V(x0) avem F (V ) ∈V(y0).

Demonstratie. Pentru V ∈ V(x0) exista δ > 0 astfel ıncat S(x0, δ) ⊂ V .Considerand α dat de (ii) si γ > 0 astfel ıncat γ < α si βγ < αδ, rezulta imediatca S(y0, γ) ⊂ F (V ).

Sa remarcam faptul ca ın cazul unui operator liniar continuu si surjectiv T ,concluzia Corolarului 3.1 este echivalenta cu (c) si deci cu (a). Prin urmare, Teo-rema 3.1 este un caz particular al Teoremei 3.2. Acest rezultat se poate generalizaın forma urmatoare.

60 O. Carja

Corolarul 3.2 Fie X, Y , Z spatii Banach, T ∈ L(Z, Y ) si S ∈ L(X, Y ). Urma-toarele afirmatii sunt echivalente:

(i) T (Z) ⊂ S(X);

(ii) Exista k > 0 astfel ıncat T (B(0, 1)) ⊂ S(B(0, k)).

Demonstratie. Implicatia (ii) =⇒ (i) este imediata. Pentru a demonstra recip-roca, luam multifunctia F = T−1S si aplicam Teorema 3.2.

Observatia 3.1 Proprietatile enuntate la (i) si (ii) au caracterizari duale deosebitde utile ın aplicatii. Astfel, daca X este reflexiv, (i) ⇔ (ii) ⇔ (iii) unde

(iii) ‖T ∗y∗‖ ≤ k‖S∗y∗‖ ∀y∗ ∈ Y ∗.

In general, (iii) este echivalent cu

(iv) T (z); ‖z‖ ≤ 1 ⊂ Sx; ‖x‖ ≤ k‖.

Daca T este operatorul identic (deci Z = Y ), atunci (i) ⇔ (ii) ⇔ (iii) fara conditiisuplimentare. Acest fapt exprima ca un operator S ∈ L(X, Y ), unde X si Y suntspatii Banach, este surjectiv daca si numai daca adjunctul sau are invers marginitpe imaginea sa. Demonstratia acestor fapte o lasam ca exercitiu.

Sa observam ca afirmatia (b) din Teorema 3.1 implica faptul ca multifunctiaF = T−1 este lipschitziana de constanta Lipschitz γ, adica,

F (x1) ⊂ F (x2) + γ‖x1 − x2‖B(0, 1) ∀x1, x2 ∈ X.

Rezultatul este adevarat si pentru procese convexe.

Corolarul 3.3 Fie X si Y spatii Banach si F : X ; Y un proces convex ınchis sisurjectiv, adica F (X) = Y . Atunci multifunctia F−1 este lipschitziana.

Demonstratie. Luam ın Teorema 3.2 x0 = y0 = 0. Prin urmare, exista α, β > 0astfel ıncat, pentru orice y ∈ Y cu ‖y‖ ≤ α, exista x ∈ F−1(y) astfel ıncat‖x‖ ≤ β‖y‖. Deoarece Graf(F ) este con, exista L > 0 astfel ıncat, pentru oricey ∈ Y , exista x ∈ F−1(y) cu ‖x‖ ≤ L‖y‖. Fixam acum y1, y2 ∈ Y si luamx1 ∈ F−1(y1) si t ∈ F−1(y2 − y1) satisfacand ‖t‖ ≤ L‖y1 − y2‖. Avand ın vedereca Graf(F ) este con convex, deducem x2 = x1 + t ∈ F−1(y2), ceea ce ıncheiedemonstratia.

Pentru demonstratia Teoremei 3.2 avem nevoie de cateva chestiuni preliminare.


Definitia 3.1 Fie X un spatiu liniar topologic. O submultime nevida a lui X senumeste ideal convexa daca pentru orice sir marginit (xn) ⊂ A si orice sir (λn) cuλn ≥ 0 si

∑∞i=1 λi = 1, seria

∑∞i=1 λixi ori este convergenta la un element din A ori

este divergenta.

Daca X este spatiu Banach, avand ın vedere ca sirul (xn) este marginit, rezultaca seria

∑∞i=1 λixi este chiar absolut convergenta. Deci ın acest caz multimea A

este ideal convexa daca suma seriei este un element din A.Urmatoarea lema pune ın evidenta o proprietate remarcabila a multimilor ideal

convexe, rezultat obtinut de Evgenij A. Lifshits (Lifsic) ın 1970 [60].

Lema 3.1 Fie A o multime ideal convexa ıntr-un spatiu Banach X. Atunci

intA = int(A).

Demonstratie. Aratam ca daca y ∈ int(A) atunci y ∈ intA. Este suficient saluam y = 0, altfel lucram cu A − y ın loc de A. Presupunem deci ca 0 ∈ int(A).Exista δ > 0 astfel ıncat

B(0, δ) ⊂ A ∩B(0, δ) ⊂ A ∩B(0, δ) ⊂ A ∩B(0, δ) +B(0, δ/2).

Am folosit aici urmatorul rezultat [79, p.14], [101]:Pentru orice submultime A a unui spatiu liniar topologic,

A =⋂

V ∈V(A+ V ),

unde V este un sistem fundamental de vecinatati ale originii.In consecinta, pentru fiecare t > 0 avem

B(0, tδ) ⊂ t(A ∩B(0, δ)) +B(0, tδ/2).

Fie x ∈ B(0, δ/2). Pentru t = 1/2, exista x1 ∈ A ∩ B(0, δ) si y1 ∈ B(0, δ/4) astfelıncat

x = 12x1 + y1.

Continuand procedeul cu t = 1/22, 1/23, · · · , 1/2n, · · · obtinem sirurile (xn) ⊂ A ∩B(0, δ), (yn) ⊂ B(0, δ/2n+1) cu proprietatea

yn =1

2n+1xn+1 + yn+1.

62 O. Carja

Avem

‖x−n∑

i=1

1

2ixi‖ = ‖yn‖ ≤

δ

2n+1,

deci

x =∞∑i=1

1

2ixi.

Deoarece A este ideal convexa, x ∈ A. Am aratat astfel ca B(0, δ/2) ⊂ A, ceea cedovedeste ca 0 ∈ intA si astfel lema este demonstrata.

Lema 3.2 O multime convexa ınchisa si absorbanta ıntr-un spatiu Banach estevecinatate a originii.

Demonstratie. Fie A o multime convexa ınchisa si absorbanta ın spatiul BanachX. Multimea B = A∩ (−A) este convexa ınchisa simetrica si absorbanta. DeoareceB este absorbanta si convexa avem

X =⋃n≥1

nB.

Folosind Teorema lui Baire [37, p.102] (vezi si Propozitia 3.3 (ii)), deducem caexista n0 astfel ıncat int(n0B) 6= ∅, deci intB 6= ∅. Vom arata ca multimea Beste vecinatate a originii, deci si A este vecinatate a originii. Pentru aceasta, fiex ∈ intB. Obtinem −x ∈ intB si, deoarece intB este multime convexa,

0 =1

2x+

1

2(−x) ∈ intB,


Demostratia Teoremei 3.2 Fara a restrange generalitatea putem presupune ca(x0, y0) = (0, 0), altfel consideram multifunctia a carui grafic este Graf(F )−(x0, y0).Fie deci 0 ∈ int(Im(F )) si 0 ∈ F−1(0). Consideram multimea A = F (B(0, 1)) siaratam ca este ideal convexa si 0 ∈ intA. Pentru aceasta, consideram sirurile(yn) ⊂ A (marginit) si (λn) cu λn ≥ 0 si

∑∞n=1 λn = 1. Exista (xn) ⊂ B(0, 1)

astfel ıncat yn ∈ F (xn). In plus, seriile∑∞

n=1 λnxn si∑∞

n=1 λnyn sunt convergente.Deoarece Graf(F ) este multime convexa, avem

m∑n=1

λnyn +

∞∑n=m+1

λn

ym+1 ∈ F

m∑n=1

λnxn +

∞∑n=m+1

λn

xm+1


pentru orice m ≥ 1. Trecand la limita cu m→∞ si folosind faptul ca Graf(F ) estemultime ınchisa, deducem

∞∑n=1

λnyn ∈ F( ∞∑

n=1

λnxn

).

Este usor de vazut ca∞∑

n=1

λnxn ∈ B(0, 1),

deci∞∑

n=1

λnyn ∈ A,

ceea ce arata ca A este ideal convexa.Demonstram acum ca A este absorbanta. Consideram y ∈ Y si observam ca

exista λ > 0 astfel ıncat λy ∈ Im(F ), deoarece 0 ∈ int(Im(F )). Exista deci x ∈ Xastfel ıncat λy ∈ F (x). Mai departe, exista µ ∈ (0, 1) astfel ıncat µx ∈ B(0, 1) si,deoarece Graf(F ) este convexa,

µλy = µ(λy) + (1− µ)0 ∈ F (µx+ (1− µ)0) = F (µx) ⊂ F (B(0, 1)).

Asadar, multimea A este convexa ınchisa si absorbanta, deci este vecinatate aoriginii conform Lemei 3.2. Am demonstrat astfel ca

0 ∈ intF (B(0, 1)).

Aplicam Lema 3.1 si deducem ca 0 ∈ intF (B(0, 1)). Exista deci γ > 0 astfel ıncatB(0, γ) ⊂ F (B(0, 1)) si deci are loc (i).

Sa demonstram (iii). Notam β = γ/2 unde γ este dat de (i) si aratam ca acestaeste β cerut de (iii). Fie deci y ∈ B(y0, β), u ∈ Dom(F ) si v ∈ F (u). Fie deasemenea

λ =‖y − v‖

β + ‖y − v‖.

Avem

‖y +β

‖y − v‖(y − v)− y0‖ ≤ γ.

Din (i), exista t ∈ Dom(F ) cu proprietatea

y +β

‖y − v‖(y − v) ∈ F (t)

64 O. Carja

si ‖t−x0‖ ≤ 1. Deoarece λβ/‖y− v‖ = 1−λ, obtinem λy+ (1−λ)(y− v) ∈ λF (t)care, ımpreuna cu (1−λ)v ∈ (1−λ)F (u) si cu faptul ca multifunctia F este convexa,implica y ∈ F (λt+ (1− λ)u). Sa aratam ca x = λt+ (1− λ)u satisface inegalitateaceruta. Avem

‖x− u‖ = λ‖t− u‖ ≤ ‖y − v‖β

(‖t− x0‖+ ‖u− x0‖) ≤

‖y − v‖β

(1 + ‖u− x0‖),

ceea ce ıncheie demonstratia punctului (iii).In sfarsit sa demonstram (iv). Pentru aceasta se modifica putin demonstratia

punctului (iii). Daca d(u, F−1(y)) = 0, demonstratia este terminata. Daca nu,pentru ε > 0 consideram v ∈ F (u) astfel ıncat

‖v − y‖ ≤ d(y, F (u))(1 + ε).

Mai departe se face rationamentul de la (iii) si se obtine ın final

‖x− u‖ ≤ ‖y − v‖β

(1 + ‖u− x0‖) ≤d(y, F (u))(1 + ε)

γ(1 + ‖u− x0‖).

Deoarece x ∈ F−1(y) iar ε este arbitrar, demonstratia se ıncheie.

In particular obtinem

Corolarul 3.4 Fie multifunctia F ca ın Teorema 3.2. Atunci(i) Exista constantele pozitive r, ρ si ω astfel ıncat, daca ‖u−x0‖ < ρ, ‖y−y0‖ <

r si v ∈ F (u), exista x ∈ Dom(F ) cu proprietatile y ∈ F (x) si ‖x− u‖ ≤ ω‖y− v‖;(ii) Multifunctia F−1 este inferior semicontinua pe int(Im(F )).

O consecinta remarcabila a Teoremei 3.1 este Teorema graficului ınchis.

Corolarul 3.5 Fie X si Y spatii Banach si T : X → Y un operator liniar si cugrafic ınchis. Atunci T este continuu.

Avem mai general

Corolarul 3.6 Fie X si Y spatii Banach si F : X ; Y un proces convex ınchiscu Dom(F ) = X. Atunci F este multifunctie lipschitziana.

Demonstratie. Se aplica Corolarul 3.3 procesului convex ınchis si surjectiv F−1.

Este clar ca daca F este operator liniar, conditia Lipschitz se reduce la conditiade marginire si deci Corolarul 3.5 rezulta din Corolarul 3.6.


3.2 Teorema lui Baire

Demonstratia Teoremei 3.2 se bazeaza pe un rezultat fundamental din Analizamatematica si anume Teorema lui Baire. Folosim acest prilej pentru a face catevacomentarii referitoare la acest rezultat. El este frecvent utilizat ın forma urmatoare(vezi, de exemplu, [37, p.102], [101, p.11]).

Propozitia 3.1 Fie X un spatiu metric complet si (Xn) un sir de multimi ınchisedin X. Daca X = ∪n∈NXn, exista n0 ∈ N astfel ıncat intXn0 6= ∅.

Propozitia 3.1 se poate deduce prin complementarietate din

Propozitia 3.2 Fie X un spatiu metric complet si (Xn) un sir de multimi deschisesi dense din X. Atunci ∩n∈NXn este densa ın X.

Este interesant de observat ca Propozitia 3.2 nu rezulta prin complementarietatedin Propozitia 3.1. Totusi, se pot stabili unele echivalente ıntre diferite variante alepropozitiilor enuntate mai sus.

Propozitia 3.3 Fie X un spatiu metric complet si (Xn) un sir de multimi ınchisedin X.

(i) Daca multimea ∪n∈NXn are interior nevid atunci multimea ∪n∈NintXn estenevida.

(ii) Daca X = ∪n∈NXn atunci exista n0 ∈ N astfel ıncat intXn0 6= ∅.

(iii) Daca X = ∪n∈NXn atunci ∪n∈NintXn este densa ın X.

Propozitia 3.4 Fie X un spatiu metric complet si (Xn) un sir de multimi deschisesi dense din X. Atunci

(a) ∩n∈NXn este nevida;

(b) ∩n∈NXn este densa ın X.

Este usor de vazut ca, printr-un argument simplu folosind legile lui De Morganavem: (i) ⇔ (b) si (ii) ⇔ (a). De asemenea, sa observam ca (iii) rezulta din (i)aplicat multimilor ınchise si cu interior vid, Xn \ intXn. Se obtine astfel egalitatea

int ∪ (Xn \ intXn) = ∅

66 O. Carja

care, ımpreuna cu incluziunea

∩(X \ (Xn \ intXn)) ⊂ ∪intXn,

ıncheie demonstratia punctului (iii).Propozitia 3.4 a fost demonstrata de Louis Rene Baire [5] ın 1899 ın cazul

spatiului R. Un rationament de acelasi tip se gaseste si la William F. Osgood ın1897. Felix Hausdorff publica demonstratia Teoremei lui Baire ın cazul general ın1914. Este interesant de precizat ca enunturile prezentate mai sus sunt adevaratesi ın spatii compacte.

Vom prezenta acum doua rezultate mai generale decat Propozitiile 3.3 si 3.4 sicare sunt echivalente prin complementarietate. In spatii metrice complete ele aufost stabilite de Corneliu Ursescu (comunicare personala).

Teorema 3.3 Fie X un spatiu metric complet sau un spatiu compact. Fie (Xn)un sir de multimi ınchise din X. Atunci⋃

n≥1

intXn = int⋃n≥1

Xn.

Teorema 3.4 Fie X un spatiu metric complet sau un spatiu compact. Fie (Xn)un sir de multimi deschise din X. Atunci

int⋂n≥1

Xn = int⋂n≥1

Xn.

Demonstratia Teoremei 3.4. Incluziunea

int⋂n≥1

Xn ⊂ int⋂n≥1

Xn

este evidenta. Pentru a demonstra incluziunea inversa este suficient sa demonstramincluziunea

int⋂n≥1

Xn ⊂⋂n≥1

Xn,

iar pentru aceasta este suficient sa aratam ca pentru orice multime nevida si deschisaU din ∩n≥1Xn, multimea U ∩ (∩n≥1Xn) este nevida. Fie deci U o multime nevidasi deschisa din ∩n≥1Xn. Sa observam ca pentru fiecare n ∈ N avem U ⊂ Xn, deciU ∩Xn este o multime deschisa si nevida. Pentru a arata ca multimea U ∩(∩n≥1Xn)


este nevida, consideram un proces inductiv alegand o multime nevida si deschisa V1

astfel ıncatV1 ⊂ U ∩X1.

In spatii metrice alegem V1 cu proprietatea suplimentara

diam(V1) ≤ 1

. Apoi, pentru fiecare numar natural n > 2 alegem o multime nevida si deschisa Vn

astfel ıncatVn ⊂ Vn−1 ∩Xn.

In spatii metrice alegem Vn cu proprietatea suplimentara

diam(Vn) ≤ 1/n.

Sa observam ca Vn ⊂ U ∩Xn.Mai departe, aratam ca

∩n≥1Vn 6= ∅,

de unde rezulta imediat ca U ∩ ∩n≥1Xn 6= ∅, ceea ce ıncheie demonstratia.Faptul ca ∩n≥1Vn 6= ∅ se bazeaza pe argumente diferite ın functie de natura

spatiului X. Daca X este spatiu metric complet atunci afirmatia se bazeaza pefaptul ca familia Vn este formata din multimi ınchise ale caror diametre convergla zero. Daca X este spatiu compact atunci familia Vn are proprietatea intersectieifinite.

Observatia 3.2 Sa remarcam ca demonstratia de mai sus foloseste Axioma alegeriidependente. Vezi Capitolul 5 pentru mai multe comentarii asupra aceste axiome.Este interesant de subliniat ca ın 1977 Charles E. Blair [18] a demonstrat ca Teoremalui Baire implica Axioma alegerii dependente.

Cele doua leme de baza, Lema 3.1 si Lema 3.2, utilizate la demonstratia TeoremeiRobinson-Ursescu, conduc la un frumos rezultat stabilit de Petr P. Zabreıko [99]ın 1969 si pe care ıl vom demonstra mai jos. Este interesant ca cele trei rezultatefundamentale ale analizei functionale liniare, teorema aplicatiilor deschise, teoremagraficului ınchis si principiul marginirii uniforme, se pot demonstra ıntr-o manieraunitara si simpla utilizand Lema lui Zabreıko.

Lema 3.3 (Zabreıko) Orice seminorma numarabil subaditiva pe un spatiu Banacheste continua.

68 O. Carja

Demonstratie. Seminorma p pe spatiul Banach X este numarabil subaditivadaca p(

∑n xn) ≤ ∑

n p(xn) pentru orice serie convergenta∑

n xn din X. Este usorde vazut ca, din proprietatile seminormei, este suficient sa stabilim continuitateaın origine. Pentru aceasta, consideram multimea A = x; p(x) ≤ 1 si observamca este convexa si absorbanta. Prin urmare, A este ınchisa convexa si absorbantadeci, pe baza Lemei 3.2, este vecinatate a originii. Pe de alta parte, este usor dearatat, utilizand proprietatea seminormei de a fi numarabil subaditiva, ca A esteideal convexa. Se aplica Lema 3.1 si se deduce ca A este vecinatate a originii. Acestfapt conduce la continuitatea ın origine a seminormei p.

Sa demonstram acum cele trei rezultate fundamentale amintite mai sus, utilizandLema lui Zabreıko.

Demonstratia Teoremei aplicatiilor deschise (Teorema 3.1) Se consideraseminorma pe Y

p(y) = inf‖x‖;x ∈ X, T (x) = y.

Pentru a demonstra ca este numarabil subaditiva, fixam ε > 0, luam seria conver-genta

∑n yn ın Y si construim seria absolut convergenta

∑n xn ın X astfel: luam

xn ∈ X astfel ıncat ‖xn‖ < p(yn) + 2−nε pentru orice n. Facem precizarea ca ampresupus, fara a restrange generalitatea, ca

∑n p(yn) este convergenta. Avem

p(∑n

yn) ≤ ‖∑n

xn‖ ≤∑n

‖xn‖ <∑n

p(yn) + ε.

Cum ε este arbitrar, deducem ca p este numarabil subaditiva. Aplicam Lema 3.3si deducem ca p este continua, ceea ce conduce usor la concluzia teoremei.

Observatia 3.3 O consecinta remarcabila a Teoremei 3.1 este urmatorul rezultatdemonstrat pentru pima data de Banach ın 1929.

Daca X este spatiu Banach, orice operator bijectiv T ∈ L(X) este un izomor-fism.

Urmatorul rezultat este Principiul marginirii uniforme, numit adesea TeoremaBanach-Steinhaus deoarece o demonstratie a sa a aparut ıntr-o lucrare de StefanBanach si Hugo Steinhaus [10] din 1927. De fapt rezultatul a fost publicat maiıntai ın 1923 de Theophil Henry Hildebrandt [46] iar rezultate particulare obtinusemai ınainte, ın 1922, Hans Hahn [42] si Stefan Banach ın teza de doctorat. Esteinteresant ca Hahn demonstreaza teorema pentru functionale liniare continue printr-o metoda care nu foloseste Teorema lui Baire si care functioneaza si ın cazul general.


Teorema 3.5 Fie Ti; i ∈ I o familie nevida de operatori din L(X, Y ), unde Xeste spatiu Banach si Y este spatiu normat. Daca sup‖Tix‖; i ∈ X este finitapentru fiecare x din X atunci sup‖Ti‖; i ∈ X este finita.

Demonstratie. Consideram seminorma

p(x) = sup‖Tix‖; i ∈ I.

Daca∑

n xn este o serie convergenta ın X avem

‖Ti(∑n

xn)‖ = ‖∑n

Txn‖ ≤∑n

‖Txn‖ ≤∑n

p(xn)

pentru orice i ∈ I, de unde rezulta ca p(∑

n xn) ≤ ∑n p(xn). Deci p este continua,

fapt care conduce usor la concluzie.

In sfarsit, sa demonstram Teorema graficului ınchis, stabilita de S. Banach ın1932 [9].

Teorema 3.6 Fie X si Y spatii Banach si T : X → Y un operator liniar si cugrafic ınchis. Atunci T este marginit.

Demonstratie. Consideram seminorma pe X

p(x) = ‖Tx‖

si aratam ca este numarabil subaditiva. Fie∑

n xn o serie convergenta ın X. Avemde aratat ca ‖T (

∑n xn)‖ ≤ ∑

n ‖Txn‖, deci putem presupune ca seria∑

n ‖Txn‖este convergenta, care ımpreuna cu completitudinea lui Y implica faptul ca seria∑

n Txn este convergenta. Deoarece T are grafic ınchis, avem∑

n Txn = T (∑

n xn).Mai departe demonstratia este imediata.

Iata alte aplicatii interesante ale teoremei lui Baire.(1) Multimea numerelor rationale nu este de tip Gδ, adica, intersectie numarabila

de multimi deschise. Vezi problema 6.33.(2) Nu exista functii f : R → R care sa fie continue pe multimea numerelor

rationale si discontinue pe multimea numerelor irationale. Vezi Problema 6.34.De fapt, multimea punctelor ın care o functie reala de variabila reala este con-

tinua este de tip Gδ. Este interesant ca exista functii care sa fie continue exact pemultimea numerelor irationale, deci multimea numerelor irationale este de tip Gδ.Vezi Problema 6.35.

70 O. Carja

(3) Multimea functiilor f din C[0, 1], pentru care exista un punct xf ın [0, 1) ıncare f este derivabila la dreapta, este de prima categorie ın C[0, 1]. Vezi Problema6.36.

Amintim ca o multime este de prima categorie daca se poate scrie ca o reuniunenumarabila de multimi rare (pentru care interiorul aderentei lor este vid). Dinvremea lui Newton pana la ınceputul secolului 19, majoritatea matematicienilorpresupuneau ca o functie reala definita pe un interval trebuie sa fie derivabila peaproape tot domeniul de definitie. In 1834, Bernard Bolzano a dat un exemplude functie reala continua pe un interval si nederivabila ın orice punct din acelinterval. Aproape un secol dupa aceea matematicienii au tratat acea functie ca uncaz patologic. In 1931 [8] Stefan Banach a aratat, prin afirmatia de mai sus, ca“marea majoritate” a functiilor reale continue definite pe un interval real nu suntderivabile ın nici un punct.

(4) Fie X un spatiu Banach. O functie inferior semicontinua sau superior semi-continua, definita pe X cu valori reale, este continua pe un rezidual (complementaraunei multimi de prima categorie). Vezi Problema 6.37.

3.3 Aplicatii la controlabilitatea

sistemelor liniare

Sa prezentam ın continuare o aplicatie a Corolarului 3.2 la studiul controlabilitatiisistemelor liniare infinit dimensionale. Pentru aceasta avem nevoie de cateva el-emente de teoria semigrupurilor liniare de clasa C0. Nu vom intra ın detalii, civom prezenta doar un minim necesar. Cititorul poate consulta [11] sau [95] pentrudetalii.

Sa ne amintim pentru ınceput ca daca X si U sunt spatii finit dimensionale iarA : X → X si B : U → X sunt operatori liniari, atunci solutia ecuatiei diferentiale

y′(t) = Ay(t) +Bu(t), y(0) = x, t ≥ 0 (3.1)

este data de formula variatiei constantelor

y(t) = S(t)x+∫ t

0S(t− s)Bu(s)ds, (3.2)

unde S(t) = eAt, t ≥ 0, este solutia fundamentala a ecuatiei z′(t) = Az(t).Teoria semigrupurilor liniare ın spatii Banach extinde conceptul de solutie fun-

damentala la spatii Banach arbitrare si permite definirea cu ajutorul formulei (3.2)a solutiei ecuatiei (3.1) ın situatii mai generale. O clasa larga de sisteme de control


guvernate de ecuatii cu derivate partiale sunt cazuri particulare ale ecuatiei (3.1),considerate ın spatii infinit dimensionale.

Asadar, o familie S(t) : X → X, t ≥ 0, formata din operatori liniari continuicare verifica proprietatea semigrupala S(t + s) = S(t)S(s), t, s ≥ 0, S(0) = I sisatisface conditia limt↓0 S(t)x = x, pentru x ∈ X, se numeste semigrup de clasa C0

pe X. Legatura dintre A si S(t) este data de

Ax = limh↓0

S(h)x− x

h,

pentru x ∈ Dom(A). Operatorul ınchis si dens definit A se numeste generatorulinfinitezimal al semigrupului S(t). Daca S(t) este un semigrup de clasa C0 atuncifunctia t 7→ S(t)x este continua pe [0,∞) pentru orice x ∈ X. In plus, existaconstantele ω ∈ R si M ≥ 1 astfel ıncat

‖S(t)‖ ≤M exp(ωt), ∀t ≥ 0.

In cele ce urmeaza ne vom referi la sistemul de control (3.1) cu solutia (3.2) cuB ∈ L(U,X). Controlul u(·) este din U = L∞([0,∞);U).

Spunem ca sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] daca pentru fiecare x ∈ Xexista u ∈ U astfel ıncat y(·) dat de (3.2) verifica y(t) = 0, adica toate elementeledin X pot fi transferate ın origine prin actiunea controalelor din U . Sa definimoperatorul V (t) : U → X prin

V (t)u =∫ t

0S(t− s)Bu(s)ds.

Este usor de vazut ca V (t) este liniar si marginit. De asemenea, se observa casistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] daca

Im(S(t)) ⊂ Im(V (t)).

Sa presupunem acum ca avem restrictii asupra controlului, adica multimea con-troalelor admisibile este

Uad = u ∈ U ; ‖u‖ ≤ ρ,

ρ fiind o constanta pozitiva fixata. Aplicand Corolarul 3.2, deducem ca nula con-trolabilitate a sistemului (3.1) este echivalenta cu existenta unui δ > 0 astfel ıncat

S(t)(B(0, δ)) ⊂ V (t)(Uad),

adica o ıntreaga sfera din jurul originii poate fi transferata ın origine la timpul tprin actiunea controalelor admisibile.

72 O. Carja

Pentru fiecare t > 0 definim multimea

R(t) = x ∈ X; ∃u ∈ Uad, S(t)x = V (t)u,

adica multimea starilor initiale care pot fi transferate ın origine la timpul t cu con-troale admisibile. Definim de asemenea domeniul de nula controlabilitate admisibila

R =⋃t>0

R(t)

si functia timp minimal

T (x) = inft; x ∈ R(t), x ∈ R.

Vom demonstra ca daca sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] pentru oricet > 0, atunci R este deschisa si functia T (·) este continua pe R. Pentru aceastademonstram mai ıntai

Lema 3.4 Presupunem ca sistemul de control (3.1) este nul controlabil pe [0, ε].Atunci

(a) Exista δ(ε) > 0 astfel ıncat daca ‖x‖ ≤ δ(ε) avem x ∈ R(ε);(b) Pentru orice x ∈ R(t) si y ∈ X care satisface

‖y − x‖ ≤ δ(ε)

M exp(ωt)

avem y ∈ R(t+ ε).

Demonstratie. (a) Sistemul fiind nul controlabil pe [0, ε] avem

Im(S(ε)) ⊂ Im(V (ε)).

Considerand T = S(ε) si S = V (ε) ın Corolarul 3.2, deducem usor (a). Pentru (b)pornim de la egalitatea

S(t+ ε)y = S(ε)S(t)(y − x) + S(ε)S(t)x.

Deoarece ‖y − x‖ ≤ δ(ε)/M exp(ωt), avand ın vedere ca ‖S(t)x‖ ≤M exp(ωt)‖x‖,pentru orice t ≥ 0, obtinem ‖S(t)(y−x)‖ ≤ δ(ε). Folosind (a), obtinem S(t)(y−x) ∈R(ε). Exista deci u1 ∈ Uad astfel ıncat

S(ε)S(t)(y − x) = V (ε)u.


Pe de alta parte, deoarece x ∈ R(t), exista u2 ∈ Uad astfel ıncat S(t)x = V (t)u2.Obtinem

S(ε)S(t)x =∫ t

0S(t− ε− s)Bu2(s)ds

si

S(t+ ε)x =∫ t+ε

tS(t+ ε− s)Bu1(s− t)ds+

∫ t

0S(t+ ε− s)Bu2(s)ds.

Punand

u(s) =

u2(s) daca s ∈ [0, t]u1(s− t) daca s ∈ [t, t+ ε],

deducemS(t+ ε)y = V (t+ ε)u.

Deoarece u ∈ Uad, obtinem y ∈ R(t+ ε), ceea ce trebuia demonstrat.

Teorema 3.7 Presupunem ca sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] pentruorice t > 0. Atunci R este deschisa si functia timp minimal T (·) este continua peR.

Demonstratie. Faptul ca R este deschisa rezulta imediat din Lema 3.2(b).Observatia urmatoare va fi utila ın demonstratie.

Pentru orice y ∈ R si ε > 0 avem y ∈ R(T (y) + ε).Intr-adevar, aceasta rezulta din definitia functiei timp minimal si din faptul caR(s) ⊂ R(t) pentru s < t.

Fie acum y0 ∈ R si ε > 0 fixat. Sa notam δ = δ(ε/2) dat de Lema 3.4(a),β(t) = M exp(ωt) si

K =

y ∈ X; ‖y − y0‖ ≤

δ

2β(T (y0) + 2ε)

.

Fie yi ∈ K, i = 1, 2. Deoarece β(·) este crescatoare avem

‖yi − y0‖ ≤δ

2β(T (y0) + ε/2), i = 1, 2.

Avand ın vedere ca y0 ∈ R(T (y0) + ε/2), folosind si Lema 3.4(b), deducem

T (yi) ≤ T (y0) + ε, i = 1, 2.

Pe de alta parte,

‖y1 − y2‖ ≤δ

β(T (y0) + 2ε)

74 O. Carja

si deci

‖y1 − y2‖ ≤δ

β(T (yi) + ε/2).

Utilizam ınca o data Lema 3.4(b) si obtinem y1 ∈ R(T (y2)+ε) si y2 ∈ R(T (y1)+ε), ceea ce implica T (y1) ≤ T (y2) + ε si T (y2) ≤ T (y1) + ε. Am aratat astfel ca,pentru orice ε > 0, exista

δ1 =δ(ε/2)

2β(T (y0) + 2ε)

care depinde de y0 si ε, astfel ıncat pentru orice y1, y2 cu ‖yi − y0‖ ≤ δ1, i = 1, 2,avem

|T (y1)− T (y2)| ≤ ε.

Deci T este continua ın y0.

Am discutat mai sus problema trasferului unei date initiale ın origine. O prob-lema naturala este aceea a controlabilitatii exacte pe [0, t] a sistemului (3.1). Maiprecis, spunem ca sistemul (3.1) este exact controlabil pe [0, t] daca pentru fiecarez ∈ X exista un control u ∈ U astfel ıncat y dat de (3.2) verifica y(0) = 0 siy(t) = z. Aceasta ınseamna ca toate elementele din X pot fi atinse la timpul t prinactiunea controalelor din U . Este clar ca sistemul (3.1) este exact controlabil pe[0, t] daca operatorul V (t) este surjectiv. Pe baza principiului aplicatiilor deschise,deducem ca proprietatea de controlabilitate exacta a sistemului (3.1) este echiva-lenta cu existenta unui δ > 0 astfel ıncat B(0, δ) ⊂ V (t)(Uad), adica punctele dintr-oıntreaga sfera din jurul originii pot fi atinse la timpul t prin actiunea controaleloradmisibile.

Observatia 3.4 Controlabilitatea exacta ın spatii infinit dimensionale este destulde restrictiva. Daca B este compact (cazul ecuatiilor hiperbolice de ordinul aldoilea) sau semigrupul S(t) este compact (cazul ecuatiilor parabolice) [95] atuncioperatorul V (t) este compact (vezi Teorema 4.13) deci nu este surjectiv. Vezi siObservatia 4.6.

3.4 Teorema de inversare locala si

Teorema Lyusternik - Graves

Prezentam ın continuare un rezultat de aceeasi natura cu Principiul aplicatiilordeschise ın cazul functiilor diferentiabile. Sa ne amintim Teorema 3.1:

Daca T ∈ L(X, Y ) este surjectiv, exista γ > 0 astfel ıncat pentru orice y ∈ Yexista x ∈ X cu Tx = y si ‖x‖ ≤ γ‖y‖.


In cele ce urmeaza, oricare din constantele γ > 0 cu proprietatea de mai sus seva numi constanta de surjectivitate pentru operatorul surjectiv T .

Teorema 3.8 (Graves) Fie X si Y spatii Banach, T ∈ L(X, Y ) un operator sur-jectiv cu γ > 0 constanta de surjectivitate si 0 < δ < 1/γ. Fie U ⊂ X o multimedeschisa, x0 ∈ U si f : U → Y o functie continua cu proprietatea

‖f(u)− f(v)− T (u− v)‖ ≤ δ‖u− v‖

pentru orice u si v cu ‖u − x0‖ < r si ‖v − x0‖ < r. In aceste conditii, daca‖y − f(x0)‖ < r(1/γ − δ), exista o solutie a ecuatiei f(x) = y ce satisface

‖x− x0‖ ≤ (1/γ − δ)−1‖y − f(x0)‖.

Demonstratie. Construim inductiv un sir (ξn) astfel: ξ0 = 0 iar, pentru n ≥ 1,ξn este astfel ıncat

T (ξn − ξn−1) = y − f(x0 + ξn−1) (3.3)

si‖ξn − ξn−1‖ ≤ γ‖y − f(x0 + ξn−1)‖. (3.4)

Deducem cu usurinta

T (ξn − ξn−1) = T (ξn−1 − ξn−2)− f(x0 + ξn−1) + f(x0 + ξn−2),

deci‖ξn − ξn−1‖ ≤ γδ‖ξn−1 − ξn−2‖ (3.5)

daca ‖ξn−1‖ < r si ‖ξn−2‖ < r. Acest fapt este adevarat pentru orice n. Intr-adevar,observam mai ıntai ca din (3.3) si (3.4), ‖ξ1‖ < r(1 − γδ). Deoarece ξ0 = 0, avem(3.5) pentru n = 2. De aici se obtine

‖ξ2‖ = ‖ξ1 + ξ2 − ξ1‖ ≤ ‖ξ1‖(1 + γδ) < r

si deci are loc (3.5) pentru n = 3. Presupunem (3.5) adevarata pana la n si deducem

‖ξn‖ ≤ ‖ξ1‖(1 + γδ + · · ·+ (γδ)n−1) < r, (3.6)

ceea ce implica (3.5) pentru n + 1. Mai departe, din (3.5) rezulta ca sirul (ξn)este convergent la ξ, din (3.3) deducem ca y = f(x0 + ξ), din (3.4) avem ‖ξ1‖ ≤γ‖y − f(x0)‖ iar din (3.6) deducem

‖ξ‖ ≤ (1− γδ)−1‖ξ1‖ ≤ (1/γ − δ)−1‖y − f(x0)‖

si demonstratia este terminata.

76 O. Carja

Corolarul 3.7 Fie T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv cu constanta γ > 0. DacaS ∈ L(X, Y ) este astfel ıncat ‖S − T‖ ≤ 1/2γ, atunci S este surjectiv cu constanta2γ.

Demonstratie. Se aplica Teorema 3.8 cu f = S si x0 = 0. In particular, rezultaca multimea operatorilor surjectivi este deschisa ın L(X, Y ). Vezi si Problema 6.24.

Inainte de a prezenta urmatorul rezultat, sa amintim notiunea de diferentiabili-tate Frechet. Fie X si Y spatii normate, U ⊂ X o multime deschisa si f : U → Y ofunctie. Spunem ca f este diferentiabila Frechet ın x0 ∈ U daca exista un operator,notat f ′(x0), cu proprietatea ca f ′(x0) ∈ L(X, Y ) si

limh→0

1

‖h‖(f(x0 + h)− f(x0)− f ′(x0)h) = 0.

Spunem ca f este de clasa C1 pe U daca f este diferentiabila Frechet si f ′ (privitaca functie de la U ın L(X, Y )) este continua ın fiecare punct din U .

Sa amintim de asemenea urmatoarea teorema de medie:

Daca f : U → Y este diferentiabila Frechet ın orice punct din segmentul [a, b] ⊂U , atunci

‖f(b)− f(a)‖ ≤ supu∈]a,b[

‖f ′(u)‖‖b− a‖.

Pentru demonstratia acestei teoreme precum si pentru alte rezultate legate dediferentiabilitate ın spatii Banach trimitem la [101].

