teza stoica

1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INSTALAŢII

CATEDRA DE ELECTROTEHNICĂ

Teză de doctorat

„Contribuţii la realizarea sistemelor automate,

distribuite, de supraveghere şi alarmare la incendii”

Conducător ştiinţific:

Prof. dr. ing. Ovidiu CENTEA

Doctorand

ing. Gigel-Valentin Stoica

3

Cuprins LISTA FIGURI ........................................................................................................................................... 5 LISTA TABELE ......................................................................................................................................... 7

1 Introducere ................................................................................................................. 9 1.1 Noţiuni generale despre incendiu .................................................................................................... 9

1.1.1 Terminologie [73], [104], [107], [108], [109] .......................................................................... 11 1.1.2 Evaluarea analitică a incendiilor folosind curbe standard ........................................................ 16 1.1.3 Parametrii incendiilor ............................................................................................................... 19

1.2 Reglementări privind supravegherea şi alarmarea la incendii. ..................................................... 28 1.3 Prevederea instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la incendiu .................................................. 30 1.4 Concluzii ....................................................................................................................................... 31 2 Stadiul actual al instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la incendiu .................... 35 2.1 Structura instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la incendiu. .................................................... 35

2.1.1 Echipament de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) ............................................. 37 2.1.2 Detectoare de incendiu ............................................................................................................. 39 2.1.3 Instalaţii de alarmare în caz de incendiu .................................................................................. 46 2.1.4 Echipamentul de alimentare cu energie electrică ..................................................................... 52

2.2 Alegerea echipamentelor pentru supravegherea la incendiu. ........................................................ 53 2.2.1 Detecţia .................................................................................................................................... 56

2.3 Alte prevederi ale supravegherii şi alarmării la incendii ............................................................... 68 2.3.1 Spaţii destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare

a incendiilor 68 2.3.2 Protecţia împotriva incendiului ................................................................................................ 71 2.3.3 Protecţie împotriva defectelor mecanice .................................................................................. 72 2.3.4 Protecţia împotriva efectelor electromagnetice ........................................................................ 72 2.3.5 Prize de pământ pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor .............................................. 73 2.3.6 Realizarea, montarea cablurilor şi exploatarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor ........ 73 2.3.7 Zonarea clădirii ........................................................................................................................ 76

2.4 Concluzii ....................................................................................................................................... 77 3 Conceptul „Building Management System (BMS)” ................................................ 79 3.1 Generalităţi ................................................................................................................................... 79 3.2 Funcţiunile principale ale sistemului BMS ................................................................................... 80 3.3 Structura sistemului BMS ............................................................................................................. 82 3.4 Strategii de management energetic ............................................................................................... 85 3.5 Principalele sisteme BMS existente pe piaţă ................................................................................ 86 3.6 Aspecte legate de viitor ................................................................................................................. 88 3.7 Concluzii ....................................................................................................................................... 89 4 Concepţia reţelelor pentru instalaţiile de supraveghere şi alarmare ........................ 91 4.1 Standarde şi protocoale de comunicaţie ........................................................................................ 91

4.1.1 Modelul de referinţă OSI ......................................................................................................... 91 4.1.2 Clasificarea protocoalelor de comunicaţie [13], [59], [90]: ..................................................... 95 4.1.3 Protocolul Modbus ................................................................................................................... 96 4.1.4 Protocolul BACnet ................................................................................................................... 97 4.1.5 Protocolul LonTalk ................................................................................................................ 100 4.1.6 Protocolul KNX ..................................................................................................................... 104 4.1.7 Protocolul OPC ...................................................................................................................... 107

4.2 Topologia reţelelor de comunicaţie............................................................................................. 111 4.2.1 Topologii de bază ................................................................................................................... 111 4.2.2 Topologia LonTalk ................................................................................................................ 115 4.2.3 Topologia BACnet ................................................................................................................. 115 4.2.4 Topologia KNX ..................................................................................................................... 115

4.3 Sisteme automate de achiziţie a datelor, conducere şi supervizare a proceselor ......................... 116 4.4 Concluzii ..................................................................................................................................... 118 5 Interacţiunea sistemelor de supraveghere şi alarmare la incendiu cu alte sisteme şi

instalaţii de avertizare şi de stingere a incendiului ................................................................ 121

4

5.1 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor ............................ 121 5.2 Sisteme şi instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi ................................................... 123

5.2.1 Elemente generale de echipare ............................................................................................... 124 5.2.2 Desfumarea prin tiraj natural organizat .................................................................................. 126 5.2.3 Desfumarea prin ventilare mecanică ...................................................................................... 127

5.3 Sisteme de stingere a incendiilor [68], [69] ................................................................................ 128 5.3.1 Instalaţii de stingere cu sprinklere .......................................................................................... 128 5.3.2 Instalaţii cu drencere .............................................................................................................. 131 5.3.3 Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu apă pulverizată ..................................................... 132 5.3.4 Rezervoare şi staţii de pompare ............................................................................................. 132 5.3.5 Instalaţii speciale de stingere ................................................................................................. 134

5.4 Pregătirea şi analiza prealabilă a intervenţiei .............................................................................. 136 5.4.1 Principiile organizatorice ale intervenţiilor ............................................................................ 136 5.4.2 Desfăşurarea acţiunilor de intervenţie .................................................................................... 139

5.5 Concluzii ..................................................................................................................................... 144 6 Sisteme virtuale de vizualizare a parametrilor instalaţiilor ce intervin în

funcţionarea clădirilor ............................................................................................................ 145 6.1 Introducere .................................................................................................................................. 145 6.2 Vizualizare ICONICS ................................................................................................................. 147 6.3 Vizualizare Citect ....................................................................................................................... 148 6.4 Vizualizare Siemens ................................................................................................................... 151 6.5 Vizualizare GE Fanuc ................................................................................................................. 153 6.6 Vizualizare Rockwell Automation .............................................................................................. 155 6.7 Vizualizare Wonderware ............................................................................................................ 156 6.8 Concluzii ..................................................................................................................................... 157 7 Realizarea unui sistem distribuit de supraveghere şi alarmare la incendiu „Centrala

de supraveghere dispecer” ..................................................................................................... 159 7.1 Studiu teoretic ............................................................................................................................. 159

7.1.1 Componenţa instalaţiei ........................................................................................................... 160 7.1.2 Topologia reţelei .................................................................................................................... 164

7.2 Simularea unor începuturi de incendiu ....................................................................................... 164 7.2.1 Descrierea programului FDS.................................................................................................. 164 7.2.2 Descrierea submodelelor FDS ................................................................................................ 165 7.2.3 Parametri de intrare ................................................................................................................ 166 7.2.4 Cantităţi de ieşire ................................................................................................................... 166 7.2.5 Limitări ale programului FDS ................................................................................................ 167 7.2.6 Condițiile în care se desfășoară simularea, descrierea modelului .......................................... 168

7.3 Implementare în LabView .......................................................................................................... 178 7.3.1 Accesul la funcţionalitatea reţelei .......................................................................................... 180 7.3.2 Stabilirea modului de lucru al dispozitivelor utilizate ............................................................ 181 7.3.3 Operaţii şi instrumente realizate [41], [56] ............................................................................ 185

7.4 Implementarea în C++ a funcţionalităţii centralei de alarmare la incendiu ................................ 217 7.4.2 Tehnologia COM [24], [26] ................................................................................................... 218 7.4.3 Conceptul de clasă în C++ ..................................................................................................... 219 7.4.4 Implementare ......................................................................................................................... 220

7.5 Concluzii ..................................................................................................................................... 234 8 Concluzii şi contribuţii personale ......................................................................... 236 Anexa A .................................................................................................................................................. 243 Anexa B ................................................................................................................................................... 263 Anexa C ................................................................................................................................................... 270 BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 288

5

LISTA FIGURI

Figura 1-1 Schema generală a procesului de ardere ............................................................................................. 10 Figura 1-2 Curba temperatură-durată a unui incendiu standard............................................................................ 17 Figura 1-3 Curba temperatură-durată a unui incendiu într-o incintă aşa-zis deschisă .......................................... 18 Figura 1-4 Curba temperatură-durată a unui incendiu mocnit .............................................................................. 19 Figura 1-5 Analiză comparativă a curbelor standard temperatură-durată ............................................................. 31 Figura 1-6 Analiză comparativă curba standard ISO şi curbe de la incendiu de la 50 de teste de laborator ....... 32 Figura 2-1 Detector de fum SDN cu adaptarea pragului de răspuns ..................................................................... 43 Figura 2-2 Reacţia detectorului la: a)creştere normală b)creştere lentă c)creştere rapidă a concentraţiei de fum 44 Figura 2-3 Schemă de principiu a unei instalaţii de alarmare pentru evacuare in caz de incendiu. ...................... 47 Figura 2-4 Schemă de principiu; by-pass potenţiometru. ..................................................................................... 49 Figura 2-5 Curba focului. ..................................................................................................................................... 55 Figura 3-1 Arhitectura sistemului BMS................................................................................................................ 83 Figura 3-2 Exemplu de interfaţă cu utilizatorul .................................................................................................... 85 Figura 4-1 Modelul de referinţă OSI .................................................................................................................... 94 Figura 4-2 Schema ierarhică CEN și diferite protocoale de comunicaţie ............................................................. 96 Figura 4-3 Echivalenţa între nivelurile BACnet și nivelurile OSI ........................................................................ 98 Figura 4-4 O rețea LonTalk ................................................................................................................................ 104 Figura 4-5 Funcţionarea KNX ............................................................................................................................ 107 Figura 4-6 Locul OPC în automatizarea clădirilor ............................................................................................. 110 Figura 4-7 Topologii de bază .............................................................................................................................. 112 Figura 5-1 Dispeceratul 112 ............................................................................................................................... 140 Figura 5-2 Subunitate alarmată în vederea primirii ordinului de deplasare ........................................................ 142 Figura 5-3 Deplasarea la intervenţie ................................................................................................................... 142 Figura 5-4 Salvarea persoanelor ......................................................................................................................... 143 Figura 6-1 CitectSCADA ................................................................................................................................... 150 Figura 6-2 SIMATIC WinCC/WebNavigator .................................................................................................... 152 Figura 6-3 Proficy HMI/SCADA CIMPLICITY ................................................................................................ 154 Figura 6-4 Proficy HMI/SCADA iFix ................................................................................................................ 155 Figura 7-1 Koffer demonstrativ .......................................................................................................................... 159 Figura 7-2 Laptop pentru vizualizarea evoluţiei intervenţiei .............................................................................. 160 Figura 7-3 Dispozitivele KNX vizualizate în ETS3 ........................................................................................... 161 Figura 7-4 ETS3 – programarea dispozitivelor KNX ......................................................................................... 162 Figura 7-5 Programarea dispozitivelor KNX – proprietăţi controler temperatură .............................................. 162 Figura 7-6 Programarea dispozitivelor KNX – paramatrii de configurare controler de temperatură ................. 163 Figura 7-7 Controler de temperatură .................................................................................................................. 163 Figura 7-8 Topologia reţelei de automatizare KNX ........................................................................................... 164 Figura 7-9 Modelarea etajului 2 al Facultății de Instalații .................................................................................. 168 Figura 7-10 Incendiu cu încăperea închisă ......................................................................................................... 169 Figura 7-11 Incendiu cu fereastra biroului deschisă ........................................................................................... 170 Figura 7-12 Incendiu cu fereastra biroului închisă, ușă deschisă, fereastră hol deschisă ................................... 170 Figura 7-13 Incendiu cu fereastra biroului deschisă, ușă deschisă, fereastră hol deschisă ................................. 171 Figura 7-14 Amplasarea dispozitivelor în încăpere ............................................................................................ 171 Figura 7-15 Rata eliberării de căldură pentru cele patru cazuri (de la stânga la dreapta, de sus în jos) .............. 173 Figura 7-16 Valorile măsurate de detectorul de temperatură pentru cele patru cazuri ....................................... 173 Figura 7-17 Rata arderii pentru cele patru cazuri ............................................................................................... 174 Figura 7-18 Nivelul de obstrucționare a vizibilității măsurat indicat de detectorul de fum ................................ 175 Figura 7-19 Temperatura indicată de termocuplurile din tavan .......................................................................... 176 Figura 7-20 Incendiul dupa aproximativ 150 secunde ........................................................................................ 176 Figura 7-21 Temperatura obiectelor dupa aproximativ 150 secunde .................................................................. 177 Figura 7-22 Temperatura straturilor de aer dupa aproximativ 150 secunde ....................................................... 177 Figura 7-23 Planul spaţiului supravegheat ......................................................................................................... 179 Figura 7-24 Modul de realizare a legăturii cu serverul OPC .............................................................................. 180 Figura 7-25 Schema de principiu ........................................................................................................................ 181 Figura 7-26 Contact magnetic ............................................................................................................................ 183 Figura 7-27 Control acces ................................................................................................................................... 183 Figura 7-28 Senzor de mişcare utilizat pentru controlul iluminatului ................................................................ 184 Figura 7-29 Detector de fum de incendiu ........................................................................................................... 184 Figura 7-30 Prezentare generală a Centralei de supraveghere ............................................................................ 185

6

Figura 7-31 Prezentare plan general „Facultatea de Instalaţii” ........................................................................... 186 Figura 7-32 Diagrama funcţionare plan general ................................................................................................ 187 Figura 7-33 Prezentare fereastră „Supraveghere Video” ................................................................................... 188 Figura 7-34 Prezentare panou „webcam” ........................................................................................................... 188 Figura 7-35 Diagramă corespunzătoare panoului „webcam” ............................................................................. 189 Figura 7-36 Prezentare fereastră „Etaj 2” ........................................................................................................... 190 Figura 7-37 Apariţia unui incendiu în două zone ............................................................................................... 190 Figura 7-38 Zonă programare pentru o încăpere („Sală şedinţe”) ...................................................................... 191 Figura 7-39 Prezentare fereastră „Listă evenimente” ......................................................................................... 192 Figura 7-40 Diagramă programare „Listă evenimente” ...................................................................................... 192 Figura 7-41 Diagramă SubVI„ adaugă_eveniment.vi” ....................................................................................... 193 Figura 7-42 Diagramă SubVI „formatare_mesaj.vi” .......................................................................................... 194 Figura 7-43 Diagrama SubVi „scade_eveniment” .............................................................................................. 195 Figura 7-44 Panou VI „analiza_mesaj.vi” .......................................................................................................... 195 Figura 7-45 Diagramă „analiza_mesaj.vi” .......................................................................................................... 196 Figura 7-46 Panoul frontal sms.vi ...................................................................................................................... 196 Figura 7-47 Diagrama corespunzătoare sms.vi ................................................................................................... 197 Figura 7-48 Funcţionare Iluminat ....................................................................................................................... 198 Figura 7-49 Panou pentru VI-ul „valaore_modificata.vi” .................................................................................. 198 Figura 7-50 Diagramă VI „valaore_modificata.vi” ............................................................................................ 199 Figura 7-51 Diagrama SubVI „vi_iluminat.vi” .................................................................................................. 200 Figura 7-52 Panou „interval_orar.vi” ................................................................................................................. 200 Figura 7-53 Diagrama „interval_orar.vi” ............................................................................................................ 201 Figura 7-54 Simulare stare ferestre .................................................................................................................... 202 Figura 7-55 Diagrama SubVI „vi_fereastra” ...................................................................................................... 202 Figura 7-56 Diagrama programare fereastra ....................................................................................................... 203 Figura 7-57 Simulare sonerie .............................................................................................................................. 203 Figura 7-58 Diagrama programare sonerie ......................................................................................................... 204 Figura 7-59 Diagrama SubVI „vi_sonerie” ........................................................................................................ 204 Figura 7-60 Acţionare deschidere uşi ................................................................................................................. 205 Figura 7-61 Diagrama programare uşă ............................................................................................................... 205 Figura 7-62 Diagrama SubVI „vi_usa” .............................................................................................................. 205 Figura 7-63 Fereastră Casa Scării ....................................................................................................................... 206 Figura 7-64 Panou VI „vi_trape_evacuare.vi” .................................................................................................... 207 Figura 7-65 Diagramă funcţionare pentru VI-ul „vi_trape_evacuare.vi” ........................................................... 207 Figura 7-66 Panou „Opţiuni” .............................................................................................................................. 208 Figura 7-67 Diagrama programare trimite email ................................................................................................ 209 Figura 7-68 Panou SubVi „email” ...................................................................................................................... 209 Figura 7-69 Diagrama SubVI „email” ................................................................................................................ 210 Figura 7-70 Crearea interfeţei web cu unealta Web Publishing Tool ................................................................. 211 Figura 7-71 Stabilirea unor parametrii ai paginii web ........................................................................................ 211 Figura 7-72 Alte opţiuni de configurare ai Interfeţei web .................................................................................. 212 Figura 7-73 Interfaţă web – aşteptarea cedării controlului ................................................................................. 213 Figura 7-74 Aplicaţie – se cedează controlul către Interfaţa web ....................................................................... 213 Figura 7-75 Aplicaţie – confirmarea faptului că s-a cedat controlul .................................................................. 214 Figura 7-76 Interfaţă web – s-a primit controlul asupra aplicaţiei ...................................................................... 214 Figura 7-77 Monitorizarea traficului prin reţeaua KNX a kofferului ................................................................. 215 Figura 7-78 Exportarea informaţiilor pentru serverul OPC ................................................................................ 215 Figura 7-79 Fişierul exportat pentru OPC .......................................................................................................... 216 Figura 7-80 Importul datelor pentru utilizarea cu serverul OPC ........................................................................ 217 Figura 7-81 ETS Connection Manager, în urma executării funcţiei OpenConnectionManager() ...................... 224 Figura 7-82 Interfaţa aplicaţiei ........................................................................................................................... 231 Figura 7-83 Fereastra de dialog în editorul „Dialog Editor”............................................................................... 233

7

LISTA TABELE

Tabel 1:1 Lungimea de undă a radiaţiilor ............................................................................................................. 25 Tabel 2:1 Semnătura focului şi detectoarele comerciale existente ....................................................................... 56 Tabel 3:1 Informaţii BMS .................................................................................................................................... 86 Tabel 4:1 Reprezentarea unui obiect BACnet ...................................................................................................... 99 Tabel 7:1 Valoarea temperaturilor pentru cele patru cazuri............................................................................... 172 Tabel 7:2 Timpii de declanșare ai detectoarelor(s) ............................................................................................. 178

Capitolul 1 – Introducere

9

1 Introducere

1.1 Noţiuni generale despre incendiu

Incendiul poate fi definit ca o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară în spaţiu şi

timp, ce produce pagube materiale şi/ sau pierderi de vieţi omeneşti şi necesită o intervenţie

organizată în scopul întreruperii procesului de ardere [11], [17], [107]. Procesul de ardere este

posibil numai dacă se întrunesc simultan următoarele condiţii:

existenţa substanţelor sau materialelor combustibile;

prezenţa substanţelor care întreţin arderea, în general oxigenul din aer;

surse de energie capabile să realizeze temperatura de aprindere.

După cum rezultă din această schemă, substanţele combustibile se comportă în prima

fază în mod diferit, în funcţie de starea de agregare, consumând cantităţi inegale de energie

calorică.

Astfel în fază iniţială materialele combustibile solide utilizează căldura pentru

asigurarea proceselor de topire, distilare sau sublimare. În cazul topirii se observă că este

nevoie de un aport suplimentar de căldură în scopul asigurării procesului. Astfel se explică de

ce, în general materialele combustibile se aprind şi ard mai greu decât lichidele şi gazele. De

asemenea, substanţele combustibile lichide consumă o anumită cantitate de căldură care, în

general, este mai redusă decât la materiale combustibile solide, destinată procesului de

vaporizare care se intensifică după depăşirea temperaturii de inflamabilitate.

Odată ajunse în fază de gaze, materialele combustibile lichide sau solide au, din punctul

de vedere al arderii, o evoluţie identică. Prin intermediul aportului de oxigen are loc

începerea procesului de oxidare care se intensifică prin cantitatea de căldură degajată de

reacţie, după care apare inflamarea şi apoi arderea propriu-zisă.

Schemă generală a procesului de ardere este prezentată în figura 1-1 [82].

Contribuţii la realizarea sistemelor automate, distribuite, de supraveghere şi

alarmare la incendii

10

Proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor aferente, a instalaţiilor tehnologice,

inclusiv a instalaţiilor de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor, precum şi a altor

amenajări (campinguri, tribune, parcaje, platforme etc.) se realizează astfel încât, în cazul

producerii unui incendiu în faza de utilizare a acestora, să fie asigurate următoarele cerinţe:

protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi starea lor fizică;

limitarea la minimum posibil a pierderilor de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale şi

propagării incendiului;

protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin pentru evacuarea şi salvarea

persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului şi

înlăturarea efectelor negative ale acestuia.

Riscul de incendiu este criteriul de performanţă care reprezintă probabilitatea globală

de izbucnire a incendiilor, determinată de interacţiunea proprietăţilor specifice materialelor şi

Figura 1-1 Schema generală a procesului de ardere


11

substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite împrejurări, în

acelaşi timp şi spaţiu.

1.1.1 Terminologie [73], [104], [107], [108], [109]

Alarmă – semnal acustic şi/sau optic iniţiat de om sau de un dispozitiv de iniţiere

(detector, declanşator manual de alarmă etc.) prin care persoanele din incintă sunt anunţate

despre existenţa unui eveniment (incendiu).

Alarmă de incendiu – semnalizare de incendiu, iniţiată de o persoană sau de un

dispozitiv automat.

Alarmă automată de incendiu – semnal audibil şi / sau vizibil de alarmă de incendiu,

iniţiat de un dispozitiv automat.

Alarmă falsă de incendiu – alarmă de incendiu care este falsă pentru că incendiul

semnalizat nu există şi nu a existat. Aceasta poate apărea fie din cauza unui act de rea voinţă,

fie a unei erori de manevrare, fie a unui defect de funcţionare.

Alarma de incendiu autonomă – dispozitiv de detectare incendiu care conţine, într-o

singură carcasă, toate elementele (cu posibila excepţie a sursei de energie) necesare detectării

unui incendiu şi emiterii unei alarme audibile.

Alertă de incendiu – transmisia unei alarme de incendiu, verbal, în mod direct sau

telefonic, la serviciile de intervenţie.

Anularea semnalizării acustice – operaţie manuală de oprire a semnalului acustic.

Avertizor manual de incendiu – dispozitiv comandat manual care produce o

semnalizare audibilă şi /sau vizibilă la incendiu.

Avertizor sonor de alarmă de incendiu – parte a unui sistem de alarmă de incendiu

care emite un semnal audibil de incendiu.

Cale de transmisie – conexiune fizică, externă echipamentului de control şi

semnalizare (centrala de semnalizare), necesară pentru transmisia de informaţii şi/sau

tensiunii de alimentare:

între echipamentul de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) şi celelalte

componente ale unei instalaţii de semnalizare a incendiului, şi/sau;

între părţi ale unui echipament de control şi semnalizare (centrala de semnalizare)

dispuse în carcase diferite.

Centrală de semnalizare – echipament centralizat de control şi de semnalizare de

alarmă de incendiu; Echipament prin intermediul căruia detectoarele de incendiu pot fi



12

alimentate cu energie şi care:

este utilizat pentru primirea semnalului detectat şi pentru a da un semnal de alarmă

de incendiu;

poate transmite semnalul detectat prin intermediul unui dispozitiv de transmisie a

alarmei de incendiu, de exemplu pentru serviciul de pompieri sau pentru stingerea

automată;

este utilizat pentru a monitoriza funcţionalitatea sau semnalizarea corectă.

Centru de control operaţional – încăpere cu prezenţă umană şi complet echipată(în

spaţiile serviciilor de incendiu), în care sunt primite apelurile şi de unde sunt luate măsurile

corespunzătoare pentru mobilizarea personalului şi echipamentelor.

Circuit de detectare – cale de transmisie care leagă puncte de detectare şi/sau

semnalizare la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare).

Comandă automată a dispozitivelor de intervenţie în caz de incendiu – dispozitiv

automat folosit pentru acţionarea automată a unor echipamente de protecţie împotriva

incendiului, după recepţia unui semnal de la echipamentul de control şi semnalizare (centrala

de semnalizare).

Comandă pentru echipamente automate de protecţie la incendiu – dispozitiv

automat utilizat pentru acţionarea echipamentului automat de protecţie împotriva incendiului

după recepţia unui semnal de la echipamentul de control şi semnalizare.

Declanşator manual de alarmă (buton de semnalizare) – componentă a unei

instalaţii de semnalizare a incendiilor care este utilizată pentru semnalizarea manuală a unui

incendiu.

Detector autonom declanşator – tip de detector de incendiu, care nu face parte dintr-

un sistem de alarmă de incendiu, utilizat pentru a acţiona unul sau mai multe echipamente

deservite.

Detector de căldură – detector sensibil la o condiţie de temperatură anormală şi/sau

creştere de temperatură şi/sau de diferenţă de temperatură.

Detector de flacără de incendiu – detector sensibil la radiaţia emisă de flăcări.

Detector de fum – detector sensibil la particulele solide sau lichide de combustie şi/sau

de piroliză în suspensie în atmosferă.

Detector de fum cu ionizare – detector sensibil la produsele de combustie susceptibile

să afecteze curenţii de ionizare din detector.

Detector de gaz de incendiu – detector sensibil la produsele gazoase ale combustiei


13

şi/sau de descompunere termică.

Detector de incendiu – componentă a sistemului de detectare a incendiului ce conţine

cel puţin un senzor care constant sau la intervale regulate monitorizează cel puţin un

parametru fizic şi/sau chimic asociat cu incendiul, şi care furnizează un semnal corespunzător

la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare).

În cazul detectoarelor convenţionale, acestea sesizează doar depăşirea unor valori

limită, monitoarele analogice transmiţând centralei de semnalizare informaţia furnizată de

parametrul fizic şi/sau chimic supravegheat sau un echivalent al acestuia.

Detector liniar – detector care răspunde la fenomenul monitorizat în vecinătatea unei

linii continue.

Detector multipunctual – detector care răspunde la fenomenul controlat în vecinătatea

a mai mult de un senzor compact (element sensibil), cum ar fi mai multe termocupluri.

Detector optic de fum (fotoelectric) – detector sensibil la produsele de combustie

susceptibile să modifice absorbţia sau difuzia unei radiaţii în zona infraroşie, vizibilă şi/sau

ultravioletă a spectrului electromagnetic.

Detector punctual – detector care răspunde la fenomenul controlat în vecinătatea unui

element sensibil compact.

Dispozitiv de alarmă la incendiu – echipament intermediar care transmite un semnal

de alarmă de la un echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) la un

dispozitiv de recepţie a alarmei.

Dispozitiv de semnalizare şi de alarmă de incendiu – echipament care nu este

încorporat într-o centrală de semnalizare şi care este utilizat pentru a produce un semnal de

incendiu, de exemplu, avertizor sonor sau vizual.

Dispozitiv de transmisie alarmă incendiu – echipament intermediar care transmite un

semnal de alarmă de la un echipament de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la

un dispozitiv de recepţie a alarmei.

Dispozitiv de transmisie semnal de defect – echipament intermediar care transmite un

semnal de defect de la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la un

dispozitiv de recepţie a semnalului defect.

Distanţa de căutare – distanţa maximă ce trebuie parcursă în cadrul unei zone pentru

identificarea detectorului neadresabil care a iniţiat un semnal de alarmă.

Echipament automat de protecţie împotriva incendiului – echipament de comandă

sau protecţie de exemplu: comandă uşi etanşe la fum, clapete, ventilatoare sau o instalaţie de

stingere automată.



14

Echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) – componentă e

unei instalaţii de semnalizare a incendiului sau a unui sistem de alarmă împotriva efracţiei,

echipament multifuncţional care, în principal, asigură recepţionarea prelucrarea, centralizarea

şi transmiterea semnalelor de la şi către elementele periferice interconectate în sistem.

Echipament de declanşare – dispozitiv care poate fi acţionat automat sau manual

pentru a produce o alarmă, de exemplu un detector, declanşator manual de alarmă de

incendiu, sau comutator de presiune.

Echipament de protecţie împotriva incendiului – echipament automat de control şi

de intervenţie împotriva incendiului, de exemplu o instalaţie de stingere.

Echipament de transmisie de alarmă de incendiu – echipament intermediar care

transmite o alarmă de la centrala de semnalizare la o staţie de recepţie a alarmei de incendiu.

Echipament de transmisie semnale de defect – echipament intermediar care transmite

un semnal de defect de la sistemul automat de detectare şi de alarmă incendiu la un post de

centralizare semnale de defect.

Echipament de alimentare cu energie electrică – componentă a instalaţiei de

semnalizare a incendiului care asigură alimentarea cu energie electrică a echipamentului de

control şi semnalizare. (Echipamentul de alimentare cu energie electrică include surse de

alimentare principală şi de rezervă.)

Elemente pentru conectare – toate acele elemente care formează legăturile între

diferitele componente ale unui sistem de detecţie şi de alarmă la incendiu.

Explozie – reacţie chimică sau fizică foarte rapidă, violentă însoţită de efecte mecanice,

sonore, termice, luminoase, provocate de descompunerea substanţelor explozive. Proces de

descompunere a substanţelor explozive şi de transformare a lor în alţi compuşi, mai simpli

însoţit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot şi de efectuare de lucru mecanic într-un

timp foarte scurt.

Indicator de zonă – parte a unui echipament de semnalizare a alarmei de incendiu care

indică vizual zona de origine a unei alarme de incendiu sau a unui semnal defect.

Instalaţie de semnalizare a incendiului – ansamblu complex, compus din

declanşatoare manuale de alarmă (butoane de semnalizare) şi detectoare automată, conectate

la un echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) care permite

monitorizarea dispozitivelor de semnalizare şi care poate acţiona automat, înaintea instalaţiei

de stingere, pornirea pompelor de incendiu, oprirea instalaţiei de ventilare, pornirea instalaţiei

de evacuare mecanică a fumului, trecerea prin dispozitiv de anclanşare automată pe sursa de


15

alimentare electrică de rezervă, acţionarea uşilor antifoc, alertarea pompierilor şi salvării etc.

Încăpere de centralizare semnale de defect; încăpere de semnale de defect – încăpere

în care sunt primite semnale de defect şi unde pot fi luate măsuri necesare de repunere în

funcţiune.

Încăpere de supraveghere – încăpere, cu prezenţa umană permanentă, situată în sau

aproape de spaţiile supravegheate pentru recepţionarea apelurilor de urgenţă şi echipate cu

mijloace pentru indicarea situaţiei în fiecare loc protejat şi comunicaţiile necesare pentru

transmiterea apelurilor la serviciile de urgenţă.

Linia telefonică de incendiu – circuit telefonic rezervat exclusiv pentru transmisia

unei alarme de incendiu.

Resetare – operaţie capabilă de a încheia o stare de alarmă la incendiu şi/sau o stare de

defect.

Staţie centrală de supraveghere incendiu – centru, cu prezenţă umană permanentă,

aparţinând în general unei organizaţii din afara spaţiilor protejate sau supravegheate şi la care

personalul, după recepţionarea unui apel de incendiu, informează (anunţă) serviciul de

pompieri.

Semnal de defect (deranjament) – indicaţie automată, sub formă vizuală, a prezenţei

unui defect în sistem.

Sistem de alarmă de incendiu – sistem de componente care produce o alarmă de

incendiu audibilă şi /sau vizibilă şi/sau altă alarmă de incendiu perceptibilă. Sistemul poate de

asemenea să declanşeze o altă acţiune.

Sistem automat de detectare şi de alarmă la incendiu – sistem de alarmă incendiu

alcătuit din elemente pentru detectarea automată a unui incendiu iniţierea unei alarme de

incendiu şi alte acţiuni corespunzătoare.

Staţie de recepţie de alarmă de incendiu – centru situat în spaţii protejate sau la

distanţă de acestea, de unde pot fi luate în orice moment măsuri de intervenţie şi de protecţie

împotriva incendiului.

Spaţii protejate (sau monitorizate) – spaţii, sau părţi din acestea, echipate cu unul sau

mai multe sisteme automate de detectare şi/sau stingerea incendiului.

Sursă de alimentare electrică de bază – alimentarea cu energie electrică a instalaţiei

de semnalizare a incendiului în condiţii normale de funcţionare.

Sursă de alimentare electrică de rezervă – alimentarea cu energie electrică a

instalaţiei de semnalizare a incendiului în cazul indisponibilităţii sursei de bază.

Telefon de incendiu – telefon rezervat exclusiv apelurilor de incendiu.



16

Zonă – suprafaţă sau spaţiu echipat cu un ansamblu de detectoare şi/sau de

declanşatoare manuale de alarmă, pentru care este prevăzută o semnalizare distinctă.

1.1.2 Evaluarea analitică a incendiilor folosind curbe standard

Potrivit Documentului interpretativ nr. 2 [25], propagarea incendiului şi a fumului

trebuie sa fie limitate, iar capacitatea portantă a construcţiei în caz de incendiu să fie

corespunzătoare pentru un anumit interval de timp. Aceste condiţii pot fi îndeplinite prin

estimarea rezistenţei la foc a elementelor portante utilizate într-o construcţie, indiferent dacă

acestea au sau nu funcţii de compartimentare în caz de incendiu.

Scenariul de incendiu - unul dintre elementele fundamentale ale noii concepţii europene

privind securitatea la incendiu - este definit ca o descriere calitativă a evoluţiei unui incendiu

în decursul timpului, identificând evenimentele cheie care-l caracterizează şi îl diferenţiază de

alte posibile incendii [28], [120].

Modelarea reprezintă o parte inerentă a cercetării, în cazul ştiinţei şi ingineriei iar

aplicarea sa asupra incendiului este la fel de veche ca însăşi cercetarea ştiinţifică a

comportamentului incendiului.

Rezistenţa la foc a elementelor portante, cu sau fără funcţie de compartimentare, poate

fi evaluată pe baza mai multor niveluri de acţiune termică, niveluri reflectate în mai multe

scenarii de referinţă şi definite în metode de încercări, conform prevederilor standardelor

[51].

1.1.2.1 Curba temperatură-durată a unui incendiu standard

Curba standard temperatură-durată reprezintă o exprimare convenţională a unui

incendiu într-un compartiment. Ea este dată de standardul ISO 834, are expresia 1.1 şi este

prezentată grafic în figura 1-2 [3], [50].


17

Curba standard temperatură-durată este un model convenţional folosit pentru evaluarea

performanţelor produselor pentru construcţii şi instalaţii expuse la un foc în plină desfăşurare.

Curba este o simplificare pentru a reprezenta acţiunea termică a incendiului asupra

elementelor de construcţii [58]. Forma analitică a curbei este:

𝜃 − 𝜃0 = 345 log(8𝑡 + 1) , (1.1)

în care:

este temperatura gazelor din cuptorul instalaţiei experimentale, [C];

0 - temperatura mediului ambiant, în absenţa incendiului [C] (de regulă, 0 = 20 C);

t - durata expunerii termice de la începutul încercării la foc, [min].

1.1.2.2 Curba temperatură-durată a unui incendiu într-o incintă aşa-zis

deschisă

Curba de foc exterior este o relaţie temperatură-durată, care modelează expunerea feţei

exterioare a unui perete la un incendiu exterior în dezvoltare liberă [3], [14], [15], [120].

Curba temperatură-durată a unui incendiu într-o incintă aşa-zis deschisă este

reprezentată grafic în figura 1-3 şi este definită prin relaţia:

𝜃 − 𝜃0 = 660[1 − 0,687e−0,32t − 0,313𝑒−3,8𝑡], (1.2)

în care:


Figura 1-2 Curba temperatură-durată a unui incendiu standard.



18



1.1.2.3 Curba temperatură-durată a unui incendiu mocnit

Încercarea la „foc mocnit” se utilizează numai atunci când se estimează că

performanţele de rezistenţă la foc ale unui element structural pot fi reduse în urma expunerii

la temperaturi corespunzătoare etapei de dezvoltare a incendiului. De aceea, încercarea este

relevantă pentru elementele a căror performanţă poate depinde de viteze mari de încălzire

(dar sub 500°C – valoare caracteristică curbei standardizate temperatură-durată), în vederea

clasificării lor, cum sunt produsele care reacţionează sub influenţa căldurii, îndeosebi

produsele intumescente [101], [120].

Curba de încălzire lentă este dată de următoarea relaţie:

𝜃 − 𝜃0 = 154𝑡0,25, (1.4)

în care:




Figura 1-3 Curba temperatură-durată a unui incendiu într-o

incintă aşa-zis deschisă


19

1.1.3 Parametrii incendiilor

Incendiul este o ardere care, datorită proceselor chimice şi fizice ce au loc în fazele de

desfăşurare, conduce la apariţia unor fenomene caracteristice cunoscute sub denumirea de

efecte ale arderii.

Transformările de materiale şi energie care au loc pe durata arderii conduc la

modificarea parametrilor fizici şi chimici ai mediului în care arderea are loc.

Măsurarea variaţiei acestor parametri în locuri mai mult sau mai puţin apropiate de

focarul de incendiu, prin intermediul unor aparate adecvate, oferă posibilitatea semnalizării

automate a apariţiei incendiilor [99], [100].

Pe durata desfăşurării proceselor de transformare energetică, se eliberează, în cantităţi

variabile, energie termică. Această energie se transmite mediului ambiant prin radiaţie,

convecţie şi prin conducţie.

Pe durata procesului de transformare a materialelor, se formează, pe de o parte, produse

solide şi lichide care rămân în zona de desfăşurare a incendiului (exemplu cenuşa) şi, pe de

altă parte, produse care se răspândesc în spaţiul înconjurător focarului de incendiu (exemplu

fumul).

Produsele volatile sunt fie gazoase, fie sub formă de particule solide sau lichide, fin

dispersate în aer. Cele din urmă, mai obişnuit, sunt cunoscute sub denumirea de fum.

În funcţie de tipul de incendiu mocnit sau cu flacără, fenomenele caracteristice care se

Figura 1-4 Curba temperatură-durată a unui incendiu mocnit



20

desfăşoară au o evoluţie diferită în timp.

Incendiul mocnit, care are loc numai la arderea materialelor combustibile solide, este în

faza iniţială de dezvoltare lipsit de prezenţa flăcărilor. Acest tip de incendiu este caracterizat

prin producerea şi acumularea de căldură în interiorul focarului, generarea de gaze de ardere

şi fum, iar după o perioadă de timp, care poate fi şi de ordinul orelor, se poate transforma

într-un incendiu cu flacără [32].

În cazul incendiilor cu flacără, fenomenele se petrec aproximativ invers. Flăcările sunt

prezente în faza de dezvoltare iniţială, constituind parametrul principal care poate permite

semnalizarea rapidă a acestuia, pentru ca apoi, odată cu evoluţia incendiului, să apară în

cantitate sporită gazele de ardere, fum şi degajări importante de căldură [11].

Sarcina principală care revine detectoarelor de incendiu constă în a semnaliza apariţia

unui incendiu cât mai repede posibil, încă din faza iniţială a acestuia.

Ca atare, alegerea celui mai adecvat tip de detector este în mod evident condiţionată de

felul de manifestare a incendiului în faza iniţială de dezvoltare.

În general, în dezvoltarea unui incendiu de materiale combustibile la solide din punct

de vedere al detecţiei, se pot distinge patru faze[17].

Prima fază – faza incipientă – este aceea în care apar degajări de produse de ardere

invizibile, fără fum şi fără flacără.

În faza a doua, produsele de ardere au o concentraţie mai ridicată, conducând la

apariţia fumului, fără a se observa încă o degajare de căldură apreciabilă sau flacără.

În faza a treia, apar flăcările, însă cantitatea de căldură este totuşi redusă.

A patra fază este caracterizată de degajări din ce în ce mai mari de căldură, flacără

şi fum, respectiv incendiul a început să se mărească intrând în faza de ardere activă.

În fază incipientă, când apar produsele de ardere invizibile, detectoarele care pot sesiza

incendiul pot fi cele cu cameră de ionizare.

Pentru faza în care apare fumul, incendiul poate fi detectat cu ajutorul detectoarelor

optice sau al detectoarelor de fum cu camere de ionizare.

În faza a treia, se pot utiliza detectoarele sensibile la radiaţiile infraroşii şi ultraviolete

generate de flăcări.

În faza a patra, detectoarele termice sunt cele ce pot semnaliza prezenţa incendiului.


21

1.1.3.1 Fumul ca parametru de incendiu

Fumul este un aerosol care se compune dintr-un mediu de dispersie şi o fază dispersă.

Mediul de dispersie este un gaz rezultat din amestecul dintre aer şi gazele de ardere

(CO, CO2, HCl, HCN, NO2 etc.) [17].

Faza dispersă este formată din particule lichide şi solide rezultate în urma procesului de

ardere a materialelor combustibile.

Faza dispersă a fumului este caracterizată în principal prin formă, mărime, concentraţie,

distribuţia mărimii particulelor, structură, precum şi de indicele de refracţie al particulelor.

În fum se pot observa particule cu compoziţie chimică şi structură diferită determinată

în principal de compoziţia materialelor combustibile care ard.

Frecvent, în fum se întâlnesc particule de funingine formate din carbon pur, printre

acestea găsindu-se particule fine de apă şi particule de funingine care sunt îmbrăcate într-o

peliculă fină de apă.

În funcţie de mărimea şi concentraţia particulelor ce-1 alcătuiesc, fumul poate fi vizibil

sau invizibil. În plus, în funcţie de compoziţia chimică a materialelor care ard, fumul poate

prezenta diverse nuanţe coloristice, însoţite, în unele cazuri, şi de anumite mirosuri

caracteristice.

Aerosolii emişi de focarele cu flăcări (acetonă, benzină, lemn, alcool etilic, păcură)

evoluează cu o granulometrie medie centrată pe valoarea de 0,2 µm. Numai metanolul emite

aerosoli foarte fini, acesta reprezentând tipul perfect de focar cu flăcări la care granulometria

este sub 0,01 µm. Evoluţia acestui aerosol începe printr-o fază de nucleare pentru a sfârşi prin

acumulare-coagulare lentă.

Evoluţia aerosolilor emişi de arderile mocnite (bumbac, PVC, lemn, carton) este lentă,

favorizând formarea unor aerosoli cu masă mare, la care coagularea este favorizată de viteza

de deplasare redusă determinată de cantitatea scăzută de căldură care se degajă în exteriorul

focarului. Numai doi combustibili, carbonul şi sodiul, au emis în condiţii de ardere mocnită

aerosoli cu granulometrie mai mare de 1 µm.

Variaţia diametrului aerosolilor este relativ mică, în medie fiind de ordinul 101

nm, pe

când variaţia de volum a acestora poate depăşi valori de ordinul 103

nm. Astfel, masa

aerosolilor generaţi este concentrată într-un număr mic de particule la care sedimentarea

(căderea la sol) este importantă pentru acelea care au un diametru mai mare de 1 µm [17].

În funcţie de poziţia lor în raport cu focarul, se constată că granulometria aerosolilor

creşte pe măsură ce distanţa se măreşte faţă de focar (lucru explicabil prin efectul de



22

coagulare).

Detectoarele de fum utilizate în prezent răspund la faza dispersă a fumului, fază care,

datorită produselor ce se degajă pe durata arderii, reprezintă un amestec neomogen de

particule.

Dimensiunile acestor particule pot varia în limite foarte largi. Pentru detectoarele de

fum, de un real interes sunt particulele ale căror diametre sunt cuprinse în intervalul de la 5

nm la 5 µm. Particulele cu un diametru mai mare de 5 µm sunt puţine la număr şi în

majoritatea cazurilor, au o concentraţie prea mică pentru a avea o importanţă practică.

Particulele cu un diametru mai mic de 5 nm nu sunt durabile şi se coagulează prea repede

pentru a avea importanţă reală.

1.1.3.2 Căldura ca parametru de incendiu

Energia termică, căldura care se degajă la incendiu, ca urmare a arderii substanţelor şi

materialelor combustibile, se transmite mediului înconjurător prin conducţie, convecţie şi

radiaţie.

În legătura cu detectoarele de temperatură, o importanţă deosebită o are transportul de

energie termică care se realizează prin convecţie şi radiaţie.

Transmisia căldurii prin convecţie are loc atunci când schimbul de căldură se

efectuează prin intermediul unui mediu care desparte corpurile şi care poate fi aerul, apa etc.

Mediul care, de regulă, este lichid sau gazos, prezintă o coeziune moleculară mai mică decât

în cazul corpurilor solide, ce facilitează transmiterea căldurii prin conducţie.

Transmisia căldurii prin radiaţie se realizează după legi similare cu cele ale propagării

radiaţiilor electromagnetice. Între radiaţia de căldură şi spectrul vizibil al undelor

electromagnetice există o strânsă dependenţă, cu toate că acestea acţionează în mod diferit

atât asupra elementelor de detecţie, cât şi asupra simţurilor umane.

Relaţia prin care se poate aprecia cantitatea de căldura transmită prin radiaţie este dată

de formula: [17], [114].

𝑄 = 𝑐 ∙ 𝑆 𝑇𝑐

100

4

− 𝑇𝑟

100

4

, (1.5)

în care:

Q= cantitatea de căldură absorbită (kcal /h);

c = constanta de radiaţie a corpurilor (kcal/m2);

S =suprafaţa prin care se primeşte căldura radiată (m2);


23

Tc = temperatura corpului care radiază căldură (K);

Tr= temperatura corpului care primeşte căldura radiată (K).

Ca urmare a determinărilor efectuate atât pentru condiţii normale cât şi în diverse cazuri

de incendiu, s-a ajuns la rezultate deosebit de importante în ceea ce priveşte modul de variaţie

în timp a temperaturii [113].

Astfel, în încăperi, utilizarea aparatelor uzuale de gătit şi încălzit produce o creştere a

temperaturii cu circa 2 - 3°C/min.

Utilizarea normală a aparatelor cu flacără deschisă sau a reflectoarelor de iluminat din

studiouri provoacă o viteză de creştere a temperaturii de circa 10 - 15°C/min.

În condiţiile unui incendiu mocnit, viteza de creştere a temperaturii este de 0,005 - 0,3

°C/min. În general, pentru incendiile cu flacără, viteza de creştere a temperaturii este de 20-

30 °C/min dar, în unele cazuri, aceste valori pot fi depăşite de câteva ori.

Cu privire la fluxul de gaze fierbinţi se apreciază că acesta se deplasează aproximativ

vertical, cu o viteză de 51-100 cm/s deasupra surselor de căldură. Pentru punctele aflate la o

distanţă relativ mare de sursa de căldură se poate aprecia că fluxul de gaze fierbinţi are o

deplasare aproximativ orizontală, cu o viteză mai mică de 50 cm/s. În acest caz temperatura

creşte liniar cu timpul, spre deosebire de prima situaţie când temperatura are o variaţie sub

formă de treaptă, conducând la creşterea bruscă a temperaturii sub planşeul superior şi la

menţinerea acestei temperaturi la o valoare relativ constantă.

Experimental s-a constatat că, în condiţiile unei arderi cu flacără, circa 70% din energia

produsă de focar se transmite mediului înconjurător prin convecţie, restul de 30% se degajă

sub formă de radiaţii, cea mai mare contribuţie având-o radiaţia dată de flăcări.

În timpul incendiilor cu dezvoltare rapidă, însoţite şi de flăcări, se poate ajunge în

spaţiul respectiv la temperaturi în jur de l000°C sau chiar mai mult.

În cazul unei arderi mocnite, se estimează că aproape în întregime energia degajată prin

combustie este transferată mediului înconjurător prin convecţie.

În timpul incendiilor cu dezvoltare lentă, provocate de arderile mocnite, temperatura

poate atinge valori de circa 500°C, iar în condiţii de umiditate ridicată şi aport redus de aer,

temperatura se situează în jurul valorii de 300°C şi uneori chiar sub această valoare [11].

Pentru detectoarele de temperatură este important a se determina modul în care variază

temperatura în diferite puncte ale spaţiului protejat.

În condiţiile în care, în spaţiul protejat, nu există mişcări ale aerului provocate de

diferite deschideri sau instalaţii de ventilare-climatizare, fluxul de gaze fierbinţi formează



24

deasupra focarului un con orientat cu baza către partea superioară a încăperii. În interiorul

acestui con are loc mişcarea în plan vertical a gazelor şi a altor produse rezultate din ardere.

Examinând modul în care aerul rece aflat la o distanţă relativ mare faţă de tavan se

amestecă în stratul de aer de sub tavan, se constată că este necesar un aport de energie pentru

ca să aibă loc ridicarea straturilor de aer mai reci printre gazele mai calde. Această energie,

cunoscută şi sub denumirea de energie potenţială de înălţime, se poate obţine numai din

energia cinetică de deplasare a gazelor calde în raport cu aerul mal rece. În condiţiile în care

stratul de aer de sub tavan are o deplasare relativ înceată, ca în cazul incendiilor de mici

dimensiuni, energia cinetică degajată de gazele fierbinţi va fi insuficientă pentru a putea

ridica straturile de aer mai rece, amestecarea fiind un proces relativ lent şi datorat în cea mai

mare parte fenomenului de difuzie, conducând în final la creşterea suprafeţei bazei conului şi

la mărirea distanţei acesteia faţă de plafon.

Aproximând că temperatura este constantă în planul secţiunii transversale a conului de

convecţie, pentru faza iniţială de dezvoltare a incendiilor mici şi în condiţii de atmosferă

liniştită, variaţia temperaturii în funcţie de înălţime este dată de relaţia: [65]

𝛥𝑇 = 0,26 ⋅ 𝑄2

3 ⋅ ℎ−5

2 , (1.6)

unde:

ΔT- creşterea de temperatură la înălţimea h faţă de focar în raport cu temperatura

mediului ambiant (oC);

Q- fluxul de căldură transferat de la focar prin convecţie în unitatea de timp, în mediul

ambiant (W);

h- distanţa faţă de focar (m).

Această relaţie este deosebit de importantă, deoarece ilustrează modul în care căldura

degajată, care trebuie să acţioneze detectorul de temperatură, variază odată cu creşterea

înălţimii tavanului .

Înălţimea încăperii prezintă o deosebită importanţă în funcţionarea detectoarelor de

temperatură (termice), astfel, după relaţia de mai sus, pentru ca acelaşi detector să fie

acţionat, este necesară o putere de 22,5 kW, când este montat într-o încăpere care are plafonul

la 2,5 m şi 720 kW, când este amplasat la o înălţime de 10 m.

Degajarea de energie calorică, pe durata arderii diferitelor substanţe şi materiale

combustibile, este dependentă de puterea calorifică inferioară şi de viteza de ardere. De

exemplu, dacă se ard materiale cu viteze de ardere mici, atunci cantitatea de energie calorică

ce se degajă în unitatea de timp va fi relativ mică, chiar şi în cazul în care puterea calorifică


25

are o valoare mare. Acelaşi fenomen are loc şi atunci când materialele care ard prezintă o

viteză mare de ardere, dar au o putere calorifică redusă. Dimpotrivă, atunci când ard

materiale eu puteri calorifice ridicate şi viteze de ardere mari, are loc o degajare importantă

de energie calorică. Aceasta se transferă mediului înconjurător şi acţionează atât asupra

celorlalte materiale combustibile, pregătindu-le pentru aprindere, cât şi asupra elementelor de

construcţie.

1.1.3.3 Radiaţia flăcărilor ca parametru de incendiu.

După cum s-a arătat, energia care se degajă la incendii nu se propagă numai prin

convecţie, ci şi prin radiaţie. După cum se ştie orice corp aflat la o temperatură mai mare de

zero absolut emite radiaţii. Pe măsură ce temperatura corpului creşte şi radiaţia emisă de el va

creşte, atât în intensitate, cât şi în frecvenţă. Radiaţia emisă de corpurile calde este de natură

electromagnetică.

Domeniul spectral Lungimea de undă

Radiaţii gamma sub 40 Å

Radiaţii Roentgen 0,04-50 Å

Radiaţii ultraviolete 50-4000 Å

Radiaţii vizibile 4000-7600 Å

Radiaţii infraroşii 0,76-420 µm

Unde radio 0,5-20 km

Unde de joasă frecvenţă peste 20 km.

Totalitatea undelor electromagnetice constituie spectrul undelor electromagnetice care,

în funcţie de lungimea de undă, poate fi împărţit în mod convenţional în mai multe domenii

(tabel nr. 1:1) [17] [18].

Spectrul flăcărilor

Flăcările, rezultat exclusiv al arderii gazelor, radiază energie atât în domeniul vizibil,

cât şi în cel invizibil al spectrului electromagnetic.

Procesul de schimb de masă şi căldură joacă un rol esenţial în fenomenele de aprindere

şi determină în mare măsură dimensiunile geometrice ale flăcării, câmpurile de temperaturi în

Tabel 1:1 Lungimea de undă a radiaţiilor



26

flacără, precum şi proprietăţile radiante ale acesteia.

În general se poate considera că timpul total de ardere se compune din timpul necesar

pentru realizarea contactului fizic între combustibil şi substanţa care întreţine arderea (de

regulă aerul) şi timpul necesar desfăşurării reacţiei chimice de oxidare.

În principal, la un incendiu, flăcările care apar sunt flăcări de difuzie.

Flăcările rezultate în urma arderii unui amestec combustibil, care are substanţa oxidantă

într-un anumit raport pregătit din timp, sunt cunoscute sub denumirea de flăcări de

preamestec. Caracteristicile radiante ale flăcărilor sunt determinate atât de temperatura care

se realizează la ardere, cât şi de structura flăcării. Structura compoziţională a flăcării depinde

de natura şi modul de ardere a combustibilului.

Unele flăcări sunt luminoase, altele neluminoase. Luminozitatea este cu atât mai mare,

cu cât, în flăcări, se găsesc mai multe particule solide în stare de incandescenţă, în special

carbon.

Astfel, la arderea lemnului, flacăra este vizibilă datorită particulelor numeroase de

carbon care se degajă în procesul de ardere, pe când la arderea hidrogenului şi oxidului de

carbon în stare pură se degajă o flacără aproape invizibilă.

Emisia de energie electromagnetică, mai mult sau mai puţin intensă, este o consecinţă a

stării de excitaţie provocate de energia termică a flăcării şi poate apare sub formă de benzi

sau linii spectrale.

Spectrul continuu emis de particulele de carbon încinse este analog cu cel produs de un

corp negru şi prezintă variaţii ale energiei radiante în funcţie de lungimea de undă.

Energia radiantă are valori importante în banda l – 5 µm corespunzătoare domeniului

radiaţiilor infraroşii, dar cu maxime corespunzătoare lungimilor de undă situate în jurul

valorilor de 2,1; 2,7 şi 4,2 µm [17].

Modulaţia flăcărilor

O caracteristică deosebit de importantă a radiaţiei electromagnetice emisă de flăcările

de difuzie constă în aceea că nivelul radiaţiei nu este constant, ci variază în timp. Această

caracteristică trebuie înţeleasă în sensul că, de exemplu, pentru o anumită lungime de undă,

puterea radiată nu se menţine constantă în timp, ci variază cu o anumită frecvenţă în jurul

unei valori medii. Măsurătorile efectuate la un incendiu experimental de lichide inflamabile

au scos în evidenţă faptul că puterea radiată este modulată în domeniul 1,5 - 30 Hz,


27

frecvenţele scăzute fiind asociate incendiilor cu suprafaţă mare de ardere. Frecvenţa de

modulaţie a radiaţiei emise de flăcări este dependentă şi de curenţii de aer. Astfel, de

exemplu, prin arderea unei cantităţi de petrol într-un vas cu diametrul de circa 15 cm, în aer

liniştit, se obţine un vârf de maxim pentru frecvenţe între 3 şi 5 Hz, iar în condiţiile unui

curent de aer cu o viteză de 1,8 m/s, maximul se deplasează către valoarea de 2 Hz [17].

Profunzimea modulaţiei constituie un alt aspect important al radiaţiei flăcărilor,

înţelegându-se prin aceasta cât de mari sunt deviaţiile de putere radiată faţă de valoarea medie

a puterii luată ca referinţă.

Profunzimea sau mărimea modulaţiei radiaţiei depinde de natura combustibilului care

arde.

În cazul incendiilor de lichide inflamabile, radiaţia este, în principal, datorată flăcărilor,

iar profunzimea de modulaţie este de circa 20% din totalul radiaţiei.

În cazul incendiilor de materiale combustibile solide, de exemplu lemn, radiaţia este

parţial produsă de flăcări şi parţial de combustibilul incandescent, profunzimea de modulaţie

fiind de circa 5% [17].

Deoarece detectoarele de flacără trebuie să depisteze apariţia incendiului încă din faza

când acesta este de dimensiuni reduse, este necesar a se cunoaşte modul cum are loc creşterea

puterii radiaţiilor electromagnetice emise la arderea diferitelor tipuri de combustibili.

Creşterea şi atingerea valorilor maxime ale puterii radiate sunt mult mai rapide în cazul

arderii lichidelor inflamabile în raport cu arderea unor materiale combustibile solide.

La arderea unui combustibil solid (lemn), s-au înregistrat următoarele valori:

în circa 60 secunde de la aprindere, puterea radiată ajunge la aproximativ 10% din

valoarea maximă;

energia radiată atinge valoarea maximă după circa 3 minute de la iniţiere.

În funcţie de domeniul spectral, gradul de absorbţie a radiaţiilor de către mediul

înconjurător este diferit.

De regulă, absorbţia cea mai puternică se datorează substanţelor cu molecule

poliatomice şi în primul rând particulelor de apă, dioxid de carbon, precum şi aerosolilor, ca

praful şi fumul.

Ca un exemplu al caracterului selectiv al absorbţiei radiaţiilor, se poate arăta că vaporii

de apă absorb în special radiaţiile infraroşii cu lungimile de undă de: 0,94; 1,13; 1,38; 1,46;

l,87; 2,66; 3,15 µm (cifrele indică centrul benzilor) şi 0,3 µm în ultraviolet. Dioxidul de

carbon absoarbe radiaţiile cu lungimile de undă de 2,7 şi 4,4 µm [17].

Gradul de absorbţie a radiaţiilor poate depinde de concentraţia, dimensiunea şi natura



28

chimică a particulelor aflate în suspensie în atmosferă, precum şi de distanţa parcursă de

radiaţie în mediul respectiv.

Experimental s-a constatat că radiaţia provenită de la flăcările unui incendiu prezintă în

domeniul infraroşului un maximum pentru lungimea de 4,5 µm.

Până în prezent, la majoritatea detectoarelor de flacără se utilizează, pentru

semnalizarea incendiilor, benzile de 4,5 şi 2,7 µm în domeniul infraroşu şi zona de 2100 -

2900 Å în domeniul ultraviolet [114].

Cu toate că şi alte linii spectrale pot prezenta interes, este important ca detectorul de

flacără să aibă o sensibilitate bună la un număr cât mai mare de incendii de diverse tipuri,

deci detectorul de flacără să fie relativ universal. Întrucât, practic, un număr mare de incendii

este legat de arderea unor materiale şi substanţe organice (care, în majoritate, conţin carbon şi

hidrogen), apare ca necesară utilizarea liniilor spectrale corespunzătoare (care se emit la

arderea unor astfel de substanţe) întâlnite frecvent.

1.2 Reglementări privind supravegherea şi alarmarea la incendii.

Întreaga activitate în domeniul proiectării, realizării, instalării, punerii în funcţiune,

exploatării şi întreţinerii unei astfel de instalaţii se poate face numai de firme avizate, de

instituţii desemnate, prin persoane avizate şi cu echipamente agrementate.

