AH1N1-Gripa Porcina - Preventia si tratament

Prevenţie şi tratament

Prevenţia gripei porcine este reprezentată de 3 elemente: prevenţia la suine, prevenirea transmiterii la om şi prevenţia răspândirii în populaţia umană.

Prevenţia la suine

Metodele tradiţionale de prevenire a răspândirii gripei porcine include managementul facilităţilor, managementul cirezilor şi vaccinarea. Deoarece majoritatea manifestărilor grave de boală sunt asociate cu prezenţa infecţiilor secundare datorate altor patogeni, strategiile de control ce se bazează numai pe vaccinare s-au dovedit uneori insuficiente. De asemenea, controlul gripei porcine prin programele de vaccinare a devenit mult mai dificilă în ultima decadă deoarece evoluţia virusului a dus la apariţia unor rezultate inconsecvente la vaccinurile tradiţionale.

Vaccinurile comerciale standardizate sunt eficiente în controlarea infecţiei atunci când tulpinile virale sunt destul de asemănătoare pentru apariţia fenomenului de imunitate încrucişată. În cazurile dificile sunt folosite vaccinuri autogene, produse chiar din virusul izolat în aceea populaţie. Strategiile actuale de vaccinare din fermele de porci includ de obicei utilizarea unuia dintre vaccinurile bivalente contra virusului gripal porcin H3N2.

Aceste strategii de vaccinare s-au dovedit a fi relativ eficiente, în sensul că au împiedicat apariţia îmbolnăvirilor şi deci a pierderilor economice imediate, dar nu au împiedicat infectarea animalelor şi nici răspândirea viruşilor în interiorul efectivului.

Managementul facilităţilor cuprinde folosirea dezinfectanţilor şi a temperaturii ambientale pentru a controla prezenţa viruşilor în mediu. Este improbabil ca virusul să supravieţuiască mai mult de 2 săptămâni fără existenţa unei gazde (cu excepţia temperaturilor scăzute).

Managementul turmei se referă la verificarea animalelor nou introduse în efective, mai ales în cazul celor indemne. Viruşii gripali pot supravieţui 3 luni în celulele porcilor purtători dar clinic sănătoşi, carantina animalelor constituind una dintre cele mai eficiente metode de prevenţie a introducerii virusului în efective indemne prin intermediul animalelor nou-introduse.

Mai nou riscul cel mai mare este reprezentat chiar de îngrijitori, noul virus al influenzei porcine apărând în efectivele de porcine doar ca rezultat al unei zoonoze inverse, el transmiţându-se de la oameni la porci. Cum tulpina predominantă anterior fusese o tulpină H3N2, nu există imunitate pentru noua tulpină H1N1 în populaţiile de porcine. Deşi această nouă tulpină nu provoacă cazuri grave de boală, numărul mare de indivizi infectaţi poate constitui o problemă economică în lumina faptului că toţi

indivizii bolnavi pierd în greutate şi nu ating standardele zilnice stabilite. De asemenea, opinia publică poate fi descurajată de la a mai consuma carnea de porc de teama unei infecţii. Şi nu în ultimul rând, cel mai mare risc prezentat de infecţii la scară largă cu acest nou virus H1N1 în efectivele porcine este reprezentat de potenţialul mutagen al acestui virus.

Prevenirea transmiteri la om

Transmiterea de la porcine la oameni este dependentă de contactul apropiat dintre animale şi om, cu cât contactul este mai strâns, cu atât riscul de transmitere este mai mare. Din acest motiv ţările în curs de dezvoltare sunt mult mai expuse acestui fenomen, spre deosebire de ţările dezvoltate, unde sistemele de creştere sunt în mare parte automatizate. Deşi majoritatea tipurilor de gripă porcină nu se transmit la om, uneori apar şi astfel de cazuri, motiv pentru care atât crescătorii cât şi medicii veterinari sunt încurajaţi să poarte măşti şi echipament de protecţie atunci când intră în contact cu animalele infectate.

Prevenirea transmiterii de la om la om

Gripa se transmite de la om la om prin tuse şi strănut, dar şi prin intermediul suprafeţelor infectate. Gripa porcină nu se transmite prin intermediul preparatelor din carne de porc. Recomandările pentru prevenirea transmiterii interumane a virusului include spălarea şi dezinfectarea mâinilor, evitarea aglomeraţiilor, acoperirea gurii şi a nasului în cazul strănutului şi al tusei şi dezinfectarea suprafeţelor ce vin în contact cu nasul, gura sau ochii.

Deşi vaccinurile antigripale existente nu induc imunitate contra noului virus H1N1, este aşteptată cât de curând apariţia unui nou tip de vaccin contra acestei tulpini.

Tratamentul la porcine

Cum gripa porcină nu este o boală severă, de obicei nu se recomandă decât odihnă şi o bună întreţinere a animalelor infectate. Efortul medicilor veterinari se concentrează în acest caz pe prevenirea răspândirii infecţiei şi la alte animale sau alte crescătorii.

Uneori este recomandabilă folosirea antibioticelor, care, deşi nu au nici un efect asupra virusului gripal, ajută la prevenirea apariţiei pneumoniilor bacteriene şi a infecţiilor secundare. Această abordare este recomandată mai ales în cazul efectivelor greu încercate de gripa porcină.

Tratamentul la oameni

În cazul persoanelor infectate cu virusul gripei porcine, medicamentele antivirale pot face ca simptomele să se manifeste mai blând şi pot grăbi însănătoşirea. Aceste medicamente pot de asemenea preveni apariţia complicaţiilor secundare, fapt important mai ales pentru categoriile de risc. Ca metodă de tratament, antiviralele funcţionează optim dacă sunt administrate în primele 48 de ore de la infecţie.

Pentru tratamentul şi/sau prevenţia îmbolnăvirii cu noul virus H1N1, CDC-ul recomandă administrarea de oseltamivir (Tamiflu) sau zanamivir (Relenza), viruşii izolaţi în cursul epidemiei din 2009 fiind rezistenţi la amantadină şi rimantadină.

Pe lângă antivirale, schema terapeutică este axată pe reducerea febrei şi menţinerea sau restabilirea echilibrului hidro-electrolitic. Totuşi, majoritatea pacienţilor umani infectaţi cu noul virus H1N1 s-au refăcut complet fără necesitatea administrării medicamentelor antivirale sau a altor îngrijiri medicale.