Teorema 3.9 (Lyusternik-Graves) Fie X si Y spatii Banach, U ⊂ X o multimedeschisa, x0 ∈ U , f : U → X o functie diferentiabila Frechet cu f ′ continua ınx0 si f ′(x0) surjectiva. In aceste conditii, exista constantele pozitive r, ρ si ω astfelıncat, daca ‖p− x0‖ < ρ si ‖y − f(x0)‖ < r, exista x ce satisface f(x) = y si

‖x− p‖ ≤ ω‖y − f(p)‖.

Demonstratie. Deoarece f ′ este continua ın x0, exista ρ1 > 0 astfel ıncat, daca‖x−x0‖ < ρ1, avem ‖f ′(x)−f ′(x0)‖ < 1/8γ, unde γ este o constanta de surjectivi-tate pentru operatorul surjectiv f ′(x0). Aplicand Corolarul 3.7 deducem ca, pentru‖p−x0‖ < ρ1, f

′(p) este surjectiv cu constanta 2γ. Din teorema de medie enuntatamai sus si aplicata functiei x 7→ f(x)− f ′(p)x obtinem

‖f(u)− f(v)− f ′(p)(u− v)‖ ≤ ‖u− v‖ supt∈[a,b]

‖f ′(t)− f ′(p)‖. (3.7)


Din (3.7), daca ‖p− x0‖ < ρ1, avem

‖f(u)− f(v)− f ′(p)(u− v)‖ ≤ 1

4γ‖u− v‖ (3.8)

pentru ‖u− x0‖ < ρ1 si ‖v− x0‖ < ρ1. Pe de alta parte, exista ρ2 > 0 cu ρ2 ≤ ρ1/2astfel ıncat, daca ‖p− x0‖ < ρ2, avem

‖f(p)− f(x0)‖ <ρ1

16γ.

Sa aratam ca ρ = ρ2, r = ρ1/8γ si ω = 4γ verifica toate cerintele concluziei.Fie deci ‖p − x0‖ < ρ si ‖y − f(x0)‖ < r. Observam ca pentru ‖u − p‖ < ρ1/2si ‖v − p‖ < ρ1/2 avem ‖u − x0‖ < ρ1, ‖v − x0‖ < ρ1 si deci (3.8) arata casuntem ın conditiile Teoremei 3.8 cu T = f ′(p) si 2γ ın loc de γ. Este clar ca daca‖y−f(x0)‖ < r atunci ‖y−f(p)‖ < ρ1/8γ si deci exista o solutie a ecuatiei f(x) = ycare satisface

‖x− p‖ ≤ 4γ‖y − f(p)‖.

Demonstratia teoremei este ıncheiata.

Observatia 3.5 Concluzia Teoremei 3.9 afirma, ın particular, ca exista o vecinata-te deschisa V a lui x0, continuta ın U , care are proprietatea ca pentru fiecare p ∈ Vsi fiecare Sp, sfera deschisa centrata ın p si continuta ın V , f(Sp) este vecinatatepentru f(p).

Observatia 3.6 Estimarea ω = 4γ, unde γ este constanta de surjectivitate a op-eratorului f ′(x0), nu este cea mai buna. Aceasta provine din faptul ca am aplicatTeorema 3.8 cu δ = 1/2γ. De fapt, marginea inferioara a valorilor lui ω pentru careare loc teorema de mai sus este γ.

Lawrence M. Graves [40] a demonstrat ın 1950 Teorema 3.8 si Corolarul 3.7.Lazar Aronovich Lyusternik [62] (1934) a introdus conditia ca f ′(x0) sa fie opera-tor surjectiv si procedeul iterativ prezentat ın demonstratia Teoremei 3.8 pentru aobtine urmatorul rezultat.

Corolarul 3.8 (Lyusternik) Fie f ca ın Teorema 3.9 si fie f(x0) = 0. Atuncispatiul tangent la f−1(0) ın x0 este x0 + kerf ′(x0).

78 O. Carja

Demonstratie. Se aplica Teorema 3.9 cu y = 0 si p ∈ x0 + kerf ′(x0) si se deduceca exista x ∈ f−1(0) astfel ıncat ‖x− p‖ ≤ ω‖f(p)‖, adica

d(p, f−1(0)) ≤ ω‖f(p)− f(x0)− f ′(x0)(p− x0)‖.

De aici se obtine imediat

limp→x0

p∈x0+kerf ′(x0)

d(p, f−1(0))

‖p− x0‖= 0,


Teorema lui Graves se utilizeaza ın obtinerea unor rezultate de existenta pen-tru ecuatii neliniare plecand de la rezultate similare pentru aproximari liniare aleacestora. Unele probleme, de exemplu cele legate de controlabilitatea cu restrictiia sistemelor neliniare au impus urmatoarea varianta.

Teorema 3.10 Fie X si Y spatii Banach, D ⊂ X o multime deschisa, x0 ∈ D,L ⊂ X un con convex ınchis si f : D → Y o functie diferentiabila Frechet cu f ′

continua ın x0 si cu proprietatea f ′(x0)(L) = Y . Atunci exista o vecinatate V apunctului f(x0) si o constanta γ > 0 astfel ıncat, pentru fiecare y ∈ V , ecuatiaf(x) = y are o solutie ın x0 +L care satisface inegalitatea ‖x−x0‖ ≤ γ‖y−f(x0)‖.

Demonstratie. Se procedeaza ca ın Teorema 3.8 cu observatia ca γ este obtinutaaplicand Teorema aplicatiilor deschise procesului convex ınchis F : X ; Y definitprin

F (x) =

f ′(x0)x daca x ∈ L∅ daca x /∈ L.

Ipoteza f ′(x0)(L) = Y asigura faptul ca F este surjectiv si deci exista γ > 0 ıncat,pentru y ∈ Y , exista x ∈ L cu f ′(x0)x = y si ‖x‖ ≤ γ‖y‖.

Teorema 3.9 se mai numeste si Teorema surjectiei, datorita conditiei ca f ′(x0)sa fie surjectiv. Sa ne amintim ca pentru Teorema de inversare locala se cere caf ′(x0) sa fie si injectiv. Mai precis avem

Teorema 3.11 (Teorema de inversare locala ) Fie X si Y spatii Banach, U ⊂ Xo multime deschisa, x0 ∈ U , f : U → Y o functie de clasa C1 cu proprietatea caf ′(x0) este un operator bijectiv. Atunci exista o vecinatate W a lui f(x0) ın Y sio vecinatate V a lui x0 ın X astfel ıncat pentru orice y ∈ W exista o solutie unicax ∈ V a ecuatiei f(x) = y. Mai mult functia f−1 este de clasa C1 pe W si derivatasa este data prin (f−1)′(y) = (f ′(x))−1. Daca f este de clasa Ck, k > 1, atunci f−1

este de clasa Ck.


Demonstratie. Fara a restrange generalitatea, luam x0 = 0 si f(x0) = 0. Inplus, este suficient sa discutam inversarea locala a functiei f ′(0)−1f si deci suntemcondusi la a considera cazul ın care f = I + g, unde g este de clasa C1 si g′(0) = 0.Aici I este operatorul identitate pe X. Fie r > 0 astfel ıncat ‖g′(u)‖ < 1/2 pentru‖u‖ < r. Folosind teorema de medie deducem ca pentru orice u, v ∈ B(0, r) avem

‖g(u)− g(v)‖ ≤ 1

2‖u− v‖. (3.9)

Deci g este o contractie si ‖g(u)‖ ≤ ‖u‖/2 pentru ‖u‖ < r. Pentru v ∈ X fixat,punem

gv(u) = v − g(u).

Este clar ca gv este o contractie. Mai mult, pentru u ∈ B(0, r) si v ∈ B(0, r/2)avem ‖gv(u)‖ ≤ r si deci, pentru v ∈ B(0, r/2), gv este o contractie, duce B(0, r)ın ea ınsasi, prin urmare are un punct fix unic u ∈ B(0, r) care satisface

u = gv(u) = v − g(u),

deci f(u) = v. Asadar, putem defini functia f−1 : B(0, r/2) → B(0, r). Sa aratamca f−1 este de clasa C1. Pentru aceasta, aratam mai ıntai ca f−1 este lipschitziana.Punem p = f−1(u) si q = f−1(v), adica p+ g(p) = u si q + g(q) = v. Folosind (3.9)obtinem

‖p− q‖ ≤ ‖u− v‖+ ‖g(p)− g(q)‖ ≤ ‖u− v‖+1

2‖p− q‖,

deci

‖f−1(u)− f−1(v)‖ ≤ 2‖u− v‖.

Asadar f−1 este Lipschitz continua cu constanta 2.Fie acum y ∈ W = B(0, r/2) si x = f−1(y). Sa aratam ca

(f−1)′(y) = (f ′(x))−1. (3.10)

Din x + g(x) = y avem f−1(y) = y − g(f−1(y)). Avand ın vedere ca functia geste diferentiabila ın 0 si g′(0) = 0 iar f−1 este lipschitziana, deducem usor cafunctia y 7→ g(f−1(y)) are diferentiala ın punctul 0 egala cu 0. De aici rezulta ca(f−1)′(0) = I. Aceasta implica (3.10) pe baza unor translatii care sa duca x si y ınorigine. Sa detaliem acest fapt. Consideram functia

h(u) = f ′(x)−1(f(u+ x)− y)

80 O. Carja

si observam ca h(0) = 0, h′(0) = 0 si deci, pe baza celor demonstrate mai sus,(h−1)′(0) = I. Aceasta, ımpreuna cu faptul ca h−1(v) = f−1(y + f ′(x)v)− x, arataca (3.10) este adevarata. In sfarsit, pentru a arata ca f−1 este de clasa C1 observamca (f−1)′ apare ca o compunere de trei functii continue si anume f−1, f ′ si J , undeoperatorul J : Inv(X,Y ) → L(Y,X) este definit prin J(A) = A−1. Am notat cuInv(X, Y ) multimea operatorilor A ∈ L(X, Y ) care sunt inversabili (bijectivi). Sasubliniem faptul ca din Teorema aplicatiilor deschise (Teorema 3.1) rezulta ca dacaX si Y sunt spatii Banach iar A ∈ L(X, Y ) este bijectiv atunci A−1 ∈ L(Y,X).Operatorul J este de clasa C∞.

Ultima afirmatie din enunt se demonstreaza prin inductie.

Observatia 3.7 Teorema de inversare locala da conditii ın care, pentru orice ydintr-o vecinatate a lui y0, ecuatia f(x) = y poate fi rezolvata unic ın x ıntr-o vecinatate a lui x0. Demonstratia prezentata mai sus se bazeaza pe aplicareaTeoremei de punct fix a lui Banach functiei x → (f ′(x0))

−1(y − f(x)) + x si deciconduce la urmatoarea procedura iterativa:

xn+1 = xn + (f ′(x0))−1(y − f(xn)).

Se poate utiliza si metoda lui Newton:

xn+1 = xn + (f ′(xn))−1(y − f(xn))

care da o convergenta mai rapida (vezi Problema 6.31).

Observatia 3.8 In cazul ın care kerf ′(x0) admite un complement ınchis X1, Teo-rema 3.9 se deduce din Teorema de inversare locala aplicata restrictiei lui f lax0 +X1.

Teorema de inversare locala conduce imediat la

Teorema 3.12 (Teorema functiilor implicite) Fie X, Y si Z spatii Banach, D omultime nevida si deschisa ın X × Y , F : D → Z o functie de clasa Cp, p ≥ 1,(u0, v0) ∈ D astfel ıncat F (u0, v0) = 0 si F ′

v(u0, v0) este operator bijectiv. In acesteconditii, exista r > 0 si o vecinatate V a lui v0 astfel ıncat, daca ‖u − u0‖ < r,exista o unica solutie v = v(u) ın V a ecuatiei F (u, v) = 0. Mai mult, aplicatiau 7→ v(u) este de clasa Cp si derivata este data de formula

v′(u) = −(F ′v(u, v(u)))−1F ′

u(u, v(u)).


Demonstratie. Se aplica Teorema 3.11 functiei f : D → X × Z definita prinf(u, v) = (u, F (u, v)).

Avem si o teorema a functiilor implicite de tip surjectiv.

Teorema 3.13 Fie X, Y si Z spatii Banach, D o multime nevida si deschisa ınX × Y , F : D → Z o functie diferentiabila Frechet cu F ′ continua ın (u0, v0) ∈ Dastfel ıncat F (u0, v0) = 0 si F ′

v(u0, v0) este operator surjectiv. In aceste conditii,exista r > 0 si ω > 0 astfel ıncat, daca ‖u − u0‖ < r, exista v cu proprietateaF (u, v) = 0 si ‖v − v0‖ ≤ ω‖u− u0‖.

Demonstratie. Se considera functia f : D → X × Z definita prin f(u, v) =(u, F (u, v)). Avem

f ′(u0, v0)(u, v) = (u, F ′u(u0, v0)u+ F ′

v(u0, v0)v).

Este clar ca sunt ındeplinite ipotezele Teoremei 3.9 cu x0 = (u0, v0). ConcluziaTeoremei 3.9 cu p = x0, y = (u, 0) conduce la rezultat.

Observatia 3.9 In conditiile Teoremei 3.13 putem defini o functie h pe S(u0, r),continua ın u0, astfel ıncat h(u0) = v0 si F (u, h(u)) = 0 pentru u ∈ S(u0, r).

In Teorema 3.9 se presupune ca functia f este diferentiabila Frechet si f ′ estecontinua ın x0. O problema naturala este daca se poate presupune ca f este doardiferentiabila in x0. Raspunsul este negativ ın general dar este pozitiv ın cazul candY este de dimensiune algebrica finita. Mai precis, daca X este un spatiu Banach dedimensiune infinita, se poate construi o functie continua f : X → X cu urmatoareleproprietati:

(a) f este diferentiabila Frechet ın 0 si f ′(0) = I;

(b) f(X) nu contine o vecinatate a originii;

(c) f nu este injectiva pe nici o vecinatate a originii.

O astfel de functie se poate construi astfel: fie multimile B = x ∈ X; ‖x‖ ≤ 1,U = x ∈ X; ‖x‖ = 1 si p : B → U o functie continua cu p(x) = x pentru oricex ∈ U . Existenta functiei p este data de Teorema 1.11. Extindem p la X prinp(x) = x daca ‖x‖ > 1 si consideram elementul e ∈ X cu ‖e‖ = 1 si apoi sirurile

an =1

ne, rn =

1

4n2, Bn = x ∈ X; ‖x− an‖ < rn.

82 O. Carja

Functia definita prin

f(x) =

x daca x ∈ X \ ∪nBn

rnp(x−an

rn) + an daca x ∈ Bn

verifica (a), (b), (c).Pentru a demonstra (a), observam mai ıntai ca, daca x ∈ Bn, avem

‖f(x)− x‖ ≤ rn + ‖x− an‖ ≤ 2rn.

Avand ın vedere ca‖an‖ − ‖x‖ ≤ ‖x− an‖ ≤ rn,

obtinem‖f(x)− x‖

‖x‖≤ 2rn

‖an‖ − rn

→ 0.

Fie ε > 0 si fie n0 cu proprietatea ca, pentru n ≥ n0,

2rn/(‖an‖ − rn) < ε.

Un calcul simplu arata ca exista δ > 0 astfel ıncat, daca x ∈ Bn si ‖x‖ < δ, avemn ≥ n0. Prin urmare, daca ‖x‖ < δ avem ‖f(x) − x‖/‖x‖ < ε, ceea ce arata cafunctia f este diferentiabila Frechet in 0 si f ′(0) = I.

Pentru (b) se demonstreaza mai ıntai ca

f(X) = X \⋃

n∈N

Bn.

Pentru aceasta este suficient sa dovedim ca pentru y ∈ Bm nu exista x ∈ Bn astfelıncat

rnp(x− an

rn

) + an = y.

Aceasta rezulta din faptul ca

‖rnp(x− an

rn

) + an − am‖ ≥ rm

pentru orice m si n.In sfarsit, pentru (c), se observa ca functia p nu este injectiva. Pentru aceasta

luam z cu ‖z‖ < 1 si observam ca ecuatia p(x) = p(z) are cel putin doua solutiidistincte, x = z si x = p(z). De aici rezulta ca functia f nu este injectiva pe nici unBn. Cum orice vecinatate a originii contine Bn pentru n suficient de mare, afirmatiade la (c) este dovedita.


Este interesant de subliniat ca, daca f este doar diferentiabila fara a fi de clasaC1, proprietatea (c) de mai sus poate fi satisfacuta si de functii pentru care f ′(x0)este un operator bijectiv. Iata de exemplu functia f : R → R, f(x) = x+2x2 sin 1/xpentru x 6= 0, f(0) = 0, are proprietatile:

(i) f ′(0) = I;

(ii) Exista un sir xn convergent la 0 astfel ıncat f ′(xn) = 0 si f ′′(xn) < 0.

Din (ii) rezulta ca f nu este injectiva pe o vecinatate a lui xn si deci pe nici ovecinatate a originii.

Daca Y este finit dimensional avem

Teorema 3.14 Fie X si Y spatii Banach cu Y de dimensiune algebrica finita,U ⊂ X o multime deschisa, x0 ∈ U , f : U → X o functie continua pe U ,diferentiabila Frechet ın x0 si astfel ıncat operatorul f ′(x0) este surjectiv. Atunciexista constantele pozitive r si ω astfel ıncat, daca ‖y− f(x0)‖ < r, exista o solutiea ecuatiei f(x) = y cu proprietatea

‖x− x0‖ ≤ ω‖y − f(x0)‖.

Demonstratie. Demonstratia se bazeaza pe Teorema de punct fix a lui Brouwer.Sa presupunem ca x0 = f(x0) = 0. Deoarece f ′(0) este operator surjectiv, existao functie continua H : Y → X astfel ıncat f ′(0)H = I; vezi Problema 6.32. Dinfaptul ca f este diferentiabila Frechet ın 0 se deduce ca

limy→0

f(Hy)− y

‖y‖= 0.

Exista deci r0 astfel ıncat

‖f(Hy)− y‖ ≤ 1

2‖y‖

pentru ‖y‖ ≤ r0. Se aplica acum Teorema de punct fix a lui Brouwer (vezi Problema6.41) pentru a deduce ca, pentru orice r ≤ r0, avem

B(0, r/2) ⊂ f(H(B(0, R))).

Pentru y ∈ Y cu ‖y‖ ≤ r0/2 folosim incluziunea de mai sus cu r = 2‖y‖ si deducemexistenta unui z ∈ Y astfel ıncat ‖z‖ ≤ r si f(Hz) = y. Este clar ca x = Hzsatisface cerintele teoremei.

84 O. Carja

Incheiem aceasta sectiune cu o aplicatie a Teoremei Lyusternik-Graves la teoriamultiplicatorilor lui Lagrange pentru problema de minim abstracta:

min f(x) cu restrictia g(x) = 0, (3.11)

unde f : X → R si g : X → Y iar X si Y sunt spatii normate. De altfel, acesta afost scopul principal al lui Lyusternik ın [62].

Incepem cu un rezultat care scoate ın evidenta importanta proprietatii de reg-ularitate metrica.

Teorema 3.15 Preupunem ca x0 este solutie a problemei de minim (3.11). Dacaf satisface conditia Lipschitz ıntr-o vecinatate a lui x0 si g are proprietatea deregularitate metrica ın (x0, 0), atunci exista α > 0 astfel ıncat x0 este punct deminim local (fara restrictii) a functiei f(x) + α‖g(x)‖.

Demonstratie. Din ipoteza exista K > 0, L > 0 astfel ıncat

f(x)− f(y) ≤ L‖x− y‖, d(x, g−1(0)) ≤ K‖g(x)‖

pentru x, y ıntr-o vecinatate a lui x0. Luam un astfel de x si fie u ∈ g−1(x0) astfelıncat ‖x− u‖ ≤ (K + 1)‖g(x)‖. Atunci

f(x) ≥ f(u)− L‖x− u‖ ≥ f(x0)− Ld(x, g−1(0)) ≥ f(x)− L(K + 1)‖g(x)‖,

deci f(x) + L(K + 1)‖g(x)‖ ≥ f(x0).

Observatia 3.10 Rezultatul se poate extinde usor la spatii metrice. De asemenea,se pot considera restrictii de forma 0 ∈ G(x) unde G este o multifunctie.

Urmatoarea teorema este extinderea teoremei clasice a multiplicatorilor lui La-grange la problema abstracta (3.11).

Teorema 3.16 Fie spatiile Banach X si Y si functiile f : X → R, g : X → Y .Presupunem ca f are un minim local ın x0 relativ la restrictia g(x) = 0, f si g suntde clasa C1 pe o vecinatate a lui x0 si g′(x0) este operator surjectiv. Atunci

(i) f ′(x0)h = 0 pentru acei h pentru care g′(x0)h = 0;

(ii) Exista y∗ ∈ Y ∗ astfel ıncat f ′(x0) + y∗(g′(x0)) = 0.


Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista h astfel ıncatg′(x0)h = 0 si f ′(x0)h 6= 0. Atunci functia F : X → R × Y definita prin F (x) =(f(x), g(x)) are proprietatea ca

F ′(x0) = (f ′(x0), g′(x0)) : X → R× Y

este operator surjectiv. Intr-adevar, fie (a, y) ∈ R × Y . Deoarece g′(x0) esteoperator surjectiv, exista u ∈ X ıncat g′(x0)u = y. Exista λ ∈ R astfel ıncatf ′(x0)λh = a− f ′(x0)u. Este clar ca f ′(x0)(u+ λh) = a si g′(x0)(u+ λh) = y. Decioperatorul F ′(x0) este surjectiv. Aplicam Teorema 3.9 si deducem ca, pentru oriceε > 0, exista x cu ‖x− x0‖ < ε si exista δ > 0 astfel ıncat

F (x) = (f(x0)− δ, 0),

ceea ce contrazice ipoteza de minim local. Prin urmare, afirmatia de la (i) estedemonstrata.

Din (i) deducem ca f ′(x0), care este un element din X∗, este ortogonal peker(g′(x0)). Dar

ker(g′(x0))⊥ = Im(g′(x0)∗).

Pe de alta parte, Im(g′(x0)∗) este multime ınchisa fiindca g′(x0) este surjectiv. De-

ducem astfel existenta unui element y∗ ∈ Y ∗ cu proprietatea

f ′(x0) = −g′(x0)∗(y∗) = −y∗(g′(x0)).

3.5 Aplicatii la controlabilitatea

sistemelor neliniare

Prezentam o aplicatie a Teoremei 3.9 la studiul controlabilitatii sistemelor neliniare.Consideram ecuatia

y′(t) = Ay(t) + Fy(t) +Bu(t), t ≥ 0 (3.12)

cu conditia initiala y(0) = x. Operatorul liniar A genereaza un semigrup de clasaC0, S(t), t ≥ 0, pe spatiul Banach X, F este o aplicatie neliniara de la X la X, iarB ∈ L(U,X), U fiind un spatiu Banach.

Presupunem ca F este lipschitziana pe X, astfel ca ecuatia integrala

y(t) = S(t)x+∫ 0

tS(t− s)F (y(s))ds+

∫ 0

tS(t− s)Bu(s))ds

86 O. Carja

are solutie continua y : [0, T ] → X. Aici T > 0 si u(·) ∈ L∞(0, T ;U) sunt fixati.Aceasta functie se considera drept solutie a ecuatiei (3.12) pe [0, T ]. In cele ceurmeaza vom lua x = 0 si vom defini functia φ : L∞(0, T ;U) → X, prin φ(u) =y(T ), unde y(·) este solutia ecuatiei

y(t) =∫ 0

tS(t− s)F (y(s))ds+

∫ 0

tS(t− s)Bu(s)ds, t ∈ [0, T ].

Vom presupune ca F este de clasa C1 pe X si F (0) = 0. Un calcul direct arata ca,ın aceste conditii, functia φ este de clasa C1 pe L∞(0, T ;U) si

φ′(0)(v) = z(T ),

unde z(·) este solutia ecuatiei liniare

z′(t) = (A+ F ′(0))z(t) +Bv(t), (3.13)

cu z(0) = 0.Spunem ca sistemul liniar (3.13) este global controlabil pe [0, T ] daca, pentru

orice z1 ∈ X, exista v ∈ L∞(0, T ;U) astfel ıncat solutia ecuatiei (3.13) cu z(0) = 0sa verifice z(T ) = z1.

Corolarul 3.9 Presupunem ca F : X → X este de clasa C1 si F (0) = 0. Pre-supunem ın plus ca sistemul liniar (3.13) este global controlabil pe [0, T ]. Atunci,pentru ρ > 0, exista r > 0 ıncat pentru orice x1 ∈ X cu ‖x1‖ < r existau ∈ L∞(0, T ;U) cu ‖u‖ ≤ ρ astfel ıncat solutia ecuatiei (3.12) cu y(0) = 0 saverifice y(T ) = x1.

Altfel spus, daca sistemul liniarizat este global controlabil atunci sistemul initialeste local controlabil ın jurul originii. Demonstratia Corolarului 3.9 este imediatadaca avem ın vedere Teorema 3.9.

Capitolul 4

Teoreme de punct fix

Teoria punctelor fixe a fost introdusa de Henri Poincare ın anii 1880. El a aratat casolutiile unor importante probleme analitice pot fi studiate definindu-se o multimeX si o functie f : X → X ın asa fel ıncat solutiile corespund punctelor fixe alefunctiei f , adica, punctelor x ∈ X pentru care f(x) = x. Teoria punctelor fixea ınceput deci, ca raspuns la nevoile analizei neliniare. Poincare a enuntat primateorema de punct fix, ıntr-o lucrare din 1911, ın legatura cu solutiile periodice pentruproblema celor trei corpuri din mecanica cereasca, teorema ce a fost demonstratade George D. Birkhoff [16] ın 1913. De fapt, analiza neliniara se bazeaza pe douateoreme de punct fix:

• Teorema de punct fix a lui Banach, ın cadrul spatiilor metrice complete;

• Teorema de punct fix a lui Brouwer, ın cadrul multimilor convexe si compacte.

Sigur ca exista numeroase variatii sau extensii ale acestora (de exemplu teoremele depunct fix ale lui Schauder, Kakutani, Caristi) ori alte rezultate (de exemplu Teoremalui Ekeland, Inegalitatea lui Ky Fan, Teorema Leray - Schauder) care reprezintainstrumente de baza ın studiul unor clase de probleme specifice ale analizei neliniare.

In acest capitol ne vom ocupa de cele doua teoreme amintite mai sus precum side alte rezultate legate de acestea.

87

88 O. Carja

4.1 Teorema de punct fix a lui Banach

Fie (X, ρ) un spatiu metric. Spunem ca functia F : X → X este contractie deconstanta α ∈ (0, 1) daca pentru orice x, y ∈ X avem

ρ(F (x), F (y)) ≤ αρ(x, y).

Problema pe care dorim s-o rezolvam este ecuatia

F (x) = x, x ∈ X,

utilizand metoda iterativa:

xn+1 = F (xn), n ≥ 0, (4.1)

unde x0 ∈ X. O solutie a ecuatiei de mai sus se numeste punct fix pentru functiaF .

Teorema 4.1 Fie (X, ρ) un spatiu metric complet si F : X → X o α-contractie.Atunci,

(i) F are punct fix unic ın X, adica, exista un singur element u ∈ X astfel ıncatF (u) = u;

(ii) Pentru fiecare x0 ∈ X sirul (xn) construit iterativ ın (4.1) converge la uniculpunct fix al functiei F ;

(iii) Pentru n ≥ 0 avem estimarea a priori

ρ(xn, u) ≤ αn(1− α)−1ρ(x1, u)

si estimarea a posteriori

ρ(xn, u) ≤ α(1− α)−1ρ(xn, xn−1);

(iv) Viteza de convergenta este data de

ρ(xn+1, u) ≤ αρ(xn, u), ∀n ≥ 0;

(v) Pentru orice x ∈ X avem

ρ(x, u) ≤ 1

1− αρ(x, F (x)). (4.2)

Cap. 4 Teoreme de punct fix 89

Demonstratie. Fixam un element arbitrar x ∈ X si consideram sirul dat de (4.1)cu x0 = x. Vom arata ca (xn) este sir Cauchy. Pentru k ≥ 1 avem

ρ(xk+1, xk) = ρ(F (xk), F (xk−1)) ≤ αρ(xk, xk−1).

Aplicarea repetata a acestei inegalitati implica

ρ(xk+1, xk) ≤ αkρ(x1, x).

Acum, folosind inegalitatea triunghiulara pentru m,n ∈ N, m > n, avem

ρ(xm, xn) ≤ (αm−1 + αm−2 + · · ·+ αn)ρ(x1, x). (4.3)

De aici se obtine usor ca ρ(xm, xn) ≤ αn(1−α)−1ρ(x1, x), ceea ce arata ca (xn) estesir Cauchy, deci convergent la u ∈ X. Trecand la limita ın egalitatea xn+1 = F (xn),obtinem F (u) = u. Unicitatea este imediata. Facem m → ∞ ın (4.3) si obtinemestimarea a priori, iar pentru n = 0 obtinem (4.2). Pentru estimarea a posteriori,facem m→∞ ın inegalitatea

ρ(xn, xn+m) ≤ (α + α1 + . . .+ αm)ρ(xn, xn−1).

Estimarea a priori determina numarul maxim de pasi ai iteratiei necesari pentruobtinerea preciziei dorite, cunoscandu-se valoarea initiala x0 si valoarea x1. Esti-marea a posteriori ne permite sa folosim valorile xn si xn−1 pentru a determinaacuratetea aproximarii xn. Experienta arata ca a doua metoda este mai eficienta.

Teorema 4.1, numita si principiul contractiilor, sau Teorema de punct fix a luiBanach a fost demonstrata de Stefan Banach [6] ın 1922 ın cadrul spatiilor nor-mate complete. Ca o lema preliminara pentru demonstrarea teoremei functiilorimplicite, Edouard Goursat a enuntat si a demonstrat un rezultat similar 20 deani mai devreme, ın 1903 [39], pentru contractii de la o sfera ınchisa din Rn ınea ınsasi. Ideea utilizarii aproximatiilor succesive ın demonstratie provine de laJoseph Liouville (1830), care a utilizat-o pentru prima data ın studiul existenteisolutiilor ın teoria ecuatiilor diferentiale liniare. Emile Picard a folosit sistem-atic metoda aproximatiilor succesive la studiul ecuatiilor neliniare, ordinare si cuderivate partiale. Primul memoriu al lui Picard dedicat acestei teorii a fost publicatın 1890 [74].

Demonstratia este constructiva, dandu-se un mod precis de aproximare a punc-tului fix. Iata o aplicatie simpla. Fie f : R → R o functie de clasa C1 si u un punctfix pentru f pentru care |f ′(u)| < 1. Se verifica usor ca se ındeplinesc conditiileTeoremei 4.1 pentru X un interval ınchis suficient de mic centrat ın u. Deci u se

90 O. Carja

poate aproxima pornind cu un x0 adecvat si considerand sirul de iteratii prezentatmai sus. Sunt situatii cand printr-o modificare a functiei se verifica |f ′(u)| < 1. Deexemplu, ecuatia x3 + x − 1 = 0 are o singura solutie u, punct fix pentru functiaf(x) = 1− x3. Se vede usor ca |f ′(u)| > 1. Dar u este punct fix si pentru functia

g(x) = (1/5)(3x+ 2− 2x3)

pentru care |g′(u)| < 1.In situatii practice este necesar sa se aproximeze valorile lui F (xn) din sirul

iteratiilor. Apare astfel o problema fireasca. Daca se ınlocuieste sirul xn definitprin (4.1) cu (yn) unde y0 = x si yn+1 aproximeaza F (yn), ın ce conditii avemlimn→∞ yn = u, punctul fix al lui F? Rezultatul urmator raspunde la aceastaproblema si a fost obtinut de Alexander M. Ostrowski [72] ın 1967.

Teorema 4.2 Fie (X, ρ) un spatiu metric complet, F : X → X o α-contractie siu ∈ X punctul fix al lui F . Fie (εn) un sir de numere pozitive convergent la 0, fiey0 ∈ X si presupunem ca sirul (yn) satisface

ρ(yn+1, F (yn)) ≤ εn ∀n ≥ 1.

Atunci limn→∞ yn = u.

Demonstratie. Luam y0 = x si consideram sirul (xn) dat de (4.1). Avem

ρ(xm+1, ym+1) ≤ ρ(F (xm), F (ym)) + ρ(F (ym), ym+1)

≤ αρ(xm, ym) + εm ≤m∑

i=0

αm−iεi,

ρ(ym+1, u) ≤ ρ(ym+1, xm+1) + ρ(xm+1, u) ≤m∑

i=0

αm−iεi + ρ(xm+1, u).

Luam acum ε > 0. Exista k ∈ N astfel ıncat pentru m ≥ k avem εm ≤ ε. Atunci

m∑i=0

αm−iεi ≤ αm−kk∑

i=0

αk−iεi + εm∑

i=k+1

αm−i.

Obtinem

limm→∞

m∑i=0

αm−iεi ≤ ε(αk+1/(1− α).

Cum ε > 0 este arbitrar iar limm→∞ ρ(xm+1, u) = 0 obtinem limm→∞ ym+1 = u.


Vezi Problema 6.39 pentru o demonstratie a Teoremei 4.1 pe baza principiuluivariational al lui Ekeland.

Sa prezentam un exemplu pentru a ilustra utilitatea principiului contractiilor.Consideram ecuatia integrala Volterra

u(x) = f(x) +∫ x

0g(x, y)u(y)dy, (4.4)

unde f si g sunt functii continue pe [0, a] respectiv [0, a]× [0, a]. Definim operatorulF : C[0, a] → C[0, a] prin

F (u(x)) = f(x) +∫ x

0g(x, y)u(y)dy

si observam ca pentru orice u, v ∈ C[0, a]

‖F (u− F (v)‖ ≤ aL‖u− v‖,

unde L = sup|g(x, y)|;x, y ∈ [0, a]. Teorema de punct fix a lui Banach se poateastfel aplica pe orice interval pentru care se verifica inegalitatea aL < 1. Aceastanu e o problema grava fiindca, prin metode standard de prelungire, se poate arataexistenta solutiei pe [0, a]. Pe de alta parte, Adam Bielecki ın 1956 [15] a descoperito alta metoda de a remedia problema. El a introdus o noua norma pe C[0, a],

‖u‖λ = sup0≤x≤a

exp(−λx)|u(x)|,

echivalenta cu norma uniforma si fata de care F este (L/λ)-lipschitziana si decicontractie daca λ este suficient de mare. O alta metoda consta ın utilizarea ur-matoarei variante a Teoremei 4.1, aparent mai tare. Vezi demonstratia Teoremei4.19.

Corolarul 4.1 Fie sirul fe functii F n definit inductiv prin F 1 = F si F n+1 =F F n. Daca exista k ≥ 1 astfel ıncat F k este contractie, atunci F are punct fixunic.

Demonstratie. Fie u punctul fix pentru F k. Punem ın (4.2) x = F (u) si obtinemρ(u, F (u)) ≤ (1 − α)−1ρ(F k(F (u)), F (u)) = 0, si deci F (u) = u. Pentru unicitate,daca y este punct fix pentru F atunci el este punct fix si pentru F k. Deci y = u.

Observatia 4.1 Corolarul de mai sus este interesant si prin faptul ca functia Fnu este presupusa nici macar continua. Desi rezultatul a fost enuntat ın formaabstracta abia ın anii 1960, el se regaseste ıntr-o lucrare a lui Georg Hamel din1922 privind studiul solutiilor periodice pentru ecuatia pendulului.

92 O. Carja

Urmatoarea teorema da o conditie ın care punctul fix al unei contractii depindecontinuu de un parametru.

Teorema 4.3 Fie (X, ρ) si (T, r) spatii metrice, X complet. Fie g : X × Y → Xcontinua. Presupunem ca exista α ∈ (0, 1) astfel ıncat

ρ(g(x, t), g(y, t)) ≤ αρ(x, y)

pentru orice t ∈ T si x, y ∈ X. Daca ϕ(t) este unicul punct u pentru care g(u, t) =u, atunci ϕ este continua de la T la X.

Demonstratie. Fie t0 ∈ T si ε > 0. Continuitatea lui g ın (ϕ(t0), t0) implicaexistenta unui δ > 0 pentru care daca r(t, t0) < δ atunci

ρ(g(ϕ(t0), t), g(ϕ(t0), t0)) = ρ(g(ϕ(t0), ϕ(t0)) < ε(1− α).

Fie r(t1, t0) < δ. Inegalitatea (4.2) implica

ρ(ϕ(t0), ϕ(t1)) ≤ρ(ϕ(t0), g(ϕ(t0), t1))

1− α< ε,

ceea ce trebuia demonstrat.

O aplicatie interesanta a teoremei de mai sus, utilizata in demonstratia teoremeide inversare locala, este urmatoarea.

Fie X spatiu Banach si f : X → X o contractie. Atunci functia x 7→ x + f(x)este homeomorfism de la X la X.

Vezi Problema 6.38 pentru demonstratie. Incheiem aceasta sectiune cu o exten-sie interesanta obtinuta de Renato Caccioppoli [25] ın 1930.

Presupunem ca exista un sir (cn) astfel ıncat∑∞

n=1 cn <∞ si

ρ(F n(x), F n(y)) ≤ cnρ(x, y) ∀x, y ∈ X.

Atunci sirul iteratiilor (4.1) converge la unicul punct fix al functiei F .

4.2 Teorema de punct fix a lui Brouwer

Teorema 4.4 (Brouwer) Fie B sfera unitate ınchisa centrata ın origine din spatiulRp si f : B → B o functie continua. Atunci exista x ∈ B astfel ıncat f(x) = x.


Inainte de a demonstra Teorema 4.4, sa observam ca ea se poate extinde lacazul cand se ınlocuieste B cu orice spatiu topologic Ω care este homeomorf cu B.Intr-adevar, fie g : Ω → B un homeomorfism si fie f : Ω → Ω o functie continua.Atunci g f g−1 este continua pe B si ia valori ın B. Exista deci y ∈ B astfel ıncat

g f g−1(y) = y.