În ţara noastră, dintre normativele care reglementează aceste probleme, se remarcă

următoarele:

Legea nr.307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările

ulterioare.

Hotărârea nr.1.739 din 6 decembrie 2006 pentru aprobarea categoriilor de

construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la

incendiu.

Hotărârea nr.1.231 din 1 octombrie 2008 privind modificarea Hotărârii Guvernului

nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii.

Hotărâre nr.971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de

securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

O.M.A.I. nr.1.312 din 22 mai 2006 al ministrului administraţiei şi internelor pentru

aprobarea Normelor metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi


29

stingerea incendiilor.

O.M.A.I. nr.163 din 28 februarie 2007 al ministrului administraţiei şi internelor

pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor.

Ordin nr.599 din 18 noiembrie 1998 al ministrului muncii şi protecţiei sociale

privind aprobarea Prescripţiilor minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de

sănătate la locul de muncă.

D.G.P.S.I. 004/2001,aprobată cu O.M.I. 108/2001, Dispoziţiile generale privind

reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice.

Normativ privind proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalaţiilor

electrice in zone cu pericol de explozie – indicativ NP 099-04, aprobat de MTCT cu

ordinul 176/15.02.2005.

Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor. P 118/99.

Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor

şi a sistemelor de semnalizare contra efracţiei din clădiri, Indicativ I 18/2/02.

Normativ pentru protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului I20/2000.

O.C.C.P.M. nr. 530/2001 pentru aprobarea reglementării tehnice „Condiţii tehnice

generale. Echipamente de control şi semnalizare”, Cod CTGA 01.01.00.

Normele de prevenire şi stingere a incendiilor în unităţile din ramurile industriei

electronice, electrotehnice şi mecanicii fine şi de dotare cu maşini, instalaţii, utilaje,

aparatură, echipamente de protecţie şi substanţe chimice pentru prevenirea şi

stingerea incendiilor, aprobate cu Ordinul nr. 12 / 92 -O.D.I.E.M.F.

Colecţia de standarde SR-EN-54 necesare dimensionării instalaţiilor pentru detecţia

şi semnalizarea incendiilor.

SR ISO 8421-2:1999 – Protecţie împotriva incendiilor. Vocabular. Partea 2:

Protecţia structurală împotriva incendiului

SR ISO 8421-7:2000 – Protecţia împotriva incendiilor. Terminologie. Partea 7:

Mijloace de detectare şi de inhibare a exploziilor.

SR ISO 8421-3:2000 – Protecţia împotriva incendiilor. Terminologie. Partea 3:

Detectare şi alarmă la incendiu.

STAS 297/1, 2 – Culori şi indicatoare de securitate.

STAS 10903/2-79 – Măsuri pentru protecţie contra incendiilor. Determinarea

sarcinii termice în construcţii.

Norma cea mai importantă din punctul de vedere al dimensionării instalaţiilor

pentru detecţia şi semnalizarea incendiului este standardul SR-EN-54.



30

Alte normative, legiferate în statele CEE sunt în curs de omologare şi în ţara

noastră.

1.3 Prevederea instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la incendiu

Documentaţia tehnico-economică se elaborează pe baza conceptului de protecţie la risc

(la incendiu) bazat pe identificarea riscului şi, după caz, a analizei de risc, stabilindu-se

măsurile, tehnicile şi procedeele de organizare a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor.

În urma analizei de risc la incendiu se defineşte nivelul relativ de stare de pericol de

incendiu sau de explozie urmată de incendiu.

Dimensionarea instalaţiei de semnalizare a incendiilor şi amenajarea spaţiilor necesare

instalării echipamentelor aferente se stabileşte de proiectant pe baza destinaţiei construcţiei,

caracteristicile specifice ale produselor utilizate şi în funcţie de pericolul prognozat.

Necesitatea utilizării instalaţiilor de semnalizare a incendiilor aferente construcţiilor se

stabileşte în funcţie de riscul de incendiu, tipul de clădire, destinaţie, categoria de importanţă

a construcţiilor. Producătorul (sau furnizorul) de elemente componente ale instalaţiilor de

semnalizare incendiu are obligaţia să livreze o dată cu echipamentele şi instrucţiunile de

funcţionare, montaj, exploatare şi verificare ale acestora. Instrucţiunile cât şi inscripţionările

elementelor de comandă şi semnalizare ale echipamentului de control şi semnalizare trebui să

fie în limba română.

Constructorul are obligaţia să efectueze lucrările în conformitate cu prevederile

documentaţiilor tehnico-economice şi reglementărilor tehnice specifice.

Investitorul are obligaţia de a aviza documentaţia tehnico-economică, de a recepţiona

lucrarea, de a exploata şi întreţine în condiţii de siguranţă instalaţiile de semnalizare a

incendiilor.

Proiectarea, executarea, punerea în funcţiune, asigurarea service-ului şi a mentenanţei

instalaţiilor şi echipamentelor aferente instalaţiilor şi echipamentelor aferente instalaţiilor de

semnalizare a incendiilor se realizează de către societăţi comerciale care au competenţă

profesională atestată în condiţiile legii din partea organelor abilitate.

Echiparea clădirilor cu instalaţii de semnalizare a incendiilor se realizează în vederea

asigurării siguranţei la foc a utilizatorilor construcţiei, pentru prevenirea incendiilor şi

intervenţia în timp util în caz de apariţie a acestora, în funcţie de categoria de importanţă a

construcţiei, tipul construcţiei, nivelul riscului de incendiu (categoria de pericol de incendiu),


31

destinaţia clădirii.

1.4 Concluzii

Concomitent cu evoluţia şi progresele generale înregistrate în tehnică, s-au îmbunătăţit

şi modernizat sistemele de protecţie împotriva incendiilor. Aceasta cuprinde latura calitativă a

sistemelor în sensul că prin utilizarea unor dispozitive electronice performante

(microprocesoare, circuite integrate specializate dedicate aplicaţiilor specifice aparaturii de

protecţie împotriva incendiilor etc.) s-a îmbunătăţit siguranţa în funcţionare a sistemelor

concomitent cu realizarea unor funcţiuni suplimentare care aduc un plus de informaţii şi

uşurează într-o mare măsura activitatea desfăşurată de operator. Nu trebuie neglijat nici

aspectul cantitativ al acestei problematici, în sensul că tot mai mulţi beneficiari echipează

clădirile ce le deţin cu astfel de sisteme eficiente de protecţie în caz de incendiu.

Pentru a se pune în evidenţă severitatea fiecărui tip de incendiu în figura 1-5 s-au

suprapus curbele standard temperatură-durată pentru cele patru tipuri de incendii.

De fapt, în termeni de protecţie la foc, diferenţa dintre cele mai severe tipuri de arderi -

incendiu standard şi incendiu de hidrocarburi - nu este reprezentată de temperatură ci de

durata necesară pentru a atinge temperatura maximă. În condiţiile unui incendiu de

hidrocarburi se va atinge o temperatură de 900 ºC în 8 minute, pe când pentru un incendiu

standard celulozic (ISO) sunt necesare 50 minute pentru a atinge acelaşi nivel de temperatură.

Deşi majoritatea ţărilor s-au afiliat în adoptarea metodei de încercare ISO, respectiv

Figura 1-5 Analiză comparativă a curbelor standard temperatură-durată



32

curba incendiului standard, se pot face unele precizări critice la aceasta, mai ales ţinând

seama de alura curbei unui incendiu real după cum se poate observa în figura 1-6 [5], [17],

[58], [66], [98]:

curba standard nu ţine seama de influenţa sarcinii termice şi de distribuţia acesteia

din spaţiul incendiat;

curba standard nu ţine seama de natura materialelor incendiate;

echivalarea cantităţii de căldură degajate cu ajutorul curbei standard în raport cu cea

din incendiul real se face cu o aproximare mare. Astfel temperatura atinsă într-un

incendiu real este mult mai mare decât cea din incendiul standard şi drept urmare

pot să apară o serie de transformări chimice ale materialelor din elementele de

construcţie;

curba standard nu ţine seama de viteza de ardere şi de parametri elementelor de

construcţie (ex. elemente subţiri, groase);

curba standard nu ţine cont de ventilare, de geometria golului de ventilare;

curba standard nu ia în calcul influenţa pereţilor şi a caracteristicilor încăperilor

(izolate-neizolate), dimensiunile orizontale şi verticale ale compartimentului

incendiat precum şi emisivitatea şi conductivitatea termică a elementelor de

construcţie;

Alegerea unui sistem de supraveghere şi alarmare la incendiu presupune cunoaşterea

temeinică a destinaţiei, a activităţii desfăşurate în clădirea protejată, precum şi natura sarcinii

termice din interior. Astfel cunoaşterea parametrilor incendiului are un rol important în

Figura 1-6 Analiză comparativă curba standard ISO şi curbe de la incendiu

de la 50 de teste de laborator (Moore D. 2007), (Sleich, Cajot și al. 2002)


33

alegerea sistemului de supraveghere.

Este important să se cunoască stadiului actual al sistemelor de supraveghere şi alarmare la

incendiu pentru a şti de la ce nivel de cunoaştere se pleacă, ce probleme apar în instalaţiile

vechi, şi cum se pot adapta acestea la cerinţele actuale.

Capitolul 2 – Stadiul actual al cunoaşterii instalaţiilor de supraveghere şi alarmare

la incendiu

35

2 Stadiul actual al instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la

incendiu

Incendiul este un fenomen complex cu caracter aleatoriu şi evoluţie necontrolată.

Datorită formelor sale violente de manifestare el reprezintă un pericol permanent pentru om.

Oriunde ar izbucni, incendiul provoacă panică, distruge liniştea, armonia, confortul material

si psihologic al celor confruntaţi cu acest sinistru, în cazuri grave, incendiul produce pierderi

de vieţi omeneşti, importante pagube materiale şi, prin consecinţele sale, poate genera efecte

care greu pot fi imaginate.

Principalele domenii de aplicaţie ale instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la

incendiu sunt:

locuinţele, clădirile cu birouri, întreprinderile în care riscurile de incendiu sunt

reduse, ţinând mai mult de instalaţia de alimentarea cu energie electrică, termică sau

gaze; în acest domeniu predomină instalaţiile de semnalizare, instalaţiile de stingere

automată utilizându-se numai ca o măsură suplimentară de protecţie, acolo unde

sunt depozitate valori mari (tezaure de bancă, depozite de muzeu etc.) sau în zonele

cu echipament de calcul cu importanţă strategică;

instalaţiile de semnalizare sunt, de asemenea, frecvent întâlnite în zone în care

riscurile de incendiu sunt reduse sau timpul de desfăşurare a acestuia, mai mare;

acolo unde desfăşurarea incendiului poate fi atât de rapidă încât nici stingerea

automată nu limitează suficient urmările unui incendiu, se va utiliza o instalaţie de

monitorizare a gazelor şi substanţelor şi de semnalizare a apariţiei amestecurilor

explozive.

2.1 Structura instalaţiilor de supraveghere şi alarmare la incendiu.

Schema bloc a unei instalaţii de semnalizare şi alarmare la incendii este prezentată în

figura 2.1 [33], [83], [95], [112].

Instalaţia are în componenţa sa următoarele elemente principale:

echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare);

detectoare automate de incendiu;

declanşatoare manuale de alarmă;



36

dispozitiv de transmisie semnal de defect;

dispozitiv de alarmă incendiu;

dispozitiv de transmisie alarmă incendiu;

echipament de alimentare cu energie;

echipament de protecţie împotriva incendiului;

circuite de legătură între centrala de semnalizare şi echipamentele exterioare

acesteia ;

echipamente pentru conectare, etc.

Detectarea incendiilor trebuie să fie precoce şi lipsită de alarme false, precisă,

controlabilă şi înzestrată cu funcţiuni de autocontrol .

Grupate zonal, detectoarele de incendiu alese în funcţie de natura riscului scontat

supraveghează permanent spaţiile protejate. Detectoarele de incendiu convenabil grupate se

conectează prin circuite electrice la centrala de semnalizare. Centrala alimentează cu energie

electrică reţelele de detectoare şi prelucrează semnalele provenite de la acestea, declanşând -

în funcţie de natura semnalului - un program de măsuri prestabilit prin proiectare.

La apariţia unui semnal de incendiu instalaţia transmite alarma locală de incendiu prin

acţionarea instalaţiilor de căutare a personalului de intervenţie şi de alarmă internă, urmată de

efectuarea planului de măsuri prestabilit pentru asemenea situaţii.

Figură 2-1 Structura de principiu a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor


la incendiu

37

În cazul în care nu se interpune o intervenţie umană, după o anumită temporizare,

centrala îşi continuă programul, declanşând alarma generală. Aceasta conţine alarma externă,

acustică şi/sau optică, destinată mobilizării şi avertizării personalului din obiectiv şi anunţării

unităţilor de pompieri.

Concomitent cu executarea acestor operaţii instalaţia poate executa, în funcţie de

programul prestabilit, activarea comenzilor în caz de incendiu (închiderea uşilor antifoc,

deschiderea gurilor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, întreruperea alimentării cu

energie electrică a instalaţiilor etc.) şi declanşarea instalaţiilor de stingere (dioxid de carbon,

halon etc.)

2.1.1 Echipament de control şi semnalizare (centrala de semnalizare)

Centrala de semnalizare este componenta principală a unui sistem de detectare şi de

alarmă la incendiu prin care alte componente pot fi alimentate cu energie şi care [9], [27],

[73], [112]:

a) este utilizată pentru:

a recepţiona semnale de la detectoarele conectate;

a determina dacă aceste semnale corespund unei stări de alarmă;

a avertiza o astfel de condiţie de alarmă colectiv (acustic) şi selectiv (optic);

a indica locul pericolului;

a înregistra aceste informaţii.

pentru monitorizarea funcţionării corecte a sistemului şi a da avertizări acustice şi

optice pentru orice defect.

dacă se cere, este capabilă să transmită semnal de incendiu la:

la dispozitive de alarmă incendiu sonore şi optice;

spre echipamentul de transmisie a alarmei de incendiu la serviciul de pompieri;

spre echipamentul de comandă a protecţiei automate la un echipament automat de

stingere a incendiului.

Funcţiunea de bază a centralei de semnalizare constă în a răspunde automat la

semnalele de incendiu provenite de la detectoarele automate sau declanşatoarele manuale de

semnalizare. Este necesar ca centrala să poată recepţiona simultan semnalele de incendiu

furnizate de circuite de semnalizare distincte. Selectivitatea în afişarea semnalelor optice de

incendiu constituie un criteriu de bază în construcţia centralelor de semnalizare. Prin această

funcţiune trebuie să se asigure fie identificarea fiecărui circuit alarmat, fie a fiecărui detector



38

sau buton de semnalizare, fără posibilitate de confuzie.

Semnalizările optice de incendiu afişate de centrală trebuie să fie uşor identificate, iar

lumina produsă trebuie să fie de culoare roşie. Dispozitivele optice aferente acestor

semnalizări trebuie să aibă inscripţionat cuvântul INCENDIU sau alt simbol sugestiv.

Semnalizările optice de incendiu sau de defect afişate de centrală nu trebuie să poată fi

anulate decât atunci când a încetat cauza care le-a produs. Spre deosebire de acestea,

semnalizările acustice locale pot fi anulate, doar cu condiţia ca un semnal de incendiu sau

defect recepţionat ulterior acestei operaţii să conducă în mod automat, la centrală, la o nouă

semnalizare acustică de incendiu, respectiv defect [105].

Prioritatea alarmei de incendiu constituie o alta caracteristică importantă a centralei de

semnalizare. Prin această funcţiune, semnalul de incendiu transmis la centrală, simultan cu un

semnal de defect sau după acesta, conduce la declanşarea alarmei de incendiu. Semnalul de

defect este înregistrat, memorat şi pus în evidenţă în mod optic prin dispozitive speciale

aferente centralei. Prioritatea alarmei de incendiu este deosebit de importantă, în special

pentru acele tipuri de centrale care prin construcţie au un singur dispozitiv acustic de

alarmare (montat în centrală) ce serveşte atât semnalizării de incendiu cât şi celei de defect.

Prin funcţia de autocontrol, centrala de semnalizare supraveghează integritatea

circuitelor exterioare şi în unele cazuri şi starea unor echipamente cu care se interconectează.

Deranjamentele (defectele) intervenite în instalaţii sunt puse în evidenţă prin semnale optice

şi acustice distincte de semnalizarea de alarmă de incendiu.

Este necesar să fie semnalizate ca defect: [105] scurtcircuitarea sau întreruperea

conductoarelor la care se conectează detectoarele de incendiu, declanşatoarele manuale de

alarmă, dispozitivele acustice de alarmă exterioară, inclusiv scoaterea din circuit a unui

detector, acţionarea siguranţelor fuzibile sau a altor dispozitive cu rol similar care

condiţionează recepţionarea, producerea şi transmiterea semnalizărilor de incendiu; lipsa sau

valoarea necorespunzătoare a tensiunii surselor de electroalimentare (baza şi rezervă);

punerea la masă (pământ) a altor elemente decât cele destinate special prin

proiectare acestui scop.

În scopul realizării unor instalaţii complexe de semnalizare a incendiilor constând din

interconectarea mai multor centrale, situaţii întâlnite în marile obiective, cât şi pentru

transmiterea semnalelor la un dispecerat central sau la unităţile de pompieri, este necesar ca

centralele să fie prevăzute cu ieşiri pentru semnalele de alarmă de incendiu şi de defect.

Centralele de semnalizare dispun de posibilitatea înregistrării şi afişării evenimentelor.


la incendiu

39

Cu ajutorul unei imprimante sau al unui sistem de afişare cu diode electroluminiscenţe (LED)

sau cu cristale lichide (LCD), se pot obţine date referitoare la natura semnalizării (incendiu

sau defect), la data apariţiei evenimentului, ora şi minutul, la linia care semnalizează. La

cerere, centrala poate oferi din memoria proprie rapoarte despre evenimentele care s-au

produs.

Dispozitivele optice pentru producerea semnalizărilor trebuie să fie fiabile în exploatare

şi să asigure un nivel luminos uşor identificabil chiar în condiţiile iluminatului artificial sau

natural al mediului ambiant din spaţiul de amplasare a centralelor.

2.1.2 Detectoare de incendiu

2.1.2.1 Generalităţi

Detectoarele de incendiu sunt componente ale sistemului de detectare care conţine cel

puţin un senzor care, constant sau la intervale regulate, monitorizează cel puţin un parametru

fizic şi/sau chimic asociat incendiului, şi care furnizează cel puţin un semnal corespunzător la

echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) [107].

Pentru anumite tipuri de instalaţii decizia de alarmă se poate lua la nivel de centrală şi

nu la nivel de detector de incendiu.

Pentru a fi eficiente, detectoarele de incendiu trebuie să îndeplinească, în principal,

următoarele cerinţe:

funcţionare sigură în condiţii specificate de mediu (temperatură, umiditate, curenţi

de aer, concentraţii de praf etc. );

timp de răspuns rapid în prezenţa parametrului supravegheat;

stabilitate în timp a pragului de acţionare;

lipsa semnalizărilor false ;

imunitate la semnale perturbatoare induse de natură electrică şi electromagnetică;

consum redus de energie electrică;

construcţie simplă;

întreţinere şi depanare uşoară.

2.1.2.2 Clasificarea detectoarelor de incendiu [106]

Detectoarele de incendiu se pot clasifica, în principal, după următoarele criterii:



40

a)În funcţie de parametrul detectat:

detector de căldură: detector care răspunde la o creştere de temperatură;

detector de fum: detector sensibil la particulele produse de combustie şi/sau piroliză

suspendate în atmosferă;

detector de gaz: detector sensibil la produse de combustie şi/sau descompunere

termică;

detector de flacără; detector sensibil la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările

de incendiu.

b)În funcţie de modul de răspuns la parametrul detectat:

detector static: detector care iniţiază o alarmă atunci când mărimea parametrului

măsurat depăşeşte o anumită valoare, pentru o durată predeterminată;

detector de rată de creştere: detector care iniţiază o alarmă când rata de schimbare a

parametrului măsurat cu timpul depăşeşte o anumită valoare, pentru un timp

predeterminat;

detector diferenţial: semnalizează în cazul depăşirii unei valori prestabilite a

diferenţei de mărime a parametrului supravegheat în cel puţin două locuri, pentru un

timp predeterminat.

c)În funcţie de configuraţia detectorului (traductorului):

detector punctual: detector care răspunde la parametrul supravegheat din

vecinătatea unui punct fix;

detector multipunctual: detector care răspunde la parametrul supravegheat din

vecinătatea unui număr de puncte fixe;

detector liniar: detector care răspunde la parametrul supravegheat din vecinătatea

unei linii continue.

d) În funcţie de posibilitatea de reanclanşare a detectorului:

detector resetabil: detector care, după răspuns, poate fi reanclanşat din starea sa de

alarmă în starea sa normală de veghe, din momentul în care condiţiile care au

declanşat intrarea lui în stare de alarmă încetează, fără a fi necesar să se înlocuiască

unul din elementele sale componente;

detector neresetabil (cu elemente schimbabile): detector la care, după răspuns,


la incendiu

41

trebuie înlocuite una sau mai multe componente pentru a trece în starea sa normală

de veghe.

detector neresetabil (fără elemente schimbabile): detector la care, după răspuns, nu

mai poate fi trecut în stare de veghe (şi care trebuie înlocuit integral).

e) În funcţie de amovibilitatea detectorului:

detector amovibil: detector care este proiectat astfel încât să permită cu uşurinţă

demontarea din poziţia sa normală de funcţionare pentru scopuri de mentenanţă şi

întreţinere.

detector inamovibil: detector la care modul de montare este astfel încât demontarea

uşoară din poziţia sa normală de funcţionare pentru scopuri de mentenanţă şi

întreţinere nu este posibilă.

f) În funcţie de tipul de semnal transmis:

detector cu două stări: detector care generează una din cele două stări de ieşire

referitoare la condiţiile de "veghe" sau "alarmă de incendiu";

detector multistare: detector care generează o stare de ieşire dintr-un număr limitat

(mai mare de două în legătură cu condiţiile de "veghe", "alarmă de incendiu" sau cu

alte condiţii anormale;

detector analogic: detector care generează un semnal de ieşire analogic ce reprezintă

valoarea parametrului sesizat.

2.1.2.3 Metode de reducere a alarmelor false la detectoarele de fum

Detectoarele de fum trebuie să genereze o semnalizare de alarmă atunci când sesizează

prezenţa particulelor de combustie, dar, pe de altă parte, trebuie să minimizeze impactul

semnalelor nedorite ce apar dintr-o varietate de cauze.

Există o serie de factori care afectează detectoarele de fum cu cameră de ionizare:

praful, umiditatea excesivă, curenţii de aer importanţi şi insectele mici pot fi interpretate în

mod greşit ca particule de combustie. Cu cât detectorul este mai sensibil cu atât el va fi mai

afectat de aceşti factori şi va genera alarme false. Praful şi murdăria se pot acumula pe sursa

de radiaţie provocând scăderea sensibilizării detectorului.

Într-un detector de fum optic, pătrunderea insectelor, a murdăriei, a prafului din aer, a

particulelor desprinse de pe pereţii uscaţi poate reflecta lumina emisă de dioda



42

electroluminiscentă şi se pot produce astfel alarme false.

Perturbaţiile electrice tranzitorii sau energia radiată de alte aparate electrice pot afecta

circuitele electronice ale ambelor tipuri de detectoare şi pot fi interpretate de acestea ca

sesizări de fum generându-se semnalizări de alarmă.

Trebuie precizat că valorile sensibilităţii admise pentru detectoarele de fum sunt

standardizate şi verificate, pentru fiecare producător şi tip de dispozitiv, de către instituţii

specializate (VdS în Germania, Underwriters Laboratories în Statele Unite etc.).

Pentru reducerea alarmelor false, în condiţiile asigurării unei sensibilităţi

corespunzătoare, se folosesc metode de prelucrare electronică a semnalelor. Astfel firma Eff-

Eff (Germania) utilizează două metode de reducere a alarmelor false, denumite SDN

(Störungsmeldung - Diagnose - Nachführung) şi MSR (Mehrkriterien-Auswertung -

Signalanalyse - Rastererkennung).

Metoda SDN realizează următoarele prelucrări de semnal: [37], [64]

evaluarea automată a erorilor pentru semnalele care nu ating pragul de decizie şi

corectarea nivelului de decizie în funcţie de aceasta; atingerea unor praguri

predeterminate duce la semnalizarea iminentei defectări a detectorului (o

semnalizare de preavertizare şi, respectiv, o semnalizare de avertizare);

declanşarea, la comanda transmisă de centrala de semnalizare, a unei

autodiagnosticări care, pe de o parte, verifică circuitul electronic şi funcţiile logice

ale procesului de semnal, iar, pe de altă parte, semnalizează dacă corecţia nivelului

de decizie a ajuns la valorile predeterminate, indicând murdărirea sau îmbătrânirea

detectorului;

adaptarea succesivă la condiţiile ambientale.

Abrevierea SDN provine de la următoarele tehnologii folosite în cadrul detectorului

(fig. 2-2):

S = evaluare şi detectare automată a unui deranjament, în situaţia în care sensibilitatea

de răspuns se află în afara domeniului permis.

D = mod de operare-diagnoză integrat pentru întreţinere preventivă, curăţare şi

înlocuire.

N = adaptare succesivă a pragului de răspuns şi acordare la condiţiile de mediu

existente.


la incendiu

43

Metoda MSR realizează următoarele prelucrări de semnal: [37], [64]

utilizarea în tandem a unui detector de fum (optic sau cu cameră de ionizare)

împreună cu un detector termodiferenţial sau termomaximal, numit şi detector

multicriteriu; un asemenea tip de detector asigură detectarea incendiului şi în

cazurile în care incendiul se manifestă prin fenomene atipice (de exemplu, un

incendiu cu flacără într-un mediu în care, în mod normal, emisia de fum este

manifestarea tipică);

corectarea nivelului de decizie se face prin reducerea sa în trepte, din momentul în

care semnalul de măsură a atins un prag de prealarmă (fig. 2-3.b). Reducerea în

trepte este astfel reglată, încât detectorul prezintă o sensibilitate mărită la o creştere

lentă a conţinutului de fum şi o sensibilitate micşorată la o creştere rapidă a

acestuia; în acest mod, o mare parte din fenomene este ignorată. În funcţie de

analiza în laborator a manifestării incendiului în diverse condiţii, se pot programa

parametrii de corecţie a nivelului de decizie, obţinându-se astfel detectoare perfect

adaptate situaţiei „de facto” din teren (fig. 2-3.c).

Abrevierea MSR provine de la următoarele tehnologii folosite în cadrul detectorului:

M = Multicriteriu. Cele 2 tipuri standardizate de detectoare detector de fum cu ionizare

MSR detector optic de fum MSR sunt echipate cu senzori termodiferenţiali sau

termomaximali.

S = Analiză a semnalului. La detectorul MSR se face o analiză a unui set de informaţii

Figura 2-1 Detector de fum SDN cu adaptarea pragului de răspuns



44

pentru evaluarea stării de alarmare. Pe baza acestui set de informaţii, avertizorul îşi adaptează

singur, în raport cu condiţiile din mediul înconjurător sensibilitatea, selectivitatea, dinamica.

R = recunoaştere "în grilă". Pe baza unor teste extinse au fost analizate şi structurate

evoluţii diferenţiate ale incendiului. Inteligenţa sistemului de recunoaştere "în grilă" constă în

aceea că detectorii se adaptează individual în sistem "grilă" evoluţiei efective a incendiului.

Astfel pe de o parte, se poate recunoaşte o presupusă mărime caracteristică de incendiu ca

neadevărată şi pe de altă parte se poate reduce semnificativ timpul de reacţie pentru

recunoaşterea timpurie a incendiului.

Declanşatoare manuale de alarmă

Declanşatoarele manuale de alarmă sunt componente ale unui sistem de detectare şi

alarmare care este utilizat pentru semnalizarea manuală a unei alarme [73], [105], [114].

Declanşatoarele manuale de alarmă reprezintă dispozitive prin intermediul cărora se

poate semnaliza manual, de către om, apariţia unui incendiu. Cu toată răspândirea din ce în ce

mai mare a detectoarelor automate de incendiu în instalaţiile de semnalizare, declanşatoarele

manuale de alarmă sunt folosite, încă, pe scară largă, deoarece prezintă o construcţie simplă

şi siguranţă ridicată în exploatare. Folosirea declanşatoarele manuale de alarmă în cazul

instalaţiilor automate de semnalizare a incendiilor este justificată şi prin faptul că, în anumite

situaţii, incendiul poate fi observat de către un om înainte de declanşarea unui detector

automat şi ca atare este raţional ca instalaţiile să se prevadă şi cu această posibilitate.

Instalaţiile de semnalizare a incendiului se prevăd numai cu acţionare manuală doar în

acele situaţii în care intervenţia pentru stingerea în caz de incendiu poate fi asigurată în timp

util.

a) b) c)

Figura 2-2 Reacţia detectorului la: a)creştere normală b)creştere lentă c)creştere rapidă a concentraţiei de fum


la incendiu

45

Declanşatoarele manuale de alarmă a incendiilor se vor amplasa în locuri vizibile, uşor

accesibile, de preferinţă lângă uşi, la intrarea în casa scărilor sau în aceasta şi, în general, în

puncte de circulaţie obligatorie în caz de evacuare. În cazul spaţiilor cu suprafeţe mari de

supraveghere (încăperi, culoare, hale de producţie etc.), declanşatoarele manuale de alarmă se

vor amplasa astfel încât nici o persoană să nu aibă nevoie a se deplasa mai mult de circa 50 m

de la orice poziţie din clădire, pentru a da alarma de incendiu. Butoanele de semnalizare se

amplasează, de regulă, la o înălţime de circa 1,4 m de la pardoseală. Atunci când este necesar,

locul de amplasare a acestora va fi iluminat corespunzător pentru a fi uşor observate. Pentru

clădirile cu mai multe niveluri butoanele de semnalizare se vor amplasa la fiecare nivel, în

apropierea scărilor sau a altor căi de acces. Nu este admisă conectarea butoanelor de

semnalizare de pe niveluri diferite la acelaşi circuit de linie din centrala de semnalizare.

Spaţiile în care se prevăd detectoare automate vor fi dotate în mod obligatoriu şi cu

butoane manuale de semnalizare, instalate pe circuite de linii distincte. La baza acestei

prevederi a stat atât considerentul realizării unei siguranţe ridicate în semnalizarea apariţiei

unui incendiu prin semnalizare manuală, de către om, înainte de acţionarea unui detector

automat de incendiu, cât şi existenţa unei rezervări în cazul în care circuitul de linie cu

detector automat ar fi defect.

Principiul care stă la baza funcţionării butoanelor de semnalizare manuală este mecanic

şi constă, în funcţie de varianta constructivă a aparatului, în închiderea sau deschiderea unor

contacte. Datorită siguranţei mai ridicate în transmiterea semnalizării de incendiu, în

instalaţiile de semnalizare, se utilizează cu precădere declanşatoarele manuale de alarmă care

- în starea normală de veghe - prezintă un contact închis şi în alarmă contact deschis. Această

cerinţă a rezultat din practică, unde s-a constatat că - datorită unei întreţineri defectuoase în

special a elementelor de etanşeizare în locurile cu mult praf, umezeală, substanţe corozive

etc. - transmiterea semnalizării de incendiu nu s-a mai putut face la acţionarea declanşatoarele

manuale de alarmă datorită oxidării sau depunerii prafului pe contactele din interiorul

aparatului.

La unele tipuri de butoane de semnalizare există şi posibilitatea realizării unei legături

fonice cu centrala de semnalizare, legătură ce se stabileşte în mod automat după acţionarea

acestuia pentru transmiterea semnalizării de incendiu.

Aceste tipuri de butoane sunt deosebit de utile, întrucât operatorul de serviciu se poate

informa cu date privind natura şi amploarea incendiului.

Din punctul de vedere al construcţiei, butoanele de semnalizare se fabrică în variantele :

Pentru medii normale destinate amplasării în interiorul construcţiilor sau în



46

exteriorul acestora;

pentru medii explozive (de interior şi exterior);

pentru mediu naval (de interior şi exterior).

2.1.3 Instalaţii de alarmare în caz de incendiu

Evacuarea numărului mare de persoane adăpostite în clădiri, care trebuie să parcurgă

până la exterior, în unele cazuri, trasee lungi, ridică probleme deosebite în asigurarea unei

securităţi cât mai ridicate a ocupanţilor în caz de incendiu. Un rol deosebit de important, în

ansamblul măsurilor de protecţie ce se întreprind în acest scop, revine instalaţiilor automate

de semnalizare a incendiilor şi avertizarea ocupanţilor pentru evacuare în caz de necesitate.

2.1.3.1 Clasificare.

Rolul instalaţiilor de alarmă pentru evacuare în caz de incendiu constă în avertizarea

ocupanţilor asupra necesităţii evacuării de urgenţă a clădirii [105], [106].

a)În funcţie de modul de declanşare a alarmei de evacuare, se disting următoarele tipuri

de instalaţii:

automate, declanşarea instalaţiei se realizează automat, fără intervenţia omului;

manuale, declanşarea instalaţiei se realizează prin comandă manuală dată de om;

combinate, declanşarea instalaţiei se realizează manual şi automat.

b)În funcţie de zona de acţiune, se disting următoarele tipuri de instalaţii:

generale, alarma de evacuare se poate transmite în toată clădirea;

zonale, alarma de evacuare se poate transmite numai în anumite zone sau

compartimente ale clădirii;

individuale, alarma de evacuare se poate transmite numai într-o încăpere sau într-un

număr limitat de încăperi.

Instalaţiile automate de alarmare funcţionează de regulă cuplate cu instalaţii automate

de detectare a incendiilor. În tehnologia de realizare clasică a echipamentelor, datorită

complexităţii, nu a fost adoptată ca soluţie constructivă comasarea într-un singur echipament

a celor două funcţiuni, respectiv detectare şi alarmare.

La echipamentele moderne, în care este utilizată tehnica microprocesoarelor şi a


la incendiu

47

dispozitivelor adresabile, sunt comasate în acelaşi echipament ambele funcţiuni (detectare şi

alarmare ocupanţi), dar instalaţia de alarmare pentru evacuare este de tip zonal. Restricţia este

cauzată, în principal, de căderile mari de tensiune, care pot apărea pe liniile de alarmare, la un

consum mare de curent aferent unui mare număr de dispozitive acustice de alarmare ce ne-

cesită o funcţionare simultană în cazul unei instalaţii de alarmare.

Instalaţiile automate de alarmare pentru evacuare în caz de incendiu sunt prevăzute în

mod obligatoriu şi cu posibilitatea declanşării manuale a alarmei de incendiu.

2.1.3.2 Elemente componente

Principalele elemente componente ale unei instalaţii de alarmă pentru evacuare în caz

de incendiu, figura 2-4 constau din:

unitatea de comandă şi control;

dispozitive de alarmare;

circuite de legătură;

surse de electroalimentare.

2.1.3.2.1 Unitatea centrală de comandă şi control

Această unitate are rolul de a prelua semnalele de iniţiere a alarmei provenite, după caz,

de la instalaţiile automate de detectare a incendiilor sau butoanele manuale de alarmare

amplasate în clădire, de a comanda intrarea în funcţiune a dispozitivelor de alarmare, de a

asigura supravegherea permanentă a circuitelor de iniţiere şi comandă a alarmei şi de a

transmite semnale de alertă exterioare (unităţi de pompieri) [105].

Unitatea de comandă şi control trebuie să fie prevăzută cu indicatoare optice prin care

să se semnalizeze stările de defect intervenite în circuitele de iniţiere şi comandă. Ca stări de

defect se semnalizează întreruperea conductoarelor, scurtcircuitarea lor sau, la unele

Figura 2-3 Schemă de principiu a unei instalaţii de alarmare pentru evacuare in caz de incendiu.



48

echipamente, scăderea rezistenţei de izolaţie faţă de pământ (masă). De asemenea comanda

de intrare în funcţiune şi respectiv funcţionarea dispozitivelor de alarmare trebuie să poată fi

semnalizată optic, la nivel de unitate centrala de comandă şi control. Suplimentar, pentru

semnalizarea stărilor de defect, la nivel local, în afara semnalizării optice trebuie să existe şi o

semnalizare acustică.

Pentru că de regulă unitatea de comanda şi control conţine mai multe module identice

de alarmare, fiecare modul comandând un circuit de alarmare, este necesar ca semnalizările

optice de defect să se facă pentru fiecare modul în parte (semnalizare selectivă) faţă de

semnalizarea acustică care este comună (generală).

Pentru unele tipuri de echipamente, la nivel de unitate de comandă şi control, există o

serie de facilităţi care permit efectuarea de verificări privind atât starea de funcţionare a

instalaţiei de alarmare cât şi funcţionarea în diverse moduri de lucru. Una dintre aceste

funcţiuni constă din posibilitatea verificării funcţionale a dispozitivelor de alarmare. Prin

trecerea unităţii de comandă şi control în acest regim de lucru sunt activate dispozitivele de

alarmare, dar la niveluri sonore reduse, astfel încât să nu fi deranjată activitatea ocupanţilor.

O altă funcţiune constă în posibilitatea transmiterii semnalului de alarmă selectiv numai

pentru unele circuite de alarmare. Această calitate se întâlneşte, de regulă, la unităţile de

comandă şi control de medie şi mare capacitate.

La unele tipuri de echipamente moderne unitatea de comandă şi control poate transmite

atât semnale de alarmă cât şi mesaje fonice. Mesajele pot fi transmise în direct, de către

operator, prin intermediul unuia sau mai multor microfoane, cât şi mesaje înregistrate pe

bandă magnetică.

2.1.3.2.2 Dispozitive de alarmare

Pentru alarmarea ocupanţilor se folosesc dispozitive acustice şi, în unele cazuri,

dispozitive optice. Dispozitivele optice de alarmare se utilizează, în general, ca suplimentare

a celor acustice.

Ca dispozitive acustice pot fi utilizate sonerii, hupe, difuzoare etc.

În tehnologia de realizare a dispozitivelor acustice s-au realizat progrese remarcabile

care au condus, comparativ cu dispozitivele clasice, la obţinerea unor performanţe net

superioare.

Prin utilizarea membranelor piezoceramice intensitatea curenţilor a scăzut de la sute de

miliamperi la miliamperi, intensitatea sonoră a crescut cu peste 20% iar gabaritul


la incendiu

49

dispozitivelor a fost considerabil redus.

Mai mult, dispozitivele acustice piezoelectronice pot reda şi frecvenţele audio, într-un

domeniu de frecvenţe mai redus decât al difuzoarelor clasice, fapt ce le conferă şi

posibilitatea de se putea transmite mesaje către ocupanţi, în caz de incendiu.

2.1.3.2.3 Circuite de alarmare

Circuitele de alarmare reprezintă suportul fizic prin care se realizează interconectarea

dispozitivelor acustice optice la unitatea de control şi comandă. Din punct de vedere

constructiv un circuit de alarmare este format din două conductoare. La unele tipuri de

instalaţii, care nu sunt special dedicate acestui scop, dar sunt folosite pentru avertizarea

ocupanţilor, circuitele de alarmare conţin trei conductoare. Prezenţa celui de-al treilea

conductor este necesară în scopul asigurării semnalizării pentru alarma de incendii la volum

maxim, chiar dacă potenţiometrul de reglaj al volumului este la minim sau închis (fig. 2-4)

În caz de alarmă de incendiu, prin cel de-al treilea conductor (S.C.) se comandă intrarea

în funcţiune a releului (REL) care prin contactele sale, comută semnalul modulat (SM) din

punctul (c) în punctul (b), asigurându-se funcţionarea instalaţiei chiar dacă potenţiometrul de

volum (P) este închis.

Alarmarea persoanelor în caz de incendiu prin instalaţii care nu sunt dedicate acestui

scop, trebuie privită cu o oarecare reţinere, deoarece nu prezintă un grad ridicat de siguranţa

în funcţionare. Astfel dacă, din cauze accidentale, alimentarea cu tensiune necesară

funcţionării aparatului se întrerupe, funcţionarea instalaţiei este compromisă. De asemenea,

întreruperea conductoarelor de semnal (SM) sau de comandă (SC), nefiind semnalizate ca

defecte, se produce nerealizarea alarmării ocupanţilor din zona respectivă.

La instalarea circuitelor de alarmă trebuiesc luate măsuri de protecţie corespunzătoare,

Figura 2-4 Schemă de principiu; by-pass potenţiometru.



50

astfel încât sistemul de alarmare a ocupanţilor în caz de incendiu să-şi poată îndeplini

funcţiunile.

În unele ţări, cerinţele de protecţie pentru circuitele de alarmare în caz de incendiu sunt

cu mult mai severe decât pentru liniile pe care sunt montate detectoarele automate de

incendiu (circuite de detecţie).

2.1.3.2.4 Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de alarmare

Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de alarmare pentru evacuare se

realizează, de regulă, din două surse, o sursă de bază şi una de rezervă.

Sursa de bază este constituită din reţeaua de alimentare publică. Sursa de rezervă constă

din baterii de acumulatoare.

În regim normal de funcţionare unitatea de comandă şi control este alimentată din sursa

de bază; totodată, ea asigură menţinerea sursei de rezervă la capacitatea nominală. În cazul în

care sursa de bază prezintă valori ale tensiunii care nu mai permit o funcţionare normală sau

lipseşte, se realizează continuitate în funcţionarea sistemului prin comutarea automată pe

sursa de rezervă. La restabilirea sursei de bază, sistemul revine automat pe această alimentare

şi totodată asigură reîncărcarea sursei de rezervă până la capacitatea nominală.

Stările de defect intervenite la sursele de electroalimentare sunt semnalizate optic şi

acustic, la nivel de unitate de comandă şi control.

În structura sistemului de alimentare cu energie electrică sunt prevăzute ca dispozitive

de protecţie siguranţele fuzibile, care au rolul de a asigura protecţia echipamentului în cazul

unor deranjamente sau avarii.

Dimensionarea circuitelor de alimentare şi respectiv a capacităţii sursei de rezervă

trebuie să se facă în funcţie de curentul absorbit care, în principal, este determinat de

consumul total al dispozitivelor de alarmare şi de autonomia impusă în funcţionarea

instalaţiei la funcţionarea pe sursa de rezervă.

2.1.3.2.5 Criterii de proiectare şi realizare [102], [103]

În caz de incendiu semnalul de alarmă utilizat pentru avertizarea persoanelor trebuie să

fie acustic.

Dispozitivele optice de alarmare se utilizează, de regulă, ca o suplimentare a celor

acustice sau în situaţii speciale.

Alarma de incendiu trebuie să fie audibilă în toate spaţiile în care sunt instalate


la incendiu

51

dispozitivele acustice de alarmare, chiar în prezenţa unor zgomote de fond sau a altor

semnalizări existente în acele locuri.

Sunetul emis de dispozitivele acustice de alarmare în caz da incendiu trebuie să fie

distinct şi uşor de identificat faţă de alte semnalizări acustice utilizate în alte scopuri.

Se interzice folosirea în alte scopuri a instalaţiilor de alarmare în caz de incendiu.

Toate dispozitivele acustice destinate alarmei de incendiu, instalate într-o clădire,

trebuie să fie de acelaşi tip şi să producă acelaşi sunet, cu excepţia acelor locuri unde se

impun cerinţe speciale.

În cazul în care, datorită configuraţiei clădirii sau altor cerinţe, o evacuare totală a

persoanelor nu este posibilă, vor fi avertizaţi iniţial ocupanţii din zona afectată de incendiu şi

zonale adiacente acestora şi apoi selectiv ocupanţii din celelalte zone, pentru a se efectua,

dacă este cazul, evacuarea completă.

În cazuri deosebite, în care ocupanţii nu sunt apţi să se autoevacueze sau pentru evitarea

panicii, se va notifica (înştiinţa) printr-o alarmă discretă numai personalul instruit pentru

intervenţie, astfel încât ocupanţii să nu perceapă starea de alarmă instituită. În aceste cazuri se

recomandă prevederea unei instalaţii de comunicaţie internă, cu posturi instalate în diverse

locuri din clădire, prin care să se asigure legătura cu dispeceratul de coordonare a evacuării şi

intervenţiei. Această instalaţie poate fi parte integrantă a instalaţiei de alarmare în caz de

incendiu sau realizată separat.

Nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare utilizate în clădirile publice

şi în general în spaţiile cu condiţii normale de zgomot de fond trebuie să fie de minim 65dB.

În cazul în care în aceste spaţii pot apărea zgomote de fond cu un nivel sonor mai mare de 65

dB pe o durată mai mare de 30 secunde, nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de

alarmare trebuie să fie mai mare cu cel puţin 5 dB peste valoarea maximă a nivelului sonor

produs de zgomotele de fond.

Nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de alarmare nu trebuie să depăşească 135

dB la distanţa minimă de audiţie faţă de acestea (stabilirea nivelului maxim a fost determinată

de cerinţele fiziologice). Depăşirea pragului maxim conduce la senzaţia de durere în sistemul

auditiv al omului şi poate amplifica starea de nelinişte sau nesiguranţă.

În spaţiile cu nivel ridicat de zgomot, nivelul sonor produs de dispozitivele acustice de

alarmare trebuie să fie mai mare cu cel puţin 10 dB peste nivelul zgomotului. În aceste spaţii,

în funcţie de necesităţi, se va asigura suplimentar şi semnalizarea optică.

În clădirile sau spatiile destinate cazării persoanelor, nivelul sonor produs de

dispozitivele acustice de alarmare trebuie să fie de minim 75 dB.



52

Pentru realizarea nivelului sonor minim în toate locurile unde se află oameni, la

alegerea tipurilor şi numărului dispozitivelor acustice de alarmare se va avea în vedere şi

atenuarea sunetelor produsă de elementele fonoabsorbante (mochete, uşi capitonaje etc.

Pentru spaţiile mari este recomandabil să se utilizeze mai multe dispozitive acustice cu

intensitate sonoră mai redusă, dar care asigură nivelul de audibilitate necesar.

Întreruperea alarmei de evacuare în caz de incendiu se va realiza numai manual de către

personal autorizat.

Transmiterea alarmei de evacuare în caz de incendiu prin echipamentele de informare a

publicului cu care este dotată clădirea, în locul unei instalaţii speciale de alarmare, se admite

numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe :

alarma de incendiu este transmisă în toate spaţiile în care sunt persoane;

alarma de incendiu este prioritară şi distinctă faţă de orice alte semnale transmise;

pe durata funcţionarii în regim de alarmare, sunt deconectate toate microfoanele şi

sursele de program, cu excepţia microfonului şi sursei pentru anunţuri de incendiu;

defectarea amplificatoarelor de putere şi a generatorul de semnal pentru alarma de

incendiu se semnalizează ca defect;

întreruperea circuitelor la care se conectează dispozitivele acustice de alarmare se

semnalizează ca defect;

alimentarea cu energie electrică a instalaţiei se face din două surse distincte;

se asigura nivelul sonor minim pentru alarma acustică de evacuare în caz de

incendiu.

2.1.4 Echipamentul de alimentare cu energie electrică

Alimentarea cu energie electrică a instalaţiei, având în vedere importanţa deosebită a

funcţionării neîntrerupte a ei, trebuie să se efectueze de la două surse de alimentare distincte:

o sursă de bază (reţeaua de 230V c.a.) şi o sursă de rezervă (baterii de acumulatoare). Lipsa

tensiunii sau scăderea tensiunii sursei de bază sub valoarea minimă de funcţionare, trebuie să

conducă la cuplarea sursei de rezervă. La restabilirea sursei de bază, centrala trebuie să se

comute automat pe aceasta, asigurând şi încărcarea sursei de rezervă [73].

Sursa de alimentare de bază va dispune de o coloană proprie direct din tabloul electric

general al clădirii. Este interzisă racordarea altor consumatori la coloana de alimentare a

centralei de semnalizare.


la incendiu

53

2.2 Alegerea echipamentelor pentru supravegherea la incendiu.

Pentru a proiecta un sistem de detecţie şi semnalizare, este esenţial, pentru început, să

se stabilească obiectivele sistemului. Obiectivele se determină după mai multe criterii in

funcţie de cerinţele proprietarului, ale managerului de risc, ale firmei de asigurare şi/sau de

către autoritatea în jurisdicţia căreia este utilizat sistemul. În final, obiectivele sistemului pot

fi catalogate în patru categorii de bază:

Protecţia vieţii;

Protecţia proprietăţii;

Protecţia bunurilor şi valorilor;

Protecţia mediului.

Unii proiectanţi includ protejarea averii în această listă. În orice caz, protejarea

proprietăţilor istorice este în realitate o altă formă de proprietate şi impune o altă misiune de

protejare, chiar dacă metodologia şi gradul de protecţie pot varia.

Când se proiectează pentru protecţia vieţii, este necesar să asigurăm prevenirea din timp

în cazul unui incendiu. Sistemul de detecţie şi semnalizare trebuie să asigure avertizarea în

timpul cel mai scurt, astfel încât să permită evacuarea din zona periculoasă înainte de

atingerea unor condiţii nesigure. Detectoarele de incendiu sau sistemul de avertizare sonoră

pot fi folosite pentru activarea şi a altor sisteme de protecţie împotriva incendiilor, cum ar fi

sisteme speciale de stingere şi de evacuare a fumului, ce sunt folosite pentru menţinerea unei

împrejurări sigure în timpul unui incendiu.

În unele situaţii, misiunea de salvare a unui sistem de detecţie este sporită asigurând

informaţii locatarilor. Această situaţie este des întâlnită în strategiile ”stai in locul” sau ”apără

locul” sau la strategiile de evacuarea/mutarea parţială. Sistemele de detecţie sunt folosite

pentru a asigura informaţii despre locul şi extinderea unui incendiu.

Implementarea obiectivelor protejate împotriva incendiilor, trebuie să fie specificate

mai întâi de client, în funcţie de pierderile pe care este sau nu este dispus să şi le asume.

Obiectivele clientului trebuie să fie exprimate în termeni inginereşti, folosind dinamica

incendiului şi să expună un model al incendiului şi al împrejurimilor acestuia şi

performanţele caracteristice ale echipamentelor de stingere. De exemplu, obiectivul clientului

poate fi prevenirea deteriorării obiectelor electronice esenţiale în compartimentul de origine.

Pentru a îndeplini acest obiectiv, în primul rând trebuie definit termenul deteriorare. Această

deteriorare poate fi exprimată în general de grosimea stratului de fum. Poate fi folosit de

asemenea un alt criteriu, cum ar fi temperatura sau concentraţia de produse corozive rezultate



54

în urma arderii, sau o combinaţie între aceste criterii.

Bazată pe un studiu al probabilităţii de apariţie şi creştere al incendiului, o proiectare a

traiectoriei incendiului trebuie să fie stabilită. Modelul incendiului, poate fi caracterizat de

proporţia de eliberare a căldurii, Q, în orice moment; proporţia sa de creştere, q/dt; proporţia

de produs combustibil dcp/dt, cum ar fi particularitatea fumului, tipuri toxice sau corozive, şi

aşa mai departe; şi proporţia de producere dp/dt. Modelul incendiului poate fi determinat de o

combinaţie de testări caracteristice la scară largă şi la scară mică, pe aplicaţie sau analiza

datelor preluate din studiile raportate in literatura de specialitate [4].

Fiind dat un obiectiv protejat împotriva incendiului, exista un punct, Qdo, pe curba

incendiului, unde energia şi ratele de eliberare ale produsului vor produce condiţiile

reprezentative ale obiectivului proiectat. Fiind dat că vor fi întârzieri în depistarea

incendiului, înştiinţarea locatarilor, realizarea evacuării, sau iniţierea acţiunilor de stingere,

incendiul ar trebui să fie detectat la un timp situat înaintea lui Qdo. Pentru a elimina aceste

întârzieri, o mărime critică a incendiului, Qcr, poate fi definită ca punctul curbei incendiului al

momentului în care incendiul trebuie detectat astfel încât să îndeplinească condiţiile

obiectivului protejat pentru un spaţiu dat sau distanţa radială fată de incendiu.

Modelul incendiului, Qdo, a fost definit ca fiind mărimea incendiului care corespunde

acceptării regresiei maxime a incendiului, şi incendiul critic, Qcr, ca mărimea maximă a

incendiului în momentul depistării, care permite luarea acţiunilor necesare pentru a limita

incendiul într-o permanentă creştere către limita dorită. Timpul necesar pentru a lua măsurile

limitatoare este timpul de întârziere. Timpul total de răspuns al sistemului, este, astfel

cantitatea de timp cerută între incendiul critic şi incendiul proiectat, ca toate acţiunile să se

desfăşoare înainte ca Qdo să fie atins, şi este suma întârzierilor fixe şi variabile şi întârzierea

răspunsului. Multitudinea modelelor şi evaluărilor asupra curbei incendiului sunt arătate în

figura 2-6.


la incendiu

55

De îndată ce rolurile sistemului au fost stabilite, vor fi create câteva scenarii de

incendiu. Gradul de ocupare a clădirii şi materialele inflamabile ce se pot găsi în aceasta,

trebuie să fie foarte bine analizate, pentru a preîntâmpina o posibilă dezvoltare a incendiu şi o

degajare maximă de căldură. Rapoartele cu pierderile datorate incendiului şi datele realizate

în urma testelor pot fi folosite pentru estimarea degajării de căldură, fum şi gaze de ardere.

Este important ca diferite scenarii de incendiu să fie încercate, pentru a stabili cum

proiectarea sau răspunsul sistemului se pot schimba modificând condiţiile de incendiu. Unele

scenarii de incendiu pot fi realizate folosind diverse tehnici prezentate şi în altă parte a acestei

prezentări.

Când se proiectează un sistem, se alege cel mai probabil scenariu de incendiu ca fiind

baza acestui proiect. Când cerinţele sistemului referitoare la distanţă şi la tipul detectoarelor

au fost îndeplinite, răspunsul sistemului poate fi analizat folosind şi alte scenarii posibile de

incendiu. Dacă aceste scenarii de incendiu au făcut ca proiectul să nu îndeplinească scopurile

propuse, acesta poate fi refăcut şi retestat.

În scopul proiectării şi analizării, sistemele de detecţie şi semnalizare au trei elemente

de bază: detecţia, procesarea şi semnalizarea. Detecţia reprezintă partea sistemului în care se

face cunoscută prezenţa incendiului. În al doilea rând se realizează procesarea semnalelor

primite în urma detecţiei. În final, secţiunea de procesare a sistemului activează secţiunea de

semnalizare, pentru a avertiza locatarii şi pentru a realiza alte operaţii auxiliare de

semnalizare. Aceste operaţii auxiliare pot include controlul fumului, al ascensoarelor,

Figura 2-5 Curba focului.



56

semnalizarea unităţilor de pompieri şi controlul uşilor.

2.2.1 Detecţia

Pentru a proiecta partea de detecţie a unui sistem, este necesar să se determine locul de

amplasare a detectoarelor de incendiu pentru realizarea obiectivelor propuse. Mai multe tipuri

de detectoare por răspunde la incendiu, deci este necesar să se compare mai multe sisteme,

folosind diverse combinaţii de detectoare pentru optimizarea performanţelor sistemului şi

micşorarea costului de realizare al acestuia. Semnale specifice ale incendiului sau fenomene

prezente în timpul combustiei pot fi măsurate.

Sem

nă

tura

focu

lui/

tip

ul

de

det

ecto

r

Un

del

e d

e ra

dia

ţie

elec

tro

ma

gn

etic

ă

17

00-2

90

0

An

gst

rom

Ra

dia

ţia

elec

tro

ma

gn

etic

ă

(ter

mic

ă)

650

0-

85

00

Pro

du

şi i

nv

izib

ili

ai

ard

erii

ma

i m

ici

de

0,1

mic

ron

i

Fu

mu

l v

izib

il ş

i

pro

du

şii

ard

erii

ma

i m

ari

de

0,1

mic

ron

i

Sch

imb

are

a b

rusc

ă

a t

emp

era

turi

i

Tem

per

atu

ra

îna

ltă

Detectorul de ultraviolet X

Detectorul de raze

infraroşii X

Detectorul de particule

sub-microne

Camera de nori a lui

Wilson X

Detectorul de particule

infraroşii

Detectorul de fum

Fotoelectric X

Ionizare X

Raza foto X

Detectorul cu rată de

creştere X

Detectorul cu rată de

anticipare X

Detectorul cu temperatură

fixă X

Tabelul 2.1 reprezintă o referinţă a tipurilor de detectoare comercializate în funcţie de

semnalele specifice ale incendiului. În tabel este prezentat răspunsul detectoarelor raportat la

proprietatea predominantă de incendiu.

Tabel 2:1 Semnătura focului şi detectoarele comerciale existente


la incendiu

57

2.2.1.1 Detecţia căldurii

Practica folosită în prezent, este realizarea sistemelor de detecţie folosind detectoare de

căldură la un interval egal cu cel determinat de testele realizate la Underwriters Laboratories

Inc. UL. Aceste intervale sunt determinate prin teste la scară reală.

În aceste laboratoare testul, un recipient cu alcool denaturat aflat în mijlocul camerei de

test, este aprins. Capetele de sprinkler, ce pot funcţiona la atingerea temperaturii de 1600 F

(710C), sunt amplasate pe tavan sub forma unui pătrat cu laturile de 3 metri. Focul este

amplasat în mijlocul pătratului. Distanţa dintre foc şi tavan se poate modifica astfel încât

temperatura de 1600 F (710C) la care sprinklerele încep să funcţioneze să se obţină în

aproximativ 2 minute.

Cea mai bună amplasare a unui detector de căldură este deasupra incendiului. Dacă

există anumite locuri periculoase ce trebuie protejate în planul de proiectare, detectoarele

trebuie să fie montate deasupra acestor locuri sau chiar în interiorul acestora. În locurile în

care nu există şi alte pericole, detectoarele trebuie să fie răspândite uniform pe tavan.

Când detectoarele sunt amplasate simetric, ca în figura 2-7, punctul cel mai depărtat de

orice detector va fi în mijlocul a patru detectoare. Distanţa dintre detectoare este:

𝐷 = 2 ⋅1

2𝑟 . (2.1)

Pentru un detector dat, problema este determinarea distanţei maxime dintre detector şi

incendiu astfel încât detectorul să funcţioneze în parametrii specificaţi ai sistemului. Este

Figura 2-7 Amplasarea detectoarelor



58

necesară o metodă de anticipare a răspunsului detectorului, bazată pe intensitatea incendiului

şi creşterea acestuia, înălţimea tavanului şi caracteristicile detectorului.

Modelul de deplasare a gazelor şi fumului rezultate în urma arderii, poate fi folosit

pentru estimarea temperaturii şi a consistenţei gazelor ce ajung la un detector. Transferul de

căldură poate fi calculat şi astfel răspunsul detectorului poate fi modelat.

Figura 2-8 descrie transferul de căldură ce are loc între detectorul de căldură şi mediul

în care este amplasat. Transferul total de căldură pe unitate, qtotal, poate fi exprimat prin

relaţia:

𝑞 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 = 𝑞 𝑐𝑜𝑛𝑑 + 𝑞 𝑐𝑜𝑛𝑣 + 𝑞 𝑟𝑎𝑑 (𝑘𝑊𝑠𝑎𝑢 𝐵𝑡𝑢/𝑠), (2.2)

unde:

𝑞 cond = transfer prin conducţie,

𝑞 conv = transfer prin convecţie,

𝑞 rad = transfer prin radiaţie.

