coxartroza ingrijire pacient
Post on 12-Feb-2016
564 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Referat depractica
- Ingrijirea pacientului cu coxartroza -
Hritcu (Ene) Ancuta – Elena Perioada de stagiu 05.01.2015 – 09.03.2015
Cuprins
Scurt istoric al afectiunii
Capitolul I Anatomia si fiziologia a aparatului afectat 1.1.Anatomia aparatului afectat .......................................................................4
1.2. Fiziologia aparatului afectat .....................................................................4
Capitolul II Coxartroza2.1.Definitia afectiunii ....................................................................................... 5
2.2.Simptomatologie ........................................................................................ 5
2.3.Patologie ...................................................................................................... 5
2.4.Clasificare ...................................................................................................5
2.5.Tratament ..................................................................................................... 6
Capitolul III Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului3.1.Rol propriu ..................................................................................................7
3.1.1.Asigurarea conditiilor de spitalizare....................................................7
3.1.2.Supravegherea functiilor vitale...........................................................7
3.1.3.Rolul asistentei medicale in examinarea clinica si paraclinica..........7
3.2.Rol delegat ..................................................................................................8
3.2.1. Rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica..........................8
3.2.2. Administrarea tratamentului..............................................................8
3.2.3. Descrierea unei tehnici – tehnica recoltarii urinei.............................8
Capitolul IV Studiu de caz4.1.Culegerea datelor .......................................................................................10
4.2.Analize de laborator ..................................................................................10
4.3.Grila de dependenta ................................................................................... 1 1
4.4. Plan de ingrijiri ......................................................................................... 1 3
4.5.Evaluarea finala (Epicriza) ........................................................................ 1 4
Bibliografie
2
Scurt istoric al afecţiunii– Coxartroza -
Considerată multă vreme ca o boală legată de imbaranire, de unde şi vechea denumire
de morbus coxae senilis, astăzi, graţie lucrărilor experimentale şi histologice ale
lui Rutishauser şi ale şcolii sale ca şi lucrărilor lui Pauwels, se admite că în coxartroza
leziunile sunt expresia adaptării ţesutului osos la factorii de presiune excesivă pe care îi
suporta în unele împrejurări articulaţia.
Când învelişul elastic (cartilajul) care îmbraca osul la nivelul articulaţiei şoldului este
uzat, în limbaj medical se spune că suferiţi de artroza a şoldului sau coxartroza. Odată cu
dispariţia cartilagiului, osul va fi dezgolit. De-a lungul timpului, osul se deformează şi
formează denivelări sub formă de ciocuri (osteofite) care blochează şi mai mult articulaţia.
Artroza evoluează într-o manieră imprevizibilă: ea este fie limitată la o zonă restrânsă şi se
întinde progresiv, fie poate cuprinde în câteva luni de frecare întreaga suprafaţă de alunecare.
Cauzele acestor uzuri pot fi multiple: vârstă, structura imperfectă a articulaţiilor, excesul
de greutate, şocurile, fragilitatea moştenită prin ereditate, anumite maladii (maladii
inflamatorii).
Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze şi în acelaşi timp, una dintre cele
mai grave deoarece afectarea să duce la deficienţe serioase în stabilitatea şi mobilitatea
bolnavului. Se întâlneşte de obicei la vârsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, în caz de
malformaţie a articulaţiei coxofemurale.
Pentru a cunoaşte gravitatea cazului se folosesc indicatori precum:
· Frecvenţa cu care se folosesc medicamente împotriva durerii
· Şchiopătatul în timpul mersului său faptul că este necesar un baston pentru ajutor la
mers
· Distanţa care poate fi parcursă fără dureri
· Dificultăţi la încălţare
· Gradul de afectare a calităţii vieţii cotidiene
3
Capitolul -1-Anatomia şi fiziologia aparatului afectat
Articulaţia şoldului la om îndeplineşte funcţii complexe de suport a greutăţii corporale,
permiţând în acelaşi timp deplasarea corpului. În formarea articulaţiei şoldului iau parte două
oase : coxalul (care împreună cu sacrul formează bazinul) şi femurul (osul coapsei ). Ele
alcătuiesc articulaţia şoldului sau coxofemurala.
Aceasta articulaţie de tip sinovial prezintă suprafeţe articulare, capsula, ligamente,
sinovie, burelet marginal. În osul coxal există o cavitate denumită cotiloida în care pătrunde
capul femurului.
Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap, capul femural şi gâtul său colul,
care leagă capul femural de corpul osului. Între capul şi corpul femurului se formează un
unghi deschis care în mod normal măsoară 126-130 grade. Orice modificare în deschiderea
acestui unghi măreşte solicitarea cartilajelor favorizând astfel dezvoltarea artrozei.
Irigarea sangvină aarticulatiei coxofemurale este asigurată de două surse principale şi
anume arterele circumflexe femuralelaterale/femurale ce se apropie de capul femural dinspre
colul femural şi artera de la capul femurului.
Ligamentele de la articulaţia coxofemurală sunt părţi îngroşate ale capsulei articulare,
care se extind de la marginea acetabulului, în jos spre colul femural. Aceste ligamente care
urmează în general o cale sinoasa de la osul coxal la femur, au fost denumite în funcţie de
oasele pe care au originea şi inserţia:
Ř Ligamentul iliofemural
Ř Ligamentul pubofemural
Ř Ligamentul ischofemural.
Articulaţia coxofemurală este
asemănătoare cu articulaţia umărului
prin diversitatea de mişcări. Spre
desebire de umăr totuşi aceasta trebuie
să fie foarte stabilă, deoarece este o
articulaţie care susţine o greutate mare, făcându-se posibile următoarele mişcări flexare,
extensie, abducţie, aducţie şi rotaţie.
4
Capitolul -2-Coxartroza
2.1 DefiniţieCoxartroza – artroza coapsei – alterarea distructivă a cartilagiilor sau fibrocatilagiilor
articulaţiei şoldului, manifestându-se prin durere la mers şi limitarea mobilizării şoldului.
2.2 SimptomatologieSemnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers fiind şi simptomul principal,
limitarea mişcărilor şi atitudinea vicioasă a coapsei.
Durerea la mers apare după o distanţă variabilă şi îl face pe bolnavul să se oprească
pentru câteva minute, după care reluarea mersului este mai mult sau mai puţin uşurată.
Atitudinea vicioasă apare târziu în evoluţia coxartrozei şi este datorată, la început
contracturii musculare datorată incongruentei articulare. Atitudinea vicioasă a şoldului este în
flexie, adducţie şi rotaţie externă.
Limitarea mişcărilor se manifesta prin jena accentuată pe care o resimte bolnavul când
vrea să-şi încrucişeze genunchii sau prin imposibilitatea de a se încălţa de partea
bolnavă ,,semnul pantofului’’; bolnavul se încălţă pe la spate prin flectarea genunchiului.
2.3 PatologieCoxartroza presupune modificări ale cartilajului (distrofie, eroziune), modificări de formă
(prin turtire), modificări de structură (chişte şi scleroză). Se asociază cu formarea de osteofite
şi fibrozarea capsulei, dar şi scăderea cantitativă a lichidului sinovial ceea ce duce la o scădere
a lubrifierii.
Toate aceste modificări determină alterări profunde ale capului femural şi ale cotilului,
care nu mai au o captare articulară, din această cauză urmând distrugerea cartilajului articular
şi, în ultimă instanţă, deteriorarea articulară, cu rezultat imediat în cele două funcţii principale
ale articulaţiei şoldului: stabilitatea şi mobilitatea
2.4 Clasificare Coxartrozele primare constituie aproximativ jumătate din numărul total şi ele
debutează către vârsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se însoţesc de artroze ale altor
articulaţii, iar radiologic sunt artroze de tip central.
Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot să fie incriminaţi drept
cauze declanşatoare ale afecţiunii. Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt
acelea consecutive alterărilor mecanicii articulare prin tulburări de statică articulara care pot
5
fi datorate: malformaţiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxaţia congenitală
de şold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenilă; deformaţiilor coxofemurale
câştigate - ex. sechelele traumatice ale capului femural sau cotilului după fracturi, luxaţii,
decolare epifizara.
2.5 TratamentTratamentul coxartrozei beneficiază de multiple mijloace cum ar fi :
Mijloacele ortopedice constau în reducerea sprijinului şi în mobilizarea şoldului,
pentru a-i conserva funcţia.
Mijloacele medicamentoase constau în administrarea de AINS (Movalis, Celebrex,
Meloxicam, Diclofenac, Flamexim, etc.), miorelaxante (Midocalm, Neuriplege, Cloroxazon)
şi antialgice (Nurofen, Eferalgan, Piafen, Tramal). Forma clinică în care tratamentul
medicamentos este de mare ajutor bolnavului şi poate fi folosit timp îndelungat, este
coxartroza primară. În formele dureroase se pot folosi infiltraţii intraarticulare cu lichid
sinovial.