Evident, x = g−1(y) ∈ Ω este punct fix pentru f .Situatia cea mai simpla este cand Ω este o sfera ınchisa dintr-un spatiu normat

finit dimensional. Mai general, are loc urmatorul rezultat.

Corolarul 4.2 Fie Ω o multime nevida convexa si compacta dintr-un spatiu normatfinit dimensional, si f : Ω → Ω o functie continua. Atunci exista x ∈ Ω astfel ıncatf(x) = x.

Demonstratia Corolarului 4.2 O prima demonstratie, pe care o vom schitadoar, se bazeaza pe faptul ca o multime convexa nevida finit dimensionala (adicadimensiunea varietatii liniare generate de ea este finita), are interiorul relativ nevid[79, p.237]. Prin urmare, o multime convexa care are cel putin doua elementedistincte este homeomorfa cu o multime convexa cu interior nevid dintr-un spatiude tipul Rp cu p ∈ N. Deci, o multime convexa si compacta care nu se reduce laun punct este homeomorfa cu o multime ınchisa convexa marginita si cu interiornevid din Rp. Demonstratia se ıncheie pe baza faptului ca ıntr-un spatiu Banacho multime convexa ınchisa marginita si cu interior nevid este homeomorfa cu sferaunitate ınchisa centrata ın origine [49, p.528].

Vom prezenta ın continuare o demonstratie directa. Fara a restrange generali-tatea, putem presupune ca spatiul de baza este Rp. Daca Ω este o sfera ınchisa, dupacum am remarcat deja, rezultatul este adevarat. Fie r > 0 astfel ıncat Ω ⊂ B(0, r).Fie P : B(0, r) → Ω definita prin P (x) = y unde y este unicul punct ın Ω cuproprietatea

‖x− y‖ = inf‖x− z‖; ∀z ∈ Ω.Este cunoscut ca P este continua (chiar lipschitziana). Deci

f P : B(0, r) → Ω ⊂ B(0, r)

are cel putin un punct fix x ∈ B(0, r), adica f(P (x)) = x. Avand ın vedereca f(P (x)) ∈ Ω, rezulta ca x ∈ Ω. Prin urmare, P (x) = x si deci f(x) = x.Demonstratia Corolarului 4.2 este ıncheiata.

Demonstratia Teoremei 4.4 se bazeaza pe urmatoarea lema datorata lui KarolBorsuk [20] (1931).

94 O. Carja

Lema 4.1 Fie U = x ∈ Rp; ‖x‖ = 1. Nu exista o functie continua f : B → Uastfel ıncat f(x) = x pentru orice x ∈ U.

Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista o functie f cuproprietatile indicate. Prelungim f la o functie continua f1 : Rp → U prin f1(x) =x/‖x‖ pentru orice x cu ‖x‖ > 1. Aplicand teorema de aproximare a lui Weierstrass,exista f2 : Rp → Rp de clasa C1 astfel ıncat ‖f2(x)− f1(x)‖ < 1 pentru orice x cu‖x‖ ≤ 2. Consideram functia f3 : Rp → Rp definita prin

f3(x) = (1− ϕ(‖x‖))f1(x) + ϕ(‖x‖)f2(x),

unde ϕ : R → R este o functie de clasa C1 verificand conditiile

0 ≤ ϕ(t) ≤ 1, ϕ(t) = 1 ∀t ≤ 3/2, ϕ(t) = 0 ∀t ≥ 2.

Se poate lua de exemplu

ϕ(t) =1

16t3 − 21

64t2 +

9

16t− 5

16

pentru t ∈ (3/2, 2). Este usor de vazut ca f3 este de clasa C1, f3(x) = x/‖x‖ pentruorice x cu ‖x‖ ≥ 2 si

‖f3(x)‖ ≥ ‖f1(x)‖ − ϕ(‖x‖) · ‖f2(x)− f1(x)‖ > ‖f2(x)− f1(x)‖(1− ϕ(‖x‖)) ≥ 0,

daca ‖x‖ < 2, deoarece

1 = ‖f1(x)‖ > ‖f2(x)− f1(x)‖.

Definim acum functia de clasa C1, f4 : Rp → Rp prin

f4(x) =f3(2x)

‖f3(2x)‖.

Se observa ca ‖f4(x)‖ = 1 pentru orice x ∈ Rp si f4(x) = x/‖x‖ pentru orice x cu‖x‖ ≥ 1. Este clar ca f4 este lipschitziana pe B. Fie L constanta Lipschitz si fiet ∈ [0, 1/L). Vom arata ın continuare ca

(I + tf4)B = (1 + t)B, (4.5)

unde I este aplicatia identica. Intr-adevar, pentru x ∈ B avem

‖x+ tf4(x)‖ ≤ ‖x‖+ t‖f4(x)‖ ≤ 1 + t,


iar pentru x 6∈ B avem

‖x+ tf4(x)‖ = ‖x+ tx

‖x‖‖ = ‖x‖+ t > 1 + t.

Pe de alta parte, alegerea lui t implica faptul ca t‖f ′4(x)‖ < 1 pentru x ∈ B si deciI + tf ′4(x) este izomorfism iar

det(I + tf ′4(x)) > 0

pentru x ∈ B. Aplicand teorema de inversare locala deducem ca multimea (I +tf4)(B) este deschisa ın B(0, 1 + t). Ea este si ınchisa, fiind compacta. DeoareceB(0, 1 + t) este conexa, rezulta egalitatea (4.5). Asadar, functia I + tf4 : B(0, 1) →B(0, 1 + t) este surjectiva. Ea este si injectiva deoarece, daca (I + tf4)(x) =(I + tf4)(y) avem

‖x− y‖ = t‖f4(x)− f4(y)‖ ≤ tk‖x− y‖.

Avand ın vedere ca tk < 1, obtinem x = y. Folosim acum formula schimbarii devariabila la integrala din Rp si deducem

(1 + t)p∫

Bdy =

∫B(0,1+t)

dy =∫(I+tf4)(B)

dy =

∫B

det(I + tf ′4(x))dx = tp∫

Bdet f ′4(x)dx+ Pn−1(t),

unde Pn−1(t) este o functie polinomiala de grad cel mult n − 1. Prin identificareobtinem ∫

Bdet f ′4(x)dx =

∫Bdy 6= 0. (4.6)

Pe de alta parte, ‖f4(x)‖2 = 1 implica (f ′4(x))∗(f4(x)) = 0, unde (f ′4(x))∗

este adjunctul operatorului liniar f ′4(x). Deoarece f4(x) 6= 0 pentru orice x ∈ Rp,deducem ca det f ′4(x) = 0 pentru orice x ∈ Rp, ceea ce contrazice (4.6)

Demonstratia Teoremei 4.4 Presupunem, prin reducere la absurd, ca f(x) 6= xpentru orice x ∈ B. Se poate deduce cu usurinta ca exista o functie continuah : B → [1,∞) astfel ıncat, functia definita prin

g(x) = f(x) + h(x)(x− f(x))

are proprietatea ca ‖g(x)‖ = 1 pentru x ∈ B. Mai precis, g(x) este punctul undesemidreapta cu originea ın f(x) si care contine x intersecteaza U . Aplicand Lema4.1, presupunerea facuta este falsa.

96 O. Carja

Observatia 4.2 In demonstratia Lemei 4.1 s-a utilizat teorema de aproximare a luiWeierstrass care este bine cunoscuta ın cazul unidimensional. Aici ınsa este vorbade functia f1 : Rp → Rp continua pe B(0, 2). Este clar ca problema se reduce laaproximarea prin functii polinomiale ale functiilor g : Rp → R continue pe B(0, 2).Rezultatul este adevarat si se bazeaza pe Teorema Stone-Weierstrass [77, p.16].

In cazul unidimensional, demonstratia teoremei de punct fix a lui Brouwer sepoate face pe baza teoremei valorilor intermediare, demonstrata de Bernard Bolzanoın 1817:

Daca o functie continua g : [−1, 1] → R are proprietatea ca g(−1)g(1) ≤ 0atunci exista c ∈ [−1, 1] astfel ıncat g(c) = 0.

O proprietate similara are loc si ın cazul p-dimensional.

Teorema 4.5 Fie multimea

C = x = (x1, ..., xp); |xi| ≤ 1, ∀i = 1, ..., p

si o functie continua g : C → Rp, g = (g1, g2, ..., gp). Presupunem ca

gi(x1, ..., xi−1,−1, xi+1, ..., xp) ≥ 0

sigi(x1, ..., xi−1, 1, xi+1, ..., xp) ≤ 0,

pentru orice (x1, x2, ..., xp) ∈ C si pentru orice i = 1, ..., p. Atunci exista c ∈ Castfel ıncat g(c) = 0.

Pentru demonstratie, vezi Problema 6.40. Henri Poincare a enuntat acest rezul-tat ın 1883, pentru g diferentiabila, si a publicat o demonstratie trei ani mai tırziu.Faptul ca teorema p-dimensionala a valorilor intermediare este echivalenta cu teo-rema lui Brouwer a fost stabilit de Carlo Miranda abia ın 1940 [67].

Sa prezentam o alta demonstratie pentru Teorema lui Brouwer ın cazul 2-dimensional. Enuntul prezentat mai jos este chiar o versiune usor mai tare.

Teorema 4.6 Fie U = x ∈ R2; ‖x‖ = 1 si B = x ∈ R2; ‖x‖ ≤ 1. Fie functiaf : B → R2 continua astfel ıncat f(U) ⊂ B. Atunci f are cel putin un punct fix.

Demonstratie. Intr-o prima etapa se arata ca, daca o functie continua g : U → Ueste homotopa cu o functie constanta, atunci exista o functie continua u : U → Rastfel ıncat g(x) = exp(iu(x)) pentru orice x ∈ U . Vezi Problema 6.50 pentru


detalii. Am folosit forma complexa pentru usurinta scrierii. Precizam ca functiilecontinue f : X → Y si g : X → Y sunt homotope daca exista o functie continuaH : X × [0, 1] → Y astfel ıncat H(x, 0) = f(x) si H(x, 1) = g(x) pe X. In etapa adoua, se arata ca, multimea U nu este contractibila, adica aplicatia identica pe Unu este homotopa cu o functie constanta pe U . Vezi Problema 6.51. Demonstratiase ıncheie observand ca, daca f nu are puncte fixe atunci functia definita prin

H(x, t) =

r(x− 2tf(x)) daca 0 ≤ t ≤ 1

2

r((2− 2t)x− f((2− 2t)x)) daca 12≤ t ≤ 1,

unde r(x) = x/‖x‖ pentru x 6= 0, arata ca functia identica pe U este homotopa cufunctia constanta r(−f(0)) ceea ce contrazice faptul ca U nu este contractibila.

Observatia 4.3 Sa remarcam ca daca U nu este contractibila atunci se poatedemonstra usor ca nu este o retracta a lui B, adica are loc concluzia din Lema4.1. Intr-adevar, presupunand ca exista o functie continua f : B → U astfelıncat f(x) = x pentru orice x ∈ U , functia H : U × [0, 1] → U definita prinH(x, t) = r((1 − t)x) face U contractibila, adica H(x, 0) = x pentru x ∈ U siH(x, 1) = 0 pentru x ∈ U .

Rezultatul care urmeaza, cunoscut ın literatura sub numele de Teorema Perron-Frobenius, este o aplicatie importanta a Teoremei lui Brouwer. Teorema pe careo vom demonstra ın cele ce urmeaza afirma ca orice matrice patratica ale careielemente sunt nenegative are cel putin un vector propriu cu componente nenegativecorespunzator unei valori proprii nenegative. Precizam ca xi noteaza componentade rang i a vectorului coloana x ∈ Rn.

Teorema 4.7 Fie A = (aij) o matrice patratica de tipul n×n cu elemente nenega-tive. Atunci exista λ ≥ 0 si un vector nenul x ∈ Rn, cu xi ≥ 0 pentru i = 1, 2, · · · , n,astfel ıncat Ax = λx.

Demonstratie. Definim multimea nevida convexa si compacta

K =

x ∈ Rn;xi ≥ 0∀i = 1, 2, · · · , n,

n∑i=1

xi = 1

.

Daca exista x0 ∈ K astfel ıncat Ax0 = 0, atunci x0 si λ = 0 rezolva problema.Consideram acum cazul ın care pentru orice x ∈ K avem Ax 6= 0. Cum A este

cu elemente nenegative, rezulta ca functia g : K → R, definita prin

g(x) =n∑

i=1

(Ax)i

98 O. Carja

ia numai valori pozitive. Ca atare, putem defini functia continua F : K|toRn prin

F (x) =1∑n

i=1(Ax)i

Ax.

Aceasta aplica multimea K ın ea ınsasi. Pentru aceasta, este suficient sa observamca (Ax)i ≥ 0 pentru orice x ∈ K si ca

n∑i=1

(F (x))i =1∑n

k=1(Ax)k

n∑i=1

(Ax)i = 1.

Din Teorema de punct fix a lui Brouwer, deducem ca exista x ∈ K cu F (x) = x.Ultima egalitate se poate rescrie echivalent sub forma Ax = λx cu λ =

∑ni=1(Ax)i,


Incheiem acest paragraf cu mentiunea ca Luitzen Egbertus Jan Brouwer apublicat Teorema 4.4 ın anul 1909 ın cazul tridimensional, Jacques Hadamard ademonstrat-o ın anul urmator ın cazul p-dimensional dar pentru functii diferenti-abile. De altfel, Hadamard o numeste deja Teorema de punct fix a lui Brouwer,ceea ce sugereaza ca rezultatul era deja faimos. Prima demonstratie pentru cazulgeneral a fost data de Brouwer ın 1912 [24]. Demonstratia lui Brouwer se bazeazape teoria gradului topologic, introdusa de el ca o alternativa la teoria indexului,a lui Kronecker, utilizata de altfel de Henri Poincare la demonstrarea teoremeip-dimensionale a valorilor intermediare. Faptul ca Lema 4.1 este echivalenta cuTeorema lui Brouwer a fost observat de Karol Borsuk ın 1931. Este interesantde precizat ca exista un alt rezultat echivalent cu Teorema lui Brouwer, si foarteapropiat de Lema lui Borsuk, care fusese dat de Piers Bohl ın 1904 si demonstratde el pentru functii diferentiabile:

Nu exista o functie continua f : C → Rp \ 0 cu proprietatea ca f(x) = xpentru x din frontiera lui C,unde C este cubul din Rp, adica multimea definita ın Teorema 4.5.

Abia ın 1930 rezultatul a fost extins de Juliusz Schauder la cazul spatiilor infinitdimensionale. In 1937 John von Neumann iar ın 1941 Shizuo Kakutani extindrezultatul la cazul multifunctiilor. In sectiunile urmatoare vom prezenta acesteextinderi. Sa mai remarcam ca Lema 4.1 are multe demonstratii, cea prezentata aiciapartine lui Konrad Groger si a fost publicata ın 1981 [41]. In sfarsit, demonstratiaprezentata pentru cazul 2-dimensional (Teorema 4.6) a fost data de Robert F. Brownın 1974 [24].

4.3 Teorema de punct fix a lui Schauder

In spatii infinit dimensionale, Teorema de punct fix a lui Brouwer nu are loc


Teorema 4.8 (Schauder) Fie K o multime convexa si compacta ıntr-un spatiunormat X si f : K → K o functie continua. Atunci exista x ∈ K astfel ıncatf(x) = x.

Teorema de punct fix a lui Schauder, enuntata mai sus, este o extensie la spatiinormate a Teoremei lui Brouwer. Ea a fost demonstrata ın 1927 de Juliusz Schauderpentru spatii Banach cu baza Schauder. Aceasta ipoteza a fost eliminata ın 1930[84]. Trebuie mentionat ca ıntr-o lucrare publicata ın 1922 [17], George Birkhoffsi Oliver Kellogg extinsesera Teorema de punct fix a lui Brouwer pentru functiicontinue pe multimi compacte si convexe din spatii de functii de tipul Ck([a, b]) sauL2(a, b). Ei au aplicat teorema lor de punct fix la studiul unor probleme la limitaneliniare. De altfel, Schauder a dat si el aplicatii la problema Cauchy pentru ecuatiidiferentiale ordinare si pentru anumite probleme la limita pentru ecuatii cu derivatepartiale.

In literatura, Teorema lui Schauder apare si ın alte variante. Amintim ca ofunctie f : M → X este compacta daca este continua si multimea f(E) este relativcompacta pentru orice multime marginita E ⊂ M . Daca f este continua si f(M)este relativ compacta atunci f este compacta.

Teorema 4.9 Fie M o multime ınchisa marginita si convexa a spatiului normatX si f : M →M o functie compacta. Atunci exista x ∈M astfel ıncat f(x) = x.

Teorema 4.10 Fie A o multime convexa si ınchisa ın spatiul normat X si f ofunctie continua de la A la o submultime compacta a lui A. Atunci exista x ∈ Aastfel ıncat f(x) = x.

Sa aratam ca cele trei variante prezentate mai sus sunt echivalente. Presupunemca este adevarata Teorema 4.8 si fie A si f ca ın Teorema 4.10. Avem f(A) ⊂ A1

(compacta), A1 ⊂ A. Deci f(A) ⊂ conv(A1) ⊂ A. Deoarece A1 este com-pacta, rezulta ca conv(A1) este compacta [49, p.84]. Aplicand Teorema 4.8 pentruK = conv(A1), obtinem concluzia. Presupunem acum ca este adevarata Teorema4.10 si demonstram Teorema 4.9. Fie M si f ca ın Teorema 4.9. Functia f fiindcompacta si M fiind marginita, rezulta ca f(M) este compacta. Deoarece M esteınchisa, f(A) ⊂ M. Rezulta deci concluzia Teoremei 4.9. In sfarsit, daca pre-supunem ca este adevarata Teorema 4.9, Teorema 4.8 rezulta usor avand ın vedereca multimile compacte sunt inchise si marginite, iar functiile continue definite pemultimi compacte sunt compacte.

100 O. Carja

Demonstratia Teoremei 4.8 Multimea K fiind compacta, pentru fiecare n ∈ Nexista o 1/n-retea finita S(a; 1/n); a ∈ An, unde An este finita, si cate o functiecontinua ϕn : K → X, astfel ıncat

‖ϕn(x)− x‖ < 1/n ∀x ∈ K.

Pentru a demonstra acest fapt, definim ϕ : K → X prin

ϕ(x) =

∑a∈A ψa(x)a∑a∈A ψa(x)

unde ψa(x) = 0 daca ‖x− a‖ ≥ 1/n si ψa(x) = 1/n− ‖x− a‖ daca ‖x− a‖ ≤ 1/n.Sa aratam ca ϕ este continua si

‖ϕ(x)− x‖ < 1/n

pentru orice x ∈ K. Intr-adevar, sa observam mai ıntai ca pentru orice x ∈ A avem

ψa(x) ≥ 0

iar pentru orice x ∈ K avem ∑a∈A

ψa(x) > 0.

Continuitatea lui ϕ rezulta din faptul ca fiecare ψa este continua. Daca x ∈ Katunci

ϕ(x)− x =

∑a∈A ψa(x)(a− x)∑

a∈A ψa(x).

Daca ψa(x) > 0 atunci ‖x− a‖ < 1/n. Prin urmare

‖ϕ(x)− x‖ ≤∑

a∈A ψa(x)‖a− x‖∑a∈A ψa(x)

< 1/n.

Este clar caϕn(K) ⊂ conv(K) = K.

Deci fn = ϕn f are proprietatea ca fn(K) ⊂ K. Avem ın plus

‖fn(x)− f(x)‖ < 1/n, ∀x ∈ K.

Fie acum Xn ınfasuratoarea liniara a multimilor An si fie Ωn = K ∩ Xn. Spatiulliniar Xn este finit dimensional, Ωn este convexa si compacta ın Xn iar fn : Ωn → Ωn

este continua. Din Corolarul 4.2 rezulta ca exista xn ∈ Ωn astfel ıncat fn(xn) = xn.


Deoarece (f(xn)) este un sir din multimea compacta K, exista un subsir convergent(f(xkn)) la x0 ∈ K. Tinand cont de faptul ca

fkn(xkn) = xkn ,

obtinem

‖xkn − x0‖ ≤ ‖fkn(xkn)− f(xkn)‖+ ‖f(xkn)− x0‖ ≤ 1/kn + ‖f(xkn)− x0‖,

ceea ce arata ca xkn → x0. Deoarece f este continua, f(x0) = lim f(xkn) = x0, ceeace ıncheie demonstratia.

Observatia 4.4 In demonstratia de mai sus, ın locul functiei ϕn se poate considerafunctia de proiectie Pn : X → Ωn. Problema care apare este ca aceasta functie estebine definita si continua ın cazul spatiilor strict normate. Amintim ca un spatiunormat este strict normat daca ‖x+ y‖ = ‖x‖+ ‖y‖ si x 6= 0 implica y = tx pentruun t ≥ 0. Deoarece Ωn este compacta, exista elemente ω0 ∈ Ωn astfel ıncat

‖x− ω0‖ = inf‖x− ω‖; ω ∈ Ωn.

Avand ın vedere ca X este strict normat si Ωn este convexa, rezulta unicitatea luiω0. Dar pentru orice spatiu normat separabil X, exista o norma echivalenta fatade care X este strict normat. In sfarsit, conditia de separabilitate nu deranjeaza ınproblema noastra pentru ca se poate lucra cu ınfasuratoarea liniara a multimii Kın locul lui X, ınfasuratoare care este spatiu separabil deoarece K este compacta.

Sa prezentam ın continuare cateva exemple tipice de operatori compacti ın spatiiBanach infinit dimensionale. Este usor de vazut ca ın spatii finit dimensionalemultimea operatorilor compacti coincide cu cea a operatorilor continui. Rezultatulcentral folosit ın continuare este Teorema Arzela-Ascoli.

Teorema 4.11 (Arzela-Ascoli) O submultime K ın C([ a, b ];X), unde X este spa-tiu Banach, este relativ compacta daca si numai daca multimea K este echicontinuape [ a, b ] si pentru fiecare t ∈ [a, b] sectiunea lui K ın t, adica multimea K(t) =f(t); f ∈ K, este relativ compacta ın X. Rezultatul este adevarat daca multimeaK(t) este relativ compacta pentru t ıntr-o multime densa din [a, b].

In 1889 Cesare Arzela [3] a demonstrat necesitatea conditiei de compactitate iar ın1882-1883 Guido Ascoli [4] a demonstrat suficienta, ambele ın C[a, b] = C([ a, b ]; R).Rezultatul are loc si daca ın loc de [a, b] avem un spatiu compact. In cazul X = R,

102 O. Carja

conditia ca multimile K(t) sa fie relativ compacte este echivalenta cu marginirea ınC[a, b]. Demonstratia pentru cazul cand X este spatiu Banach este esential aceeasica ın cazul ın care X = R. O submultime S ın C(K) este echicontinua daca pentruorice x ∈ K si orice ε > 0 exista o vecinatate Ux,ε a lui x astfel ıncat

|f(y)− f(x)| < ε

pentru orice f ∈ S si y ∈ Ux,ε.

Exemplul 4.1 Fie functia continua K : [a, b]× [a, b]× [−R,R] → R, unde a, b ∈ Rsi R > 0. Fie M = x ∈ C[a, b]; ‖x‖ ≤ R unde pe C[a, b] consideram norma uzuala‖x‖ = sup|x(t)|; t ∈ [a, b]. Operatorii T, S : M → C[a, b] definiti prin

(Tx)(t) =∫ b

aK(t, s, x(s))ds, (Sx)(t) =

∫ t

aK(t, s, x(s))ds

sunt compacti. Vom face demonstratia pentru S.Deoarece multimea A = [a, b]× [a, b]× [−R,R] este compacta, K este marginita

si uniform continua pe A. Exista α > 0 cu |K(t, s, x)| ≤ α pentru (t, s, x) ∈ A sipentru orice ε > 0 exista δ > 0 astfel ıncat

|K(t1, s1, x1)−K(t2, s2, x2)| < ε

pentru (ti, si, xi) ∈ A, i = 1, 2, cu

|t1 − t2|+ |s1 − s2|+ |x1 − x2| < δ.

Deci

|(Sx)(t)| ≤ α(b− a)

pentru orice t ∈ [a, b] si

|(Sx)(t1)− (Sx)(t2)| ≤ (b− a+ α)ε

pentru

|t1 − t2| ≤ minδ, ε.

Folosim Teorema Arzela-Ascoli si deducem ca multimea S(M) este relativ com-pacta. Proprietatea de continuitate a operatorului S rezulta prin trecere la limitasub integrala.


Ca aplicatie, consideram ecuatia integrala neliniara

x(t) = γ∫ b

aF (t, s, x(s))ds+

∫ b

aG(t, s, x(s))ds. (4.7)

Consideram A = (t, s, x); t, s ∈ [a, b], |x| ≤ R, a, b, R > 0, si presupunem cafunctiile F,G : A → R sunt continue, cu |G(t, s, x)| ≤ K|x|p pe A, p > 1, K > 0.Atunci exista γ0 > 0 astfel ıncat ecuatia (4.7) are solutie continua pe [a, b] pentrufiecare γ cu |γ| ≤ γ0. Pentru demonstratie, se alege r suficient de mic astfel ıncat,notand

M = x ∈ C[a, b]; ‖x‖ ≤ R,sa avem T (M) ⊂M , unde T este operatorul definit prin membrul drept al ecuatiei.Compactitatea lui T si Teorema lui Schauder rezolva problema.

Exemplul 4.2 Fie X spatiu Banach, (t0, ξ) ∈ R×X, a, b > 0, c ∈ (0, a] si

P = (t, x) ∈ R×X; |t− t0| ≤ a, ‖x− ξ‖ ≤ b.

Presupunem ca f : P → X este compacta si ‖f(t, x)‖ ≤ k pentru (t, x) ∈ P .Operatorul F : M → X, unde

M = x ∈ C([t0 − c, t0 + c];X); maxt∈[t0−c,t0+c]

‖x(t)− ξ‖ ≤ b,

definit prin

(Fx)(t) = ξ +∫ t

t0f(s, x(s))ds

este compact. Intr-adevar, multimea F (M) este relativ compacta:

‖(Fx)(t)− (Fx)(s)‖ ≤ k|t− s|

pentru t, s ∈ [t0 − c, t0 + c] iar valorile sunt ın multimea compacta

ξ + (t− t0)convf(s, x(s)); s ∈ [t0 − c, t0 + c].

Continuitatea este imediata.

O aplicatie importanta a acestui fapt este Teorema lui Peano ın spatii Banach.Se considera ecuatia diferentiala ın spatiul Banach X,

x′(t) = f(t, x(t)) x(t0) = ξ. (4.8)

Rezultatul clasic al lui Peano afirma ca, daca X = Rn si f este continua, atunciecuatia (4.8) are cel putin o solutie. In spatii infinit dimensionale rezultatul nu maieste adevarat fara conditii suplimentare asupra lui f . O astfel de conditie este caf sa fie compacta.

104 O. Carja

Teorema 4.12 In conditiile date ın Exemplul 4.2, luam c = mina, b/k. Atunciecuatia diferentiala (4.8) are solutie pe [t0 − c, t0 + c].

Demonstratie. Se aplica Teorema de punct fix a lui Schauder operatorului Fdefinit mai sus. Se constata cu usurinta ca F (M) ⊂M .

Exemplul 4.3 Fie X si U spatii Banach, S(t), t ≥ 0, un semigrup de clasa C0

pe X si B ∈ L(U,X). Fixam T > 0, notam I = [0, T ] si pentru p > 1 definimoperatorii FT : Lp(I;X) → X si GT : Lp(I;U) → X prin

FTx =∫ T

0S(T − s)x(s)ds, GTu =

∫ T

0S(T − s)Bu(s)ds.

In teorema care urmeaza dam conditii care asigura compactitatea operatorilor FT

si GT .

Teorema 4.13 (i) Daca S(t) este operator compact pentru fiecare t > 0 atuncioperatorul FT este compact.

(ii) Daca B este compact atunci operatorul GT este compact.

Demonstratie. Vom face demonstratia pentru p = 2, cazul general se adapteazausor. Sa demonstram (i). Este suficient sa demonstram ca multimea FT (P ) esterelativ compacta ın X unde

P = x ∈ L2(I;X); ‖x‖ ≤ α.

Notam K = FT (P ),

K(t) =∫ t

0S(t− s)x(s)ds; x ∈ P

, 0 < t ≤ T

si observam ca exista γ > 0 astfel ıncat ‖S(t)‖ ≤ γ pentru orice t ∈ I. Pentru0 < ε < T definim

Kε = S(ε)K(T − ε).

Deoarece K(T − ε) este marginita ın X si S(ε) este operator compact, urmeaza camultimea Kε este relativ compacta. Acest fapt, ımpreuna cu inegalitatea

‖FTx−∫ T−ε

0S(T − s)x(s)ds‖ ≤ γα

√ε


arata ca multimea K este total marginita, deci este relativ compacta ın X.Sa demonstram acum (ii). Pentru aceasta folosim un rezultat al lui Juliusz

Schauder din 1930:Un operator liniar continuu de la un spatiu Banach la un spatiu Banach este

compact daca si numai daca adjunctul lui este compact.Se vede usor ca

G∗T : X∗ → L2(I;U∗) ⊂ (L2(I;U))∗

este dat de G∗T (y) = B∗S(·)∗y pentru orice y ∈ X∗. Atragem atentia ca nu iden-

tificam L2(I;U∗) cu (L2(I;U))∗. Idetificarea este posibila ın conditii suplimentarepentru X (de exemplu, reflexivitatea). De asemenea, S(t)∗ nu este numaidecatsemigrup de clasa C0. Totusi, functia t 7→ ‖B∗S(t)∗y‖ este masurabila si se verificao inegalitate de tipul ‖S(t)∗‖ ≤ M exp(ωt), deci operatorul G∗ este bine definit.Cititorul poate gasi informatii despre semigrupul adjunct ın [95].

Sa aratam deci ca operatorul G∗T de la X∗ la L2(I;U∗), definit mai sus, este

compact. Observam ıntai ca functia t 7→ B∗S(t)∗ (cu valori ın L(X∗;U∗)) estecontinua ın orice punct t ≥ 0. Intr-adevar, avem

‖B∗S(t)∗ −B∗S(s)∗‖ = ‖(S(t)− S(s))B‖

care tinde la zero pentru t→ s pentru ca

limt→s

(S(t)− S(s))x = 0

pentru orice x ∈ X, deci pe compacte convergenta este uniforma (ın particular peBu : ‖u‖ ≤ 1). Aratam acum ca multimea J = G∗

Ty; y ∈ X∗, ‖y‖ ≤ 1 esterelativ compacta ın L2(I;U∗), ceea ce este echivalent cu faptul ca are o ε-reteafinita pentru orice ε > 0. Din continuitatea functiei t 7→ B∗S(t)∗, exista o divizare∆1, · · · ,∆n a intervalului [0, T ] astfel ıncat

‖B∗S(t)∗ −B∗S(s)∗‖ < ε/2√T

pentru orice t, s ∈ ∆i, i = 1, · · · , n. De aici se obtine ca multimea

Jε = j(y) =n∑

i=1

B∗S(T − ti)∗yχ∆i

; ‖y‖ ≤ 1, y ∈ X∗

este o ε/2-retea pentru J , unde ti ∈ ∆i sunt puncte fixate. Ramane sa gasim oε/2-retea finita pentru Jε. Pentru aceasta, observam ca aplicatia

y 7→ α(y) = (B∗S(T − t1)∗y, · · · , B∗S(T − tn)∗y)

106 O. Carja

de la X∗ ın spatiul U∗ × · · · × U∗ este compacta. Deci exista o ε/2√T -retea

finita a multimii α(y); ‖y‖ ≤ 1, fie aceasta α(y1), · · · , α(ym). Pentru orice y ∈ X∗

cu ‖y‖ ≤ 1 exista k astfel ıncat

‖α(y)− α(yk)‖ < ε/2√T ,

ceea ce implica

‖j(y)− j(yk)‖L2(I;U∗) =

(n∑

i=1

∫∆i

‖B∗S(T − ti)∗y −B∗S(T − ti)

∗yk‖2dt

)1/2

< ε/2.

Prin urmare, j(yi); i = 1, · · · ,m este o ε-retea finita pentru J .

Observatia 4.5 Se poate demonstra un rezultat mai general. Pentru p > 1, con-sideram operatorii F : Lp(I;X) → C(I;X) si G : Lp(I;U) → C(I;X) definitiprin

(Fx)(t) =∫ t

0S(t− s)x(s)ds, (Gu)(t) =

∫ t

0S(t− s)Bu(s)ds.

Daca S(t) este compact pentru orice t > 0 atunci F este compact. Daca B estecompact atunci G este compact. Nu vom intra ın detalii, doar precizam ca, din celearatate mai sus, multimile (Fx)(t); x ∈ P sunt relativ compacte ın X pentruorice t ∈ [0, T ]. Pentru a ıncheia demonstratia, utilizam Teorema Arzela-Ascoli,dar mai e nevoie de verificarea proprietatii de echicontinuitate. Cititorul poateobtine detalii din [95, Teorema 6.2.1]. La fel se procedeaza si pentru G. Vezi siObservatia 4.10.

Observatia 4.6 O proprietate remarcabila a operatorilor compacti V ∈ L(X, Y ),unde X si Y sunt spatii Banach, iar X este infinit dimensional, este ca nu suntsurjectivi. Intr-adevar, daca V este surjectiv atunci pe baza principiului aplicatiilordeschise, Teorema 3.1, exista δ > 0 astfel ıncat B(0, 1) ⊂ V B(0, δ). Compactitatealui V implica compactitatea multimei B(0, 1), ceea ce este imposibil daca X esteinfinit dimensional. Acest fapt are implicatii la controlabilitatea exacta a sistemelorliniare infinit dimensionale. Vezi Observatia 3.4. O alta implicatie este aceea caoperatorul FT nu este compact pentru p = 1, deoarece este surjectiv pentru oricesemigrup S(t). Intr-adevar, avem

supt∈[0,T ]

‖S(t)∗y‖ ≥ ‖y‖ ∀y ∈ X∗,

ceea ce exprima faptul ca adjunctul lui FT : L1(I;X) → X are invers marginit peimaginea sa, deci FT este surjectiv. Vezi si Observatia 3.1.


O alta aplicatie a Teoremei de punct fix a lui Schauder este urmatorul rezultat,numit Principiul Leray-Schauder.

Teorema 4.14 Fie X un spatiu Banach si T : X → X un operator compact.Presupunem ca are loc estimarea a priori: exista r > 0 astfel ıncat daca x = tTxcu t ∈ (0, 1) atunci ‖x‖ ≤ r. In aceste conditii, T are punct fix.

Demonstratie. Definim functia f : B(0, 2r) → B(0, 2r) prin

f(x) =

Tx daca ‖Tx‖ ≤ 2r

2r Tx‖Tx‖ daca ‖Tx‖ > 2r.

Aratam ca functia f este compacta. Este clar ca putem aplica apoi Teorema 4.9pentru a deduce ca exista x ∈ B(0, 2r) astfel ıncat f(x) = x. Intr-adevar, daca‖Tx‖ ≤ 2r, atunci Tx = x. Cazul ‖Tx‖ > 2r este imposibil deoarece ar rezultaf(x) = tTx = x cu t = 2r/‖Tx‖, ceea ce conduce la ‖x‖ ≤ r, din ipoteza, sila ‖x‖ = ‖f(x)‖ = 2r, din definitia lui f . Sa aratam asadar ca functia f estecompacta. Este evident continua. Fie (xn) ∈ B(0, 2r). Daca exista un subsir (yn)pentru care ‖Tyn‖ ≤ 2r pentru orice n, din compactitatea lui T va exista un subsir(zn) pe care T , si deci f , va converge. Daca exista un subsir (yn) pentru care‖Tyn‖ > 2r pentru orice n, atunci exista un subsir (zn) pentru care 1/‖T (zn)‖ → psi T (zn) → y. Prin urmare, f(zn) → 2rpy.

Sa observam ca nu se presupune ca ecuatia x = tTx are o solutie pentru 0 < t <1. Sa observam, de asemenea, ca estimarea a priori este satisfacuta ın cazul ın caremultimea T (X) este marginita. Teorema de mai sus a fost demonstrata ın 1934 [58]de Jean Leray si Juliusz Schauder. Ea corespunde urmatorului principiu: Estimaria priori conduc la existenta. Ca aplicatie, ın [58] se dau rezultate de existentapentru problema Dirichlet

A11uxx + 2A12uxy + A22uyy = 0 pe D, u = g pe Fr(D),

unde Aij sunt functii de forma Aij = Aij(x, y, u, ux, uy). Pentru a aplica o teoremade punct fix, se considera Aij = Aij(x, y, z, zx, zy) cu z fixat si se obtine o ecuatieliniara ın u cu solutia u = Tz. Un punct fix pentru T este solutie a problemeineliniare. Pentru a aplica Teorema 4.14 se introduce parametrul t ∈ (0, 1) princonditia la frontiera u = tg pe Fr(D), astfel ca problema initiala se reduce larezolvarea ecuatiei u = tTu pentru t = 1.

Incheiem aceasta sectiune cu

108 O. Carja

Teorema 4.15 (Ky Fan) Fie K o multime convexa si compacta ın spatiul BanachX si f : X ×X → R o functie care satisface conditiile

(i) Pentru orice y ∈ K functia f(·, y) este inferior semicontinua;

(ii) Pentru orice x ∈ K functia f(x, ·) este concava;

(iii) Pentru orice y ∈ K avem f(y, y) ≤ 0.

Atunci exista u ∈ K astfel ıncat

f(u, y) ≤ 0, ∀y ∈ K.

Demonstratie. Prin reducere la absurd, presupunem ca pentru orice x ∈ Kexista y ∈ K astfel ıncat f(x, y) > 0. Multimea K se poate acoperi cu multimiledeschise

Dy = x ∈ K; f(x, y) > 0.Deoarece multimea K este compacta, ea se poate acoperi cu un numar finit Dyi

, i =1, · · · , n. Fie pi, i = 1, · · · , n o partitie a unitatii subordonate acestei acoperiri sifie functia g : K → X definita prin

g(x) =n∑

i=1

pi(x)yi.