În timpul iniţial de dezvoltare al incendiului, transferul de căldură prin radiaţie poate fi

neglijat. De asemenea, cele mai răspândite detectoare sunt izolate termic de restul

ansamblului în care se află. În acest caz putem trage concluzia că pierderea de căldură ale

elementelor termosensibile, prin conducţie, cu alte părţi ale detectorului şi cu tavanul, este

neglijabilă în comparaţie cu transferul convectiv ce are loc. Luând în calcul aceste excluderi,

căldură ce ajunge la detector este egală cu 𝑞 cond . Transferul convectiv de căldură spre

detector este descris de relaţia:

𝑞 = 𝑞 𝑐𝑜𝑛𝑣 = ℎ𝐴 𝑇𝑔 − 𝑇𝑑 (𝑘𝑊 𝑠𝑎𝑢 𝐵𝑡𝑢/𝑠), (2.3)

unde:

h = coeficientul convectiv de transfer de căldură în 𝑘𝑊/𝑚2℃,

A = aria ce este încălzită în m2,

Td = temperatura detectorului de temperatură în ℃,

Tg = temperatura gazului ce încălzeşte detectorul în ℃,

Figura 2-8 Transferul de căldură la un detector montat în plafon


la incendiu

59

Considerând detectorul ca un singur element cu masa m (kg) schimbarea de

temperatură este dată de relaţia:

𝑑𝑇𝑑

𝑑𝑡=

𝑞

𝑚𝑐 ℃ /s , (2.4)

unde:

c = căldura specifică a elementului ce este încălzit kJ/(kg0C)

𝑞 = căldura transferată

Această ecuaţie duce la următoarea relaţie pentru schimbarea, în timp, a temperaturii

detectorului:

𝑑𝑇𝑑

𝑑𝑡=

hA (Tg – Td)

𝑚𝑐 , (2.5)

Heskestad and Smith au propus folosirea unei constante de timp, 𝜏, care să descrie

transferul convectiv de căldură la anumite elemente ale detectorului

𝜏 =𝑚𝑐

hA s , (2.6)

𝑑𝑇𝑑

𝑑𝑡=

Tg – Td

𝜏 . (2.7)

𝜏, este funcţie de masa, aria şi căldura specifică ale detectorului utilizat. Pentru o

anumită temperatură a gazului rezultat prin ardere şi un anume detector, o creştere a masei

duce la creşterea timpului 𝜏. Un timp mai mare rezultă la o încălzire mai mică a elementului.

Coeficientul convectiv de transfer, h, este funcţie de viteza fluxului de gaze ce ajunge

la elementele detectorului şi de forma acestor elemente. Pentru un anume detector, dacă

viteza gazului este constantă, h este constant. A fost arătat că acel coeficient de transfer

convectiv de căldură pentru sfere, cilindri şi alte obiecte similare cu sprinklerele sau cu

elementele detectoarelor este aproximativ proporţional cu numărul Reynold:

Re = 𝑢𝑑

𝜐 , (2.8)

unde:

u = viteza gazului,

d = diametrul cilindrului sau sferei expusă la încălzirea convectivă,

𝜐 = vâscozitatea cinematică a gazului.

Pentru un anume detector, această ecuaţie arată că h şi deci 𝜏 sunt aproximativ

proporţionale cu rădăcina vitezei gazului ce trece prin detector. Această relaţie poate fi

exprimată ca o caracteristică de răspuns în timp RTI a unui anume detector:



60

𝜏𝑢1 2 ≅ 𝜏0𝑢01 2 , (2.9)

Astfel, dacă τ0 este măsurat în laborator la o viteză de referinţă u0, această expresie este

folosită pentru a determina τ pentru orice altă viteză a gazului, u, pentru acelaşi tip de

detector. RTI are unităţi de m1/2

s1/2

.

Cunoscând RTI, schimbarea de temperatură a unităţilor similare poate fi calculată

pentru orice istorie a gazelor de ardere care curg prin ea. Formula ecuaţiei de transfer termic

este:

dT d

dt=

u1/2(Tg−Td )

RTI . (2.10)

Această ecuaţie este folosită la calculul temperaturii la un detector de căldură fixat la o

anumită temperatură sau sprinkler expus la gazele de ardere. Ecuaţia poate fi utilizată pentru

a determina timpul la care unitatea atinge temperatura de operare. Folosirea unui model cu

masa dintr-o singură bucată nu va rezista pentru detectoarele de căldură ce folosesc rata de

creştere şi pentru cele cu rata de compensare.

Soluţia analitică pentru schimbarea instantanee a temperaturii detectoarelor este:

dTd (t)

dt=

4

3

∆T

∆T2∗ ∆T2

∗1 4 (1 − e−γ)/ t

t2∗ D . (2.11)

Soluţia analitică pentru schimbările de temperatură ale detectorului este:

∆Td = Td t − Td 0 =∆T

∆T2∗ ∆T2 1 −

(1−e−γ

γ , (2.12)

unde:

γ =3

4

u

u2∗

u2∗

∆T2∗ 1 2

∆T2∗

RTI (

t

t2∗) , (2.13)

şi ca mai înainte definit,

D = 0,126 + 0,210r

H . (2.14)

Important este să se determine distanţa corectă dintre detectoare astfel încât să se

comporte bine la un anumit scenariu. Detectoarele trebuie să răspundă, când în timpul

incendiului, se atinge o anumită temperatură sau într-o anumită perioadă de timp specificată.

Această temperatură şi perioada de timp se pot schimba folosind modelul de creştere al

incendiului.

2.2.1.2 Detecţia fumului

Pentru a determina când un detector de fum va răspunde la un anume flux Q cr, un

număr mare de factori vor trebui evaluaţi. Aceştia includ următoarele: caracteristicile


la incendiu

61

aerosolilor din fum, transportul acestora, aerodinamica detectoarelor şi răspunsul senzorilor.

Caracteristicile aerosolilor din fum la punctul de realizare sunt în funcţie de compoziţia

carburantului, modul de ardere (cu flacără sau fumegând) şi de vicierea aerului comburant.

Caracteristicile considerate includ mărimea particulelor şi distribuţia acestora, numărul

particulelor şi concentraţia la un anumit moment, compoziţia, culoarea şi indexul refractar.

Ţinând cont de natura dinamică a dezvoltării incendiului, răspândirea şi carburantul implicat,

condiţiile de ventilare se vor schimba în timp şi vor afecta modul de producere al fumului.

Considerentele referitoare la transport includ schimbări în caracteristicile aerosolilor ce

au loc în timp şi la o anumită distanţă faţă de sursă şi la timpul de transport. Schimbările ce se

petrec la aerosoli sunt în general referitoare la mărimea particulelor şi la concentraţie. Timpul

de transport depinde de caracteristicile drumului de transport de la sursă la detector şi includ

înălţimea tavanului şi configuraţia acestuia, anumite bariere precum uşile şi efecte de

flotabilitate ca cele determinate de stratificările straturilor şi de inversiunea termică.

De îndată ce fumul a ajuns la detector, alţi factori devin importanţi, printre care şi

aerodinamica detectorului şi tipul de senzor folosit. Aerodinamica detectorului este

determinată de uşurinţa cu care fumul poate trece prin locul în care se află detectorul şi poate

intra în senzor. Diferitele modalităţi de detectare (ionice sau fotoelectrice) vor răspunde

diferit, în funcţie de caracteristicile aerosolului transportat. În familia senzorilor fotoelectrici,

vor fi variaţii datorită lungimilor de undă ale luminii şi unghiurilor de incidenţă a acesteia. De

asemenea, algoritmii folosiţi pentru măsurarea răspunsurilor senzorilor, sunt introduşi de

producători şi afectează răspunsul detectoarelor.

Practica standard de proiectare a sistemelor de detecţie a fumului sunt aproape la fel ca

şi cele pentru sistemele de detecţie a căldurii. Criteriile de distanţare sunt stabilite în funcţie

de răspunsul detectoarelor la diferiţi parametri, ca de exemplu densitatea optică. O varietate

de teste pentru fum sunt folosite pentru verificarea încadrării răspunsului detectoarelor între

anumite limite minime şi maxime, pentru anumiţi timpi de răspuns specifice diferitelor tipuri

de fum. Prin aceasta se determină criteriile de spaţiere necesare pentru răspunsul

detectoarelor la anumiţi parametri. În unele cazuri distanţele recomandate pot fi mărite, în

funcţie de factori precum configuraţia compartimentului şi viteza de deplasare a aerului.

În aplicaţii când estimarea răspunsului detectoarelor nu este critic, criteriile

recomandate de spaţiere reprezintă o informaţie suficientă pentru proiectarea unui sistem de

detecţie a fumului. Dacă proiectul solicită un răspuns într-un anume interval de timp, o

anumită densitate optică, un anumit flux de căldură sau o anumită creştere a căldurii, trebuie

efectuate şi alte analize. În acest caz sunt necesare informaţii referitoare la cantitatea de



62

carburant, dezvoltarea incendiului, tipul de senzor şi caracteristicile compartimentului.

Modelarea răspunsului detectoarelor de fum

Răspunsul detectoarelor de fum la condiţiile incendiului nu se pot modela foarte uşor.

Caracteristicile răspunsului variază foarte mult faţă de detectoarele termice. Un punct de

subliniat este acela că se cunoaşte mult prea puţin despre producerea şi transportul fumului în

primele stadii de dezvoltare a incendiului. Curenţii naturali şi cei forţaţi au un efect mai mare

asupra mişcării fumului în timpul de interes (începutul incendiului) decât efectul pe care îl au

asupra unui curent termic necesar să alarmeze detectoarele de căldură.

O comparaţie, referitoare la modul de operare al detectoarelor, împreună cu metodele

de măsurare, cel mai adesea utilizate de cercetători, arată că măsurătorile fumului nu includ

întotdeauna factorii necesari pentru modelarea răspunsului detectoarelor de fum. Astfel, apare

o lacună între datele prelevate de la cercetători şi datele necesare modelării răspunsului

detectoarelor de fum.

De exemplu, cel mai adesea cercetătorii măsoară şi raportează date referitoare la fluxul

de căldură degajat, temperatura şi viteza gazelor de ardere şi la densitatea optică sau la

vizibilitatea redusă (obstrucţionare), în metri, datorată fumului în diverse locuri. Deşi numită

obstrucţionare, ea poate fi mai exact numită atenuare, din moment ce raza de lumină poate fi

absorbită, reflectată sau refractată de fum. Acestea sunt calculate după cum urmează:

Procentajul de obscuritate:

O = 100(I −I

I0) . (2.15)

Procentajul de obscuritate pe unitatea de distanţă, Ou

Ou = 100 1 − I

I0

1

l . (2.16)

Densitatea optică, D

D = log10 I0

I = −log10

I

I0 . (2.17)

Densitatea optică pe unitatea de distanţă, Du (m-1)

Du =D

l=

1

llog10

I0

I = −

1

llog10

I

I0 m−1 , (2.18)

unde:

I0 -este intensitatea iniţială a razei de lumină ce ajunge la fotocelulă,

I -este intensitatea razei de lumină în prezenţa fumului,


la incendiu

63

l -este distanţa dintre sursă şi fotocelulă.

Densitatea optică şi obstrucţionarea sunt date esenţiale pentru a evalua vizibilitatea.

Oricum, singurele detectoare de fum ce se găsesc în comerţ ce folosesc atenuarea razei de

lumină sunt detectoarele de fum cu raze proiectate. Acestea sunt sensibile la lungimile de

undă ale luminii folosite. Astfel, vor fi folosite pentru estimarea răspunsului unui detector cu

raze proiectate de lumină, iar datele vor trebui măsurate şi raportate folosind aceeaşi lungime

de undă de lumină ca şi sursa de lumină folosită de detector.

Cele mai întâlnite două tipuri de detectoare sunt cele cu ionizare şi cele fotoelectrice.

Nici un tip nu foloseşte atenuarea luminii. Fără o corelaţie între densitatea optică şi

caracteristicile de răspuns ale unui anumit detector, o modelare foarte precisă nu este

posibilă.

În plus, detectoarele, adesea folosesc algoritmi complecşi mai degrabă decât praguri

simple sau rate de schimbare a răspunsului algoritmii sunt folosiţi pentru reducerea alarmelor

false şi pentru a mări detectarea incendiului. Aceşti algoritmi variază de la detector la

detector şi în general nu sunt publicaţi de producător. Astfel, dacă corelaţiile dintre densitatea

optică şi răspunsul detectoarelor de fum cu ionizare şi cu dispersie ar fi disponibile, răspunsul

actual al fiecărui model ar fi afectat de semnalul acestui algoritm.

Cu toate acestea, există metode ce pot fi folosite pentru o estimare grosolană a

răspunsului detectorului de fum. O asemenea metodă de estimare poate să aducă nu chiar

estimări foarte exacte ale timpului de răspuns al detectorului, deoarece posibilele erori în

metoda de estimare nu sunt cunoscute şi algoritmii de răspuns pentru un anumit detector nu

sunt cunoscuţi. Fără ca acurateţea acestei metode şi potenţialele erori să fie cunoscute, ea nu

ar trebui folosită pentru compararea răspunsului detectoarelor cu alte modele de calcul.

Metodele de estimare sunt cel mai bine utilizate pentru a compara schimbările din răspunsul

unor anumite detectoare, ca un rezultat al schimbărilor în distanţă şi locaţie, atât timp cât

celelalte variabile sunt constante.

În plus, la aceste metode, testele actuale de incendiu cu prezenţa detectoarelor pot

asigura informaţii pentru compararea răspunsului detectoarelor de fum la alţi factori

importanţi ca timpul de producere, răspunsul structurilor, fluxul de căldură degajat şi altele.

Testele de performanţă asupra produselor pot fi surse de date. Chiar dacă răspunsul nu va fi

raportat de producători, performanţele minime şi maxime solicitate de testele standard oferă o

varietate de răspunsuri posibile.



64

Modelarea răspunsului detectoarelor de fum - Detectoare de fum bazate pe obstrucţia

luminii

Pentru detectoarele bazate pe razele de lumină, modelele incendiului sau ale fumului ce

determină densitatea optică pe unitatea de lungime, Du, într-o arie sau densitatea totală optică,

D, pot fi folosite pentru a determina când detectorul va răspunde. Specificaţiile

producătorilor, vor indica la ce nivel de obscuritate sau la ce densitate optică totală vor

răspunde detectoarele. Detectoarele bazate pe proiectarea razelor de lumină au în general un

maxim ajustabil al răspunsului.

În multe modele de incendiu se estimează densitatea optică pe unitate Du, într-un strat

uniform sau în volum. Această metodă se referă la zona de modelare. Această densitate optică

a întregii lungime de undă a razei, este determinată înmulţind Du cu lungimea razei de lumină

l, care este distanţa dintre sursă şi detector. Această metodă presupune o distribuţie omogenă

a fumului prin drumul parcurs de rază, o presupunere ce va fi întotdeauna inexactă.

O altă metodă de modelare a răspunsului detectoarelor cu raza proiectată sau cele cu

obstrucţionarea luminii constă în a calcula unitatea de densitate optică, Du, la anumite puncte

sau la anumite segmente dintre sursă şi receptor. Densitatea optică pe unitate este apoi

înmulţită cu lungimea unui anume segment. Densitatea totală optică a traiectoriei este în final

o însumare a tuturor densităţilor pentru fiecare segment în parte.

Modelarea răspunsului detectoarelor de fum – Detectoare de fum cu împrăştierea

luminii (fotoelectrice)

Întreaga lumină împrăştiată de fum este foarte complexă şi depinde de factori ca

densitatea particulelor şi distribuţia lor, indexul de refractare, lungimea de undă a sursei de

lumină şi unghiul dintre sursă şi receptor. Unele dintre aceste variabile pot fi descrise de

producător pentru un anume tip de detector. Unii solicită informaţii legate de producerea

fumului de un anumit carburant şi modul de transport al sau la detector.

Informaţii despre proprietăţile fumului în funcţie de împrăştierea luminii sunt puţine şi

pentru câteva modele de carburant, acestea neputând fi utilizate de inginerii proiectanţi. De

exemplu datele trebuie să se potrivească cu lungimea de undă a sursei de lumină folosită de

un anumit detector. Folosirea altor lungimi de undă introduc erori şi nesiguranţe de

funcţionare.


la incendiu

65

MEACHAM a demonstrat că este posibil să se modeleze răspunsul detectoarelor cu

împrăştiere de lumină, folosind informaţii despre proprietăţile fumului determinate prin teste

la scări mici, ale anumitor carburanţi. Oricum, metodele recomandate de testare nu au fost

încă stabilite, testate sau încorporate în programele de testare ale incendiului.

În acest moment, nu există metode practice de a modela direct răspunsul detectoarelor

cu raze împrăştiate. Oricum, modelarea densităţii optice sau a obstrucţionării, cum am spus

mai sus despre detectoarele ce răspund la obstrucţionarea luminii, poate fi folosită într-o parte

limitată, pentru estimarea răspunsului detectoarelor de împrăştiere a luminii.

O altă cale de a înţelege răspunsurile diferite ale detectoarelor cu împrăştiere a luminii,

la două tipuri de fum, constă în luarea în considerare a cantităţii de lumină ce este împrăştiată

când fumul din cele două exemple are aceeaşi densitate optică. Ambele exemple de fum

restrâng în mod egal vederea asupra luminii reflectate de un obiect. Un anumit tip de fum

poate fi compus din mai multe particule ce reflectă, astfel încât lumina va fi împrăştiată în

mai multe direcţii. Astfel, se reduce cantitatea de lumină pe direcţia înainte. Celălalt tip de

fum poate avea particule ce absorb lumina mai repede decât o reflectă. Chiar dacă au densităţi

optice egale, un anumit tip de fum poate împrăştia mai bine lumina şi astfel poate determina

un răspuns mai rapid al detectorului.

Pentru a modela răspunsul unui detector pe bază de lumină, folosind densitatea optică

sau împrăştierea luminii, este necesar de cunoscut densitatea optică necesară pentru un

anumit tip de fum ce va determina răspunsul detectorului. De exemplu, mulţi producători

etichetează detectoarele de fum cu o numită densitate optică, Du, sau cu o unitate de

obstrucţionare Ou, bazate pe un test de calibrare al standardului UL 268. Numărul indică

densitatea optică necesară pentru ca un detector să răspundă. Densitatea optică necesară

pentru răspuns, indicată de producător pentru o anumită distribuţie a particulelor,

concentraţie, culoare, va fi folosită în laborator pentru calibrarea răspunsului anumitor

detectoare. Dacă fumul şi condiţiile sunt similare cu cele folosite în teste, condiţiile de

răspuns pot fi folosite în calcul.

Nu este suficient să existe date despre un anumit carburant şi despre detectorul ce

trebuie să fie folosit. Se ştie că fumul se schimbă în timpul de mişcare a acestuia. Pot apărea

schimbări la numărul, mărimea, forma şi viteza particulelor. Densitatea optică pentru

răspunsul detectoarelor la caracteristicile fumului, altele decât cele folosite pentru calibrare în

laborator, va fi diferită şi va varia în funcţie de tipurile de carburanţi şi modelele de incendiu.

Unii producători pot asigura datele dacă se ştiu şi când sunt solicitate, însă multe date

de răspuns la diferiţi carburanţi nu sunt cunoscute. Testele de performanţă şi de siguranţă la



66

incendiu precum şi cele efectuate cu detectoare de incendiu sunt surse de ajutor pentru

limitarea datelor de performanţă. Standardele produselor, în general testează detectoarele în

camere cu anumiţi carburanţi şi anumite dezvoltări ale fumului şi ale vitezei acestuia.

Detectoarele trebuie să răspundă la atingerea anumitor praguri sau într-un interval de timp

specificat. Dacă datele exacte referitoare la performanţe nu sunt accesibile, limitele testelor

sunt folosite pentru estimarea unui anumit răspuns al detectoarelor.

Modelarea răspunsului detectoarelor de fum – Detectoarele de fum cu ionizare

Semnalul produs de camera unui detector cu ionizare s-a arătat a fi proporţional cu

numărul de particule şi diametrul acestora. Semnalul exact produs de un detector cu ionizare

este dat de o ecuaţie complexă şi necesită o nouă variabilă numită constanta camerei. Aceasta

variază cu fiecare model de detector.

Ţinând cont de cantitatea şi distribuţia particulelor de fum, precum şi de constanta

camerei (dată de producător), este posibilă modelarea unui detector de fum cu ionizare. Din

nefericire, nu există modele de incendiu care să prescrie folosirea unui anumit model de

detector cu ionizare. În plus, specificaţiile producătorilor nu includ neapărat şi constanta

camerei.

Newman a modificat teoria camerei impunând şi prezenţa unor aerosoli ce pot fi

încărcaţi electric şi astfel pot modifica sensibilitatea detectoarelor. De asemenea, el a realizat

o metodă pentru modelarea sensibilităţii detectoarelor cu ionizare în funcţie de producere de

funingine a unui anumit carburant. Folosind această metodă, schimbarea din semnalul

detectorului, ∆I, poate fi asociată cu densitatea optică a fumului, măsurată la o anumită

lungime de undă, Duλ .

Pentru folosirea metodei sugerată de Newman este necesar de ştiut ce schimbare în

semnalul detectorului de cameră, ∆I, va face ca detectorul sau sistemul să răspundă. De

asemenea, producătorii nu prezintă întotdeauna aceste date, însă ei ar putea fi convinşi ca pe

viitor să le arate.

Modelarea răspunsului detectoarelor de fum – Rezistenţa de intrare

Faţă de caracteristicile fumului şi mecanismele de operare ale detectoarelor, abilitatea

de a trimite fumul în cameră are un mare efect asupra răspunsului unităţii. Pentru detectoarele


la incendiu

67

fotoelectrice şi cele cu ionizare, rezistenţa la intrare este realizată de un filtru, designul

camerei şi caracteristicile aerodinamice ale detectoarelor.

Într-un scenariu în care densitatea optică de la locul detectorului creşte în timp,

densitatea optică din interiorul camerei detectorului va fi întotdeauna mai mică decât cea din

afara lui. Similar, dacă un detector este amplasat în curentul fumului având densitatea optică

constantă, va apare o întârziere înainte ca densitatea optică din cameră să se apropie de cea

din afara detectorului. Cât timp căldura se transferă la detector, rezistenţa de intrare a fumului

poate fi caracterizată printr-o constantă de timp, τ, a detectorului:

dD ui

dt=

1

τ Du − Dui s−1 ∙ m−1 , (2.19)

unde:

Dui m−1 = densitatea optică pe unitatea de lungime înăuntrul camerei detectorului

Du m−1 = densitatea optică pe unitatea de lungime înafara detectorului

τ = constanta de timp a detectorului (s)

Dacă această constantă de timp şi rata de schimbare a densităţii optice din afara

detectorului sunt constante, atunci această ecuaţie poate fi rezolvată. În continuare, înlocuind

Dur pentru densitatea optică din afara detectorului la răspuns şi cu Duo pentru densitatea

optică cerută în interiorul detectorului pentru a răspunde, se obţine expresia:

Dur = Duo + τ dD u

dt 1 − exp −Dur

1

τ

dD u

dt m−1 , (2.20)

Constanta de timp poate fi reprezentată de următoarele:

τ =L

u s , (2.21)

unde:

L - este lungimea caracteristică a detectorului,

u - este viteza jetului din plafon care trece pe lângă detector.

Lungimea caracteristică se presupune a fi o proprietate a detectorului care este

independentă de fum şi de proprietăţile jetului ce ajunge la tavan. Ea este interpretată ca

distanţa pe care fumul o traversează până la viteza u, înainte ca densitatea optică din

interiorul detectorului să atingă valoarea din afara detectorului. Combinând ecuaţiile,

Dur = Duo +L

u

dD u

dt 1 − exp −Dur

u

L

dD u

dt m−1 (2.22)

Termenul exponenţial este foarte mic în comparație cu restul termenilor, permiţând

simplificarea ecuaţiei. Această simplificare nu este necesară deoarece calculul se face

folosind un calculator. Totuși, forma simplificată arată efectul întregii rezistenţe:



68

Dur = Duo + τ dD u

dt m−1 , (2.23)

sau

Dur = Duo +L

u

dD u

dt m−1 . (2.24)

Această formă a ecuaţiei rezistenţei de intrare demonstrează în mod clar că atunci când

densitatea optică din afara detectorului creşte în timp, densitatea optică din detector va

rămâne în urmă, dacă există o rezistenţă de intrare.

Inginerii pot folosi pe L ca o măsură a rezistenţei de intrare pentru determinarea

timpului de întârziere. În scenarii în care viteza fumului spre tavan este mică, nesiguranţa în

rezultate va fi mai mare.

2.3 Alte prevederi ale supravegherii şi alarmării la incendii

2.3.1 Spaţii destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente

instalaţiilor de semnalizare a incendiilor

Încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centrala de semnalizare)

aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor trebuie să corespundă următoarelor condiţii:

să fie amplasate cât mai aproape de centrul de greutate (centrul cel mai apropiat ca

amplasament de majoritatea echipamentelor deservite) al reţelei respective,

asigurând un grad de securitate corespunzător;

să fie situate de regulă la parter, în spaţii uşor accesibile din exterior, în vecinătatea

acceselor de intervenţie a pompierilor.

Când specificul clădirii impune, se admite amplasarea echipamentelor de control şi

semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor la alte niveluri ale clădirii;

să asigure posibilitatea de transport pe căile de acces a echipamentelor (coridoare,

uşi) corespunzător gabaritului şi greutăţii acestora;

să aibă iluminat natural şi posibilităţi de aerisire, condiţii normale de temperatură şi

umiditate, admise pentru clădiri administrative, să fie ferite de praf şi agenţi

corozivi, iar riscul de avariere mecanică a echipamentelor să fie scăzut;

să fie astfel realizate încât să împiedice propagarea uşoară din exterior de incendii,

explozii, trepidaţii şi zgomote;

să nu fie traversate de conductele principale ale instalaţiilor utilitare (apă,

canalizare, gaze, încălzire etc.). Sunt admise numai racorduri pentru radiatoarele din


la incendiu

69

încăperile respective;

să nu fie amplasate sub încăperi încadrate în clasa U3 (AD4) conform normativului I

7 (anexa 3);

spaţiile pentru echipamente de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de

semnalizare a incendiilor să fie prevăzute cu instalaţii de iluminat de siguranţă

pentru continuarea lucrului.

În aceste încăperi au acces doar persoane autorizate.

Încăperile trebuie să fie prevăzute cu tablou electric separat, alimentat înaintea

întrerupătorului general – la o singură cale de alimentare – sau de pe bara cu tensiune

permanentă – la dubla alimentare.

Echipamentele de control şi semnalizare se vor instala de regulă în clădirea serviciului

de pompieri, în spaţii uşor accesibile sau, când nu există pompieri, într-o incintă

supravegheată permanent.

Centrala sau panoul repetor vor asigura retranslaţia indicaţiilor în clădire cu mai multe

intrări pentru pompieri prin panouri suplimentare de avertizare. Indicaţiile vizuale sub forma

lămpilor de avertizare şi ale iluminatului pentru continuarea lucrului, trebuie să fie montate la

intrările prevăzute pentru accesul pompierilor în clădire. Acolo unde se montează mai multe

panouri de control care permit preluarea controlului de la mai multe locaţii, trebuie luate

măsuri pentru a se preveni operarea contradictorie a comenzilor din poziţii diferite prin

retranslaţia comenzilor [38].

Amplasarea echipamentului de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la

incendiu impune în plus şi următoarele [79]:

indicaţiile şi controalele să fie uşor accesibile pompierilor şi personalului

responsabil din clădire;

iluminatul să permită citirea cu uşurinţă a etichetelor şi indicaţiilor vizuale;

riscul de incendiu să fie scăzut şi spaţiul să fie acoperit de instalaţiile de

semnalizare a incendiilor.

Dacă echipamentul de control şi semnalizare este distribuit în mai multe carcase, este

necesar ca

spaţiul de amplasare al fiecărei carcase să satisfacă cerinţele de mai sus;

conexiunile dintre carcase să fie protejate corespunzător împotriva avarierii prin

incendiu sau avarierii mecanice;

facilităţile de monitorizare a defectelor să acopere interconectările dintre diferite

carcase ale centralei.



70

Încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de

semnalizare a incendiilor se încadrează, din punctul de vedere al pericolului de electrocutare,

ca locuri de muncă periculoase definite prin STAS 8275. Din punctul de vedere al mediului

ele se încadrează în categoria EE (BA5) definită conform normativului I 7/2002.

Dacă se montează echipamente de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de

semnalizare a incendiilor în medii care nu satisfac condiţii de mediu curat şi uscat, risc de

avariere mecanică şi de incendiu, atunci trebuie luate măsuri suplimentare de protecţie a

echipamentului.

În aceste încăperi prin documentaţia tehnico-economică se prevăd cel puţin 1-2 prize de

16 A/220 V pentru lămpi portabile şi unelte (scule, accesorii) portabile în condiţiile prevăzute

de normativul I 7/2002.

Încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de

semnalizare a incendiilor amplasate în construcţiile din categoria C, D, E, vor fi dispuse în

spaţii ferite de incendiu sau în încăperi separate prin elemente incombustibile (C0) rezistente

la foc minim 60 minute, având golurile de acces protejate cu uşi rezistente la foc 30 minute şi

prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.

Iluminatul încăperilor destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente

instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se va executa cu lămpi fluorescente sau

incandescente în conformitate cu STAS 6646/1.

În încăperile destinate centralelor de semnalizare se va instala un post telefonic conectat

la sistemul de telefonie interioară al obiectivului şi un post direct la serviciul public de sector

sau localitate.

Pentru localizare rapidă, uşoară şi fără ambiguitate a alarmei şi pentru a lega indicaţia

centralei de locaţia oricărui detector sau declanşator manual trebuie furnizate, cel puţin cardul

de zonă, harta zonei, diagrama de conectare, lămpi pentru indicare la distanţă.

În cazul centrelor de supraveghere la distanţă se asigură o semnalizare la alarmă la

incendiu printr-o legătură automată cu pompierii într-un minim de timp de semnalizare.

Alarmarea automată, în cazul existenţe pazei în momentul declanşării alarmei de incendiu,

trebui confirmată şi prin telefon.

Legăturile automate trebuie monitorizate astfel încât orice defect să fie indicat la

distanţă sau la centrală. Acolo unde există centre de supraveghere la distanţă trebuie

transmise cel puţin semnale generale de incendiu sau de defect.

Dacă spaţiul este permanent supravegheat, atunci se poate utiliza telefonul pentru


la incendiu

71

anunţarea pompierilor.

Amplasarea corpurilor de iluminat din dispeceratele cu monitoare TV se face astfel

încât pe ecranele acestora să nu cadă lumină directă atât naturală cât şi artificială.

Echipamentele şi aparatura de comandă se instalează pe pereţi la nivelul privirii operatorului,

la minim 0,8 m de pardoseală.

Monitoarele se vor amplasa la o distanţă de 6...10 ori diagonala ecranului faţă de locul

de supraveghere al operatorului. Dacă numărul monitoarelor este mai mare de 4, acestea se

vor instala în rack-uri astfel încât operatorul să le poată urmări fără mişcarea capului.

Cablurile coaxiale care asigură legătura între diferitele echipamente (multiplexor,

monitoare, camere video, videorecordere etc.) se vor amplasa la o distanţă mai mare de 0,5 m

faţă de cablurile de forţă şi se vor evita traseele paralele ale acestora pe distanţe mai mari de 1

metru.

În cazul în care paralelismul nu se poate evita, cablurile coaxiale se vor proteja în tuburi

metalice, legate la pământ la ambele capete, situaţie în care distanţa nu se normează.

2.3.2 Protecţia împotriva incendiului

De regulă cablurile se instalează în zone cu risc mic de incendiu (cu excepţia celor din

incintele protejate).

Dacă este necesară prevederea de cabluri în alte zone, trebui utilizate cabluri rezistente

la foc sau se asigură supravegherea canalizaţiilor de cabluri prin detectoare împotriva

incendiului, astfel încât un defect al acestora să nu împiedice:

recepţia unui semnal de detectare la echipamentul de control şi semnalizare;

funcţionarea dispozitivelor de alarmă;

recepţia semnalelor iniţiate de sistemul de detecţie prin echipamentul de transmisie

al alarmei de incendiu.

Cablurile care trebuie să rămână în funcţiune mai mult de 1 minut după detectarea

incendiului trebuie să reziste la efectele focului un timp de 30 de minute sau să fie protejate

pentru această perioadă. Aceste cabluri sunt cele care asigură:

conectarea dintre echipamentul de control şi semnalizare şi echipamentul de

alimentare cu energie electrică, dacă se găsesc în carcase diferite;

conectarea dintre părţi ale echipamentului de control şi semnalizare, dacă se găsesc

în carcase diferite;

conectarea dintre echipamentul de control şi semnalizare şi panourile repetoare de



72

semnalizare şi/sau de comandă;

funcţionarea într-o zonă cu risc mare de incendiu.

Reţelele de cabluri care conectează echipamentul de control şi semnalizare cu

detectoare, declanşatoare manuale, dispozitive de alarmare etc. pot fi în sistem:

linii radiale,

bucle.

În cazul utilizării liniilor radiale se asigură:

amplasarea în zona supravegheată prin detectoare, astfel că la apariţia unui incendiu

să se iniţieze o alarmă;

rezistenţa corespunzătoare la efectele focului şi intervenţiei împotriva incendiului

cel puţin 30 de minute.

În cazul utilizării buclelor, acestea trebuie să reziste acţiunii focului şi intervenţiei

împotriva incendiului cel puţin 30 de minute sau să aibă o protecţie corespunzătoare pentru

această perioadă, dacă funcţiunile, altele decât cea de detectare, de la mai mult de o zonă, nu

pot fi realizate.

2.3.3 Protecţie împotriva defectelor mecanice

Cablurile trebuie protejate corespunzător mediului şi locului de amplasare.

Ele se instalează în zone protejate de tip tunele de cabluri, ghene, tuburi etc. Cablul

trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă pentru modul de pozare ales. Dacă cablul nu

oferă această rezistenţă, el se protejează mecanic, suplimentar.

La utilizarea circuitelor în buclă trebuie luată în calcul evitarea deteriorării simultane a

celor două capete ale buclei (ruperea cablului sau scurtcircuitului). La amplasarea ambelor

capete ale buclei în acelaşi spaţiu se iau măsuri suplimentare de protecţie mecanică sau se

distanţează suficient cele două capete ale buclei, pentru evitarea unui defect simultan.

2.3.4 Protecţia împotriva efectelor electromagnetice

Pentru evitarea defectelor şi alarmelor false, cablurile şi echipamentele nu se instalează

în spaţii care prezintă niveluri ridicate ale câmpului electromagnetic. Dacă acest lucru nu este

posibil, trebuie prevăzută o protecţie electromagnetică adecvată prin ecranare şi legare la

pământ conform PE 107.


la incendiu

73

2.3.5 Prize de pământ pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor

Pentru conectarea instalaţiei de semnalizare a incendiului se vor prevedea prize de

pământ cu rezistenţa de dispersie sub 4 ohmi, realizate fie separat pentru fiecare instalaţie, fie

prin conectarea la o priză comună cu alte echipamente sau prize ale clădirii.

Utilizarea în comun a prizei de pământ pentru sistemul de detectare şi alarmă la

incendiu cu cele ale instalaţiei de energie electrică se admite numai în condiţiile prevăzute de

STAS 6271.

Prizele de pământ se vor conecta la tabloul speciale pentru prize, care se va amplasa, de

preferinţă, în încăperile echipamentelor aferente.

Alegerea conductoarelor pentru legarea la pământ şi dimensionarea acestora se va face

în conformitate cu prevederile STAS 12604/5 pentru instalaţia de legare la conductorul de

protecţie.

Pentru trecerea prin fundaţie a conductoarelor de legare la pământ se va prevedea câte

un tub PVC Ф39 mm, curbat într-un singur plan cu o rază de cel puţin 1 metru, care va

străbate pardoseala pe verticală şi fundaţia exterioară pe orizontală, ajungându-se la exterior

la 0,8 m sub nivelul solului şi prelungindu-se cu cel puţin 1 metru de la fundaţia clădirii.

2.3.6 Realizarea, montarea cablurilor şi exploatarea instalaţiilor de

semnalizare a incendiilor

Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor realiza în execuţie îngropată sau

aparentă, cablurile utilizate fiind conforme cu cerinţele specificate de producătorul

echipamentelor, luându-se în calcul intensitatea curentului admisibil şi atenuarea semnalelor

de date.

Circuitele instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se vor executa cu cabluri cu

conductoare de cupru, cu excepţia cazurilor când sistemul este proiectat să lucreze în alte

tehnologii (de exemplu cabluri optice).

Secţiunea conductorului de cupru utilizat pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor

va fi cea rezultată din calcul în funcţie de încărcare (curentul absorbit în cazul cel mai

defavorabil) şi curentul estimat pe circuitul respectiv, configuraţia şi lungimea traseelor,

astfel încât la cel mai apropiat element conectat să se asigure tensiunea minimă de

funcţionare, în conformitate cu indicaţiile producătorului de echipament.

Tensiunile nominale de alimentare a circuitelor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor



74

sunt de regulă în gama 12-24 V c.c.

În spaţiile de producţie şi depozitare din categoria A şi B de pericol de incendiu,

conductoarele de semnalizare vor fi cu întârziere mărită la propagarea flăcărilor.

Traseele de cablu tip conducte, canale etc. trebuie să permită introducerea şi scoaterea

cu uşurinţă a cablurilor. Accesul trebui permis prin înlăturarea sau deschiderea unor capace

de protecţie.

Acolo unde cablurile traversează (penetrează) pereţi şi planşee cu rol de rezistenţă la

foc (antifoc), golurile trebuie asigurate împotriva incendiului, astfel încât rezistenţa la foc a

elementului de compartimentare traversat să nu se reducă.

Conexiunile de cabluri, altele decât cele din carcasele echipamentelor, se evită. În cazul

în care acest lucru nu este posibil, conexiunea trebuie carcasată într-o cutie de conexiune,

accesibilă şi identificabilă. Metoda de conexiune nu trebuie să reducă fiabilitatea şi rezistenţa

la foc a cablului fără conexiune.

Pentru reducerea interferenţelor electrice datorate apropierii de instalaţiile de date şi

cele electrice de joasă tensiune, cablurile instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se separă

de cablurile altor sisteme prin

instalarea în conducte, ghene separate;

separarea de alte cabluri prin intermediul unor elemente despărţitoare mecanice

continue şi rigide din materiale rezistente la foc;

instalarea la o distanţă minim 0,3 m de cablurile altor sisteme.

Se va evita instalarea cablurilor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor în lungul

conductelor calde, interzicându-se instalarea lor pe suprafeţe calde.

Se vor evita traseele expuse la umezeală.

Pe porţiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafeţe calde (minim 400 C) sau la

încrucişări cu acestea, distanţa dintre circuitele instalaţiilor de semnalizare a incendiilor

trebuie să fie de minim 12 cm sau se vor lua măsuri de izolare termică.

Se va evita instalarea cablurilor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor în tuneluri sau

canale tehnice în care se găsesc cabluri electrice cu tensiuni mai mari de 1000 V. În cazurile

în care nu este posibilă o altă soluţie, cablurile se vor instala în tuneluri sau canale tehnice pe

pereţii opuşi, sau pe aceeaşi parte cu cablurile electrice la o distanţă de aproximativ 40 cm,

sub cele electrice.

Când lungimile de paralelism depăşesc 150 m, iar tensiunile sunt mai mari de 1000 V,

se va face, de la caz la caz, calculul de protecţie, luându-se măsuri corespunzătoare conform


la incendiu

75

normativelor şi standardelor în vigoare.

La stabilirea traseelor se vor evita trecerile prin spaţii cu pericol de explozie, medii

corozive sau zone în care există pericol de scurgere a unor lichide ce ar putea deteriora

învelişul cablurilor sau ar prezenta pericol de incendiu, alegându-se soluţii de montaj pe

pereţii exteriori acestor spaţii (cu condiţia protejării împotriva efectelor de radiaţii termice în

caz de incendiu şi deteriorărilor mecanice) şi anume în spaţiile de circulaţie, anexe tehnice

sau alte spaţii fără pericol.

Pentru realizarea circuitelor de alarmă la incendiu pentru conectarea dispozitivelor de

alarmă se utilizează acelaşi tip de cablu.

Cablul de joasă tensiune pentru alimentarea echipamentului de control şi semnalizare la

incendiu se montează în carcasa echipamentului pe o intrare separată faţă de toate celelalte

cabluri ale sistemului de detectare şi de alarmă de incendiu.

Pentru sistemele de detectare şi de alarmă la incendiu se vor prevedea puncte de

concentrare separate, marcate corespunzător.

Cutiile de conexiuni se vor instala numai în locuri uscate, asigurate împotriva accesului

persoanelor neautorizate, uşor accesibile personalului de întreţinere.

Cablurile, conectoarele, bornele etc. trebuie să fie marcate pentru a putea fi uşor

identificate.

Rezistenţa de izolaţie faţă de pământ a circuitelor de semnalizare trebuie să fie de

minim 10 mΩ cu decuplarea bornei de legare la pământ.

În clădirile înalte şi foarte înalte pentru circuitele destinate instalaţiilor de semnalizare a

incendiilor coloanele dispuse pe verticală vor fi separate de celelalte categorii de instalaţii

electrice sau de telecomunicaţii.

Organizarea echipamentului aferent instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se face pe

niveluri de acces a echipamentului cu sistem de parolare.

Circuitele pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor instala în tuburi

separate.

Proprietarul sau o altă persoană având control în acea parte a clădirii care conţine

instalaţia de semnalizare a incendiului este responsabil pentru:

asigurarea conformităţii iniţiale şi continue a instalaţiei sau sistemului cu cerinţele

în vigoare;

scrierea procedurii pentru abordarea diferitelor alarme, avertizări şi a altor

evenimente apărute în instalaţie sau sistem;

antrenarea ocupanţilor pentru recunoaşterea diferitelor situaţii, alarme şi pentru



76

evacuare;

păstrarea instalaţiei sau sistemului în cele mai bune condiţii de funcţionare;

prevenirea alarmelor false prin luarea de măsuri adecvate pentru împiedicarea

activării detectoarelor prin operaţii de sudare, tăiere metale, fumat, încălzit, gătit,

evacuare gaze etc.;

asigurarea că instalaţia sau sistemul este modificat corespunzător dacă apar orice

schimbări semnificative de utilizare sau configurare a clădirii;

ţinerea unui registru de evidenţă a intervenţiilor la sistem şi înregistrarea tuturor

evenimentelor care afectează sau au ca sursă instalaţia sau sistemul;

asigurarea că instalaţia sau sistemul este întreţinut la intervale corespunzătoare după

apariţia unui defect, incendiu sau alt eveniment care poate afecta sistemul;

numirea uneia sau mai multor persoane pentru îndeplinirea acestor funcţii. Numele

lor trebuie scrise în registrul de evidenţă a intervenţiilor la sistem;

schimbarea periodică a codurilor de acces ale utilizatorilor şi personalizarea

acestora.

Proprietarul poate delega aceste funcţii prin contract unei organizaţii (organizaţia care a

instalat sistemul sau care asigură service). Jurnalul (registrul) instalaţiei trebuie ţinut într-un

loc accesibil persoanelor autorizate, de regulă lângă centrală, şi trebuie efectuate înregistrări

privind toate evenimentele sistemului.

2.3.7 Zonarea clădirii

Clădirea trebuie împărţită în zone de detectare astfel încât locul de origine al alarmei să

poată fi determinat rapid din indicaţiile date de echipamentul de control şi semnalizare la

incendiu (centrala de semnalizare). Trebuie asigurate circuite de rezervă pentru identificarea

semnalelor de la declanşatoarele manuale de alarmă, astfel încât să fie prevenite semnalele

false.

Împărţirea clădirii pe zone de detectare trebuie să ţină seama şi de următoarele reguli:

Aria desfăşurată a unei singure zone trebuie să fie mai mică sau egală cu 1600 m2;

Distanţa de căutare (în interiorul unei zone) pentru a avea confirmarea vizuală a

incendiului trebuie să fie mai mică sau egală cu 30 m;

Într-o zonă de detectare se pot include mai multe încăperi dacă:

- încăperile sunt învecinate, numărul lor nu este mai mare ca 5 şi întreaga suprafaţă


la incendiu

77

nu depăşeşte 400 m2;

- încăperile sunt învecinate, cu posibilitatea de acces uşor la acestea, suprafaţa totală

1000 m2 şi în centrala de semnalizare a incendiilor sau la accesele la încăperi s-au

prevăzut avertizori de alarmă pentru spaţiul afectat de incendiu.

Fiecare zonă trebuie limitată la un singur nivel al cădirii cu excepţiile:

- zona este casa scării, puţul liftului sau o structură similară care se întinde pe mai

mult de un nivel;

- suprafaţa totală a clădirii este mai mică de 300 m2.

Împărţirea clădirii în zone de alarmă depinde de nevoile de diferenţiere a tipului de

alarmă. Dacă un semnal de alarmă se generează întotdeauna pentru întreaga clădire, atunci

divizarea clădirii în zone de alarmă nu este necesară.

2.4 Concluzii

Stadiului actual al sistemelor de supraveghere şi alarmare la incendiu este foarte

important pentru a se şti de la ce nivel de cunoaştere se pleacă, ce probleme apar în

instalaţiile vechi, şi cum se pot adapta acestea la cerinţele actuale. Reabilitarea clădirilor

impune implicit şi reabilitarea instalaţiilor de supraveghere a incendiilor. În contextul actual

există instalaţii care se pot reabilita utilizând elemente componente ale instalaţiilor existente,

şi în această situaţie costul de implementare a soluţiei poate să scadă. Din punctul de vedere

al intervenţiei structurilor specializate este important ca aceste instalaţii să indice cât mai

exact locul incendiului şi să poată furniza informaţii complete despre starea de fapt din

obiectiv. Acest lucru este posibil numai dacă instalaţiile de supraveghere şi alarmare la

incendiu sunt interconectate cu alte sisteme şi instalaţii din obiectiv.

Datorită sistemelor adresabile, instalaţiile de supraveghere şi alarmare la incendiu

permit identificarea exactă a locului conform unui panou sinoptic ataşat. Dar lucrul cu acest

panou este destul de dificil deoarece pe timpul intervenţiei este necesară vizualizarea rapidă,

grafică, uşor de poziţionat în contextul global al clădirii. Sistemele actuale nu permit

integrarea acestora cu sistemele de gestiune centralizată prezente tot mai mult în marile

clădiri din România.

Unele modele de incendiu realizate pe calculator includ anumite programe pentru

calculul răspunsului detectoarelor de căldură sau de fum. Este important pentru utilizatori să

înţeleagă modelul detectorului folosit, pentru a se putea înţelege şi diferite limitări şi

potenţialele erori. Pentru detecţia căldurii, cele mai multe instrumente folosite pe calculator



78

au la bază un model de densitate a masei de particule cum a fost prezentat în acest capitol.

Pentru anumite detectoare de fum se foloseşte un model de creştere a temperaturii

gazelor de ardere şi altele folosesc un model de creștere a densității optice de masă sau un

model specific de stingere. Modelul specific de stingere este similar cu modelul densității

optice de masă. Multe dintre acestea nu includ modelarea rezistenţei de intrare. Unele permit

folosirea parametrilor specifici pentru fiecare carburant, pentru fum şi pentru densitatea

optică de masă.

Capitolul 3 – Conceptul „Building Management System (BMS)”

79

3 Conceptul „Building Management System (BMS)”

3.1 Generalităţi

În ultimii douăzeci de ani funcţionarea clădirilor bazată pe tehnologia informaţiei, din

mai multe puncte de vedere (utilităţi, administrativ, financiar), a avut o evoluţie

spectaculoasă.

Astăzi o clădire modernă este dotată cu infrastructură electronică, care îi permite să se

adapteze şi să răspundă în mod permanent la schimbarea condiţiilor având ca rezultat

utilizarea eficientă a resurselor energetice, îmbunătăţirea condiţiilor de confort şi creşterea

gradului de securitate a celor ce o ocupă.

Infrastructura electronică (creierul) clădirii care conduce şi monitorizează funcţionarea

echipamentelor şi instalaţiilor aferente este cunoscut în literatura de specialitate cu numele de

Sistem de Management al Clădirii (SMC) sau Building Management System (BMS).

Conceptul de BMS aferent unei clădirii cuprinde totalitatea aparatelor, echipamentelor,

sistemelor locale de automatizare a instalaţiilor (hidraulice, încălzire, ventilare-climatizare,

iluminat, ascensoare, prevenirea şi stingerea incendiilor, control acces, supraveghere,

antiefracţie etc.) şi reţelelor de comunicaţie care asigură supravegherea şi controlul

funcţionarii instalaţiilor din clădire [2]. BMS implementează programe de utilizare eficientă a

energiei, în condiţii de securitate la incendiu şi reduce cheltuielile de mentenanţă.

Datorită limitărilor din punct de vedere hardware şi software ale instalaţiilor din

clădirile vechi, realizarea unei infrastructuri inteligente este dificilă.

BMS este un sistem de automatizare modern cu o arhitectură ierarhizată şi distribuită pe

două sau trei niveluri. Elementele principale sunt computerul central (PC Workstation - post

central de comandă) şi controlerele necesare automatizării diverselor tipuri de echipamente şi

instalaţii. Transmiterea informaţiilor între acestea şi computer şi invers se face în timp real

prin intermediul unei reţele de comunicaţii. Controlerele sunt dispozitive electronice, dotate

cu microprocesor, şi care au implementate algoritmi moderni de funcţionare (PID, EPID1

etc.).

Reţeaua de comunicaţii asigură fluxul de informaţii şi între controlere, astfel încât în

timpul defecţiunii temporare a computerului central, acestea conlucrează pentru funcţionarea

1 EPID înseamnă Enhanced PID adică PID îmbunătăţit



80

clădirii.

Beneficiile dotării unei clădiri cu BMS sunt [49]:

- Eficientizarea consumurilor energetice în condiţii de confort prin utilizarea

algoritmilor de funcţionare ai diferitelor echipamente şi instalaţii.

- Grad ridicat de securitate al clădirii prin utilizarea unor sisteme avansate de control

ale accesului, detectare şi alarmare la incendiu şi efracţie, corelarea între sistemul de evacuare

a fumului şi sistemul HVAC al clădirii etc.;

- Sisteme avansate de comunicaţii - internet, intranet, poşta electronică, TV prin cablu

cu circuit închis, videofonie etc.;

- Management facil al clădirii printr-un post central şi mai multe posturi locale de

colectare, procesare şi transmitere a datelor.

3.2 Funcţiunile principale ale sistemului BMS

Afişarea în timp real a parametrilor ce caracterizează funcţionarea întregii clădiri

reduce timpul efectiv de supraveghere în cazul în care aria construită a clădirii este foarte

mare sau clădirea este alcătuită din mai multe corpuri. Softul - aplicaţie care rulează pe

computerul central se prezintă sub formă grafică, realizându-se astfel o interfaţa utilizator-

clădire prin care se poate supraveghea şi conduce infrastructura acesteia. Totodată datele

obţinute sunt introduse automat în diferite procese de calcul, ale căror rezultate sunt incluse

în rapoarte de funcţionare. Existenţa şi actualizarea permanentă a acestora ajută la

identificarea unor probleme în funcţionarea instalaţiilor din diferite zone ale clădirii. Bazele

de date astfel formate sunt utilizate în realizarea strategiilor de management energetic.

Sistemul permite modificarea parametrilor de funcţionare ai tuturor echipamentelor.

Software-ul unui sistem BMS este astfel conceput încât oricărui parametru de

funcţionare i se pot asocia valori limită (very low, low, high, very high). Atingerea unei

valori limită duce la declanşarea unei alarme (de regulă optică, dar în unele cazuri poate fi şi

sonoră). Exemple sunt multiple: depăşirea/scăderea valorii de referinţă a temperaturii aerului

pe diferite zone, depăşirea/scăderea valorii de umiditate critică pentru zone de depozitare

pentru diverse produse (biblioteci cu documente foarte vechi), pătrundere prin efracţie etc.

Aşadar monitorizarea stării alarmelor şi istoricului acestora sunt o altă facilitate a unui sistem

de supraveghere şi conducere centralizată de tip BMS.

Având în vedere multitudinea de informaţii colectate de un astfel de sistem, pentru a


81

putea fi gestionate corespunzător, se creează automat bazele de date. Cu ajutorul acestora sunt

create rapoarte de funcţionare atât pe perioade de timp încheiate, cât şi pe perioade de timp

viitoare, rezultând aşa numitele trend-uri. Un alt scop al bazelor de date este calculul unor

indicatori de performantă. Un indicator de acest tip, des utilizat, îl reprezintă costul energiei

consumate/metru pătrat. Pornind de la acest indicator, coroborat cu alte date, se pot afla

informaţii utile. De exemplu indicele foarte mare de consum pe nivelul A al unei clădiri

închiriate unui beneficiar, în comparaţie cu indicele de consum pe nivelul B, de acelaşi tip, al

aceleiaşi clădiri, dar închiriat altui beneficiar, poate semnala diverse probleme: utilizarea

necorespunzătoare de către personalul angajat a echipamentelor terminate

(ventiloconvectoare), a iluminatului în mod excesiv pe timpul zilei, nefuncţionarea în condiţii

nominale a chilerului aferent nivelului respectiv din clădire, etc.

Totodată, bazele de date sunt folosite pentru a calcula durata de folosire a

echipamentelor, în urma căreia se decide trimiterea echipelor de intervenţie pentru controale

de rutină sau înlocuirea echipamentelor pentru a preveni o utilizare excesivă urmată brusc de

o defecţiune [21].

În cazul instalaţiilor ce folosesc echipamente de rezervă (cazane ce funcţionează în

cascadă, pompe/ventilatoare montate în paralel etc.), condiţia principală care determină

interschimbarea acestora era durata de funcţionare. Sistemul BMS pe lângă durata de

funcţionare ia în calcul şi consumul energetic realizat, pe diferite perioade de consum.

Pe lângă faptul că sistemul BMS oferă posibilitatea existenţei unuia sau a mai multor

posturi de comandă, acesta cuprinde toate sistemele de automatizare aferente instalaţiilor din

clădire prin interconectare, funcţionarea acestora având la bază schimbul de informaţii

reciproc. În cazul ansamblurilor de clădiri interconectarea se realizează prin reţele locale de

tip LAN iar unde nu este posibil - prin linii telefonice. Integrarea nu se rezumă doar la

instalaţiile propriu-zise ci chiar la sistemele informatice şi de contabilitate. De exemplu

dispariţia unui angajat de pe ştatul de plată al instituţiei conduce în mod automat la

dezactivarea cartelei de acces în clădire.

Utilizarea controlerelor digitale, cunoscute şi sub denumirea de DDC- Direct Digital

Controler, pe lângă caracteristicile de modularitate, extensibilitate şi versatilitate ce le oferă

sistemului BMS, permite programarea buclelor de automatizare şi parametrizarea proceselor

de la distanţă din interiorul clădirii şi/sau din exteriorul acesteia prin Internet sau linie

telefonică. Bucle standard de automatizare de tip PID, funcţii logice, de maxim şi minim, de

contorizare, temporizare, prescriere etc. sunt uşor de conceput, configurat şi modificat

datorită software-ului iniţial (firmware) cu care este prevăzut DDC-ul. Firmware-ul este



82

softul de bază care permite rularea ulterioară a aplicaţiilor concepute de producător, sub

formă de module soft, pentru diferite instalaţii tip (preparare a agentului termic primar,

încălzire, preparare a apei calde de consum menajer, centrala de tratare a aerului - diferite

tipuri constructive, ventiloconvectoare, unităţi terminale de tip VAV etc.).

Unităţile terminale de tip VAV (Variable Air Volume) sunt cutii de amestec dotate cu

ventilator cu turaţie variabilă, rezistenţă electrică şi grile reglabile. La ele aerul ajunge prin

tubulatura de la centrala de tratare a aerului. Reglarea temperaturii în încăpere se face prin

variaţia debitului de aer introdus (reglaj cantitativ), spre deosebire de ventiloconvectoare, care

sunt schimbătoare de căldură apa-aer şi reglează temperatura din încăpere prin variaţia

temperaturii aerului introdus (reglaj calitativ) [52].

Concepţia hardware şi software a DDC-urilor face posibilă implementarea strategiilor

de management energetic nu numai la nivelul softului central al sistemului BMS, ci chiar la

nivelul controlerelor, crescând gradul de eficienţă energetică al clădirii.

3.3 Structura sistemului BMS

Deşi structura hardware a unui sistem BMS comportă multe forme, aceasta datorită

numărului ridicat de producători şi soluţii adoptate, în general este respectată structura din

figura 3-1.

Până la mijlocul anilor 1990, sistemul era structurat pe trei niveluri (nivel aparatura de

câmp – field level, nivel automatizare - automation level, nivel management - management

level), distincte între ele din punctul de vedere al funcţiilor şi al modului de comunicaţie [49].

Primul nivel era format din traductoare şi elemente de execuţie, fiecare conectat individual la

controlere [18] [19]. Astfel, între echipamentele tehnologice (cazane, sisteme de răcire,

centrale de tratare a aerului etc.) şi controlere exista aparatura de câmp ce realiza o delimitare

precisă. După anul 2000 implementarea la scară largă în producţia de echipamente

tehnologice şi automatizare aferente a standardelor LONMARK şi BACNet, nivelul aparatură

de câmp a fost integrat din punctul de vedere al comunicaţiei în cel de automatizare [47].

Principalul motiv îl constituie dotarea traductoarelor şi elementelor de execuţie cu

module de comunicaţie integrate (partea centrală a modulului de comunicaţie o constituie

microprocesorul), acestea putând forma cu reţelele de controlere o reţea unică de tip peer to

peer (de la egal la egal). Totodată şi echipamentele tehnologice au început sa fie prevăzute cu

module de comunicaţie de tip BMS. După cum se observă în figura 1 reţeaua de traductoare


83

şi elemente de execuţie - notate cu I/O (Input/Output) este conectată la reţeaua controlerelor

prin intermediul unui controler de reţea [42], [43].

Elementele de câmp pot fi conectate la module distribuite, care la rândul lor formează o

reţea compatibilă cu cea a controlerelor. De cele mai multe ori rolul controlerului de reţea din

primul caz este preluat de un controler standard, dar care îndeplineşte numai acest rol în

procesul de comunicaţie [30].

În cazul în care extinderea unei reţele de comunicaţii pe o arie geografică însemnată

(exemplu centralele de cogenerare ale unui oraş) se face prin intermediul telefoniei, cuplarea

într-un sistem de management utilizează comunicaţia de tip Auto Dial - Auto Answer.

Aceasta înseamnă că modem-urile se cuplează on-line automat la linia telefonică doar când

este necesară trimiterea sau recepţia de pachete de date.

Un sistem de management poate folosi în cadrul său mai multe tipuri de reţele de

comunicaţie, diferite din punct de vedere software, pentru cuplarea acestora existând punţile

(bridge) de comunicaţie (exemplu LON/EIB, LON/PROFIBUS).

Orice nod al reţelei de comunicaţie poate constitui un post de comandă local (PC -

Local Workstation) prin care se poate accesa întregul sistem, aceasta făcându-se securizat, pe

mai multe niveluri, pe bază de parole.