Fizioterapia constituie un mijloc important în cadrul tratamentului complex al
coxartrozei deoarece are o utilă acţiune antalgică, decontracturanta şi într-o oarecare măsură
antiinflamatoare. Se recomanda împachetări cu parafina, revulsive, infraroşii şi
roentgenterapia.
Crenoterapia este un excelent mijloc de tratament cu ape hiperterme, ape sulfuroase,
ape clorurosodice, nămoluri. Aplicaţiile locale, băile de nămol, duşuri - masaj, au un efect
sedativ, antispastic dar şi tonic stimulant. Aceste mijloace care constituie baza tratamentului
conservator al coxatrozei, trebuie completate cu câteva prescripţii de viaţă: lupta activă contra
obezităţii, evitarea excesului de oboseală articulara, menţinerea unei mobilităţi articulare
maxime prin gimnastică medicală zilnică.
Tratamentul chirurgical se indica când celelalte proceduri nu mai dau rezultate şi
constau în :
Ř Osteotomii intertrohanteriene pentru corecţia de coxa valga sau de medializare Mc
Murray, de rotaţie tip Sugioka, etc.
Ř Osteotomii de bazin
Ř Artroplastia de şold cimentata sau necimentata, în funcţie de vârsta pacientului
6
Capitolul -3-Rolul asistentei medicale in ingrijirea
pacientului cu litiaza renala
3.1 Rol propriu
3.1.1. Asigurarea condiţiilor de spitalizarev Asigurarea condiţiilor de mediu : saloane curate, aerisite, temperatura 19-21 C,
v Asigurarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie pentru a se evita îmbolnăvirea cu
diferiţi agenţi patogeni.
v Asigura igiena personală şi generală şi schimba lenjeria ori de câte ori e nevoie
suplinind astfel nevoile fundamentale ale pacientului
v Schimbarea poziţiei bolnavului decubita dorsal şi decubit lateral pe partea
neafectată de către 1-2 asistente.
3.1.2 Supravegherea funcţiilor vitaleŘ Asistenta va urmări frecvenţă, tipul respirator, simetria mişcărilor şi ritmul.
Urmărirea mecanicii respiratorii se face prin simplă observaţie şi numărarea mişcărilor pe
minut.
Ř Totodată se va urmări temperatura, tensiunea arterială şi pulsul(frecvenţa, ritm,
celeritate) şi se vor nota în foaia de observaţie;
3.1.3 Rolul asistenţei medicale în examinarea clinică şi paraclinicaAsistenta participa la vizită medicală, consemnează şi asigură îndeplinirea tuturor
recomandărilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentară, preluarea produselor
biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.
Ea va realiza de la început un climat de înţelegere între medic şi bolnavi. Va pregăti psihic
bolnavul, îl va linişti şi îi va explica cu calm şi pe înţelesul lui în ce constă examenul şi
importanţa lui.
Îl ajută să se dezbrace, cu fineţe, pentru a nu provoca mişcări inutile şi dureroase. În
ceea ce priveşte poziţia bolnavului aceasta se va schimba la 1-2 ore de către 1-2 asistente şi va
fi de decubit dorsal sau decubit lateral pe partea neafectată. Schimbarea poziţiei bolnavului
cu coxartroza se efectuează de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie să urmărească următoarele
principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toată mâna, cu degetele alăturate
aşezând palma pe suprafaţa corpului protejând regiunea dureroasă; aşezarea asistentei cât mai
7
aproape de pat cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susţinere cât mai mare,
genunchi flectaţi şi coaloana vertebrală uşor aplecată.
Mobilizarea se face în funcţie de natura boli, starea generală şi cuprinde exerciţiile
pasive şi active petru refacerea condiţiei musculare, a tonusului muscular, menţinerea
mobilităţii articulare, asigurarea stării de bine şi independentă, stimularea organismului şi
circulaţia sangvină pentru prevenirea tulburărilor locale de circulaţie (roşeaţa, edem, escare,
necroze) şi încetinirea circulaţiei în clinostatism, formarea trombozelor şi a pneumoniilor
hipostatice.