Aplicand Teorema 4.8, exista v ∈ K astfel ıncat g(v) = v. Din (ii) deducem

f(v, v) = f(v,n∑

i=1

pi(v)yi) ≥n∑

i=1

pi(v)f(v, yi).

Este clar ca daca i este astfel ıncat pi(v) > 0 atunci v ∈ Dyisi deci f(v, yi) > 0. Se

contrazice astfel (iii).

Observatia 4.7 Rezultatul prezentat mai sus, demonstrat ın [56] (1972) si cunos-cut ın literatura sub numele Inegalitatea lui Ky Fan. poate fi interpretat ca unrezultat de existenta pentru o inegalitate variationala (generalizata). Vezi si Teo-rema 5.11 unde Inegalitatea lui Ky Fan se utilizeaza pentru demonstratie. Dupacum s-a vazut, demonstratia se bazeaza pe Teorema de punct fix a lui Schauder.Este interesant ca ın spatii Hilbert se poate demonstra usor si reciproca: Inegali-tatea lui Ky Fan implica Teorema 4.8. Intr-adevar, daca h : K → K este continuaatunci functia definita prin f(x, y) = 〈h(x) − x, y − x〉 satisface ipotezele din Ine-galitatea lui Ky Fan. Rezulta ca exista x ∈ K astfel ıncat f(x, y) ≤ 0, pentru orice


y ∈ K. Se deduce de aici ca x este punct fix pentru h. Precizam ca se poate obtineun rezultat aparent mai tare si anume:

In conditiile (i) si (ii) avem

minx∈X

supy∈X

f(x, y) ≤ supx∈X

f(x, x).

Sa prezentam o aplicatie simpla ın matematica economica. Consideram un sis-tem economic cu n producatori, P1, · · · , Pn. Producatorul Pi fabrica un numar ai deproduse Gi cu pretul pi pentru fiecare. Fie Dij(p) cererea de catre producatorul Pi

pentru produsul Gj. Dorim sa gasim un sistem rezonabil de preturi p = (p1, · · · , pn),ın ipoteza

piai =n∑

j=1

pjDij(p), Dii(p) = 0, i = 1, · · · , n.

Conditia de mai sus spune ca producatorii folosesc toate veniturile ca sa obtina alteproduse. Avem urmatorul rezultat:

Exista un sistem de preturi p > 0 astfel ıncat

aj ≥n∑

i=1

Dij(p) ∀j = 1, · · · , n.

Interpretarea este urmatoarea: exista un sistem de preturi pentru care cererea estemai mica sau egala cu oferta. Pentru demonstratie, se considera

X = p ∈ Rn; p ≥ 0,n∑

i=1

pi = 1

Fj(p) =n∑

i=1

Dij(p), f(p, q) = 〈p, F (q)〉 − 〈p, q〉.

Ipoteza pusa asigura ca f(p, p) = 0 pentru orice p ∈ X, deci exista p ∈ X cuf(p, q) ≤ 0 pentru orice q ∈ X. Acest fapt conduce la F (p) ≤ a, ceea ce trebuiademonstrat.

4.4 Teoreme de punct fix pentru multifunctii

Incepem aceasta sectiune cu o generalizare a Teoremei de punct fix a lui Banach.Amintim ca

δ(A,B) = maxsupx∈A

d(x,B), supx∈B

d(x,A)

defineste metrica Pompeiu-Hausdorff.

110 O. Carja

Teorema 4.16 Fie F : X ; X o multifunctie cu valori nevide si ınchise pe spatiulmetric complet (X, ρ). Presupunem ca exista 0 < k < 1 astfel ıncat pentru oricex, y ∈ X avem

δ(F (x), F (y)) ≤ kρ(x, y).

Atunci F are cel putin un punct fix u ∈ X (adica u ∈ F (u)).

Demonstratie. Alegem un r astfel ıncat k < r < 1, luam x0 ∈ X si apoi alegemx1 ∈ F (x0) cu ρ(x0, x1) > 0. Avem

d(x1, F (x1)) ≤ δ(F (x0), F (x1)) < rρ(x0, x1),

deci exista x2 ∈ F (x1) cu ρ(x2, x1) < rρ(x0, x1). Repetand procedeul, determinamun sir (xn) astfel ıncat

xn+1 ∈ F (xn), ρ(xn, xn+1) < rnρ(x0, x1), ∀n ∈ N.

De aici, prin procedeul standard utilizat ın demonstratia Teoremei 4.1, obtinem casirul (xn) este convergent la un element u ∈ X. Sa aratam ca acesta este punctulfix cautat. Intr-adevar, aceasta rezulta din

d(xn+1, F (u)) ≤ δ(F (xn), F (u)) ≤ kρ(xn, u) → 0

si din faptul ca multimea F (u) este ınchisa.

Teorema de mai sus a fost demonstrata de Sam B. Nadler Jr. ın 1969 [70]. Esteinteresant ca, spre deosebire de cazul functiilor, punctul fix poate sa nu fie unic.Cazul banal este cand F este constanta, dar Jean Saint Raymond a demonstrat ın1994 [82] urmatorul rezultat:

Fie C este o submultime convexa si ınchisa a unui spatiu Banach X si contractiaF : C ; C cu valori ınchise. Daca x0 este punct fix si F (x0) are cel putin douaelemente, atunci exista un punct fix al lui F diferit de x0.

Continuam cu Teorema de punct fix a lui Kakutani. Inainte de a da aceastaimportanta teorema, sa amintim cateva lucruri despre sirurile generalizate. Pentrudetalii se poate consulta [79, p.225]. Daca pe I este definita o preordine (relatiereflexiva si tranzitiva) atunci, spunem ca I este dirijata daca pentru i1, i2 ∈ I existai3 ∈ I ıncat i1 i3 si i2 i3. Un sir generalizat ın X este o functie de la o multimedirijata de indici la X. Se noteaza (xi)i∈I sau doar (xi). Sirurile generalizate se mainumesc siruri Moore-Smith dupa numele celor care le-au introdus ın 1922: EliakimH. Moore si Henry L. Smith [69]. Teoria generala a limitelor dezvoltata de Moore siSmith a fost facuta independent si de Mauro Picone ıntr-o carte care a aparut anul


urmator [75]. Termenul englezesc este ”net” utilizat pentru prima data de John L.Kelley ın 1950. Un element x0 ∈ X este punct limita pentru sirul (xi), daca pentrufiecare vecinatate V a lui x0 si pentru fiecare i ∈ I exista j ∈ I cu i j astfel ıncatxj ∈ V . Amintim urmatorul rezultat:

O multime K este compacta daca si numai daca fiecare sir generalizat din Kare un punct limita ın K.

Teorema 4.17 Fie K o multime convexa si compacta dintr-un spatiu local convexseparat X. Fie F : K ; K o multifunctie superior semicontinua cu valori nevideınchise si convexe. Atunci exista x0 ∈ K astfel ıncat x0 ∈ F (x0).

Demonstratie. Fie Vi; i ∈ I un sistem fundamental de vecinatati deschiseconvexe echilibrate si absorbante pentru originea lui X. Pentru i fixat, deoareceK este compacta, exista J(i), multime finita, si xij, j ∈ J(i) astfel ıncat familiaxij + Vi; j ∈ J(i) este o acoperire deschisa a lui K. Fie pij; j ∈ J(i) o partitie aunitatii subordonate ei, si fie functia fi : K → X definita prin

fi(x) =∑

j∈J(i)

pij(x)yij,

unde yij este un element oarecare ın F (xij). Multimea

Ki = convyij; j ∈ J(i)

este convexa si compacta ın spatiul finit dimensional generat de yij; j ∈ J(i), fi

este continua, fi(Ki) ⊂ Ki, si deci, aplicand Teorema de punct fix a lui Brouwer,exista xi ∈ Ki cu fi(xi) = xi. Se obtine astfel un sir generalizat (xi)i∈I , undepe I introducem ordinea i j daca Vj ⊂ Vi. Din proprietatile sistemului devecinatati, rezulta usor ca I este dirijata. Deoarece multimea K este compacta,sirul generalizat (xi) are un punct limita x0 ∈ K. Vom arata ca acesta este punctulfix cautat. Prin reducere la absurd, presupunem ca x0 6∈ F (x0). Aplicam o teoremade separare a multimilor convexe prin hiperplane [79, p.111], [101, p.24] si deducemca exista o multime convexa si deschisa W , cu W ⊃ F (x0) si x0 6∈ W . Se aplicaacum proprietatea de semicontinuitate a multifunctiei F si deducem ca exista V ,vecinatate a lui x0, astfel ıncat F (x) ⊂ W pentru x ∈ V . Se poate evident lua V sicu proprietatea

V ∩W = ∅.

Mai departe, V − x0 este vecinatate a originii si deci exista i ∈ I astfel ıncat

Vi + Vi ⊂ V − x0.

112 O. Carja

Folosim acum proprietatea ca x0 este punct limita pentru sirul (xi) si deducem caexista j i (prin urmare Vj ⊂ Vi) cu xj ∈ x0 + Vi. Deci

xj + Vj ⊂ x0 + Vi + Vi ⊂ V.

Retinem deci ca exista j ∈ I cu xj + Vj ⊂ V . Vom arata ca xj ∈ W , ceea ce estefals. Intr-adevar, avem

xj = fj(xj) =∑

α∈J(j)

fjα(xj)yjα ∈ W

deoarece, daca fjα(xj) > 0, atunci xj ∈ xjα + Vj, deci xjα ∈ V si deci yjα ∈ W iarW este convexa. Demonstratia este terminata.

Shizuo Kakutani a demonstrat acest rezultat ın 1941 ın cazul finit dimensional[48]. Trebuie mentionat ınsa ca o versiune echivalenta cu cea a lui Kakutani fuseseobtinuta ın 1937 de John von Neumann [97] (vezi Problema 6.45). In cazul spatiilorlocal convexe ea a fost obtinuta independent ın 1952 de Ky Fan [55] si Irving L.Glicksberg [38]. Demonstratia lui Glicksberg se bazeaza pe rezultatul lui Kakutani.Mentionam ca Glicksberg pune ipoteza ca multifunctia F sa aiba grafic ınchis ceeace, ın conditiile date, este echivalenta cu semicontinuitatea superioara (vezi Capi-tolul 2). Mentionam de asemenea ca Frederic Bohnenblust si Samuel Karlin [19](1950) demonstreaza o varianta a acestei teoreme ın spatii Banach. Toate acesterezultate sunt cazuri particulare ale unei teoreme obtinute de Edward G. Begle [14]ın 1950, ıntr-un cadru mai general, chiar neconvex.

Corolarul 4.3 (Bohnenblust si Karlin) Fie M o multime nevida ınchisa si convexaın spatiul Banach X, F : M ; M o multifunctie superior semicontinua cu valorinevide ınchise si convexe si F (M) relativ compacta. Atunci F are punct fix.

Demonstratia este imediata daca aplicam Teorema 4.17 multimii

K = convF (M) ⊂M.

In cazul cand F este functie, se regaseste Teorema de punct fix a lui Tikhonovpublicata ın 1935 [91].

Corolarul 4.4 (Tikhonov) Fie f : K → K o functie continua, unde K este nevidacompacta si convexa ıntr-un spatiu local convex separat. Atunci f are punct fix.

Cand K este submultime a unui spatiu Banach, rezultatul apartine lui Schauder,obtinut ın 1930 [84] (vezi Teorema 4.9). Este interesant de mentionat ca Schauderobtine ın 1927 [83] o varianta apropiata de cazul local convex si anume


Corolarul 4.5 Fie X un spatiu Banach reflexiv si separabil, fie M ⊂ X o multimenevida convexa ınchisa si marginita si fie f : M → M o functie slab secventialcontinua. Atunci f are punct fix.

Demonstratia se poate face aplicand Corolarul 4.4 cand X este ınzestrat cutopologia slaba. In acest cadru M este slab compacta, topologia slaba pe M estemetrizabila iar f este continua.

Prezentam acum un rezultat, al lui Felix E. Browder din 1968 [23], util la demon-strarea existentei solutiilor unor inegalitati variationale (Problema 6.48) sau ın prob-leme de minimax (Teorema 5.13).

Teorema 4.18 (Browder) Fie K o multime nevida compacta si convexa a unuispatiu liniar topologic X si fie F : K ; K o multifunctie cu valori nevide siconvexe. Presupunem ca F−1(y) este deschisa ın K pentru orice y ∈ K. Atunci Fare punct fix.

Demonstratie. Deoarece multimea K este compacta, exista y1, y2, · · · , yn puncteın K astfel ıncat familia F−1(yi), i = 1, 2, · · · , n este o acoperire pentru K. Fiepi; i = 1, 2, · · · , n o partitie a unitatii subordonate ei,

K0 = convy1, y2 . . . , yn

si

f(x) =n∑

i=1

pi(x)yi, x ∈ K0.

Functia f este continua, f(K0) ⊂ K0, deci putem aplica Teorema de punct fix alui Brouwer ın spatiul finit dimensional generat de y1, y2 · · · , yn. Fie x0 ∈ K0 astfelıncat f(x0) = x0. Vom arata ca x0 ∈ F (x0) dovedind ca f(x) ∈ F (x) pentrux ∈ K0. Intr-adevar, daca pi(x) > 0 atunci x ∈ F−1(yi), deci yi ∈ F (x). Cum F (x)este convexa rezulta ca f(x) ∈ F (x), ceea ce ıncheie demonstratia.

Observatia 4.8 Demonstratia teoremei de mai sus poate face apel si la Teoremade punct fix a lui Schauder. Mai precis, functia f este de fapt o selectie continua alui F , selectie ce ındeplineste conditiile Teoremei lui Schauder.

114 O. Carja

4.5 Ecuatii semiliniare ın spatii Banach

In acest paragraf vom prezenta rezultate de existenta pentru ecuatii semiliniare ınspatii infinit dimensionale, folosind teoreme de punct fix.

Fie X un spatiu Banach, A generatorul unui semigrup de clasa C0 pe X, notatS(t), t ≥ 0, si functia f : X → X. Consideram ecuatia diferentiala

y′(t) = Ay(t) + f(y(t)), y(0) = x. (4.9)

O functie y ∈ C(I;X), unde I = [0, T ], se numecte solutie continua (pe scurt,solutie) a ecuatiei (4.9) daca y satisface ecuatia integrala

y(t) = S(t)x+∫ t

0S(t− s)f(y(s))ds, t ∈ I.

Teorema 4.19 Daca f este lipschitziana pe X atunci, pentru orice x ∈ X si oriceT > 0, ecuatia (4.9) are solutie unica pe [0, T ].

Demonstratie. Fixam x ∈ X si T > 0, notam I = [0, T ] si definim operatorul Fpe C(I,X) prin

(Fy)(t) = S(t)x+∫ t

0S(t− s)f(y(s))ds. (4.10)

Pentru y, z ∈ C(I;X) si t ∈ I, definim

ρt(y, z) = sups∈[0,t]

‖y(s)− z(s)‖.

Fie L constanta Lipschitz pentru f si K o constanta pentru care are loc

supt∈I

‖S(t)‖ ≤ K.

Este usor de verificat ca, pentru n ∈ N si t ∈ I, avem

ρt(Fny, F nz) ≤ (LKt)n

n!ρt(y, z).

De aici rezulta ca, pentru n suficient de mare, F n este o contractie. Din Corolarul4.1 rezulta ca F are punct fix unic ın C(I,X), care este unica solutie a ecuatiei(4.9).


Observatia 4.9 Deoarece T este arbitrar, solutia poate fi continuata pe [0,∞).Mentionam ca, utilizand aceeasi tehnica de demonstratie, se pot obtine variantemai generale. De exemplu, daca f este lipschitziana pe multimi marginite, atuncise obtine solutie locala. De asemenea, se poate considera f depinzand si de t(continuu), sau se poate perturba ecuatia (4.9) cu o functie g ∈ L1

loc([0,∞), X).

In cazul ın care X este reflexiv si x ∈ D(A), solutia data de Teorema 4.19 esteclasica.

Teorema 4.20 Fie X spatiu Banach reflexiv, f lipschitziana pe X, x ∈ D(A),T > 0 si y ∈ C([0, T ];X) o solutie a ecuatiei (4.9). Atunci y ∈ C([0, T ];D(A)) ∩C1([0, T ];X) si y′(t) = Ay(t) + f(y(t)) pentru orice t ∈ [0, T ].

Demonstratie. Nu vom intra ın detalii ci vom prezenta doar etapele importante.Se verifica mai ıntai ca y : [0, T ] → X este lipschiziana si deci f u : [0, T ] → Xeste lipschiziana. Rezulta ca f u ∈ W 1,∞([0, T ];X) ceea ce conduce la concluzie.Pentru detalii se poate consulta [95, cap.6] sau [26].

Revenind la Teorema 4.19, ipoteza ca f este lipschitziana poate fi slabita, dacase impune o ipoteza mai tare asupra semigrupului. Mai precis, daca S(t) estesemigrup compact, adica daca operatorul S(t) este compact pentru orice t > 0,atunci se poate aplica teorema de punct fix a lui Schauder operatorului F definitmai sus.

Teorema 4.21 Presupunem ca A genereaza un semigrup compact iar f este con-tinua si marginita pe multimi marginite. Atunci, pentru fiecare x ∈ X, exista T >astfel ıncat ecuatia (4.9) are o solutie y ∈ C([0, T ];X).

Demonstratie. Din ipoteza, exista α > 0 astfel ıncat ‖f(ξ)‖ ≤ α pentru ξ ∈B(x, 1). In plus, din proprietatile semigrupului, exista τ > 0 astfel ıncat ‖S(t)x −x‖ < 1/2 pentru orice t ∈ [0, τ ], si exista β ≥ 1 astfel ıncat ‖S(t)‖ ≤ β pentru oricet ∈ [0, τ ]. Definim T = minτ, 1/2αβ, I = [0, T ] si

M = y ∈ C(I;X); y(t) ∈ B(x, 1),∀t ∈ [0, T ].

Este imediat caM este submultime ınchisa marginita si convexa a spatiului C(I;X).Definim operatorul F pe M prin (4.10) si observam ca F (M) ⊂M iar F este functiecontinua. Pentru a arata ca F are punct fix, utilizam Teorema 4.10. Mai avem dearatat ca F (M) este relativ compacta ın C(I;X). Vom utiliza Teorema Arzela-Ascoli. Pentru aceasta, notam K = F (M) si K(t) = (Fy)(t); y ∈ M si aratam

116 O. Carja

ca fiecare K(t) pentru t ∈ I este relativ compacta ın X, iar K este echicontinua.Vezi Teorema 4.11. Deoarece K(0) = x, este suficient sa consideram cazul t > 0.Pentru 0 < ε < t ≤ T , definim

Kε(t) = S(t)x+ S(ε)K(t− ε).

Deoarece K(t− ε) este marginita ın X si S(ε) este operator compact, urmeaza camultimea Kε(t) este relativ compacta pentru t ∈ (ε, T ].

Acest fapt, ımpreuna cu inegalitatea

‖(Fy)(t)− S(t)x−∫ t−ε

0S(t− s)f(y(s))ds‖ ≤MKε,

arata ca pentru t > 0 multimea K(t) este total marginita, deci este relativ compactaın X.

Pentru echicontinuitate observam mai ıntai ca, pentru t > τ > 0, h > 0 siy ∈M avem

(Fy)(t+h)− (Fy)(t) = S(t)(S(h)x−x) +∫ t−τ

0(S(t+h− s)−S(t− s))f(y(s))ds+

∫ t

t−τ(S(t+ h− s)− S(t− s))f(y(s))ds+

∫ t+h

tS(t+ h− s)f(y(s))ds.

De aici se deduce

‖(Fy)(t+ h)− (Fy)(t)‖ ≤ β‖S(h)x− x‖+ α∫ t−τ

0‖S(t+ h− s)− S(t− s)‖ds+

2αβτ + αβh,

pentru orice y ∈M . In plus,

‖(Fy)(h)− (Fy)(0)‖ ≤ ‖S(h)x− x‖+ αβh, ∀y ∈M.

Ultimele doua inegalitati, impreuna cu afirmatia (vezi [95]):Daca S(t) este un semigrup compact atunci ‖S(·)‖ este functie continua pe

(0,∞),arata ca multimea F (M) este echicontinua si astfel demonstratia este terminata.

Observatia 4.10 Demonstratia de mai sus arata, ın particular, ca operatorul x 7→P (x) de la Lp(0, T ;X) ın C([0, T ];X), p > 1, definit prin

P (x)(t) =∫ t

0S(t− s)x(s) ds

este compact.

Capitolul 5

Probleme de optimizare

5.1 Principiul Brezis - Browder

Prezentam ın aceasta sectiune un rezultat remarcabil, pe de o parte prin simpli-tatea enuntului si eleganta demonstratiei, iar pe de alta parte prin multitudinea sidiversitatea aplicatiilor. Acest rezultat, numit ın cele ce urmeaza Principiul Brezis-Browder, a fost publicat ın 1976 de Haım Brezis si Felix Browder [21]. Este unprincipiu de ordonare, de obtinere a elementelor maximale cu anumite proprietati,similar cu lema lui Zorn. Farmecul acestui rezultat consta ın aceea ca nu se bazeazape Axioma alegerii ci pe o axioma mai slaba, Axioma alegerii dependente, utilizatafrecvent ın matematica. De asemenea, Principiul Brezis-Browder are o interpretarefizica interesanta legata de principiul entropiei din termodinamica. Vezi comentari-ile ce urmeaza dupa demonstratia Teoremei 5.1.

Sa prezentam cateva observatii privind Axioma Alegerii.Axioma alegerii. Daca F este o familie de submultimi nevide ale lui X, atunci

exista o functie f : F → X cu proprietatea ca f(A) ∈ A pentru orice A ∈ F .Pentru a ıntelege mai bine sensul acestei axiome, sa consideram exemplul clasic

al lui Bertrand Russell, unde F este o multime de perechi de pantofi, Ai; i ∈ I.Functia

f : F →⋃i∈I

Ai, f(Ai) = pantoful stang al perechiiAi,

selecteaza evident un pantof din fiecare pereche, printr-un procedeu bine determi-nat. Daca ınsa F este o multime de perechi de ciorapi, atunci nu putem defini ofunctie f : F → ∪Ai care sa selecteze un ciorap din fiecare pereche, f(Ai) ∈ Ai,

117

118 O. Carja

printr-un procedeu dat, deoarece o pereche de ciorapi este formata din doua obiecteidentice. Se poate demonstra ca o astfel de functie de selectie exista atunci candF este finita, printr-un argument inductiv. Dar ın matematica ne putem imaginamultimi infinite de perechi, si ın acel caz avem nevoie de Axioma alegerii care sagaranteze existenta unei functii de selectie.

Axioma alegerii este echivalenta cuLema lui Zorn Daca X este o multime partial ordonata astfel ıncat orice lant

ın X este majorat, atunci X contine cel putin un element maximal.Axioma alegerii este de asemenea echivalenta cuTeorema lui Zermelo Data o multime X, exista o relatie binara pe X fata de

care X este bine ordonata.Amintim ca o relatie binara pe o multime X, notata “ ”, se numeste preordine

daca este reflexiva si tranzitiva. Multimea X se numeste partial ordonata dacaexista o preordine pe X care este si antisimetrica, adica

a b, b a =⇒ a = b.

O multime partial ordonata X se numeste bine ordonata daca fiecare submultimenevida a sa are un prim element, adica pentru fiecare A 6= ∅, A ⊂ X, exista a0 ∈ Asatisfacand conditia a0 ≤ a pentru orice a ∈ A. Lema lui Zorn este echivalenta sicu varianta ın care relatia binara este doar preordine.

Axioma alegerii si echivalentele sale amintite mai sus sunt utile la demon-strarea unor rezultate fundamentale cum sunt teorema Hahn-Banach de prelun-gire a functionalelor liniare, teorema de existenta a bazelor algebrice pentru spatiiliniare, teorema lui Tikhonov privind compactitatea spatiului produs, teorema deexistenta a partitiei unitatii ın spatii paracompacte (vezi Capitolul 1), teorema deexistenta a multimilor de numere reale care nu sunt Lebesgue masurabile si multealtele.

Chiar ınainte de a fi formulata precis de Ernst Zermelo, Axioma alegerii a fostutilizata ın mod mascat ın matematica clasica si ın special ın analiza. Este interesantde subliniat ca, dupa cum s-a observat ulterior, multe din aceste aplicatii clasicepot fi justificate doar pe baza unor axiome mai slabe, de exemplu, Axioma alegeriidependente sau Axioma alegerii numarabile.

Axioma alegerii dependente Fie R o relatie binara pe o multime nevida A,cu proprietatea ca pentru fiecare x ∈ A multimea y ∈ A;xRy este nevida. Atunci,pentru fiecare ξ ∈ A exista un sir (xn)n∈N, de elemente ale lui A, astfel ıncat x1 = ξsi xnRxn+1 pentru orice n ∈ N.

Aceasta axioma permite obtinerea unui sir ın care fiecare element este dependentde precedentul. De altfel, aceasta se foloseste destul de frecvent ın rationamenteın care se pune ın evidenta un sir (xn) dupa ce am pus ın evidenta, inductiv,

Cap. 5 Probleme de optimizare 119

xn pentru fiecare n. Vezi, de exemplu, demonstratia Teoremei lui Cesaro de lasiruri de numere reale [78, p.56]. De asemenea, aceasta axioma se utilizeaza ındemonstratia Teoremei lui Baire, Teorema 3.4. Mai mult, ın 1977 Charles E. Blair[18] a demonstrat ca Teorema lui Baire implica Axioma alegerii dependente.

Axioma alegerii dependente este mai slaba decat Axioma alegerii [36].Axioma alegerii numarabile Daca F = Fn;n ∈ N este o familie numa-

rabila de submultimi nevide ale lui X, atunci exista un sir (xn) cu proprietatea caxn ∈ Fn pentru orice n ∈ N.

Aceasta axioma este suficienta pentru demonstratia faptului ca o reuniune numa-rabila de multimi numarabile este numarabila sau ın teorema de caracterizare cusiruri a punctelor de acumulare.

In cele ce urmeaza, X este o multime pe care s-a definit o preordine “ ”.

Teorema 5.1 (Brezis - Browder) Fie (X,) o multime partial ordonata si S :X → R ∪ ∞ o functie. Presupunem urmatoarele ipoteze:

(i) Fiecare sir crescator (xn) ın X, cu proprietatea ca sirul (S(xn)) este strictcrescator, este majorat;

(ii) Functia S este monoton crescatoare.Atunci, pentru fiecare element x0 ∈ X exista x ∈ X astfel ıncat x0 x si

S(x) = S(x) pentru orice x cu proprietatea x x .

Demonstratie. Intr-o prima etapa, presupunem ca functia S este majorata.Consideram un element fixat x0 ∈ X si construim inductiv un sir crescator (xn)astfel: daca xn este determinat, consideram

Xn = x ∈ X;xn ≤ x

siβn = supS(x);x ∈ Xn.

Daca xn verifica concluzia, atunci demonstratia se ıncheie. Daca nu, atunci βn >S(xn) si deci putem determina xn+1 astfel ıncat xn ≤ xn+1 si

S(xn+1) > βn −βn − S(xn)

2. (5.1)

Am construit astfel un sir (aici se foloseste Axioma alegerii dependente) crescator(xn) care are proprietatea ca sirul (S(xn)) este strict crescator. Datorita conditiei(i), el este majorat, adica exista x ∈ X astfel ıncat xn x pentru orice n. Aratamca acesta este elementul cautat ın enunt. Prin reducere la absurd, presupunem ca

120 O. Carja

exista y ∈ X astfel ıncat x y si S(x) < S(y). Pe de alta parte sirul (S(xn)) estecrescator si marginit (deoarece am presupus ca functia S este majorata) si deci esteconvergent. Mai mult,

limn→∞

S(xn) ≤ S(x)

si y ∈ Xn pentru orice n. Avem deci βn ≥ S(y). Folosim acum (5.1) si deducem

2S(xn+1)− S(xn) ≥ βn ≥ S(y), ∀n ∈ N.

Trecand la limita cu n → ∞ obtinem S(x) ≥ S(y), ceea ce este absurd. Demon-stratia este ıncheiata ın cazul cand functia S este majorata.

Consideram acum cazul general si luam functia

S1 : X → (−π/2, π/2], S1(x) = arctanS(x).

Functia S1 este crescatoare si majorata, deci exista un element x ∈ X caresatisface concluzia teoremei cu S1 ın loc de S. Dar

arctanS(x) = arctanS(x) =⇒ S(x) = S(x),

ceea ce demonstreaza concluzia ın cazul general.

Sa facem cateva comentarii asupra acestui rezultat. In varianta prezentata ın[21], functia S se presupune cu valori reale, chiar majorata. De asemenea, ipoteza(i) este mai tare si anume:

(i′) Fiecare sir crescator ın X este majorat.Extinderea, ın ambele directii, apartine lui Corneliu Ursescu. Ipoteza (i) este

verificata, de exemplu, daca multimea S(X) este finita. Precizam ca posibilitateaca functia S sa fie nemarginita este utila atunci cand se discuta existenta solutiilorsaturate la sisteme diferentiale. Vezi Corolarul 5.1.

Sa prezentam acum o interpretare a Principiului Brezis-Browder ın termodi-namica. Din legea a doua a termodinamicii rezulta ca fiecare sistem ınchis areentropia S o functie crescatoare ın timp. Starile cu entropie maxima corespundstarilor cu echilibru stabil. Sa introducem ın multimea starilor sistemului o relatiede ordine astfel: x y ınseamna ca sistemul poate trece de la starea x la starea ydupa un anumit timp. Un sir crescator ınseamna o posibila evolutie ın timp a sis-temului. Concluzia teoremei asigura tocmai existenta unei stari de echilibru stabilx. Daca sistemul este ın x atunci entropia S nu mai creste.


5.2 Aplicatii ale Principiului Brezis-Browder

la incluziuni diferentiale

Prezentam mai ıntai o aplicatie a Teoremei Brezis - Browder la existenta solutiilormaximale pentru incluziuni diferentiale. De obicei, aceste rezultate se obtin ınliteratura folosind Lema lui Zorn care este echivalenta cu Axioma alegerii. Aicivom folosi Teorema Brezis - Browder si deci numai Axioma alegerii dependente.

Fie incluziunea diferentiala

x′(s) ∈ F (x(s)) (5.2)

unde F : D ; V este o multifunctie cu valori nevide si D este o submultime nevidaa spatiului finit dimensional V .

Prin solutie a incluziunii diferentiale (5.2) ıntelegem o functie absolut continuax : [0, a) → V care verifica (5.2) pentru aproape toti s ∈ [0, a) si x(s) ∈ D pentruorice s ∈ [0, a). O solutie este saturata daca nu exista o alta solutie y : [0, b) → V alui (5.2) cu proprietatea ca a < b si x sa fie egala cu restrictia lui y la [0, a).

Demonstam mai ıntai urmatoarea propozitie.

Propozitia 5.1 Fie X o familie de solutii x : [0, a) → V ale incluziunii diferentiale(5.2), fie S : X → R ∪ ∞ functia data prin S(x) = a si fie “ ” preordinea peX data prin x y daca si numai daca S(x) ≤ S(y) si x coincide cu restrictia lui yla [0, S(x)). Presupunem ın plus ca fiecare sir crescator ın X este majorat. Atuncifiecare element al lui X este majorat de un element maximal al lui X.

Demonstratie. Sa observam mai ıntai ca functia S este crescatoare. Putem aplicaTeorema 5.1 si deducem ca pentru fiecare x ∈ X exista y ∈ X astfel ıncat x y siS(y) = S(z) pentru z ∈ X cu y z. Deoarece y = z atunci cand S(y) = S(z) siy z, urmeaza ca y este maximal ın X.

Corolarul 5.1 Orice solutie a incluziunii diferentiale (5.2) este restrictia unei so-lutii saturate.

Demonstratie. Notam cu X multimea tuturor solutiilor x : [0, σ) → V pentru(5.2) si aplicam Propozitia 5.1. Sa remarcam ca un element y este maximal ın Xdaca si numai daca este solutie saturata pentru (5.2).

Demonstratia existentei solutiilor saturate ın maniera prezentata mai sus aparepentru prima data ın [27]. Trebuie subliniat faptul ca nu este esential ca X sa fie

122 O. Carja

finit dimensional. Important este sa avem un concept de solutie pentru incluziuneadiferentiala considerata. Vezi, de exemplu, incluziunea diferentiala semiliniara (5.3)ın spatii Banach.

Prezentam acum o alta demonstratie a teoremei de viabilitate folosind PrincipiulBrezis-Browder. Vom considera o incluziune diferentiala semiliniara ın spatii Ba-nach. Ne vom ocupa doar de demonstrarea faptului ca D este domeniu de viabilitateın ipoteza ca este ındeplinita conditia de tangenta. Vezi si 2.10.

Fie X un spatiu Banach, A : D(A) ⊂ X → X generatorul infinitesimal al unuisemigrup de clasa C0, S(t) : X → X, t ≥ 0, D o submultime a lui X si F : D ; X omultifunctie cu valori nevide ınchise convexe si marginite. Consideram incluziuneadiferentiala semiliniara

du

dt(t) ∈ Au(t) + F (u(t)) t ≥ 0 (5.3)

si conditia initialau(0) = ξ. (5.4)

Functia u : [ 0, T ] → D este o solutie continua pentru (5.3) si (5.4) daca existaf ∈ L1([ 0, T ];X), cu f(t) ∈ F (u(t)) a.p.t. t ∈ (0, T ) si astfel ıncat

u(t) = S(t)ξ +∫ t

0S(t− s)f(s) ds

pentru t ∈ [ 0, T ].Sa consideram urmatoarea conditie de tangenta

(CT ): Pentru fiecare ξ ∈ D exista y ∈ F (ξ), un sir (tn) descrescator la 0 si un sir(pn) convergent la 0 astfel ıncat

S(tn)ξ + tn(y + pn) ∈ D

pentru fiecare n ∈ N.

Sa observam ca ın cazul ın care A = 0, (CT ) se reduce la conditia de tangentace apare ın Teorema 2.10. In plus, ea este echivalenta cu urmatoarea conditie detangenta modificata.

(CTM): Pentru fiecare ξ ∈ D exista y ∈ F (ξ), un sir (tn) descrescator la 0 si unsir (pn) convergent la 0 astfel ıncat

S(tn)ξ +∫ tn

0S(tn − s)y ds+ tnpn ∈ D

pentru fiecare n ∈ N.

Urmatoarea propozitie reprezinta un rezultat de existenta a solutiilor “aproxi-mative” pentru (5.3) satisfacand (5.4).


Propozitia 5.2 Fie X un spatiu Banach real, D o multime nevida si local ınchisadin X, F : D ; X o multifunctie local marginita si cu valori nevide, A : D(A) ⊂X → X generatorul infinitesimal al unui semigrup de clasa C0, S(t) : X → X,t ≥ 0. Daca D satisface conditia de tangenta (CT ) atunci pentru fiecare ξ ∈ Dexista r > 0, T > 0 si K > 0 astfel ıncat multimea D ∩ B(ξ, r) este ınchisa sipentru fiecare n ∈ N∗ si fiecare vecinatate V = B(0, 1/n) a originii exista cincifunctii masurabile f : [ 0, T ] → X, g : [ 0, T ] → X, α : [ 0, T ] → [ 0, T ], β :(t, s); 0 ≤ s < t ≤ T → [ 0, T ] si u : [ 0, T ] → X satisfacand

(i) s− 1n≤ α(s) ≤ s, u(α(s)) ∈ D∩B(ξ, r) si f(s) ∈ F (u(α(s))), a.p.t. s ∈ [ 0, T ]

(ii) ‖f(s)‖ ≤ K a.p.t. s ∈ [ 0, T ]

(iii) u(T ) ∈ D ∩B(ξ, r)

(iv) g(s) ∈ V a.p.t. s ∈ [ 0, T ], β(t, s) ≤ t pentru 0 ≤ s < t ≤ T si functiat 7→ β(t, s) este neexpansiva pe (s, T ]

si

u(t) = S(t)ξ +∫ t

0S(t− s)f(s) ds+

∫ t

0S(β(t, s))g(s) ds (5.5)

pentru fiecare t ∈ [ 0, T ].

Demonstratie. Sa luam ξ ∈ D arbitrar si sa alegem r > 0, T > 0, si K > 0 astfelıncat D ∩B(ξ, r) este ınchisa si

‖y‖ ≤ K (5.6)

pentru fiecare x ∈ D ∩B(ξ, r) si y ∈ F (x) si

sup0≤t≤T

‖S(t)ξ − ξ‖+ TMeωT (K + 1) ≤ r, (5.7)

unde M > 0 si ω ≥ 0 sunt astfel ıncat ‖S(t)‖ ≤Meωt pentru fiecare t ≥ 0. Aceastaeste posibil deoarece D este ınchisa, F este local marginita si S(t) : X → X, t ≥ 0,este un semigrup de clasa C0.

Fie n ∈ N∗ si fie V = B(0, 1/n). Incepem prin a defini functiile f , g, α, β siu pe un interval suficient de mic [ 0, δ ] si apoi vom arata cum se extind la ıntregulinterval [ 0, T ]. Avand ın vedere conditia de tangenta modificata (CTM), existay ∈ F (ξ), δ > 0 and p ∈ V , depinzand de n si satisfacand

S(δ)ξ +∫ δ

0S(δ − s)y ds+ δp ∈ D.

124 O. Carja

Sa definim u : [ 0, δ ] → X prin

u(t) = S(t)ξ +∫ t

0S(t− s)y ds+ tp (5.8)

pentru fiecare t ∈ [ 0, δ ]. Sa remarcam ca, deoarece

limt↓0

S(t)ξ +∫ t

0S(t− s)y ds+ tp = ξ

uniform pentru p ∈ X cu ‖p‖ ≤ 1 si y ∈ X cu ‖y‖ ≤ K, putem alege δ ∈ (0, 1n],

destul de mic ıncat u, y si p sa satisfaca urmatoarele relatii

(j) y ∈ F (u(0))

(jj) ‖y‖ ≤ K

(jjj) u(δ) ∈ D ∩B(ξ, r)

(jv) p ∈ V .

Punand f(s) = y, g(s) = p, α(s) = 0 si β(t, s) = 0 pentru s ∈ [ 0, δ ] si 0 ≤ s < t ≤ δ,din (j) − (jv) si (5.8), deducem usor ca (f, g, α, β, u) satisfac (i) − (iv) si (5.5) cuT ınlocuit cu δ.