Informaţiile provenite de la controlere sunt procesate şi gestionate prin intermediul unei

Figura 3-1 Arhitectura sistemului BMS



84

staţii de lucru centralizate (PC-Workstation). Funcţionarea este asigurată de un server de baze

de date prevăzut cu back-up. Pentru existenţa datelor şi pe suport scris, în reţea este necesară

prezenţa unei imprimante. Un alt rol important al acesteia este înregistrarea alarmelor în cazul

defectării computerelor (existenţa unui virus). Protocoalele caracteristice reţelei de

comunicaţie la nivelul de management sunt: Ethernet, BACNet, TCP/IP, HTTP etc. Toate

permit conectarea, prin intermediul unui router ( conectarea reţelei interne Intranet la

Internet). Existenţa conexiunii la serviciul World Wide Web şi dezvoltarea accentuată a

tehnologiilor wireless fac posibilă accesarea sistemul BMS utilizând echipamente diverse:

laptop, telefon mobil, PDA etc. Accesul wireless se poate face şi prin puncte de acces dotate

cu card Ethernet.

Unii dintre marii producători de BMS echipează mai multe clădiri dintr-un oraş sau din

mai multe oraşe, şi le interconectează la nivel de management, rezultând, astfel reţele cu arii

geografice extinse numite WAN -Wide Area Networks.

Din punct de vedere software, al tipului de protocol de comunicaţie utilizat în reţele, la

nivel de automatizare, cele mai cunoscute sunt LON (Local Operating Network), EIB

(European Installation Bus), PROFIBUS (Process Field Bus). Au fost luate în considerate

numai protocoalele deschise (open protocol), pentru că numai utilizarea lor oferă caracterul

de versatilitate al unui sistem BMS, în detrimentul protocoalelor proprietar, care condiţionează

apartenenţa controlerelor şi a echipamentelor de comunicaţie la acelaşi proprietar. La nivel de

automatizare, în special în SUA, este foarte folosit BACnet, standard creat de ASHRAE, în

timp ce în UE el este folosit numai la nivel de management. Pentru utilizarea BACnet la

sistemele de management ale clădirilor sunt necesare protocoalele Ethernet şi TCP/IP. Din

punctul de vedere al suportului fizic al reţelelor, majoritatea protocoalelor de comunicaţie

sunt compatibile cu toate mediile, variind doar viteza de trafic a datelor: cablu cu patru

conductoare din cupru (2 perechi torsadate), fibră optică, linii de alimentare cu energie

electrică, unde radio (wireless), cablu coaxial etc. În alegerea acestora trebuie ţinută seama de:

costurile de achiziţie, instalare şi punere în funcţiune, siguranţa transmiterii datelor,

eliminarea perturbaţiilor şi înlăturarea erorilor logice, viteza necesară de transmitere a datelor,

distanţele şi poziţia topologică a participanţilor etc.

Software-ul utilizat la nivel de management este compatibil cu platformele Windows

şi/sau MAC OS (MACintosh Operating System). Interfaţa grafică a acestuia permite controlul

şi monitorizarea diferitelor aplicaţii simultan, fiind de tip multitask. Structura grafică a

interfeţei este piramidală. Prin accesare continuă a sistemului acesta se “desface” în


85

subsisteme. Funcţionarea echipamentelor şi instalaţiilor este prezentată schematic pentru a

uşura munca utilizatorului, ca în figura 3-2.

Facilităţile oferite de software sunt diverse, cele mai importante fiind: managementul

reţelei prin comunicaţia on-line cu controlerele şi alte dispozitive dotate cu module de

comunicaţie, achiziţia în timp real a datelor şi generarea de rapoarte ce includ istorice de

evenimente, gestionarea alarmelor, configurarea şi exploatarea bazelor de date prin algoritmi

de procesare etc.

Software-ul alocă o adresă de tip text pentru fiecare dispozitiv din reţeaua de

comunicaţie (controler, PC, periferice), astfel încât mesajele de alarmă localizează cu precizie

defecţiunea. În configurarea mesajelor de alarmă se introduc comentarii destinate

operatorului, în funcţie de nivelul de acces, prin care se indică acestuia ce măsuri să

întreprindă (ce servicii de intervenţie să apeleze, ce sisteme să elimine din funcţiune, ce

formulare să completeze etc.)

3.4 Strategii de management energetic

Strategiile de management implementate în cadrul unui sistem BMS diferă de la

producător la producător, însă o parte dintre acestea sunt esenţiale şi se regăsesc în

Birou secretara

Sala de sedinte

Birou 1 Birou 2 Birou 3 Birou 4

Hol intrare

Scara acces

camera supraveghere

incuietoare electromagnetica

buton sonerie

detector fum

contact magnetic

cifru acces

Figura 3-2 Exemplu de interfaţă cu utilizatorul



86

majoritatea situaţiilor.

Între sistemul de iluminat artificial şi cel natural trebuie să existe concordanţă. Nivelul

de iluminare artificial interior şi exterior trebuie să varieze automat în funcţie de cel natural.

În acelaşi timp funcţionarea corpurilor de iluminat se corelează cu senzorii de prezenţă. Lipsa

ocupanţilor unei încăperi trebuie să reducă nivelul de iluminare sau după caz, întreruperea

funcţionării sistemului de iluminat.

În cazul instalaţiilor electrice de forţă este necesară o monitorizare permanentă a

consumurilor de energie activă şi reactivă. Pe perioada consumurilor de vârf, când cantitatea

de energie reactivă este crescută, trebuie luate măsuri pentru ameliorarea factorului de putere

prin cuplarea automată a bateriilor de condensatoare. O cotă parte importantă a consumului

electric o constituie funcţionarea lifturilor. Motoarele lifturilor şi ale scărilor rulante folosesc

electronică de putere, apărând astfel inevitabilele armonici de curent care reduc valoarea

factorului de putere.

3.5 Principalele sisteme BMS existente pe piaţă

În tabelul următor sunt prezentate mai multe sisteme BMS, informaţiile fiind luate de pe

site-urile producătorilor. Acestea se referă la denumirea sistemului de management, la

software-ul folosit şi la tipurile de comunicaţii utilizate la cele două niveluri. La secţiunea

controlere sunt enumerate cele mai importante.

În România exista o serie de firme care comercializează, unele proiectează şi montează

instalaţii de BMS. Instalaţiile pornesc de la pachete simple care utilizează un releu

crepuscular care, în funcţie de iluminatul din mediul ambiant, alimentează sau întrerupe

circuitul surselor de lumină, la utilizarea unor relee electronice monostabile care alimentează

sursa de lumină în funcţie de prezenţă (COELCO, HAGER), la cele wireless care folosesc

transmisii radio la 868 MHz - sistemul EasySens la care transmisia de date se face prin

standardul EnOcean care permite combinaţia de senzori şi receptoare produse de diferite

firme.

Producător Sistem BMS Management Automatizare Software BMS Controllere

ASI ASI Controls TCP/IP ASI Bus ASI Monitor

ASI Virtual expert

ASI 7540, ASI8040,

ASI 1-6000

Delta

Controls ORCA BACNet IP BACNet MS/TP ORCA View

Seriile DSC,DAC,

DLC,DFM

Distech EC-NET TCP/IP LON, Modbus EC-NET supervizor EC-8, EC 67, EC 12

Tabel 3:1 Informaţii BMS


87

Controls

Honeywell SymmetrE Ethernet TCP/IP LON, C-BUS EBI, XBS Seria Excel 5000

Invensys I/A Series Ethernet TCP/IP LON, BACNet I/A Series Enterprise

Server

Seriile UNC, Micronet,

MNB

Johnson

Controls Metasys BACNet IP LON Metasys

Seriile LN,

Micronet,MNB

KMC

Controls

KMD Digital

System BACNet IP BACNet MS/TP OSA-5000 Seriile KMD

Moeller XConfort EIB EIB Home Manager Module I/O tip EIB

Siemens

Talon Ethernet TCP/IP LON Talon WorkSTATION Seria Raptor, Predator

Instabus EIB EIB ETS Software Module Instabus I/O de

cuplare

Schneider TAC Vista Ethernet TCP/IP LON Tac Vista Seria XENTA

Astfel modulele receptoare pot să primească şi să evalueze atât telegrame emise de

senzorii Thermokon cât şi de întreruptoarele pentru iluminat PEHA (emiterea de unde radio

este obţinută prin efect piezoelectric). Receptoarele sunt echipate cu interfeţe LON sau RS

485. Pentru controlul şi vizualizarea unor instalaţii de mică complexitate poate fi utilizat

aparatul “Touch Panel” cu ecran LCD de 5,7” (PRATCO). Protocoalele deschise permit

utilizarea echipamentelor indiferent de producător. International Standard Organisation (ISO)

a elaborat Modelul de Referinţă OSI -Open Systems Interconection pentru transmisia de date

între calculatoare, reţele şi procese. Standardele pentru reţelele de comunicaţii cele mai

utilizate sunt: LON (Local Operating Network), BACNet (Building Automation Control

Network) şi EIB (European Installation Bus). Achiziţia datelor, conversia acestora în semnale

numerice şi transmiterea la controlere se face cu aparate şi echipamente caracteristice

sistemului corect firmei care produce asemenea aparatură [12]. De exemplu la sistemul

Honeywell sunt utilizate controlere tip EXCEL, iar comunicaţia se realizează prin intermediul

unor module de tip XFL 521 B ce au câte opt intrări analogice. Comunicaţia se face prin

cablul de comunicaţie LON-BUS ce utilizează protocolul de comunicaţie LONTalk. La

nivelul controlerului se efectuează vizualizare, gestiunea datelor şi transmiterea datelor la

nivelul ierarhic superior. Firme care se ocupă de sisteme pentru managementul clădirilor cu

realizări remarcabile sunt: Moeller-Electric cu : sistemul xComfort-Locuinţa confortabilă în

care trebuie amintit pachetul EasyDim, ce asigură controlul iluminatului ambiental şi

pachetul Easy Play, care asigură controlul şi comanda iluminatului şi prizelor; sistemul

xCommand – în loc de chei şi cartele magnetice utilizează identificarea prin amprente; Casa

inteligenta XClever home. O alta firma cu o prezenţă de subliniat este Schneider - România

cu T.A.C. system şi Clipsal C-Bus; Aplicaţii ale BMS în hoteluri -Impact Electrocom;

Societatea de Inginerie Sisteme (SIS) a realizat un BMS la ASIROM Timişoara; Compania

Trident Production din Timişoara are o serie de produse şi soluţii tehnice personalizate atât



88

pentru locuinţe cât şi pentru clădiri publice, comerciale şi industriale DEMCO, FROSYS şi

altele. Sunt utilizate aparate şi echipamente de la Honeywell, Johnson Control, Rockwel

Automation, Moeller, Schneider, Legrand, Siemens etc. Sunt firme care au agremente tehnice

pentru comercializarea de aparate de automatizare necesare instalaţiilor de tip BMS [55].

3.6 Aspecte legate de viitor

Ca urmare a apariţiei în decembrie 2004 a standardului PrEn W122 “Calculation

methods for energy efficiency improvements by the application systems”,(Metode de calcul

pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor prin utilizarea sistemelor de

automatizare integrate) elaborate de Comitetul Tehnic CEN/TC 247 din cadrul Comisiei

Europene pentru Standardizare “Automatizarea, Conducerea şi Managementul Clădirilor”

propus în prezent spre adoptare, rezultă necesitatea introducerii sistemelor de automatizare

integrate în clădiri respectiv a BMS - clădiri inteligente prin care se poate obţine o utilizare

eficientă a energiei. Evident că gradul de inteligenta proiectat al BMS pentru o clădire

respectiv sistemele de automatizare integrate aferente vor rezulta dintr-un calcul tehnico-

economic.

Elaborarea standardului a fost realizată pe baza mandatului M 343 al Comisiei Europene

şi al Asociaţiei Europene de Liber – Schimb Comercial şi urmează Directiva UE 2002/91/CE

cu privire la performanţele energetice ale clădirilor .

În afară de prefaţa şi introducere, standardul are şase capitole:

Scop

Normative utilizate

Termeni şi definiţii

Impactul Sistemelor de Automatizare şi Control a Clădirii (SACC) şi a

Managementului Tehnic al Clădirii (MTC) asupra performanţelor energetice a

clădirilor.

Contribuţia SACC şi MTC asupra performanţelor energetice a clădirilor

Calculul impactului SACC şi MTC asupra clădirii.

Apariţia standardului PrEn W122 , arată necesitatea prevederii în clădiri a sistemelor de

automatizare integrate BMS care contribuie în mod semnificativ la creşterea eficienţei

energetice a clădirilor, acestea acţionând în spiritul Legii nr. 372/2005.

Recunoaşterea necesitaţii utilizării în clădiri a sistemelor de automatizare integrate şi a


89

beneficiilor asociate acestora este și rezultatul utilizării metodelor de calcul pentru

determinarea creşterii eficienţei energetice a clădirilor. Prin utilizarea acestor sisteme se

contribuie semnificativ la creşterea utilizării eficiente a energiei în clădiri.

Totodată menţionăm necesitatea de a se ţine seama şi de Legea privind utilizarea

eficientă a energiei electrice 199/2000, precum şi de Legea energiei electrice 318/2003.

De remarcat că o secţiune este dedicată clădirilor de locuit inteligente pentru confortul

şi siguranţa utilizatorilor unde este acordată o atenţie deosebită siguranţei, respectiv sistemelor

de securitate din care fac parte şi sistemele de supraveghere şi alarmare la incendiu.

Chiar dacă toate sistemele unei clădiri o fac să fie funcţională, să asigure utilizarea

eficientă a energiei într-un mediu confortabil, dacă nu este prevăzută cu sisteme de securitate,

ea este ca un automobil care nu este prevăzut cu sisteme de protecţie.

3.7 Concluzii

La nivel mondial se pune tot mai imperativ problema economisirii de energie. Un

raport al Agenţiei Internaţionale de Energie (IEA) arată că potenţialul de economisire a

energiei electrice în Europa de Est este de 40% din totalul consumului. Se apreciază că în

aproximativ 90% din societăţile româneşti nu există o persoană responsabilă cu eficienţa

energetică. Pe linia economisirii de energie, la noi în ţară a fost promulgată în anul 2000

Legea nr.199 privind utilizarea eficientă a energiei electrice şi ca urmare a Directivei

2002/91/CE a Parlamentului European din 16.12.2002 a fost promulgate la 13.12.2005 Legea

nr.372 privind Performanţa energetică a clădirilor.

Performanţa energetică a clădirilor este legată şi de dotarea clădirii cu un sistem propriu

al fluxurilor energetice şi informaţionale care să-şi adapteze comportamentul în sensul

utilizării eficiente a energiei în condiţii de securitate şi mediu confortabil printr-un sistem

tehnologic adecvat. Dotarea clădirilor cu un sistem propriu de management – Building

Management Systems (BMS) devine tot mai actuală.

Un sistem BMS este pasul următor în dezvoltarea reţelelor de automatizare. BMS

reprezintă un sistem de maangement. Un astfel de sistem nu este necesar în cazul sistemelor

de dimensiuni reduse cum ar fi automatizarea unei locuinţe. În acest caz un sistem BMS

aduce economii energetice mici, principala sa utilizare este de a spori confortul şi securitatea

prin mesajele de informare pe care acesta le poate trimite. Totuşi, acesta devine indispensabil

în cazul reţelelor răspândite pe arii extinse sau împărţite pe segmente separate care nu

comunică între ele. În astfel de cazuri, monitorizarea şi controlul funcţionării instalaţiei,



90

managementul acesteia, devine imposibil de realizat fără un sistem BMS.

Datorita nivelului înalt la care se implementează un sistem BMS şi a puterii de calcul

de care un asemenea sistem dispune, acesta poate furniza informaţii special adaptate către

echipele de intervenţie în caz de incendiu, sau către alţi operatori de servicii care trebuie să

intervină rapid şi nu trebuie sau nu au timp pentru a studia caracteristicile clădirii.

Capitolul 4 – Concepţia reţelelor pentru instalaţiile de supraveghere şi alarmare

91

4 Concepţia reţelelor pentru instalaţiile de supraveghere şi

alarmare

4.1 Standarde şi protocoale de comunicaţie

O instalaţie clasică de supraveghere şi alarmare funcţionează ca un sistem care culege

informaţia de la o sursă (detector) o transmite la centrul de comandă unde este analizată şi pe

baza acestei informaţii se ia o decizie, o acţiune (alarmă, se porneşte instalaţia de stingere, se

semnalizează defect). Centrala de incendiu trebuie să analizeze o mulţime de stări primite de

la dispozitive şi să poată face diferenţa între acestea. În plus detectoarele, centrala şi celelalte

dispozitive pot proveni de la producători diferiţi şi trebuie să lucreze împreună, să vorbească

aceeaşi „limbă”. Această sarcină o îndeplineşte protocolul de comunicaţie.

Un protocol de comunicaţie reprezintă un set de reguli bine stabilite prin care se

normează modul cum se reprezintă şi cum se transmite informaţia, modul cum se face

autentificarea informaţiei dar şi modul cum se face detectarea erorilor ce pot apărea la

transmiterea informaţiei pe canalul de comunicaţie. În esenţă, un protocol de comunicaţie

stabileşte nişte reguli ce trebuie urmate de participanţii la conexiune pentru a putea face

posibilă comunicaţia. Rolul unui protocol de comunicaţie este de a asigura că informaţia

ajunge la destinatar la timp şi că transmiterea informaţiei se face fără erori sau că aceste erori

sunt detectate.

Rareori este folosit un singur protocol, de cele mai multe ori sunt folosite stive, suite

sau familii de protocoale, fiecare protocol adresând o problemă specifică de comunicaţie.

Exemple de astfel de stive de protocoale sunt: TCP/IP (Transmission control

Protocol/Internet Protocol), OSI (Open Systems Interconnection), UPnP (Universal Plug and

Play), iSCSI, IPX/SPX, AppleTalk, DECNet şi altele [111], [115].

4.1.1 Modelul de referinţă OSI

Modelul de referinţă de bază pentru interconectarea sistemelor deschise (Open Systems

Interconnection Basic Reference Model) este o descriere abstractă bazată pe straturi folosită

la proiectarea protocoalelor de comunicaţie. Acest model de referinţa a fost creat de OSI

(Open Systems Interconnection [77]), corp al ISO, ca un efort de a standardiza protocoalele

de comunicaţie folosite în Internet şi de a le înlocui cu protocoale noi. Deşi acest proiect a



92

eşuat, modelul de referinţă OSI este folosit pentru prezentarea arhitecturii reţelelor şi a

protocoalelor de comunicaţie şi pentru a face mai uşor înţeles modul în care este transmisă şi

primită informaţia. Principiile pe care a fost creat acest model rămân valabile şi sunt folosite

la proiectarea protocoalelor noi de comunicaţii, dar nu în condiţiile rigide şi stricte prevăzute

de modelul OSI. Modelul OSI a influenţat dezvoltarea reţelei Internet.

Modelul OSI este un model alcătuit din şapte straturi sau niveluri: Aplicaţie,

Prezentare, Sesiune, Transport, Reţea, Legături de date şi stratul Fizic [78], [77]. Straturile

sunt organizate ierarhic; fiecare strat îndeplineşte un anumit set de funcţii, oferă servicii

pentru stratul imediat superior şi primeşte de asemenea servicii din partea stratului imediat

inferior. Informaţia pentru a fi transmisă trebuie să parcurgă succesiv toate nivelurile

începând cu nivelul cel mai de sus. La primire informaţia este reconstituită parcurgând în

ordine inversă toate straturile.

În continuare sunt prezentate straturile şi funcţiile pe care le îndeplineşte fiecare [115]:

Nivelul 7 – Aplicaţie – este o interfaţă ce oferă servicii de comunicaţie în reţea

proceselor, programului ce rulează pe sistem şi care vrea să transmită informaţii. Acest strat

oferă servicii ca transferul de fişiere, mesagerie şi altele, dar aceste servicii nu pot fi folosite

direct de către utilizatori ci prin intermediul unor aplicaţii specializate pentru transfer de

fişiere sau mesagerie. Nivelul aplicaţie controlează mediul în care se execută aplicaţiile şi

pune la dispoziţia acestora servicii de comunicare ca identificarea partenerilor de

comunicaţie, autentificarea lor, determinarea disponibilităţii acestora, sincronizarea

aplicaţiilor care comunică, stabilirea responsabilităţii, modul de tratarea a erorilor, transferul

informaţiei. Stratul Aplicaţie trimite cereri pentru stratul Prezentare. Exemple de protocoale

la nivelul aplicaţie sunt: FTP (File Transfer Protocol), SMTP (Simple Mail Transfer

Protocol), Modbus, HTTP, SSH, şi altele.

Nivelul 6 – Prezentare – are rolul de a transforma informaţia într-un format înţeles de

toţi participanţii la comunicaţie. Acest nivel este responsabil de codificarea datelor în funcţie

de caracteristicile maşinilor care comunică (comunicare între un sistem Unix şi un sistem

Windows/DOS). Tot nivelul prezentare ar trebui să realizeze şi operaţii de criptare/decriptare

şi compresie/decompresie a datelor. Spre exemplu stratul prezentare ar putea converti un

fişier codificat EBCDIC (Extended Binary Coded Decimal Interchange Code) într-un fişier

codificat ASCII (American Standard Code for Information Interchange).

Nivelul 5 – Sesiune – este responsabil cu stabilirea, menţinerea, gestionarea şi

închiderea conexiunilor între aplicaţii. Permite stabilirea de „comun acord” a caracteristicilor


93

şi a sincronizării dialogului, oferă controlul comunicaţiei între aplicaţii.

Nivelul 4 – Transport – realizează segmentarea şi asigură transferul fiabil al datelor

între participanţii la comunicaţie. Acest strat furnizează controlul erorilor şi controlul fluxului

de date între două puncte terminale ale comunicaţiei, asigurând de asemenea şi succesiunea

corectă a datelor. Nivelul Transport realizează segmentarea/de-segmentarea datelor şi poate

ţine evidenţa segmentelor care nu ajung la destinaţie pentru a le re-transmite. Acest nivel

asigură nivelurilor superioare o interfaţă independentă de tipul reţelei utilizate. Cele mai

cunoscute protocoale de acest tip sunt: TCP (Transmission Control Protocol) şi UDP (User

Datagram Protocol).

Nivelul 3 – Reţea – determină calea cea mai scurtă de a ajunge la destinaţie. Acest strat

este responsabil cu transferul unor secvenţe de date de mărime variabilă, numite datagrame,

de la sursă la destinaţie prin intermediul uneia sau a mai multor reţele. Tot nivelul reţea este

responsabil de menţinerea calităţii serviciului (timp de răspuns, lăţime de bandă, etc.) pe care

o cere nivelul transport. Acest strat fragmentează informaţia în datagrame suficient de mici

încât să fie acceptate de mediul fizic de transport şi o reasamblează la destinaţie. Se ocupă de

asemenea de ruta pe care o urmează datagramele în reţea şi de raportarea erorilor de trimitere.

Tot aici apar şi adresele logice folosite de fiecare dispozitiv din reţea. La acest nivel operează

routerele dintr-o reţea ethernet. Cel mai cunoscut protocol din acest nivel este protocolul IPv4

(Internet Protocol versiunea 4) şi mai nou Ipv6 (Internet Protocol versiunea 6). Alte

protocoale de nivel 3 sunt ICMP (Internet Control Message Protocol), IGMP (Internet Group

Management Protocol), IPX (Internetwork Packet Exchange) şi altele.

Nivelul 2 – Legături de date – acest strat asigură dirijarea adreselor fizice, stabileşte

topologia reţelelor, corectează erorile de transmitere apărute la nivelul fizic, realizând o

comunicare corectă între două noduri adiacente ale reţelei. Mecanismul utilizat în acest scop

este împărţirea biţilor în cadre (frame), cărora le sunt adăugate informaţii de control. Cadrele

sunt transmise individual, putând fi verificate şi confirmate de către receptor. Alte funcţii ale

nivelului se referă la fluxul de date (astfel încât transmiţătorul să nu furnizeze date mai rapid

decât le poate accepta receptorul) şi la gestiunea legăturii (stabilirea conexiunii, controlul

schimbului de date şi desfiinţarea conexiunii). La acest nivel lucrează switch-urile din reţelele

LAN. Exemple de protocoale de nivel 2 sunt IEEE 802.3 (Ethernet), IEEE 802.5 (Token

Ring), PPP (Point to Point Protocol).

Nivelul 1 – Fizic – are rolul de a transmite datele de la un calculator la altul prin

intermediul unui mediu fizic. La acest nivel protocolul precizează modulaţii, codări,

sincronizări la nivel de bit. Un standard pentru acest nivel trebuie să precizeze următoarele



94

tipuri de caracteristici:

Mecanice: numărul şi aşezarea pinilor, forma şi dimensiunile conectorilor.

Electrice: modulaţia, codarea folosită, lungimea maximă a liniei de comunicaţie,

lăţimea de bandă maximă.

Procedurale: succesiunea operaţiilor pentru activarea unui serviciu (cum se iniţiază

şi cum se opreşte comunicaţia).

Funcţionale: funcţia îndeplinită de fiecare pin.

Acest strat include standardele Ethernet, Bluetooth, FDDI (Fiber Distributed Data

Interface), IEE 802.11 (wireless), cablu coaxial şi altele. Nivelul fizic se preocupă cu modul

în care un dispozitiv comunică cu mediul (cablul) prin care se transmite informaţia (cum să

pună şi cum să primească informaţia), spre deosebire de nivelul de legături de date care

tratează comunicarea dintre un dispozitiv şi mai multe dispozitive. Alte exemple de

protocoale de nivelul 1 sunt ITU-T V.24 (protocolul folosit de modem) şi EIA-232, interfaţa

serială [34], [75].

Nivelul fizic stabileşte parametrii la care se desfăşoară comunicaţia, parametrii ca

viteza de comunicare şi distanţa maximă la care se poate face transmisia.

Nivelurile superioare ale modelului de referinţă OSI tratează probleme legate de

interfaţa cu aplicaţiile şi sunt implementate în general doar ca software. Pe de altă parte,

nivelurile inferioare se ocupă de problemele legate de transmiterea informaţiei prin diversele

Figura 4-1 Modelul de referinţă OSI


95

medii de comunicaţie şi sunt implementate în hardware, având uneori şi componente software

(firmware).

Este necesar să se cunoască modul şi procedeele prin care se realizează comunicaţia în

reţea între mai multe dispozitive deoarece există foarte multe familii de protocoale de

comunicaţie şi nu orice protocol (sau familie) este potrivit sau poate fi utilizat pentru un

anumit scop. De asemenea protocoalele de comunicaţie impun limitări în ceea ce priveşte

posibilitatea şi parametrii în care se realizează comunicarea: viteza de transfer, distanţe

maxime, tipuri de elemente de legătură necesare şi modul în care acestea trebuiesc montate

(fibra optică nu poate fi îndoită foarte mult, cablurile trebuiesc ecranate prin unele medii,

etc.)

4.1.2 Clasificarea protocoalelor de comunicaţie [13], [59], [90]:

Se pot clasifica în:

1. Protocoale de comunicaţie orientate către automatizarea proceselor:

Profibus (Process Field Bus)

PROFINET IO

Modbus RTU sau ASCII, Modbus-NET, Modbus/TCP

CIP (Common Industrial Protocol)

Interbus

2. Protocoale de comunicaţie orientate către automatizarea clădirilor:

BACnet

LonTalk

Konnex

C-Bus

Zigbee

Z-wave

Modbus RTU/ASCII

Modbus/TCP

3. Protocoale de comunicaţie orientate către automatizarea staţiilor:

DNP3

IEC_61850

IEC_60870-5-103



96

CEN (Comitetul European pentru Standardizare) defineşte o schemă ierarhică pentru

clasificarea protocoalelor folosite în automatizare. Conform acestei ierarhii, fiecare protocol

este încadrat într-unul din nivelurile:

Nivelul de management (Management Level)

Nivelul de automatizare (Automation Level)

Nivelul industrial, al senzorilor şi actuatorilor (Field level)

4.1.3 Protocolul Modbus

Protocolul Modbus este un protocol de comunicaţii seriale publicat în 1979 de către

compania Modicon. Protocolul a fost conceput pentru comunicaţia cu automatele

programabile dar a devenit standardul cel mai utilizat în mediul industrial (se foloseşte

Modbus pentru aproximativ 40% din comunicaţiile industriale) datorită următoarelor avantaje

[90]:

este open source şi foarte bine documentat

este relativ simplu de implementat

nu necesită hardware dedicat

Figura 4-2 Schema ierarhică CEN și diferite protocoale de comunicaţie


97

4.1.4 Protocolul BACnet

Protocolul BACnet este un protocol folosit pentru automatizarea şi controlul clădirilor

inteligente dezvoltat de ASHRAE – American Society of Heating, Refrigerating and Air

Conditioning Engineers – şi a fost aprobat ca standard ASHRAE/ANSI 135 (American

National Standards Institute) în 1995 şi ca standard ISO 16484-5 în anul 2003 [10] [11]. Tot

în anul 2003 a fost publicat şi standardul BSR/ASHRAE 135.1 – Metoda de testare a

conformităţii cu standardul BACnet, metodă folosită pentru determinarea respectării

conformităţii cu stnadardul a produselor [6], [7].

BACnet poate fi utilizat pentru monitorizarea şi controlul instalaţiilor de încălzire,

ventilare, iluminat, aer condiţionat, controlul accesului, instalaţii de detecţie şi stingere a

incendiilor.

Protocolul BACnet defineşte Obiecte asupra cărora se poate acţiona prin intermediul

serviciilor. Serviciile sunt folosite pentru comunicaţia dintre dispozitive. Dispozitivele

folosesc servicii ca Who-Is (cine este), I-Am (eu sunt), Who-Has (cine are) şi I-Have (eu am)

pentru a căuta alte dispozitive şi obiecte ce deţin resursa dorită şi apoi sunt folosite servicii ca

Read-Property (citeşte proprietatea) şi Write-Property (scrie proprietatea) pentru

citirea/scrierea informaţiilor [7].

Printre obiectele definite de standard sunt:

Analog Input, Analog Output, Analog Value,

Binary Input, Binary Output, Binary Value,

Multi-State Input, Multi-State Output,

Calendar, Event-Enrollement,

File, Notification-Class, Group, Loop, Program, Shedule, Command şi Device.

Pentru transferul informaţiei prin mediile de comunicaţie, BACnet poate folosi diverse

protocoale standardizate, peste mai multe medii fizice (diferite tipuri de cabluri, fibră optică,

unde radio) [6].

Acesta poate folosi protocoale ca PTP (Point-to-Point – Punct-la-Punct) şi poate

comunica prin intermediul liniilor telefonice (prin protocolul V.32bis sau V.42 folosit de

modemuri) sau conexiuni prin cablul serial folosind protocolul (EIA-232). Folosind acest



98

protocol, dispozitivele BACnet pot comunica între ele cu viteze de până la 56Kbps.

Un alt protocol folosit este MS/TP (master slave/token passing) implementat peste

protocolul EIA-485 care îi permite să atingă viteze de până la 76Kbps. Acest protocol este

folosit unde se doreşte un control centralizat deoarece un dispozitiv nu poate comunica, decât

dacă primeşte marca de la unitatea MASTER, el neputând avea iniţiativă indiferent de

condiţiile pe care le detectează.

BACnet poate folosi de asemenea şi protocolul ARCNET (ANSI/ATA 878.1) pentru

transferul informaţiilor. Acest protocol poate utiliza cablul torsadat ecranat (STP -Shielded

Twisted Pair), cablu coaxial sau fibră optică şi comunică la viteze de 150Kbps, 2.5Mbps şi

7.5Mbps.

Dacă se utilizează BACnet peste mediul Ethernet atunci comunicaţia se face la vitezele

suportate de acest standard: 10Mbps, 100Mbps, 1Gbps, prin cablu coaxial, cablu torsadat sau

fibra optică.

BACnet poate fi utilizat şi peste protocolul LonTalk. LonTalk este un protocol

proprietar dezvoltat de Corporaţia Echelon şi necesită hardware specializat [8].

Comunicaţia prin intermediul BACnet [7]

Protocolul BACnet a fost proiectat într-o manieră deschisă, flexibilă, orientată pe

obiecte ce permite interoperabilitatea uşoară a dispozitivelor aparţinând diverşilor

producători. Modalitatea de definire orientată spre obiecte a protocolului se traduce prin

faptul că datele sunt reprezentate prin „obiecte” care dispun de „proprietăţi”. Aceste

proprietăţi pot fi accesate acţionând asupra lor prin intermediul „serviciilor”.

Obiectele

Obiectele sunt folosite pentru reprezentarea tuturor informaţiilor. Un obiect poate

Figura 4-3 Echivalenţa între nivelurile BACnet și nivelurile OSI


99

reprezenta o intrare sau o ieşire analogică, gruparea logică a unor puncte care îndeplinesc o

funcţie etc. Fiecare obiect are un identificator folosit pentru identificarea acestuia în cadrul

sistemului. De asemenea fiecare obiect este alcătuit dintr-un număr de proprietăţi prin

intermediul cărora poate fi monitorizat sau controlat. Fiecare obiect are unele proprietăţi care

sunt necesare, obligatorii, iar altele care sunt opţionale. Spre exemplu, un obiect asociat unui

termometru (intrare analogică) care măsoară temperatura are ca proprietate obligatorie

valoarea temperaturii într-o încăpere, iar pe lângă aceasta poate avea unitatea de măsură în

care se măsoară temperatura (grade Celsius sau Fahrenheit), tipul dispozitivului care măsoară

temperatura (termometru cu termistor de 10kΩ) şi alte proprietăţi cum ar fi o proprietate ce

descriere ce face obiectul (măsoară temperatura într-o încăpere).

Object_Name Space Temp

Object_Type ANALOGUE INPUT

Present_Value 72.3

Status_Flag Out-of-service

High_Limit 78.0

Low_Limit 68.0

Proprietăţile

Proprietăţile sunt modul prin care sunt controlate obiectele mediul BACnet.

Proprietăţile pot fi citite iar unele pot fi şi scrise. Standardul defineşte 123 de proprietăţi,

dintre care trei proprietăţi sunt definite pentru fiecare obiect. Aceste proprietăţi sunt numele

obiectului (Object-name), identificatorul obiectului (Object-identifier) şi tipul obiectului

(Object-type).

Serviciile

Un serviciu reprezintă citirea sau scrierea unei proprietăţi, modalitate prin care se

monitorizează şi se controlează obiectele şi implicit procesele. Serviciile sunt folosite de

dispozitive pentru a obţine informaţii de la celelalte dispozitive, pentru a comanda un

dispozitiv să facă o anumită acţiune sau anunţă alte dispozitivă că s-a produs un experiment.

În BACnet sunt specificate un număr de 32 de servicii dintre care serviciul de citire a

proprietăţii (Read-property) trebuie implementat obligatoriu în fiecare dispozitiv.

Avantajele utilizării protocolului BACnet sunt [6]:

nu este dependent de un producător (standard european, ISO şi ANSI);

utilizează tehnologii deja existente în infrastructură (Ethernet,modem, conexiuni

Tabel 4:1 Reprezentarea unui obiect BACnet



100

seriale);

flexibilitate în alegerea mediului de comunicaţie (cablu, linii telefonice, reţele radio,

fibră optică);

poate fi extins prin definirea de noi obiecte, proprietăţi sau servicii;

interoperabilitatea dispozitivelor de la mai mulţi producători;

preţ scăzut de investiţie;

oferă scalabilitate (poate fi utilizate atât în medii mici cât şi în instalaţii mari);

poate fi folosit împreună cu dispozitive de la alţi producători;

Aplicaţii [8]:

controlul instalaţiilor de încălzire, ventilare şi de aer condiţionat;

automatizarea instalaţiilor de iluminat;

pentru instalaţii de securitate şi controlul accesului;

instalaţii de detecţie şi stingere a incendiilor;

instalaţii pentru controlul utilităţilor;

4.1.5 Protocolul LonTalk

LonTalk este un protocol creat de Corporaţia Echelon pentru automatizare în industrie,

automatizarea clădirilor (iluminat, încălzire, aer-condiţionat, etc.) şi a mijloacelor de

transport, reprezintă un mecanism prin care dispozitivele inteligente pot face schimb de

informaţii de control şi de stare. LonTalk a fost acceptat ca standard ANSI 709.1 şi standard

european EN 14908 şi face parte dintr-o platformă tehnologică pentru reţea numită

LonWorks [60].

LonTalk este implementat ca soluţie hardware, sub formă de cipuri de comunicare în

reţea care implementează protocolul, disponibile doar de la distribuitorii oficiali. Aceste

cipuri, care se găsesc în fiecare nod LonWorks, sunt folosite şi pentru a executa aplicaţiile

pentru automatizare.

Principalele caracteristici ale protocolului sunt [61], [116]:

Suportă multiple medii de acces – cipul ne este dependent de mediul fizic folosit

pentru comunicare. Protocolul poate folosii ca medii de comunicare diverse, cum ar

fi: cablu torsadat, linii electrice de tensiune, raze infraroşii, cablu coaxial, fibră


101

optică şi unde radio.

Permite mai multe canale de comunicaţie – un canal reprezintă un mediu fizic de

transport al informaţiei. O reţea este alcătuită din mai multe canale, iar comunicarea

între două canale se poate face prin intermediul unui router. Routerul este alcătuit

din două unităţi de acces la reţea, ceea ce permite crearea unor reţele eterogene,

formate din mai multe medii fizice de comunicaţie (spre exemplu cablu şi radio-

frecvenţa) sau permite optimizarea locală a traficului prin dirijarea optimă a

telegramelor.

Vitezele de comunicare suportate de standard sunt: 0.6, 1.2, 2.4, 4.9, 9.8, 19.5, 39.1,

78.1, 156.3, 312.5, 625 şi 1250 kbits/s, iar mărimea maximă a unui pachet este de

255 octeţi.

Limita de adresare – reprezintă numărul maxim de noduri care pot fi într-o reţea

LonTalk. Nodurile LonTalk sunt organizate în domenii, care pot conţine maxim 255

de subreţele, fiecare subreţea putând conţine până la 127 de noduri. Domeniile pot

avea un identificator de 0, 1, 3 sau 6 octeţi lungime. Numărul maxim de noduri

dintr-un domeniu este de 127x255 = 32385. Fiecare nod poate face parte din două

domenii şi poate funcţiona ca o poartă între domenii. Un alt mod de organizare al

nodurilor se poate realiza prin intermediul grupurilor. Nodurile care formează un

grup pot face parte din subreţele diferite sau pot comunica prin medii diferite. Un

nod poate aparţine la maxim 15 grupuri. Folosind modul de adresare pe grup, mai

multe noduri pot primi informaţii prin intermediul unui singur mesaj pe reţea şi de

asemenea se reduce cantitatea de informaţie, deoarece nu se mai transmit adresele

tuturor nodurilor.

Servicii pentru mesaje – protocolul oferă patru tipuri de bază de servicii pentru

mesaje, grupate în:

o Servicii cu confirmare la ambele capete:

Confirmare (Acknowledged) (ACKD) – atunci când un mesaj este

trimis la un nod sau un grup de noduri şi se aşteaptă confirmare de la

fiecare nod în parte. Dacă nu se primeşte confirmarea într-un timp

stabilit, se re-încearcă trimiterea pachetului. Numărul de re-încercări

şi timpul de aşteptare pot fi stabilite de utilizator. Confirmările sunt

trimise de către procesorul de reţea fără intervenţia aplicaţiei.

Cerere/Răspuns (Request/Response) (REQUEST) – atunci când se



102

trimit cereri la noduri sau la grupuri de noduri şi se aşteaptă

confirmarea, dar cererea este procesată de softul aplicaţiei.

o Servicii fără confirmare:

Repetat (Repeated) (UNACKD_RPT) – atunci când se trimite un

mesaj la un nod sau un grup de mai multe ori, dar nu se aşteaptă nici

un răspuns.

Fără confirmare (Unacknowledge) (UNACKD) – când se trimite un

mesaj la un nod sau la un grup de noduri fără să se aştepte răspuns.

Acest serviciu se foloseşte atunci când se doreşte atingerea vitezelor

maxime de comunicaţie sau când aplicaţia nu este sensibilă la

pierderea unui mesaj.

Autentificarea – protocolul LonTalk are implementată o facilitate numită mesaje

autentificate. Utilizând această facilitate, un dispozitiv care a primit un mesaj

autentificat poate verifica dacă dispozitivul sursă este autorizat să emită mesaje.

Acest mecanism este folosit pentru a preveni accesul sau controlul neautorizat la

aplicaţiile care rulează în nodurile unui mediu LonTalk. Autentificarea se face pe

bază de chei criptografice de 48 de biţi distribuite, la momentul instalării, pe

domeniu, fiecărui nod. Autentificarea are loc doar dacă ambele dispozitive, şi cel

care trimite şi cel care primeşte au aceeaşi cheie.

Asigurarea priorităţii – se face pentru a îmbunătăţi timpul de răspuns al pachetelor

critice. Asigurarea priorităţii se realizează prin stabilirea unor intervale de timp

pentru pachetele cu prioritate mare care sunt transmise prin canalul de comunicaţie.

Evitarea coliziunilor – LonTalk foloseşte un algoritm eficient de evitare a

coliziunilor care are proprietatea că se poate folosi întreaga capacitate a canalului de

comunicaţie şi în cazul în care reţeaua este încărcată, fără a se reduce volumului de

trafic datorită excesului de coliziuni.

Protocolul LonTalk există sub formă de:

microprocesor pentru uz general – soluţie care implementează părţile superioare ale

protocolului ca software şi cel puţin până la nivelul Legături de date sub formă

hardware.

cipul Neuron – nivelurile de la 2 (Legături de date) la 6 (Prezentare) sunt

implementate în hardware şi firmware, iar stratul Aplicaţie ca software ce rulează


103

pe procesorul de pe cip sau pe un alt procesor.

LonTalk oferă o foarte bună interoperabilitate între dispozitive deoarece acestea

implementează tot protocolul şi nu există nici un avantaj dacă se implementează doar o parte

a protocolului [61].

Variabilele de reţea reprezintă o modalitate prin care LonTalk face informaţia

disponibilă în reţea într-o manieră facilă. Variabilele de reţea pot reţine valori ale mărimilor

fizice: masă, lungime, temperatură, tensiune, timp; mărimi întregi sau numere reale cu virgulă

mobilă sau fixă; enumerări, sau structuri complexe.

Fiecare dispozitiv conţine, într-o memorie non-volatilă, o imagine a configuraţiei

reţelei, care include tabel cu domenii, tabel cu adrese (apartenenţa la grup, adresele

destinaţie). Aceste informaţii pot fi modificate prin intermediul mesajelor de administrarea a

reţelei.

Adresarea în LonTalk se poate face în mai multe feluri [61] :

(domeniu, sub-reţea, nod)

(domeniu, sub-reţea, Neuron_ID)

(domeniu, grup, membru) – adresarea de Grup

În funcţie de tipul de adresare, numărul maxim de dispozitive dintr-un domeniu este de

215

, dar se pot utiliza mai multe domenii pentru a permite mai multe noduri.

Un domeniu LonTalk formează o reţea virtuală. LonTalk nu permite comunicaţia

directă între domenii, acest lucru este posibil doar dacă se utilizează dispozitive poartă.

Domeniul este de asemenea şi unitatea de management si administrare. Administratorul unui

domeniu este responsabil cu atribuirea adreselor de grup şi cu împărţirea în sub-reţele a

domeniului.

Sub-reţeaua LonTalk este a doua componentă a unei adrese şi reprezintă o mulţime de

maxim 127 de noduri dintr-un domeniu. O subreţea se poate întinde pe mai multe canale.

Un nod (dispozitiv) poate face parte din maxim două sub-reţele, care trebuie să fie în

două domenii diferite. Când se întâmplă acest lucru, nodul va avea un număr pentru fiecare

sub-reţea din care face parte.



104

Fiecare nod LonTalk are atribuit la fabricare un Neuron_ID. Neuron_ID este un număr ce

identifică în mod unic dispozitivul în lume. Un nod LonTalk neconfigurat nu are o altă adresă

decât Neuron_ID. Acest nod citeşte toate pachetele şi răspunde la toate cele care conţin ca

destinaţie Neuron_ID-ul său.

Protocolul LonTalk permite de asemenea şi adresarea folosind grupuri. Un grup

identifică în mod unic într-un domeniu, o mulţime de noduri. În interiorul grupului, nodurile

sunt identificate printr-un număr, „numărul de membru”. Un nod poate face parte din maxim

15 grupuri. Adresarea prin grupuri permite comunicaţia tip multicast (unul către mai mulţi).

4.1.6 Protocolul KNX

KNX este un protocol de comunicare în reţea standardizat (EN50090 şi ISO/IEC

14543) folosit pentru automatizarea clădirilor inteligente. KNX a luat fiinţă în urma

convergenţei a trei standarde europene: European Home Systems Protocol (EHS), BatiBUS şi

European Installation Bus (EIB) şi este în prezent dezvoltat şi administrat de Asociaţia

Konnex [53].

KNX a fost proiectat pentru a fi independent de platforma hardware şi pentru a putea fi

controlat atât de calculatoare PC cât şi de micro-controlere de 8 biţi ceea ce permite o

flexibilitate foarte mare. Dispozitivele KNX sunt fie senzori, fie actuatoari.

Avantajele utilizării protocolului KNX sunt :

Figura 4-4 O rețea LonTalk


105

Interoperabilitatea între echipamentele de la diferiţi producători

Calitatea produselor KNX – este asigurată de Asociaţia Konnex prin certificarea

produselor şi condiţionarea producătorilor de dispozitive KNX de a îndeplini

cerinţele ISO 9001 şi cerinţele EN 50090-2-2 (standardul european pentru sisteme

electronice pentru clădiri şi locuinţe)

Funcţionalitate independentă de producător – KNX este un standard deschis,

conţine funcţii pentru cele mai întâlnite aplicaţii pentru automatizarea clădirilor şi

locuinţelor. Noi funcţionalităţi sunt propuse de Comisia tehnică şi apoi sunt

analizate pentru aprobare de o comisie de interoperabilitate (comisiile sunt formate

din reprezentanţi de la fiecare membru al Asociaţiei Konnex)

Medii de comunicare variate

KNX poate comunica prin următoarele medii [54]:

cablul torsadat – sunt două moduri de comunicare:

o TP-0 cu viteza de 4800 biţi/s, preluat de la BatiBUS. Dispozitivele KNX pot

coexista cu dispozitivele BatiBUS pe aceeaşi linie, dar nu pot comunica între

ele.

o TP-1 cu viteza de 9600 biţi/s, preluat de la EIB. Dispozitivele KNX pot opera şi

comunica cu dispozitivele EIB aflate pe aceeaşi linie.

Linii de tensiune – sunt de asemenea definite două moduri de comunicare:

o PL-110 – comunicare prin linii de tensiune, 110kHz, la o viteză de 1200 biţi/s,

mod preluat de la EIB. Dispozitivele EIB şi cele KNX PL110 pot opera şi

comunica între ele pe aceeaşi reţea de distribuţie.

o PL-132 – comunicare prin linii de tensiune, 132kHz, la 2400 biţi/s, mod preluat

de la EHS. Dispozitivele KNX PL132 pot opera pe aceeaşi linie cu dispozitivele

EHS 1.3a dar nu pot comunica decât cu un convertor de protocol care va fi

incorporat într-un model de dispozitive KNX.

Unde radio – comunicaţia prin unde radio se face în banda de 868 MHz, nu a fost

preluată de la niciunul din cele trei standarde şi permite viteze de 38,4 kbiţi/s.

Ethernet – permite încapsularea cadrelor KNX în cadre IP.

Principiul care stă la baza proiectării KNX este că acest standard a fost astfel conceput

încât să fie total independent de platforma hardware pe care rulează sau de arhitectura



106

procesorului. Acest lucru permite o mare flexibilitate producătorilor, deoarece în funcţie de

aplicaţiile ce se doreşte a fi rulate, dispozitivele KNX pot fi echipate cu procesoare pe 8 biţi

şi 5 kb memorie RAM, sau procesoare pe 16, 32 biţi sau pot fi chiar computere foarte

puternice.

O altă facilitate pusă la dispoziţie este „Modul de configurare” al dispozitivelor.

Standardul prevede trei moduri de configurare pentru dispozitivele KNX [53]:

Modul S sau Modul Sistem (S-mode/System mode)

Acest mod permite cel mai mare grad de flexibilitate deoarece dispozitivele care

sunt în modul sistem nu sunt programate, nu au nici un comportament implicit.

Pentru a le putea utiliza, acestea trebuiesc programate de către un specialist

utilizând o platformă software cum ar fi ETS.

Modul E sau Modul uşor (E-mode/Easy mode)

Dispozitivele în modul E sunt preprogramate şi pot fi instalate de către personal ce

posedă cunoştinţe de bază în instalarea produselor KNX. Faţă de dispozitivele S,

acestea oferă o funcţionalitate limitată deoarece sunt pre-programate şi au o listă cu

parametrii pe care utilizatorul poate să-i modifice pentru a-şi satisface nevoile.

Modul A sau Modul Automat (A-mode/Automatic mode)

În acest mod, dispozitivele se configurează singure, comunicând cu alte dispozitive

aflate în modul A de configurare şi pot fi instalate cu uşurinţă de către utilizator.

Acestea au un set fixat de parametrii şi conţin instrucţiunile necesare pentru a

comunica cu alte dispozitive şi sunt destinate pentru a fi utilizate în locuinţe.

Unele dispozitive KNX suportă mai multe moduri de configurare, spre exemplu atât

modul S cât şi modul E.

O reţea KNX, numită şi domeniu, poate avea maxim 15 zone (sau linii principale).

Fiecare zonă poate fi împărţită la rândul ei în 16 linii, care pot conţine 255 dispozitive.

Spaţiul total de adresare este de (255x16)x15+255 = 61 455 dispozitive, dar numărul total de

dispozitive ce pot fi conectate împreună depinde şi de mediul fizic prin care se face

comunicaţia. Lungimea maximă a unei linii în cazul folosirii cablului torsadat este de 1 km.

Distanţa maximă recomandată între două dispozitive este de 700 m, iar distanţa între un

dispozitiv şi sursa de alimentare este de maxim 350 m.

Protocolul permite o dublă adresare, una folosind adresa individuală a dispozitivului,

adresă dată sub forma zonă.linie.dispozitiv şi o adresare folosind grupuri de comunicare.

Adresarea cu grupuri este de tipul multicast (o sursă, mai mulţi receptori), deoarece la un


107

grup pot adera mai multe dispozitive. Spaţiul de adresare pentru acest tip de adresare este de

16 biţi şi astfel se pot aloca până la 64 000 adrese.

Funcţionarea KNX

O reţea KNX este alcătuită din senzori şi actuatori [53].

Senzorul de lumină detectează scăderea intensităţii luminoase în încăpere sub o anumită

valoare prestabilită şi trimite o telegramă pentru a anunţa producerea acestui eveniment.

Toate dispozitivele primesc această telegramă, dar doar cele cărora le este destinată

acţionează conform noilor parametrii ai mediului.

Acesta este un exemplu simplu de sistem distribuit. Dispozitivele nu răspund nici unui

alt dispozitiv „stăpân”. Toate echipamentele sunt inteligente şi pot lua singure decizii

conform programării efectuate la instalare, sau ulterior după cerinţele utilizatorilor.

4.1.7 Protocolul OPC

Un caz aparte îl constituie protocolul OPC. Acesta este un protocol de nivel înalt şi are

o caracteristică ce îl deosebeşte de celelalte protocoale prin faptul că acesta se comportă ca un

pod între aplicaţii şi dispozitivele de la diverşi producători, astfel încât aplicaţia nu trebuie să

cunoască detaliile de implementare ale fiecărui protocol în parte.

OPC reprezintă o suită de specificaţii de acces la informaţii, folosite în domeniul

automatizării, prin care se oferă dezvoltatorilor de aplicaţii o infrastructură unică prin care pot

Figura 4-5 Funcţionarea KNX



108

comunica cu echipamentele de automatizare, indiferent de producătorul sau de protocolul

utilizat de acestea. OPC este dezvoltat de către OPC Foundation şi înseamnă „open

connectivity” (conectivitate deschisă) [1].

OPC este bazat pe arhitectura Microsoft COM (Component Object Model) şi DCOM

(Ditributed COM) şi defineşte un set de obiecte, interfeţe şi metode care sunt folosite în

controlul şi monitorizarea proceselor tehnologice şi în cazul instalaţiilor de automatizare

pentru a facilita interoperabilitatea între diferitele standarde de comunicare.

Ca arhitectură, OPC este proiectat într-o manieră client-server. Serverul OPC este

folosit pentru accesul la reţeaua de comunicare a dispozitivelor de automatizare (bus). Acesta

are implementat driverul de acces la bus şi ascultă toate mesajele vehiculate în reţea. O

aplicaţie care comunică cu serverul OPC se numeşte client OPC. Un client OPC

monitorizează şi controlează dispozitivele pentru automatizare prin intermediul serverului.

Aplicaţia client nu trebuie să cunoască decât modul de comunicare cu serverul. Acest lucru

prezintă multiple avantaje deoarece dezvoltatorii de software de control trebuie să cunoască

decât interfaţa de acces la server, care este unică şi nu depinde de protocolul de automatizare

folosit. Mai mult, această interfaţă rămâne aceeaşi, indiferent de schimbările apărute în

protocolul de comunicaţie sau chiar dacă acesta se schimbă. Dacă se trece la un alt protocol,

spre exemplu se trece de al KNX la LonTalk sau BACnet, trebuie schimbat doar driverul sau

serverul OPC, astfel încât acesta să poată accesa busul, dar maniera de interacţiune cu

serverul rămâne la fel. Acest lucru duce la o scădere a timpului de dezvoltare a aplicaţiilor

(prin refolosirea celor deja create) şi permite concentrarea asupra caracteristicilor importante

şi necesare pe care aceasta trebuie să le îndeplinească. Tot acest lucru permite atingerea unei

calităţi superioare a produselor deoarece aplicaţiile şi produsele sunt construite o singură dată

şi apoi sunt îmbunătăţite şi verificate constant.

Există mai multe seturi de specificaţii OPC, unele finalizate, altele în curs de finalizare

[76]. Acestea sunt:

OPC Data Access

Această specificaţie tratează problema transferului în timp real a informaţilor de la

automate programabile, senzori şi alte echipamente către dispozitivele de control şi

dispozitivele HMI (Human Machine Interface).

OPC Alarm and Events

Spre deosebire de OPC Data Access care oferă accesul în mod continuu la date,

acest set de specificaţii filtrează datele şi transmite mai departe doar mesajele de


109

alarmă sau producerea unor evenimente în sistem (acţiuni ale operatorului, mesaje

de informare, de audit, alarme de proces şi altele)

OPC Data eXchange

Specificaţii ce tratează comunicaţia de date între servere OPC (de obicei prin medii

Ethernet). Acest lucru permite printre altele interoperabilitatea între diverşi

producători de servere OPC, configurarea de la distanţă şi de asemenea servicii de

diagnostic, monitorizare şi administrare a serverelor OPC.

OPC Security

Este setul de specificaţii care stabileşte modul de acces la serverele OPC. Serverele

OPC manipulează informaţii care dacă nu sunt actualizate corespunzător pot

determina apariţia unor consecinţe nedorite în desfăşurarea proceselor controlate.

OPC Security se ocupă cu accesul clienţilor la datele furnizate de un server OPC

pentru a proteja împotriva modificării neautorizate a parametrilor proceselor

tehnologice.

OPC Historical Data Access

Oferă, într-un mod uniform, accesul la date de proces arhivate, date care nu sunt

citite în timp real, ci sunt stocate în fişiere sau baze de date.

OPC Unified Architecture

Reprezintă un nou set de specificaţii care nu sunt bazate pe tehnologiile

COM/DCOM ale Microsoft şi permite implementarea OPC pe sisteme non-

Microsoft şi sisteme embeded (cu procesor şi memorie limitată, de mici

dimensiuni). Aceste specificaţii pot fi implementate în Java, C sau pe platforma

Microsoft .NET, eliminând necesitatea existenţei unei platforme Microsoft, şi

combină funcţionalitatea deja existentă în serverele OPC cu tehnologii noi cum ar fi

XML, servicii Web.

OPC permite accesul la datele provenite din automatizarea proceselor sau a clădirilor şi

facilitează dezvoltarea uşoară a aplicaţiilor de vizualizare şi control a acestor sisteme. Acest

lucru permite de asemenea dezvoltarea unor sisteme de vizualizare şi de control generice,

independente de tipul protocolului folosit pentru automatizare., ceea ce conduce la

posibilitatea clientului de a alege sistemul de vizualizare care se potriveşte cel mai bine

pentru nevoile sale fără să se preocupe dacă acest sistem cunoaşte protocolul folosit pentru

automatizare. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că un server OPC poate şti mai multe



110

protocoale de comunicare şi poate fi astfel utilizat pe mai multe reţele de automatizare

oferind în acest fel un acces uniform şi transparent la toate resursele din sistem.

Pentru ca dispozitivele fabricate de producători diferiţi să poată comunica între ele este

necesar un protocol de comunicaţie deschis, independent de producător şi standardizat. OPC

are aceste caracteristici şi de accea este utilizat din ce în ce mai des, în special în medii

eterogene ce utilizează tehnologii şi echipamente de la mai mulţi producători.

Figura 4-6 Locul OPC în automatizarea clădirilor


111

4.2 Topologia reţelelor de comunicaţie

Topologia reţelelor se ocupă cu studierea modului de aranjare a nodurilor şi legăturilor

dintre elementele constituente ale reţelelor, studiază modul de conectare al elementelor.

Topologia poate fi analizată la mai multe niveluri: fizic, logic, la nivel de conexiune, la nivel

de organizare. Spre exemplu, în cazul reţelelor de dispozitive de comunicare pe lângă

topologia fizică (a dispozitivelor legate între ele prin cabluri) mai poate exista şi una logică,

la nivelul legăturilor ce se formează în urma comunicării. Din punct de vedere al fluxului

informaţional între noduri avem topologia logică a reţelei, iar din punct de vedere al

legăturilor fizice avem topologia fizică. Într-o reţea cele două topologii pot coincide, dar

acest lucru nu este obligatoriu [30].

Topologia se studiază folosind teoria grafurilor, fiecare dispozitiv reprezentând un nod,

iar legătura dintre două dispozitive care comunică direct reprezintă muchea. De obicei se

utilizează grafuri neorientate, deoarece de cele mai multe ori informaţia poate circula în

ambele sensuri. Un alt aspect este acela că topologia unei reţele nu ţine cont de distanţele

dintre noduri, de ratele de transfer [71].

Deoarece senzorii şi actuatorii sunt de cele mai multe ori împrăştiaţi pe o suprafaţă

mare, acest tip de reţele se numeşte reţea distribuită [80].

4.2.1 Topologii de bază

În urma studiului s-au evidenţiat câteva topologii de bază. Acestea pot fi combinate

pentru a forma topologii mai complexe, numite topologii hibrid [71], [35].