3.2.Rolul delegat
3.2.1Examinarea clinică Asistenta medicală va urmări eliminariile pacientului (fecale, urină, vărsături), culoare,
consistenţă şi le va nota în foaie de observaţie. Se vor recolta următoarele analize : sânge
(dimineaţa pe nemâncate), hemoleucograma (înţeparea pulpei degetului sau prin puncţie
venoasă, ionograma, coagulograma, glicemie, uree, acid uric), exudatul faringian, urocultura,
electrocardiograma şi radiografie.
3.2.2. Administrarea medicamentelorMedicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică
transformate într-o formă de administrare prescrise de medic.
Căile de administrare a medicamentelor în cazul bolnavului cu cozartroza sunt : calea
digestiva – sub forma tablelelor, drajeurilor şi calea parenterala – sub forma injecţiilor
intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase executate de asistenţă medicală.Asistenta verifica calitatea medicamentului , observând integritatea, culoarea
medicamentelor solide şi tulburarea , opalescenta medicamentelor sub formă de soluţie
precum şi termenul de valabilitate al acestora. Respectă măsurile de asepsie, de igienă, pentru
a prevenii infecţiile intraspitalicesti.
3.2.3 Descrierea unei tehnici(recoltarea exudatului faringian)Scopul recoltării exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul
faringelui, în vederea stabilirii tratamentului, precum şi depistării persoanelor sănătoase
purtătoare de germeni.
Recomandări : este indicat că bolnavul să fie "a jeun" sau la câteva ore după masă.
Recoltarea se realizează înaintea administrării antibioticelor.
Materiale necesare: tăviţa renală, spatula linguală sterilizată, eprubeta sterilă prevăzută
cu port tampon cu vată (sterile), lampa de spirt, chibrituri.
8
Etape de lucru:
a) Pregătirea materialelor necesare :
După pregătirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lângă pacient.
b) Pregătirea fizică şi pshica a pacientului :
- se anunţă bolnavul şi i se explica necesitatea analizei;
- se recoltează înaintea începerii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;
- se anunţă bolnavul ca înainte de recoltare să nu mănânce, să nu bea apă sau alte
lichide, să nu facă gargara, să nu-şi instileze picături în nas, iar dacă este fumător să nu
fumeze;
- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregătire fizică specială a acestuia.
Tehnica:
- spălarea pe mâini cu apă curată şi săpun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambează gura eprubetei, fără să scoatem port
tamponul;
- se invita pacientul, se deschidă gura, cu spatula linguală sterilă se apasa limba;
- se scoate port - tamponul din eprubeta şi se şterge depozitul de pe faringe şi
amigdale;
- se flambează gura eprubetei fără port - tampon;
- se introduc în eprubetă port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambează din nou gura eprubetei;
- se etichetează cu următoarele date: numele şi prenumele pacientului, locul recoltării,
data recoltării;
- se completează biletul de trimitere către laborator, care se trimite imediat cu produsul
recoltat;
- se spală mâinile cu apă şi săpun.
Reorganizarea locului de muncă:
Instrumentarul folosit se curăţa şi se spala cu apă curentă şi săpun, se introduce în
soluţie dezinfectantă şi se pregăteşte pentru sterilizare.
9
Capitolul -4-Studiu de caz
4.1 Culegerea datelor Nume si Prenume: M.P.
Varsta: 55 ani
Ocupatia: pensionar
Grup sangvin: 0 I
Data nasterii : 14.01.1960
Data internarii: 05.02.2015
Data externarii: 15.02.2015
ISTORICUL BOLII:
v Din relatările pacientului reiese că tabloul clinic actual debutează cu aproximativ
7 ani. Simptomatologia persistă şi se intensifică în timp odată cu dezvoltarea
unui proces artrozic coxofemural motiv pentru care prezintă în Clinica de
Ortopedie pentru tratament de specialitate. Pacientul se internează în regim de
programare, iar la internare este stabil respirator şi hemodinamic, tranzit
intestinal prezent, micţiuni fiziologice, afebril.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE:
Coxartroza dreaptă decompensata algic
Pacientul s-a prezentat cu dureri intense în partea dreaptă la articulaţia coxofemurală,
însoţit de mers şchiopătat, agitaţie şi nelinişte.
4.2 Analize de laborator Ca şi analize se efectuează : Uree, creatinica, acid uric, colesterol, glicemie, timpul de
coagulare, hemoleucograma
10
4.3 Manifestari de dependenta
NEVOIA
FUNDAMENTALĂ
MANIFESTĂRI DE
DEPENDENŢĂ
SURSE
DE DIFICULTATE
DIAGNOSTIC DE
ÎNGRIJIRE
GRADUL
DE
DEPENDENŢĂ
1.A respira şi a avea o
bună circulaţie
................... ........................ ........................