In continuare, aratam ca pentru fiecare n ∈ N∗ exista cel putin o cvintupla(f, g, α, β, u) a carui domeniu se noteaza cu D(T ), unde, pentru a ∈ R+

D(a) = [ 0, a ]× [ 0, a ]× [ 0, a ]× (t, s); 0 ≤ s < t ≤ a × [ 0, a ],

satisfacand (i) − (iv) si (5.5). Pentru aceasta vom folosi Teorema Brezis-Browder.Fie U multimea acelor (f, g, α, β, u) definite pe D(a) cu a ≤ T si satisfacand (i)−(iv) si (5.5) pe [ 0, a ]. Aceasta multime este nevida deoarece u definit de (5.8)apartine lui U . Pe U introducem o ordine partiala ın modul urmator. Spunem ca(fu, gu, αu, βu, u) definit pe D(a) si (fv, gv, αv, βv, v) definit pe D(b) satisfac

(fu, gu, αu, βu, u) ≤ (fv, gv, αv, βv, v)

daca a ≤ b, fu(s) = fv(s), gu(s) = gv(s), αu(s) = αv(s) a.p.t. s ∈ [ 0, a ] siβu(t, s) = βv(t, s) pentru 0 ≤ s < t ≤ a. Fie de asemenea functia crescatoareS : U → R ∪ ∞ definita prin S((f, g, α, β, u)) = a.

Fie

L = (fi, gi, αi, βi, ui) : D(ai) → X ×X × [ 0, ai ]× [ 0, ai ]×X; i ∈ N


un sir crescator ın U . Definim un majorant al lui L astfel. Punem

a∗ := supai; i ∈ N.

Daca a∗ = ai pentru un i ∈ N, (fi, gi, αi, βi, ui) este clar un majorant pentru L.Daca ai < a∗ pentru fiecare i ∈ N, definim

f(s) = fi(s), g(s) = gi(s), α(s) = αi(s)

pentru i ∈ N si a.p.t. s ∈ [ 0, ai ] si

β(t, s) =

βi(t, s) daca 0 ≤ s < t ≤ ai < a∗

limiβi(ai, s) daca 0 ≤ s < ai < t = a∗.

Observam acum ca (f, g, α, β, u), unde f , g, α si β sunt definiti ca mai sus iar u estedat de (5.5), satisface (i), (ii) si (iv). Mai mult, deoarece pentru fiecare s ∈ [ 0, a∗),functia t 7→ β(t, s) este neexpansiva pe (s, a∗] si f, g ∈ L∞([ 0, a∗ ];X), un argumentsimplu pe baza Teoremei lui Lebesgue [77] arata ca u este continua pe [ 0, a∗ ]. Deciexista

limiui(ai) = u∗ = u(a∗) (5.9)

ın X. Deoarece din (iii), ui(ai) ∈ D ∩B(ξ, r) pentru fiecare i ∈ N, iar D ∩B(ξ, r)este ınchisa, din (5.9) deducem ca u satisface (iii). In plus

(fi, gi, αi, βi, ui) ≤ (f, g, α, β, u)

pentru fiecare i ∈ N si astfel U satisface ipotezele Teoremei 5.1. Fie (f, g, α, β, u)ın U cu domeniul D(a) care satisface concluzia Teoremei 5.1.

Sa aratam ca a = T . Pentru aceasta presupunem prin absurd ca a < T si fieξa = u(a) care apartine lui D ∩B(ξ, r). Din (i), (ii), (iii), (iv), (5.5), (5.6) si (5.7)obtinem

‖ξa − ξ‖ ≤ ‖S(a)ξ − ξ‖+∫ a

0‖S(a− s)f(s)‖ ds+

∫ a

0‖S(β(a, s))g(s)‖ ds

≤ sup0≤t≤a

‖S(t)ξ − ξ‖+ aMeωa(K +M0) < r.

Din conditia de tangenta combinata cu inegalitatea de mai sus deducem ca existaya ∈ F (ξa), δa ∈ (0, 1

n] cu a+ δa ≤ T si pa ∈ V astfel ıncat

S(δa)ξa +∫ δa

0S(δa − s)ya ds+ δapa ∈ D ∩B(ξ, r). (5.10)

126 O. Carja

Definim f , g, α si β pe [ 0, a+ δa ] ın modul urmator:

f(t) =

f(t) daca t ∈ [ 0, a ]ya daca t ∈ [ a, a+ δa ],

g(t) =

g(t) daca t ∈ [ 0, a ]pa daca t ∈ [ a, a+ δa ],

α(t) =

α(t) daca t ∈ [ 0, a ]a daca t ∈ [ a, a+ δa ],

β(t, s) =

β(t, s) daca 0 ≤ s < t ≤ at− a+ β(a, s) daca 0 ≤ s < a < t ≤ a+ δa0 daca a ≤ s < t ≤ a+ δa

si

u(t) = S(t)ξ +∫ t

0S(t− s)f(s) ds+

∫ t

0S(β(t, s))g(s) ds

pentru t ∈ [ 0, a + δa ]. Pentru a obtine o contradictie e suficient sa aratam ca(f , g, α, β, u) ∈ U . Este clar ca f , g, α, β si u satisfac (i), (ii), (iv) si (5.5). Pentrua arata (iii), sa observam mai ıntai ca

u(t) = S(t− a)ξa +∫ t

aS(t− s)ya ds+ (t− a)pa

pentru t ∈ [ a, a+ δa ] si deci u(a+ δa) ∈ D. In plus, din (5.10), (i), (ii), (iv), (5.6),si (5.7), obtinem

‖u(t)− ξ‖ ≤ ‖S(t)ξ − ξ‖+∫ t

0‖S(t− s)f(s)‖ ds+

∫ t

0‖S(β(t, s))g(s)‖ ds

≤ sup0≤t≤T

‖S(t)ξ − ξ‖+ TMeωT (K +M0) ≤ r

pentru fiecare t ∈ [ 0, a + δa] si deci u(a + δa) ∈ B(ξ, r). Obtinem ca (iii) estesatisfacuta si deci (f , g, α, β, u) ∈ U . Este clar ca (f, g, α, β, u) ≤ (f , g, α, β, u) si

S((f, g, α, β, u)) < S((f , g, α, β, u))

ceea ce este ın contradictie cu (iii) din Teorema 5.1.

Suntem ın masura sa prezentam acum un rezultat de viabilitate pentru incluzi-unea diferentiala (5.3).


Teorema 5.2 Fie X un spatiu Banach reflexiv, D o multime nevida local ınchisaın X si F : D ; X o multifunctie cu valori ınchise convexe care este tare-slabsuperior semicontinua si local marginita. Fie A : D(A) ⊂ X → X generatorulinfinitezimal al unui semigrup compact de clasa C0, S(t) : X → X, t ≥ 0. Atunci,o conditie suficienta ca D sa fie domeniu de viabilitate pentru (5.3) este conditia detangenta (CT ).

Demonstratie. Fie V = B(0, 1n); n ∈ N∗ un sistem fundamental de vecinatati

ale originii pentru topologia tare a lui X. In baza Propozitiei 5.2, pentru fiecareξ ∈ D exista r > 0, T > 0, K > 0 astfel ıncat D∩B(ξ, r) este ınchisa ın X si pentrufiecare n ∈ N∗ exista cel putin o solutie aproximativa (fn, gn, αn, βn, un) definita peD(T ), unde Vn = B(0, 1

n), satisfacand

(l) s − 1n≤ αn(s) ≤ s, un(αn(s)) ∈ D ∩ B(ξ, r) si fn(s) ∈ F (un(αn(s))), a.p.t.

s ∈ [ 0, T ]

(ll) ‖fn(s)‖ ≤ K a.p.t. s ∈ [ 0, T ]

(lll) un(T ) ∈ D ∩B(ξ, r)

(lv) gn(s) ∈ Vn a.p.t. s ∈ [ 0, T ], βn(t, s) ≤ t pentru 0 ≤ s < t ≤ T si functiat 7→ βn(t, s) este neexpansiva pe (s, T ]

si

un(t) = S(t)ξ +∫ t

0S(t− s)fn(s) ds+

∫ t

0S(βn(t, s))gn(s) ds (5.11)

pentru fiecare t ∈ [ 0, T ]. Sa remarcam ca (5.11) poate fi rescrisa ın forma

un(t)−∫ t

0S(βn(t, s))gn(s) ds = S(t)ξ +

∫ t

0S(t− s)fn(s) ds (5.12)

pentru fiecare n ∈ N∗ si t ∈ [ 0, T ]. Din (ll) avem ca fn; n ∈ N∗ este marginit ınL∞([ 0, T ];X). Deoarece semigrupul S(t) : X → X, t ≥ 0, este compact, din [94,p.47] urmeaza ca exista u ∈ C([ 0, T ];X) astfel ıncat, cel putin pe un subsir, avem

limn

(un(t)−

∫ t

0S(βn(t, s))gn(s) ds

)= u(t)

uniform pentru t ∈ [ 0, T ]. Pe de alta parte, din (lv), avem ca gn(s) ∈ Vn pentrufiecare n ∈ N∗ si a.p.t. s ∈ [ 0, T ]. Astfel

limn

∫ t

0S(βn(t, s))gn(s) ds = 0

128 O. Carja

uniform pentru t ∈ [ 0, T ] si deci,

limnun(t) = u(t)

uniform pentru t ∈ [ 0, T ]. Avand ın vedere ca, din (l),

limnαn(t) = 0

uniform pentru t ∈ [ 0, T ], urmeaza usor ca

limnun(αn(t)) = u(t)

uniform pentru t ∈ [ 0, T ] si deci, din (l), u(t) ∈ D∩B(ξ, r) pentru fiecare t ∈ [ 0, T ].Sa observam ca exista f ∈ L2([ 0, T ];X) astfel ıncat, cel putin pe un subsir,

limnfn = f

slab ın L2([ 0, T ];X). Din Teorema 2.9 deducem ca f(t) ∈ F (u(t)) a.p.t. t ∈ [ 0, T ].Trecand la limita ın ambii membri ai egalitatii (5.12) pentru n→∞ deducem ca ueste solutie slaba pentru (5.3) si (5.4) si aceasta completeaza demonstratia.

Teorema 5.2 a fost demonstrata ın [28] folosind Lema lui Zorn.Prezentam ın continuare o aplicatie interesanta ın teoria semigrupurilor.

Propozitia 5.3 Fie X un spatiu Banach, S(t), t ≥ 0, un semigrup de clasa C0 peX si D ⊂ X o multime ınchisa. Presupunem conditia

lim inft→∞

1

td(S(t)x,D) = 0, ∀x ∈ D.

Atunci S(t)x ∈ D pentru orice x ∈ D si t ≥ 0.

Demonstratie. Daca X este reflexiv, se aplica Teorema 5.2. In cazul general, sepoate da o demonstratie directa folosind Principiul Brezis-Browder. Vezi Problema6.64.


5.3 Principiul variational al lui Ekeland

In continuare, vom deduce din Teorema Brezis-Browder un rezultat fundamentaldin Analiza functionala neliniara si anume Principiul variational al lui Ekeland [35].

Teorema 5.3 Fie (X, ρ) un spatiu metric complet si f : X → R ∪ ∞ o functieinferior semicontinua, marginita inferior, cu proprietatea ca exista x ∈ X astfelıncat f(x) 6= ∞. Pentru ε > 0 fie x0 ∈ X cu proprietatea

f(x0) < infx∈X

f(x) + ε.

Fie δ > 0. Atunci, exista x ∈ X cu urmatoarele proprietati:

(a) f(x) ≤ f(x0);(b) ρ(x, x0) ≤ δ;(c) f(x) > f(x)− ε

δρ(x, x), pentru x 6= x.

Demonstratie. Fara a restrange generalitatea vom considera δ = 1 (altfelschimbam metrica). Definim pe X ordinea:

x y ⇐⇒ f(x)− ερ(x, y) ≥ f(y),

si aplicam Teorema 5.1 cu S = −f . Se verifica usor proprietatile de preordinepentru relatia “ ” definita mai sus. De asemenea functia S este crescatoare. Saaratam ca orice sir crescator este majorat. Fie (xn) un sir crescator. Pentru n ≤ mavem

f(xn)− f(xm) ≥ ε ρ(xn, xm). (5.13)

Prin urmare, sirul (f(xn)) este descrescator si minorat, deci este convergent. Din(5.13) obtinem ca (xn) este sir Cauchy, deci convergent. Vom arata ca limita sa,notata y, este un majorant pentru (xn). Aceasta rezulta din relatia (5.13) facandm→∞ si tinand seama ca f este inferior semicontinua, deci

limm→∞

f(xm) ≤ f(y).

Obtinemf(xn)− f(y) ≥ ε ρ(xn, y),

ceea ce arata ca xn y, pentru orice n. Asadar, putem aplica Teorema 5.1 sideducem ca, pentru orice x0 ∈ X exista x ∈ X astfel ıncat

f(x0)− ερ(x0, x) ≥ f(x) (5.14)

130 O. Carja

sif(x)− ερ(x, x) ≥ f(x) =⇒ f(x) = f(x). (5.15)

Din (5.15) deducem

x 6= x =⇒ f(x) > f(x)− ερ(x, x). (5.16)

Intr-adevar, presupunand contrariul, din (5.15) obtinem f(x) = f(x), apoi ρ(x, x) ≤0 si deci x = x.

Asadar, am demonstrat ca ın conditiile teoremei, pentru orice x0 ∈ X existax ∈ X care verifica (5.14) si (5.15). Dar (5.15) este tocmai (c), (5.14) implicaimediat (a), iar daca pe x0 ıl alegem ca ın enunt, din (5.14) avem

ερ(x0, x) ≤ f(x0)− f(x) ≤ f(x0)− infx∈X

f(x) < ε

si deci (b). Teorema este astfel complet demonstrata.

Rezultatul prezentat mai sus, demonstrat de Ivar Ekeland ın 1974 [35], s-adovedit extrem de util ın numeroase domenii: teoria optimizarii, teoria controluluioptimal, teoreme de punct fix, analiza globala.

Iata o interpretare foarte simpla ın teoria optimizarii. Pentru existenta unuipunct de minim al unei functionale f exista rezultate de tip Teorema lui Weierstrass(vezi Sectiunea care urmeaza). Daca acestea nu functioneaza atunci se cauta solutiiaproximative. Teorema 5.3 ofera astfel de solutii. Mai precis, x dat de Teorema 5.3este punct de minim pentru functia perturbata

x 7→ f(x) +ε

δρ(x, x).

Conditia (b) localizeaza acest punct. Este clar ca exista un balans: daca δ este micatunci se stie mai bine pozitia lui x dar perturbarea este mai mare. Situatia demijloc ar fi δ =

√ε.

Sa observam ca existenta punctului x0 din enuntul Teoremei 5.3 este asigurataıntotdeauna de caracterizarea infimumului deci putem sa renuntam la ea, ın schimbpierdem informatia de la concluzie. Avem deci

Corolarul 5.2 Fie X si f ca ın Teorema 5.3. Atunci, pentru orice ε > 0 existax ∈ X cu proprietatile

(i) f(x) ≤ infx∈X f(x) + ε;

(ii) f(x) ≥ f(x)− ερ(x, x), ∀x ∈ X.


Corolarul 5.3 Fie X spatiu Banach si f diferentiabila Gateaux, inferior semicon-tinua si marginita inferior. Atunci, pentru orice ε > 0 exista x ∈ X cu proprietatile

(i) f(x) ≤ infx∈X f(x) + ε;

(iii) ‖f ′(x)‖ ≤ ε.

Demonstratie. Aplicam Corolarul 5.2 si obtinem x care verifica (i) si apoi luamın (ii) x = x+ t y unde y este arbitrar ın X si t > 0. Obtinem

f(x+ t y)− f(x)

t≥ −ε‖y‖.

Trecem la limita cu t → 0 si obtinem f ′(x)(y) ≥ −ε‖y‖ pentru orice y ∈ X, deci|f ′(x)(y)| ≤ ε‖y‖, ceea ce conduce la (iii).

Observatia 5.1 Daca x este punct de minim pentru f atunci (i) si (iii) se verificapentru ε = 0. Dar ın absenta punctelor de minim putem sa determinam punctecare “aproape minimizeaza” f si “aproape satisfac conditia necesara”. Mai precis,conditiile f(x) = infx∈X f(x) si f ′(x) = 0 sunt satisfacute cu oricata acuratetedorim. Sa mai observam ca din (i) si (iii) rezulta existenta unui sir minimizant(xn), adica f(xn) → infx∈X f(x), cu proprietatea f ′(xn) → 0. Acest fapt arata caurmatoarea conditie de tip Palais - Smale asigura existenta punctelor de minim.

(PS) Daca f ′(xn) → 0 iar sirul (f(xn)) este marginit atunci sirul (xn) are unsubsir convergent.

Intr-adevar, din conditia (PS) rezulta ca un subsir al lui (xn) converge la x0 ∈ Xiar din continuitatea lui f urmeaza f(x0) = infx∈X f(x).

Incheiem aceasta sectiune cu o aplicatie a Teoremei lui Ekeland in teoria punctelorfixe. Mai precis, vom prezenta o extindere a teoremei contractiilor a lui Banach.

Fie deci (X, ρ) un spatiu metric complet si f : X → X o functie. Celebrulprincipiu al contractiilor afirma ca daca exista un numar ε ∈ (0, 1) astfel ıncat

ρ(f(x), f(y)) ≤ ερ(x, y), ∀x, y ∈ X, (5.17)

atunci f are un punct fix unic (Teorema 4.1). O functie care verifica (5.17) cuε ∈ (0, 1) se numeste contractie. Sa introducem o notiune mai slaba si anume ceade contractie directionala. Pentru aceasta, sa precizam ca ıntr-un spatiu metric(X, ρ), pentru x, y ∈ X definim segmentul deschis ]x, y[ ca fiind multimea punctelorz ∈ X distincte de x si y care au proprietatea

132 O. Carja

ρ(x, z) + ρ(z, y) = ρ(x, y).

Spunem ca o functie f : X → X este contractie directionala daca este continuasi exista ε ∈ (0, 1) cu urmatoarea proprietate: daca x ∈ X este astfel ıncat f(x) 6= xatunci exista y ın ]x, f(x)[ astfel ıncat

ρ(f(x), f(y))

ρ(x, y)≤ ε.

Este clar ca ıntr-un spatiu metric convex, adica un spatiu metric cu proprietateaca segmentul deschis ]x, y[ cu x 6= y este nevid, orice contractie este o contractiedirectionala. Iata un exemplu de contractie directionala care nu este contractie. Inspatiul R2 cu metrica

ρ((x1, y1), (x2, y2)) = |x1 − x2|+ |y1 − y2|,

luam functia

f(x, y) =(

3x

2− y

3, x+

y

3

).

Vezi Problema 6.65.

Teorema 5.4 Intr-un spatiu metric complet, orice contractie directionala are celputin un punct fix.

Demonstratie. Fie (X, ρ) un spatiu metric complet si f : X → X o contractiedirectionala. Definim F : X → R prin

F (x) = ρ(x, f(x))

si observam ca F este continua si marginita inferior. Ideea este de a gasi un punctx care sa minimizeze F si mai mult F (x) = 0. Este clar ca acel x va fi punct fixpentru f . Lipsa unor conditii de compactitate este o problema pentru atingereaunui punct de minim. Tocmai aici intervine Teorema lui Ekeland. Teorema 5.3asigura existenta unui punct x cu proprietatea ca pentru orice y ∈ X avem

ρ(y, f(y)) ≥ ρ(x, f(x))− 1− ε

2ρ(x, y).

Daca x = f(x) atunci demonstratia se ıncheie. Daca nu, deoarece f este contractiedirectionala, exista y 6= x care satisface


ρ(x, y) + ρ(y, f(x)) = ρ(x, f(x))

siρ(f(x), f(y)) ≤ ερ(x, y).

Avem

0 ≤ ερ(x, y)− ρ(f(x), f(y)) ≤ ερ(x, y)− ρ(f(y), y) + ρ(y, f(x)) =

(ε− 1)ρ(y, x)− ρ(f(y), y) + ρ(x, f(x)) ≤ ε− 1

2ρ(x, y).

Cum ε < 1, obtinem x = y. Contradictia la care am ajuns ıncheie demonstratia.

5.4 Probleme de extrem. Metode directe

ın calculul variatiilor

Problematica studiata ın aceasta sectiune porneste de la doua rezultate clasice aleanalizei matematice, si anume:

Teorema lui Weierstrass O functie continua f : [a, b] → R, −∞ < a < b < ∞,are un minim si un maxim pe [a, b].

Teorema lui Fermat Daca c ∈ int I este un punct de extrem pentru functiaf : I → R si f este derivabila ın c, atunci f ′(c) = 0.

Teorema lui Weierstrass se poate extinde la cazul f : M → R cu M o multimecompacta dintr-un spactiu topologic (separat Hausdorff). In particular, daca Xeste spatiu liniar finit dimensional, M poate fi marginita si ınchisa. In spatii infinitdimensionale, rezultatul nu mai este adevarat pentru multimi marginite si ınchise(acestea nefiind numaidecat compacte). Acest fapt se suplineste prin conditii decontinuitate mai tare. Pe de alta parte, se observa ca pentru existenta punctuluide minim semicontinuitatea inferioara este suficienta.

Pornind de la aceste observatii, vom prezenta ın aceasta sectiune o serie derezultate privind existenta punctelor de minim, numite ın literatura metode directeın calculul variatiilor. Este evident ca ne putem limita doar la probleme legate depuncte de minim, pentru cele de maxim considerandu-se functia −f .

Sa ne oprim acum asupra teoremei lui Fermat. In esenta, aceasta spune ca dacaf este derivabila pe o multime deschisa din R, atunci punctele de minim din aceamultime sunt solutii ale ecuatiei

f ′(x) = 0,

134 O. Carja

numita de Joseph Louis Lagrange ecuatia lui Euler. Acest rezultat se extinde usor lacazul spatiilor Banach, derivabilitatea ınlocuindu-se cu diferentiabilitatea Gateaux.

In acest mod, obtinem o metoda importanta de rezolvare a ecuatiilor de tipEuler, rezolvand probleme de minim. Aceasta metoda provine de la LeonhardEuler (1744). In 1766 el introduce termenul calculul variatiilor. In acest context,principiul lui Dirichlet are un rol fundamental. Acest principiu afirma existentaunei solutii a problemei de minim (problema lui Dirichlet):

min∫

D(u2

x + u2y)dxdy, u = g pe Fr(D),

care este implicit solutie a problemei la limita pentru ecuatia lui Laplace ın plan:

uxx + uyy = 0 pe D, u = g pe Fr(D),

si care reprezinta ecuatia lui Euler pentru problema de minim a lui Dirichlet.Principiul lui Dirichlet, numit astfel de Bernhard Riemann ın 1857, a fost criticat

de Karl Weierstrass (1870) pe motivul ca problema existentei punctelor de minim nueste rezolvata. Weierstrass a dat un exemplu de problema variationala care nu aresolutie (are infimum dar acesta nu se atinge). Vezi Problema 6.53. Limitele acesteiabordari constau ın faptul ca spatiul de functii pe care se considera problema deminim, C1(D), este prea restrans si sarac ın proprietati care, dupa cum vom vedeaın continuare, sunt esentiale ın studiul problemelor variationale. De exemplu, nueste reflexiv. Aceste limite au fost sesizate de David Hilbert care, ıntr-o faimoasaconferinta prezentata la Congresul mondial al matematicienilor de la Paris din 1900,a afirmat importanta principiului lui Dirichlet ın rezolvarea problemelor la limita,dar a sugerat ideea generalizarii conceptului de solutie. Acest demers a reprezentato cotitura ın dezvoltarea ulterioara a matematicii, conducand la aparitia spatiilorHilbert si a ideii de ortogonalitate ın acestea, introducerea integralei Lebesgue si aspatiilor (complete) de functii integrabile, introducerea spatiilor Sobolev si a ideiide reflexivitate.

Ne ocupam acum de studiul existentei ın probleme de minim. Fie f : M →R ∪ ∞, unde M ⊂ X iar X este spatiu topologic, si fie problema de minim

minx∈M

f(x) = m. (5.18)

Rezultatul central este cuprins ın urmatoarea teorema.

Teorema 5.5 Fie X un spatiu topologic. Presupunem ca, pentru fiecare α ∈ R,multimile de nivel

Mα = x ∈M ; f(x) ≤ α


sunt compacte. Atunci, f este marginita inferior pe M si ısi atinge infimumul,adica problema de minim (5.18) are solutie ın M . In particular, concluzia esteadevarata daca se presupune ca f este inferior semicontinua iar M este compacta.Concluzia este adevarata daca se impune conditia, mai slaba, ca multimile de nivelsunt secvential compacte.

Demonstratie. Fie m = infx∈M f(x). Daca m = ∞, f = ∞ si concluzia esteclara. Daca m < ∞, fie m < α0 < ∞. Este clar ca intersectia unui numar finitde multimi de tipul Mα cu m < α ≤ α0 este nevida. Din proprietatea intersectieifinite aplicata multimii compacte Mα0 , exista

x0 ∈⋂

m<α≤α0

Mα.

De aici se obtine usor ca m = f(x0), ceea ce ıncheie demonstratia primei parti.Daca f este inferior semicontinua si M este compacta, atunci multimile de nivelsunt ınchise ın M si deci compacte.

Presupunem acum ca multimile de nivel sunt secvential compacte. Fie (xn)un sir minimizant, adica un sir ın M pentru care f(xn) → m. Fie r > m fixat.Atunci xn ∈Mr pentru n suficient de mare. Deoarece multimea Mr este secventialcompacta, exista un subsir al lui (xn), notat (xnk

), ce converge la un element x0 ∈Mr. Fie acum m < α < r. Se aplica rationamentul de mai sus pentru (xnk

) si Mα

si obtinemx0 ∈

⋂α>m

Mα,


Daca M nu este marginita, ın spatii Banach se impune o conditie de coercivitateasupra functiei f . In plus, se utilizeaza topologia slaba pentru a evita conditia decompactitate ın topologia tare, destul de restrictiva. Acest fapt este facilitat derezultate fine de analiza functionala, cum sunt:

(Alaoglu) O multime marginita din dualul unui spatiu normat este slab stelatrelativ compacta.

In particular,O multime marginita ıntr-un spatiu Banach reflexiv este slab relativ compacta.(Eberlein-Smulian) O multime ıntr-un spatiu Banach este slab compacta daca si

numai daca este slab secvential compacta.Intr-un spatiu Banach, daca M este slab relativ compacta, atunci ınchiderea sa

slaba coincide cu ınchiderea slab secventiala.(Mazur) O multime convexa ıntr-un spatiu Banach este slab ınchisa daca si

numai daca este tare ınchisa.

136 O. Carja

Cititorul interesat poate gasi demonstratiile rezultatelor de mai sus ın [79].Amintim ca ıntr-un spatiu Banach X, o multime M este slab secvential ınchisa

daca pentru fiecare sir (xn) din M , convergent slab la x0, avem x0 ∈M . MultimeaM este slab secvential compacta daca fiecare sir ın M are un subsir slab convergentla un element din M .

Amintim, de asemenea, ca o functie f : M → R ∪ ∞ este slab secventialinferior semicontinua pe M daca, pentru orice x ∈ M si orice sir (xn) din M slabconvergent la x, avem

f(x) ≤ lim infn→∞

f(xn).

Spunem ca f este coerciva atunci cand, f(x) →∞ daca ‖x‖ → ∞, x ∈M

Teorema 5.6 Fie X un spatiu Banach reflexiv si M ⊂ X o multime slab secventialınchisa. Fie f : M → R ∪ ∞ o functie coerciva si slab secvential inferior semi-continua pe M . Atunci, f este marginita inferior pe M si ısi atinge infimumul.Concluzia ramane adevarata daca X este dualul unui spatiu normat separabil iarconvergenta slaba se ınlocuieste cu cea slab stelata.

Demonstratie. Fie (xn) un sir minimizant ın M , deci f(xn) → m = infx∈M f(x).Din conditia de coercivitate, sirul (xn) este marginit. Deoarece X este reflexiv,exista un subsir al sau, pe care-l vom nota tot cu (xn), convergent slab la x0 ∈ X.Deoarece M este slab secvential ınchisa, x0 ∈ M . In sfarsit, din ipoteza asuprafunctiei f obtinem

f(x0) ≤ lim infn→∞

f(xn) = m.

In cazul cand X este dualul unui spatiu normat, se foloseste Teorema lui Alaoglu.Demonstratia este ıncheiata.

Observatia 5.2 Teorema 5.6 se poate deduce din precedenta daca se observa ca,ın conditia de coercivitate, avem

infx∈M

f(x) = infx∈M∩B(x0,R)

f(x),

unde x0 este un element fixat din M .

Urmatorul corolar pune ın evidenta situatii care apar destul de frecvent. El sebazeaza pe teoremele anterioare si pe Problema 6.54. Amintim ca f este convexape multimea convexa M daca

f((1− t)x+ ty) ≤ (1− t)f(x) + tf(y),


pentru orice x, y ∈ M si orice t ∈ [0, 1]. Daca inegalitatea de mai sus este strictapentru x 6= y si t ∈ (0, 1), atunci spunem ca functia f este strict convexa. Este usorde vazut ca pentru o functie strict convexa exista cel mult un punct de minim.

Corolarul 5.4 Presupunem ca una din urmatoarele conditii are loc.(i) X este spatiu Banach, M este slab secvential compacta, f este slab secvential

inferior semicontinua pe M ;(ii) X este reflexiv, M este convexa marginita si ınchisa, f este slab secvential

inferior semicontinua pe M ;(iii) X este reflexiv, M este convexa marginita si ınchisa, f este inferior semi-

continua pe M si convexa (sau mai general, cu multimile de nivel convexe);(iv) X este reflexiv, M este convexa si ınchisa, f este coerciva, slab secvential

inferior semicontinua pe M ;(v) X este reflexiv, M este convexa si ınchisa, f este coerciva, inferior semi-

continua pe M si convexa (sau mai general, cu multimile de nivel convexe).Atunci, f este marginita inferior pe M si ısi atinge infimumul.

Sa prezentam acum un exemplu semnificativ, si anume problema variationalapatratica. Principiul lui Dirichlet este un caz particular.

Fie X un spatiu normat si a : X × X → R o forma biliniara, adica liniara ınfiecare argument. Spunem ca forma biliniara a este:

marginita, daca exista o constanta k > 0 astfel ıncat

‖a(x, y)‖ ≤ k ‖x‖ ‖y‖, ∀x, y ∈ X;

simetrica, daca a(x, y) = a(y, x) pentru orice x, y ∈ X;pozitiva, daca 0 ≤ a(x, x) pentru orice x ∈ X;strict pozitiva, daca 0 < a(x, x) pentru x 6= 0;tare pozitiva sau coerciva, daca exista o constanta c > 0 astfel ıncat

c‖x‖2 ≤ a(x, x), ∀x ∈ X.

Este usor de verificat ca functia a este continua ın ambele argumente.Sa consideram b ∈ X∗ si functionala patratica

f(x) =1

2a(x, x)− b(x),

careia dorim sa-i studiem existenta minimului pe multimi convexe din X.

138 O. Carja

Teorema 5.7 Fie X un spatiu Banach reflexiv, M ⊂ X o multime convexa siınchisa si a : X × X → R o forma biliniara marginita si simetrica pe X. Pre-supunem ca una din urmatoarele conditii este adevarata.

(i) a este pozitiva si M este marginita;(ii) a este tare pozitiva.

Atunci, functionala patratica f are punct de minim ın M . Daca a este strict pozitivaatunci punctul de minim este unic.

Daca M = X, atunci x este punct de minim pentru f daca si numai daca estesolutie a ecuatiei variationale

a(x, y) = b(y), ∀y ∈ X.

Demonstratie. Sa notam ϕ(t) = f(x+ t(y − x)), pentru x, y ∈ M si t ∈ R si saobservam ca

ϕ(t) = 2−1t2a(y − x, y − x) + t(a(x, y − x)− b(y − x)) + 2−1a(x, x)− b(x).

Daca forma biliniara este pozitiva, atunci functia ϕ este convexa, deci are loc ine-galitatea

ϕ(t) ≤ (1− t)ϕ(0) + tϕ(1), ∀t ∈ [0, 1],

ceea ce conduce usor la convexitatea functiei f . Daca a este strict pozitiva, atuncif este strict convexa. Asadar, ın cazul (i) concluzia rezulta din Corolarul 5.4 (iii).Daca a este tare pozitiva atunci,

f(x) ≥ c‖x‖2 − ‖b‖ ‖x‖,

ceea ce implica proprietatea de coercivitate pentru f . Prin urmare, ın cazul (ii)concluzia rezulta din Corolarul 5.4 (v). Ultima parte a teoremei rezulta din faptulca x este punct de minim pentru f daca si numai daca 0 este punct de minim pentruϕ, ceea ce echivaleaza cu ϕ′(0) = 0.

Ultima parte a teoremei anterioare arata echivalenta dintre problema de minimsi ecuatia de tip Euler corespunzatoare. Este clar ca daca f este diferentiabilaın punctul de minim x, interior multimii M , atunci ın mod necesar f ′(x) = 0.Interesant este ca ın cazul convex are loc si reciproca.

Teorema 5.8 Fie f : X → R o functie diferentiabila Gateaux, convexa si coer-civa pe spatiul Banach reflexiv X. Atunci problema de minim pentru f pe X esteechivalenta cu ecuatia f ′(x) = 0, x ∈ X. In plus, cele doua probleme au solutie.Daca f este strict convexa, solutia este unica.


Demonstratie. Demonstratia primei parti se bazeaza pe urmatoarea inegalitateremarcabila, satisfacuta de functiile convexe derivabile pe o multime convexa M .

f(y) ≥ f(x) + 〈f ′(x), y − x〉, ∀x, y ∈M. (5.19)

Pentru demonstratie, notam ϕ(t) = f(x+ t(y−x)). Este clar ca ϕ : [0, 1] → R esteconvexa, derivabila si cu derivata crescatoare. De aici obtinem

ϕ(1)− ϕ(0) = ϕ′(θ) ≥ ϕ′(0), 0 < θ < 1, (5.20)

ceea ce implica inegalitatea dorita.Faptul ca problema de minim are solutie rezulta din Corolarul 5.4 (iv) si Prob-

lemele 6.55 si 6.56. In esenta, din problemele citate deducem:O functie convexa si derivabila Gateaux este slab secvential inferior semicon-

tinua.Demonstratia este ıncheiata.

Sa revenim acum si sa aplicam rezultatele de mai sus la Problema lui Dirichlet.Consideram problema variationala

min 2−1∫

D

n∑i=1

(∂iu)2dx−∫

Dfudx; u = g pe Fr(D). (5.21)

Aici D este o multime deschisa si marginita ın Rn, x = (ξ1, · · · , ξn) si ∂iu = ∂u/∂ξi.Impreuna cu (5.21) sa consideram problema la limita pentru ecuatia lui Laplace

−∆u = f pe D; u = g pe Fr(D). (5.22)

Dupa cum am precizat mai sus, important este cadrul ın care se lucreaza. De exem-plu, daca g : Fr(D) → R si f : D → R sunt continue, atunci o functie u ∈ C2(D),solutie pentru problema (5.21), este solutie si pentru problema (5.22). Dificultateaconsta ın obtinerea existentei pentru problema (5.21). Rezultatul principal este datde

Propozitia 5.4 Presupunem ca D este marginita si deschisa ın Rn, f ∈ L2(D) sig ∈ H1(D). Atunci

(i) Problema (5.21) are solutie unica u ∈ H1(D);

(ii) Aceasta este unica solutie generalizata u ∈ H1(D) a problemei (5.22).

140 O. Carja

Aici conditia la frontiera pentru problema (5.21) este ın sensul u− g ∈ H10 (D) iar

solutia generalizata pentru (5.22) este ın sensul∫D

n∑i=1

∂iu∂ivdx =∫

Dfvdx ∀v ∈ H1

0 (D), u− g ∈ H10 (D).

Demonstratie. Amintim ca spatiul H10 (D) este ınchiderea multimii C∞

0 (D) ınspatiul Hilbert H1(D). Spatiul H1(D) consta din functiile u ∈ L2(D) care auderivate generalizate ∂iu ∈ L2(D) pentru i = 1, · · · , n. Produsul scalar este dat de

〈u, v〉 =∫

D(uv −

n∑i=1

∂iu∂iv)dx.

Punem X = H10 (D) si definim

a(u, v) =∫

D

n∑i=1

∂iu∂ivdx, b1(v) =∫

Dfvdx,

pentru orice u, v ∈ H1(D). Facem schimbarea de variabila w = u − g si obtinemproblema de minim

min 2−1a(w,w)− b(w), w ∈ X,

unde am pus b(w) = b1(w)−a(w, g). Pentru a aplica Teorema 5.7, avem de verificatca forma biliniara a este marginita si tare pozitiva. Marginirea rezulta usor pe bazainegalitatii lui Schwarz. Faptul ca a este tare pozitiva rezulta din inegalitateaPoincare-Friedrichs:

Exista o constanta C > 0 astfel ıncat pentru orice u ∈ H10 (D) avem

C∫

Du2dx ≤

∫D

n∑i=1

(∂iu)2dx.

Incheiem aceasta sectiune cu un comentariu de natura istorica. Aplicarea meto-delor directe din calculul variatiilor la probleme la limita pentru ecuatii diferentialeneliniare de ordinul doi a fost facuta ın 1915 de Leon Lichtenstein [59], ıntr-o lucrarece contine toate ingredientele de baza ale prezentarii actuale: considerarea unui sirminimizant (un); demonstrarea marginirii lui (un) ın spatiul Sobolev H1

0 (I), I fiindun interval, si folosirea acestei marginiri pentru a se obtine un subsir convergent lau; folosirea semicontinuitatii slabe a patratului normei din H1

0 (I) pentru a arata cau este punct de minim; folosirea ecuatiei lui Euler pentru a arata ca solutia (slaba)u este solutia clasica.