Topologiile de bază sunt:

magistrală

inel

stea

reţea/graf

arborescentă



112

4.2.1.1 Topologia magistrală

Topologia magistrală sau bus poate fi prezentă sub două forme:

Magistrală liniară

Este topologia în care toate nodurile sunt conectate de-a lungul unui singur mediu de

comunicaţie comun, care prezintă două capete. Informaţia transmisă de un nod este

recepţionată aproape simultan de către toate nodurile. De obicei mediul de comunicaţie

prezintă izolatori la ambele capete, care au rolul de a împiedica fenomenul de reflexie al

semnalului.

Magistrală distribuită

Această topologie se remarcă prin faptul că toate nodurile sunt conectate de-a lungul

unui mediu de comunicaţie comun, dar care prezintă mai multe capete . Capetele sunt create

prin adăugarea de noi ramuri la mediul comun de comunicaţie. Aceasta se deosebeşte de

topologia arborescentă prin faptul că nu prezintă un nod central,rădăcină.

Figura 4-7 Topologii de bază


113

4.2.1.2 Topologia Inel

Această topologie se obţine atunci când fiecare nod este conectat la alte două noduri, iar

primul si ultimul nod sunt conectate unul la celălalt, formând un inel. Topologia inel prezintă

unele avantaje foarte importante cum ar fi faptul că se creează un mediu de comunicare

redundant, în care nu există coliziuni. O variantă a acestei topologii este cea cu inel dublu, în

care se folosesc două inele, astfel încât dacă se întrerupe un punct în reţea, acest lucru să nu

întrerupă comunicaţia.

4.2.1.3 Topologia stea

În topologia stea, fiecare nod este conectat la un dispozitiv (nod) central care permite

comunicaţia între dispozitive atâta timp cât el funcţionează corespunzător. Acest lucru

constituie şi punctul slab al topologiei; dacă se defectează nodul central, nu mai este posibilă

comunicaţia.

Mai există topologia „stea extinsă”, în care nodul central este înlocuit cu noduri sub-

centrale.

4.2.1.4 Topologia arborescentă

Topologia arborescentă sau ierarhizată este asemănătoare cu topologia stea, cu diferenţa

că aceasta nu are un nod central. În topologia arborescentă, există un nod rădăcină, la nivelul

cel mai înalt din ierarhie, la care se conectează unul sau mai multe noduri, care formează al

doilea nivel. Fiecare din aceste noduri pot avea la rândul lor alte noduri subordonate. Dacă

elementul rădăcină este scos din funcţie atunci reţeaua nu mai funcţionează.

4.2.1.5 Topologia reţea

Sunt două forme ale acestei topologii:

Topologia reţea completă

În această topologie fiecare nod este legat la toate celelalte noduri. Această topologie

prezintă redundanţa cea mai ridicată. Dacă oricare dintre legături este întreruptă, comunicaţia

dintre două noduri va putea fi efectuată pe o rută ocolitoare, prin intermediul unui alt nod.

Acest lucru face posibilă comunicaţia simultană între oricare două noduri. Datorită costurilor



114

ridicate necesare implementării unei reţele complete, acestea se realizează doar când este

vorba de un număr redus de dispozitive care necesită siguranţă maximă în funcţionare.

Topologia reţea parţială

În această topologie doar unele noduri sunt legate la cel puţin un altul. Acest lucru

permite o redundanţă sporită la costuri mai reduse decât cele necesare utilizării unei topologii

reţea completă. În condiţii normale, într-o asemenea reţea informaţia este transmisă pe

drumul cel mai scurt şi parcurge o rută ocolitoare doar dacă apare un defect pe acea rută.

Un alt mod de a privi reţelele de comunicare este din punctul centralizării sau

descentralizării acestora.

Sistemele centralizate sunt sistemele în care informaţia şi funcţiunile sistemului sunt

concentrate într-un singur nod. Aceste sisteme sunt cele cu arhitectură client-server, din punct

de vedere al topologiei, topologii centralizate sunt cea stea şi cea arborescentă.

În sistemele descentralizate fiecare nod are drepturi egale cu celelalte noduri, iar

scoaterea din funcţiune a unui nod nu determină scoaterea din funcţiune a întregii reţele.

Avantajele oferite de diversele topologii se pot analiza prin prisma îndeplinirii unor

parametrii [36], [115]:

Posibilitatea de administrare – ţine cont de dificultatea întâmpinată la menţinerea

sistemului în stare de funcţionare. Sistemele mari, complexe au nevoi de

administrare crescute. Aceste sisteme sunt în general dificil de actualizat, de reparat

în cazul apariţiei unei defecţiuni, etc. Sistemele centralizate sunt mult mai uşor de

administrat decât cele descentralizate, deoarece informaţia rezidă într-un singur loc.

Coerenţa informaţiei – cât de sigură este informaţia care circulă în reţea şi cât de

corectă este această informaţie. Alte aspecte ale coerenţei informaţiei sunt

consistenţa acesteia, dacă sursa acesteia poate fi verificată.

Extensibilitate – faptul că un sistem poate fi mărit uşor la nevoie, că se pot adăuga

sau elimina uşor nodurile, reprezintă un factor important.

Securitatea – cât de uşor poate fi preluat controlul asupra reţelei de către o persoană

neautorizată, cât de uşor pot fi introduse în reţea informaţii false, sau cât de uşor

poate fi folosită reţeaua în alte scopuri decât a fost ea construită.

Scalabilitate – cât de mult poate creşte o asemenea reţea şi cât de bine scalează, cât

de bine să păstrează performanţele odată cu creşterea acesteia. În general, sistemele

descentralizate scalează mult mai bine decât sistemele centralizate.

Un tip aparte de topologie este topologia Punct-la-Punct. Acest tip de topologie apare


115

atunci când comunicaţia are loc între doar două dispozitive legate direct unul de celălalt.

4.2.2 Topologia LonTalk

Protocolul LonTalk poate utiliza pentru comunicaţia între noduri diverse medii fizice.

Un nod poate fi conectat la orice mediu, dacă acesta are posibilităţile hardware şi firmware

necesare. Protocolul LonTalk suportă separarea logică a reţelelor. Acest lucru înseamnă că

mai multe reţele pot împărţi acelaşi mediu fizic de comunicaţie. O reţea logică este numită

domeniu. Un domeniu formează o reţea distribuită de noduri, comunicarea între oricare două

noduri este posibilă prin unul din cele trei moduri de adresare. Protocolul permite de

asemenea utilizarea adreselor de grup, un nod putând fi membru al mai multor grupuri [61].

4.2.3 Topologia BACnet

Topologia unei reţele BACnet depinde de mediul fizic peste care acesta este utilizat.

Dacă este utilizat peste mediul Ethernet, pot fi utilizate topologiile pe care acest tip de mediu

le permite (magistrală, arborescentă, stea, etc.). Comunicaţia între dispozitive se face pe baza

identificatorilor, dispozitivele formând o reţea distribuită [7].

4.2.4 Topologia KNX

Standardul KNX permite utilizarea următoarelor tipuri de topologii: magistrală,

arborescentă şi stea. Standardul nu permite utilizarea topologiei inel. Aceste topologii pot fi

combinate în funcţie de necesităţi. Topologia arborescentă este avantajoasă în cazul instalării

unor reţele de mari dimensiuni ce conţin un număr mare de dispozitive. O reţea KNX poate

conţine şi un dispozitiv numit cuplor. Cuplorul este un dispozitiv care conectează între ele

linii sau segmente. Acestea pot avea mai multe funcţionalităţi: repetor, punte, router, filtru de

pachete pentru optimizarea traficului, protecţie firewall, etc. Din punct de vedere logic, o

reţea KNX are o topologie descentralizată, este o reţea distribuită, deoarece orice dispozitiv

poate comunica cu oricare altul, utilizând fie adresa unică, fie adresa de grup [53].



116

4.3 Sisteme automate de achiziţie a datelor, conducere şi supervizare

a proceselor

SCADA este acronimul de la „Supervisory Control and Data Aquisition” (monitorizare,

control şi achiziţii de date) şi desemnează un sistem care pentru monitorizarea şi controlul

proceselor industriale, de infrastructură sau a unor staţii [20] [94].

Un sistem SCADA realizează controlul de supervizare prin care se comandă unor

dispozitive menţinerea procesului la valori cât mai apropiate de cele de referinţă.

Componenţa de bază a unui sistem SCADA este următoarea [31]:

o interfaţă HMI (Human Machine Interface) [44] sau o interfaţă om-maşină

un sistem de supervizare

dispozitive RTU (Remote Terminal Units – unităţi terminale comandate la distanţă)

[91] sau PLC (Programmable Logic Controller – unităţi logice de control

programabile, automate programabile) [89]

infrastructură de comunicaţii

Dispozitivele PLC şi RTU se găsesc în imediata apropiere a procesului tehnologi şi au

rolul de a achiziţiona informaţii cu privire la desfăşurarea acestuia. Aceste date sunt trimise

prin intermediul interfeţei de comunicaţii către sistemul de supervizare. Sistemul de

supervizare prezintă datele apoi către interfaţa HMI din punctul de comandă şi control

responsabil cu monitorizarea procesului. Datele trebuiesc prezentate într-o formă care să

permită utilizatorului să ia o decizie cât mai bună într-un timp cât mai scurt.

Sistemele SCADA sunt în general organizate ca baze de date în care informaţia este

actualizată în timp real. Informaţia este reprezentată de nişte „puncte” ale procesului (data-

point) [21], [57], [63].

Punctele de proces pot fi:

hard – dacă au corespondent o mărime fizică măsurată a procesului

soft – dacă reprezintă rezultatul unor valori calculate.

Elemente prezente într-un sistem SCADA sunt:

senzorul – dispozitiv care măsoară o mărime (fizică, chimică) şi pe care o

converteşte într-o valoare digitală

actuator – dispozitiv care poate produce mişcarea controlată pentru a acţiona un

mecanism.


117

Interfaţa HMI

Este un echipament prin intermediul căruia operatorul uman poate vizualiza datele şi

poate controla procesul supervizat. O interfaţă om-maşină este de obicei un software

specializat care trebuie[44]:

să prezinte datele achiziţionate într-o formă cât mai accesibilă operatorului uman

să permită asocierea unor reprezentări grafice cu valoarea unor parametri ai

sistemului

să genereze rapoarte complexe cu privire la evoluţia procesului sau rapoarte cu

caracter economic

De cele mai multe ori interfaţa HMI este legată la baza de date a sistemului ceea ce-i

permite să facă preziceri asupra stării procesului, administrarea, diagnosticarea, etc.

Forma grafică este una schematică care imită de obicei schema de funcţionare a

instalaţiei sau procesului controlat.

Un element important al acestor interfeţe este alarma. O alarmă reprezintă o

semnalizare digitală care poate avea starea „normală”, atunci când procesul funcţionează

normal sau starea de „alarmă”, atunci când sunt îndeplinite condiţiile pentru activarea

acesteia. Odată cu „aprinderea” semnalizării, se pot trimite atenţionări SMS sau e-mail.

Dispozitivele RTU

Unităţile terminale comandate la distanţă este elementul de legătură cu echipamentul

fizic. În mod normal un RTU transformă semnalele electrice ale echipamentului (de

închidere/deschidere ale unui întrerupător, valoarea presiunii, curentului, a tensiunii, etc.) în

semnal digital. De asemenea un RTU poate să controleze dispozitivele prin convertirea

semnalului digital în semnal electric pentru închiderea unui întrerupător, reglarea vitezei de

pompare, etc.

Dispozitivele PLC

Un automat programabil este un dispozitiv care prezintă un număr de intrări şi un

număr de ieşiri digitale şi analogice şi care poate pe baza unui program să sintetizeze orice

funcţie de transfer între intrări şi ieşiri [81].

Sistemul de supervizare

Prin termenul de sistem de supervizare se înţelege toate echipamentele (hardware şi

software) responsabile de achiziţia de date de la PLC-uri şi RTU-uri şi sistemele HMI din

camera de comandă.

Infrastructura de comunicaţii

Sistemele SCADA clasice folosesc pentru a comunica echipamente radio, conexiuni



118

seriale sau conexiuni prin modemuri. Pentru distanţe mari se foloseşte comunicaţia prin fibră

optică.

La nivelul PLC şi RTU se folosesc diverse protocoale de comunicaţie specifice

echipamentelor de automatizare.

Un protocol de comunicaţie ce a câştigat teren în ultimul timp în domeniul sistemelor

SCADA este OPC, deoarece acest software oferă posibilitatea comunicaţiei cu dispozitive

care nu au fost concepute pentru a face parte dintr-o reţea industrială.

4.4 Concluzii

Protocoalele de comunicaţie folosite în instalaţiile de automatizare sunt în general

destinate transmiterii de date de dimensiuni reduse, cu latenţă scăzută, prin medii ce suportă

viteze de transmisie relativ mici. Caracteristicile acestora au fost influenţate de domeniul

pentru care au fost proiectate pentru a fi utilizate. Astfel, sunt protocoale destinate pentru

automatizarea proceselor, în industria transporturilor (auto, feroviar, aerian, nautic),

automatizarea clădirilor, etc. Deşi majoritatea protocoalelor tratate nu sunt limitate la un

singur domeniu şi pot fi utilizate cu succes în mai multe domenii din cele enumerate şi chiar

în altele, ele se pretează (datorită uneltelor dezvoltate, echipamentelor disponibile, a

experienţei anterioare) pentru a fi utilizate îndeosebi într-un anumit domeniu. Echipamentele

de automatizare folosesc protocolul de comunicaţie pe care producătorul a ales să-l

implementeze.

Construcţia instalaţiilor de automatizare este influenţată de tehnologia aleasă pentru

implementarea soluţiei de supraveghere şi alarmare. Tehnologia influenţează modul de

conectare al dispozitivelor, numărul maxim de dispozitive ce pot fi interconectate pe un

segment, topologia reţelei (modul de interconectare al segmentelor). În funcţie de mărimea şi

configuraţia instalaţiei de supraveghere şi alarmare, topologia poate avea un impact deosebit

asupra performanţei reţelei de comunicaţie, care trebuie să facă faţă cerinţelor de comunicare

atât în condiţii normale cât mai ales în situaţia apariţiei unui eveniment deosebit.

De asemenea tehnologia influenţează şi alegerea software-ului de monitorizare şi

control. Cele mai multe companii care dezvoltă echipamente pentru instalaţii de

automatizare, produc de asemenea şi software-ul pentru vizualizare. Aceasta se supune

principiilor şi oferă funcționalitatea pe care proiectantul o doreşte. Deşi cele mai mult pachete

software oferite de producătorii de echipamente sunt configurabile, în sensul că se pot adapta


119

foarte uşor cerinţelor utilizatorului, acestea rămân legate de tehnologia de automatizare

furnizată de aceştia.

Există de asemenea şi pachete software oferite de producători independenţi, nelegate de

o tehnologie anume, care pot fi utilizate cu mai multe tipuri de echipamente. Acestea sunt

utile îndeosebi când se foloseşte o soluţie hibrid alcătuită din echipament de la mai mulţi

producători.

Fiecare protocol de comunicaţie are avantajele şi dezavantajele sale. În final, în cazul

soluţiilor complexe ce dispun de foarte multe dispozitive răspândite pe o arie foarte mare

performanţa sistemului este influenţată foarte mult de modul cum a fost gândită şi

implementată soluţia.

Capitolul 5 – Interacţiunea sistemelor de supraveghere şi alarmare la incendiu cu

alte sisteme şi instalaţii de avertizare şi de stingere a incendiului

121

5 Interacţiunea sistemelor de supraveghere şi alarmare la

incendiu cu alte sisteme şi instalaţii de avertizare şi de stingere

a incendiului

5.1 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de protecţie împotriva

incendiilor

Majoritatea clădirilor moderne dispun de cel puţin un tip de instalaţie de supraveghere

şi/sau protecţie la incendiu.

Aceste instalaţii se pot clasifica în funcţie de rolul şi funcţia pe care acestea o

îndeplinesc în asigurarea securităţii la incendiu, astfel [10]:

Instalaţii cu rol în preîntâmpinarea şi limitarea propagării incendiilor

o Instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor

o Instalaţii pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi

Instalaţii pentru limitarea şi stingerea incendiului

o Instalaţii de protecţie cu perdele de apă

o Instalaţii de răcire

o Instalaţii de stingere ultra-rapidă

După modul de acţionare/funcţionare, aceste instalaţii pot fi:

cu acţionare manuală

cu acţionare automată

cu acţionare manuală şi/sau automată

Analizate din punct de vedere al substanţelor folosite pentru stingere, instalaţiile se

clasifică în [10]:

Instalaţii de stingere cu apă

o Instalaţii de hidranţi de incendiu (interiori şi exteriori)

o Instalaţii cu sprinklere

o Instalaţii cu drencere

o Instalaţii cu apă pulverizată

o Instalaţii cu ceaţă de apă

Instalaţii de stingere cu spumă



122

Instalaţii de stingere cu gaze inerte

o Dioxid de carbon

o Azot

o Argon

o Inergen

o FM-200

Instalaţii de stingere cu aerosoli

Instalaţii de stingere cu pulberi

Instalaţii de stingere cu abur

Echiparea clădirilor cu sisteme şi instalaţii pentru prevenirea şi stingerea incendiilor se

face în funcţie de:

Destinaţia şi importanţa clădirii

Numărul de persoane

Mărimea şi geometria clădirii

Rezistenţa şi comportarea la foc a clădirii şi a elementelor componente

Valoarea bunurilor depozitate

Criteriile ce trebuiesc urmărite la alegerea tipului de instalaţie pentru protecţia la

incendiu sunt:

Pentru instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiilor:

o categoria de construcţie conform Regulamentului aprobat prin HGR nr.

766/1997

o caracteristicile incendiului în fază incipientă

o mărimea suprafeţelor de protejat

o posibilităţile de propagare a incendiului

o parametrii care trebuie supravegheaţi (dinamic sau static)

o parametrii mediului ambiant

o asigurarea timpilor operativi stabiliţi prin scenarii de securitate la incendiu.

Pentru instalaţii de stingere a incendiilor:

o Categoria de importanţă a construcţiei

o Caracteristicile constructive (suprafaţa construită, volum, regimul de înălţime)

o Numărul de persoane care se pot afla simultan în interiorul construcţiei



123

o Destinaţia construcţiei

o Amplasarea construcţiei

o Comportarea la foc a construcţiei

o Caracteristicile materialelor utilizate (densitatea sarcinii termice, clasele de

periculozitate, proprietăţi fizico-chimice, riscul de incendiu, modul de

depozitare al materialelor)

Pentru dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi:

o Densitatea sarcinii termice

o Suprafaţa spaţiului prevăzut cu astfel de dispozitive

o Existenţa de zone vitrate sau goluri în pereţii exteriori ai construcţiei

5.2 Sisteme şi instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi

Sistemele pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi (desfumare) se instalează în

încăperi pentru a asigura, în caz de incendiu, menţinerea vizibilităţii căilor de evacuare şi de

intervenţie, evitarea intoxicării oamenilor cu produse de ardere, facilitând acţiunea eficientă a

echipelor de intervenţie şi evacuarea în condiţii de siguranţă a echipelor de intervenţie.

Desfumarea se asigură prin goluri practicate în acoperiş sau în treimea superioară a

închiderilor perimetrale. Din punct de vedere al modalităţii de realizare, aceasta se poate

efectua prin tiraj natural sau prin tiraj mecanic (organizat). Evacuarea fumului şi gazelor

fierbinţi se realizează prin sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale

coborâte sub tavan sau acoperiş [72].

Un sistem de evacuare mecanică a fumului şi gazelor trebuie să respecte următoarele

condiţii:

Ecranele C0 (CA1) vor fi dispuse sub plafon, conform prevederilor specifice

evacuării prin tiraj natural;

Vor fi prevăzute guri de evacuare a fumului şi gazelor la o distanţă de maxim 320m;

Debitul unei guri de evacuare va fi de cel puţin 1 m3/2 pentru 100 m

2 delimitaţi, iar

pentru încăpere va fi de minim 1,5 m3/s;

La un ventilator pot fi racordate maxim două volume delimitate de ecrane, iar

debitul ventilatorului poate fi redus la debitul necesar celui mai mare volum

racordat;

Introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural prin partea inferioară.



124

În cazul utilizării sistemelor de dispozitive şi ecrane pentru evacuarea gazelor fierbinţi,

nu mai este obligatorie prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare).

Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, în

caz de incendiu, se poate face individual sau în grup.

În clădirile de producţie şi depozitare prevăzute cu instalaţii automate de stingere,

acţionarea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să se

facă după declanşarea instalaţiilor de stingere.

Când acţionarea manuală nu se poate face din apropierea dispozitivelor de evacuare

(trape, ferestre etc.) iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, se admite ca

acestea să nu fie prevăzute cu acţionare manuală.

În construcţiile prevăzute cu luminatoare, evacuarea gazelor fierbinţi se asigură,

obligatoriu, prin ochiuri mobile ale acestora, care să îndeplinească condiţiile dispozitivelor de

evacuare a gazelor fierbinţi.

La clădirile de producţie şi depozitare etajate, evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se

asigură separat pentru fiecare nivel, iar canalele respective care traversează alte niveluri vor

avea pereţii C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de cel puţin 1 oră.

Ecranele vor coborî sub plafon aşa fel încât marginea lor inferioară să se afle, de regulă,

cât mai jos, dar cel puţin la 0,50m sub plafon.

În încăperi cu plafoane suspendate, continuitatea golurilor dintre acestea şi planşeul de

rezistenţă trebuie întreruptă în dreptul ecranelor, cu material C0 (CA1).

Ecranele vor fi astfel alcătuite şi dispuse încât să realizeze o casetare a spaţiului de sub

acoperiş. Fiecare casetă va fi prevăzută cu cel puţin un dispozitiv de evacuare a gazelor

fierbinţi. Dispunerea ecranelor se face, de regulă, pe latura elementelor de rezistenţă din zona

riscului potenţial de incendiu.

5.2.1 Elemente generale de echipare

Clădirile de producţie şi depozitare ne-compartimentate, cu aria liberă de peste 10.400

m2, se echipează cu sisteme şi instalaţii de evacuare în exterior a fumului şi gazelor fierbinţi,

în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor şi a folosirii mijloacelor de

intervenţie la stingere precum şi de limitare a propagării incendiilor.

Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se asigură prin tirajul natural organizat, sau prin

ventilare mecanică, realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în



125

raport cu aerul introdus, fie prin diferenţe de presiuni între spaţiul protejat şi cel imediat pus

în depresiune, fie printr-o combinaţie a celor două procedee [67].

Canalele (sau ghenele) pentru desfumare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

secţiunea să fie cel puţin egală cu suprafaţa liberă a gurilor de evacuare ale unui

nivel al construcţiei, la care sunt racordate;

raportul dintre laturile secţiunii canalelor să nu fie mai mare de 2;

canalele (ghenele) să fie realizate din materiale C0 (CA1), etanşe la foc minimum

15min;

atunci când canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului traversează încăperi cu alte

destinaţii decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea aceeaşi rezistenţă la foc cu

a pereţilor sau planşeelor care delimitează destinaţia respectivă;

canalele principale colectoare vor fi verticale, fiind admise deviaţii de maximum

2%;

lungimile racordurilor orizontale ale canalelor de evacuare a fumului, între guri şi

ghenele verticale, vor fi cât mai scurte posibil.

Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului şi cele de evacuare a fumului se

repartizează alternat, distribuindu-se cât mai uniform în spaţiul protejat, încât să se asigure

circulaţia aerului şi evacuarea fumului,

Evacuarea fumului se asigură prin goluri în acoperiş sau pereţi.

Introducerile de aer se pot asigura prin:

goluri (guri) practicate în faţade;

uşile încăperilor care se desfumează, practicate în pereţii exteriori ai construcţiei;

încăperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite;

scări neînchise în case de scări;

goluri (guri) de introducere, racordate sau nu la canale şi ghene.

Dispozitivele de protecţie (obturare) a golurilor de introducere sau evacuare, trebuie

realizate cu acţionare automată sau manuală.

Acţionarea automată a dispozitivelor de protecţie va fi întotdeauna dublată de comandă

manuală.

În plus, la construcţiile echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură posibilităţi

de acţionare pentru personalul existent în spaţiul protejat şi care să poată comanda local

desfumarea, înainte de pornirea instalaţiei de stingere.



126

Dispozitivele de acţionare a elementelor de protecţie (obturare) a golurilor trebuie să

asigure deschiderea golurilor (gurilor) şi canalelor din volumul considerat şi oprirea

ventilatoarelor care nu sunt prevăzute pentru evacuarea fumului în caz de incendiu

(desfumare).

Comanda manuală centralizată sau locală a dispozitivelor de deschidere, poate fi

realizată prin sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.

În funcţie de tipul construcţiei, comanda manuală centralizată se amplasează la

serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei.

Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor) trebuie asigurată

de instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de

dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd instalaţii de semnalizare.

5.2.2 Desfumarea prin tiraj natural organizat

Desfumarea prin tiraj natural organizat se realizează prin introduceri de aer şi evacuări

de fum care comunică cu exteriorul direct sau prin canale (ghene), astfel dispuse,

dimensionate şi realizate încât să asigure circulaţia aerului în volumul protejat şi evacuarea

fumului.

Evacuarea fumului se realizează prin goluri în faţade (libere sau închise cu dispozitive

care se deschid automat în caz de incendiu), prin canale şi ghene, ori prin dispozitive (trape)

cu deschidere automată dispuse în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori ai

încăperii. Dispozitivele de evacuare a fumului dispuse în pereţii exteriori, asigură desfumarea

pe maximum 30m adâncime a încăperii.

Dispozitivele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, vor avea o suprafaţă liberă

normată, raportată la aria încăperilor pe care o protejează.

Golurile de ventilare permanent deschise, practicate în acoperiş sau în treimea

superioară a pereţilor exteriori, se însumează la suprafaţa liberă necesară desfumării.

Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleţi, panouri, trape

etc.) trebuie să fie (în poziţie de aşteptare) realizate din materiale C0 (CAI) etanşe la foc

pentru cele de introducere a aerului şi rezistente la foc pentru cele de evacuare, cu rezistenţa

la foc egală cu a canalului pe care sunt montate. Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau în

pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii.



127

5.2.3 Desfumarea prin ventilare mecanică

Desfumarea prin ventilare mecanică se asigură prin evacuarea mecanică a fumului şi

introducerea naturală sau mecanică a aerului, astfel încât să asigure circulaţia aerului în

spaţiul protejat şi evacuarea fumului.

Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea suprapresiunii în spaţiul

protejat de fum (încăperi tampon, degajamente protejate, case de scări etc).

Evacuarea fumului se asigură prin guri racordate prin canale (ghene), la ventilatorul de

evacuare (extragere).

Canalele (ghenele) trebuie să fie etanşe.

Viteza aerului la gurile de introducere nu va depăşi 5 m/s, iar gurile de introducere

mecanică a aerului trebuie să asigure minimum 60% din debitul evacuat.

Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi din materiale C0 (CA1), etanşi la

foc la introduceri şi rezistenţi la foc la evacuări în poziţie de aşteptare, cu rezistenţa egală cu

cea a canalului (ghenei).

Nu este obligatorie prevederea voleţilor atunci când canalele (ghenele) sunt aferente

unui singur nivel construit.

Raportul dintre latura mare şi cea mică a unei guri (deschideri) de introducere sau

evacuare va fi de cel mult 2.

Dispozitivele de acţionare a voleţilor de protecţie trebuie să asigure punerea automată

în funcţiune a ventilatoarelor de desfumare.

Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât să poată funcţiona la

temperatura de 400°C a fumului, cel puţin o ora. Legătura dintre ventilator şi coloană

(ghenă), se realizează din materiale C0 (CA1).Starea de funcţionare sau nefuncţionare a

ventilatoarelor aferente desfumării va fi semnalizată la serviciul de pompieri sau în alte locuri

unde permanenţa este asigurată [67].

Instalaţiile, inclusiv ventilatoarele de desfumare, trebuie să fie alimentate electric

printr-o sursă normală şi o sursa electrică de rezervă.

Sistemul de ventilare normală sau de condiţionare a aerului poate fi utilizat şi pentru

evacuarea fumului produs în caz de incendiu (desfumare), dacă îndeplineşte toate condiţiile

specifice desfumării.



128

5.3 Sisteme de stingere a incendiilor [68], [69]

5.3.1 Instalaţii de stingere cu sprinklere

Instalaţiile cu sprinklere au rolul de a detecta, semnaliza, localiza şi stinge incendiul

folosind apa ca substanţă (agent) de stingere. Acest sistem este superior faţă de celelalte

sisteme automate de protecţie cu apă în special datorită faptului că sprinklerele se

declanşează individual şi acţionează numai asupra ariei incendiate, evitând astfel udarea

inutilă a zonelor necuprinse de incendiu.

Instalaţiile cu sprinklere trebuie să fie oportune în timp real, adică să intre automat în

funcţiune la parametrii necesari, pentru a limita (localiza) focarul şi a acţiona eficient la

stingerea incendiului. Această oportunitate trebuie să fie permanentă, având în vedere

caracterul aleator al izbucnirii unui incendiu.

Echiparea tehnică a clădirilor de producţie şi depozitare cu instalaţii cu sprinklere

se face în funcţie de :

categoria de pericol de incendiu;

destinaţia si caracteristicile constructive ale clădirii;

condiţii de mediu;

densitatea sarcinii termice;

prezenţa umană, permanentă sau temporară;

valoarea bunurilor adăpostite;

caracteristicile elementelor componente ale instalaţiei şi compatibilităţii acestora;

separarea reţelelor cu sprinklere de cele cu hidranţi interiori;

reducerea numărului de sprinklere pe zona de supraveghere a unui ACS (aparat de

comandă şi semnalizare);

realizarea sau procurarea din import a unor ACS mici suple şi fiabile, care să

asigure supravegherea unui număr mic de sprinklere pentru depozite mici,

individuale sau chiar pentru clădiri izolate.

Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii

automate cu sprinklere, potrivit scenariilor de securitate la incendiu elaborate, se realizează,

după caz, la:

construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi

deosebită (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii

termice mai mare de 420 MJ/m2;



129

construcţii de producţie încadrate în categoria A, B sau C de pericol de incendiu cu

arie desfăşurată de cel puţin 2000 m2 şi totodată cu densitatea sarcinii termice peste

420 MJ/m2;

În general, sprinklerele se prevăd în clădirile cu pericol de incendiu, în care se află un

număr mare de persoane - pentru protecţia vieţii acestora, precum şi în cele care reprezintă o

valoare deosebită sau adăpostesc bunuri materiale importante - pentru reducerea pagubelor

cauzate de incendii.

Enumerarea echipării cu instalaţii automate de stingere tip sprinkler fiind minimală,

investitorii le pot prevedea şi în alte situaţii în funcţie de pericolul şi riscul de incendiu,

amplasare, combustibilitatea construcţiei şi valoare.

Nu se prevăd instalaţii de stingere tip sprinkler în cazurile în care apa nu este indicată

sau se asigură stingerea cu alte substanţe (gaze inerte, spumă, abur etc).

Încăperile protejate cu instalaţii cu sprinklere, de regulă, trebuie să fie separate de

spaţiile învecinate prin elemente de construcţie incombustibile sau prin alte dispozitive

corespunzătoare (ecrane, cortine cu acţionare automată etc).

Instalaţia cu sprinklere trebuie să fie permanent sub presiune şi se poate realiza în

următoarele sisteme: cu apă - apă şi apă - aer.

Sistemul cu apă - apă se utilizează numai în cazul în care temperatura încăperilor nu

scade sub 4°C şi nu urcă peste 100°C.

Sprinklerul este o armătură care se deschide automat la o anumită temperatură produsă

de incendiu, dispersând apă peste locul incendiat. Sistemul de închidere al sprinklerului

trebuie să se deschidă la temperatura prescrisă indiferent de presiunea apei din conductă.

Sprinklerul are o dublă funcţie: detector de incendiu şi duză de stingere cu apă, normal

închisă.

În prezent există o mare varietate de sprinklere, care diferă între ele atât prin formă, cât

mai ales, prin caracteristicile tehnico - funcţionale.

Fiecare sector al instalaţiei cu sprinklere se echipează cu un aparat de control şi

semnalizare (ACS) şi va avea un număr de sprinklere de maximum:

800 bucăţi în cazul instalaţiei apă - apă; în cazul în care sprinklerele sunt montate în

mai multe încăperi separate între ele prin pereţi şi uşi incombustibile, numărul

sprinklerelor dintr-un sector poate fi mărit la 1200 buc;

600 bucăţi în cazul instalaţiei apă - aer; în acest caz volumul reţelei cu sprinklere a

unui sector nu trebuie să fie mai mare de 2m3 pentru instalaţiile fără accelerator şi



130

de 3m3 la cele cu accelerator.

Amplasarea sprinklerelor trebuie să se facă în funcţie de pericolul de incendiu, gradul

de rezistenţă la foc al construcţiei, de poziţiile şi dimensiunile grinzilor, a diferitelor instalaţii,

utilaje sau stive de materiale, precum şi de caracteristicile hidraulice ale sprinklerelor, astfel

încât să se asigure:

condiţiile de declanşare a sprinklerelor;

intensitatea de stingere minimă normată;

protecţia elementelor portante ale construcţiei cu limita de rezistenţă la foc redusa;

distribuirea cât mai uniformă a apei pe suprafaţa protejată.

Reţelele de distribuţie care pornesc de la aparatele de control şi semnalizare (ACS) pot

fi inelare sau ramificate. Ramificaţiile (ramurile) se prevăd, la capete, cu dopuri care permit

curăţirea periodică.

În punctele cele mai ridicate ale reţelei cu sprinklere, corespunzător fiecărui sector de

sprinklere se va prevedea un robinet de închidere şi port-furtun pentru spălarea conductelor şi

un ştuţ cu robinet şi mufă pentru montarea unui manometru.

Pentru eliminarea apei din reţelele cu sprinklere, acestea se montează cu pante de 2‰ –

5‰; pantele mai mari luându-se pentru cele cu diametrul mai mic.

În cazul în care mai multe încăperi, situate pe acelaşi nivel sau pe diverse niveluri sunt

protejate de aceeaşi instalaţie, trebuie să se poată localiza intrarea în funcţiune a sprinklerelor

de pe fiecare ramură a instalaţiei. Acest lucru se poate realiza prin montarea unor indicatoare

de trecere a apei instalate pe fiecare ramură a instalaţiei.

Pentru înlocuirea capetelor sprinklerelor deteriorate sau declanşate în caz de incendiu,

se prevede o rezervă de sprinklere, calculată separat pentru fiecare tip din cele montate,

astfel:

daca instalaţia are până la 30 de sprinklere, rezerva să fie egală cu numărul celor

montate;

dacă instalaţia are peste 30 de sprinklere, se asigură o rezervă de 5-25% din totalul

sprinklerelor, în funcţie de tipul acestora, însă nu mai puţin de 30 bucăţi (procentul

mare se aplică instalaţiilor cu număr mic de sprinklere).

La instalaţii echipate cu sprinklere rezistente la coroziune, care declanşează la

temperaturi mai mari de 90°C, rezerva trebuie să fie egală cu numărul de sprinklere montate



131

în sectorul cel mai mare.

Pentru alimentarea cu apă a instalaţiei de sprinklere de la pompele mobile se prevăd

racorduri fixe tip B, amplasate în exterior, în locuri uşor accesibile utilajelor de intervenţie.

Instalaţiile de sprinklere pot fi monitorizate prin intermediul unei centrale de

supraveghere la incendiu prin montarea unui senzor la ACS care poate semnaliza intrarea în

funcţiune a acestuia. De asemenea, pentru a stabili mai precis unde a izbucnit incendiul, pot fi

montate senzori de curgere pe coloanele de distribuţie, au chiar aparate de măsurat debitul de

apă, pentru a putea determina numărul de capete de sprinkler care au declanşat şi a putea

estima mărimea şi întinderea incendiului.

5.3.2 Instalaţii cu drencere

Instalaţiile cu drencere pot fi utilizate pentru:

stingerea incendiilor;

protecţie cu perdele de apă.

Drencerele pentru stingerea incendiilor se prevăd la:

depozite de materiale sau substanţe combustibile cu degajări mari de căldură

(cauciuc, celuloid, alcooli etc).

încăperile cu pericol mare de incendiu unde, din cauza propagării rapide a focului

sau din alte considerente, nu pot fi utilizate cu destulă eficienţă alte mijloace de

stingere;

Perdele de protecţie cu drencere se prevăd pentru:

protejarea elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre etc.) din pereţii

despărţitori, pentru a evita transmiterea focului de la o încăpere la alta;

protecţia cortinelor, uşilor sau obloanelor din pereţii antifoc;

protejarea unor porţiuni de încăperi cu pericol de incendiu;

protecţia golurilor scărilor rulante;

protecţia clădirii în exterior, când nu sunt amplasate la distanţe corespunzătoare

(faţade, acoperişuri).

Drencerele pot fi acţionate manual sau automat dacă sunt legate la o instalaţie de

detecţie. Intrarea acestora în funcţiune poate fi semnalizată ca şi la instalaţia de sprinklere cu

un senzor.



132

5.3.3 Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu apă pulverizată

Instalaţiile fixe de stins incendiul cu apă pulverizată se prevăd pentru:

stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie, textile,

materiale plastice etc.),

protejarea obiectelor (structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice,

recipiente pentru lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor

mai mare de 60°C şi gaze inflamabile, motoare cu ardere internă gospodării mari de

cabluri electrice cu izolaţie combustibilă), împotriva radiaţiei termice emise de un

incendiu învecinat, pentru a limita absorbţia căldurii până la limita care previne sau

micşorează avariile;

prevenirea formării unor amestecuri explozibile în spaţii închise (reducerea

evaporării prin răcirea suprafeţelor care vin în contact cu lichide inflamabile) sau în

spaţii deschise (prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor de gaze ce pot

forma amestecuri explozive).

Prin pulverizarea apei se obţine:

stingerea incendiilor de materiale solide, lichide combustibile cu temperatura de

inflamabilitate mai mare de 60°C lichide inflamabile hidrofile etc.;

limitarea posibilităţilor de propagare rapidă a incendiului prin stropirea zonei de

ardere;

degajarea spaţiilor incendiate prin spălarea atmosferei cu jeturi de apă pulverizată;

protecţia contra încălzirii excesive, prin răcirea intensă a materialelor, elementelor

de construcţie şi instalaţiilor tehnologice ameninţate de incendiu;

prevenirea incendiilor prin stropirea cu apă a zonei în care scapă în caz de avarie,

lichide sau gaze combustibile, spre a se evita aprinderea lor.

Şi aceste instalaţii pot fi monitorizare într-o manieră asemănătoare cu monitorizarea

instalaţiilor cu sprinklere sau drencere, prin montarea unui senzor.

5.3.4 Rezervoare şi staţii de pompare

Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se numeşte rezerva intangibilă şi se

păstrează în rezervoare independente sau în rezervoare comune, care servesc şi alţi

consumatori. Rezervoarele se pot amplasa în interiorul clădirilor sau în exteriorul acestora.



133

Rezervoarele pentru acumularea apei reci se execută în general, din beton armat, beton

precomprimat sau din tablă de oţel (pentru capacităţi sub 40m3, destinate alimentării

instalaţiilor din interiorul unor clădiri industriale, social-culturale sau agrozootehnice).

În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor se

prevăd instalaţii pentru semnalizare optică şi acustică a nivelului rezervei de apă de incendiu,

care să permită luarea măsurilor de utilizare a rezervei de incendiu în regim de avarii, stabilite

prin instrucţiunile de exploatare (înlăturarea avariilor în timp util restrângerea sau suprimarea

unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc.).

Staţiile de pompare pentru apa de incendiu pot fi instalate în clădiri independente sau

pot fi înglobate în clădiri civile sau industriale din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu

sau alipite de acestea.

Încăperile staţiilor de pompare, înglobate sau alipite clădirilor cu alte destinaţii, se

separă de restul clădirii prin pereţi cu rezistenţa la foc de cel puţin 3 h şi planşee cu o

rezistenţa la foc de 1 h şi 30min., având acces direct din exterior. Se admite comunicarea şi

cu coridorul comun, printr-o uşă având limita de rezistenţă la foc de 1 h şi 30min.

Clădirile independente ale staţiilor de pompare vor fi de gradul I - II de rezistenţă la

foc, iar în cazul când există numai o pompă de incendiu, ele pot fi de gradul III de rezistenţă

la foc.

Încăperile în care se găsesc pompele de incendiu se prevăd cu legătură telefonică cu

serviciul propriu de pompieri, atunci când debitul de incendiu interior şi exterior este mai

mare de 20 l/s.

Echipamentul de rezervă (exclusiv pompa de rezervă) pentru ridicarea presiunii şi

asigurarea debitului de apă se montează într-o încăpere separată de cea a echipamentului

normal, zidul de separare având o rezistenţă la foc de minimum 2 h.

În pereţii de separare se pot prevedea uşi de comunicare rezistente la foc de 1 h şi

30min. Similar se vor amplasa şi separa şi grupurile electrogene.

Schema instalaţiei de pompare a apei, calculul şi executarea reţelelor, dimensionarea şi

alegerea hidrofoarelor, rezervoarelor compresorului de aer şi a conductelor din staţiile de

pompare se face astfel încât, în cazul unei avarii, în orice porţiune a acestor conducte şi ale

elementelor acestora să se poată asigura condiţiile de debit şi de presiune pe durata teoretică a

incendiului.



134

5.3.5 Instalaţii speciale de stingere

Instalaţii de stingere cu gaze inerte

Gazele inerte acceptate ca substanţe de stingere a incendiilor sunt nepoluante

(ecologice), nu atacă stratul de ozon şi, în concentraţii uzuale de stingere a incendiilor nu sunt

toxice.

Ca substanţe de stingere a incendiilor, gazele inerte au următoarele proprietăţi:

nu distrug obiecte şi materialele stinse;

pătrund în cele mai mici orificii ale materialului aprins;

au conductibilitate termică şi electrică redusă;

nu se deteriorează prin stocare (conservare) îndelungată;

nu sunt sensibile la variaţiile de temperatură ale mediului din incinta protejată.

Gazele inerte acţionează la stingerea incendiului prin reducerea concentraţiei de oxigen

sau a fazei gazoase a combustibilului incendiat din atmosfera spaţiului protejat, până la o

valoare a concentraţiei volumice de oxigen de aproximativ 12%, la care arderea încetează.

Gazele inerte se utilizează la stingerea incendiilor substanţelor combustibile care prin

ardere nu furnizează oxigenul necesar combustiei, sau sunt caracterizate prin ardere de

suprafaţă. Gazele inerte nu se utilizează pentru stingerea incendiilor în profunzime (incendii

mocnite).

Efectul optim în acţiunea de stingere a incendiilor cu gaze inerte se obţine când se

menţine etanşeitatea în spaţiile închise şi se realizează concentraţia necesară de stingere într-

un interval de timp foarte mic (de ordinul secundelor), care permite inhibarea procesului de

ardere în atmosferă inertă şi completa înăbuşire a focului.

Timpul teoretic de stingere ultrarapidă a incendiilor folosind gaze inerte este de

maximum 22 de secunde pentru incendiu de clasa A şi 17 secunde pentru incendiu de clasa

B.

Gazele inerte sunt folosite eficient pentru stingerea incendiilor la:

echipamentele infrastructurii informaţionale (dulapuri cu servere, dulapuri pentru

stocarea datelor, centre de calculatoare, automate bancare, unităţi de telefonie

celulară etc);

spaţii de producţie şi camere de comandă, sisteme robotice, linii automate de

producţie, echipamente şi generatoare electrice, laboratoare, vopsitorii, simulatoare

de zbor, control trafic aerian, maritim, fluvial sau rutier etc;

spaţii care adăpostesc valori deosebite (tezaur, muzee, biblioteci, galerii de artă,



135

colecţii, arhive etc).

Instalaţiile de stingere a incendiului cu gaze inerte pot fi realizate în sisteme cu:

inundare totală;

stingere locală.

Sistemul cu inundare totală se realizează pentru spaţii închise, la care uşile, ferestrele,

tubulaturile etc, se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării substanţei de

stingere.

Pentru stingerea incendiului prin inundare totală, întregul volum al spaţiului protejat

trebuie umplut cu gaz inert, astfel încât, concentraţia volumică procentuală a oxigenului din

aer să scadă, în timp scurt, de la valoarea iniţială de 21,9%, la valoarea de 12% când arderea

încetează.

La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee şi de suprafaţă (declanşate

de lichide inflamabile), volumul de substanţă de stingere deversată, trebuie să acopere

pierderile datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală a golurilor, nu poate fi peste 3% din

volumul spaţiului protejat, sau 10% din aria totală a suprafeţelor laterale şi părţilor superioare

şi inferioare ale incintei. în situaţia în care, din motive tehnice sau tehnologice, aceste condiţii

nu se pot realiza, se adoptă sistemul de stingere locală.

Determinarea tipului, numărului şi capacităţii buteliilor de stocare a gazului inert, a

tipului echipamentelor şi dispozitivelor de acţionare, precum şi dimensionarea conductelor,

reductoarelor şi dispozitivelor de acţionare, precum şi dimensionarea conductelor,

reductoarelor de presiune şi a duzelor de refulare, se efectuează în funcţie de valorile

concentraţiei de stingere şi a volumului net al spaţiului protejat.

Instalaţii de stins incendii cu aerosoli

Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor sunt recipiente metalice de

diverse forme şi dimensiuni reduse, care utilizează pentru generarea aerosolilor o substanţă

solidă ce conţine săruri de potasiu.

La creşterea temperaturii datorită incendiului, prin activarea generatorului, se iniţiază

reacţia chimică a substanţei stingătoare de incendiu şi este generat jetul de aerosoli, care

conţine microparticule de compuşi de potasiu, azot şi vapori de apă. Datorită raportului mare

între suprafaţa microparticulelor şi masa acestora, cantitatea necesară de substanţă activă

pentru stingerea incendiului este mică.

Stingerea incendiului cu jetul de aerosoli se realizează prin acţiunea fizică şi acţiunea

chimică.

Acţiunea fizică constă în ionizarea potasiului pe baza unui aport de energie furnizat de



136

flacără. Astfel, energia flăcării se reduce în funcţie de potenţialul de ionizare al potasiului

(metal alcalin).

Acţiunea chimică constă într-un lanţ de reacţii ale radicalilor instabili care tind să atingă

un nivel final de stabilitate. Produşii finali stabili sunt dioxidul de carbon (C02) şi apa (H20).

Potasiul, provenit prin disocierea carbonatului de potasiu, reacţionează în timpul arderii cu

radicali hidroxili (OH) liberi, formând hidroxidul de potasiu (KOH) care este un compus

stabil. în această fază, se întrerupe reacţia în lanţ a radicalilor liberi şi flacăra se stinge.

Durata de descărcare a generatorului de aerosoli este între 3 şi 30 de secunde iar timpul

maxim de stingere a incendiului este de 40 de secunde. Concentraţia de stingere este C =

(25...30) g/m3, timpul de remanentă a aerosolului fiind între 30 şi 120 minute. Activarea

electrică se produce în 2 - 5 secunde la un curent de 0,5 - 2,0A, min.3 - 36 V D/C.

Aerosolul descărcat de generator nu este corosiv, are conductivitatea electrică şi

încărcarea electrostatică practic nule, nu atacă stratul de ozon şi nu prezintă reziduuri după

stingerea incendiului.

Generatoarele de aerosoli sunt recomandate pentru stingerea incendiilor de tipul A, B şi

C şi prevenirii exploziilor amestecurilor de gaz, aer şi pulberi (praf).

5.4 Pregătirea şi analiza prealabilă a intervenţiei

Activitatea de intervenţie, desfăşurată de Inspectoratul General pentru Situaţii de

Urgenţă, şi structurile subordonate reprezintă o componentă principală a sistemului integrat

de măsuri tehnice şi organizatorice, planificate şi realizate potrivit legii, pentru răspunsul

oportun şi calificat în situaţii de urgenţă.

La nivel naţional, activitatea de intervenţie este coordonată de Centrul Operaţional

Naţional, care elaborează concepţia generală privind planificarea, pregătirea, organizarea şi

desfăşurarea acţiunilor de răspuns şi procedurile specifice de intervenţie, pe tipuri de risc

potenţial generatoare de situaţii de urgenţă.

5.4.1 Principiile organizatorice ale intervenţiilor

Acţiunile de intervenţie se pregătesc şi se execută pe baza următoarelor principii:

a) pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor, pe bază de planuri şi

proceduri întocmite din timp, care se completează şi se actualizează la specificul situaţiilor

create;



137

b) concentrarea efortului principal pentru salvarea vieţii, bunurilor materiale şi protecţia

mediului;

c) economia de forţe şi mijloace prin întrebuinţarea graduală şi eficientă a acestora pe

tipuri de urgenţe, pe etape, subetape de acţiune şi pe schimburi, potrivit scopului şi

complexităţii misiunilor, în funcţie de amploarea situaţiilor de urgenţă;

d) organizarea şi executarea oportună a manevrei de forţe şi mijloace în scopul

concentrării efortului principal dintr-un raion (punct de lucru, obiectiv, sector) în altul, pe

timpul acţiunilor de intervenţie, în funcţie de evoluţia situaţiei operative;

e) realizarea şi menţinerea cooperării neîntrerupte între forţele participante la acţiunile

de intervenţie, precum şi cu alte structuri existente în zonă şi solicitate în sprijin;

f) conducerea continuă, fermă, suplă şi oportună a acţiunilor de intervenţie;

g) asigurarea acţiunilor de intervenţie;

h) menţinerea unei capacităţi permanente de răspuns prin constituirea unei rezerve de

forţe şi mijloace.

Organizarea intervenţiei serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă se realizează

într-o concepţie unitară şi cuprinde organizarea teritoriului, acţiunilor şi a personalului pentru

intervenţie.

Organizarea teritoriului pentru intervenţie constă în împărţirea teritoriului naţional în

zone de competenţă, atribuite inspectoratelor/unităţilor prin hotărâre a Guvernului, iar pentru

grupuri de intervenţie şi subunităţi se stabilesc zone de responsabilitate, raioane şi obiective

de intervenţie, atribuite prin ordin al inspectorului general.

În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, intervenţiile serviciilor

profesioniste pentru situaţii de urgenţă sunt organizate astfel:

a) urgenţa I - asigurată de garda/gărzile de intervenţie ale subunităţii în raionul

(obiectivul) afectat;

b) urgenţa a II-a - asigurată de către subunităţile inspectoratului judeţean;

c) urgenţa a III-a - asigurată de către două sau mai multe unităţi limitrofe;

d) urgenţa a IV-a - asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului

general, al Inspectoratului General, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată.

Operaţiunile de intervenţie sunt executate în succesiune, pe urgenţe, astfel:

a) În urgenţa I, de regulă, sunt cuprinse misiunile care trebuie executate de către

structurile specializate, în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau

înlăturării, după caz, a consecinţelor acestora, şi se referă la:

1. deblocarea căilor de acces şi a adăposturilor;



138

2. limitarea efectelor negative în cazul riscului iminent de prăbuşire a unor construcţii;

3. salvarea victimelor;

4. acordarea asistenţei medicale de urgenţă;

5. descoperirea, identificarea şi paza elementelor de muniţie nefuncţionale sau

neexplodate;

6. limitarea şi înlăturarea avariilor la reţelele de gospodărie comunală;

7. evacuarea şi asigurarea măsurilor de adăpostire a populaţiei şi a sinistraţilor aflaţi în

zonele supuse riscurilor;

8. stingerea incendiilor;

9. decontaminarea personalului, terenului, clădirilor şi tehnicii;

10. asigurarea mijloacelor de subzistenţă.

b) În urgenţă a II-a se continuă acţiunile din urgenţa I, concentrându-se la locul

evenimentului forţe şi mijloace de intervenţie, şi se îndeplinesc toate celelalte misiuni

specifice, până la terminarea acţiunilor de intervenţie. Acestea se referă la:

1. dispersarea personalului şi bunurilor proprii în afara zonelor supuse riscurilor

complementare;

2. evacuarea, protejarea şi, după caz, izolarea persoanelor contaminate;

3. asigurarea suportului logistic privind amenajarea şi deservirea taberelor pentru

sinistraţi;

4. constituirea rezervei de mijloace de protecţie individuală şi colectivă;

5. decontaminarea personalului, terenului, clădirilor şi tehnicii, dacă situaţia o impune;

6. executarea controlului contaminării radioactive, chimice şi biologice a personalului

şi bunurilor proprii;

7. executarea controlului contaminării surselor de apă potabilă;

8. executarea controlului sanitar-epidemic în zonele de acţiune a forţelor şi mijloacelor

proprii;

9. asanarea terenului de muniţia neexplodată, rămasă în urma conflictelor militare;

10. refacerea sistemului de alarmare şi a celui de comunicaţii şi informatică;

11. controlul şi stabilirea măsurilor pentru asigurarea viabilităţii unor căi de

comunicaţie, pentru transportul şi accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie;

12. asigurarea mijloacelor de subzistenţă;

13. îndeplinirea altor misiuni stabilite prin lege.

În cadrul urgenţelor a III-a, asigurată de două sau mai multe unităţi limitrofe, şi a IV-a,



139

asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului

General, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată, continuă să se execute

acţiunile din primele două urgenţe, în funcţie de momentul în care s-au declarat, cu forţe şi

mijloace sporite.

Activitatea de intervenţie bazată până acum pe nişte principii de intervenţie clare poate

fi modificată pentru anumite tipuri de clădiri. În această categorie se pot introduce clădirile

aşa numite inteligente, clădiri dotate cu sisteme inteligente care pot oferii informaţii

importante persoanelor ce intervin în situaţii de urgenţă. Situaţiile de urgenţă impun

realizarea intervenţiilor într-un timp scurt. O astfel de intervenţie se poate realiza în timpi

buni dacă se acţionează în „cunoştinţă de cauză”. Pentru clădirile inteligente se organizează

dispecerate unice de supraveghere, a activităţilor desfăşurate în acestea. În această situaţie

informaţiile de la nivelul dispeceratului pot fi accesate de către unitatea de comandă a

intervenţiei, prin protocoale încheiate între serviciile de urgenţă şi beneficiarul obiectivului.

Aceste protocoale permit accesul controlat pe baza unei parole, prin intermediului unei

reţele locale sau internet la nivelul dispeceratului.

5.4.2 Desfăşurarea acţiunilor de intervenţie

Desfăşurarea intervenţiei cuprinde următoarele operaţiuni principale:

a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie.

Potrivit Directivei 98/10/EC (ONP: prevederi pentru reţele telefonice deschise şi

serviciul universal în telecomunicaţii), 112 este numărul unic pentru apeluri de urgenţă pentru

toate statele Uniunii Europene, la care se răspunde în mai multe limbi de circulaţie

internaţională, apelabil gratuit de la terminalele conectate în reţelele de telefonie fixă, mobilă

sau alte sisteme, urmând ca pentru început acesta să fie introdus în paralel cu cele deja

existente.

Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (S.N.U.A.U.) reprezintă o

componentă importantă a obligaţiilor serviciului universal, fiind prevăzut şi în una din

Directivele semnificative pentru politicile sectorului de telecomunicaţii din acquis-ul UE.

Apelarea numărului 112 reprezintă o cale rapidă de a comunica cu dispeceratele de

urgenţă (Poliţie, Pompieri, Ambulanţă) în timpul unei situaţii de urgenţă.



140

Centrele de preluare a apelurilor de urgenţă dispun de o bază de date care îi ajută pe

operatorii de la 112 să localizeze apelul, incidentul produs şi resursele de intervenţie cele mai

apropiate. Acest lucru este posibil cu ajutorul a doi indici de identificare:

1. ANI identificarea automată a numărului de telefon: pe monitorul operatorului apare

numărul postului telefonic de unde apelantul sună.

2. ALI identificarea automată a locaţiei: pe monitorul operatorului apar adresa

apelantului, locul de unde acesta sună şi o serie de informaţii suplimentare necesare pentru a

exploata toate resursele în vederea găsirii soluţiei optime pentru a ajunge în timp util la locul

incidentului.

3. În vederea soluţionării cazurilor de urgenţă, se foloseşte şi aplicaţia AVL (Automatic

Vehicle Location) care identifică poziţia autovehiculelor angajate în procesul de intervenţie la

situaţiile de urgenţă dotate cu echipamente de comunicaţii radio (convenţionale sau digitale)

care conţin un subsistem GPS. Pentru a putea transmite datele între terminalele mobile şi

serverul AVL, aplicaţia AVL utilizează reţelele radio digitale şi/sau analogice

(convenţionale), pentru poziţionarea vehiculelor de intervenţie şi identificarea traseelor

optime de deplasare a acestora.

Prezentarea unui scenariu:

- un cetăţean apelează 112 pentru a semnala un accident de circulaţie grav, soldat cu

victime omeneşti;

- sistemul identifică numărul de telefon al persoanei care a semnalat cazul;

- se determina numele şi adresa abonatului postului telefonic prin căutare automată în

baza de date (la fel se procedează şi în ţările Uniunii Europene, S.U.A. şi Canada, fiind o

măsură necesară pentru aflarea veridicităţii apelului);

- operatorul cere apelantului date despre natura cazului;

Figura 5-1 Dispeceratul 112



141

- se transmit toate datele la dispeceratele Politiei, Ambulanţei şi Pompierilor, în funcţie

de natura cazului (această operaţiune se realizează în 2-3 secunde);

- dispecerii stabilesc rapid mijloacele de intervenţie care participă la soluţionarea

cazului, având la dispoziţie aplicaţia AVL (Localizarea Automată a Vehiculelor);

- pe hartă se afişează conexiunea caz - mijloace de intervenţie;

Există toate premisele ca prin utilizarea eficientă a resurselor materiale şi umane

implicate în rezolvarea urgenţelor să se micşoreze considerabil, timpul de intervenţie. Acest

lucru este posibil şi datorită unicităţii numărului şi prin transferul simultan al datelor către

agenţiile de urgenţă.

În situaţia unei clădiri dotată cu sisteme inteligente dispecerul de serviciu apelează

sistemul de alarmare directă a unităţii de pompieri în raza căruia se află, şi odată cu aceasta se

oferă posibilitatea intrării în sistemul dispeceratului de către comanda echipelor ce intervin.

După primirea notei de intervenţie ofiţerul aflat la comandă poate intra direct în sistemul

obiectivului efectuând astfel o recunoaştere preliminară înainte de a ajunge la locul

intervenţiei. Astfel, se elimină timpul pierdut pentru efectuarea recunoaşterii preliminare.

Dacă sunaţi la 112 trebuie să anunţaţi:

- Ce urgenţă aveţi;

- Unde este urgenţa;

- Unde vă aflaţi;

- De la ce număr de telefon sunaţi;

- Cum va numiţi.

În funcţie de amploarea evenimentului se vor alarma subunităţile pe urgenţe, aşa cum

au fost prezentate mai sus.

b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create.

Personalul de conducere va fi informat după alarmarea forţelor de intervenţie, pe baza

unor protocoale stabilite la nivelul inspectoratelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.

În situaţia clădirilor inteligente în urma recunoaşterii preliminare preefectuată ofiţerul

la comandă informează prin mijloacele proprii din dotare personalul ce va interveni, despre

situaţia existentă: locul evenimentului şi posibilitatea de a pătrunde spre focar, dezvoltarea

incendiului şi posibilitatea de propagare, existenţa persoanelor surprinse de incendiu,

existenţa instalaţiilor automate de stingere a incendiului, funcţionarea acestora, eventual

acţionarea de la distanţă a acestora, blocarea anumitor uşi şi ferestre, precum şi deschiderea

trapelor de evacuare a fumului, precum şi stabilirea exactă a locului de amplasare a

mijloacelor de intervenţie, şi posibilitatea abordării intervenţiei. În acelaşi timp comandantul



142

poate stabili existenţa în funcţionare a surselor de alimentare cu apă, întreruperea energiei

electrice, a gazelor.