Independenta
2. A mânca şi a bea. ...................... ......................... ..................... Independent
3. A elimina .................... ................... ................... Independent
4. A se mişca şi avea o
bună postura
Incapacitatea de a se misca Durere Alterarea capacitatii de
miscare si postura Dependent
5. A se îmbrăca şi
dezbraca …………………….. ……………… ……………. Independent
6.A dormi şi a se
odihni
Insomnie Lipsa cunoasterii bolii Anxietate Dependent
7. A fi curat, ingrijit si
proteja tegumentele/
mucoasele …………………………… .................. ………………. Independent
8. A menţine temp.
corpului în limite
normale
Independent
9.A evita pericolele
.
Anxietate Lipsa de cunostiinte Alterarea stării generale Dependent
10.A comunica …………………………. …………………… …………………… Independent
11.A acţiona conform
propriilor convingeri …………………………. …………………… …………………… Independent
12.A fi preocupat în
vederea realizării …………………………. …………………… …………………… Independent
12
4.4 Planul de îngriiri
PLAN DE ÎNGRIJIREDIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUAREROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Limitarea miscarilor
Pacientul sa poate efectua miscari libere fara ajutor
- educarea pacientul sa nu isi forteze articulatia, sa il linistesc si ca miscarile se vor face treptat sub supraveghere
Administrare medicamente : AINS, antialgice
Pacientul învaţa să se miste cu atentie
2. Mersul deficitar Pacienta să aibe un mers normal in limita
- educarea pacientului in privinta limitarii deplasarilor fara a se sprijini pe membrul afectat.
Administrare medicamente pentru a diminua durerile
Pacientul se deplaseaza in limite normale
13
posibilitatiilor fara durere
antialgice
4. Insomnia Pacienta să aibă un somn liniştit
--am educat pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii -aerisesc salonul-sting lumină la ora 21:00 sisupravegherea somnului
Administrez extraveral, fenobarbital
Pacienta are un somn liniştit
6.Cunostiinte insuficiente
Pacienta să fie informată şi încurajată
educ pacientul în legătură cu tratamentul ce-l urmează în spital cât şi la domiciliu;-educ pacientul în legătură cu miscarile pe care le poate face
Pacienta a fost informată şi şi-a însuşit recomandările
14
4.5 Evaluarea finală (Epicriza)Pacientul M.P. s-a internat în data de 05.02.2015 cu dureri foarte mari în zona
articulaţiei coxofemurale limitându-i astfel mişcările şi provocându—i o stare de anxietate şi
nelinişte. Ca şi tratament s-a realizat o intervenţie chirurgicală cu protezarea articulaţiei
suferinde.
După intervenţiile efectuate se externează cu următoarele recomandări :
ü scăderea duratei activităţilor solicitante (ridicarea greutăţilor, urcatul şi coborâtul
scărilor, ortostatismul şi mersul prelungit, mersul pe teren accidentat)
ü adoptarea unor posturi mai puţin nocive
ü utilizarea unei încălţăminte mai confortabilă
ü scăderea în greutate
În primele 6 săptămâni trebuie să evitaţi:
-sa încrucişaţi picioarele la nivelul genunchilor timp de cel puţin 8 săptămâni.
-sa ridicaţi genunchiul mai sus de şold.
-sa vă aplecaţi în faţă în timp ce staţi jos sau în timp ce vă aşezaţi.
-sa încercaţi să luaţi ceva de pe jos în timp ce staţi aşezat.
-sa forţaţi răsucirea picioarelor înspre interior său exterior atunci când vă aplecaţi.
-sa vă întindeţi pentru a apuca pătură atunci când staţi în pat (din poziţie orizontală).
-sa vă aplecaţi la mai mult de 90° grade faţă de talie.
-sa staţi cu degetele de la picioare întoarse înăuntru.
-sa folosiţi durerea că pe un indiciu pentru ceea ce puteţi sau nu să faceţi.
Bibliografie
Rogozea L., Oglinda T., Tehnici şi manopere pentru asistenţi
medicali, Editura Romprint, 2005
Titirca L. Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de
asistentii medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca Bucuresti
1998, Plan de ingrijire (II) pag .381
Ifrim M. – Compendiu de anatomie.Editura ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti,1988.
Balta G. Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor Editura
Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983
Abrahams P. Atlasul corpului uman, Editura Corint, 2011
16
top related