5.5 Inegalitati variationale

Sa observam ca daca a este punct de minim pentru functia f : [a, b] → R atunci,ın mod necesar avem f ′(a) ≥ 0, iar daca b este punct de minim atunci f ′(b) ≤ 0.Prin urmare, daca c ∈ [a, b] este punct de minim atunci avem inecuatia

f ′(c)(x− c) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b],

numita ın literatura inecuatie sau inegalitate variationala. Este usor de vazut carezultatul se poate extinde la spatii Banach, pentru functii diferentiabile Gateauxpe multimi convexe.

Este clar ca, ın general, daca c este solutie a inegalitatii variationale, nu rezultaca este punct de extrem pentru f . Pentru functii convexe avem urmatorul rezultat.

Teorema 5.9 Fie X un spatiu normat, M ⊂ X o multime convexa si f : M → Xo functie convexa si Gateaux diferentiabila. Atunci, x este punct de minim pentruf daca si numai daca

〈f ′(x), y − x〉 ≥ 0, ∀y ∈M. (5.23)

Demonstratie. Consideram functia ϕ(t) = f(x + t(y − x)), t ∈ [0, 1] undex, y ∈M sunt fixati. Daca x este punct de minim pentru f atunci ϕ(t) ≥ 0 pentruorice t ∈ [0, 1], ceea ce implica ϕ′(0) ≥ 0. Acest fapt conduce la (5.23). Reciproc,daca x este o solutie pentru (5.23), atunci ϕ′(0) ≥ 0. Deoarece functia ϕ esteconvexa urmeaza ca ϕ′ este crescatoare, ceea ce implica (5.20). De aici obtinemf(y) ≥ f(x) pentru orice y ∈M si astfel demonstratia este ıncheiata.

In particular, pentru problema variationala patratica avem

Corolarul 5.5 Fie problema de minim

minx∈M

1

2a(x, x)− b(x) = m (5.24)

si inegalitatea variationala

a(x, y − x) ≥ b(y − x), ∀y ∈M. (5.25)

Daca X este spatiu Banach reflexiv, M ⊂ X este convexa si ınchisa, a : X×X → Reste biliniara marginita simetrica si tare pozitiva iar b ∈ X∗ atunci, problemele(5.24) si (5.25) sunt echivalente si au exact o solutie.

In plus, daca M este con, (5.25) este echivalenta cu problema

a(x, x) = b(x), a(x, z) ≥ b(z) ∀z ∈M. (5.26)

142 O. Carja

Demonstratie. La fel ca ın demonstratia Teoremei 5.7 rezulta ca functionalaf(x) = 2−1a(x, x) − b(x) este strict convexa si diferentiabila Gateaux. Concluziaprimei parti urmeaza combinand Teorema 5.7 si Teorema 5.9. Cand M este conconvex, amintim mai ıntai ca daca u, v ∈M atunci u+ v ∈M . Presupunem ca areloc (5.25). Daca punem y = x + z obtinem inegalitatea din (5.26) iar daca punemy = 2x si y = 0 obtinem egalitatea din (5.26). Cealalta implicatie este imediata,prin scadere.

Observatia 5.3 Daca luam a(x, y) = 〈x, y〉 si X este spatiu Hilbert, obtinemcunoscuta caracterizare a elementului de norma minima u ıntr-o multimeM convexamarginita si ınchisa: 〈u, y − u〉 ≥ 0 pentru orice y ∈M .

Rezultatul de mai sus se poate aplica problemei

−∆u− cu = f pe D,

u ≥ 0,∂u

∂n− g ≥ 0,

(∂u

∂n− g

)u = 0 pe Fr(D),

unde c > 0, D este o multime marginita din Rn cu frontiera suficient de regulata.Consideram spatiul X = H1

0 (D), multimea M = u ∈ X;u(x) ≥ 0, a.p.t. x ∈Fr(D), forma biliniara

a(u, v) =∫

D

(n∑

i=1

∂iu∂iv + cuv

)dx

si functionala liniara

b(v) =∫Fr(D)

gvdσ +∫

Dfvdx.

Conditia c > 0 asigura coercivitatea. Solutia inegalitatii variationale (5.26) data deCorolarul 5.5 este tocmai solutia generalizata a problemei considerate.

Dupa cum se vede din Teorema 5.7 si Corolarul 5.5, existenta solutiilor pentruinegalitatea variationala (5.25) rezulta din existenta solutiilor pentru problema deminim (5.24). Daca forma biliniara a nu este simetrica, atunci se poate considerainecuatia (5.25) dar ea nu mai provine dintr-o problema variationala. In acest caz,ın spatii Hilbert se poate obtine un rezultat de existenta pentru (5.25) folosind Teo-rema de punct fix a lui Banach. Urmatorul rezultat apartine lui Guido Stampacchia[86] (1964).

Teorema 5.10 Presupunem ca X este spatiu Hilbert, forma biliniara a este mar-ginita si tare pozitiva, M ⊂ X este convexa si ınchisa si b ∈ X. Atunci inegalitateavariationala (5.25) are solutie unica ın M .


Demonstratie. Sa observam ca, deoarece forma biliniara a este marginita, existaun unic operator liniar continuu A : X → X cu

a(x, y) = 〈Ax, y〉 ∀x, y ∈ X.

Fixam t > 0 si z ∈ X si consideram inegalitatea variationala

〈x, y − x〉 ≥ 〈z, y − x〉 − t(〈z, y − x〉 − 〈b, y − x〉) ∀y ∈M. (5.27)

Din cele de mai sus, pentru fiecare z ∈ M , problema (5.27) are solutie unica ınM , pe care o vom nota Fz. Vom arata ca putem alege t astfel ıncat operatorulF : M →M este o contractie. Pentru aceasta, fie z1, z2 ∈M si x1 = Fz1 , x2 = Fz2.Punem x = x1, y = x2 si apoi x = x2, y = x1 ın (5.27) si obtinem prin adunare

−‖x1 − x2‖2 ≥ −〈(I − tA)(z1 − z2), x1 − x2〉.

De aici urmeaza‖x1 − x2‖ ≤ ‖(I − tA)(z1 − z2)‖.

Un calcul simplu arata ca

‖(I − tA)u‖2 ≤ l2‖u‖2,

pentru orice u ∈ X, undel2 = 1 + t2‖A‖2 − 2tc.

Aici constanta c provine din conditia ca forma patratica a este tare pozitiva:a(x, x) ≥ c‖x‖2 pentru orice x ∈ X. Sa observam ca din conditia aceasta rezulta sic ≤ ‖A‖. Este clar ca daca alegem t astfel ıncat 0 < t < 2c/‖A‖2, avem l < 1 si

‖Fz1 − Fz2‖ ≤ l‖z1 − z2‖, ∀z1, z2 ∈M.

Asadar, F are punct fix care este solutie a inegalitatii variationale (5.25).

Inegalitatea (5.25) este de forma

〈A(x), y − x〉 ≥ 0, ∀y ∈M, (5.28)

pe care o vom numi tot inegalitate variationala chiar daca A nu este numaidecatun operator potential, adica de tipul A = f ′.

Teoria inegalitatilor variationale de forma (5.28) s-a dovedit deosebit de utila ındiverse domenii. Ea s-a dezvoltat sistematic ıncepand cu anii 1960 prin lucrarilelui Gaetano Fichera (1964, problema Signorini), Guido Stampacchia (1965, ecuatii

144 O. Carja

diferentiale eliptice cu coeficienti discontinui), Philip Hartman si Guido Stampac-chia, Felix Browder (1966, inegalitati variationale cu operatori neliniari monotoni),Haım Brezis (1968, inegalitati variationale cu operatori pseudo-monotoni).

Sa prezentam un rezultat de existenta pentru (5.28) ın cazul ın care M esteconvexa si compacta iar A este continua.

Teorema 5.11 Fie X spatiu Banach, M ⊂ X o multime convexa si compacta siA : X → X∗ o functie continua. Atunci, inegalitatea variationala (5.28) are celputin o solutie ın M .

Demonstratie. Se considera functia f(x, y) = −〈A(x), y−x〉 si se aplica Teorema4.15.

Ipoteza de compactitate a multimii M se poate slabi, impunand ın schimbipoteze mai tari asupra functiei A. Un rezultat important ın aceasta directieapartine lui Stepan Karamardian [50] publicat ın 1971. Desi rezultatul are locın spatii Banach reflexive, pentru a simplifica expunerea ıl vom prezenta ın spatiulRn.

Teorema 5.12 Fie M un con convex ınchis si A : Rn → Rn continua si taremonotona pe M , adica

〈A(x)− A(y), x− y〉 ≥ c‖x− y‖2, ∀x, y ∈M.

Atunci inegalitatea variationala (5.28) are solutie unica ın M .

Demonstratie. Din conditia de monotonie avem

〈A(x), x〉 ≥ 〈A(0), x〉+ c‖x‖2, ∀x ∈M.

De aici rezulta ca daca x ∈M \K unde

K = x ∈M ; ‖x‖ ≤ ‖A(0)‖/c,

avem 〈A(x), x〉 > 0. Pentru fiecare y ∈M fie

Dy = x ∈ K; 〈A(x), y − x〉 ≥ 0.

Multimile Dy sunt ınchise ın compactul K si vrem sa aratam ca au proprietateaintersectiei finite. Pentru aceasta, consideram y1, · · · , ym ⊂M si aplicam Teorema


5.11 multimii convexe si compacte D = co(K ∪ y1, · · · , ym). Exista deci x0 ∈ Dastfel ıncat are loc

〈A(x0), x− x0〉 ≥ 0, ∀x ∈ D.In particular, 〈A(x0), yi − x0〉 ≥ 0 pentru i = 1, · · · ,m si 〈A(x0), x0〉 ≤ 0 (deoarece0 ∈ D), si deci x0 ∈ K. Avem deci

x0 ∈⋂

1≤i≤m

Dyi.

Prin urmare, familia de multimi ınchise Dy; y ∈ M are proprietatea intersectieifinite. Deoarece K este multime compacta, avem⋂

y∈M

Dy 6= ∅.

Este clar ca orice punct al intersectiei de mai sus este solutie a inegalitatii variati-onale (5.28).

Pentru unicitate, observam ca daca x1 si x2 sunt solutii atunci avem 〈A(xi), xi〉 =0, i = 1, 2; 〈A(x1), x2〉 ≥ 0 si 〈A(x2), x1〉 ≥ 0. De aici obtinem

c‖x1 − x2‖2 ≤ 〈A(x1)− A(x2), x1 − x2〉 ≤ 0,

deci x1 = x2. Demonstratia este astfel ıncheiata.

Observatia 5.4 Deoarece multimea M este con convex, inegalitatea (5.28) esteechivalenta cu problema

〈A(x), x〉 = 0; 〈A(x), y〉 ≥ 0, ∀y ∈M.

In cazul ın care M este conul pozitiv, adica M = x ∈ Rn;x ≥ 0, este usor devazut ca problema de mai sus este echivalenta cu sistemul

A(x) = y; x ≥ 0; y ≥ 0; 〈x, y〉 = 0,

care apare ın diverse probleme de teoria jocurilor, mecanica, economie.

5.6 Teorema de minimax

Fie A si B multimi nevide si f : A×B → R o functie. Un element (x0, y0) ∈ A×Bse numeste punct sa pentru f daca

f(x0, y) ≤ f(x0, y0) ≤ f(x, y0) ∀(x, y) ∈ A×B.

146 O. Carja

Conditia de mai sus este echivalenta cu

maxy∈B

f(x0, y) = f(x0, y0) = minx∈A

f(x, y0).

Exemplul standard este f : R × R → R, f(x, y) = x2 − y2, cu punctul sa (0, 0).Inainte de a demonstra teorema principala, sa enuntam o lema. Vezi Problema 6.67pentru demonstratie.

Lema 5.1 Functia f are punct sa daca si numai daca are loc relatia

minx∈A

supy∈B

f(x, y) = maxy∈B

infx∈A

f(x, y). (5.29)

Daca (x0, y0) este punct sa, atunci f(x0, y0) este valoarea comuna a celor douaexpresii din (5.29).

Teorema care urmeaza, numita Teorema de minimax, da conditii de existentaaa unui punct sa.

Teorema 5.13 Fie X un spatiu Banach reflexiv si A,B submultimi nevide convexemarginite si ınchise. Fie f : A×B → R o functie care verifica ipotezele

(i) Functia f(·, y) este inferior semicontinua si convexa pe A pentru fiecare y ∈ B;

(ii) functia f(x, ·) este superior semicontinua si concava pe B pentru fiecare x ∈A.

Atunci

(a) Functia f are un punct sa;

(b) Punctul (x0, y0) este punct sa pentru f daca si numai daca are loc

minx∈A

maxy∈B

f(x, y) = maxy∈B

minx∈A

f(x, y). (5.30)

Daca (x0, y0) este punct sa pentru f , atunci f(x0, y0) este valoarea comuna a celordoua expresii din (5.30).

Demonstratie. Sa notam

α = minx∈A

maxy∈B

f(x, y); β = maxy∈B

minx∈A

f(x, y).


Aratam mai ıntai ca α si β exista. Vom face demonstratia pentru β, pentru α fiindanalog. Din Corolarul 5.4, pentru fiecare y ∈ B exista z(y) ∈ A cu

f(z(y), y) = minx∈A

f(x, y).

Sa notam h(y) = −f(z(y), y). Retinem inegalitatea

−f(x, y) ≤ h(y) ∀x ∈ A. (5.31)

Vom arata ca functia h : B → R este inferior semicontinua si convexa. Va existaatunci miny∈B h(y) si apoi b = −miny∈B h(y). Demonstram ca h este convexa. Din(ii) si (5.31) avem

−f(x, ty1 + (1− t)y2) ≤ −tf(x, y1)− (1− t)f(x, y2) ≤ th(y1) + (1− t)h(y2).

pentru orice x ∈ X deci si pentru x = z(ty1 + (1 − t)y2). Demonstram acum cah este secvential semicontinua inferior. Fie sirul (yn) ın B convergent la y. Din(5.31) avem −f(z(y), yn) ≤ h(yn). Trecem la limita si folosim (ii) pentru a obtine−f(z(y), y) ≤ lim infn→∞ h(yn). Asadar, putem aplica Corolarul 5.4 si deducem cafunctia h are punct de minim pe B, deci β exista si β = −miny∈B h(y). Analogpentru α. In continuare aratam ca α = β. Este usor de vazut ca β ≤ α. Pentrua demonstra inegalitatea inversa, aplicam o teorema de punct fix, Teorema 4.18.Pentru aceasta, ınzestram X si Y cu topologia slaba, luam ε > 0, punem s = α− ε,t = β + ε si construim multifuntia F : A× A ; A×B,

F (x, y) = (u, v) ∈ A×B; f(u, y) < t, f(x, v) > s.

Este usor de vazut ca F are valori nevide si convexe. In plus, A × B este slabcompacta. Ramıne sa dovedim ca F−1(u, v) este relativ slab deschisa. Acest faptrezulta usor din

F−1(u, v) = (x, y) ∈ A×B; f(u, y) < t, f(x, v) > s,

avand ın vedere ca multimile x ∈ A; f(x, v) ≤ s si y ∈ B; f(u, y) ≥ t suntconvexe si ınchise, deci slab ınchise ın A si respectiv B. Prin urmare, aplicamTeorema 4.18 si deducem ca exista un punct fix pentru F , adica (x, y) ∈ F (x, y).Avem α − ε = s < f(x, y) < t = β + ε. Cum ε este arbitrar obtinem α ≤ β.Demonstratia se ıncheie daca avem ın vedere Lema 5.1.

Observatia 5.5 Concluzia teoremei anterioare are loc si ın cazul ın care functiilef(·, y) si −f(x, ·) au multimile de nivel convexe, adica sunt cvasiconvexe ın loc safie convexe.

148 O. Carja

Teorema 5.13 a fost demonstrata de John von Neumann [96] ın Rn ın 1928, ınlegatura cu teoria jocurilor creata de el. Cazul general apartine lui Ky Fan (1952).

Teoria jocurilor consta ın determinarea unei balante optimale la o competitieıntre mai multi parteneri. Sa consideram doi jucatori P si Q care au la ındemanacıte o multime de strategii A si B. Daca P alege strategia x ∈ A iar Q alegestrategia y ∈ B, notam f(x, y) pierderea lui P si deci castigul lui Q. Daca (x0, y0)este punct sa pentru f , avem

f(x0, y) ≤ f(x0, y0) ≤ f(x, y0) ∀(x, y) ∈ A×B.

Daca P alege strategia x0, atunci castigul lui Q este cel mult egal cu f(x0, y0) simaximul va fi realizat daca Q alege strategia y0. Invers, daca Q alege strategiay0, pierderea lui P este cel putin egala cu f(x0, y0) si minumul va fi realizat dacaP alege strategia x0. Prin urmare, strategia (x0, y0) asigura balanta optimala aintereselor celor doi jucatori. Din acest motiv, punctul sa (x0, y0) al functiei f senumeste strategie optimala. Teorema 5.13 ofera conditii de existenta a strategiiloroptimale. Daca multimile A si B sunt finite si au mai multe elemente, nu suntconvexe si deci teorema nu se aplica. Totusi von Neumann a rezolvat acest incon-venient astfel: se introduce un factor probabilistic, adica jucatorii fac alegerea pebaza unor probabilitati fixe. Mai precis, preupunem ca P are strategiile a1, · · · , an

iar Q are strategiile b1, · · · , bm. Jucatorul P alege strategia ai cu probabilitatea pi

iar Q alege strategia bj cu probabilitatea qj. Consideram multimile

A = p ∈ Rn; 0 ≤ pi ≤ 1,n∑

i=1

pi = 1

B = q ∈ Rm; 0 ≤ qj ≤ 1,m∑

j=1

qj = 1,

si definim functia F : A×B → R prin

F (p, q) =n∑

i=1

m∑j=1

f(ai, bj)piqj.

Perechea (p, q) se numeste strategie mixta iar F (p, q) reprezinta cıstigul sperat dejucatorul Q. Consideratii probabilistice arata ca F (p, q) este media castigurilor luiQ daca se joaca de multe ori.

Este clar ca sunt ındeplinite ipotezele din Teorema 5.13, deci putem afirma caexista o strategie mixta optimala (p0, q0) si are loc egalitatea

F (p0, q0) = minp∈A

maxq∈B

F (p, q) = maxq∈B

minp∈A

F (p, q).


5.7 Controlabilitate si timp optimal

pentru sisteme semiliniare

In aceasta sectiune ne ocupam de problema controlabilitatii ın timp optimal pentrusistemul descris de ecuatia

y′(t) = Ay(t) + f(y(t)) + u(t) (5.32)

unde operatorul A genereaza un semigrup de clasa C0, S(t), t ≥ 0, pe spatiulBanach reflexiv X, f este o functie lipschitziana si u(·) este un control ce ia valoriın U = B(0, r).

Problema timpului optimal consta ın a atinge o multime tinta T ın timp minimpornind dintr-un punct initial x si folosind controale admisibile, u(·), adica functiimasurabile de la [0,∞) la U . Vom considera aici cazul cand tinta este T = 0.

Pentru un control admisibil u(·), consideram solutia ecuatiei (5.32) care satisfaceconditia initiala y(0) = x, adica, functia y ∈ C([0,∞), X) care satisface

y(t) = S(t)x+∫ t

0S(t− s)[f(y(s) + u(s)]ds. (5.33)

Conform Teoremei 4.19, pentru fiecare control u solutia exista si este unica.Numim acesta solutie traiectorie a sistemului (5.32) si o notam y(·, x, u). Pentrut ≥ 0 consideram multimea de controlabilitate la timpul t

R(t) = x ∈ X; y(t, x, u) = 0 pentru un control admisibil u(·),

multimea de controlabilitate

R =⋃t≥0

R(t)

si functia timp optimal (functia lui Bellman) T : R→ [0,∞)

T (x) = inf t;x ∈ R(t).

Un control pentru care infimumul se atinge se numeste optimal pentru x. Teoremaurmatoare pune ın evidenta conditii suficiente de existenta a controalelor optimale.

Teorema 5.14 Daca X este reflexiv si separabil iar semigrupul S(t) este compact,atunci pentru fiecare x ∈ R exista cel putin un control optimal. In cazul liniar(f=0), proprietatea are loc fara conditia ca semigrupul sa fie compact.

150 O. Carja

Demonstratie. Fie (un) un sir de controale admisibile si un sir (tn) descrescator siconvergent la T (x) cu proprietatea y(tn, x, un) = 0. Extindem un pe [0, t1] punandun(s) = 0 pentru s ∈ (tn, t1). Conform teoremei lui Alaoglu, si tinand cont de sepa-rabilitatea lui X si deci a lui L1(0, t;X) putem presupune ca un converge slab-stelatın L∞(0, t;X) la un control admisibil u. Mai departe argumentele sunt diferite.Daca f = 0, se ia x∗ ∈ X∗, se scrie

〈x∗, y(tn, x, un)〉 = 〈x∗, S(tn)x〉+∫ t1

0〈S∗(tn − t)x∗, un(t)〉dt.

Trecand la limita cu n → ∞, eventual pe un subsir, ajungem la y(T (x), x, u) = 0.In cazul general, se foloseste compactitatea operatorului

ϕ 7→∫ t

0S(t− s)ϕ(s)ds

(vezi Observatia 4.10) pentru a trece la limita.

O proprietate remarcabila a functiei timp optimal este data de principiul pro-gramarii dinamice al lui Bellman. Comentarii asupra acestui principiu vor fi facutela sfarsitul acestei sectiuni.

Pentru orice x ∈ R si orice control u,

T (x) ≤ t+ T (y(t, x, u)) (5.34)

pentru orice t > 0 pentru care y(t, x, u) ∈ R, cu egalitate ın cazul cand u esteoptimal.

Demonstratia acestui rezultat va fi data ın Teorema 5.17.In cele ce urmeaza vom pune ın evidenta cateva proprietati ale multimii de

controlabilitate si ale functiei timp optimal. Sa prezentam mai ıntai o lema ıncare evidentiem proprietati ale traiectoriilor sistemului (5.32). Peste tot ın aceastasectiune presupunem ca f este L-lipschitziana pe X, f(0) = 0 iar ω este o constantapentru care ‖S(t)‖ ≤ eωt pentru orice t > 0. In general, semigrupul verifica oinegalitate de forma ‖S(t)‖ ≤Meωt, inegalitate care se poate reduce la cazul M = 1prin considerarea unei norme echivalente cu cea initiala.

Lema 5.2 (a) Pentru orice x ∈ X si orice control u avem

‖y(t, x, u)‖ ≤ e(L+ω)t(‖x‖+

r

L+ ω

)− r

L+ ω∀t ≥ 0.

In cazul L+ ω = 0 membrul drept al inegalitatii de mai sus este ‖x‖+ rt.(b) Pentru orice x, z ∈ X si orice control u avem

‖y(t, x, u)− y(t, z, u)‖ ≤ e(L+ω)t‖x− z‖ ∀t ≥ 0. (5.35)


Demonstratie. Demonstratia se bazeaza pe inegalitatea lui Gronwall:Fie ϕ, h si k functii date de la [ t0, T ) ın R, unde T ≤ +∞. Daca ϕ este

continua, h ∈ L∞loc([ t0, T )), k ∈ L1loc([ t0, T ); R+) si

ϕ(t) ≤ h(t) +∫ t

t0k(s)ϕ(s)ds

pentru orice t ∈ [ t0, T ), atunci

ϕ(t) ≤ h(t) +∫ t

t0h(s)k(s) exp

(∫ t

sk(u)du

)ds

pentru orice t ∈ [ t0, T ), unde exp(a) = ea.Pentru demonstratia primei parti a lemei, se aplica inegalitatea lui Gronwall

pentru functiile ϕ(t) = e−ωt‖y(t, x, u)‖, h(t) = ‖x‖ + (r/ω)(1 − e−ωt) si k(t) = L.Pentru (b), ϕ(t) si k(t) sunt ca mai sus iar h(t) = ‖x− z‖.

Propozitia 5.5 Fie R ≥ 0 astfel ıncat (L+ ω)R < r.(i) In cazul L+ ω > 0, pentru orice x ∈ X cu

R < ‖x‖ < r/(L+ ω),

exista un control u∗ astfel ıncat traiectoria y(t, x, u∗) atinge B(0, R) ın timp finit sisatisface inegalitatea

‖y(t, x, u∗)‖ ≤ e(L+ω)t(‖x‖ − r

L+ ω

)+

r

L+ ω(5.36)

pentru orice

0 ≤ t ≤ t ≤ 1

L+ ωlog

rL+ω

−Rr

L+ω− ‖x‖

,

unde t este cel mai mic t pentru care y(t, x, u∗) ∈ B(0, R).(ii) In cazul L + ω ≤ 0, proprietatea de mai sus are loc pentru orice x ∈ X iar

inegalitatea din (5.36) se rescrie

‖y(t, x, u∗)‖ ≤ ‖x‖ − rt (5.37)

pentru orice

0 ≤ t ≤ t ≤ (‖x‖ −R)r−1.

152 O. Carja

Demonstratie. (i) Consideram ıntai R > 0 si functia

FR(y) =

− r

Ry daca ‖y‖ ≤ R

−r y‖y‖ daca ‖y‖ ≥ R,

Observam ca este lipschitziana si consideram ecuatia

y′(t) = Ay(t) + f(y(t)) + FR(y(t)) t > 0. (5.38)

Pentru x ∈ D(A), pe fiecare interval I = [0, T ], ecuatia (5.38) are o solutie unicasatisfacand y(0) = x. Mai mult, ea este solutie clasica (vezi Teorema 4.20), adicay ∈ C1(I;X) si satisface (5.38) pe I.

Inmultim ecuatia (5.38) cu y(t) si obtinem

‖y(t)‖ ddt‖y(t)‖ ≤ (L+ ω)‖y(t)‖2 − r ‖y(t)‖,

pentru t ∈ [0, t], unde t este maximum valorilor lui t pentru care y(t) /∈ B(0, R).Obtinem

‖y(t)‖ ≤ ‖x‖ − rt+ (L+ ω)∫ t

0‖y(s)‖ ds, ∀t ∈ [0, t],

care, ın cazul L+ω ≤ 0 implica (5.37) si, ın cazul L+ω > 0 implica (5.36) pe bazainegalitatii lui Gronwall. Este clar ca exista un t ca mai sus fiindca, altfel, lucrampe orice [0, T ] si (5.36) sau (5.37) forteaza existenta unui t. Prin urmare (5.36) si(5.37) au fost demonstrate pentru x ∈ D(A). Prin densitate, ele au loc pentru oricefor x ∈ X. Controlul cerut este

u∗(t) = −ry(t)/|y(t)|. (5.39)

In cazul R = 0, observam ca daca R1 < R2 atunci avem t1 > t2 iar solutiilecorespunzatoare y1(·) si y2(·) satisfac

y1(t) = y2(t) ∀t ∈ [0, t2].

Cu alte cuvinte, traiectoriile ecuatiei (5.38) nu depind de R > 0 pana ating B(0, R).Luam un sir Rn descrescator si convergent la 0 si obtinem un sir tn crescator siconvergent la t care satisface inegalitatile cerute la (i) sau (ii). Demonstratia seıncheie considerand controlul dat de (5.39) pe [0, t].

Teorema 5.15 (i) Multimea de controlabilitate R este deschisa si functia timpoptimal este local lipschitziana pe R. Mai precis, avem


(ii) In cazul L+ ω > 0, pentru orice ρ ∈ (0, r/(L+ ω)) avem

T (x) ≤ ‖x‖r − ρ(L+ ω)

pentru x satisfacand ‖x‖ ≤ ρ. Notand

γ =1

r − ρ(L+ ω),

daca x ∈ R si z este astfel ıncat

‖z − x‖ ≤ ρ e−(L+ω)T (x),

atunci z ∈ R siT (z) ≤ T (x) + γ e(L+ω)T (x)‖x− z‖.

(iii) In cazul L+ ω ≤ 0 avem R = X si

T (x) ≤ ‖x‖r

pentru orice x ∈ X. Mai mult, pentru orice x, z ∈ X avem

|T (z)− T (x)| ≤ 1

r‖x− z‖.

(iv) Pentru orice x ∈ R si z /∈ R avem

T (x) ≥ − 1

L+ ωlog

‖x− z‖ρ

.

In particular,limz→x

T (z) = ∞ ∀x ∈ FrR. (5.40)

Demonstratie. Punctul (i) rezulta din celelalte. Sa demonstram (ii). Observammai ıntai ca, din Propozitia 5.5, avem

T (x) ≤ 1

L+ ωlog

rL+ω

−Rr

L+ω− ‖x‖

,

ceea ce, printr-un calcul elementar, conduce usor la prima parte a concluziei. Maideparte, pentru simplificarea expunerii, presupunem existenta controalelor opti-male. In cazul general, concluzia se obtine printr-un procedeu de aproximare.

154 O. Carja

Deoarece y(T (x), x, u) = 0, din (5.35) deducem

‖y(T (x), z, u)‖ ≤ e(L+ω)T (x)‖x− z‖ ≤ ρ,

deci y(T (x), z, u) ∈ R ceea ce implica z ∈ R si

T (y(T (x), z, u)) ≤ γe(L+ω)T (x)‖x− z‖.

Aplicam acum principiul programarii dinamice (5.34) si obtinem concluzia dorita.Un argument similar da (iii). Pentru a demonstra (iv), observam ca suntem ınsituatia cand L+ ω > 0. Prin reducere la absurd, presupunem ca

(L+ ω)T (x) < − log ‖x− z‖/ρ.

Avem‖x− z‖ < ρ e−(L+ω)T (x),

ceea ce, folosind (ii), implica z ∈ R.

Observatia 5.6 Teorema de mai sus arata ca

limz→0

T (z) = 0. (5.41)

Urmatoarea teorema arata ca daca semigrupul S(t) este compact atunci functiatimp optimal este secvential slab continua. Pentru aceasta folosim urmatorul rezul-tat.

Lema 5.3 Presupunem ca X este spatiu Banach, f este lipschitziana pe X si S(t)este semigrup compact. Fie 0 < a < t, (xn) un sir slab convergent la x si (un) slabconvergent la u ın L2(0, t;X). Atunci,

y(·, xn, un) → y(·, x, u)

ın C([a, t];X), cel putin pe un subsir.

Demonstratie. Demonstratia este standard si se bazeaza pe compactitatea op-eratorului

ϕ 7→∫ s

0S(s− τ)ϕ(τ) dτ

de la L2(0, T ;X) la C([0, T ];X). Vezi Observatia 4.10.


Teorema 5.16 Presupunem ca semigrupul S(t) este compact. Atunci, pentru R ≥0 au loc urmatoarele proprietati.

(i) Daca x ∈ R si xn → x slab, atunci pentru n suficinet de mare avem xn ∈ R.Mai mult, T (xn) → T (x).

(ii) Pentru orice x /∈ R si pentru orice sir (xn) slab convergent la x avem

limn→∞

T (xn) = ∞.

Demonstratie. Pentru a demonstra prima parte din (i), luam ε > 0 suficient semic astfel ıncat

y(ε, x, 0) ∈ R

(acest fapt este posibil deoarece R este multime deschisa), luam un = 0 si, dinLema 5.3, deducem ca pe un subsir avem

y(ε, xn, 0) ∈ R

pentru n suficient de mare. Asta implica faptul ca pe un subsir avem xn ∈ R pentrun suficient de mare. Deci orice sir slab convergent la x are un subsir ın R (slabconvergent la x), ceea ce arata ca prima parte din (i) are loc. In continuare, luam

T ∗ = lim supn→∞

T (xn),

luam un subsir (xnk) astfel ıncat T (xnk

) → T ∗ si fixam ε > 0. Din Lema 5.3, putempresupune (extragand eventual un subsir) ca

y(ε, xnk, 0) → y(ε, x, 0).

DeciT (y(ε, xnk

, 0)) → T (y(ε, x, 0)).

Folosim principiul programarii dinamice (5.34) si obtinem

T (xnk) ≤ ε+ T (y(ε, xnk

, 0)),

deciT ∗ ≤ ε+ T (y(ε, x, 0)).

Trecem la limita cu ε→ 0 si obtinem

lim supn→∞

T (xn) ≤ T (x).

156 O. Carja

Am aratat asadar ca functia T (·) este secvential superior semicontinua. Sa demon-stram acum ca T (·) este secvential inferior semicontinua ın x ∈ R. Luam

T# = lim infn→∞

T (xn)

si un subsir (xnk) astfel ıncat T (xnk

) → T#. Intr-o prima etapa, presupunem caT# > 0. Fixam 0 < ε < T# si luam unk

controlul optimal pentru xnk. Pe baza

Lemei 5.3, putem presupune ca exista un control u astfel ıncat

y(ε, xnk, unk

) → y(ε, x, u),

tare. Folosim din nou principiul programarii dinamice si deducem

T (xnk) = ε+ T (y(ε, xnk

, unk)).

De aici obtinemT (y(ε, xnk

, unk)) ≤M

pentru un M > 0. Fie k0 astfel ıncat

|y(ε, xnk, unk

)− y(ε, x, u)| ≤ ρ e−(L+ω)M

pentru k > k0. Din Teorema 5.15 obtinem y(ε, x, u) ∈ R si

T (y(ε, x, u)) ≤ −T (y(ε, xnk, unk

)) + γ e(L−ω)M |y(ε, xnk, unk

)− y(ε, x, u)|

pentru k > k0. Prin urmare,

T (xnk) = ε+ T (y(ε, xnk

, unk))

≥ ε+ T (y(ε, x, u))− γ e(L−ω)M |y(ε, xnk, unk

)− y(ε, x, u)|.Facem n→∞ si apoi ε→ 0 si obtinem

lim infn→∞

T (xn) ≥ T (x).

In etapa urmatoare presupunem T# = 0 si demonstram T (x) = 0. Pentru aceasta,luam ε > 0 si pentru fiecare xnk

luam un control vk pe [0, ε] definit dupa cumurmeaza: pe [0, T (xnk

)], vk egaleaza controlul optimal iar pe [T (xnk), ε], vk este

un control care forteaza traiectoria sa ramana ın B(0, R). Acest fapt este posibildin cauza Propozitiei 5.5. De fapt, putem atinge originea si apoi ramınem acolodeoarece f(0) = 0. Deoarece,

y(ε, xnk, vk) → y(ε, x, u)


pentru un control u, deducem

y(ε, x, u) ∈ B(0, R)

deci T (x) ≤ ε. Cum acest fapt are loc pentru orice ε > 0 deducem T (x) = 0.Pentru a demonstra (ii), consideram x /∈ R, consideram un sir (xn) ın R slab

convergent la x si presupunem, prin reducere la absurd, ca

lim infn→∞

T (xn) <∞.

Rationam ca ın demonstratia semicontinuitatii inferioare si deducem

y(ε, x, u) ∈ R.

Deci x ∈ R. Contradictia la care am ajuns arata ca

lim infn→∞

T (xn) = ∞,


Revenim acum la principiul programarii dinamice. Presupunem ca pentru fiecarex ∈ R exista un control optimal. Vezi Teorema 5.14.

Teorema 5.17 O functie T : R→ R este functia timp optimal daca si numai dacasatisface urmatoarele conditii:

(i) Pentru orice x ∈ R exista un control u si σ > 0 astfel ıncat

T (y(t, x, u)) ≤ T (x)− t ∀t ∈ [0, σ);

(ii) Pentru orice x ∈ R, orice control u si orice t ≥ 0 pentru care y(t, x, u) ∈ Ravem

T (y(t, x, u)) ≥ T (x)− t;

(iii) limz→0 T (z) = 0;

(iv) limz→x T (z) = ∞ ∀x ∈ FrR;

(v) Functia T este marginita inferior.

158 O. Carja

Demonstratie. Functia timp optimal verifica (iii), (iv) pe baza Teoremei 5.15 si(v). Sa aratam ca satisface (i). In primul rand trebuie observat ca daca y(t, x, u) ∈R atunci x ∈ R. Consideram u controlul optimal pentru x si σ = T (x). Luamt ∈ [0, σ) si observam ca

y(T (x)− t, y(t, x, u), u) = 0

de unde rezulta (i). Pentru (ii), luam x ∈ R, un control oarecare u si y(t, x, u) ∈ R.Fie v un control optimal pentru y(t, x, u). Se verifica usor ca

y(s, y(t, x, u), v) = y(t+ s, x, w)

pentru s > 0, unde w(θ) = u(θ) pentru θ ∈ (0, t) si w(θ) = v(θ − t) pentru θ ∈(t, t+s). Cum y(T (y(t, x, u)), y(t, x, u), v) = 0, obtinem y(t+T (y(t, x, u)), x, w) = 0deci

T (x) ≤ t+ T (y(t, x, u)).

Sa demonstram acum reciproca. Intr-o prima etapa, aratam ca putem ınlocui (i)cu

(vi) Pentru orice x ∈ R exista un control u si σ ∈ (0,∞) astfel ıncat y(σ, x, u) =0 si T (y(t, x, u)) ≤ T (x)− t pentru orice t ∈ [0, σ).

Sa demonstram acest fapt. Restrangem sistemul de control la multimea R\0,folosim Principiul Brezis-Browder (Teorema 5.1) si deducem ca exista o traiectoriesaturata y(t, x, u) definita pe [0, σ) care sa verifice (i). Dar, din (v) rezulta ca σeste finit iar din (iv) rezulta ca

y(σ, x, u) /∈ FrR.

Ramane y(σ, x, u) = 0, deci (vi) are loc.Sa presupunem ca avem o functie, s-o notam cu T1, care verifica (vi), (ii), (iii),

(iv) si (v). Facem t → σ ın (vi), folosim (iii) (deci T (y(σ, x, u)) = 0) si obtinemT1(x) ≥ σ ≥ T (x).

Luam ın (ii) toate traiectoriile care ating tinta si obtinem T1(x) ≤ T (x).

Functia valoare (ın cazul nostru functia timp optimal) ıntr-o problema gene-rala de control este utila ın obtinerea unei legi de feedback care sa dea traiecto-ria optimala. Aceasta metoda generala de rezolvare a problemelor de control senumeste metoda programarii dinamice. Functia valoare este solutia unei ecuatii cuderivate partiale de tip Hamilton-Jacobi care ın cazul problemei timpului optimalse numeste ecuatia lui Bellman. Cititorul interesat poate consulta [12] pentru rezul-tate ın aceasta directie. In studiul existentei si unicitatii ecuatiei lui Bellman, ca dealtfel a oricarei ecuatii care provine dintr-o problema de control optimal, principiulde optimalitate al lui Bellman joaca un rol central. El a fost formulat ın 1953 deRichard Bellman.