Totodată se pot anunţa persoanele blocate despre posibilităţile de evacuare, sau se poate

comunica cu acestea obţinând informaţii despre starea lor şi modul de dezvoltare al

incendiului

c) deplasarea la locul intervenţiei.

Deplasarea la locul intervenţiei se execută imediat după primirea mesajului de alertare a

subunităţii folosind mijloacele de avertizare sonoră şi optică, astfel încât să se ajungă la locul

intervenţiei în timpul cel mai scurt şi cu capacitatea de acţiune completă.

d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului

preliminar de intervenţie.

În funcţie de situaţia existentă la locul intervenţiei sunt stabilite proceduri pentru

Figura 5-2 Subunitate alarmată în vederea primirii ordinului de deplasare

Figura 5-3 Deplasarea la intervenţie



143

amplasarea mijloacelor şi intrarea în acţiune a forţelor în timpul cel mai scurt şi cu maximă

eficienţă.

e) transmiterea dispoziţiilor preliminare.

f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie.

Cele două etape de la punctele e) şi f) sunt practic efectuate din momentul alarmării

şi deplasării spre locul intervenţiei, datorită informării în timp real despre parametrii şi

evoluţia incendiului.

g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor.

Şi în următoarele etape acţiunea echipelor de intervenţie poate fi completată cu

informaţii despre parametrii şi amploarea incendiului.

h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă.

i) manevra de forţe.

j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului).

k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului).

l) regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii.

m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia

acestuia.

n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie.

o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă.

p) restabilirea capacităţii de intervenţie.

q) informarea inspectorului general/inspectorului-şef/comandantului şi a eşalonului

superior.

Figura 5-4 Salvarea persoanelor



144

5.5 Concluzii

Rolul instalaţiilor de stingere este hotărâtor pentru lichidarea incendiului în faze

incipiente. În multe situaţii, pentru incendii de mare amploare, acestea nu reuşesc să lichideze

total focarul de incendiu. Intervenţia echipelor de intervenţie devine necesară. Pentru tratarea

corectă situaţiei sunt necesare respectarea unor condiţii: anunţarea imediată a evenimentului,

furnizarea unor informaţii cât mai exacte despre locul şi natura acestuia. Modelul propus dă

posibilitatea anunţării imediate a evenimentului. Astfel orice eveniment detectat de

instalaţiile de stingere cu apă, sau instalaţiile speciale de stingere este tratat de corespunzător

de centrala virtuală de supraveghere şi alarmare la incendiu.

Un element important pentru desfăşurarea intervenţiei este vizibilitatea. Pe timpul unui

incendiu se degajă cantităţi mari de fum. Asigurarea vizibilităţii presupune deschiderea

trapelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi (instalaţiilor de desfumare). În multe

situaţii s-a constatat că aportul de aer curat duce la creşterea vitezei de ardere şi dezvoltare a

incendiului. Modelul propus asigură deschiderea (închiderea) controlată a trapelor de

evacuare.

Echipele de intervenţie care acţionează la clădiri inteligente au posibilitatea să

cunoască dezvoltarea incendiului în spatele uşilor închise, existenţa sau nu a persoanelor

surprinse de incendiu, configuraţia spaţiului incendiat şi materialele combustibile existente,

deci, putem spune că activitatea efectivă de intervenţie se poate realiza cunoscând elemente

esenţiale despre incendiu, care la clădirile obişnuite sunt primite doar de cel care intervine şi

în momentul executării acţiunii de stingere. În acelaşi timp dotarea acestora cu elemente de

acţionare permit blocarea sau deblocarea căilor de evacuare, trapelor de desfumare,

acţionarea instalaţiilor speciale de stingere înainte de acţionarea automată.

La aceste tipuri de clădiri stabilirea cauzelor de incendiu se poate face având la

dispoziţie înregistrarea evoluţiei clădirii în perioada incendiului, de unde se pot extrage toţi

parametrii necesari.

Capitolul 6 – Sisteme virtuale de vizualizare a parametrilor ce intervin în

funcţionarea clădirilor

145

6 Sisteme virtuale de vizualizare a parametrilor instalaţiilor ce

intervin în funcţionarea clădirilor

6.1 Introducere

Sistemele pentru automatizare sunt din ce în ce mai prezente în viaţa noastră. Acest

lucru se întâmplă deoarece în ultimii ani dispozitivele pentru automatizare au suferit o

evoluţie rapidă şi spectaculoasă din punctul de vedere al funcţionalităţii, dimensiunilor,

fiabilităţii şi costului. Dispozitivele de automatizare au evoluat de la simple montaje

electronice care monitorizează şi reglează unul sau mai mulţi parametrii ai unui proces la

sisteme de dispozitive inteligente care comunică între ele în reţele de automatizare pentru a

îndeplini sarcini laborioase în condiţii foarte sigure şi precise şi care pot furniza informaţii

complexe despre procesul care rulează permiţând astfel un control de la distanţă.

În paralel cu dispozitivele de automatizare s-a dezvoltat şi tehnica pentru vizualizarea şi

controlul procesului de automatizare. Primele sisteme de vizualizare au fost dezvoltate de

companiile producătoare de echipamente de automatizare ca soluţii adoptate pentru fiecare

instalare în parte. Pe măsură ce echipamentele de automatizare s-au răspândit şi au fost

standardizate, s-au dezvoltat softuri de vizualizare generice, adaptabile la situaţii cât mai

diverse. Acestea sunt proiectate modular, suportă o gamă largă de protocoale comunicaţie

utilizate în automatizare şi pot fi folosite pentru supervizarea unui singur proces sau a unei

uzine întregi.

Softul de vizualizare se numeşte software HMI (Human Machine Interface) sau

software SCADA (Supervisory Control and Data Aquisition) [94] atunci când este vorba de

softul folosit pentru monitorizarea şi controlul automatizării unui proces industrial [29].

Termenul HMI (Interfaţa Om Maşină) este o denumire generică şi poate însemna orice

buton, manetă, interfaţă prin care se poate controla un dispozitiv [44]. În industria de

automatizare, în accepţiune modernă, termenul se referă la interacţiunea prin intermediul

interfeţelor grafice cu ajutorul mausului şi/sau a tastaturii sau prin atingere.

Softul HMI/SCADA folosit pentru vizualizare poate fi instalat pe computere personale

în camere de control sau în calculatoare embedded (încastrate) de dimensiuni reduse, cu ecran

tactil, răspândite prin locuinţă sau în zona procesului industrial. Acesta rulează de obicei pe

sisteme de operare în timp real deoarece trebuie să răspundă în timpul cel mai scurt la



146

modificările parametrilor monitorizaţi [74], [84].

De asemenea, un sistem HMI/SCADA pentru vizualizare trebuie să îndeplinească

anumite cerinţe:

să fie uşor de utilizat, să aibă o interfaţă intuitivă

să prezinte securitate crescută

să permită accesul de la distanţă (opţional)

informaţia să fie uşor de accesat şi de vehiculat

să aibă o arie largă de utilizare

să prezinte posibilitatea de comunicare prin diverse servicii (sms, e-mail, fax)

Un soft pentru vizualizare trebuie să permită realizarea anumitor funcţii, cum ar fi

următoarele:

Controlul şi supervizarea

Alarmarea

Achiziţia datelor

Istoric al evenimentelor

Păstrarea datelor în baze de date

Realizarea unor grafice de evoluţie a procesului

Cuplarea cu softul ERP (Enterprise Resource Planning)

Indiferent de câte cerinţe sau funcţii îndeplineşte un sistem HMI/SCADA şi cât de

multe poate să facă, unul dintre elementele cele mai importante rămâne interfaţa de

vizualizare.

Interfaţa de vizualizare

Este unul din elementele principale deoarece interfaţa este face legătura între persoana

aflată la comandă şi sistemul comandat. Interfaţă de vizualizare se prezintă de cele mai multe

ori sub forma unor elemente grafice ce simbolizează schematic, cât mai bine şi mai intuitiv,

procesul tehnologic automatizat. Toate sistemele de vizualizare conţin elemente grafice

pentru reprezentarea dispozitivelor de automatizare şi a elementelor automatizate din

instalaţiile de încălzire, de ventilare-climatizare, de iluminat, din instalaţiile hidraulice,

ascensoare, instalaţii pentru supraveghere, antiefracţie, pentru control acces sau pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor.

Pe lângă faptul că interfaţa trebuie să fie intuitivă şi uşor de folosit, aceasta trebuie să



147

permită accesul facil la cele mai importante funcţii şi de asemenea trebuie să evidenţieze cât

mai bine atingerea unor stări speciale cum ar fi atingerea stării de alarmă. Dacă sistemul a

intrat în stare de alarmă acest lucru trebuie să fie foarte uşor de remarcat şi se obţine prin

alertarea pe cale vizibilă prin schimbarea culorii (permanent sau intermitent) şi/sau pe cale

sonoră.

Interfaţa de vizualizare trebuie să fie simplu de folosit dar şi suficient de complexă

încât să permită desfăşurarea tuturor funcţionalităţilor. Trebuie să permită accesul la istoricul

alarmelor, evoluţia în timp a procesului urmărit şi multe alte informaţii pe care să le afişeze

într-o formă uşor de urmărit de către operatorul uman.

6.2 Vizualizare ICONICS

ICONICS este o companie specializată în dezvoltarea de software pentru vizualizarea

HMI/SCADA şi pentru controlul proceselor de producţie inteligente.

Pentru vizualizare, ICONICS dezvoltă soluţiile de vizualizare HMI/SCADA

GENESIS64 şi GENESIS32 [45]. Produsele oferite de firma ICONICS sunt disponibile

pentru toată gama de sisteme de operare Microsoft Windows, atât pentru calculatoare de

birou, cât şi pentru servere, pentru dispozitive mobile (cum ar fi tablete, agende electronice

personale) sau computere industriale.

GENESIS32 este o suită aplicaţii pentru vizualizare destinată sistemelor cu procesoare

pe 32 de biţi şi este alcătuită din următoarele aplicaţii:

AlarmWorx32 – aplicaţie pentru managementul alarmelor

GraphWorx32 – sistem pentru crearea elementelor grafice şi a interfeţelor

TrendWorx32 – aplicaţie pentru accesul la datele în timp real, pentru realizarea de

grafice de evoluţie, jurnalizare şi crearea rapoartelor.

ProjectWorx32 – pentru crearea şi administrarea proiectelor

ScriptWorx32 – permite personalizarea cu ajutorul scripturilor VBA

SecurityServer – tratează problemele de securitate

Pe lângă aceste aplicaţii de bază, GENESIS32 poate folosi aplicaţii suplimentare ca:

AlarmWorx32Multimedia – permite alarmarea prin intermediul faxului, pagerului,

sms, email, etc.

WebHMI – pentru vizualizarea la distanţă a procesului

Pocket GENESIS – vizualizare pe dispozitive mobile PocketPC.



148

GENESIS32 recunoaşte un număr mare de surse de date. Astfel poate scrie şi citi

informaţii din baze de date ca: Microsoft Acces, MicrosoftSQL, Oracle, MSDE, Microsoft

Excel, baze de date ODBC sau OLEDB sau din fişiere text, CSV. GENESIS32 utilizează

pentru accesul la date specificaţiile OPC: OPC Data Access şi OPC XML.

GENESIS64 este suita de vizualizare a proceselor de automatizare destinată pentru

sistemele pe 64 de biţi ce rulează Microsoft Windows Vista şi a fost regândită pentru a utiliza

tehnologiile noi apărute şi pentru a le integra mai bine pe cele existente.

GENESIS64 este alcătuit din mai multe aplicaţii care oferă funcţionalitate sporită faţă

GENESIS32. Acestea sunt:

AlarmWorx64 – pentru managementul alarmelor

GraphWorx64 – pentru proiectarea schiţelor procesului de automatizare; suportă

grafica vectorială şi modelarea 3D.

TrendWorx64 – pentru vizualizarea în timp real şi 3D a datelor despre proces.

EarthWorx64 – este o aplicaţie destinată supervizării proceselor dispersate pe

suprafeţe foarte mari; poate fi folosită de asemenea şi pentru urmărirea prin GPS a

bunurilor mobile.

Hyper-Historian – pentru colectarea, stocarea şi distribuirea datelor obţinute din

funcţionarea procesului.

Workbench – aplicaţie pentru configurarea centralizată.

GENESIS64 foloseşte pentru accesul la date noul set de specificaţii OPC Unified

Architecture şi are integrat modulul de vizualizare web, WebHMI [46]. Acest modul permite

utilizarea programului de navigat Internet Explorer pentru a accesa informaţii în timp real

despre procesul de automatizare.

6.3 Vizualizare Citect

Compania Citect dezvoltă un soft de vizualizare foarte performant numit CitectSCADA

[22], motiv pentru care a fost achiziţionată de Schneider Electric. .

CitectSCADA este un sistem sigur şi flexibil ce oferă:

Vizualizarea grafică a procesului de automatizare, inclusiv de la distanţă, prin



149

interfaţă web

Managementul sistemului de alarmare

Istoric şi evoluţia procesului în timp real

Unelte pentru creare de rapoarte

Date statistice despre procesul de control

Extensibilitate prin intermediul scripturilor VBA şi Cicode

Unelte de analiză a datelor

Avantajele oferite de CitectSCADA sunt [23]:

Arhitectură scalabilă – poate fi utilizat pentru controlul unor sisteme de dimensiuni

diferite, iar sistemele controlate pot creşte în dimensiuni fără a necesita o

modificare a software-ului.

Control local, la nivelul maşinii – poate fi integrat ca panou de control în sisteme

locale de control (embeded)

Control uniform, standard – indiferent de mărimea instalaţiei şi de numărul de

resurse urmărite, modalitatea de control este aceeaşi.

Controlul sistemelor de mari dimensiuni – CitectSCADA permite controlul unor

sisteme foarte mari, care pot conţine peste 50 000 de puncte monitorizate, care

furnizează date în timp real.

Arhitectură flexibilă

CitectSCADA are o bază foarte mare de drivere pentru dispozitivele pe care le suportă

şi vine cu documentaţia şi uneltele necesare pentru a scrie un driver pentru dispozitive noi

care nu sunt încă suportate. O altă facilitate este DriverWeb, un portal ce conţine informaţii

despre driverele suportate de CitectSCADA. Softul Oferă de asemenea şi suport pentru setul

de specificaţii OPC Data Access 2.0.

CitectSCADA are înglobat un limbaj de programare numit Cicode, asemănător cu

Pascal. Cicode permite un control mult mai precis şi o putere de optimizare foarte mare a

algoritmilor de control a proceselor de automatizare.

Alături de CitectSCADA, Citect mai comercializează aplicaţii cu facilităţi

complementare, cum ar fi:

Switch2Citect – care este o unealtă de conversie de la sistemele de control deţinute

la un sistem bazat pe Citect. Această unealtă ajută la menţinerea unui cost cât mai

scăzut al tranziţiei deoarece trecerea se face păstrând interfaţa şi modul de



150

funcţionare cât mai apropiat de vechiul sistem, dar aducând beneficiile noilor

tehnologii.

CitectHMI – este un sistem HMI bazat pe CitectSCADA destinat a fi utilizat de

către producătorii de echipamente pentru a fi integrat în panouri sau maşini,

obţinând astfel un sistem de control avansat.

CitectSCADA Reports – este o aplicaţie ce oferă facilităţi de înregistrare şi arhivare

a datelor în sisteme de baze de date, un istoric al evoluţiei procesului şi posibilităţi

de generare a rapoartelor de funcţionare.

CitectSCADA Pocket – face posibilă utilizarea dispozitivelor mobile PocketPC

pentru monitorizarea şi controlul procesului de automatizare.

CitectSCADA Facilities – este un sistem de management specializat ce integrează

controlul climatizării, al iluminatului şi ale altor sisteme din sisteme individuale sau

aflate dispersate şi creează un sistem de monitorizare şi control central la nivelul

întreprinderii.

Figura 6-1 CitectSCADA



151

6.4 Vizualizare Siemens

Siemens foloseşte SIMATIC WinCC pentru vizualizarea proceselor din toate domeniile

tehnologice, indiferent de mărimea sistemului.

WinCC reprezintă o bază pe care se pot construi o gamă largă de aplicaţii de vizualizare

a proceselor de automatizare. Peste această bază se pot adăuga funcţionalităţi individuale sau

specifice unui anumit sector prin intermediul unor pachete opţionale dezvoltate de Siemens,

„WinCC options” sau prin intermediul unor pachete suplimentare „WinCC Add-ons”,

dezvoltate de către alţi producători [96].

Cele mai importante pachete opţionale WinCC sunt:

WinCC/Server – transformă o soluţie individuală într-una distribuită bazată pe

arhitectura client/server cu până la 12 servere WinCC şi 32 de clienţi.

WinCC/Central Archive Server (CAS) – sistem central de arhivare a datelor din

procese (până la 120 000 de puncte de date), bazat pe Microsoft SQL Server.

WinCC/WebNavigator – oferă posibilitatea de acces şi monitorizare a instalaţiilor

automatizate prin intermediul unui program de navigatoare pe internet, cum ar fi

Windows Internet Explorer.

WinCC/DataMonitor – este o aplicaţie folosită la afişarea, analiza, evaluarea şi

distribuirea datelor (date furnizate în timp real sau date istorice) despre starea

proceselor. Aceste date includ valori măsurate, alarme, date furnizate de utilizator şi

altele. Clientul poate fi instalat pe orice calculator din birou şi oferă câteva unelte de

monitorizare şi analiză.

WinCC/ConectivityPack – permite altor aplicaţii să acceseze informaţiile stocate în

arhiva WinCC prin intermediul OPC-HDA (Historycal Data Access) sau WinCC

OLE-DB sau la informaţii în timp real folosind OPC-XML. De asemenea permite

transmiterea către sistemele de nivel superior a alarmelor prin intermediul OPC-

A&E (Alarms and Events).

WinCC/Redundancy – creşte disponibilitatea sistemului prin crearea unor staţii

WinCC sau servere care se monitorizează reciproc şi pot transfera sarcinile între

ele.

WinCC/ODK – permite accesul la funcţiile şi configuraţia WinCC, permite crearea

unor aplicaţii care să comunice cu WinCC prin intermediul unor interfeţe de

programare (C-Application programmin Interface).



152

Aplicaţiile WinCC Add-ons sunt dezvoltate de către terţi şi adresează funcţionalităţi din

categoriile: conectivitate, managementul proceselor, diagnostic şi mentenanţă şi unelte de

configurare.

WinCC este foarte flexibil în ceea ce priveşte situaţiile în care poate fi utilizat deoarece

a fost proiectat cu suport pentru internaţionalizare (interfaţă în mai multe limbi, simultan),

sistemul de bază este dezvoltat independent de tehnologie sau de sectorul de activitate,

suportă o gamă foarte largă de protocoale de comunicaţie (PROFIBUS/PROFINET, OPC,

etc.) şi oferă interfeţe „deschise” de comunicare şi opţiuni de configurare. De asemenea poate

fi utilizat şi prin internet prin intermediul unei interfeţe web [96].

WinCC poate fi configurat uşor şi eficient deoarece conţine un editor grafic orientat pe

obiecte uşor de folosit, conţine o colecţie mare de elemente grafice predefinite, are o

arhitectură modulară şi poate fi modificat uşor, chiar şi de la distanţă, prin internet.

Produsul oferit de Siemens poate fi integrat uşor deoarece este bazat pe standarde

deschise: controale ActiveX, comunicaţie prin intermediul OPC, interfeţe standard pentru

acces la baze de date (WinCC OLE-DB, OPC HDA), limbaje de programare standard pentru

extensibilitate (VBScript şi ANSI-C) şi interfeţe de programare standard (API) prin

WinCC/ODK.

Figura 6-2 SIMATIC WinCC/WebNavigator



153

Caracteristicile pe care le are SIMATIC WinCC (modular, flexibil, extensibil şi

independent de tehnologie sau de sectorul în care se aplică) au permis utilizarea acestui

produs într-o gamă mare de soluţii tehnologice din diverse domenii cum sunt: industria

producerii de automobile, industria chimică şi farmaceutică, industria alimentară, de tutun şi

băuturi, producerea şi distribuţia energiei electrice, sectorul comerţ şi servicii, industria

maselor plastice şi a cauciucului, transport şi logistică şi multe altele [97].

6.5 Vizualizare GE Fanuc

GE Fanuc oferă un produs numit Proficy HMI/SCADA pentru monitorizarea şi

controlul proceselor continue, discrete sau a sistemelor şi vine în două soluţii.

Proficy HMI/SCADA – CIMPLICITY – soluţie pentru toate tipurile de aplicaţii dar

care oferă unelte şi suport îmbunătăţit pentru mediile în care procesele sunt discrete.

CIMPLICITY este conceput în special pentru industria transporturilor, industria

aerospaţială, construcţia de maşini, semiconductoare, etc[85].

Proficy HMI/SCADA – iFIX – este de asemenea o soluţie pentru toate tipurile de

aplicaţii dar cu elemente specializate pentru monitorizarea şi controlul sistemelor

mari orientate spre procese (continue) din industria farmaceutică, producţia şi

distribuţia energiei electrice, a gazelor naturale şi a petrolului [86].

CIMPLICITY HMI este un software bazat pe arhitectura client/server care oferă

capabilităţi de achiziţii de date, vizualizare şi control al procesului de automatizare şi permite

un management mult mai bun al procesului de producţie.

Trăsăturile aplicaţiei CIMPLICITY cele mai importante sunt următoarele:

Permite controlul şi monitorizarea foarte bună a procesului de producţie

Este uşor de folosit pentru utilizatorii experimentaţi dar şi pentru cei începători

Dispune de unelte rapide pentru dezvoltarea de soluţii specializate

Este construită pe arhitectura client/server şi este scalabilă

Dispune de un sistem sofisticat de alarmare şi monitorizare a evoluţiei proceselor

urmărite

Utilizează clienţi şi server OPC, dar şi OPC Alarm and Events

Dispune de drivere proprii pentru acces la reţelele de comunicare dar se poate

conecta şi la servere OPC



154

Una din facilităţile oferite de CIMPLICITY este DGR – „Digital Graphical Replay”

care permite utilizatorului să vizualizeze într-o formă grafică evenimentele petrecute într-o

perioadă trecută dată, asemănător reluârilor TV. De asemenea oferă unelte pentru a crea

butoane pentru navigaţie rapidă şi uşoară în cadrul aplicaţiei, unelte pentru securitate şi unelte

pentru dezvoltarea rapidă a aplicaţiilor cum ar fi [87]:

Master objects – obiecte şablon ce pot fi folosite la fel pe mai multe ecrane

Jurnalizare şi stocare a valorilor în baze de date

Limbaj interpretat (scripting) pentru extensii rapide

Calendar cu acţiuni – atât cele care au fost cât şi cele care trebuie să fie executate

Interfaţă web pentru vizualizare

iFIX este un „motor” SCADA robust, cu o arhitectură deschisă, foarte scalabil şi

distribuit [86]. Proficy iFIX oferă funcţionalitate asemănătoare cu CIMPLICITY, cu diferenţa

că acesta este orientat către procese continue.

iFIX are o arhitectură client/server distribuită ce permite o flexibilitate sporită atunci

când se proiectează un sistem. Serverele iFIX citesc date de la procesele care se desfăşoară

(atât date analogice cât şi digitale), rezultate ale unor comenzi, citiri, calcule, alarme, şi altele.

Figura 6-3 Proficy HMI/SCADA CIMPLICITY



155

Aceste date pot fi publicate pe internet prin intermediul aplicaţiei „Proficy Real-Time

Information Portal” care converteşte graficele pentru web şi afişează valorile în timp real

pentru a avea o imagine exactă asupra procesului [88].

6.6 Vizualizare Rockwell Automation

RSView32 este un software bazat pe componente pentru monitorizarea şi controlul

sistemelor de automatizare dezvoltat de firma Rockwell Automation.

Aplicaţie este disponibilă în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi oferă o

funcţionalitate de bază care poate fi extinsă prin programe adiţionale şi funcţionalităţi

suplimentare deoarece implementează o arhitectură AOA (Add-on-Architecture).

Componentele grafice folosite pentru afişare sunt dezvoltate folosind tehnologia

Microsoft OLE (Object Linking and Embedding) şi ActiveX ceea ce permite o adaptare mult

mai bună la nevoile propriu-zise. Tot pe această tehnologie, a fost dezvoltat un model-obiect

care oferă interfeţe prin care RSView32 poate interacţiona cu alte aplicaţii bazate pe

componente.

De asemenea RSView32 are integrat Microsoft VBA (Visual Basic for Applications),

un limbaj interpretat prin intermediul căruia se poate extinde şi personaliza funcţionalitatea

Figura 6-4 Proficy HMI/SCADA iFix



156

aplicaţiei şi care permite, alături de tehnologia ActiveX, automatizarea aplicaţiei.

Comunicarea cu dispozitivele hardware se face folosind specificaţiile OPC, RSView32 poate

fi atât server cât şi client [93].

RSView32 poate fi extins cu următoarele aplicaţii care pot fi instalate individual [92]:

RSView32 Messenger – care poate transmite alarme, rapoarte sau informaţii de

ajutor rapid, prin intermediul: pagerelor, faxului, prin e-mail, telefonic, sau local

prin sintetizarea sunetelor sau redarea unor fişiere înregistrate.

RSView32 TrendX – un control ActiveX care se integrează cu RSView32 şi care

oferă posibilitatea de monitorizare în timp real a valorilor achiziţionate de la

dispozitive şi oferă informaţii despre evoluţia procesului (trending) citind date

istorice stocate în arhivă.

RSView32 SPC (Statistical Process Control)– oferă control statistic al procesului şi

analiza statistică în timp real. Se pot stabili limite SPC şi când aceste limite sunt

depăşite se declanşează un eveniment SPC căruia i se poate de asemenea stabili o

metodă de tratare.

RSView32 Active Display System – este o aplicaţie client/server ce extinde

capabilităţile sistemului pentru a permite operatorului să interacţioneze cu sistemul

de vizualizare RSView32 de pe orice calculator din reţea folosind tehnologia

Microsoft DCOM (Distributed Component Object Model)

RSView32 WebServer – permite vizualizarea unui instantaneu al valorilor

monitorizate folosind orice program de navigare pe internet.

6.7 Vizualizare Wonderware

Wonderware dezvoltă platforma „Wonderware System Platform” ca un cadru unic

pentru sisteme SCADA, aplicaţii HMI dar şi soluţii MES (Manufacturing Execution Systems

– Controlul sistemelor de execuţie a proceselor de producţie) şi EMI (Enterprise

Manufacturing Intelligence – Managementul informaţional al performanţei [119].

Pentru HMI/SCADA, platforma Wonderware se foloseşte de aplicaţia InTouch HMI

care oferă utilizatorilor o bibliotecă mare de elemente grafice independente de rezoluţia

ecranului (grafică vectorială) din toate domeniile tehnice. Simbolurile grafice pot fi

programate prin intermediul unui limbaj de programare interpretat şi au elemente de

conectivitate ceea ce permite re-utilizarea lor. Mediu de proiectare a vizualizării pus la



157

dispoziţie este unul multi-utilizator, colaborativ, uşor de folosit şi versatil [119], [117].

InTouch HMI poate primi informaţii de la nenumărate surse şi de la aproape orice tip

de dispozitiv de automatizare prin intermediul driverelor pe care le are la dispoziţie sau

folosind protocoale ca OPC sau Microsoft DDE. Aplicaţia se poate conecta la orice server

OPC dar poate funcţiona şi ca server pentru alte aplicaţii care necesită acces la valorile

monitorizate [118].

Pentru securitate InTouch poate folosi mai multe metode de restricţionare a accesului:

Securitate folosind accesul pe baza parolei – limitează accesul utilizatorilor pe zone

de responsabilitate şi autoritate

Securitate folosind „Microsoft Windows Authentication” – permite accesul la

InTouch utilizatorilor conectaţi la un domeniu Windows sau local pe baza identităţii

acestuia şi pe baza apartenenţei la grupuri.

Securitate la nivelul datelor – pentru utilizatorii Platformei Wonderware, acest tip

de securitate permite stabilirea restricţiilor de acces la nivel de punct de date sau

chiar la nivelul atributelor acestuia.

Funcţionalitate FDA 21 CFR Partea 11 – pentru conformitate cu cerinţele de

securitate solicitate de guvernul S.U.A

InTouch ReadOnly – o versiune „doar citire” a software-ului InTouch, care nu

permite modificarea valorilor sau elementelor grafice.

Avantajele utilizării platformei „Wonderware System Platform” sunt următoarele:

Simboluri grafice programabile (folosind tehnologia ActiveX);

Şablon al elementelor automatizate – sunt create şabloane ale diverselor

echipamente automatizate ceea ce simplifică proiectarea vizualizării;

Managementul aplicaţiilor – platforma permite administrarea aplicaţiilor de la

distanţa într-o manieră centralizată, modificările realizate propagându-se automat în

toată reţeaua;

Platformă universală şi extensibilă pentru dezvoltarea aplicaţiilor de vizualizare;

Posibilitatea de extindere a funcţionalităţii prin intermediul modulelor funcţionale.

6.8 Concluzii

Caracteristica de bază a aplicaţiilor pentru vizualizare este de a permite unui utilizator

cu pregătire minimă un acces rapid şi usor la caracteristicile sistemului. Fiecare dintre



158

soluţiile prezentate implementează într-o formă proprie elementele generale ale unei interfeţe

de vizualizare. Unele dintre aceste soluţii au fost dezvoltate sub formă de platformă, ceea ce

permite dezvoltarea de aplicaţii specializate pentru nevoile specifice ale clientului.

Deşi furnizează drivere de acces pentru diferite echipamente de automatizare, pentru a

beneficia de o utilizare cât mai largă, aceste aplicaţii folosesc, ca modalitate de acces la

reţelele de automatizare, standardul OPC. Folosind standardul OPC, aplicaţiile nu mai sunt

legate de un protocol anume şi permit producătorilor de echipamente posibilitatea de a

dezvolta drivere pentru servere OPC. Un astfel de driveer este scris o singură dată şi poate fi

întrebuinţat de către orice aplicaţie de vizualizare ce oferă conectivitate OPC.

Intrumentele pentru monitorizarea şi controlul instalaţilor şi mai ales uşurinţa şi

eficienţa cu care pot fi ele utilizate sunt esenţiale pentru buna desfăşurare a activităţilor

supuse procesului de automatizare. Eficienţa şi uşurinţa cu care pot fi utilizate a crescu

simţitor odată cu experienţa dobândită de dezvoltatorii acestor aplicaţii însă niciuna din

acestea nu este adaptată furnizării în timp real a datelor necesare îmbunătăţirii eficienţei şi

eficacităţii echipajelor de intervenţie în eventualitatea apariţiei unei situaţii de urgenţă.

Integrarea acestui tip de funcţionalitate într-o aplicaţie de vizualizare reprezintă încă un pas

important pentru a creşte eficienţa managementului intervenţiei. Beneficiind de informaţii

suplimentare exacte, comandantul intervenţiei poate lua decizii cu un grad ridicat de eficienţă

şi poate reduce riscul apariţiei unor situaţii periculoase.

Capitolul 7 – Realizarea unui sistem distribuit de supraveghere şi alarmare la

incendiu „Centrala de supraveghere dispecer”

159

7 Realizarea unui sistem distribuit de supraveghere şi alarmare

la incendiu „Centrala de supraveghere dispecer”

7.1 Studiu teoretic

„Centrala de supraveghere dispecer” reprezintă o integrare a sistemelor de

supraveghere şi alarmare la incendii în sistemul de gestiune tehnică a unui obiectiv.

Sistemul propus de mine folosește pentru simularea unei clădiri inteligente un koffer

demonstrativ al firmei Siemens așa cum este prezentat în figura 7-1.

Sistemul de supraveghere realizat mine are rol de monitorizare și control. Ele este

conceput ca un sistem ierarhic superior sistemelor de supraveghere locală a instalațiilor și

centralelor de supraveghere și alarmare la incendiu.

La ora actuală normativele impun utilizarea centralelor de supraveghere și alarmare la

incendiu independent de utilizarea altor sisteme. Din acest motiv sistemul propus are rol de

supervizor, acesta primește de la centrala de incendiu clasica doar informații despre existența

unui incendiu si despre zona unde acesta se manifestă [110].

Sistemul propus de mine poate fi folositor subunităţilor de pompieri, pentru

supravegherea de ansamblu a zonei de competenţă şi chiar pentru furnizarea de informaţii

necesare atât pentru deplasarea la intervenţie cât şi pentru localizarea şi lichidarea

incendiului.

Sistemele clasice dau informații doar despre existența unui incendiu și despre zona

Figura 7-1 Koffer demonstrativ



160

unde acesta se manifestă.

În situaţia propusă se poate utiliza un laptop legat la reţeaua internet care aduce la

nivelul comandantului gărzii de intervenţie toate informaţiile de care acesta are nevoie pentru

pregătirea prealabilă a intervenţiei (figura 7-2).

Prin acest sistem se atrage atenţia asupra utilizării elementelor existente în instalaţii, si

costului redus de implementare a unui sistem de supraveghere şi alarmare la incendiu

complex. Acesta informează echipele de intervenţie asupra unor stări importante (de

exemplu; creşterea bruscă a temperaturii din încăperile afectate sau încăperile vecine,

existenţa persoanelor în zonele afectate, etc.).

7.1.1 Componenţa instalaţiei

Kofferul demonstrează câteva din posibilităţile pe care le oferă tehnologia KNX.

Kofferul conţine următoarele dispozitive KNX:

Controler de temperatură

Detector de apă

Butoane de acţionare

Dimmer

Senzor IR

Modul de acţionare a jaluzelelor

Modul card acces securitate

Interfaţă de comunicare cu PC-ul RS-232

Lista completă a dispozitivelor poate fi vizualizată în figura 7-3, aşa cum o afişează

softul de programare a dispozitivelor KNX, ETS3 (Engineering Tool Software). Pentru

Figura 7-2 Laptop pentru vizualizarea evoluţiei intervenţiei



161

fiecare dispozitiv se poate observa adresa pe care o are, numele, încăperea unde a fost

instalat, o scurtă descriere şi funcţiile pe care acesta le poate efectua.

În funcţie de specificul său (dimmer, întrerupător pornit/oprit, senzor – de temperatură,

de mişcare), fiecare dispozitiv KNX are un set de funcţii preprogramate de către producător.

Programarea unei reţele KNX constă în stabilirea unei relaţii între punctele de ieşire ale

unui dispozitiv şi punctele de intrare ale unuia sau mai multe dispozitive.

Dispozitivele KNX au fost programate cu ajutorul software-ului ETS3 (Engineering

Tool Software) care este un soft independent de producătorii de dispozitive de automatizare

destinat configurării şi proiectării de sisteme pentru clădiri inteligente şi instalaţii de

automatizare folosind protocolul KNX. În figura 7-4 se poate observa programarea

dispozitivelor KNX din koffer folosind programul ETS3 [35].

Programarea în ETS este structurată pe trei ferestre: Fereastra de adresare de funcţii de

grup, fereastra de adresare a elementelor componente pe funcţiuni de spaţii, fereastra de

adresare pe topologii.

Programarea constă în definirea adreselor de grup şi se crează astfel obiecte de grup

(group-objects). Aceste obiecte sunt logice şi reprezintă o grupare de dispozitive care pot fi

controlate uniform. Fiecare dispozitiv KNX poate trimite date către o adresă de grup, dar

poate recepţiona de la mai multe adrese de grup. Astfel, cu o singură telegramă, un dispozitiv

KNX poate controla comportamentul mai multor dispozitive, cu condiţia ca acestea să

aparţină aceluiaş grup.

Figura 7-3 Dispozitivele KNX vizualizate în ETS3



162

În figura 7-5 este prezentată o fereastră ce permite setarea parametrilor controlerului de

temperatură montat în instalaţie. Aceasta permite setarea parametrilor după care acesta

rulează. În proiectul realizat controlerul de temperatură are rolul de a regla temperatura în

încăpere. Această funcţie a fost folosită în sistemul propus pentru a alarma şi a semnaliza

existenţa unui incendiu în spaţiul monitorizat.

Astfel au fost propuse două limite de temperatură, prima când este sesizată temperatura

de 40 oC, sunt emise semnale de avertizare, iar dacă temperatura depăşeşte 55

oC se dă alarma

Figura 7-4 ETS3 – programarea dispozitivelor KNX

Figura 7-5 Programarea dispozitivelor KNX – proprietăţi controler temperatură



163

de incendiu. Acest lucru este folositor pentru a observa modul de variaţie a temperaturii atât

în încăperea respectivă cât şi în încăperile vecine. Acest lucru dublează semnalele primite de

la detectorii de fum pentru a evita alarmele false.

Controlerul de temperatură are posibilitatea reglării temperaturii în funcţie de preferinţa

utilizatorului, acesta poate varia aşa cum se observă în figura 7-6, şi figura 7-7, faţă de o

temperatură de referinţă setată la 22 oC, cu plus sau minus 2

oC. În plus acesta re setate funcţii

pentru mod de noapte sau de protecţie antiîngheţ.

Figura 7-6 Programarea dispozitivelor KNX – paramatrii de configurare controler de temperatură

Figura 7-7 Controler de temperatură



164

7.1.2 Topologia reţelei

Reţeaua KNX are o topologie logică formată din arii, linii şi dispozitive pe fiecare linie.

În figura 7-8 se poate vedea topologia utilizată la realizarea kofferului. În imagine se

pot observa adresele dispozitivelor. Acestea sunt adresele individuale, fizice şi sunt folosite la

programarea dispozitivelor. Pentru comunicaţia între dispozitive se folosesc adresele de grup.

7.2 Simularea unor începuturi de incendiu

7.2.1 Descrierea programului FDS

Programul FDS – Fire Dynamics Simulator este o aplicație CFD2, de calcul a

dinamicii fluidelor și a fost dezvoltat pentru a rezolva unele probleme practice ce apar în

domeniul ingineriei securității la incendiu; și pentru a pune la dispoziție o unealtă pentru

studiul fundamental al dinamicii incendiului și combustiei.

Programul Fire Dynamics Simulator (FDS) este dezvoltat de NIST, foloseşte limbajul

de înaltă definiţie Fortran 90, care rezolvă ecuaţiile ce guvernează dinamica fluidelor, și este

însoțit de Smokeview – un program însoţitor scris în C/OpenGL ce produce imagini şi

animaţii ale rezultatelor. Programul FDS are implementaţi parametri empirici şi semiempirici,

2 CFD – Computational fluid dynamics

Figura 7-8 Topologia reţelei de automatizare KNX



165

modele analitice şi algoritmi numerici pentru rezolvarea codului numeric [121].

Pentru a obține rezultate cu programul FDS trebuie să se parcurgă următoarele faze:

faza de preprocesare – definirea scenariului de incendiu;

faza de procesare sau calcul – calculul propriuzis;

faza post procesare – prezentarea rezultatelor numerice într-o formă ușor de

înțeles (valori medii, grafice, animații).

7.2.2 Descrierea submodelelor FDS

FDS este un program CFD specializat în dinamica incendiilor. Programul rezolvă

numeric o formă ale ecuaţiilor Navier-Stokes pentru arderi cu viteză mică (incendii), flux

termic degajat şi mişcarea fumului provenit de la incendiu. Componentele majore ale

programului FDS sunt [62]:

Modelul hidrodinamic. FDS rezolvă numeric ecuaţiile Navier-Stokes

pentru dinamica incendiilor. Derivatele parţiale a ecuaţiilor de conservare a masei,

momentului şi energiei sunt aproximate ca diferenţe finite, iar soluţia este avansată în

decursul timpului pe o reţea tridimensională, rectilinie. Algoritmul principal este o schemă

explicită tip predictor-corector. Turbulenţa este tratată cu modelul Smagorinski. Este posibil

să se facă o simulare numerică directă, dacă grila de discretizare este suficient de fină. Pentru

a simula mişcarea fumului se folosesc particule de tip Lagrangian.

Modelul de combustie. Pentru majoritatea aplicaţiilor, FDS foloseşte un

model de combustibil bazat pe amestecul fracţionar combustibil-oxigen. Modelul presupune

că materialul combustibil este controlat (se cunoaşte rata de pierdere masică) şi că reacţia

dintre combustibil şi oxigen este suficient de rapidă. Fracţia de masă, pentru toţi reactanţii şi

produsele majore poate fi derivată din fracţia de amestecare.

Transportul de radiaţie. Transferul radiativ de căldură este inclus în model

prin soluţia ecuaţiei de transport prin radiaţie. Radiaţia termică este calculată folosind tehnica

volumului finit pe aceeaşi reţea.

Geometria. FDS aproximează ecuaţiile cu derivate parţiale pe mai multe

reţele rectangulare. Utilizatorul prescrie obstrucţiile rectangulare, care sunt forţate să se

conformeze cu reţeaua de calcul.

Condiţiile la limită: Toate suprafeţele solide au condiţii termice la limită,

plus informaţii despre comportamentul la ardere al materialului. De obicei, caracteristicile

materialului sunt stocate într-o bază de date, însă pot fi adăugaţi şi alţi combustibili.



166

7.2.3 Parametri de intrare

Toţi parametrii de intrare necesari în FDS pentru a descrie un scenariu particular sunt

exprimaţi printr-un singur fişier text creat de utilizator. Fişierul conţine informaţii despre

grila numerică, mediul înconjurător, geometria construcţiei, proprietăţile materialelor,

cinetica incendiului şi cantităţile de ieşire dorite. Grila numerică conţine una sau mai multe

linii cu celule uniforme. Toate caracteristicile geometrice ale scenariului trebuie să fie în

conformitate cu grila numerică. Obiectele mai mici decât o celulă pot fi aproximate cu o

singură celulă sau eliminate. Geometria structurii este introdusă ca o serie de blocuri

dreptunghiulare. Condiţiile limită sunt aplicate pentru suprafeţele solide ca petice

dreptunghiulare. Materialele sunt definite prin conductivitatea termică, căldura specifică,

densitate, grosime şi reacţia la ardere .

O parte importantă a fişierului de intrare în FDS direcţionează codul către cantităţile

de ieşire în diferite moduri. Ca la un experiment real trebuie să se decidă înainte de a începe

rularea, ce informaţii trebuie calculate şi salvate. Nu există nici o modalitate de a recupera

informaţia după ce calculul s-a încheiat dacă aceasta nu a fost specificată în faza de

preprocesare.

7.2.4 Cantităţi de ieşire

FDS calculează temperatura, densitatea, presiunea, viteza şi compoziţia chimică, pentru

fiecare celulă, la fiecare pas discret de timp. De obicei, sunt sute de mii şi până la milioane de

celule şi se efectuează mii şi până la sute de mii de iteraţii. Datele tipice de ieşire pentru faza

gazoasă includ :

temperatura gazelor;

viteza gazelor;

concentraţia gazelor;

concentrația fumului şi estimarea vizibilităţii;

presiunea;

rata eliberării de căldură în unitatea de volum;

fracţia de amestecare;

densitatea gazelori;

masa picăturii de apă pe unitatea de volum.

La suprafeţele solide, modelarea numerică a incendiilor în câmp prezice cantităţile



167

adiţionale asociate cu balanţa de energie între faza gazoasă şi cea solidă, incluzând:

temperatura suprafeţei şi interiorului;

fluxul de căldură, atât radiativ cât şi convectiv;

rata de ardere;

masa picăturii de apă pe unitatea de suprafaţă.

Cantităţile globale înregistrate de model includ:

rata eliberării de căldură (HRR);

duratelor de activare a sprinklerelor şi detectoarelor;

fluxul de masă şi de energie prin deschideri sau solide.

7.2.5 Limitări ale programului FDS

Deşi în FDS se pot modela diferite scenarii de incendiu, există limite pentru algoritmii

utilizaţi.

Ipoteza fluxului de viteză mică. Utilizarea FDS este limitată la arderi cu viteză mică.

Această ipoteză nu este aplicabilă utilizării modelul pentru toate scenariile în care vitezele

proceselor sunt apropiate de viteza sunetului (ex. exploziile, detonaţii etc.).

Geometria rectilinie. Eficienţa FDS se datorează simplităţii reţelelor numerice rectilinii

şi utilizării celor mai rapide metode de rezolvare a câmpului de presiune. Aceasta poate fi o

limitare în unele situaţii unde anumite forme geometrice nu sunt conforme cu reţeaua de

calcul, deşi majoritatea componentelor structurilor se potrivesc.

Dezvoltarea şi propagarea incendiului. Deoarece modelul a fost proiectat iniţial pentru

a analiza incendii la scară industrială, el poate fi utilizat când rata eliberării de căldură (HRR)

este cunoscută şi transferul de căldură şi mişcarea efluenţilor incendiului este principalul scop

al simulării.

Arderea. Pentru cele mai multe aplicaţii, FDS utilizează modelul de ardere a fracţiei de

amestec. Modelul presupune că arderea este controlată (se cunoaşte evoluţia ratei de pierdere

masică în funcţie de durată) şi că reacţia combustibilului cu oxigenul este infinit de rapidă în

raport cu temperatura. Pentru incendii la scară largă, bine ventilate, aceasta este o

presupunere bună. Oricum, dacă un incendiu este într-o încăpere slab ventilată combustibilul

şi oxigenul intră în contact, dar pot să nu iniţieze incendiul.

Transferul de căldură prin radiaţie. Acesta este inclus în model prin soluţia ecuaţiei de

transfer de căldură prin radiaţie utilizând Metoda Volumului Finit (FVM) pentru un gaz gri

sau - în anumite cazuri - se utilizează modelul benzilor spectrale. Există câteva limite ale



168

modelului. În primul rând, coeficientul de absorbţie pentru fum (mediu gazos şi funingine)

este o funcţie complexă de componentele sale şi de temperatură. Datorită modelului de ardere

simplificat compoziţia chimică a fumului (în special conţinutul de funingine) este aproximată

ceea ce afectează absorbţia căldurii şi emisia radiaţiei termice. În al doilea rând, transferul

prin radiaţie este discretizat folosind aproximativ 100 de unghiuri solide. Pentru obiectele

situate la depărtare de sursa de radiaţie discretizarea poate conduce la o distribuţie

neuniformă a energiei radiante. Problema poate fi rezolvată prin includerea mai multor

unghiuri solide, dar aceasta conduce la un timp de compilare mai mare.

7.2.6 Condițiile în care se desfășoară simularea, descrierea modelului

Scenariul folosit pentru acest studiu este modelat plecând de la etajul 2 al Facultății de

Instalații (figura 7-9). Deși s-a modelat întreg etajul 2 al clădirii, simularea s-a efectuat decât

pentru o parte a modelului deoarece includerea întregii suprafețe în domeniul de calcul ar fi

însemnat o creștere foarte mare a timpului de calcul. De asemenea acest lucru nu ar fi

influențat vizibil rezultatul calculelor [40], [62].

Figura 7-9 Modelarea etajului 2 al Facultății de Instalații

Simularea s-a desfășurat într-o încăpere cu destinația „Birou” și a constat în simularea



169

unui incendiu de canapea.

Parametrii de intrare pentru efectuarea simulării sunt următorii:

birou cu suprafața 3,3x4,2 = 13,86 m2

, înălțimea de 3 m și un volum de 41,58 m3 ;

combustibil - material tapițerie cu următoarele caracteristici:

densitate: 40 kg/m3;

căldură specifică: 32,25 kJ/ (kg K);

căldura de ardere: 30000 kJ/kg;

grosime: 1-5 cm;

temperatura aerului, 20 C;

presiunea atmosferică, 1,0132 Pa

umiditatea relativă a aerului, 40%.

Pentru parametrii de mai sus s-au efectuat mai multe simulări, dintre care patru

considerate importante. Pentru fiecare simulare s-a modificat aportul de aer pentru a studia

influența acestuia asupra dezvoltării incendiului.

Cazurile sunt următoarele:

cazul 1 – incendiu fără aport de aer, în care ușile și ferestrele sunt închise (figura 7-

10);

cazul 2 – incendiu cu aport de aer prin fereastra biroului(figura 7-11);

cazul 3 – incendiu cu aport de aer prin fereastră și ușă hol(figura 7-12);

cazul 4 – incendiu cu aport de aer prin fereastră birou și fereastră capăt hol(figura

7-13).

Figura 7-10 Incendiu cu încăperea închisă



170

Figura 7-11 Incendiu cu fereastra biroului deschisă

Figura 7-12 Incendiu cu fereastra biroului închisă, ușă deschisă, fereastră hol deschisă



171

Figura 7-13 Incendiu cu fereastra biroului deschisă, ușă deschisă, fereastră hol deschisă

În fiecare încăpere, în anumite puncte, s-au montat dispozitive virtuale pentru a măsura

parametrii incendiului (fiura 7-14).

Figura 7-14 Amplasarea dispozitivelor în încăpere



172

Astfel, pentru biroul în care s-a efectuat simularea avem următoarele dispozitive:

un detector de căldură (HD);

un detector de fum (SD);

dispozitiv de măsurat înălțimea straturilor de gaze fierbinți și temperatura acestora;

termocupluri – câte unul în dreptul fiecărui perete al încăperii la înălțimea de 1,6 m

(THCP_A, THCP_W, THCP_S, THCP_D), unul pe tavan (THCP_T ) și unul pe

peretele încăperii vecine (THCP_D02).

În celelalte încăperi s-au montat detectoare de fum, câte unul în fiecare încăpere și pe

hol unul la fiecare 3,5 m.

Sursa de aprindere are o putere de 1500 W/m2 și este aplicată pe o suprafață de

0,2x0,2 m2.

Caz 1 Caz 2 Caz 3 Caz 4

Temperatura maximă 220 175 120 120

Temperatura după 180 sec 214 129 96 87

Grafice pentru:

rata eliberării de căldură (figura 7-15)

temperaturi detectoare de căldură (figura 7-16)

rata arderii (figura 7-17)

detector de fum (figura 7-18)

temperatură termocupluri (figura 7-19)

Tabel 7:1 Valoarea temperaturilor pentru cele patru cazuri



173

Figura 7-15 Rata eliberării de căldură pentru cele patru cazuri (de la stânga la dreapta, de sus în jos)

Figura 7-16 Valorile măsurate de detectorul de temperatură pentru cele patru cazuri



174

Figura 7-17 Rata arderii pentru cele patru cazuri



175

Figura 7-18 Nivelul de obstrucționare a vizibilității măsurat indicat de detectorul de fum



176

Figura 7-19 Temperatura indicată de termocuplurile din tavan

Figura 7-20 Incendiul dupa aproximativ 150 secunde



177

Figura 7-21 Temperatura obiectelor dupa aproximativ 150 secunde

Figura 7-22 Temperatura straturilor de aer dupa aproximativ 150 secunde

Din datele obtinute se poate observa că temperatura în încăpere este condiționată de



178

nivelul de ventilare al încăperii . În această situație timpul de declanșare al detectorului de

temperatura crește. În același timp detectorul de fum este influențat de existența sau nu a

deschiderilor

Caz 1 Caz 2 Caz 3 Caz 4

Detector de fum 10 10 14 14

Detector de căldură 80 86 68 75

Se poate observa ca indiferent de tipul de detectie, timpul de declansare nu depășește 2

minute. În această situație devine important timpul de deplasare la intervenție și timpul de

realizare a recunoașterii. Acest timp poate varia de la cateva minute la câteva zeci de minute

în funcție de distanța până la obiectiv, de complexitatea clădirii și de mărimea incendiului.

Devine importantă în acestă situație realizarea recunoașterii. În subcapitolul următor este

propus un sistem care ajută la micșorarea timpului de recunoaștere.

7.3 Implementare în LabView

Pentru realizarea sistemului s-a utilizat programul LabVIEW Professional 8.5

(Laboratory Virtual Instrument Engineering Workbench) al firmei National Instruments.

Programele sub LabVIEW sunt numite instrumente virtuale(VI). Acestea modelează atât

prezentarea cât şi funcţiunile unui instrument real [70].

Supravegherea incintelor se aplică în toate domeniile. Ea este extrem de variată şi ca

atare poate fi utilizată la nivelul unei centrale de incendiu pentru vizualizarea unor începuturi

de incendii.

Sistemul propus de mine prezintă o posibilitate de supraveghere a unei părţi din

Facultatea de Instalaţii, etajul 2, (figura 7-23) completată cu funcţii de vizualizare a

persoanelor care sunt la intrare, cu un acces autorizat prin blocarea unor uşi cu dispozitive

electromagnetice şi chiar vizualizarea acestora. Această structură existentă se poate completa

cu o supraveghere la incendiu prin amplasarea unor detectoare de fum în spaţii considerate

vitale. Sistemul vizualizează zona afectate de incendiu cât şi alte elemente ajutătoare ca de

exemplu: acces intrare, vizualizare zone importante (existenţa persoanelor blocate care au

nevoie de ajutor), starea ferestrelor, etc.

Tabel 7:2 Timpii de declanșare ai detectoarelor(s)



179

În prima fază a acestui sistem am realizeazat o interfaţă utilizator numită „Front Panel”

sau panou. În panou sunt implementate indicatoare, butoane şi afişaje grafice, butoane de

apăsare, butoane de comandă, etc. Acestea sunt împărţite în elemente de control prin care se

introduc date şi elemente indicatoare care sunt utilizate pentru afişarea informaţiei. Tipul de

element de control/indicator determină tipul de date: valoare logică, valoare numerică (întreg

sau real), şir de caractere, etc.

Fereastra panou este completată de o altă fereastră numită „Block Diagram” –

diagrama bloc sau diagrama programului. Fiecărui element de pe panou îi corespunde pe

diagramă un element numit terminal, care este adăugat automat odată cu elementul de control

sau indicator. Acestea sunt puncte de intrare/ieşire prin care se face schimbul de informaţii

între panou şi diagrama programului.

Terminalele sunt legate între ele prin fire (eng. „wires”) prin intermediul cărora se

propagă valorile pe care acestea le furnizează. Fiecare fir transmite date de la o singură sursă

către una sau mai multe destinaţii.

Pe lângă terminale pe diagrama programului se mai pot afla şi noduri. Nodurile sunt

obiecte pe diagrama programului care au intrări şi/sau ieşiri şi care efectuează operaţii în

timpul funcţionării VI-ului. Acestea sunt asemănătoare funcţiilor, operatorilor sau

subrutinelor din limbajele de programare clasice (limbaje de programare text) [70].

Alături de terminale, fire şi noduri, pe diagrama programului se mai găsesc şi structuri.

Structurile sunt reprezentări grafice ale buclelor de repetare (ciclul while, for), structuri de

execuţie condiţionată (structura case).

Figura 7-23 Planul spaţiului supravegheat



180

Funcţionarea programului este determinată de modul în care sunt conectate între ele,

prin fire, terminalele elementelor de control si ale indicatoarelor cu nodurile (funcţiile,

proprietăţile şi metodele obiectelor) şi cu structurile.

Panoul împreună cu diagrama programului formează un VI. Acesta are ataşate o iconiţă

şi un panou de conectare. Panoul de conectare este format din legături la elemente de control

sau la elementele indicatoare. Un VI poate fi folosit în interiorul altui VI (caz în care se

numeşte SubVI) şi va fi reprezentat pe diagrama programului ca iconiţa pe care o are ataşată,

iar intrările şi ieşirile sunt determinate de panoul de conectare.

7.3.1 Accesul la funcţionalitatea reţelei

Comunicaţia între calculator şi restul dispozitivelor se face prin intermediul unei

interfeţe seriale în cazul de faţă, situaţie impusă de utilizarea unui Koffer demonstrativ al

firmei SIEMENS. Datele colectate pot fi ulterior analizate, afişate sau înregistrate.

Accesul la date se face folosind protocolul OPC. Serverul OPC pentru KNX este NET

xEIB furnizat de NetXAutomation, folosind facilitatea numită Data-binding a programului

LabView. Modul de realizare este prezentat în figura 7-24.

Figura 7-24 Modul de realizare a legăturii cu serverul OPC



181

7.3.2 Stabilirea modului de lucru al dispozitivelor utilizate

7.3.2.1 Schema logică de principiu

Instalaţia propusă cuprinde un calculator central montat în Sala de sedințe de la etajul 2

care are rolul de dispecerat şi alte elemente pentru automatizarea instalaţiilor prezente la acest

nivel. Schema logică de principiu este prezentată în figura 7-25 şi cuprinde elemente pentru:

Control acces;

Detecţie mişcare/prezenţă;

Detecţie incendiu;

Detecţie efracţie;

Urmărire continuă, şi vizualizare acces;

Monitorizare temperatură;

Schema prezintă blocul de analiză și decizie la nivelul aplicației. Informațiile primite de

aplicație sub formă de evenimente de la rețeaua elementelor de câmp inteligente sunt preluate

într-o coadă de mesaje. Deoarece instalațiile de supraveghere și alarmare la incendiu sunt

Figura 7-25 Schema logică de principiu



182

instalații ce necesită separare fizică clară (conform normelor specifice în vigoare) centrala de

incendiu dedicată trimite în coada de mesaje semnal de incendiu pe o anumită zonă sau dacă

aceasta este adresabilă poate trimite informație clară despre detectorul care a declansat.

Aplicația este creată ca un nivel superior care înregistrează și gestionează evenimentele

semnalate de centrala clasică de incendiu. Suplimentar aplicația analizează informațiile de

care dispune și prezintă operatorului o imagine mult mai exactă a situației. Aplicația face o

verificare continuă a temperaturii preluată de senzorii din fiecare încăpere și înregistrează

creșterea acesteia. La creșterea temperaturii într-un spațiu peste valoarea de avertisment,

aplicația emite semnal de avertisment și atenționează utilizatorul trecând în modul de

prealarmare. Dacă temperatura continuă să crească peste valoarea de alarmă, aplicația

semnalizează alarmă de incendiu. Pragurile de avertisment și alarmă pentru temperatură pot fi

stabilite de către operator în funcție de condițiile specifice.

În cazul detecției fumului într-o încăpere, aplicația analizează semnalul dat de

detectorul vecin cât și temperatura din încăperea respectivă pentru a evita alarmele false.

Aplicația analizează situațiile create diferențiat în funcție de programul de lucru. În

cazul sesizării prezenței unei persoane în afara programului de lucru se face verificarea

sistemului de control acces și dacă este cazul este semnalată alarmă de securitate. În situația

existenței unui incendiu este important de știut dacă există persoane surprinse de incendiu cât

și zona unde acestea se află. Aceste informații sunt obținute de aplicație pe baza interogării

instalațiilor de control acces și efracție.

Starea ferestrelor este importantă din punct de vedere al securității și al dezvoltării

incendiului. În cazul unui incendiu se verifică starea ferestrei în zona respectivă. Împreună cu

viteza de creștere a temperaturii se pot trage concluzii referitoare la evoluția incendiului.

7.3.2.2 Contacte magnetice

Criteriul cel mai important pentru alegerea unui contact de acest gen este distanţa de

deschidere pe care o poate detecta. Se pot alege contacte cu distanţa de deschidere de 30 mm,

care nu sunt cele mai bune dar sunt accesibile din punct de vedere al montării. Dimensiunile

sale mici permit montarea rapidă fără a atrage atenţia.