Capitolul 6

Probleme si solutii

Problema 6.1 Fie V = Vi; i ∈ I o familie local finita de submultimi ale lui X.Atunci

(a) V = Vi, i ∈ I este local finita;

(b) ∪i∈IVi = ∪i∈IVi.

Solutie (a) Fie x ∈ X si U o vecinatate deschisa a sa astfel ıncat U ∩ Vi = ∅, cuexceptia unui numar finit de indici. Dar U ∩ Vi = ∅ implica Vi ⊂ X \ U. DeoareceX \ U este ınchisa rezulta Vi ⊂ X \ U si deci Vi ∩ U = ∅.

(b) Este clar ca ∪i∈IVi ⊂ ∪i∈IVi. Fie x /∈ ∪i∈IVi. Folosind (a), exista o vecinatatedeschisa U a lui x care intersecteaza cel mult un numar finit de multimi Vi. Dacanu intersecteaza nici una atunci U ∩ (∪i∈IVi) = ∅ si deci x /∈ ∪i∈IVi. Daca U inter-secteaza Vi1 , · · · , Vin atunci multimea U ∩ (∩n

j=1(X \ Vij ) este o vecinatate deschisa

a lui x care nu intersecteaza ∪i∈IVi. Deci x /∈ ∪i∈IVi.

Problema 6.2 Sa se arate printr-o demonstratie directa ca R cu topologia uzualaeste spatiu paracompact.

Solutie Fie U o acoperire deschisa. Pentru fiecare n alegem un numar finit deelemente din U care acopera intervalul [n, n+1] si intersectam pe fiecare cu intervalul(n−1, n+2). Se obtine o familie de multimi deschise Vn. Atunci familia V = ∪n∈ZVn

este o rafinare local finita a lui U .

Problema 6.3 Fie X un spatiu metric, g : X → R o functie inferior semicon-tinua, f : X → R o functie superior semicontinua astfel ıncat f(x) < g(x) pentruorice x ∈ X. Atunci exista o functie local lipschitziana, h : X → R, astfel ıncatf(x) < h(x) < g(x) pentru orice x ∈ X.

159

160 O. Carja

Solutie Pentru fiecare numar rational r consideram multimea deschisa

Ur = x; f(x) < r ∩ x; g(x) > r.

Familia Ur este o acoperire deschisa a lui X. Fie Vi; i ∈ I o rafinare local finitaa sa si pi; i ∈ I o partitie local lipschitziana a unitatii subordonata ei. Pentrufiecare i ∈ I, fie r(i) numarul rational pentru care Vi ⊂ Ur(i). Definim

h(x) =∑i∈I

r(i)pi(x)

si aratam ca aceasta este functia cautata. Intr-adevar, fie x ∈ X si i ∈ I cuproprietatea ca pi(x) > 0. Avem x ∈ Ur(i) si deci f(x) < r(i) < g(x). Asadar,

f(x) = f(x)∑

pi(x) <∑

r(i)pi(x) = h(x) < g(x)∑

pi(x) = g(x).

Problema 6.4 Fie X spatiu Banach. Consideram functiile marginite ϕ, ψ : X →R astfel ıncat ψ este superior semicontinua, ϕ este inferior semicontinua si ψ(x) ≤ϕ(x) pentru orice x ∈ X. Sa se arate ca multifunctia F : X → R definita prinF (x) = [ψ(x), ϕ(x)] este inferior semicontinua.

Solutie Fie x0 ∈ X si V un interval deschis ın R cu

V ∩ F (x0) 6= ∅.

Exista v1, v2 ∈ V cu ψ(x0) < v1 si ϕ(x0) > v2.Datorita proprietatilor de continuitatepentru ψ si ϕ avem

lim supx→x0

ψ(x) ≤ ψ(x0) < v1

siv2 < ϕ(x0) ≤ lim inf

x→x0ϕ(x).

Rezulta ca exista o vecinatate U a lui x0 pentru care ψ(x) < v1 si v2 < ϕ(x) pentrux ∈ U, ceea ce asigura ca

F (x) ∩ V 6= ∅pentru x ∈ U.

Sa observam ca are loc si afirmatia:Daca F : X ; R este inferior semicontinua cu valori compacte si convexe

atunci exista ψ si ϕ ca mai sus astfel ıncat F (x) = [ψ(x), ϕ(x)].

Problema 6.5 Fie X spatiu Banach. Consideram functiile marginite ψ, ϕ : X →R astfel ıncat ψ este inferior semicontinua, ϕ este superior semicontinua si ψ(x) ≤ϕ(x) pentru orice x ∈ X. Sa se arate ca multifunctia F : X ; R definita prinF (x) = [ψ(x), ϕ(x)] este superior semicontinua.

Cap. 6 Probleme si solutii 161

Solutie Fie x0 ∈ X si multimea V deschisa ın R astfel ıncat F (x0) ⊂ V . Existadeci v1, v2 astfel ıncat [v1, v2] ⊂ V si

v1 < ψ(x0) ≤ ϕ(x0) < v2.

Obtinemv1 < ψ(x0) ≤ lim inf

x→x0ψ(x) ≤ lim sup

x→x0

ϕ(x) ≤ ϕ(x0) < v2,

ceea ce conduce la existenta unei vecinatati U a lui x0 pentru care

v1 < ψ(x) ≤ ϕ(x) < v2

pentru x ∈ U . Prin urmare, F (x) ⊂ V pentru orice x ∈ U. Ca si ın Problema6.4, sa observam ca orice multifunctie F : X ; R superior semicontinua cu valoriconvexe si compacte are forma indicata ın enunt.

Problema 6.6 Fie X si Y spatii Banach si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.Atunci, pentru orice multime compacta B ⊂ Y , exista o multime compacta A ⊂ Xastfel ıncat B ⊂ T (A).

Solutie Se ia A = T−1(B) si se aplica faptul ca T−1 este multifunctie inferiorsemicontinua. Vezi si Problema 6.28. Altfel, se ia inversa la dreapta a functiei T ,fie ea f , si apoi se ia B = f(A).

Problema 6.7 Sa se arate ca multifunctia F : [0, 1] ; R2 definita prin F (x) =(t, xt); t > 0 este inferior semicontinua pe [0, 1] dar nu este ε − δ inferior semi-continua ın nici un punct din [0, 1].

Solutie Fie sirul (xn), xn → x0, fie (t0, x0t0) ∈ F (x0) si fie sirul (tn), tn > 0,tn → t0. Este clar ca yn = (tn, xntn) ∈ F (xn) si yn → y0. Sa aratam ca F nu esteε− δ inferior semicontinua ın x0 = 0. Presupunem contrariul si deducem ca existaδ > 0 astfel ıncat pentru x ∈ [0, 1] ∩ S(0, δ) avem F (0) ⊂ F (x) + S(0, 1). Deci,pentru n ∈ N exista tn > 0 astfel ıncat

(n− tn)2 + x2t2n < 1.

Deducem astfel ca sirul tn este marginit si apoi ajungem la o contradictie.

Problema 6.8 Determinati F : X ; R care sa fie inferior semicontinua si cuvalori compacte, X sa fie multime compacta din R, iar F (x) sa fie nemarginita.

Solutie Se ia X = [0, 1] si F : [0, 1] ; R definita prin F (x) = 0 daca x = 0 siF (x) = [0, 1/x] pentru x > 0.

162 O. Carja

Problema 6.9 Fie X spatiu normat si A,B ⊂ X multimi nevide. Aratati cae(A,B) < ε implica

e(convA, convB) ≤ ε,

unde e(A,B) este definit ın (2.6).

Solutie Fie x ∈ convA. Exista (λi), i = 1, · · · , n si xi ∈ A astfel ıncat x =∑λixi.

Din faptul ca e(A,B) < ε, exista yi ∈ B astfel ıncat ‖xi − yi‖ < ε. Obtinem‖x− y‖ < ε unde

y =∑

λiyi ∈ convB.

Prin urmare, pentru orice x ∈ convA avem d(x, convB) < ε si deci

e(convA, convB) ≤ ε.

Problema 6.10 Sa se arate ca multifunctia F : R ; R2 definita prin F (x) =x × (0,∞) este ε− δ superior semicontinua dar nu este superior semicontinua.

Solutie Fie ε > 0 si δ = ε. Se verifica usor ca F (S(0, ε)) ⊂ F (0) + S(0, ε). Insa,daca se ia

V = (x, y); ‖y‖ < 1/‖x‖

si x 6= 0, este clar ca F (x) 6⊂ V .

Problema 6.11 Consideram o functie f : [0, T ] → R astfel incat pentru 0 ≤ t ≤s ≤ T , f(s)+s ≥ f(t)+ t. Presupunem ın plus ca exista o constanta M astfel incatpentru orice t ∈ [0, T ),

lim infs↓t

f(s)− f(t)

s− t≤M.

Atunci f este lipschitziana pe [0, T ].

Solutie Consideram multimea ınchisa D = epi(f) si aratan ca este domeniu deviabilitate pentru ecuatia diferentiala

θ′(s) = 1

ψ′(s) = M,

Pentru aceasta, trebuie sa aratam ca este verificata conditia de tangenta. Dinipoteza, exista un sir hn ↓ 0 astfel ıncat

f(t+ hn) ≤ f(t) +M(hn + 1/n),


relatie care se scrie ın forma

(t, f(t)) + hn((1,M) + (0, 1/n)) ∈ epi(f),

ceea ce arata ca (1,M) ∈ TD((t, f(t))). Deci conditia de tangenta se verifica pentrupunctele graficului functiei f . Celelalte puncte sunt interioare lui D, deci conditia detangenta se verifica automat. Aplicam Teorema 2.10 si deducem ca pentru s < T−tavem (t+ s, f(t) +M s) ∈ D. Deci pentru t ≤ t1 < T avem

f(t) +M(t1 − t) ≥ f(t1).

Deoarece f este inferior semicontinua, inegalitatea de mai sus este verificata sipentru t1 = T . Aceasta, ımpreuna cu cealalta ipoteza asupra lui f implica

−(t1 − t) ≤ f(t1)− f(t) ≤M(t1 − t)

pentru 0 ≤ t ≤ t1 ≤ T . Prin urmare, functia f este lipschitziana cu constantaM + 1.

Problema 6.12 Fie F1, F2 : [0, 1] ; R2 definite astfel: F1(x) este triunghiul ABCiar F2(x) este triunghiul ONA unde punctele A, B, C, N , O au coordonatelerespectiv (1, 0), (0, 1), (0, x), (1,−1) si (0, 0). Sa se arate ca multifunctia F :[0, 1] ; R2 definita prin F (x) = F1(x) ∩ F2(x) nu este inferior semicontinua desiF1 si F2 sunt inferior semicontinue cu valori compacte si convexe.

Solutie Este evident ca F1 si F2 sunt inferior semicontinue, F (x) este segmentulOA daca x = 0 si punctul A daca x ∈ (0, 1]. Multifunctia F nu este inferiorsemicontinua ın origine. Intr-adevar, pentru xn = 1/n si y0 = O ∈ F (0), avemF (xn) = A si deci nu exista yn ∈ F (xn) astfel ca yn → y0.

Problema 6.13 In Problema 6.12, F2 este constanta si ınchisa. Sa se arate cadaca F2 este constanta deschisa iar F1 este inferior semicontinua atunci F1 ∩ F2

este inferior semicontinua.

Solutie Fie F1 : X ; Y inferior semicontinua si A ⊂ Y deschisa astfel ıncatF1(x) ∩ A 6= ∅ pentru x ∈ X. Fie D deschisa ın Y. Avem de aratat ca multimeax;F1(x) ∩ A ∩D 6= ∅ este deschisa, afirmatie care rezulta din semicontinuitateainferioara a lui F1 si din faptul ca A ∩D este deschisa.

Problema 6.14 Fie F : X ; Y o multifunctie stricta. Sa se arate ca daca F−1(y)este deschisa pentru orice y ∈ Y atunci F este local selectionabila.

164 O. Carja

Solutie Fie x0 ∈ X si y0 ∈ F (x0). Este clar ca multimea U = F−1(y0) contine x0

si este deschisa. Functia constanta f : U → Y, f(x) = y0 , rezolva problema.

Problema 6.15 Fie multimea Y = 1, 2, 3 pe care consideram topologia data demultimile deschise ∅, Y , 1, 3, 2, 3, 3. Fie F : R ; Y definita prin

F (x) =

1 daca x ≤ 01, 3 daca x > 0.

Aratati ca F este superior semicontinua dar F nu este superior semicontinua. Caredintre ipotezele Propozitiei 2.4 (ii) nu este ındeplinita ın acest caz ?

Solutie Se aplica Teorema 2.1 de caracterizare a multifunctiilor superior semi-continue. Pentru aceasta se iau toate multimile D, deschise ın Y, se calculeazaF+1(D) si se constata ca sunt deschise ın R. De exemplu, daca D = 2, 3 atunciF+1(D) = ∅. Multifunctia F este definita prin

F (x) =

1 daca x ≤ 0y daca x > 0.

Se vede ca (F )+1(1, 3) = (−∞, 0], ceea ce arata ca F nu este superior semicon-tinua. Spatiul topologic Y nu este normal.

Problema 6.16 Construiti o multifunctie F : X ; Y care nu este superior semi-continua dar pentru care F este superior semicontinua.

Solutie Consideram F : R ; R definita prin F (x) = (x− 1, x + 1). Este clar cax;F (x) ⊂ (−1, 1) = 0, ceea ce, conform Teoremei 2.1, implica faptul ca F nueste superior semicontinua. Aratam acum ca F este superior semicontinua. Pentruaceasta putem aplica Teorema 2.5 (i), deoarece F are valori compacte. Aratam ca|x1 − x2| < ε implica e(F (x1), F (x2)) < ε. Aceasta revine la urmatorul fapt: daca|x1 − x2| < ε si x1 − 1 < y < x1 + 1, atunci exista z cu

x2 − 1 < z < x2 + 1

ıncat |y − z| < ε. Ultima afirmaie rezulta imediat luand z = y + x2 − x1. Prinurmare, pentru fiecare x0 ∈ R, functia x 7→ e(F (x), F (x0)) este continua si deci,conform Teoremei 2.5 (i), multifunctia F este superior semicontinua ın x0.

Problema 6.17 Dati o demonstratie directa a Corolarului 2.1.


Solutie Sa presupunem ca X si Y sunt spatii metrice. Altfel lucram cu sirurigeneralizate. Vom folosi Teorema 2.3 (iv). Pentru aceasta, fie x0 ∈ X, fie multimeadeschisa V astfel ıncat F (x0) ⊂ V si fie (xn) un sir convergent la x0. Presupunemca F (xn) 6⊂ V pentru n suficient de mare. Exista deci un subsir (xm) astfel ıncat

F (xm) ∩ (Y \ V ) 6= ∅, ∀m ∈ N.

Se obtine sirul (ym) cu ym ∈ F (xm) si (ym) apartinand multimii compacte Y \ V .Exista deci un subsir al lui (ym) notat (yk) astfel ıncat yk → y0 ∈ Y \ V. Obtinemastfel ca y0 /∈ F (x0), ceea ce este ın contradictie cu faptul ca Graf(F ) este multimeınchisa.

Problema 6.18 Fie F : [0,∞) ; [0,∞) definita prin

F (x) =

[0, x] ∪ 1

x daca x > 0

0 daca x = 0.

Sa se arate ca Graf(F ) este multime ınchisa iar F nu este superior semicontinua.

Solutie Fie sirurile (un), (vn) astfel ıncat vn ∈ F (un) pentru orice n ∈ N, un → usi vn → v. Daca u > 0, atunci este evident ca v ∈ F (u). Daca u = 0, trebuiesa aratam ca v = 0. Avem vn ∈ [0, un] sau vn = 1/un. Deoarece sirul (vn) esteconvergent si un → 0, avem vn ∈ [0, un] pentru orice n suficient de mare si decivn → 0. Multifunctia F nu este superior semicontinua ın origine deoarece, luandV = [0, 1) (multime deschisa ın [0,∞)), avem F (0) ⊂ V si x;F (x) ⊂ V = 0.Prin urmare nu exista U, vecinatate a lui 0, ıncat F (U) ⊂ V.

Problema 6.19 Fie functiile ψ si ϕ ca ın Problema 6.4. Sa se arate ca exista ofunctie continua f astfel ıncat

ψ(x) ≤ f(x) ≤ ϕ(x)

pentru orice x ∈ X.

Solutie Se aplica Teorema de selectie a lui Michael multifunctiei

F (x) = [ψ(x), ϕ(x)].

Problema 6.20 (Teorema mariajului) Fie X si Y doua multimi nevide si F :X ; Y o multifunctie cu valori nevide si finite. Presupunem

card(A) ≤ card(F (A))

pentru orice multime finita A ⊂ X. Atunci F are o selectie injectiva.

166 O. Carja

Solutie In cazul cand X este finita, demonstratia se face prin inductie dupa n =card(X). Pentru n = 1 se alege un element y ∈ F (x). Presupunem rezultatuladevarat pentru orice X cu card(X) < n si luam un X cu card(X) = n. Se distingdoua cazuri:

(i) card(A) < card(F (A)) pentru orice A ⊂ X, A 6= X. In acest caz se iax0 ∈ X si y0 ∈ F (x0) si se aplica presupunerea inductiva pentru X \ x0 siY \ y0. Constructia selectiei este evidenta.

(ii) Macar pentru un A ⊂ X, A 6= X, avem card(A) = card(F (A)). In aceastasituatie card(A) < n. Aplicam presupunerea inductiva si construim o selectie injec-tiva pe A. Consideram o noua multifunctie F1 : X \ A ; Y \ F (A) care verificaipoteza din enunt si deci se aplica din nou ipoteza inductiva. Daca multimea Xeste infinita, consideram fiecare F (x) topologizat cu topologia discreta, deci F (x)este spatiu compact separat Hausdorff. Luam produsul cartezian F = ×x∈XF (x)si, conform teoremei lui Tychonoff, spatiul F este compact. Fie x1, x2, · · · , xn omultime finita din X si G acea submultime din F pentru care p(xi) 6= p(xj) pentrui 6= j, i, j ∈ 1, 2, · · · , n. Aici p(xi) ınseamna componenta din F (xi) a elementuluidin F . Multimea G este ınchisa si nevida (conform pasului precedent). Clasa tu-turor multimilor G are proprietatea intersectiei finite (tot din pasul precedent, pebaza faptului ca reuniunea finita a unor multimi finite este finita) si deci intersectiatuturor este nevida. Este clar ca un element din aceasta intersectie este selectiacautata. Solutia prezentata aici a fost data de Paul Halmos si Herbert Vaughan[43].

Problema 6.21 Fie X si Y spatii Banach si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.Urmatoarele afirmatii sunt echivalente :

(i) Exista S ∈ L(Y,X) cu proprietatea T S = I;

(ii) Exista un subspatiu liniar ınchis E a lui X astfel ıncat

X = kerT ⊕ E.

Sa se deduca de aici ca, daca X este spatiu Hilbert, atunci afirmatia de la (i) esteadevarata.

Solutie Presupunem (ii) si definim T1 : E → Y prin T1(x) = T (x). Este usor devazut ca T1 este liniar bijectiv si continuu. Deci S = T−1

1 are aceleasi proprietatisi ın plus verifica T S = I. Presupunem acum (i). Este clar ca (S T )2 = S Tsi kerS T = kerT . Pe de alta parte, daca exista un operator A ∈ L(X,X) cuA2 = A, atunci se verifica usor ca A(X) este multime ınchisa si

X = kerA⊕ A(X).


Problema 6.22 Fie t0 ∈ R si x0 ∈ Rn, (t0, x0) ∈ D ⊂ Rn+1, D deschisa siF : D ; Rn inferior semicontinua cu valori nevide ınchise si convexe. Atunciincluziunea diferentiala

x′(t) ∈ F (t, x(t)), x(t0) = x0,

are o solutie x(t) de clasa C1 pe o vecinatate a lui t0. In plus, exista o solutie declasa C1 care este maximala.

Solutie Se aplica teorema de selectie a lui Michael, se determina o selectie continuaf : D → Rn a lui F si se aplica teorema clasica a lui Peano.

Problema 6.23 Fie X si Y spatii metrice, F : X ; Y o multifunctie inferiorsemicontinua, A ⊂ X o multime ınchisa si nevida si f : A→ Y o functie continuacu f(x) ∈ F (x) pentru orice x ∈ A. Sa se arate ca multifunctia G : X ; Ydefinita prin G(x) = f(x) pentru x ∈ A si G(x) = F (x) pentru x /∈ A esteinferior semicontinua. Sa se deduca faptul ca daca Y este spatiu Banach atunci fse poate prelungi la tot spatiul cu pastrarea continuitatii.

Solutie Vom folosi caracterizarea cu siruri a semicontinuitatii inferioare. Fie x0 ∈X, y0 ∈ G(x0) si xn → x0. Daca x0 ∈ A atunci y0 = f(x0). Pentru acele valori npentru care xn ∈ A, consideram yn = f(xn) iar pentru celelalte consideram yn ∈F (xn) dat de semicontinuitatea inferioara pentru F ın x0. Este clar ca yn ∈ G(xn) siyn → y0. Daca x0 /∈ A, cum A este ınchisa, se poate considera xn /∈ A pentru oricen si se ia yn ∈ F (xn) = G(xn) cu yn → y0. Pentru partea a doua, se ia F (x) = Ypentru orice x ∈ X, se construieste G ca mai sus si apoi se aplica Teorema deselectie a lui Michael.

Problema 6.24 Sa se arate ca daca A este o multime convexa si ınchisa ıntr-unspatiu liniar topologic si 0 ∈ A atunci A este ideal convexa.

Solutie. Fie (λn) un sir cu λn ≥ 0 si∑∞

n=1 λn = 1, fie (xn) un sir ın A marginitastfel ıncat seria

∑∞n=1 λnxn este convergenta. Luam m ≥ 1 si scriem

m∑n=1

λnxn +

∞∑n=m+1

λn

0 ∈ A.

Cum A este ınchisa,∞∑

n=1

λnxn ∈ A.

168 O. Carja

Problema 6.25 Fie X si Y spatii Banach, T ∈ L(X, Y ) si L un con convexınchis ın X. Presupunem ca T (L) = Y . Atunci exista δ > 0 astfel ıncat, daca‖S − T‖ < δ, avem S(L) = Y . In plus, exista γ > 0 ıncat pentru S ∈ L(X, Y ) cu‖S − T‖ < δ avem: pentru orice y ∈ Y ecuatia Sx = y are o solutie x ∈ L careverifica ‖x‖ ≤ γ‖y‖.

Solutie. Se procedeaza ca ın demonstratia Teoremei lui Graves. Pentru y ∈ Y seconstruieste inductiv un sir (ξn) astfel: ξ0 = 0 iar ξn cu n ≥ 1 este astfel ıncat

T (ξn − ξn−1) = y − S(ξn−1),

ξn − ξn−1 ∈ L,

‖ξn − ξn−1‖ ≤ ω‖y − S(ξn−1)‖.

Acest fapt este posibil deoarece procesul convex ınchis

F (x) =

Tx pentru x ∈ L∅ pentru x /∈ L

este surjectiv si deci, pe baza Teoremei 3.2, exista ω > 0 astfel ıncat, daca y ∈ Y ,exista x ∈ L cu Tx = y si ‖x‖ ≤ ω‖y‖. Deducem

T (ξn − ξn−1) = (T − S)(ξn−1 − ξn−2),

deci‖ξn − ξn−1‖ ≤ δω‖ξn−1 − ξn−2‖.

Daca δ < 1/2ω avem

‖ξn − ξn−1‖ ≤1

2‖ξn−1 − ξn−2‖.

Obtinem astfel ca sirul (ξn) este Cauchy, deci convergent. Fie ξ limita sa. Deducemın final ca ξ ∈ L, y = Sξ, ‖ξ1‖ ≤ ω‖y‖,

‖ξn‖ ≤ ‖ξ1‖+ ‖ξ2 − ξ1‖+ · · ·+ ‖ξn − ξn−1‖ ≤(1 +

1

2+ · · ·+ 1

2n−1

)ω‖y‖ ≤ 2ω‖y‖,

deci ‖ξ‖ ≤ 2ω‖y‖. Asadar, concluzia are loc cu δ < 1/2ω si γ = 2ω.

Problema 6.26 Sa se arate ca multimea operatorilor surjectivi din L(X, Y ) estedeschisa.


Solutie. Rezulta din Problema 6.25 luand L = X. Sa prezentam o alta solutie. Sestie [101] ca operatorul T ∈ L(X, Y ) este surjectiv daca si numai daca exista γ > 0astfel ıncat

‖T ∗y∗‖ ≥ γ‖y∗‖, ∀y∗ ∈ Y ∗.

Fie S ∈ L(X,Y ) cu ‖T − S‖ < γ. Avem

‖S∗y∗‖ ≥ −‖(S∗ − T ∗)y∗‖+ ‖T ∗y∗‖ ≥ (γ − ‖T ∗ − S∗‖)‖y∗‖.

Problema 6.27 Fie X, Y, Z spatii Banach, A ∈ L(X,Z) si B ∈ L(Y, Z) astfelıncat A(X) ⊂ B(Y ). Sa se arate ca exista o functie continua f : Y → X cuproprietatea Af = B.

Solutie Se considera multifunctia F (y) = A−1By care, pe baza Corolarului 3.2,verifica ipotezele Teoremei de selectie a lui Michael. Selectia furnizata de aceastateorema este functia ceruta.

Problema 6.28 Fie X si Y spatii Banach si T ∈ L(X, Y ) un operator surjec-tiv. Atunci multifunctia F : Y ; X definita prin F (y) = T−1(y) este inferiorsemicontinua. Multifunctia F nu este superior semicontinua daca ker(T ) 6= 0.

Solutie Se aplica principiul aplicatiilor deschise. Prin urmare, T (D) este deschisadaca D este deschisa. Se verifica usor ca F−1(D) = T (D). Pentru ca F sa fiesuperior semicontinua ar trebui ca T sa duca orice multime ınchisa ıntr-o multimeınchisa, ceea ce, ın conditiile date este fals. Pentru a dovedi acest fapt, luam

A = n x0 +1

nx1; n ≥ 1,

unde x0 ∈ ker(T ), x0 6= 0 iar x1 este astfel ıncat Tx1 6= 0. Multimea A este ınchisaiar multimea

T (A) = 1

nTx1; n ≥ 1

nu este ınchisa. Intr-adevar, 0 ∈ T (A) si 0 /∈ T (A).

Problema 6.29 Fie X si Y spatii Banach, K ⊂ X si M ⊂ Y multimi nevideconvexe si ınchise, T ∈ L(X, Y ), C(y) = x ∈ K; Tx ∈ M + y si x0 ∈ C(0).Presupunem ca 0 ∈ int(T (K)−M). Atunci exista γ > 0 astfel ıncat, pentru oricex ∈ K si y ∈ Y cu ‖y‖ ≤ γ,

d(x,C(y)) ≤ 1

γd(Tx− y,M)(1 + ‖x− x0‖).

170 O. Carja

Solutie Se aplica Teorema 3.2 multifunctiei definite prin F (x) = Tx−M pentrux ∈ K si F (x) = ∅ pentru x /∈ K. Este clar ca

d(y, F (x)) = d(Tx− y,M).

Problema 6.30 In conditiile Problemei 6.29 presupunem ın plus ca multimile Ksi M sunt conuri si T (K)−M = Y . Aratati ca multifunctia C este lipschitziana.

Solutie Se arata cu usurinta ca multifunctia C verifica ipotezele Corolarului 3.6.

Problema 6.31 Sa se demonstreze Teorema de inversare locala (Teorema 3.11)stabilind convergenta algoritmului lui Newton

xn+1 = xn + f ′(xn)−1(y − f(xn))

la solutia ecuatiei f(x) = y.

Solutie Pentru k ∈ (0, 1) alegem r > 0 astfel ıncat

‖f ′(x)− f ′(x0)‖ ≤k

3‖f ′(x0)−1‖

pentru orice x ∈ B(x0, r) si

‖f(x1)− f(x2)− f ′(x0)(x1 − x2)‖ ≤k‖x1 − x2‖3‖f ′(x0)‖

(6.1)

pentru orice xi ∈ B(x0, r), i = 1, 2. Consideram A = I − f ′(x0)−1f ′(x) si observam

ca, din prima inegalitate de mai sus, avem ‖A‖ ≤ k/3 pentru x ∈ B(x0, r). Prinurmare, I − A este inversabil si

‖(I − A)−1‖ ≤ 3/(3− k).

Obtinem astfel ca, daca x ∈ B(x0, r), f′(x) este inversabil si

‖f ′(x)−1‖ ≤ 3

3− k‖f ′(x0)

−1‖.

Consideram acum y verificand

‖f ′(x0)−1(f(x0)− y)‖ < r(1− k)


si construim sirul (xn) prin algoritmul lui Newton. Este clar ca x1 ∈ B(x0, r).Presupunem ca x1, · · · , xn apartin multimii B(x0, r) si observam ca

‖f(xn)− y‖ = ‖f(xn)− f(xn−1)− f ′(xn−1)(xn − xn−1)‖ ≤2k‖xn − xn−1‖

3‖f ′(xn)−1‖

si

‖xn+1 − xn‖ ≤3

3− k‖f ′(x0)

−1‖‖f(xn)− y‖.

Se deduce astfel ca xn+1 ∈ B(x0, r), (xn) este sir Cauchy, deci converge la o solutiea ecuatiei f(x) = y. Din (6.1) rezulta usor ca solutia este unica ın B(x0, r).

Problema 6.32 Fie X si Y spatii Banach si T ∈ L(X,Y ) un operator surjectiv.Sa se arate ca pentru fiecare λ > 1 exista o functie continua si omogena f : Y →X, astfel ıncat T f = I si

‖f(y)‖ ≤ λ inf‖x‖;Tx = y.

Solutie Consideram functia γ : Y → R definita prin

γ(y) = inf‖x‖; Tx = y.

Aratam ca este continua. Pentru aceasta, se verifica usor ca are proprietatilenormei, iar apoi, pe baza Teoremei aplicatiilor deschise, exista k > 0 ıncat pentruorice y ∈ Y exista x ∈ X cu Tx = y si ‖x‖ ≤ k‖y‖. Aceasta arata ca γ(y) ≤ k‖y‖.Deci functia γ este continua ın origine si deci este continua peste tot. De fapt γeste o norma echivalenta cu norma lui Y. Consideram U(0, 1) = y ∈ Y ; ‖y‖ = 1si definim multifunctia F : U(0, 1) ; X prin

F (y) =

T−1(y) ∩ x ∈ X; ‖x‖ < λγ(y) daca γ(y) > 0∅ daca γ(y) = 0.

Multifunctia F este inferior semicontinua deoarece, pentru o multime D deschisaın X, F−1(D) este multimea acelor y ∈ U(0, 1) cu proprietatea ca exista x ∈ Dcu T (x) = y si ‖x‖ < λγ(y). Aceasta multime este deschisa ın U(0, 1) si deciın Dom(F ). In sfarsit, multifunctia F1 = F este inferior semicontinua si are valoriınchise si convexe. Fie g o selectie continua a sa, rezultata din Teorema de selectiea lui Michael. Definim

h(y) = ‖y‖g(y/‖y‖)pentru y 6= 0 si h(0) = 0. Functia h are proprietatile cerute lui f cu exceptiafaptului ca este numai pozitiv omogena. Functia cautata este

f(y) = (h(y)− h(−y))/2.

172 O. Carja

Problema 6.33 Multimea numerelor rationale nu se poate scrie ca o intersectienumarabila de multimi deschise (nu este de tip Gδ).

Solutie Presupunem, prin reducere la absurd, ca avem Q = ∩Wn cu Wn deschise.Pentru fiecare q ∈ Q fie Vq = R \ q si

A = Wn;n ∈ N ∪ Vq; q ∈ Q.

Multimile dinA sunt deschise si dense ın R. Conform Teoremei lui Baire (Propozitia6.25), intersectia lor este densa ın R. Pe de alta parte, ∩Wn ⊂ Q iar ∩Vq ⊂ R \Q,contradictie.

Problema 6.34 Nu exista functii f : R → R continue pe Q si discontinue peR \Q.

Solutie Fie f : R → R o functie. Pentru fiecare n = 1, 2, · · · definim multimea

Un =⋃U ;U deschisa ın R, diamf(U) <

1

n.

Este usor de vazut ca multimile Un sunt deschise si dense ın R. Mai mult, C =∩Un este exact multimea punctelor ın care f este continua. Am aratat asadar camultimea punctelor ın care f este continua este de tip Gδ. Rezolvarea se ıncheiedaca se are ın vedere Problema 6.33.

Problema 6.35 Sa se construiasca o functie f : R → R care sa fie continua peR \Q si discontinua pe Q.

Solutie Se considera o functie bijectiva h : N → Q, se ia qn = f(n) si apoi sedefineste f(qn) = 1/n pe Q si f(x) = 0 pe R \Q.

Problema 6.36 Pentru fiecare numar natural n, fie Un multimea functiilor f ∈C[0, 1] astfel ıncat pentru fiecare x ∈ [0, 1− n−1],

sup

∣∣∣∣∣f(y)− f(x)

y − x

∣∣∣∣∣ ;x < y < x+1

n

> n.

Demonstrati ca fiecare Un este deschisa si densa ın C[0, 1]. Deduceti de aici camultimea functiilor f ∈ C[0, 1], pentru care exista un punct xf ∈ [0, 1) ın care feste derivabila la dreapta, este de prima categorie.


Solutie Fixam n0 ∈ N. Pentru a arata ca Un0 este deschisa, este suficient saaratam ca daca (fm) este un sir ın C[0, 1]\Un0 convergent la f0 ın C[0, 1], atunci f0 ∈C[0, 1]\Un0 . Faptul ca Un0 este densa ın C[0, 1] rezulta din Teorema de aproximare alui Weierstrass. Asadar, multimea C[0, 1]\ (∩Un) este de prima categorie ın C[0, 1].Faptul ca o functie din multimea C[0, 1], care este derivabila la dreapta ıntr-unpunct din [0, 1), nu poate sa apartina oricarui Un ıncheie rezolvarea.

Problema 6.37 Sa se arate ca o functie superior semicontinua definita pe unspatiu Banach cu valori reale este continua pe un rezidual.

Solutie Fie functia superior semicontinua f : X → R, Q = rn, n ∈ N,An = f−1(−∞, rn) si Dn = An \ intAn. Multimile Dn sunt rare si f este supe-rior semicontinua ın fiecare punct al complementarei multimii ∪Dn. Intr-adevar,presupunem x /∈ ∪Dn si α > f(x). Alegem rk ∈ (f(x), α). Deoarece x /∈ Dk avem

x ∈ intAk = f−1(−∞, rk] ⊂ f−1(−∞, α).

Problema 6.38 Fie X spatiu Banach si f : X → X o contractie. Atunci functiaθ : X ∈ X definita prin θ(x) = x+ f(x) este homeomorfism de la X la X.

Solutie Functia θ este continua si injectiva. Consideram functia g : X ×X → Xdefinita prin g(x, y) = y − f(x). Functia x 7→ g(x, y) are punct fix unic ϕ(y).Obtinem

ϕ(y) = y − f(ϕ(y))

adica θ(ϕ(y)) = y, ceea ce arata ca θ este functie surjectiva iar ϕ este inversa sa ladreapta. Cum este si injectiva, functia θ este bijectiva, inversa ei este ϕ care estecontinua conform Teoremei 4.3.

Problema 6.39 Demonstrati Teorema de punct fix al lui Banach folosind Princip-iul lui Ekeland.

Solutie Enuntul este dat ın Teorema 4.1 iar Principiul lui Ekeland ın Teorema5.3. Consideram f(x) = ρ(x, F (x)) si ε = f(x). Dat δ > 0, exista z astfel ıncatρ(x, z) ≤ δ si

f(u) + (ε/δ)ρ(u, z) ≥ f(z), ∀u.Punem u = F (z). Atunci,

f(u) = ρ(F (z), F (F (z))) ≤ αρ(z, F (z)) = αf(z),

deci(α + ε/δ)f(z) ≥ f(z).

174 O. Carja

Daca alegem δ > (1−α)−1ε obtinem f(z) = 0. Deci z este punctul fix cautat. Cumδ poate fi ales arbitrar cu proprietatea δ > (1− α)−1ε, obtinem imediat

ρ(x, z) ≤ (1− α)−1ε,

ceea ce ıncheie rezolvarea daca avem ın vedere ca ε = ρ(x, F (x)).

Problema 6.40 Fie multimea

C = x = (x1, · · · , xp); |xi| ≤ 1, ∀i = 1, · · · , p

si functia continua g : C → Rp, g = (g1, g2, · · · , gp). Presupunem

gi(x1, · · · , xi−1,−1, xi+1, · · · , xp) ≥ 0; gi(x1, · · · , xi−1, 1, xi+1, ..., xp) ≤ 0

pentru orice (x1, x2, ..., xp) ∈ C si i = 1, · · · , p. Atunci exista x∗ ∈ C astfel ıncatg(x∗) = 0.

Solutie Intr-o prima etapa presupunem ca inegalitatile din ipoteza sunt stricte.Punem fi(x) = xi − εigi(x). Exista εi > 0 cu −1 ≤ fi(x) ≤ 1 pe C pentruorice i. Deci se poate aplica Teorema de punct fix a lui Brouwer. In etapa adoua presupunem inegalitatile din ipoteza si consideram functia gε(x) = g(x)− εx,ε > 0. Aplicand rezultatul din prima etapa deducem ca exista xε ∈ C astfel ıncatgε(xε) = 0. Exista un sir (xεn) convergent si fie x∗ limita sa pentru εn → 0. Obtinemasadar g(x∗) = 0, ceea ce ıncheie rezolvarea.

Am aratat ca daca Teorema de punct fix a lui Brouwer este adevarata atuncirezulta Teorema 4.5. Avem de fapt echivalenta ıntre cele doua teoreme. Intr-adevar,fiind data functia continua f : C → C, notam g(x) = f(x)− x si observam ca suntverificate inegalitatile din Teorema 4.5. Prin urmare exista x∗ ∈ C astfel ıncatg(x∗) = 0 si x∗ este punct fix pentru f .

Problema 6.41 Fie r0 > 0, Y un spatiu finit dimensional si g : Y → Y o functiecontinua cu proprietatea ‖g(y)− y‖ ≤ (1/2)‖y‖ pentru ‖y‖ ≤ r0. Aratati ca pentru0 < r ≤ r0 avem B(0, r/2) ⊂ g(B(0, r)).

Solutie Fixam y ∈ B(0, r/2) si aplicam Teorema de punct fix a lui Brouwer(Teorema 4.4) functiei h(z) = −g(z) + z + y. Este usor de vazut ca h duce sferaB(0, r) ın ea ınsasi deci exista z0 ∈ B(0, r) astfel ıncat

−g(z0) + z0 + y = z0

si deci y = g(z0).


Problema 6.42 Fie functia g : l2 → l2 definita prin g(x) = (0, ξ1, ξ2, · · ·), undex = (ξ1, ξ2, · · ·), si functia f : l2 → l2 definita prin

f(x) =1− ‖x‖

2e+ g(x),

unde e = (1, 0, · · ·). Ara tati ca f(B(0, 1)) ⊂ B(0, 1), f este continua dar nu arenici un punct fix.

Solutie Se verifica usor ca g este liniara si ‖g(x)‖ = ‖x‖. Prin urmare, g estecontinua si g(B(0, 1)) ⊂ B(0, 1). Mai mult, f este continua si ‖f(x)‖ ≤ 1/2+‖x‖/2,deci f(B(0, 1)) ⊂ B(0, 1). Sa aratam ca f nu are nici un punct fix. Prin reducerela absurd, presupunem ca exista x0 = (η1, η2, · · ·) cu proprietatea f(x0) = x0. Uncalcul simplu arata ca η1 = (1−‖x0‖)/2, η2 = η1, · · · Deci ηn = (1−‖x0‖)/2 pentruorice n = 1, 2 · · · Deoarece x0 ∈ l2, urmeaza ηn = 0 pentru orice n si ‖x0‖ = 1,contradictie.

Problema 6.43 Fie X spatiul Banach al functiilor f : R → R marginite si con-tinue, inzestrat cu norma supremum. Fie

K = f ∈ X; ‖f‖ ≤ 1, limt→+∞

f(t) = 1, limt→−∞

f(t) = −1.

Sa se arate ca multimea K este marginita convexa si ınchisa ın X dar nu areproprietatea de punct fix, adica exista F : K → K continua fara puncte fixe. Sa sededuca de aici ca multimea K nu este compacta.

Solutie Definim F : X → X prin F (f)(t) = f(t − 1). Este clar ca F estecontinua (este liniara si marginita) si ‖F (f)‖ = ‖f‖. In plus lim

t→+∞F (f)(t) = 1 si

limt→−∞

F (f)(t) = −1. Totusi F nu are punct fix. Presupunem ca F (f0) = f0. Deci

f0(t − 1) = f0(t) pentru orice t ∈ R. Rezulta de aici ca f0(0) = f0(k) pentru Z,ceea ce contrazice faptul ca lim

t→+∞f0(k) = 1 si lim

t→−∞f0(k) = −1.

Problema 6.44 Fie X un spatiu Banach, T : X → X o functie continua care ducemultimi marginite ın multimi compacte si are proprietatea

lim‖x‖→∞

‖T (x)‖‖x‖

= 0.

Atunci, pentru fiecare λ > 0 si y ∈ X, ecuatia x = λT (x) + y are solutie ın X.

176 O. Carja

Solutie Fie functia f : X → X definita prin f(x) = λT (x) + y. Vom arata caexista γ > 0 astfel ıncat daca ‖x‖ ≤ γ atunci ‖f(x)‖ ≤ γ. Se aplica apoi Teoremalui Schauder. Este clar ca

lim‖x‖→∞

‖f(x)‖‖x‖

= 0.

Deci exista M > 0 astfel ıncat daca ‖x‖ > M avem ‖f(x)‖ ≤ ‖x‖. Pe de altaparte, exista r > 0 astfel ıncat daca ‖x‖ ≤ M atunci ‖f(x)‖ ≤ r. Daca r ≤ M seia γ = M iar daca r > M se ia γ = r.

Problema 6.45 (von Neumann) Fie X si Y multimi nevide convexe compacte ınRm si respectiv Rn. Fie M si N submultimi ınchise ın X×Y astfel ıncat multimileMx = y; (x, y) ∈ M si Ny = x; (x, y) ∈ N sunt nevide si convexe pentru oricex ∈ X si y ∈ Y . Atunci M ∩N 6= ∅.

Solutie Se considera multifunctia F : X × Y ; X × Y definita prin

F (x, y) = Ny ×Mx

si aplicam Teorema lui Kakutani. Multimea X × Y este convexa si compacta ınRm×Rn iar F are valori ınchise si convexe. In plus Graf(F ) este ınchis. Corolarul2.1 implica faptul ca F este superior semicontinua deci are cel putin un punct fix(x0, y0). Rezulta x0 ∈ Ny0 si y0 ∈Mx0 , deci (x0, y0) ∈M ∩N .

Este interesant de observat ca rezultatul lui von Neumann este de fapt echiva-lent cu cel al lui Kakutani. Intr-adevar, daca presupunem adevarata afirmatiadin Problema 6.45 si consideram K, F si X ca ın Teorema lui Kakutani, punemM = Graf(F ), N = (x, x);x ∈ X si observam ca elementele multimii M ∩N suntpuncte fixe pentru F .

Problema 6.46 Fie X spatiu compact si F : X ; X o multifunctie superiorsemicontinua cu valori ınchise. Atunci, exista o multime compacta C ⊂ X astfelıncat F (C) = C.

Solutie Consideram Xn = F (Xn−1), n ≥ 1, cu X0 = X. Avem Xn ⊂ Xn−1,deci C = ∩Xn este nevida si compacta. Mai mult, F (C) ⊂ C. Pentru incluziuneareciproca, presupunem c0 ∈ C \F (C) si separam F (C) si c0 prin G1 si G2 disjunctesi deschise. Multimea F−1(G1) este deschisa si contine C. In plus, Xn ⊂ F−1(G1)pentru n suficient de mare, de unde rezulta Xn+1 ⊂ G1, deci C ⊂ G1, contradictiecu faptul ca c0 ∈ G2.


Problema 6.47 Fie multimea K ⊂ l2 definita prin

K = x = (ξn); |ξn| ≤1

n

si functia continua f : K → K. Sa se arate ca f are cel putin un punct fix.

Solutie Aratam ca multimea K este convexa si compacta si apoi aplicam Teoremalui Schauder. Convexitatea fiind evidenta, sa demonstram compactitatea.

Pentru ε > 0, fie nε astfel ıncat

∞∑n=nε

1

n2< ε2.

Consideram multimea Kε ⊂ K,

Kε = (ξ1, ξ2, · · · , ξnε , 0, · · ·).

DeoareceK ⊂ Kε + εB(0, 1),

si ava nd ın vedere ca multimea Kε este compacta, urmeaza ca multimea K estetotal marginita, deci compacta.

Sa prezentam o alta demonstratie a compactitatii multimii K. Pentru aceastavom arata ca multimea K este homeomorfa cu spatiul produs

∏n∈N In unde In =

I = [0, 1] pentru orice n ∈ N. Pentru aceasta, definim ψ :∏

n∈N In → K prin

ψ((ξn)) = (ξ1,ξ22, · · · , ξn

n, · · ·).

Este evident ca functia ψ este bijectiva. Sa aratam ca ψ este continua. Fie x = (ξn),ε > 0, nε ıncat ∑

n>nε

1

n2<ε3

8

siU = U1 × U2 × · · · × Unε × I × I × · · ·

o vecinatate a lui x, unde

Ui = xi ∈ I; |xi − ξi| <ε√2nε

.

Daca x = (ηn) ∈ U , avem

nε∑n=1

| 1nξn −

1

nηn|2 <

nε∑n=1

|ξn − ηn|2 <ε2

2

178 O. Carja

si ∑n>nε

‖ξnn− ηn

n‖2 <

ε2

2.

Am obtinut asadar ca, daca x ∈ U ,

‖ψ(x)− ψ(x)‖ < ε

si deci ψ este continua ın x. Faptul ca ψ−1 este continua urmeaza dintr-un rezultatgeneral (si usor de demonstrat) care afirma ca daca ψ este bijectiva si continuade la un spatiu compact la un spatiu separat Hausdorff atunci f−1 este continua.Trebuie sa precizam ınsa ca pentru a rezolva problema noastra nu e nevoie ca ψ safie homeomorfism ci e suficient sa fie surjectiva deoarece imaginea printr-o functiecontinua a unui spatiu compact este compacta. Subliniem ca aici se aplica Teoremalui Tychonoff care afirma ca un produs de spatii compacte este spatiu compact.Precizam ca Andrei N. Tikhonov a publicat rezultatul ın 1935 [90] si ca ın 1950John Kelley [51] a aratat ca ea este echivalenta cu axioma alegerii.

Problema 6.48 Folosind Teeorema 4.18, sa se arate ca inegalitatea variationala

〈T (x0), x− x0〉 ≥ 0 ∀x ∈ K

are solutie x0 ∈ K ın ipoteza ca T : K ⊆ X → X∗ este continua iar K este nevidaconvexa si compacta ın spatiul Banach X.

Solutie Presupunem, prin reducere la absurd, ca pentru orice x0 ∈ K exista x ∈ Kıncat

〈T (x0), x− x0〉 < 0.

Definim multifunctia F : K ; K prin

F (x0) = x ∈ K; 〈T (x0), x− x0〉 < 0

si observam ca F (x0) este nevida si convexa. Sa aratam ca F−1(x) este deschisa ınK pentru fiecare x ∈ K. Observam ca

F−1(x) = x0 ∈ K; 〈T (x0), x− x0〉 < 0.

Aratam ca multimea K\F−1(x) este ınchisa. Fie (xn) un sir din K\F−1(x) cu xn →y. Avem 〈T (xn), x− xn〉 ≥ 0 si din continuitatea lui T deducem 〈T (y), x− y〉 ≥ 0.Obtinem astfel y ∈ K \ F−1(x). Folosim Teorema 4.18 pentru a conchide ca existax0 ∈ K astfel ıncat x0 ∈ F (x0), ceea ce este ın contradictie cu definitia lui F (x0).


Problema 6.49 Se considera sistemul de ecuatii

gi(x) = 0, i = 1, 2, · · · , p

unde gi : B(0, r) → R sunt functii continue. Presupunem ca

p∑i=1

gi(x)xi ≥ 0

pentru ‖x‖ = r. Aici x = (xi). Sa se arate ca sistemul are cel putin o solutie.

Solutie Fie g = (g1, · · · , gp) si presupunem ca g(x) 6= 0 pentru orice x ∈ B(0, r).Definim functia

f(x) = −rg(x)/‖g(x)‖

care este continua si satisface f(B(0, r)) ⊂ B(0, r). Fie x un punct fix pentru fasigurat de Teorema de punct fix a lui Brouwer. Este clar ca ‖x‖ = r si ın plus

p∑i=1

gi(x)xi = −1

r‖g(x)‖

p∑i=1

fi(x)xi = −1

r‖g(x)‖

p∑i=1

x2i < 0.

Contradictia la care am ajuns asigura existenta unei solutii pentru ecuatia g(x) = 0.

Problema 6.50 Fie U = x ∈ R2; ‖x‖ = 1 . Presupunem ca functia continuag : U → U este homotopa cu o functie constanta pe U . Aratati ca exista o functiecontinua u : U → R astfel ıncat g(x) = exp(iu(x)) pentru orice x ∈ U .

Solutie Fie H : U × [0, 1] → U o functie continua cu proprietatea ca H(x, 0) = csi H(x, 1) = f(x) pentru orice x ∈ U . Deoarece H este uniform continua, existaδ > 0 astfel ıncat

‖H(x, t)−H(x, t′)‖ < 2

pentru |t − t′| < δ si x ∈ U . Fie 0 = t0 < t1 < · · · < tn = 1 o divizare aintervalului [0, 1] astfel ıncat |tj+1 − tj| < δ. Vom arata ca daca H(x, tj) este deforma exp(iuj(x)) atunci si H(x, tj+1) este de aceeasi forma. Deoarece

‖H(x, tj+1)−H(x, tj)‖ < 2

avem ca H(x, tj+1) 6= −H(x, tj) si deci H(x, tj+1)/H(x, tj) 6= −1. Definim functiaλ : U → R ıncat λ(x) sa egaleze masura ın radiani a punctului H(x, tj+1)/H(x, tj)de pe cercul trigonometric. Este clar ca H(x, tj+1) = exp(iuj+1(x)) unde uj+1(x) =λ(x) + uj(x). Cum H(x, t0) = c este de forma exp(iu0(x)) urmeaza ca si f(x) =H(x, tn) este de forma ceruta.

180 O. Carja

Problema 6.51 Aratati ca multimea U definita ın Problema 6.50 este contractibi-la, adica aplicatia identica pe U nu este homotopa cu o functie constanta.

Solutie Presupunem contrariul si, conform Problemei 6.50, deducem ca exista ofunctie continua u : U → R astfel ıncat x = exp(iu(x)) pe U . Definim g : U →−1, 1 prin

g(x) =u(x)− u(−x)

|u(x)− u(−x)|.

Este clar ca g este bine definita, continua si ia ambele valori −1 si 1 deoareceg(−x) = −g(x). Acest fapt este ın contradictie cu proprietatea multimii U de a ficonexa.

Problema 6.52 Fie α ∈ R si g ∈ C[a, b]. Atunci ecuatia integrala

f(t) = α∫ b

asin g(t)dt+ g(t)

are o solutie f ∈ C[a, b].

Solutie Se aplica Principiul Leray-Schauder (Teorema 4.14).

Problema 6.53 Aratati ca functia f(x) =∫ 1−1(tx(t))2dt nu are punct de minim pe

multimea M = x ∈ C1[−1, 1];x(−1) = 0, x(1) = 1.

Acesta este exemplul dat de Weierstrass ın 1870 pentru a arata ca o problema deminim ın calculul variatiilor nu are ıntotdeauna solutie.Solutie Se considera sirul (xn) definit prin

xn(t) =1

2+

1

2

arctannt

arctann.

Un calcul simplu arata ca

f(xn) =1

2n2 arctann

∫ n

−n

s2

(1 + s2)2ds ≤ 1

2n2 arctann

∫ ∞

−∞

s2

(1 + s2)2ds.

Este clar ca infx∈U f(x) = 0 iar (xn) este un sir minimizant. Pe de alta parte, dacax ar fi punct de minim, am avea tx(t) = 0 pentru orice t ∈ [−1, 1] ceea ce ar conducela faptul ca functia x este constanta, ın contradictie cu x(−1) = 0 si x(1) = 1.

Un alt exemplu, mai simplu, de problema de minim ın calculul variatiilor carenu are solutie este oferit de functia definita prin f(x) =

∫ 10 x

2(t)dt si de multimeaM = x ∈ C1[0, 1];x(0) = 0, x(1) = 1. Este usor de vazut ca sirul de functiidefinit prin xn(t) = tn este sir minimizant.


Problema 6.54 Fie X un spatiu Banach, M ⊂ X o multime convexa si ınchisasi f : M → X o functie inferior semicontinua si convexa. Atunci f este secventialinferior semicontinua.

Solutie Pentru fiecare r ∈ R multimea de nivel Mr = x ∈ M ; f(x) ≤ r esteconvexa si ınchisa. Daca, prin reducere la absurd, concluzia ar fi falsa ar exista unsir (xn) ın M convergent slab la x si

f(x) > lim infn→∞

f(xn).

Exista deci un numar r astfel ıncat r < f(x) si xn ∈Mr pentru orice n ≥ n0. Decix ∈Mr, ceea ce reprezinta o contradictie.

Problema 6.55 Fie X un spatiu Banach, M ⊂ X o multime convexa si ınchisa sif : M → X o functie Gateaux diferentiabila cu derivata f ′ monotona pe M . Atuncif este secvential inferior semicontinua.

Solutie Functionala f ′ ∈ X∗ este monotona daca

〈f ′(y)− f ′(x), y − x〉 ≥ 0,∀x, y ∈M.

Notam ϕ(t) = f(x+ t(y − x)) pentru x, y ∈M . Atunci ϕ : [0, 1] → R este convexasi ϕ′ este monotona. Din Teorema de medie a lui Lagrange avem

φ(1)− φ(0) = φ′(θ) ≥ φ′(0), 0 < θ < 1,

adica

f(y) ≥ f(x) + 〈f ′(x), y − x〉

pentru orice x, y ∈M . Daca xn converge slab la x, punem ın inegalitatea precedentaxn ın loc de y si obtinem

lim infn→∞

f(xn) ≥ f(x).

Problema 6.56 Fie X un spatiu Banach, M ⊂ X o multime convexa si ınchisasi f : M → X o functie Gateaux diferentiabila pe M . Atunci f este convexa dacasi numai daca f ′ este monotona pe M .

Solutie Se introduce functia ϕ ca ın problema precedenta si se observa usor ca f ′

este monotona daca si numai daca ϕ′ este crescatoare.

182 O. Carja

Problema 6.57 (Caristi - Kirk) Fie (X, ρ) un spatiu metric complet si f : X → Ro functie inferior semicontinua si marginita inferior. Fie T : X → X o functie caresatisface conditia

ρ(x, Tx) ≤ f(x)− f(Tx), ∀x ∈ X.Atunci T are un punct fix.

Solutie Se aplica Corolarul 5.2 cu ε = 1/2 si apoi se ia ın (ii) x = Tx.Observatie Teorema Caristi-Kirk este interesanta prin faptul ca da existenta unuipunct fix pentru o functie careia nu i se impune nici o conditie de continuitate.

Problema 6.58 Sa se extinda enuntul din problema precedenta la cazul multifunc-tiilor.

Solutie Daca (X, ρ) si f sunt ca ın problema precedenta iar F : X ; X este omultifunctie care verifica relatia

ρ(x, y) ≤ f(x)− f(y) ∀(x, y) ∈ Graf(F ),

atunci exista x ∈ X ıncat F (x) = x.

Problema 6.59 (O generalizare a principiului Brezis-Browder). Fie X o multimecu preordinea “ ” si fie F : X ×X → R o functie care satisface proprietatile:

(i) F (x, y) ≥ 0 daca y x;

(ii) F (x, ·) este descrescatoare pentru fiecare x ∈ X;

(iii) F (·, y) este majorata pe multimea z ∈ X; y z;

(iii) Orice sir crescator (xn) ın X este majorat si lim infn→∞ F (xn+1, xn) = 0.

Atunci, pentru fiecare x ∈ X exista y ∈ X cu x y si

y z =⇒ F (z, y) = 0.

Solutie Fie x ∈ X. Construim inductiv un sir (xn) cu x1 = x astfel: dacax1, · · · , xn sunt definiti, fie a = supF (z, xn);xn z. Este clar ca 0 ≤ a < ∞.Daca a = 0, consideram y = xn. Daca a > 0, fie c < 1 fixat. Exista xn+1 cuxn xn+1 si F (xn+1, xn) ≥ ca. Obtinem astfel un sir crescator (xn). Fie y unmajorant al sau. Aratam ca acesta este elementul dorit. Fie z astfel ıncat y z.Avem

0 ≤ F (z, y) ≤ F (z, xn) ≤ a ≤ c−1F (xn+1, xn).

De aici deducem F (z, y) = 0. Principiul Brezis-Browder se obtine de aici luandF (x, y) = S(x)− S(y).


Problema 6.60 Fie f : X → R diferentiabila Gateaux si f ′ = A+B. Presupunem

(i) f(x) → +∞ pentru ‖x‖ → +∞;

(ii) A are invers continuu pe X∗ si B este compact.

Sa se arate ca f satisface conditia Palais - Smale (PS).

Solutie Daca sirul (f(xn)) este marginit atunci din (i) rezulta ca sirul (xn) estemarginit. Compactitatea lui B asigura existenta unui subsir (sa-l notam tot cu(xn)) ıncat (Bxn) converge, prin urmare (Axn) converge si deci (xn) converge.

Problema 6.61 Fie V un spatiu Banach si S(t), t ≥ 0, un semigrup de clasa C0

care este contractant, adica ‖S(t)‖ ≤ 1 pentru orice t ≥ 0. Fie L > 0, T > 0 si Fo submultime a lui V . Pe F × [0, T ] introducem relatia: (v, t) (w, s) daca t ≤ ssi ‖S(s− t)v − w‖ ≤ L(s− t). Sa se arate ca este ordine partiala pe F × [0, T ].

Solutie Reflexivitatea si antisimetria sunt evidente. Fie acum (v, t) (w, s) si(w, s) (u, r). Avem ‖S(s− t)v − w‖ ≤ L(s− t) si

‖S(r − s)w − u‖ ≤ L(u− s).

Dar

‖S(r − t)v − u‖ ≤ ‖S(r − s)S(s− t)v − S(u− s)w‖+ ‖S(r − s)w − u‖ ≤

‖S(s− t)v − w‖+ ‖S(r − s)w − u‖.

Problema 6.62 In conditiile Problemei 6.61 presupunem ca F este ınchisa. Con-sideram functia S : F × [0, T ] → R definita prin S(v, t) = t. Sa se arate ca suntverificate ipotezele (i) si (ii) din Teorema 5.1.

Solutie Conditia (ii) este evidenta. Pentru (i), fie ((vn, tn)) un sir crescator pe F×[0, T ]. Sirul (tn) este convergent. Aratam ca (vn) este sir Cauchy, deci convergent,deoarece F este multime ınchisa. Este clar ca avem

‖S(tn+k − tn)vn − vn+k‖ ≤ L(tn+k − tn). (6.2)

Sirul (tn) fiind convergent, pentru orice ε > 0 exista nε ∈ N ıncat pentru n ≥ nε

avem L(tn+k − tn) < ε. Pentru n ≥ nε si k, l ∈ N obtinem

‖vn+k − vn+l‖ ≤ ‖S(tn+k − tn)vn − S(tn+l − tn)vn‖+ 2ε.

184 O. Carja

Fixam n ≥ nε si facem k →∞, l→∞ si deducem ca membrul drept al inegalitatiide mai sus are limita 2ε. Deci exista n′ε ıncat pentru k, l ≥ n′ε avem

‖vn+k − vn+l‖ ≤ 3ε,

ceea ce arata ca (xn) este sir Cauchy. Fie t0 = limn→∞ xn. Facem k →∞ ın relatia(6.2) si deducem

‖S(t0 − tn)xn − x0‖ ≤ L(t0 − tn),

ceea ce arata ca (vn, tn) ≤ (v0, t0) pentru orice n.

Problema 6.63 In conditiile Problemei 6.62 presupunem ın plus ca

lim inft↓0

1

td(S(t)v,D) = 0, ∀v ∈ D. (6.3)

Sa se arate ca daca (v, t) satisface conditia (iii) din Teorema 5.1 atunci t = T.

Solutie Presupunem, prin reducere la absurd, ca t < T . Vom arata ca exista(v, t) ∈ F × [0, T ] cu (v, t) ≤ (v, t) si t > t. Intr-adevar, aplicam (6.3) cu v sideducem ca exista t′ < T − t astfel ıncat

d(S(t′)v,D) < Lt′.

Prin urmare exista v ∈ D ıncat ‖S(t′)v − v‖ < Lt′. Luand si t = t + t′, rezolvarease ıncheie.

Problema 6.64 Demonstrati Propozitia 5.3.

Solutie Pentru cazul cand C = 0 si semigrupul este contractant se aplica rezultateleProblemelor 6.61, 6.62 si 6.63 astfel: se ia T > 0, L > 0, v ∈ F si se introduceordinea din Problema 6.61. Problema 6.62 asigura ca ipotezele Teoremei 5.1 suntverificate. Prin urmare, aplicam concluzia cu x0 = (v, 0). Deci exista (v, t) caresatisface (iii). Dar Problema 6.63 afirma ca t = T. Asadar, pentru (v, 0) exista(v, T ) cu (v, 0) ≤ (v, T ). Aceasta ınseamna

‖S(T )v − v‖ ≤ LT.

Cum v ∈ F, deducem d(S(T )v, F ) ≤ LT . Deoarece L este arbitrar, obtinemd(S(T )v, F ) = 0.


Problema 6.65 In spatiul R2 cu metrica

ρ((x1, y1), (x2, y2)) = |x1 − x2|+ |y1 − y2|,

luam functia

f(x, y) =(

3x

2− y

3, x+

y

3

).

Aratati ca f este contractie directionala dar nu este contractie.

Solutie Avem

ρ(f(x1, y1), f(x2, y1)) =5

2|x1 − x2|,

ceea ce arata ca f nu este contractie. Pentru a arata ca f este contractie directionala,fie f(x, y) 6= (x, y). Notand (a, b) = f(x, y), avem b 6= y pentru ca altfel ar rezulta sia = x. Orice element de forma (x, z) cu z ıntre b si y apartine segmentului deschis](x, y), f(x, y)[. Dar pentru astfel de puncte avem

ρ(f(x, z), f(x, y))

ρ((x, z), (x, y))=

2

3.

Sa remarcam ca, datorita Teoremei 5.4, f are cel putin un punct fix. Spre deosebirede contractii (care au punct fix unic), contractiile directionale pot sa aiba mai multepuncte fixe. Acesta e cazul si pentru functia f data mai sus. Toate elementele deforma (x, 3x/2) sunt puncte fixe pentru f .

Problema 6.66 Fie (X, ρ) un spatiu metric compact si F : X → X o functie careverifica

ρ(F (x), F (y)) < ρ(x, y)

pentru orice x, y ∈ X cu x 6= y. Atunci F are punct fix unic u. Mai mult, sirulaproximatiilor succesive F n(x) converge la u pentru orice x ∈ X.

Solutie Functiaf(x) = ρ(x, F (x)), x ∈ X,

ısi atinge minimul ın u. Daca F (u) 6= u avem

f(F (u)) = ρ(F (u), F 2(u)) < ρ(u, F (u)) = f(u),

ceea ce este fals. Prin urmare, u este punct fix pentru F . Sa luam x ∈ X si saconsideram sirul aproximatiilor succesive (F n(x)). Daca F k(x) = u pentru un k ∈N atunci F n(x) = u pentru n ≥ k. Altfel, sirul ρ(F n(x), u) este strict descrescator

186 O. Carja

si deci convergent la r ≥ 0. Cum X este compact, sirul (F n(x)) are un subsir(F nk(x)) convergent, sa zicem la z ∈ X. Obtinem

r = ρ(z, u) = limk→∞

ρ(F nk(x), u) = limk→∞

ρ(F nk+1(x), u) ≤ ρ(F (z), u).

Este clar ca de aici obtinem z = u. Asadar, orice subsir convergent al sirului (F n(x))converge la u si deci sirul (F n(x)) converge la u.

Problema 6.67 Functia f : A× B → R are punct sa daca si numai daca are locrelatia

minx∈A

supy∈B

f(x, y) = maxy∈B

infx∈A

f(x, y). (6.4)

Daca (x0, y0) este punct sa, atunci f(x0, y0) este valoarea comuna a celor douaexpresii din (6.4).

Solutie Amintim ca (x0, y0) este punct sa pentru f daca

f(x0, y) ≤ f(x0, y0) ≤ f(x, y0) ∀(x, y) ∈ A×B. (6.5)

Presupunem (6.4). Exista x0 ∈ A si y0 ∈ B astfel ıncat

supy∈B

f(x0, y) = infx∈A

f(x, y0).

Cum ıntotdeauna avem

infx∈A

f(x, y0) ≤ f(x0, y0) ≤ supy∈B

f(x0, y),

rezulta ca (x0, y0) este punctul sa cautat. Reciproc, din (6.5) obtinem

supy∈B

f(x0, y) = f(x0, y0) = infx∈A

f(x, y0).

Avand ın vedere ca

infx∈A

supy∈B

f(x, y) ≤ supy∈B

f(x0, y), infx∈A

f(x, y0) ≤ supy∈B

infx∈A

f(x, y), (6.6)

urmeazainfx∈A

supy∈B

f(x, y) ≤ supy∈B

infx∈A

f(x, y).

Deoarece inegalitatea inversa este imediata, avem egalitate. De asemenea, avemegalitate si ın (6.6). Obtinem astfel

f(x0, y0) = supy∈B

f(x0, y) = minx∈A

supy∈B

f(x, y) = infx∈A

f(x, y0) = maxy∈B

minx∈A

f(x, y).

Bibliografie

[1] Aubin J.-P., Cellina A., Differential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.

[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkhauser, 1990.

[3] Arzela C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti dellaCl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348

[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. deiLincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.

[5] Baire L. R., Sur les functions de variable reelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,1899, 1-222.

[6] Banach S., Sur les opeerations dans les ensembles abstraits et leurs applicationsaux equations integrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.

[7] Banach S., Sur les functionelles lineaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 si223-239.

[8] Banach S., Uber die Baire’sche Kategorie gewisser Funktionenmengen, StudiaMath., 3, 1931, 174-179.

[9] Banach S., Theorie des Operations lineaires, Monografje matematyczne, War-saw, 1932.

[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularites,Fund. Math., 9, 1927, 50-61.

[11] Barbu V., Semigrupuri de Contractii Neliniare ın Spatii Banach, Editura Acad-emiei, Bucuresti, 1974.

[12] Barbu V., Metode Matematice ın Optimizarea Sistemelor Diferentiale, EdituraAcademiei, Bucuresti, 1989.

187

188 O. Carja

[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wazewski topological method for contingentequations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.

[14] Begle E. G., A fixed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.

[15] Bielecki A., Une remarque sur la methode de Banach- Caccioppoli-Tikhonovdans la theorie des equations differentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.Cl. III, 4, 1956, 261-264.

[16] Birkhoff G. D., Proof of Poincare’s geometric theorem, Trans. Amer. Math.Soc., 14, 1913, 14-22.

[17] Birkhoff G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.Math. Soc., 23, 1922, 96-115.

[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependentchoices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.

[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to thetheory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,1950.

[20] Borsuk K., Sur les retractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.

[21] Brezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.

[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.

[23] Browder F. E., The fixed point theory of multi-valued mappings in topologicalvector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.

[24] Brouwer L.E.J., Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,1912, 97-115.

[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sull’esistenza di elementi uniti in unatransformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.

[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,Clarendon Press, Oxford, 1998.


[27] Carja O., Ursescu C., The characteristics method for a first order partial dif-ferential equation, An. Sti. Univ.“Al.I.Cuza” Iasi Sect. I a Mat., 39, 1993, 367- 396.

[28] Carja O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear differentialinclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.

[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and fixed points theorems,Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.

[30] Costinescu O., Elemente de topologie generala, Editura tehnica, Bucuresti,1969.

[31] Deimling K., Multivalued Differential Equations, Walter de Gruyter, 1992.

[32] Dieudonne J.A., Une generalisation des espaces compactes, J. Math. PuresAppl., 23, 1944, 65-76.

[33] Dugundji J., An extension of Tietze’s theorem, Pacific J. Math., 1, 1951, 353-367.

[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.

[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-353.

[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.

[37] Gheorghiu N., Introducere ın Analiza Functionala, Editura Academiei, Bu-curesti, 1974.

[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani fixed theorem, withapplication to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-174.

[39] Goursat E., Sur la theorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,31, 1903, 184-192.

[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.

[41] Groger K., A simple proof of the Brouwer fixed point theorem, Math. Nachr.,102, 1981, 293-295.

190 O. Carja

[42] Hahn H., Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,3-88.

[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.

[44] Hausdorff F., Grundzuge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.

[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,419-432.

[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.

[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.

[48] Kakutani S., A generalization of Brouwer’s fixed-point theorem, Duke Math.J., 8, 1941, 457-459.

[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza Functionala, Editura Stiintifica si En-ciclopedica, Bucuresti, 1986.

[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. TheoryAppl., 8, 1971, 161-168.

[51] Kelley J.L., The Tychonoff product theorem implies the axiom of choice, Fund.Math., 37, 1950, 75-76.

[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,New York, 1984.

[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans l’espace des ensemblesfermes, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.

[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.

[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.

[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,Academic Press, New York, 1972.

[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normedlinear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.


[58] Leray J, Schauder J., Topologie et equations fonctionnelles, Ann. Sci. EcoleNorm. Sup., 51, 1934, 45-78.

[59] Lichtenstein L., Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methodeder unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.

[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradusdin Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77

[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, IsraelJ. Math., 9, 1971, 263-269.

[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-401.

[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,Comp. math., 3, 1936, 89-127.

[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.

[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.

[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.

[67] Miranda C., Un’osservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,(2) 3, 1940, 527.

[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.

[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,102-121.

[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacific J. Math., 30, 1969,475-488.

[71] Nagumo M., Uber die Lage der Integralkurven gewonlicher Differential-gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.

[72] Ostrowski A.M., The round-off stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,47, 1967, 77-81.

[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,516-541.

192 O. Carja

[74] Picard E., Memoire sur la theorie des equations aux derives partielles et lamethode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-210.

[75] Picone M., Lezioni di analizi infinitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-nia, Catania, Italy, 1923.

[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiza Functionala, Editura Didactica siPedagogica, Bucuresti, 1981.

[77] Precupanu A., Analiza Matematica. Functii Reale, Editura didactica si peda-gogica, Bucuresti, 1976.

[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitatii ”Al.I.Cuza”Iasi, Iasi, 1993.

[79] Precupanu T., Spatii Liniare Topologice si Elemente de Analiza Convexa, Ed-itura Academiei, Bucuresti, 1992.

[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.Oper. Res., 1, 1976, 130-143.

[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.Math. Soc., 20, 1969, 603.

[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-571.

[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalraumen, Math.Z.,26, 1927, 63-98.

[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalraumen, Studia Math., 2, 1930,171-180.

[85] Schauder J., Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,1930, 183-196.

[86] Stampacchia G., Formes bilineaires coercitives sur les ensemble convexes, C.R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.

[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps andretractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.


[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,1948, 977-982.

[89] Tychonoff A.N., Uber die topologische Erweiterung von Raumen, Math. Anal.,102, 1930, 544-561.

[90] Tychonoff A. N., Uber einen Funktionenraum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.

[91] Tychonoff A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,

[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,1975, 438-441.

[93] Urysohn P., Uber die Machtigkeit der Zusammenhangenden Mengen, Math.Ann., 94, 1925, 262-295.

[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-man, 1995.

[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari si Aplicatii, Editura Universitatii”Al.I.Cuza”, Iasi, 2001.

[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.

[97] Von Neumann J., Uber ein okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines MathematischenKolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.

[98] T. Wazewski, Sur une condition equivalent a l’equation au contingent, Bull.Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.

[99] Zabreıko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,3, 1969, 70-72.

[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,139-160.

[101] Zalinescu C., Programare Matematica ın Spatii Infinit Dimensionale, EdituraAcademiei, Bucuresti, 1999.

[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methodsand Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,1984.

Index

sir generalizat, 110

acoperire, 3deschisa, 3liniara, 59

axiomaalegerii, 3, 42, 117alegerii dependente, 67, 118alegerii numarabile, 119

con tangent, 39conditia de tangenta, 39conditia Lyusternik, 58contractie, 88control, 19control optimal, 19controlabilitate, 70, 85, 149corespondenta, 17

ecuatiaintegrala Volterra, 91

ecuatia lui Laplace, 134ecuatii

semiliniare, 114

familie local finita, 3

incluziune diferentiala, 19, 38, 121inegalitati variationale, 141inegalitatea

lui Gronwall, 151lui Ky Fan, 108

lema

lui Borsuk, 93lui Urysohn, 10lui Zabreiko, 67lui Zorn, 3, 118

metrica Pompeiu-Hausdorff, 26multime

de prima categorie, 70echicontinua, 102ideal convexa, 61

multifunctie, 17ε− δ inferior semicontinua, 35ε− δ superior semicontinua, 35ınchisa, 18convexa, 18inferior semicontinua, 21local selectionabila, 45parametrizata, 19proprie, 17stricta, 17superior hemicontinua, 36superior semicontinua, 21

multiplicatorii lui Lagrange, 84

optimizare, 20

parametrizare, 45partitia unitatii, 1, 8, 12principiul

aplicatiilor deschise, 57Brezis-Browder, 119contractiilor, 89, 131graficului ınchis, 69

194


Leray-Schauder, 107lui Dirichlet, 134lui Ekeland, 129marginirii uniforme, 57, 68programarii dinamice, 150, 157

problemamariajului, 43

problema lui Dirichlet, 134proces convex, 18, 64punct

limita, 111punct fix, 15, 88

rafinare, 3regularitate metrica, 59rezidual, 70

selectie, 42aproximativa, 49continua, 45, 46injectiva, 42, 43minimala, 43

semigrupliniar de clasa C0, 70compact, 115

sistemnul controlabil, 72exact controlabil, 74global controlabil, 86local controlabil, 86

spatiunormal, 2paracompact, 3regulat, 2

subacoperire, 3

teoremade punct fix a lui Brouwer, 92lui Baire, 65aplicatiilor deschise, 68

Arzela-Ascoli, 101de inversare locala, 78de medie, 76de minimax, 146de punct fix a lui Schauder, 99de punct fix a lui Banach, 89de punct fix a lui Browder, 113de punct fix a lui Kakutani, 51, 111de punct fix a lui Tikhonov, 112de selectie a lui Michael, 46functiilor implicite, 80functiilor implicite de tip surjectiv,

81graficului ınchis, 64lui Baire, 62lui Dugundji, 13lui Graves, 58, 75lui Karamardian, 144lui Lyusternik, 58, 77lui Peano, 103lui Schauder, 105lui Zermelo, 3, 118Lyusternik-Graves, 76Perron-Frobenius, 97Robinson-Ursescu, 58valorilor intermediare, 96

teoria jocurilor, 148timp minimal, 72timp optimal, 150

viabilitate, 39, 122

analiz nelin

Documents

x x f x

xa s x

s disjuncte ale lui

proprietatea c x

x pentru multifunctii

pentru ecare x

pentru orice x

s deschis