Rolul acestora este de protecţie antiefracţie în cazul montării împreună cu o sirenă de

alarmă sau la o centrală de dispecer. Aceleaşi contacte montate împreună cu centrala de

supraveghere şi alarmă la incendii pot fi folositoare dând informaţii despre accesibilitatea în



183

interior sau aportul de aer proaspăt care întreţine arderea, precum şi posibilitatea de evacuare

a persoanelor.

Contactele magnetice (figura 7-26) sunt libere de potenţial şi pot fi citite direct de

sistemul instalat.

7.3.2.3 Card acces şi senzori prezenţă

Cardul pentru acces (figura 7-27) permite accesul persoanelor autorizate în interiorul

spaţiului protejat, şi anunţarea persoanelor străine. Acesta lucrează împreună cu încuietorile

electromagnetice care permit comanda lor atât la nivel local cât şi la nivelul dispecerului.

Încuietoarea electromagnetică se pretează pentru orice tip de montare, este alimentată la

tensiune scăzută, şi asigură protecţia utilizatorului.

Montarea unui sistem de control acces permite stabilirea exactă a persoanelor care sunt

în clădire la un moment dat. Sistemul propus permite utilizarea bazelor de date ale sistemului

de control acces pentru stabilirea exactă a numărului de persoane din clădire ce trebuie

salvate în caz de incendiu.

Sistemul permite verificarea informaţiilor preluate de la sistemul de control acces prin

utilizarea senzorilor de prezenţă montaţi în fiecare încăpere (figura 7-28).

Figura 7-26 Contact magnetic

Figura 7-27 Control acces



184

7.3.2.4 Detectoare de incendiu

Detectoarele de incendiu sunt detectoare aşa numite „inteligente”, cu montaj direct pe

BUS. Acestea funcţionează independent de eventualele defectări ale celorlalte dispozitive. Un

asemenea detector este prezentat în figura 7-29.

Figura 7-28 Senzor de mişcare utilizat pentru controlul iluminatului

Figura 7-29 Detector de fum de incendiu



185

7.3.3 Operaţii şi instrumente realizate [41], [56]

7.3.3.1 Prezentarea generală a centralei de supraveghere dispecer

Centrala de supraveghere-dispecer este compusă din mai multe ferestre care se pot

schimba prin activarea acestora. VI-ul prezentat în figura 7-30 are zece ferestre necesare

pentru realizarea funcţiunilor specifice. Prima fereastră este de prezentare a centralei, urmată

de o fereastra în care este prezentat planul general al Facultăţii de Instalaţii. Urmează

fereastra din care se poate acţiona urmărirea video pentru încăperile: sala de şedinţe, hol

intrare şi Birou 1. în continuare sunt prezentate ferestre pentru supravegherea spaţiilor

protejate: Parter, Etaj 1, Etaj 2, Acoperiş şi Casa scării. Toate evenimentele sunt monitorizate

şi înregistrate într-un fişier şi care de asemenea pot fi vizualizate în fereastra Listă

evenimente. Mai există de asemenea şi o fereastră denumită Opţiuni care conţine câteva

elemente de configurare a aplicaţiei.

7.3.3.2 Plan general

Fereastra cu planul general al Facultăţii de Instalaţii, prezentată în figura 7-31, conţine

un buton pentru fiecare zonă supravegheată: Parter, Etaj 1, Etaj 2, Acoperiş şi Casa Scării.

Apăsarea pe buton schimbă fereastra curentă a aplicaţiei către fereastra corespunzătoare. De

Figura 7-30 Prezentare generală a Centralei de supraveghere



186

asemenea în cazul unui eveniment în primă fază este anunţată zona afectată. Programul dă

posibilitatea ca anunţarea evenimentului să fie făcut în fereastra principală sau automat să

facă trimitere direct în planul afectat.

În figura 7-32 este prezentat codul sursă al ferestrei Facultatea de Instalaţii, Schimbarea

ferestrei curente se face prin modificarea proprietăţii „Value” a elementului grafic „Tab

Control” în funcţie de ce buton s-a apăsat. Valorile logice ale butoanelor sunt transformate

într-un vector care este apoi transformat într-o valoare întreagă folosind funcţia „boolean

array to number”. În funcţie de valoarea întoarsă se face schimbarea la ferestra

corespunzătoare din panou.

Figura 7-31 Prezentare plan general „Facultatea de Instalaţii”



187

7.3.3.3 Captarea imaginilor

Scopul acestor ferestre este de a prelua imagini din zonele selectate şi de a vizualiza

persoanele care intenţionează să intre. Front Panel-ul zonei de supraveghere a holului de

intrare este prezentat în figura 7-33. Imaginile înregistrate sunt stocate într-un fişier pentru a

putea fi verificate şi consultate în caz de necesitate. Există posibilitatea înregistrării manuale

atunci când se consideră necesar sau o înregistrare automată condiţionată de un senzor de

mişcare.

La apăsarea unui buton se deschide o fereastră asemănătoare cu cea din figura 7-34 în

care se poate urmări imaginea captată de camera video. Diagrama bloc corespunzătoare

pentru VI-ul webcam este prezentată în figura 7-35. Pentru a accesa camera se face apel la o

bibliotecă de funcţii WebCam.dll.

Figura 7-32 Diagrama funcţionare plan general



188

Funcţia principală de vizualizare, poate fi completată cu funcţii de efracţie, şi nu în

ultimul rând cu funcţii de informare în caz de incendiu.

De cele mai multe ori intervenţia la incendiu presupune luarea unor decizii rapide în

momentul vizualizării directe la faţa locului. Programul dă posibilitatea informării echipelor

de intervenţie pe timpul deplasării.

Figura 7-33 Prezentare fereastră „Supraveghere Video”

Figura 7-34 Prezentare panou „webcam”



189

Informaţiile vizuale obţinute permit luarea unor decizii importante asupra modului de

intervenţie, asupra dezvoltării incendiului, şi nu în ultimul rând oferă informaţii importante la

stabilirea cauzei de incendiu.

Posibilitatea de monitorizare a spaţiilor permite realizarea unei legături între apariţia

unui incendiu şi înregistrarea începuturilor de incendiu sau chiar vizualizarea unor stări de

fapt din interior.

De cele mai multe ori stabilirea cauzei de incendiu presupune o muncă importantă, cu

posibilităţi minime de stabilire exactă.

De asemenea înregistrările video permit analiza evolutiei incendiului in timp şi

determinarea factorilor ce au favorizat dezvoltarea acestuia.

7.3.3.4 Prezentarea zonei supravegheate

Zona de supraveghere îmbină posibilitatea supravegherii la incendiu, supravegherii la

efracţie, supraveghere video şi comandă acces.

Clădirea este vizualizată pe etaje, pentru fiecare etaj este realizată o fereastră separată

care conţine planul cu amenajarea încăperilor etajului respectiv. Pe acest plan sunt

reprezentate dispozitivele de automatizare prin elemente grafice de dimensiuni, forme şi

Figura 7-35 Diagramă corespunzătoare panoului „webcam”



190

culori diferite. Fiecare formă grafică reprezintă un anumit tip de element care comunică

utilizatorului modificarea stării prin schimbarea culorii.

În figura 7-36 este prezentarea fereastra „Etaj 2” unde se poate vizualiza starea

ferestrelor, uşilor, iluminatul, senzorii de prezenţă şi starea detectoarelor de incendiu.

În figura 7-37 se poate observa cum ar arăta panoul în cazul în care detectoarele de

incendiu din sala de şedinţe şi de pe hol au semnalizat producerea unui incendiu. Producerea

incendiului este semnalizată pe plan de fiecare din detectoare (prin schimbarea culorii în roşu

Figura 7-36 Prezentare fereastră „Etaj 2”

Figura 7-37 Apariţia unui incendiu în două zone



191

aprins) dar şi în partea de jos a ferestrei de către un buton numit Alarmă incendiu, care începe

să clipească. În plus incendiul este semnalizat şi acustic.

În figura 7-38 este prezentat codul de programare pentru încăperea „Sala de şedinţe”.

Acest bloc conţine codul necesar funcţionării tuturor elementelor din această încăpere.

Programul este modularizat pentru a asigura uşurinţa eventualelor extinderi sau

modificări. Există câte un asemenea bloc pentru fiecare încăpere, ceea ce conduce la aerisirea

codului care devine mult mai uşor de urmărit, depanat, de întreţinut şi de modificat. După

cum se poate observa, bucla conţine cod pentru tratarea evenimentelor provenite de la

detectoare de incendiu, senzor de prezenţă, senzor de temperatură, iluminat, sonerie, fereastră

şi uşă.

În cazul apariţiei unui eveniment acesta este înregistrat şi poarte fi vizualizat în

fereastra „Listă evenimente” care arată ca cea din figura 7-39.

Figura 7-38 Zonă programare pentru o încăpere („Sală şedinţe”)



192

Evenimentele sunt înregistrate într-un fişier pentru a fi analizate ulterior. Acesta poate

fi stabilit prin intermediul ferestrei „Opţiuni”. Există de asemenea şi posibilitatea golirii listei

de evenimente prin apăsarea butonului „Goleşte listă”. Chiar dacă se poate goli lista,

evenimentele sunt totuşi înregistrate în continuare. Programul permite de asemenea tipărirea

listei de evenimente, sau transmiterea ei pe e-mail.

Utilizarea listei de evenimente este importantă pentru analiza ulterioară. Ştergerea

acesteia este permisă numai după ce s-a luat la cunoştinţă despre eventualele evenimente şi

numai de către persoane autorizate.

Figura 7-39 Prezentare fereastră „Listă evenimente”

Figura 7-40 Diagramă programare „Listă evenimente”



193

În meniul Opţiuni se poate opta pentru transmiterea acesteia prin e-mail, în cazul

producerii evenimentelor. Apariţia telefoanelor cu e-mail mobil da posibilitatea informării

mai multor persoane cu putere de decizie.

În figura 7-40 este prezentată diagrama bloc responsabilă pentru înregistrarea

evenimentelor în fişier şi afişarea acestora în fereastra „Listă evenimente”. Tot în această

buclă se face şi analiza mesajelor, iar în de alarmă se face transmiterea automată prin SMS

către persoanele desemnate.

Evenimentele sunt înregistrate la apariţie prin intermediul unui VI numit

„adaugă_eveniment.vi” care are diagrama ca în figura 7-.41. Acesta înregistrează

evenimentul primit într-o coadă de mesaje.

Evenimentul de înregistrat este un mesaj generat de către un alt VI numit

„formatare_mesaj.vi”, care are diagrama în figura 7-42. Mesajul este de forma: tip eveniment,

data şi ora la care a fost generat, sursa care a generat evenimentul şi valoarea generată.

Valoarea câmpului tip eveniment poate fi: Informare, Avertisment, Eroare şi Alarmă. Câmpul

care afişează valoarea generată poate conţine „0” sau „1” corespondente stărilor „închis” sau

„deschis” în cazul reprezentării stării unei ferestre, uşi sau senzor de prezenţă, sau valoarea

temperaturii în cazul unui termostat etc.

Informare: 14-10-2008 17:42:39:,531 Iluminat Sala sedinte 0

Informare: 14-10-2008 17:42:39:,531 Temperatura Sala sedinte 23

Alarma: 14-10-2008 17:42:39:,531 Detector secretariat 1

Figura 7-41 Diagramă SubVI„ adaugă_eveniment.vi”



194

Corespondent VI-ului „adauga_eveniment.vi” există un alt VI numit

„scade_eveniment.vi ”. Acesta are rolul de a scoate din coada mesajele. După cum se poate

observa în figura 7-43 acesta verifică dacă există elemente în coada de mesaje şi dacă există

le scoate şi le transmite mai departe. Codul VI-ului responsabil pentru scoaterea mesajelor

este prezentat în figura 7-43. Prin folosirea celor două VI-uri şi utilizarea cozii de mesaje se

asigură înregistrarea evenimentelor la momentul şi în ordinea în care acestea sunt generate

din orice punct al aplicaţiei şi contribuie de asemenea la modularizarea aplicaţiei.

Mesajul este formatat pentru a fi prezentat utilizatorului într-o formă plăcută şi uşor de

citit, dar şi pentru a facilita analiza facilă a acestuia prin intermediul software-ului.

Figura 7-42 Diagramă SubVI „formatare_mesaj.vi”



195

Analiza mesajului se face prin intermediul VI-ului „analiza_mesaj.vi” care are panoul

ca în figura 7-44 şi diagrama de functionare ca în figura 7-45. Acesta verifică tipul mesajului

prin căutarea unui anumit şir de caractere în interiorul acestuia.

Figura 7-43 Diagrama SubVi „scade_eveniment”

Figura 7-44 Panou VI „analiza_mesaj.vi”



196

VI-ul analiza_mesaj.vi primeşte mesajul ca şir de caractere şi caută dacă acesta conţine

şirul de caractere termen. În caz în care acesta găseşte şirul căutat se semnalizează ca

adevărat prin intermediul indicatorului boolean rezultat. În cazul de faţă se verifică existenţa

mesajului de alarmă. În cazul în care este vorba de un mesaj de alarmă se trimite un mesaj

SMS utilizând VI-ul sms.vi.

SubVi-ul sms.vi are panoul ca în figura 7-32. Pentru a trimite SMS este nevoie de un

Figura 7-45 Diagramă „analiza_mesaj.vi”

Figura 7-46 Panoul frontal sms.vi



197

modem GSM/GPRS conectat la un port COM al computerului. Trimiterea mesajului se face

folosind componenta ActiveX KylixSMS realizată de KylixSoft.

După cum se poate vedea şi pe diagrama din figura 7-47, se creează mai întâi un obiect

ActiveX folosind funcţia „Automation Open” după care se accesează proprietăţile şi

metodele acestuia pentru a trimite mesajul SMS.

7.3.3.5 Funcţionare Iluminat

Centrala poate monitoriza şi acţiona asupra iluminatului electric. În figura 7-48 este

prezentat modul în care este semnalizat acționarea iluminatului pe panoul frontal.

Pe planul de supraveghere iluminatul este simbolizat cu un buton rotund cu litera „I” de

culoare gri când este închis şi de culoare galbenă când acesta funcţionează. Starea

iluminatului este monitorizat cu ajutorul VI-ului numit „vi_iluminat.vi” care are diagrama ca

în figura 7-51.

Figura 7-47 Diagrama corespunzătoare sms.vi



198

Schimbarea stării este semnalizată de către VI-ul „valoare_modificata.vi” prezentat în

figura 7-49. Diagrama de funcţionare a acestuia poate fi analizată în figura 7-50.

VI-ul „valoare_modificata.vi” are două terminale, unul de intrare de tipul „variant” şi

unul de ieşire de tipul valoare logică (boolean). Tipul de date „variant” este un tip special prin

faptul că un terminal de tipul „variant” se adaptează oricărui tip de date care se leagă la el;

Figura 7-48 Funcţionare Iluminat

Figura 7-49 Panou pentru VI-ul „valaore_modificata.vi”



199

este un tip general de date, un tip necunoscut care se determină la momentul rulării

programului.

VI-ul este de tipul reentrant – poate fi apelat de mai multe ori şi pentru fiecare nou apel

se creează o copie a datelor.

Acest VI este estenţial deoarece prin intermediul său se verifică dacă valoarea

monitorizată prin intermediul serverului OPC s-a modificat între timp. Dacă aceasta s-a

modificat se execută codul de analiză şi prelucrare pentru tipul de informaţie furnizat de tipul

respectiv.

VI-ul „valoare_modificată.vi” este necesar deoarece LabView nu oferă un mecanism de

semnalizare a modificării datelor citite prin intermediul procedeului data-binding.

Funcţionarea VI-ului „valoare_modificată.vi” este următoarea: acesta determină dacă

valoarea primită la intrare s-a modificat prin compararea valorii curente cu valoarea

memorată la apelul precedent. Dacă acestea sunt diferite semnalizează prin schimbarea în

Adevărat a valorii logice a elementului indicator „Schimbare”. La primul apel acesta întoarce

întotdeauna Fals.

Figura 7-50 Diagramă VI „valaore_modificata.vi”



200

În cazul VI-ului „vi_iluminat.vi”, la schimbarea valorii, este înregistrat un eveniment

de tip „Informare” dacă lumina este acţionată în timpul programului şi un eveniment de tip

„Avertisment” dacă lumina este acţionată în afara programului.

Orarul de funcţionare este stabilit prin intermediul variabilelor globale „Inceput

Figura 7-51 Diagrama SubVI „vi_iluminat.vi”

Figura 7-52 Panou „interval_orar.vi”



201

program” şi „Sfarsit program” şi poate fi stabilit din fereastra „Opţiuni”. Dacă un eveniment

a fost înregistrat în timpul programului se face prin intermediul VI-ului „interval_orar.vi”.

După cum se vede în diagrama VI-ului, se verifică dacă evenimentul a apărut după

începutul programului şi înainte de sfârşitul acestuia şi întoarce valaorea corespunzătoare.

7.3.3.6 Simularea stării ferestrelor

Contactele magnetice de la ferestre semnalizează pe plan starea ferestrelor. În stare

închisă ferestrele sunt simbolizate printr-un buton dreptunghiular de culoare albastră, care

atunci când sunt deschise capătă culoarea galbenă.

Starea ferestrelor este folosită în mai multe zone de interes. Termostatul care comandă

funcționarea caloriferelor interoghează starea ferestrelor. Când acestea sunt deschise

comandă oprirea locală a încălzirii

Starea ferestrelor este citită de sistemul antiefracție și comandă pornirea sistemului de

alarmă dacă acestea sunt deschise.

În cazul incendiului existența ferestrelor deschise dă informații despre aportul de aer

proaspăt care întreține arderea și chiar o favorizează, ducând la o dezvoltare rapidă a

incendiului. Informaţiile despre starea ferestrelor sunt reprezentate ca în figura 7-54.

Figura 7-53 Diagrama „interval_orar.vi”



202

În figura 7-55 este prezentat codul pentru înregistrarea stării unei ferestre iar în figura

7-56 codul pentru simularea stării ferestrelor. Deschiderea ferestrelor generează un eveniment

de tip informare.

Figura 7-56 prezintă diagrama de programare pentru o singură fereastră.

Figura 7-54 Simulare stare ferestre

Figura 7-55 Diagrama SubVI „vi_fereastra”



203

7.3.3.7 Dezactivarea blocării uşilor de acces

Dacă o persoană doreşte să intre în interior va utiliza soneria încorporată în cardl de

acces, sau va utiliza un card de acces. Imediat pe plan se va indica zona unde se doreşte

accesul. Soneria este simbolizată pe plan ca un buton rotund de culoare gri care atunci când

este acţionat capătă culoarea galben.

Evenimentele generate de către sonerie sunt înregistrate de VI-ul „vi_sonerie.vi” şi sunt

evenimente de tip „Informare” după cum se poate observa în figura 7.59. Codul pentru

programarea unui dispozitiv sonerie este prezentat în figura 7-58.

Figura 7-56 Diagrama programare fereastra

Figura 7-57 Simulare sonerie



204

În figura 7-60 este indicată deblocarea încuietorii electromagnetice a uşilor. Uşile sunt

reprezentate prin butoane dreptunghiulare de culoare albă atunci când sunt închise, în stare

normală şi de culoare neagră atunci când sunt deschise.

Ca și în cazul ferestrelor starea ușilor este utilizată atât de modulul antiefrație, cât și de

modului de incendiu. Din punctul de vedere al incendiului starea ușilor este importantă atât

pentru aportul de aer dar și pentru a cunoaște dacă se poate interveni prin acea zonă.

În cazul ușilor de acces pe casa scării, dacă acestea sunt uși antifoc, este important de

știut starea lor pentru a stabili dacă fumul și gazele de ardere pot ajunge în zonele de

circulație sau dacă persoanele surprinse de incendiu au o cale sigură de evacuare.

În unele situații ușile pot fi acționate la deschidere sau închidere în funcție de

necesitate.

Diagrama de funcţionare a vi-ului „vi_usa.vi” este prezentată în figura 7-62, iar

diagrama cu codul pentru supravegherea unei usi este prezentat în figura 7-61.

Figura 7-58 Diagrama programare sonerie

Figura 7-59 Diagrama SubVI „vi_sonerie”



205

Figura 7-60 Acţionare deschidere uşi

Figura 7-61 Diagrama programare uşă

Figura 7-62 Diagrama SubVI „vi_usa”



206

7.3.3.8 Prezentare fereastră „Casa scării”

Fereastra „Casa Scării”, după cum se poate vedea în figura 7-63 conţine centralizat

reprezentări pentru toate dispozitivele prezente în casa scării, pentru o monitorizare mai

uşoară. Aici se găsesc indicatoare pentru uşi de acces, detectoare de prezenţă, pentru

detectoarele de incendiu montate în casa scării cât şi pentru iluminat. Tot de aici se poate

vizualiza starea şi se pot activa trapele de evacuare a fumului şi gazelor.

Panoul pentru VI-ul „vi_trape_evacuare.vi” (figura 7-64) conţine un control de tip

boolean care semnalizează starea trapelor („închis” sau „deschis”) şi un control de tip şir de

caractere – numele cozii la care se adaugă mesajele.

Figura 7-63 Fereastră Casa Scării



207

Când se comandă deschiderea trapelor, prin intermediul programului sau din exterior,

se înregistrează un eveniment de tip Informare. Acest lucru se poate observa în figura 7-65.

Figura 7-64 Panou VI „vi_trape_evacuare.vi”

Figura 7-65 Diagramă funcţionare pentru VI-ul „vi_trape_evacuare.vi”



208

7.3.3.9 Prezentare panou „Opţiuni”

Panoul „Opţiuni” din figura 7-66 conţine două controale pentru stabilirea orarului de

funcţionare. În funcţie de orarul de funcţionare se determină tipul unor mesaje care pot fi de

Informare, de Avertisment sau de Alarmă (de securitate).

Tot în fereastra „Opţiuni” se mai poate stabili calea către fişierul în care vor fi

înregistrate evenimentele şi un modul prin care se poate trimite fişierul cu evenimente prin

intermediul emailului.

În figura 7-67 este prezentat codul responsabil pentru trimiterea emailului din fereastra

„Opţiuni”. Codul se execută la acţionarea butonului „Trimite” şi constă în trimiterea unui

email la adresa din câmpul „Adresă email destinatar” cu subiectul din câmpul „Subiect” şi

corpul din câmpul „Mesaj”. La email se ataşează fişierul cu evenimente.

Programul semnalizează dacă emailul a fost trimis cu succes sau dacă trimiterea a

eşuat.

Figura 7-66 Panou „Opţiuni”



209

Panoul pentru VI-ul „email.vi” responsabil cu trimiterea emailului este prezentat în

figura 7-68, iar diagrama corespunzătoare în figura 7-69.

Trimiterea emailului se face folosind protocolul SMTP (SIMPLE MAIL TRANSFER

PROTOCOL) implementat ca control ActiveX în aplicaţia ANSMTP SMTP.

Figura 7-67 Diagrama programare trimite email

Figura 7-68 Panou SubVi „email”



210

7.3.3.10 Controlul de la distanţă

Programul „Centrala de supraveghere dispecer” permite vizualizarea şi controlul

instalaţiei supraveghate de la la distanţă prin intermediul reţelei internet cu ajutorul oricărui

program de navigare pe internet cum ar fi Internet Explorer sau Mozilla Firefox.

Viizualizarea şi controlul de la distanţă a fost făcut cu ajutorul serverului Labview Web

Server. Serverul web poate genera omagini ale panoului aplicaţiei în format JPEG sau PNG.

Formatul JPEG realizează compresia imaginilor reducând mărimea acestora, dar compresia

se face cu pierdere de calitate ceea ce poate determina pierderi ale calităţii informaţiei.

Formatul PNG realizează o compresie a imaginii de obicei mai mică decât JPEG dar are

avantajul că păstrează detaliile.

Crearea paginii web şi publicarea acesteia s-a făcut cu unealta Web Publishing Tool,

care permite:

Crearea de pagini HTML

Încastrarea de imagini statice sau animaţii ale panoului aplicaţiei într-un document

HTML

Încastrarea într-o pagina HTML a unui VI care poate fi vizualizat sau controlat de

la distanţă

Adăugarea de informaţii suplimentare, delimitarea VI-ului, previzualizarea paginii,

etc.

Figura 7-69 Diagrama SubVI „email”



211

Există trei moduri în care se poate implementa soluţia de vizualizare prin internet:

modul „embedded”, modul „snapshot” şi modul „monitor” (figura 7-70).

Figura 7-70 Crearea interfeţei web cu unealta Web Publishing Tool

Figura 7-71 Stabilirea unor parametrii ai paginii web



212

Modul „embedded” utilizează serverul web LabView şi permite utilizatorilor să

vizualizeze şi să controleze un VI prin intermediul unui program de navigare pe internet.

Modul „snapshot” afişează în programul de navigare pe internet o singură imagine

statică a panoului aplicaţiei şi nu permite interacţiunea cu elementele de control ale aplicaţiei.

Modul „monitor” afişează o imagine care se re-împrospătează cu o frecvenţă de una sau

mai multe secunde. Acest mod nu permite de asemenea interacţiunea cu aplicaţia.

Pentru aplicaţie am ales modul „embedded” pentru a permite vizualizarea şi controlul

aplicaţiei.

Posibilitatea de interacţiune se obţine prin intermediul unei cereri de cedare a

controlului, după cum se poate observa în figura 7-73.

Figura 7-72 Alte opţiuni de configurare ai Interfeţei web



213

Cedarea controlului este făcută de operatorul centralei, figura 7-74. Controlul asupra

instalaţiei se face în mod exclusiv. Un singur utilizator poate controla dispozitive, dar starea

acestora poate fi vizualizată de către mai mulţi utilizatori simultan.

Figura 7-73 Interfaţă web – aşteptarea cedării controlului

Figura 7-74 Aplicaţie – se cedează controlul către Interfaţa web



214

Acceptarea cedării controlului de către operatorul aplicaţiei este semnalizată şi în

interfaţa web, ca în figura 7-76. Din acest moment utilizatorul ce foloseşte interfaţa Web are

acces total la funcţionalitatea reţelei de automatizare.

Figura 7-75 Aplicaţie – confirmarea faptului că s-a cedat controlul

Figura 7-76 Interfaţă web – s-a primit controlul asupra aplicaţiei



215

Din punct de vedere hardware, comunicarea cu dispozitivele KNX se face prin

intermediul modului ce face legătura KNX-RS-232. Din punct de vedere software,

comunicaţia se face utilizând protocolul OPC. Pentru aceasta a fost transformat proiectul ce

conţine informaţiile de programare într-un format special ce poate fi citit de către serverul

OPC. Transformarea s-a făcut prin acţionarea opţiunii Export dion meniul ETS3, apoi a

opţiunii Export to OPC Server din caseta de dialog, după cum se poate observa în figura 7-78

şi figura 7-79.

Figura 7-77 Monitorizarea traficului prin reţeaua KNX a kofferului

Figura 7-78 Exportarea informaţiilor pentru serverul OPC



216

În figura 7-80 se poate observa caseta de dialog pentru importul datelor de configurare

a instalaţiei prezentate.

Datele sunt importate din fişierul exportat de software-ul de programare ETS, şi sunt

convertite în format propriu pe înţelesul serverului OPC.

În această zonă se dă posibilitatea creării de fişiere consacrate responsabile pentru

configurarea serverului OPC şi realizarea transmisiei bidirecţionale, pe tipuri de date.

Figura 7-79 Fişierul exportat pentru OPC



217

7.4 Implementarea în C++ a funcţionalităţii centralei de alarmare la

incendiu

Implementarea a fost realizată folosind mediul integrat de programare Microsoft Visual

Studio 2008, pe baza aplicaţiei demo MyFalcon care face parte pachetul pentru dezvolatra de

aplicaţii FalconDeveloper oferit de KNX.

Figura 7-80 Importul datelor pentru utilizarea cu serverul OPC



218

Proiectul a presupus crearea unei interfeţe grafice pentru afişarea stării elementelor de

comunicaţie, utilizarea tehnologiei MFC (Microsoft Foundation Class), conceptului de clasă

din C++ şi utilizarea tehnologiei COM (Component Object Model) pentru accesul la

funcţionalitatea reţelei de automatizare.

7.4.1.1 Accesul la funcţionalitatea reţelei de automatizare

Accesul la reţeaua KNX se face folosind Falcon. Falcon este o bibliotecă de funcţii

DCOM (Distributed COM – utilizarea obiectelor COM prin reţea) ce formează un API

(Application Programing Interface – Interfaţă de programare a aplicaţiilor) pentru accesul şi

managementul bus-ului şi dispozitivelor KNX (telegrame de grup, proprietăţile

dispozitivelor, adrese fizice şi altele). Biblioteca Falcon este folosită pentru accesul la reţeaua

KNX în produsele ETS3 şi EITT.

Falcon oferă funcţii pentru trmiterea/primirea telegramelor şi ascunde detaliile de

implementare a protocolului. Permite astfel dezvoltatorului să se concentreze asupra

functionalităţii aplicaţiei dezvoltate fară a fi nevoie să cunoască detalii cum sunt: mediul prin

care se face comunicarea, codificarea binară a datelor, etc.

De pe saitul KNX pot fi descărcate mai multe pachete care oferă toată functionalitatea

Falcon sau doar o parte din aceasta:

FalconDeveloper.msi – versiunea folosită pentru dezvoltarea aplicaţiilor ce folosesc

Falcon. Contine bibliotecile de legare dinamică la rulare (Runtime), uneltele de

diagnosticare şi aplicaţiile Demo.

FalconDiagnostic.msi – uneltele folosite pentru diagnosticare.

Alte unelte – versiuni „embedded” ale aplicaţiilor de mai sus, unelte pentru

diagnosticare.

7.4.2 Tehnologia COM [24], [26]

Biblioteca Falcon este bazată pe tehnologia COM – o interfaţă standard folosită pentru

realizarea de componente, face posibilă comunicaţia între procese şi crearea dinamică de

obiecte folosind limbaje de programare diferite. Obiectele COM sunt implementate într-o

manieră ce nu ţine cont de nici un limbaj de programare. Aceste obiecte pot fi create şi

folosite în alte medii decât cele în care au fost definite (alte limbaje de programare, sisteme

de operare sau arhitecturi hardware diferite). Tehnologia COM forţează creatorii de obiecte



219

COM să definească un set clar şi concis de interfeţe prin intermediul cărora vor fi accesate

proprietăţile obiectului. Permite astfel utilizarea obiectelor fără a fi necesar să se cunoască

detalii despre modalitatea de implementare a acestora.

Obiectele COM se numesc componente. Fiecare componentă COM este identificată

printr-un GUID (Globallly Unique Identifier = identificator global unic) care o identifică în

mod unic faţă de restul componentelor. Componentele îşi expun funcţionalitatea prin

intermediul uneia sau mai multor interfeţe. Fiecare interfaţă este alcătuită din metode.

Metodele sunt funcţii care manipulează datele componentei. Interfeţele au legături (bindings)

către mai multe limbaje de programare (C,C++, Visual Basic, Java şi altele). Aceste

caracteristici permit comunicarea intre procese de pe aceaşi maşină şi între procese de pe

maşini diferite.

Ce aduce nou tehnologia COM este posibilitatea de a crea obiecte şi de a le putea folosi

într-o multitudine de aplicaţii printr-un procedeu numit încastrare („embedding”). Prin

această tehnologie se pot vizualiza şi edita tabele Microsoft Excel care fac parte dintr-un

document Microsoft Word. Asta deoarece documentul Word permite încastrarea de obiecte

Excel, iar un obiect Excel „ştie” cum se afişează şi permite modificarea câmpurilor tabelului.

Obiectele COM sunt de sine stătătoare (în fişiere separate), iar interfeţele, odată definite, nu

mai pot fi modificate. Obiectul COM poate căpăta noi funcţionalităţi doar prin crearea de noi

interfeţe. Acest lucru face ca o aplicaţie care a fost compilată să lucreze cu un obiect nu va

genera niciodată eroare datorită faptului că nu poate găsi o anumită interfaţă, iar aplicaţiile

pot beneficia de noile funcţionalităti utilizând noile interfeţe.

Pentru a putea utiliza biblioteca Falcon în cadrul unei aplicaţii trebuiesc incluse

fişierele header FalconConnectionManager.h şi FalconHResults.h, iar compilatorul trebuie înştiinţat să

includă şi fişierele FalconInterfaces.dll, Falcon.exe şi FalconClientComponents.dll. Acestea din urmă

contin codul binar care va fi executat la apelarea diferitelor funcţii.

Înştiinţarea compilatorului pentru a accesa corect componentele Falcon:

#import "FalconInterfaces.dll" no_namespace raw_interfaces_only exclude("_GUID") exclude("_FILETIME") #import "Falcon.exe" no_namespace raw_interfaces_only exclude("_GUID") exclude("_FILETIME") #import "FalconClientComponents.dll" no_namespace raw_interfaces_only

7.4.3 Conceptul de clasă în C++

În programarea orientată pe obiecte, clasele reprezintă o construcţie folosită ca

„matriţă” pentru crearea de obiecte. Clasele conţin date, numite proprietăţi sau atribute şi

metode.



220

O clasă reprezintă abstractizarea unui concept real în cadrul uni program. Clasele pot

reprezenta (abstractizat) o persoană, un loc sau orice obiect prin încapsularea stării şi

comportamentului acestora. Starea este încapsulată cu ajutorul proprietăţilor (variabile

membru), iar comportamentul este încapsulat prin funcţii, numite metode, ce pot fi reutilizate

în rândul tuturor obiectelor de acelaşi tip.

Obiectele şi programarea orientată pe obiecte cu ajutorul claselor permit dezvoltarea

rapidă de aplicaţii mai sigure şi mai complexe. Acest lucru este posibil deoarece clasele

permit reutilizarea codului şi crearea uşoară de cod nou pe baza celui existent prin moştenire.

Se reduce de asemenea timpul necesar dezvoltării aplicaţiilor deoarece se elimină necesitatea

testării claselor deja existente (acestea au fost testate în prealabil) [16].

7.4.3.1 Ascunderea informaţiei şi încapsularea

Clasele permit specificarea tipului de acces la datele şi metodele clasei prin intermediul

specificatorilor de acces. Cei mai întâlniţi specificatori de acces sunt [16]:

private (privat) – doar metodele care fac parte din clasa respectivă pot accesa

membrii declaraţi privaţi.

protected (protejat) – restrictionează accesul astfel încât doar clasa respectivă şi

sub-clasele sale (clase create prin moştenire) pot accesa membrii declaraţi protejaţi.

public (public) – permite accesul la membrii clasei de oriunde din cod.

7.4.4 Implementare

Proiectul constă în creare unei interfeţe şi stabilirea unei legături între reţeaua KNX şi

reprezentarea dispozitivelor în cadrul interfeţei grafice. Acest lucru s-a realizat folosind două

clase, prima, CMyFalconDlg, pentru managementul interfeţei grafice, iar a doua, CMyFalconApp

pentru implementarea funcţionalitţii aplicaţiei, accesul la reţeaua KNX, etc. Clasele sunt

definite în fişierele header MyFalconDlg.h şi respectiv MyFalcon.h iar implementarea s-a făcut în

MyFalconDlg.cpp respectiv MyFalcon.cpp.

7.4.4.1 Clasa CMyFalconApp

Clasa CMyFalconApp este definită în fişierul MyFalcon.h şi este responsabilă cu

îniţializarea aplicaţiei şi accesul la reţeaua KNX. Este derivată din clasa MFC de bază



221

CWinApp. Toate aplicaţiile MFC trebuie să conţină o clasă derivată din aceasta deoarece

CWinApp conţine funcţia WinMain apelată de sistemul Windows la excuţia aplicaţiei.

Clasa CMyFalconApp este declarată astfel:

class CMyFalconApp : public CWinApp { protected: DECLARE_INTERFACE_MAP()

BEGIN_INTERFACE_PART(MyBusEvents, ICustomClientGroupDataEvent) STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationRead)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationWrite)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationResponse)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationRead)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationWrite)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationResponse)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, Status)(enum InternalMessageType,long); END_INTERFACE_PART(MyBusEvents) public: IGroupDataTransferPtr m_ptrGroupDataTransfer; _bstr_t m_bstrConnectionParameter; GUID m_guidEdi; ofstream iesire; void Init2(); CMyFalconApp(); DWORD m_dwGroupDataEventsCookie; ~CMyFalconApp(void); // Overrides public: virtual BOOL InitInstance(); // Implementation DECLARE_MESSAGE_MAP() bool OpenFalconConnectionManager(void); int ConvertData(const VARIANT&,long&,unsigned char*); };

Pentru accesul la reţeaua KNX se folosesc următoarele funcţii:

GroupDataConfirmationRead

GroupDataConfirmationResponse

GroupDataConfirmationWrite

GroupDataIndicationRead

GroupDataIndicationResponse

GroupDataIndicationWrite

Status

Aceste funcţii sunt declarate în biblioteca Falcon şi sunt funcţii interfaţă, adică nu

conţin cod executabil si nu pot fi utilizate ca atare. Ele trebuie implementate în aplicaţia care

necesită accesul la reţeaua KNX. Funcţiile de mai sus sunt funcţii membre ale clasei

(interfaţă) ICustomClientGroupDataEvent. Pe baza acesteia s-a derivat clasa MyBusEvents,

în cadrul căreia s-a făcut implementarea. Ele fac parte din interfaţa pentru comunicaţii de



222

grup şi sunt apelate de către driverul dispozitivului de legătură KNX atunci când se face o

scriere, o citire, se trimite un răspuns către o adresă de grup sau se confirmă una din aceste

acţiuni. Evenimentul la care răspunde fiecare funcţie este sugerată de numele acesteia iar

sistemul este unul bazat pe evenimente. Fiecare funcţie tratează producerea unui anumit

eveniment.

Accesul la comunicaţia între grupuri, în reţeaua KNX, se face urmărind paşi de mai jos:

se iniţializează sistemul COM

se crează un obiect connection (conexiune) şi un obiect groupdata (grup de date)

se configurează parametrii conexiunii (tipul conexiunii, si driverul (protocolul)

folosit pentru acces)

se face legătura între cele două obiecte: între obiectul connection şi obiectul groupdata

se înregistrează clasa de procesare a evenimenteleor

Execuţia unei aplicaţii software începe în mediul Windows cu funcţia WinMain.

Aplicaţia dezvoltată utilizează tehnologia MFC şi funcţia WinMain este mascată în interiorul

clasei CMyFalconApp. Aplicaţia este modelată ca un obiect şi prima funcţie apelată este

constructorul clasei: funcţia CMyFalconApp::InitInstance() (prin operatorul :: specifică faptul că

InitInstance() este o funcţie membru a clasei CMyFalconApp). Constructorul unei clase este

o funcţie (pot fi mai mulţi constructori) care este apelată automat în momentul în care se

instanţiază (se crează) un obiect al clasei respective. Fiecare clasă trebuie să aibe cel puţin un

constructor. Rolul funcţiei constructor este acela de a face iniţializarea variabilelor membru

ale clasei.

Instanţierea unui (şi singurului) obiect al clasei CMyFalconApp, cu numele theApp se

face astfel:

CMyFalconApp theApp;

Accesul la variabilele şi funcţiile membru ale clasei din interiorul acesteia se face prin

numele acestora, iar din exterior se face specificând numele obiectului şi apoi numele

variabilei/funcţiei membru separate prin operatorul . (punct) sau -> când este vorba despre

date de tip referinţă.

La execuţia aplicaţiei, când se ajunge la codul de mai sus, compilatorul va aloca

memorie pentru obiect şi va apela funcţia constructor. Funcţia constructor este implementată

în MyFalcon.cpp şi are forma următoare:

BOOL CMyFalconApp::InitInstance() {



223

Init2(); CMyFalconDlg dlg; dlg.m_pApp = this; m_pMainWnd = &dlg; int nResponse = dlg.DoModal(); return FALSE; }

Aceasta execută funcţia Init2(), crează un obiect CMyFalconDlg, numit dlg, care este

responsabil cu managementul ferestrei de dialog (interfaţa grafică) şi apoi execută codul

responsabil pentru crearea ferestrei de dialog şi predă execuţia acesteia, aşteptând

interacţiunea cu utilizatorul. Fereastra de dialog va fi tratată într-o secţiune următoare.

Funcţia Init2() are un rol important. Ea execută paşii necesari pentru realizarea

comunicării cu reţeaua KNX: iniţializează sistemul COM, crează obiectele connection şi

groupdata, stabileşte tipul conexiunii, deschide fereastra de dialog pentru administrarea

conexiunii (tipului de legătură fizică cu reţeaua şi alţi parametrii) şi apoi înregistrază clasa

MyBusEvents pentru tratarea evenimentelor ce apar în reţea.

void CMyFalconApp::Init2() { IConnectionCustomPtr ptrConnection; HRESULT hr; DeviceOpenError eDevOpenError; CLSID clsid; IClassFactory2Ptr ptrClf2; IConnectionPointContainerPtr ptrCont; IConnectionPointPtr ptrCP; IUnknownPtr ptrUnk; BOOL bAdvised; iesire.open("mesaje.txt"); CoInitialize(NULL); // se initializeaza sistemul COM //se creeaza obiectele connection si groupdata hr = CoGetClassObject( __uuidof(ConnectionObject), CLSCTX_LOCAL_SERVER, NULL, IID_IClassFactory2, reinterpret_cast<void**>(&ptrClf2)); if(SUCCEEDED(hr)) { hr = ptrClf2->CreateInstanceLic(NULL, NULL, ptrConnection.GetIID(), _bstr_t(L"1.000 1-jan-2050 uncounted VENDOR_STRING=\"LN Rubber BURNS\" HOSTID=ANY SIGN=FFF000AAA111"), reinterpret_cast<void**>(&ptrConnection)); } hr = m_ptrGroupDataTransfer.CreateInstance( __uuidof(GroupData) ); //se stabileste tipul conexiunii ptrConnection->put_Mode( ConnectionModeRemoteConnectionless ); //se deschide fereastra de administrarea a conexiunii (fereastra de dialog) OpenFalconConnectionManager(); CString sPara = static_cast<LPCSTR>(m_bstrConnectionParameter); hr = ptrConnection->Open2( m_guidEdi, _variant_t( sPara ), &eDevOpenError ); //se stabileste legatura intre obiectele connection si groupdata hr = m_ptrGroupDataTransfer->putref_Connection( IConnectionPtr( ptrConnection ) ); //se inregistreaza clasa de procesare a evenimentelor ptrCont = m_ptrGroupDataTransfer; if( SUCCEEDED(ptrCont->FindConnectionPoint(__uuidof(ICustomClientGroupDataEvent), &ptrCP)) ) { bAdvised = SUCCEEDED( m_xMyBusEvents.QueryInterface(__uuidof(IUnknown), reinterpret_cast<void**>(&ptrUnk)) ); if( bAdvised ) {



224

bAdvised = SUCCEEDED(ptrCP->Advise(ptrUnk, &m_dwGroupDataEventsCookie)); } } }

Fereastra de dialog pentru administrarea conexiunii (figura 7-81) este deschisă de

funcţia OpenFalconConnectionManager(). Această fereastră este o componentă a bibliotecii de

funcţii Falcon. Funcţia crează un obiect FalconConnection care va păsrta parametrii aleşi de

utilizator şi un obiect IConnectionManager care deschide o fereastră de dialog standard care

permite utilizatorului să configureze conexiunea fizică la reţeaua KNX.

bool CMyFalconApp::OpenFalconConnectionManager() { IConnectionManagerPtr ptrConnectionManager; FalconConnection fcConnection; ZeroMemory( &fcConnection, sizeof( fcConnection ) ); m_guidEdi = GUID_NULL; _variant_t vParams(DISP_E_PARAMNOTFOUND, VT_ERROR); //se deschide administratorul de conexiuni if( SUCCEEDED( ptrConnectionManager.CreateInstance( __uuidof(ConnectionManager) )) && SUCCEEDED( ptrConnectionManager->GetConnection( "", VARIANT_TRUE, &fcConnection))) { // utilizatorul a anulat comanda USES_CONVERSION; if( wcscmp( fcConnection.wszName, A2CW( "" ) ) == 0 ) {

Figura 7-81 ETS Connection Manager, în urma executării funcţiei

OpenConnectionManager()



225

return false; } CWaitCursor cursorWait; m_guidEdi = fcConnection.guidEdi; if( fcConnection.wszParameters[0] ) { vParams = fcConnection.wszParameters; m_bstrConnectionParameter = fcConnection.wszParameters; } } return true; }

Funcţia Init2() deschide şi fişierul evenimente.txt în care vor fi înregistrate evenimentele

importante. Evenimentele sunt scrise unul pe o linie şi se înregistrează următoarele date:

tipul mesajului: informare, avertisment, alarmă

data şi ora când a fost înregistrat

un mesaj care precizează ce s-a întâmplat

valoarea care s-a modificat

7.4.4.2 Tratarea evenimentelor KNX

Pentru tratarea evenimentelor se înregistrează clasa MyBusEvents. Această clasă este o

clasă îmbricată (este definită în interiorul clasei CMyFalconApp şi poate fi utilizată doar în

interiorul acesteia) şi este derivată din clasa interfaţă IcustomClientGroupDataEvent. Modul de

declarare al acestei clase este puţin diferit, în sensul că se folosesc macrocomenzi:

DECLARE_INTERFACE_MAP() BEGIN_INTERFACE_PART(MyBusEvents, ICustomClientGroupDataEvent) STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationRead)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationWrite)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationResponse)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationRead)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationWrite)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationResponse)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, Status)(enum InternalMessageType,long); END_INTERFACE_PART(MyBusEvents)

Funcţiile membru ale acestei clase sunt funcţii de comunicare în grup în reţeaua KNX,

sunt implementate în MyFalcon.cpp:

Funcţia GroupDataIndicationRead este apelată atunci când un dispozitiv din reţea face o

citire, adică solicită unui alt dispozitiv o valoare. Această funcţie înregistrează evenimentul

într-o căsuţă text. Funcţia are parametrii: GroupAddress care memorează adresa de grup care a

solicitat citirea, Prio prioritatea telegramei, contorul de rutare RoutinCnt şi datele solicitate



226

memorate în câmpul Data. Parametrul Data este de tip VARIANT, un format de codificare a

datelor independent de platforma hardware, de mediul de transmisie a datelor sau de

protocolul de comunicaţie.

HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataIndicationRead(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT Data) { char s1[1024]; CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) memset(s1, 0x00, sizeof(s1)); sprintf(s1, "GrpIndRead: Grp = 0x%04x", GroupAddress); pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd; pLB = (CListBox*)pDlg->GetDlgItem(IDC_LB); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); return S_OK; }

Funcţia GroupDataIndicationWrite este apelată atunci când un dispozitiv execută o scriere

către o adresă de grup. Funcţia are ca parametrii:

GroupAddress – adresa grupului la care se face scrierea

RoutinCnt – contorul de rutare al telegramei

Pri – prioritatea telegramei

Data – datele care trebuie scrise

Funcţia face conversia datelor din formatul VARIANT într-un format de baza C++,

care poate fi folosit în cadrul aplicaţiei. În cadrul acestei funcţii se face tratarea evenimentelor

pe baza adresei de grup în cadrul unei instrucţiuni case.

La apelul funcţiei GroupDataIndicationWrite instrucţiunea case verifică adresa de grup către

care s-a efectuat scrierea. Pentru fiecare adressă există o bucată de cod care se execută.

Mai jos este prezentată implementarea funcţiei. GroupDataIndication-Write. Pentru a

înţelege mai bine, codul a fost împărţit în bucăţi şi comentat în detaliu.

HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataIndicationResponse(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT Data) { long lCntr, lSize; unsigned char *p, sData[100]; char s1[1024]; char s2[10]; CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) memset(sData, 0x00, sizeof(sData)); p = sData; pThis->ConvertData(Data, lSize, p); memset(s1, 0x00, sizeof(s1)); sprintf(s1, "GrpIndResponse: Grp = 0x%04x Val =", GroupAddress); for(lCntr=0; lCntr<lSize; lCntr++) { memset(s2, 0x00, sizeof(s2)); sprintf(s2, "0x%02x", sData[lCntr]); sprintf(s1, "%s %s", s1, s2); }



227

pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd;

În prima parte a funcţiei sunt declarate variabilele locale necesare, se converteşte tipul

de date de la VARIANT la un tip standard (vector de valori întregi) şi se obtine o referinţă la

fereastra de dialog (pointerul pDlg de tipul CMyFalconDlg). Referinţa la fereastra de dialog

este necesară pentru a putea accesa elementele grafice ale ferestrei de dialog şi de a actualiza

informaţia pe care o afişează aceastea.

Urmează instrucţiunea switch care în funcţie de adresa de grup transferă execuţia la

unul din cazurile tratate. Adresele sunt în reprezentare hexazecimală.

switch (GroupAddress) { case 0x901: // halogen dreapta pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_D); inregistreaza_mesaj(INFO,"halogen dreapta sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break;

Când se aprinde sau se închide lampa cu halogen se înregistrează modificarea stării în

fişierul de evenimente. Se asigură de asemenea ca starea butonului din interfaţa grafică ce

reprezintă lampa să corespundă cu starea acesteia.

case 0x902: // halogen stanga pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_S); inregistreaza_mesaj(INFO,"halogen stanga sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0x903: // halogen stanga - dimmm pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_S); break; case 0x904: // halogen stanga - valoare pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_S); break; case 0x905: // lampa perete pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_LAMPA); inregistreaza_mesaj(INFO,"lampa perete sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0x906: // halogen stanga - dreapta pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_D); inregistreaza_mesaj(INFO,"halogen stanga si dreapta sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xa00: // jaluzea sus/jos pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_JALUZELE);



228

break; case 0xa01: // jaluzea stop pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_JALUZELE); break; case 0xb00: // temperatura existenta pEdit = (CEdit*) pDlg->GetDlgItem(IDC_TEMP); celsius = (5.0 / 9.0) * (sData[1] - 32.0); sprintf(s2,"%.2f",celsius); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); if (celsius<=45) inregistreaza_mesaj(INFO,"temperatura [C] sala sedinte",celsius); else if (celsius>45 && celsius<=60) inregistreaza_mesaj(AVERT,"temperatura [C] sala sedinte",celsius); else inregistreaza_mesaj(ALARMA,"temperatura [C] sala sedinte",celsius); pEdit->SetWindowTextA(s2); break;

Când se înregistrează un eveniment generat de termometru, în câmpul Data al acestuia

se află valoarea temperaturii. Temperatura este exprimată de dispozitiv în grade Farenheit şi

este mai apoi transformată în grade celsius. În funcţie de valoarea temperaturii se

înregistrează un eveniment corespunzător. Astfel, dacă temperatură aste sub 45o Celsius,

evenimentul este de tip informare. Dacă temperatura este între 45o şi 60

o Celsius, se

înregistrază un avertisment, iar dacă temperatura depăşeşte 60o Celsius se anunţă o alarmă.

case 0xb01: // temperatura ceruta pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_TEMP); break; case 0xb03: // ventil calorifer (led) pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_VENTIL); inregistreaza_mesaj(INFO,"ventil calorifer sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xc00: // contact fereastra pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_FEREASTRA); inregistreaza_mesaj(INFO,"contact fereastra sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xc01: // buton panica pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_PANICA); inregistreaza_mesaj(ALARMA,"buton panica sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break;

Dacă se apasă butonul de panică se înregistrază automat un eveniment de tip ALARMĂ

şi sistemul trece în starea corespunzătoare.



229

case 0xc03: // card pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_CARD); pEdit = (CEdit*) pDlg->GetDlgItem(IDC_CONTOR_NIVEL1); sprintf(s2,"%d",sData[1]); pEdit->SetWindowTextA(s2); sprintf(s1,"%s\t(numar persoane = %s)","card acces sala sedinte",s2) theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,s1,(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break;

Accesul în nivel se face pe bază de card. Acesta înregistrează persoanele care intră şi

ţine evidenţa lor. Pentru fiecare nivel se poate cunoaşte astfel numărul de persoane care sunt

prezente, şi corelate cu senzorii de prezenţă se pot determina încăperile în care se găsesc

aceste persoane.

case 0xc04: // apa pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_APA); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xd00: // scena vin acasa pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_SCENA1); break; case 0xd01: // scena tv/lectura pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_SCENA2); break; default: break; } return S_OK; }

Funcţiile GroupDataConfirmationRead, GroupDataConfirmationWrite, GroupDataConfirmationResponse şi

Status nu sunt utilizate în cadrul aplicaţiei dar trebuiesc implementate şi ca urmare au fost

implementate într-un mod generic, corpul lor are forma:

HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::Status(enum InternalMessageType MsgType, long Data) { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return S_OK; }

Funcţia CmyFalconApp::inregistreaza_mesaj este utilizată pentru înregistrarea mesajelor într-

un fisier. Corpul funcţiei este prezentat mai jos.

bool CMyFalconApp::inregistreaza_mesaj(int tipmesaj, char *mesaj, double valoare) { CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; char s1[1000],s2[20]; time_t timp; struct tm *timeinfo; time(&timp); timeinfo = localtime (&timp); switch(tipmesaj)



230

{ case 1: strcpy(s2,"Informare:"); break; case 2: strcpy(s2,"Avertisment:"); break; case 3: strcpy(s2,"Alarma:"); break; default: strcpy(s2,"Informare:"); break; } pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd; pLB = (CListBox*)pDlg->GetDlgItem(IDC_LB); if (valoare == 0.0 || valoare == 1.0) sprintf(s1," %s\t%s\t%s\t%d",tipmesaj,asctime(timeinfo),mesaj,(long)valoare); else sprintf(s1," %s\t%s\t%s\t%f",tipmesaj,asctime(timeinfo),mesaj,valoare); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); iesire<<s1<<endl; return true; }

Funcţia are trei parametrii: tipul mesajului, mesajul propriu-zis şi valoarea acestuia.

Tipul mesajului poate avea una din valorile: mesaj de informare, mesaj de avertizare sau de

alarmare. Parametrul mesaj este de tip şir de caractere şi precizează ce eveniment s-a produs.

Funcţia înregistreză de asemenea şi timpul la care s-a produs evenimentul prin intermediul

funcţiilor time() şi localtime() din biblioteca standard de funcţii pentru date şi timp.

7.4.4.3 Clasa CMyFalconDlg

Clasa CMyFalconDlg este responsabilă pentru managementul interfeţei grafice şi

managementul interacţiunii cu utilizatorul. Clasa este derivată din clasa de bază CDialog şi este

definită în fişierul CMyFalconDlg.h. Are ca variabile membru variabila m_pApp care este o

referinţă la referinţa la obiectul theApp (obiectul aplicaţie). Prin intermediul aceastei variabile

se pot accesa varaibilele şi funcţiile membru (publice) ale clasei CMyFalconApp.

class CMyFalconDlg : public CDialog { // Construction public: CMyFalconApp* m_pApp; CMyFalconDlg(CWnd* pParent = NULL); // standard constructor // Dialog Data enum { IDD = IDD_MYFALCON_DIALOG }; protected: virtual void DoDataExchange(CDataExchange* pDX); // Implementation protected: HICON m_hIcon; virtual BOOL OnInitDialog(); afx_msg void OnPaint(); afx_msg HCURSOR OnQueryDragIcon(); DECLARE_MESSAGE_MAP()



231

public: afx_msg void OnLbnSelchangeLb(); afx_msg void OnBnClickedFereastra(); afx_msg void OnNMCustomdrawFereastra(NMHDR *pNMHDR, LRESULT *pResult); afx_msg void OnBnClickedHaloD(); afx_msg void OnBnClickedHaloS(); afx_msg void OnBnClickedLampa(); afx_msg void OnBnClickedApa(); afx_msg void OnBnClickedPanica(); afx_msg void OnBnClickedCard(); afx_msg void OnBnClickedVentil(); afx_msg void OnBnClickedJaluzele(); afx_msg void OnBnClickedScena1(); afx_msg void OnBnClickedScena2(); };

În ultima parte a definiţiei clasei sunt declarate funcţiile de tratare a evenimentelor

generate de interacţiunea cu utilizatorul uman. Acestea funcţii nu întorc nici o valoare (tipul

void) şi de nu primesc nici un parametru ca intrare. Ele sunt apelate automat atunci când

utilizatorul interactionează cu interfaţa grafică şi generează evenimentul pe care trebuie să-l

trateze. Parametrul afx_msg din faţa funcţiei este o macro-definiţie generată de către

constructoul de clase şi este gol (parametru învechit).

La instantierea clasei se execută funcţia constructor care afişează fereastra de dialog şi

apoi aşteaptă producerea unui eveniment generat de interacţiunea cu utilizatorul sau de către

dispozitivele din reţeaua KNX.

Interfaţa grafică este construită în editorul de resurse grafice „Dialog Editor” şi poate fi

analizată în figura 7-82. Componenta „Dialog Editor” poate fi vizualizată în figura 7-83.

Figura 7-82 Interfaţa aplicaţiei



232

Fiecare componentă grafică are asociată, pe lângă proprietăţile determinate de tipul acesteia,

un indicator (ID). Indicatorul este un număr prin care acesta este unic determinat între toate

celelalte componente, dar deoarece numerele se reţin cu greutate, acestea au asociate prin

intermediul directivei #define şi un indicator text, mult mai usor de reţinut. Directiva #define

este o directivă pentru preprocesor care are doi parametrii. La compilare preprocesorul va

înlocui primul parametru cu al doilea în toate liniile text care îi urmează.

Toate caracteristicile ferestrei de dialog (dimensiune, culori, tipul şi pozitionarea

componentelor, denumiri, etc.) se păstrează într-un fişier de resurse (fişier text cu extensia

rc). Într-un fişier de resurse pot fi definite mai multe ferestre de dialog. Funcţia constructor

are rolul de a indica ce fereastră de dialog va fi desenată. Ea specifică acest lucru prin

construcţia :Cdialog(CMyFalconDlg::IDD,pParent). Funcţia constructor mai încarcă de asemenea

iconiţa, iar forma sa este următoarea:

CMyFalconDlg::CMyFalconDlg(CWnd* pParent /*=NULL*/) : CDialog(CMyFalconDlg::IDD, pParent) { //{{AFX_DATA_INIT(CMyFalconDlg) // NOTE: the ClassWizard will add member initialization here //}}AFX_DATA_INIT // Note that LoadIcon does not require a subsequent DestroyIcon in Win32 m_hIcon = AfxGetApp()->LoadIcon(IDR_MAINFRAME); }

Corespondenţa dintre indicatoarele text şi valoare acestora prin intermediul directivei

#define în fisierul Resource.h este prezentată mai jos:

#define IDD_MYFALCON_DIALOG 102 #define IDR_MAINFRAME 128 #define IDC_LUMINA1 1011 #define IDC_TEMP 1017 #define IDC_PREZENTA 1020 #define IDC_FEREASTRA 1022 #define IDC_INCENDIU 1023 #define IDC_TEXT_TEMP 1025 #define IDC_HALO_D 1028 #define IDC_HALO_S 1029 #define IDC_LAMPA 1030 #define IDC_APA 1031 #define IDC_PANICA 1032 #define IDC_CARD 1033 #define IDC_JALUZELE 1035 #define IDC_VENTIL 1036 .......



233

La interacţiunea utiliztorului cu elementele de interfaţă grafică, sistemul de operare

Windows, generează un mesaj pentru acţiuni cum ar fi: apăsarea/ridicarea butonului de maus,

mişcarea mausului, apăsarea/ridicarea unei taste, modificarea dimensiunilor elementelor

grafice, selecţie, etc. Tratarea mesajelor se face de către funcţii special construite în acest

scop. Funcţiile sunt asociate prin utilizarea blocului macro-comenzilor:

BEGIN_MESSAGE_MAP-END_MESSAGE_MAP. Acest bloc crează corespondenţa dintre

evenimentul ce trebuie tratat şi funcţia care îl tratează. În interiorul blocului se utilizează alte

macro-comenzi care fac asocierea între tipul de eveniment care a generat mesajul, indicatorul

obiectului grafic pentru care se tratează mesajul şi funcţia responsabilă pentru tratarea acestui

eveniment.

BEGIN_MESSAGE_MAP(CMyFalconDlg, CDialog) //{{AFX_MSG_MAP(CMyFalconDlg) ON_WM_PAINT() ON_WM_QUERYDRAGICON() //}}AFX_MSG_MAP ON_BN_CLICKED(IDC_FEREASTRA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedFereastra) ON_NOTIFY(NM_CUSTOMDRAW, IDC_FEREASTRA, &CMyFalconDlg::OnNMCustomdrawFereastra) ON_BN_CLICKED(IDC_HALO_D, &CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloD) ON_BN_CLICKED(IDC_HALO_S, &CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloS) ON_BN_CLICKED(IDC_LAMPA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedLampa) ON_BN_CLICKED(IDC_APA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedApa) ON_BN_CLICKED(IDC_PANICA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedPanica) ON_BN_CLICKED(IDC_CARD, &CMyFalconDlg::OnBnClickedCard) ON_BN_CLICKED(IDC_VENTIL, &CMyFalconDlg::OnBnClickedVentil) ON_BN_CLICKED(IDC_JALUZELE, &CMyFalconDlg::OnBnClickedJaluzele) ON_BN_CLICKED(IDC_SCENA1, &CMyFalconDlg::OnBnClickedScena1) ON_BN_CLICKED(IDC_SCENA2, &CMyFalconDlg::OnBnClickedScena2) END_MESSAGE_MAP()

Figura 7-83 Fereastra de dialog în editorul „Dialog Editor”



234

Atunci când se apasă pe căsuţa de marcare (checkbox) se generează un eveniment

care informează aplicaţia de acţiunea petrecută. Funcţia CmyFalconDlg::OnBnClickedHaloD()

tratează evenimentul generat de apăsarea pe butonul cu eticheta „Halogen Dreapta” şi

are ca efect modificarea stării curente a lămpii cu halogen din partea dreaptă.

void CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloD() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/1/1"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_HALO_D) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_HALO_D) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } }

Funcţia verifică starea curentă a lămpii şi dacă aceasta este aprinsă trimite o telegramă

pe adresa de grup cu valoarea „0” care comandă stingerea lămpii, iar dacă aceasta este stinsă

trimite o telegramă cu valoarea „1” a câmpului date. Trimiterea telegramei se face cu funcţia

Write, funcţie membru a obiectului GroupData din interfaţa GroupDataTransfer.

7.5 Concluzii

Realizarea programului „Centrală de supraveghere dispecer” cu ajutorul LabVIEW a

permis familiarizarea cu limbajul grafic de programare „G”, a permis învăţarea modului de

funcţionare şi de tratare a informaţiilor. Prin acest program LabVIEW a permis citirea

diferitelor stări ale unor dispozitivelor implementate şi acţionarea altora.

Utilizarea LabVIEW permite descentralizarea acestora dând posibilitatea amplasării de

centrale virtuale la nivelul subunităţilor de pompieri din zona de intervenţie.

Utilizarea acestor centrale permite accesarea unor baze de date care dau informaţii

complete şi actualizate asupra stării de fapt din obiectiv, şi tot odată utilizarea elementelor



235

ajutătoare din componenţa altor instalaţii implementate în LabVIEW.

Utilizarea internetului mobil dă posibilitatea acționării în timp real asupra oricărei

instalații responsabilă cu încetinirea propagării incendiului, sau chiar localizarea acestuia.

Capitolul 8 – Concluzii şi contribuţii personale

236

8 Concluzii şi contribuţii personale

Detecţia incendiului şi sistemele de siguranţă ce-i corespund, sunt elemente esenţiale în

cadrul unei clădiri inteligente. Lucrarea s-a orientat asupra nivelului actual de dezvoltare al

sistemelor de supraveghere şi de alarmare la incendiu din clădiri inteligente. De asemenea, au

fost aduse în discuţie noi concepte şi tehnologii dezvoltate în clădiri inteligente, precum:

senzori multifuncţionali, sisteme de supraveghere, senzori fără fir, control în timp real prin

intermediul internetului, sistemul de gestiune centralizată în clădire. Toate acestea au rolul de

a îmbunătăţi capacitatea sistemelor de supraveghere şi alarmare la incendiu, de a distinge

între foc/incendiu şi ameninţările non-foc (non-incendiu) şi de a putea interveni în timp util

pentru protecţia bunurilor şi a vieţii.

Pentru a putea dezvolta noi sisteme de supraveghere şi alarmare la incendiu este

necesar să cunoaştem modul de apariţie a incendiului, condiţiile în care acesta se iniţiază,

cauzele de iniţiere, modul de dezvoltare şi nu în ultimul rând produsele ce rezultă în timpul

arderii propriu zise.

Alegerea unui sistem de supraveghere si alarmare la incendiu presupune cunoaşterea

temeinică a destinaţiei, a activităţii desfăşurate în clădirea protejată, precum şi natura sarcinii

termice din interior. Astfel cunoaşterea parametrilor incendiului are un rol important în

alegerea sistemului de supraveghere.

Este important să se cunoască stadiului actual al sistemelor de supraveghere şi alarmare

la incendiu pentru a şti de la ce nivel de cunoaştere se pleacă, ce probleme apar în instalaţiile

vechi, şi cum se pot adapta acestea la cerinţele actuale. Plecând de la aceasta necesitate, am

elaborat primele capitole sub forma unui studiu asupra sistemelor de supraveghere şi alarmare

la incendiu. Studiul cuprinde stadiul actual precum şi elementele componente al sistemelor de

supraveghere şi alarmare şi poate fi folosit de către proiectanţii de astfel de sisteme la

construirea clădirilor noi sau la reabilitarea celor deja existente, contribuind astfel la

documentarea mai bună şi centralizarea informaţiilor despre sistemele moderne de

supraveghere şi alarmare.

Reabilitarea clădirilor impune implicit şi reabilitarea instalaţiilor de supraveghere a

incendiilor. În contextul actual sunt instalaţii care se pot reabilita utilizând elemente

componente ale instalaţiilor existente, situaţie în care costul de implementare al soluţiei poate

să scadă. Din punctul de vedere al intervenţiei structurilor specializate este important ca


237

aceste instalaţii să indice cât mai exact locul incendiului, şi să poată furniza informaţii

complete despre starea de fapt din obiectiv. Acest lucru este posibil numai dacă instalaţiile de

supraveghere şi alarmare la incendiu sunt interconectate cu alte sisteme şi instalaţii din

obiectiv.

Prezentarea acestor informaţii, în timp real, pe durata desfăşurării intervenţiei permite

comandanţilor sa ia decizii si să stabilească măsurile de intervenţie cunoscând cât mai bine

situaţia de la fata locului, înainte sa ajungă acolo. Astfel, lucrarea abordează în premieră în

România noţiunea de ”intervenţie în cunoştinţă de cauză” şi contribuie la eficientizarea

intervenţiilor.

Informaţiile pot proveni din surse video de la camerele de securitate, audio, text -

rapoarte de evenimente, date suprapuse unei interfeţe grafice. Acestea sunt prezentate

sintetizat într-o formă care permite luarea unor decizii competente şi oportune.

Totuşi, este nevoie de mult efort pentru a îndepărta barierele existente in cadrul

procesului de dezvoltare a acestor noi tehnologii.

Lucrarea aduce în discuţie şi potenţialele consecinţe ale sistemelor de gestiune

centralizată din clădiri, precum şi barierele întâlnite în calea dezvoltării sistemelor de

supraveghere şi de alarmare la incendiu.

În concluzie va fi examinata posibilitatea combinării acestor sisteme în scopul creării

unei noi generaţii de sisteme inteligente de supraveghere la incendiu.

O clădire inteligenta poate fi definită ca un tot ce combina cele mai bune concepte,

design-uri, materiale sisteme şi tehnologii disponibile, care au rolul de a asigura un mediu de

viaţă eficient, inteligent, motivant. În comparaţie cu clădirile tradiţionale, cele inteligente

trebuie să fie capabile să reducă consumul de energie, întreţinerea şi costurile privind

operaţiunile de service. Trebuie să asigure servicii de securitate îmbunătăţite, să crească

nivelul de satisfacţie al celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor clădiri.

Alte beneficii ar trebui să se refere la capacitatea de adaptare la schimbarea practicilor

şi tehnologiilor, dar mai ales la performanţa de a crea un mediu mai sigur, mai sănătos şi

condiţii de muncă mult mai confortabile.

Adepţii acestor clădiri inteligente consideră că acestea pot creşte productivitatea muncii

prin îmbunătăţirea condiţiilor în care se lucrează. În ultimele două decenii conceptul de

clădire inteligentă a devenit un element demn de luat în considerare, în planul mai multor

clădiri de birouri noi sau care urmau să fie renovate. Acest sistem a fost dezvoltat pentru a fi

aplicat şi în cadrul unor medii diferite de locuit şi de lucru precum: casele, fabricile sau chiar

în instituţiile de educaţie.



238

După cum am arătat mai sus sistemele de supraveghere şi alarmare la incendiu precum

şi sistemele de siguranţă ce-i corespund sunt părţi esenţiale în cadrul clădirilor inteligente.

Aceste sisteme întâlnite în cadrul clădirilor inteligente au proprietăţi cu rol de siguranţă: noii

senzori vor determina mult mai devreme detecţia focului, sistemele „wireless” vor elimina

nevoile de cablare şi vor oferi posibilitatea pompierilor să creeze strategii împotriva

incendiului înainte de a ajunge la locul evenimentului.

Încă o contribuţie care îmbină elementele funcționaleale clădirilor inteligente, pe care o

menţionez este realizarea unei ”centrale de incendiu dispecer” dezvoltată în mediul de

programare LabVIEW. "Centrala" reprezintă un sistem ce integrează la nivelul de

management celelalte sisteme şi instalaţii de supraveghere, alarmare si protecţie.

Sistemul integrat de protecţie supraveghere şi alarmare la incendiu propus de mine

are potenţialul de a reduce alarmele false, de a grăbi evacuarea clădirii şi de a asista în

lupta împotriva focului/ incendiului.

Toate acestea au scopul de a crea noi modalităţi de a asigura siguranţa la incendiu, de a

duce la deschiderea de noi concepte pentru detecţia, alarmarea şi crearea de sisteme de lupta

împotriva incendiului.

Noile tehnologii de senzori vor fi componentele cheie în cadrul noii generaţii de clădiri

inteligente. Actualele clădiri inteligente au inserate procesoare şi reţele de informaţii.

Folosirea unui număr mare de senzori în cadrul clădirii va permite sistemului să opereze într-

o manieră responsabilă, mult mai bine decât dacă ar folosi modele de control preprogramate,

aşa cum s-au folosit la primele două generaţii de clădiri inteligente. Informaţiile distribuite de

senzori cuprind schimbări produse atât în mediul intern cât şi extern al clădirii. Aceştia

sesizează fumul, temperatura, gradul de umiditate, calitatea aerului, mişcarea aerului, precum

şi numărul de oameni/ocupanţi din clădire.

Sistemul propus foloseşte senzorii existenţi pentru a identifica modul de evoluţie al

incendiului. Însă pentru a obţine acest tip de funcţionalitate trebuie să integreze un număr

foarte mare de senzori, mai ales ca unul dintre scopurile cele mai înalte ale clădirilor

inteligente este să permită controlul individualizat al unui mediu specific.

Această nevoie va duce la creşterea costului clădirilor inteligente, ceea ce va duce pe

de altă parte la un cost scăzut al sistemelor de supraveghere. De exemplu, multe din

proprietăţile senzorilor care sunt monitorizate pot fi folosite pentru diferite scopuri. Sistemul

propune utilizarea sistemului de securitate care poate urmării intrarea şi ieşirea

ocupanţilor dintr-un birou al clădirii, să fie de asemenea folosit pentru a asigura întreaga


239

evacuare a clădirii în timpul unui incendiu, să dea informaţia despre numărul de ocupanţi

rămaşi în clădire iar în formă şi mai avansată poate să identifice unde sunt prinşi oamenii

şi nu pot ieşi. În mod similar, sistemul propune utilizarea parametrilor precum

temperatura şi mişcarea aerului pentru detecţia incendiului, şi mai ales pentru

cunoaşterea situaţiei de fapt pe timpul desfăşurării intervenţiei.

De asemenea o altă contribuţie care poate fi fructificată este supravegherea

permanentă a evoluţiei incendiului în vederea solicitării de noi forţe de intervenţie şi pentru a

depista la timp eventualele victime blocate la nivelul zonei afectate. Astfel creşte importanţa

centralei de alarmare şi pentru perioada post-anunţare incendiu.

Pentru a verifica funcţionarea corectă a sistemului propus am făcut câteva simulări de

incendii, într-un mediu dedicat PYROSIM 2008, după scenariile propuse de dezvoltare a

incendiului. Această modalitate de studiu este foarte puţin răspândită în România. Prin

această lucrare am ţinut să contribui la popularizarea utilizării metodelor moderne de studiu a

incendiilor, metode precum simularea dinamică şi tridimensională a incendiilor în spaţii

închise sau ventilate.

Sunt realizate demersuri pentru dezvoltarea senzorilor multifuncţionali pentru detecţia

incendiului în mod simultan cu monitorizarea calităţii aerului din interior.

Aceşti senzori multifuncţionali care combină intrările de la diferite procese fizice sau

chimice se aşteaptă ca să reducă numărul de alarme false şi să mărească viteza de detecţie a

problemelor reale. Ei trebuie deci să intensifice siguranţa la incendiu, micşorând în acelaşi

timp costurile totale ale sistemului. Senzorul de gaz chimic are potenţialul necesar pentru

acest tip de aplicaţie.

O problemă importantă a oricărui sistem cu senzori este capacitatea de a diferenţia

între diferitele cauze ale evenimentului care a fost detectat. De aceea prin instalarea în clădire

a senzorilor pentru siguranţa la incendiu, pentru controlul confortului termic şi pentru

monitorizarea mediului respectiv, poate fi intensificată sensibilitatea la incendiu şi imunitatea

asupra alarmelor false. Aceşti senzori sunt poziţionaţi în locaţii diferite în clădire. Astfel

odată ce un incendiu apare, sistemul poate lua în considerare diferite tipuri de incendiu/foc,

precum şi relaţia spaţială şi statutul detectorilor adiacenţi, în luarea deciziilor.

Informaţii separate privind sensibilitatea la incendiu, produse de aceşti senzori, vor fi

transmise către sistemul propus, unde are loc procesarea semnalului de incendiu,

alarmarea şi evidenţierea factorilor care au produs evenimentul.

Un sistem cu panouri de control centrale utilizat în luarea deciziilor este una din cele

doua variante esenţiale ale sistemelor inteligente de supraveghere şi alarmare la incendiu.



240

Panourile de control moderne sunt mult mai puternice şi flexibile deoarece folosesc circuite

integrate şi componente digitale care permit în întregime controlul computerizat al funcţiilor.

Aceste panouri de control au o capacitate de procesare a semnalelor foarte puternică şi

folosesc tehnici inteligente artificiale, pentru a îmbunătăţi funcţionarea sistemului de

supraveghere şi alarmare la incendiu, timpul de răspuns la incendiile incipiente, numărul de

alarme false precum şi menţinerea cererilor.

Sistemul propus îmbină utilizarea panourilor centrale pentru luarea deciziilor cu

funcţii specifice clădirilor inteligente. Acesta foloseşte informaţiile emise de senzori şi

modelele avansate de supraveghere şi alarmare la incendiu şi împrăştiere a fumului în

clădire, pentru a diferenţia între incendiu şi ameninţări non-incendiu, să identifice locaţia

exactă a incendiului în clădire şi să asigure estimări pe termen scurt sau lung, continue

asupra comportamentului şi amplorii incendiului, şi a nivelului de împrăştiere a fumului

în clădire. Asemenea informaţii despre incendiu pot permite operatorilor din clădire şi

pompierilor să facă o evaluare corespunzătoare asupra oricărui incident aflat, în legătură

cu incendiul din clădire, să controleze incendiul şi să supravegheze evacuarea din clădire.

O altă posibilitate pe care o are sistemul propus este de utilizare multifuncţională,

pentru detectarea şi monitorizarea incendiului cu ajutorul camerelor de filmat utilizate

pentru supraveghere sau antiefracţie. Capacitatea adiţională de supraveghere şi alarmare

la incendiu poate fi adăugată la un cost minim, prin schimbări făcute în soft şi corelând

rezultatele între sistemul de supraveghere şi alţi senzori. De asemenea, poate să identifice

locaţia incendiului, să detecteze intensitatea incendiului şi să monitorizeze stingerea sa.

Sistemele actuale de supraveghere şi monitorizare sunt separate şi nu comunică

între ele. Eu propun ca acestea să fie regândite şi integrate în sistemele de gestionare

tehnică centralizată, pentru a creşte astfel eficacitatea sistemului.

Majoritatea sistemelor de control comerciale utilizează o comandă modernă dial-up

pentru a accesa sistemul de operare al clădirii. Mesaje de alarmare din sistemul clădirii pot fi

trimise în mod direct fără ca operatorul clădirii să intervină. Din ce în ce mai mult studiile au

punctat folosirea internetului pentru controlul în timp real al sistemului de automatizare al

clădirii.

Monitorizarea şi controlul de la distanţă are potenţialul să îmbunătăţească securitatea la

incendiu. Se estimează ca 67% din toate incendiile se produc în afara orelor de lucru.

Monitorizarea de la distanţă a sistemelor de supraveghere şi de alarmare la incendiu poate

reduce timpul, de răspuns şi să îmbunătăţească răspunsul efectiv prin distribuirea unei


241

informaţii corespunzătoare transmisă către supraveghetorul clădirii, activând sistemele de

stingere şi anunţând imediat cea mai apropiată subunitate de pompieri.

Sistemul propus oferă posibilitatea pompierilor de a se documenta în timp real

asupra amplorii incendiului, asupra vitezei de dezvoltare, a existenţei sau nu a factorului

uman blocat la nivelul zonei incendiate şi chiar posibilitatea pregătirii sau chiar a

acţionării sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi de pe căile de evacuare,

închiderea sau deschiderea unor ferestre sau uşi, etc.

Cu toate acestea controlul în timp real prin intermediul internetului prezintă o serie de

probleme demne de luat în seamă care nu constituie însă subiectul tezei. Accesul prin internet

la sistemele de securitate la incendiu are propriile sale probleme privind siguranţa la incendiu.

Întreaga implementare prin internet a sistemelor de monitorizare presupune asigurări

puternice pentru integritatea datelor şi rezistenta calculatorului la acţiunile de hacking. Fără

aceste protecţii pompierii pot primi informaţii false despre existenţa, locaţia şi chiar mărimea

incendiului.

La momentul acesta sistemele de supraveghere şi de alarmare la incendiu au fost parţial

integrate cu alte sisteme ale clădirii, şi de cele mai multe ori presupune utilizarea de

echipamente hardware ce implică costuri ridicate.

Odată ce un incendiu apare în clădire sistemul de supraveghere şi de alarmare la

incendiu propus activează diferite sisteme de siguranţă la incendiu, precum controlul

fumului. De asemenea, mai sunt activate şi sistemele de deschidere sau blocare a uşilor, de

funcţionare a liftului, de iluminat al semnelor de ieşire/evacuare/exit, precum şi sistemul

de stingere a incendiului.

Cu toate acestea, capacitatea de integrare în clădire a acestor sisteme disparate este încă

limitată. Chiar dacă sistemul de management al clădirii, care are funcţii asemănătoare cu

sistemele de siguranţă la incendiu, a integrat sisteme ca HVAC şi sistemul de iluminat, există

totuşi un nivel scăzut de împărtăşire a informaţiilor în cadrul sistemului respectiv. Sistemele

care sunt cablate la aceiaşi buclă sunt produse de acelaşi manufacturier.

Numeroase sisteme de management al clădirii, implicând HVAC, iluminat,

monitorizarea siguranţei şi securităţii la incendiu, nu sunt integrate împreună pe principiul

unui protocol comun de comunicare. Acest lucru se datorează în principiu fragmentării

clădirii şi a comunicaţiilor industriale, rezistentei la schimbarea practicilor tradiţionale, la fel

ca şi lipsa unor protocoale de comunicare standardizate, care ar permite unor tipuri diferite de

sisteme de management din clădiri să comunice între ele.

De asemenea, se întreprind demersuri şi pentru dezvoltarea protocoalelor de



242

comunicare, care să permită producătorilor să opereze împreună şi prin aceasta să permită

sistemelor clădirii să comunice cu celelalte prin intermediul unei reţele. Aceste protocoale

includ BACnet, LonWorks, CAN, NEST, EHSA şi CAB, dar completate de partea europeană

cu KNX.

Pentru a putea integra intr-o anumită formă multitudinea de echipamente şi sisteme

existente în clădirile inteligente sistemul propus foloseşte mediul de programare grafică

utilizat de LabVIEW. Cu ajutorul acestui program am creat un sistem virtual, (centrală de

incendiu virtuală, panou central virtual) care va utiliza din plin elementele componente ale

sistemelor existente în clădirile „inteligente” tot mai prezente în România.

Ca o ultimă contribuţie, în urma studiilor efectuate, lansez propunerea de

reconfigurare a dispeceratelor din cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă în

scopul facilitării intervenţiilor la clădirii dotate cu instalaţii inteligente.

Centrala virtuală astfel creată va da posibilitatea pompierilor să acţioneze acum „în

cunoştinţă de cauză”, acolo unde deşi informaţiile există nu pot fi utilizate.

Noile tehnologii inteligente pentru clădiri deţin un potenţial puternic de a îmbunătăţi

siguranţa la incendiu. Controlul în timp real prin intermediul internetului va extinde

monitorizarea şi controlul sistemelor de management ale clădirii, va extinde sistemele de

siguranţă la incendiu în afara clădirilor, ceea ce va duce la creşterea eficacităţii şi la

reducerea costurilor pentru operaţiile de management ale clădirii, va diferenţia intr-un

mod mult mai eficient între incendiu şi ameninţări non-incendiu. Integrarea sistemelor de

supraveghere şi de alarmare la incendiu cu alte sisteme pentru clădiri va creste în mod cert

siguranţa la incendiu în aceste clădiri.

Anexe – Anexa A

243

Anexa A

Sursa fișierului de intrare pentru simularea cazului 1:

facultate_instalatii.fds Generated by PyroSim - Version 2008.2 05.09.2009 18:06:37 &HEAD CHID='facultate_instalatii'/ &TIME T_END=3.6000000E003/ &DUMP RENDER_FILE='facultate_instalatii.ge1'/ &MESH ID='zona_foc', FYI='zona arderii', IJK=80,96,64, XB=10.20,14.00,-0.1500,3.80,0.00,3.00/ &MATL ID='YELLOW PINE', FYI='Quintiere, Fire Behavior - NIST NRC Validation', SPECIFIC_HEAT=2.85, CONDUCTIVITY=0.1400, DENSITY=640.00/ &MATL ID='UPHOLSTERY_MATL', SPECIFIC_HEAT=32.25, CONDUCTIVITY=0.1000, DENSITY=40.00, EMISSIVITY=1.00, HEAT_OF_COMBUSTION=3.0000000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.5000000E003, NU_FUEL=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=280.00, N_S=1.00, REFERENCE_RATE=0.1000, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &MATL ID='SPRUCE_VIRGIN', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=450.00, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=500.00, NU_FUEL=0.50, NU_RESIDUE=0.50, RESIDUE='SPRUCE_CHAR', N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=360.00, N_S=1.00, REFERENCE_RATE=0.1000, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=1.20/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=500.00, F=3.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.1300/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=500.00, F=0.2900/ &MATL ID='Water', SPECIFIC_HEAT=4.19, CONDUCTIVITY=0.60, DENSITY=1.0000000E003, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=2.2600000E003, NU_WATER=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=100.00, N_S=1.00, A=1.0000000E020, E=1.6200000E005/ &MATL ID='SPRUCE_CHAR', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP',



244

DENSITY=120.00, EMISSIVITY=1.00/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.0770/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=900.00, F=0.1600/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=0.68/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=400.00, F=1.50/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=900.00, F=1.80/ &MATL ID='CONCRETE', FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation', SPECIFIC_HEAT=1.04, CONDUCTIVITY=1.80, DENSITY=2.2800000E003/ &MATL ID='GYPSUM', FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation', SPECIFIC_HEAT=1.09, CONDUCTIVITY=0.1700, DENSITY=930.00/ &MATL ID='FOAM', FYI='Jukka Hietaniemi, et al., "FDS simulation of fire spread - comparison of model results with experimental data"', SPECIFIC_HEAT=1.70, CONDUCTIVITY=0.0500, DENSITY=28.00, HEAT_OF_COMBUSTION=2.5400000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.7500000E003, NU_FUEL=1.00, N_S=1.00, REFERENCE_RATE=0.1000, REFERENCE_TEMPERATURE=350.00/ &SURF ID='pin', RGB=146,202,166, TEXTURE_MAP='psm_wood3.jpg', BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1)='YELLOW PINE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.0100/ &SURF ID='UPHOLSTERY', RGB=135,97,89, TEXTURE_MAP='psm_brown.jpg', BURN_AWAY=.TRUE., MATL_ID(1,1)='UPHOLSTERY_MATL', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=1.0000000E-003/ &SURF ID='SPRUCE', RGB=128,51,26, TEXTURE_MAP='psm_wood1.jpg', TEXTURE_WIDTH=0.61, TEXTURE_HEIGHT=0.61, BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1:2)='SPRUCE_VIRGIN','Water', MATL_MASS_FRACTION(1,1:2)=0.99,0.0100, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='zidarie', RGB=255,255,204, MATL_ID(1,1)='CONCRETE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='arzator', COLOR='RED', HRRPUA=1.5000000E003/ &SURF ID='proiectie', COLOR='GRAY 80', TEXTURE_MAP='transferul de caldura la un detector.jpg', TEXTURE_WIDTH=1.60, TEXTURE_HEIGHT=1.30, ADIABATIC=.TRUE./ &SURF ID='Gypsum', COLOR='GRAY 70', MATL_ID(1,1)='GYPSUM', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.0130/

Anexe – Anexa A

245

&SURF ID='Upholstery', RGB=102,51,0, BACKING='INSULATED', MATL_ID(1,1)='FOAM', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.1000/ &PROP ID='Default', QUANTITY='LINK TEMPERATURE'/ &PROP ID='Cleary Ionization I1', QUANTITY='spot obscuration', ALPHA_E=2.50, BETA_E=-0.70, ALPHA_C=0.80, BETA_C=-0.90/ &DEVC ID='HD', PROP_ID='Default', XYZ=11.75,2.00,2.85, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou secretara', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD casa scarii', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=17.75,8.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 4', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,6.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 102', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,9.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='straturi camera->HEIGHT', QUANTITY='LAYER HEIGHT', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->LTEMP', QUANTITY='LOWER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->UTEMP', QUANTITY='UPPER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='THCP_A', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=10.30,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_A02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=9.90,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.40,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.80,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_S', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,0.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_T', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,2.00,2.80/ &DEVC ID='THCP_W', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,3.70,1.60/ &HOLE XB=19.00,19.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=19.20,20.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=17.70,18.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=15.50,16.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=15.70,16.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=14.20,15.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=12.00,12.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=12.20,13.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=10.70,11.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=8.50,9.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=8.70,9.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=7.20,8.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=2.16,3.06,3.72,4.12,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=1.70,2.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=0.2000,1.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=5.00,5.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=5.20,6.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=3.70,4.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=3.40,3.80,4.40,5.30,0.00,2.50/ usa sala sedinte &HOLE XB=15.50,16.40,5.70,6.10,0.00,2.50/ usa casa scarii &OBST XB=17.60,17.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=17.40,17.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=17.40,17.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=17.40,17.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=17.40,17.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=18.00,19.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=18.00,18.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=18.90,19.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=18.00,18.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=18.90,19.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=17.20,18.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=20.00,20.50,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=14.10,14.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=13.90,13.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=13.90,14.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=13.90,14.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=13.90,14.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=14.50,15.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=14.50,14.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1



246

&OBST XB=15.40,15.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=14.50,14.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=15.40,15.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=13.70,15.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=16.50,17.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=10.60,10.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=10.40,10.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=10.40,10.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=10.40,10.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=10.40,10.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=11.00,12.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=11.00,11.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=11.90,12.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=11.00,11.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=11.90,12.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=10.20,11.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=12.99,13.49,2.10,3.60,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=7.10,7.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=6.90,6.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=6.90,7.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=6.90,7.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=6.90,7.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=7.50,8.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=7.50,7.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=8.40,8.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=7.50,7.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=8.40,8.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=6.70,8.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=9.50,10.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1000,0.2000,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.1000,-0.0500,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.1000,0.4000,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.50,1.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.50,0.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=1.40,1.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.50,0.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=1.40,1.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=-0.3000,1.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=1.15,1.25,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=0.85,1.55,6.15,6.20,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.45,1.55,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=0.85,0.95,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=0.85,1.55,5.70,6.20,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.60,2.50,5.50,10.50,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.73,0.83,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.73,0.83,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=0.73,0.83,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2] &OBST XB=0.73,0.83,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3] &OBST XB=2.23,2.33,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=2.23,2.33,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1][1] &OBST XB=2.23,2.33,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2][1] &OBST XB=2.23,2.33,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3][1] &OBST XB=2.50,3.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1539,0.2539,6.90,7.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,6.60,7.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.20,7.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.60,6.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,6.60,7.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,7.90,8.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,7.60,8.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.20,8.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.60,7.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,7.60,8.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,8.90,9.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,8.60,9.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.20,9.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.60,8.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,8.60,9.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat

Anexe – Anexa A

247

&OBST XB=0.1539,0.2539,9.90,10.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,9.60,10.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,10.20,10.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.60,9.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,9.60,10.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,5.93,6.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,5.63,6.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,5.63,5.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,6.23,6.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,5.63,6.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,6.93,7.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,6.63,7.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,6.63,6.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,7.23,7.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,6.63,7.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,7.93,8.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,7.63,8.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,7.63,7.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,8.23,8.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,7.63,8.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,8.93,9.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,8.63,9.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,8.63,8.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,9.23,9.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,8.63,9.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,9.93,10.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,9.63,10.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,9.63,9.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,10.23,10.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,9.63,10.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=1.48,1.58,10.87,10.97,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=1.18,1.88,11.12,11.17,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.78,1.88,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=1.18,1.28,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=1.18,1.88,10.67,11.17,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,5.60,6.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.20,6.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,5.60,5.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,5.60,6.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.00,0.4000, SURF_ID='Gypsum'/ Base &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.4000,0.60, SURF_ID='Upholstery'/ Seat cushion &OBST XB=12.70,13.50,1.90,2.10,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Right armrest &OBST XB=12.70,13.50,0.1000,0.2900,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Left armrest &OBST XB=13.30,13.50,0.2900,1.90,0.60,1.20, SURF_ID='Upholstery'/ Back cushion &OBST XB=17.00,17.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=17.00,20.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=13.50,13.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=13.50,17.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=10.00,10.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=10.00,13.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=6.50,6.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=6.50,10.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=-0.50,3.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=3.50,3.70,-0.2000,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=3.50,6.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=14.80,15.00,5.80,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete ext &OBST XB=3.50,20.70,5.80,6.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete exterior &VENT SURF_ID='pin', XB=17.20,20.70,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea &VENT SURF_ID='pin', XB=13.70,17.00,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea[1] &VENT SURF_ID='arzator', XB=13.10,13.30,1.70,1.90,0.60,0.60/ arzator &VENT SURF_ID='pin', XB=10.20,13.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea[2] &VENT SURF_ID='pin', XB=6.70,10.00,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea [3] &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea birou secretara &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.70,6.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea grup sanitar &VENT SURF_ID='proiectie', XB=0.2000,1.80,4.01,4.01,1.00,2.50/ proiectie &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,4.00,12.00,0.00,0.00/ podea sala sedinte &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.60,20.70,4.00,5.80,0.00,0.00/ podea hol



248

&BNDF QUANTITY='BACK WALL TEMPERATURE'/ &BNDF QUANTITY='WALL TEMPERATURE'/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBY=11.75/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=1.60/ &TAIL /


facultate_instalatii - incendiu ventilat fereastra.fds Generated by PyroSim - Version 2008.2 07.09.2009 12:01:38 &HEAD CHID='facultate_instalatii_-_incendi'/ &TIME T_END=3.6000000E003/ &DUMP RENDER_FILE='facultate_instalatii_-_incendi.ge1'/ &MESH ID='zona_foc', FYI='zona arderii', IJK=80,96,64, XB=10.20,14.00,-0.1500,3.80,0.00,3.00/ &MATL ID='YELLOW PINE', FYI='Quintiere, Fire Behavior - NIST NRC Validation', SPECIFIC_HEAT=2.85, CONDUCTIVITY=0.1400, DENSITY=640.00/ &MATL ID='UPHOLSTERY_MATL', SPECIFIC_HEAT=32.25, CONDUCTIVITY=0.1000, DENSITY=40.00, EMISSIVITY=1.00, HEAT_OF_COMBUSTION=3.0000000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.5000000E003, NU_FUEL=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=280.00, N_S=1.00, REFERENCE_RATE=0.1000, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &MATL ID='SPRUCE_VIRGIN', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=450.00, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=500.00, NU_FUEL=0.50, NU_RESIDUE=0.50, RESIDUE='SPRUCE_CHAR', N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=360.00, N_S=1.00, REFERENCE_RATE=0.1000, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=1.20/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=500.00, F=3.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.1300/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=500.00, F=0.2900/ &MATL ID='Water', SPECIFIC_HEAT=4.19, CONDUCTIVITY=0.60, DENSITY=1.0000000E003, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=2.2600000E003, NU_WATER=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=100.00, N_S=1.00, A=1.0000000E020,

Anexe – Anexa A

249

E=1.6200000E005/ &MATL ID='SPRUCE_CHAR', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=120.00, EMISSIVITY=1.00/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.0770/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=900.00, F=0.1600/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=0.68/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=400.00, F=1.50/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=900.00, F=1.80/ &MATL ID='CONCRETE', FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation', SPECIFIC_HEAT=1.04, CONDUCTIVITY=1.80, DENSITY=2.2800000E003/ &MATL ID='GYPSUM', FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation', SPECIFIC_HEAT=1.09, CONDUCTIVITY=0.1700, DENSITY=930.00/ &MATL ID='FOAM', FYI='Jukka Hietaniemi, et al., "FDS simulation of fire spread - comparison of model results with experimental data"', SPECIFIC_HEAT=1.70, CONDUCTIVITY=0.0500, DENSITY=28.00, HEAT_OF_COMBUSTION=2.5400000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.7500000E003, NU_FUEL=1.00, N_S=1.00, REFERENCE_RATE=0.1000, REFERENCE_TEMPERATURE=350.00/ &SURF ID='pin', RGB=146,202,166, TEXTURE_MAP='psm_wood3.jpg', BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1)='YELLOW PINE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.0100/ &SURF ID='UPHOLSTERY', RGB=135,97,89, TEXTURE_MAP='psm_brown.jpg', BURN_AWAY=.TRUE., MATL_ID(1,1)='UPHOLSTERY_MATL', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=1.0000000E-003/ &SURF ID='SPRUCE', RGB=128,51,26, TEXTURE_MAP='psm_wood1.jpg', TEXTURE_WIDTH=0.61, TEXTURE_HEIGHT=0.61, BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1:2)='SPRUCE_VIRGIN','Water', MATL_MASS_FRACTION(1,1:2)=0.99,0.0100, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='zidarie', RGB=255,255,204, MATL_ID(1,1)='CONCRETE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='arzator', COLOR='RED', HRRPUA=1.5000000E003/ &SURF ID='proiectie', COLOR='GRAY 80', TEXTURE_MAP='transferul de caldura la un detector.jpg', TEXTURE_WIDTH=1.60, TEXTURE_HEIGHT=1.30, ADIABATIC=.TRUE./ &SURF ID='Gypsum', COLOR='GRAY 70',



250

MATL_ID(1,1)='GYPSUM', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.0130/ &SURF ID='Upholstery', RGB=102,51,0, BACKING='INSULATED', MATL_ID(1,1)='FOAM', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.1000/ &PROP ID='Default', QUANTITY='LINK TEMPERATURE'/ &PROP ID='Cleary Ionization I1', QUANTITY='spot obscuration', ALPHA_E=2.50, BETA_E=-0.70, ALPHA_C=0.80, BETA_C=-0.90/ &DEVC ID='HD', PROP_ID='Default', XYZ=11.75,2.00,2.85, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou secretara', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD casa scarii', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=17.75,8.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 4', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,6.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 102', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,9.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='straturi camera->HEIGHT', QUANTITY='LAYER HEIGHT', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->LTEMP', QUANTITY='LOWER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->UTEMP', QUANTITY='UPPER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='THCP_A', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=10.30,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_A02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=9.90,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.40,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.80,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_S', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,0.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_T', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,2.00,2.80/ &DEVC ID='THCP_W', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,3.70,1.60/ &HOLE XB=19.00,19.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=19.20,20.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=17.70,18.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=15.50,16.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=15.70,16.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=14.20,15.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=12.00,12.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=12.20,13.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=10.70,11.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=8.50,9.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=8.70,9.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=7.20,8.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=2.16,3.06,3.72,4.12,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=1.70,2.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=0.2000,1.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=5.00,5.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=5.20,6.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=3.70,4.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=3.40,3.80,4.40,5.30,0.00,2.50/ usa sala sedinte &HOLE XB=15.50,16.40,5.70,6.10,0.00,2.50/ usa casa scarii &OBST XB=17.60,17.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=17.40,17.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=17.40,17.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=17.40,17.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=17.40,17.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=18.00,19.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=18.00,18.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=18.90,19.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=18.00,18.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=18.90,19.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=17.20,18.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=20.00,20.50,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=14.10,14.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=13.90,13.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=13.90,14.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm

Anexe – Anexa A

251

&OBST XB=13.90,14.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=13.90,14.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=14.50,15.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=14.50,14.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=15.40,15.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=14.50,14.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=15.40,15.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=13.70,15.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=16.50,17.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=10.60,10.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=10.40,10.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=10.40,10.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=10.40,10.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=10.40,10.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=11.00,12.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=11.00,11.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=11.90,12.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=11.00,11.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=11.90,12.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=10.20,11.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=12.99,13.49,2.10,3.60,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=7.10,7.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=6.90,6.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=6.90,7.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=6.90,7.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=6.90,7.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=7.50,8.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=7.50,7.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=8.40,8.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=7.50,7.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=8.40,8.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=6.70,8.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=9.50,10.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1000,0.2000,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.1000,-0.0500,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.1000,0.4000,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.50,1.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.50,0.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=1.40,1.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.50,0.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=1.40,1.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=-0.3000,1.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=1.15,1.25,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=0.85,1.55,6.15,6.20,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.45,1.55,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=0.85,0.95,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=0.85,1.55,5.70,6.20,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.60,2.50,5.50,10.50,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.73,0.83,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.73,0.83,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=0.73,0.83,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2] &OBST XB=0.73,0.83,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3] &OBST XB=2.23,2.33,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=2.23,2.33,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1][1] &OBST XB=2.23,2.33,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2][1] &OBST XB=2.23,2.33,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3][1] &OBST XB=2.50,3.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1539,0.2539,6.90,7.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,6.60,7.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.20,7.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.60,6.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,6.60,7.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,7.90,8.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,7.60,8.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.20,8.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.60,7.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,7.60,8.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,8.90,9.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,8.60,9.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar



252

&OBST XB=-0.0461,0.3539,9.20,9.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.60,8.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,8.60,9.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,9.90,10.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,9.60,10.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,10.20,10.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.60,9.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,9.60,10.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,5.93,6.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,5.63,6.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,5.63,5.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,6.23,6.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,5.63,6.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,6.93,7.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,6.63,7.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,6.63,6.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,7.23,7.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,6.63,7.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,7.93,8.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,7.63,8.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,7.63,7.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,8.23,8.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,7.63,8.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,8.93,9.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,8.63,9.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,8.63,8.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,9.23,9.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,8.63,9.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,9.93,10.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,9.63,10.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,9.63,9.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,10.23,10.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,9.63,10.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=1.48,1.58,10.87,10.97,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=1.18,1.88,11.12,11.17,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.78,1.88,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=1.18,1.28,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=1.18,1.88,10.67,11.17,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,5.60,6.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.20,6.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,5.60,5.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,5.60,6.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.00,0.4000, SURF_ID='Gypsum'/ Base &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.4000,0.60, SURF_ID='Upholstery'/ Seat cushion &OBST XB=12.70,13.50,1.90,2.10,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Right armrest &OBST XB=12.70,13.50,0.1000,0.2900,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Left armrest &OBST XB=13.30,13.50,0.2900,1.90,0.60,1.20, SURF_ID='Upholstery'/ Back cushion &OBST XB=17.00,17.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=17.00,20.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=13.50,13.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=13.50,17.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=10.00,10.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=10.00,13.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=6.50,6.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=6.50,10.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=-0.50,3.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=3.50,3.70,-0.2000,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=3.50,6.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=14.80,15.00,5.80,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete ext &OBST XB=3.50,20.70,5.80,6.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete exterior &VENT SURF_ID='pin', XB=17.20,20.70,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea &VENT SURF_ID='pin', XB=13.70,17.00,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea[1] &VENT SURF_ID='OPEN', XB=12.20,13.20,-0.1500,-0.1500,1.00,2.50/ fereastra ventilare &VENT SURF_ID='arzator', XB=13.10,13.30,1.70,1.90,0.60,0.60/ arzator &VENT SURF_ID='pin', XB=10.20,13.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea[2] &VENT SURF_ID='pin', XB=6.70,10.00,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea [3]

Anexe – Anexa A

253

&VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea birou secretara &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.70,6.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea grup sanitar &VENT SURF_ID='proiectie', XB=0.2000,1.80,4.01,4.01,1.00,2.50/ proiectie &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,4.00,12.00,0.00,0.00/ podea sala sedinte &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.60,20.70,4.00,5.80,0.00,0.00/ podea hol &BNDF QUANTITY='BACK WALL TEMPERATURE'/ &BNDF QUANTITY='WALL TEMPERATURE'/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBY=11.75/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=1.60/ &TAIL /


facultate_instalatii - usa deschisa si hol.fds Generated by PyroSim - Version 2008.2 Sep 18, 2009 8:18:21 PM &HEAD CHID='facultate_instalatii_-_usa_des'/ &TIME T_END=3.6000000E003/ &DUMP RENDER_FILE='facultate_instalatii_-_usa_des.ge1'/ &MESH ID='zona_foc', FYI='zona arderii', IJK=80,96,64, XB=10.20,14.00,-0.1500,4.00,0.00,3.00/ &MESH ID='hol', IJK=210,40,64, XB=10.20,20.18,4.00,5.80,0.00,3.00/ &MATL ID='YELLOW PINE', FYI='Quintiere, Fire Behavior - NIST NRC Validation', SPECIFIC_HEAT=2.85, CONDUCTIVITY=0.1400, DENSITY=640.00/ &MATL ID='UPHOLSTERY_MATL', SPECIFIC_HEAT=32.25, CONDUCTIVITY=0.1000, DENSITY=40.00, EMISSIVITY=1.00, HEAT_OF_COMBUSTION=3.0000000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.5000000E003, NU_FUEL=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=280.00, N_S=1.00, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &MATL ID='SPRUCE_VIRGIN', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=450.00, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=500.00, NU_FUEL=0.50, NU_RESIDUE=0.50, RESIDUE='SPRUCE_CHAR', N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=360.00, N_S=1.00, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=1.20/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=500.00, F=3.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.1300/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=500.00, F=0.2900/ &MATL ID='Water', SPECIFIC_HEAT=4.19, CONDUCTIVITY=0.60, DENSITY=1.0000000E003, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=2.2600000E003, NU_WATER=1.00, N_T=1.00,



254

THRESHOLD_TEMPERATURE=100.00, N_S=1.00, A=1.0000000E020, E=1.6200000E005/ &MATL ID='SPRUCE_CHAR', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=120.00, EMISSIVITY=1.00/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.0770/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=900.00, F=0.1600/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=0.68/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=400.00, F=1.50/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=900.00, F=1.80/ &MATL ID='CONCRETE', FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation', SPECIFIC_HEAT=1.04, CONDUCTIVITY=1.80, DENSITY=2.2800000E003/ &MATL ID='FOAM', FYI='Jukka Hietaniemi, et al., "FDS simulation of fire spread - comparison of model results with experimental data"', SPECIFIC_HEAT=1.70, CONDUCTIVITY=0.0500, DENSITY=28.00, HEAT_OF_COMBUSTION=2.5400000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.7500000E003, NU_FUEL=1.00, N_S=1.00, REFERENCE_TEMPERATURE=350.00/ &SURF ID='pin', RGB=146,202,166, TEXTURE_MAP='psm_wood3.jpg', BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1)='YELLOW PINE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.0100/ &SURF ID='UPHOLSTERY', RGB=135,97,89, TEXTURE_MAP='psm_brown.jpg', BURN_AWAY=.TRUE., MATL_ID(1,1)='UPHOLSTERY_MATL', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=5.0000000E-003/ &SURF ID='SPRUCE', RGB=128,51,26, TEXTURE_MAP='psm_wood1.jpg', TEXTURE_WIDTH=0.61, TEXTURE_HEIGHT=0.61, BURN_AWAY=.TRUE., BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1:2)='SPRUCE_VIRGIN','Water', MATL_MASS_FRACTION(1,1:2)=0.99,0.0100, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='zidarie', RGB=255,255,204, MATL_ID(1,1)='CONCRETE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='arzator', RGB=255,0,0, HRRPUA=1.5000000E003/ &SURF ID='proiectie', RGB=204,204,204, TEXTURE_MAP='transferul de caldura la un detector.jpg', TEXTURE_WIDTH=1.60, TEXTURE_HEIGHT=1.30, ADIABATIC=.TRUE./ &SURF ID='Upholstery', RGB=102,51,0, BACKING='INSULATED',

Anexe – Anexa A

255

MATL_ID(1,1)='FOAM', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.1000/ &PROP ID='Default', QUANTITY='LINK TEMPERATURE' ACTIVATION_TEMPERATURE=50.0/ &PROP ID='Cleary Ionization I1', QUANTITY='spot obscuration', ALPHA_E=2.50, BETA_E=-0.70, ALPHA_C=0.80, BETA_C=-0.90/ &DEVC ID='HD', PROP_ID='Default', XYZ=11.75,2.00,2.85, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou secretara', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD casa scarii', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=17.75,8.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 4', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,6.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 102', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,9.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='straturi camera->HEIGHT', QUANTITY='LAYER HEIGHT', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->LTEMP', QUANTITY='LOWER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->UTEMP', QUANTITY='UPPER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='THCP_A', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=10.30,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_A02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=9.90,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.40,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.80,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_S', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,0.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_T', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,2.00,2.80/ &DEVC ID='THCP_W', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,3.70,1.60/ &HOLE XB=19.00,19.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=19.20,20.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=17.70,18.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=15.50,16.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=15.70,16.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=14.20,15.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=12.00,12.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=12.20,13.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=10.70,11.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=8.50,9.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=8.70,9.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=7.20,8.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=2.16,3.06,3.72,4.12,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=1.70,2.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=0.2000,1.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=5.00,5.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=5.20,6.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=3.70,4.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=3.40,3.80,4.40,5.30,0.00,2.50/ usa sala sedinte &HOLE XB=15.50,16.40,5.70,6.10,0.00,2.50/ usa casa scarii &OBST XB=17.60,17.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=17.40,17.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=17.40,17.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=17.40,17.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=17.40,17.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=18.00,19.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=18.00,18.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=18.90,19.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=18.00,18.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=18.90,19.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=17.20,18.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=20.00,20.50,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=14.10,14.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=13.90,13.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=13.90,14.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=13.90,14.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=13.90,14.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=14.50,15.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=14.50,14.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=15.40,15.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=14.50,14.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=15.40,15.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4



256

&OBST XB=13.70,15.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=16.50,17.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=10.60,10.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=10.40,10.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=10.40,10.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=10.40,10.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=10.40,10.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=11.00,12.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=11.00,11.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=11.90,12.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=11.00,11.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=11.90,12.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=10.20,11.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=12.99,13.49,2.10,3.60,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=7.10,7.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=6.90,6.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=6.90,7.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=6.90,7.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=6.90,7.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=7.50,8.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=7.50,7.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=8.40,8.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=7.50,7.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=8.40,8.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=6.70,8.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=9.50,10.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1000,0.2000,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.1000,-0.0500,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.1000,0.4000,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.50,1.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.50,0.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=1.40,1.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.50,0.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=1.40,1.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=-0.3000,1.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=1.15,1.25,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=0.85,1.55,6.15,6.20,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.45,1.55,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=0.85,0.95,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=0.85,1.55,5.70,6.20,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.60,2.50,5.50,10.50,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.73,0.83,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.73,0.83,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=0.73,0.83,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2] &OBST XB=0.73,0.83,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3] &OBST XB=2.23,2.33,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=2.23,2.33,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1][1] &OBST XB=2.23,2.33,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2][1] &OBST XB=2.23,2.33,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3][1] &OBST XB=2.50,3.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1539,0.2539,6.90,7.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,6.60,7.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.20,7.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.60,6.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,6.60,7.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,7.90,8.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,7.60,8.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.20,8.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.60,7.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,7.60,8.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,8.90,9.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,8.60,9.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.20,9.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.60,8.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,8.60,9.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,9.90,10.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,9.60,10.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar

Anexe – Anexa A

257

&OBST XB=-0.0461,0.3539,10.20,10.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.60,9.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,9.60,10.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,5.93,6.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,5.63,6.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,5.63,5.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,6.23,6.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,5.63,6.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,6.93,7.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,6.63,7.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,6.63,6.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,7.23,7.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,6.63,7.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,7.93,8.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,7.63,8.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,7.63,7.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,8.23,8.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,7.63,8.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,8.93,9.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,8.63,9.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,8.63,8.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,9.23,9.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,8.63,9.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,9.93,10.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=1.18,1.88,11.12,11.17,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.78,1.88,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=1.18,1.28,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=1.18,1.88,10.67,11.17,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,5.60,6.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.20,6.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,5.60,5.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,5.60,6.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.00,0.4000, SURF_ID='pin'/ Base &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.4000,0.60, SURF_ID='Upholstery'/ Seat cushion &OBST XB=12.70,13.50,1.90,2.10,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Right armrest &OBST XB=12.70,13.50,0.1000,0.2900,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Left armrest &OBST XB=13.30,13.50,0.2900,1.90,0.60,1.20, SURF_ID='Upholstery'/ Back cushion &OBST XB=17.00,17.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=17.00,20.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=13.50,13.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=13.50,17.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=10.00,10.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=10.00,13.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=6.50,6.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=6.50,10.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=-0.50,3.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=3.50,3.70,-0.2000,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=3.50,6.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=14.80,15.00,5.80,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete ext &OBST XB=3.50,20.70,5.80,6.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete exterior &VENT SURF_ID='pin', XB=17.20,20.70,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea &VENT SURF_ID='pin', XB=13.70,17.00,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea[1] &VENT SURF_ID='arzator', XB=13.10,13.30,1.69,1.89,0.60,0.60/ arzator &VENT SURF_ID='pin', XB=10.20,13.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea[2] &VENT SURF_ID='pin', XB=6.70,10.00,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea [3] &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea birou secretara &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.70,6.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea grup sanitar &VENT SURF_ID='proiectie', XB=0.2000,1.80,4.01,4.01,1.00,2.50/ proiectie &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,4.00,12.00,0.00,0.00/ podea sala sedinte &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.60,20.70,4.00,5.80,0.00,0.00/ podea hol &VENT SURF_ID='OPEN', XB=20.18,20.18,4.60,5.20,1.00,2.50/ fereastra capat hol &BNDF QUANTITY='BACK WALL TEMPERATURE'/ &BNDF QUANTITY='WALL TEMPERATURE'/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBY=11.75/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=1.60/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=2.50/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBX=11.75/



258

&SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBY=2.00/ &TAIL /


facultate_instalatii - usa deschisa.fds Generated by PyroSim - Version 2008.2 18.09.2009 20:35:52 &HEAD CHID='facultate_instalatii_-_usa_des'/ &TIME T_END=3.6000000E003/ &DUMP RENDER_FILE='facultate_instalatii_-_usa_des.ge1'/ &MESH ID='zona_foc', FYI='zona arderii', IJK=80,96,64, XB=10.20,14.00,-0.1500,4.00,0.00,3.00/ &MESH ID='hol', IJK=210,40,64, XB=10.20,20.18,4.00,5.80,0.00,3.00/ &MATL ID='YELLOW PINE', FYI='Quintiere, Fire Behavior - NIST NRC Validation', SPECIFIC_HEAT=2.85, CONDUCTIVITY=0.1400, DENSITY=640.00/ &MATL ID='UPHOLSTERY_MATL', SPECIFIC_HEAT=32.25, CONDUCTIVITY=0.1000, DENSITY=40.00, EMISSIVITY=1.00, HEAT_OF_COMBUSTION=3.0000000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.5000000E003, NU_FUEL=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=280.00, N_S=1.00, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &MATL ID='SPRUCE_VIRGIN', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=450.00, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=500.00, NU_FUEL=0.50, NU_RESIDUE=0.50, RESIDUE='SPRUCE_CHAR', N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=360.00, N_S=1.00, REFERENCE_TEMPERATURE=100.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=1.20/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=500.00, F=3.00/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.1300/ &RAMP ID='SPRUCE_VIRGIN_CONDUCTIVITY_RAMP', T=500.00, F=0.2900/ &MATL ID='Water', SPECIFIC_HEAT=4.19, CONDUCTIVITY=0.60, DENSITY=1.0000000E003, EMISSIVITY=1.00, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=2.2600000E003, NU_WATER=1.00, N_T=1.00, THRESHOLD_TEMPERATURE=100.00, N_S=1.00, A=1.0000000E020, E=1.6200000E005/ &MATL ID='SPRUCE_CHAR', SPECIFIC_HEAT_RAMP='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP',

Anexe – Anexa A

259

CONDUCTIVITY_RAMP='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', DENSITY=120.00, EMISSIVITY=1.00/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=20.00, F=0.0770/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_CONDUCTIVITY_RAMP', T=900.00, F=0.1600/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=20.00, F=0.68/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=400.00, F=1.50/ &RAMP ID='SPRUCE_CHAR_SPECIFIC_HEAT_RAMP', T=900.00, F=1.80/ &MATL ID='CONCRETE', FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation', SPECIFIC_HEAT=1.04, CONDUCTIVITY=1.80, DENSITY=2.2800000E003/ &MATL ID='FOAM', FYI='Jukka Hietaniemi, et al., "FDS simulation of fire spread - comparison of model results with experimental data"', SPECIFIC_HEAT=1.70, CONDUCTIVITY=0.0500, DENSITY=28.00, HEAT_OF_COMBUSTION=2.5400000E004, N_REACTIONS=1, HEAT_OF_REACTION=1.7500000E003, NU_FUEL=1.00, N_S=1.00, REFERENCE_TEMPERATURE=350.00/ &SURF ID='pin', RGB=146,202,166, TEXTURE_MAP='psm_wood3.jpg', BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1)='YELLOW PINE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.0100/ &SURF ID='UPHOLSTERY', RGB=135,97,89, TEXTURE_MAP='psm_brown.jpg', BURN_AWAY=.TRUE., MATL_ID(1,1)='UPHOLSTERY_MATL', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=5.0000000E-003/ &SURF ID='SPRUCE', RGB=128,51,26, TEXTURE_MAP='psm_wood1.jpg', TEXTURE_WIDTH=0.61, TEXTURE_HEIGHT=0.61, BURN_AWAY=.TRUE., BACKING='EXPOSED', MATL_ID(1,1:2)='SPRUCE_VIRGIN','Water', MATL_MASS_FRACTION(1,1:2)=0.99,0.0100, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='zidarie', RGB=255,255,204, MATL_ID(1,1)='CONCRETE', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.2000/ &SURF ID='arzator', RGB=255,0,0, HRRPUA=1.5000000E003/ &SURF ID='proiectie', RGB=204,204,204, TEXTURE_MAP='transferul de caldura la un detector.jpg', TEXTURE_WIDTH=1.60, TEXTURE_HEIGHT=1.30, ADIABATIC=.TRUE./ &SURF ID='Upholstery', RGB=102,51,0, BACKING='INSULATED', MATL_ID(1,1)='FOAM', MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00, THICKNESS(1)=0.1000/ &PROP ID='Default', QUANTITY='LINK TEMPERATURE' ACTIVATION_TEMPERATURE=50.0/ &PROP ID='Cleary Ionization I1', QUANTITY='spot obscuration', ALPHA_E=2.50, BETA_E=-0.70, ALPHA_C=0.80, BETA_C=-0.90/



260

&DEVC ID='HD', PROP_ID='Default', XYZ=11.75,2.00,2.85, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD birou secretara', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,2.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD casa scarii', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=17.75,8.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=8.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 2', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=11.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 3', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=15.25,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD hol 4', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=18.75,5.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 1', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,6.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='SD sala sedinte 102', PROP_ID='Cleary Ionization I1', XYZ=1.75,9.00,2.90, LATCH=.FALSE./ &DEVC ID='straturi camera->HEIGHT', QUANTITY='LAYER HEIGHT', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->LTEMP', QUANTITY='LOWER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='straturi camera->UTEMP', QUANTITY='UPPER TEMPERATURE', XB=11.75,11.75,2.00,2.00,0.1000,3.00/ &DEVC ID='THCP_A', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=10.30,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_A02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=9.90,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.40,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_D02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=13.80,2.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_S', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,0.00,1.60/ &DEVC ID='THCP_T', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,2.00,2.80/ &DEVC ID='THCP_W', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=11.75,3.70,1.60/ &HOLE XB=19.00,19.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=19.20,20.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=17.70,18.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=15.50,16.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=15.70,16.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=14.20,15.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=12.00,12.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=12.20,13.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=10.70,11.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=8.50,9.40,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=8.70,9.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=7.20,8.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=2.16,3.06,3.72,4.12,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=1.70,2.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=0.2000,1.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=5.00,5.90,3.70,4.10,0.00,2.50/ usa &HOLE XB=5.20,6.20,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra &HOLE XB=3.70,4.70,-0.3000,0.1000,1.00,2.50/ fereastra 2 &HOLE XB=3.40,3.80,4.40,5.30,0.00,2.50/ usa sala sedinte &HOLE XB=15.50,16.40,5.70,6.10,0.00,2.50/ usa casa scarii &OBST XB=17.60,17.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=17.40,17.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=17.40,17.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=17.40,17.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=17.40,17.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=18.00,19.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=18.00,18.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=18.90,19.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=18.00,18.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=18.90,19.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=17.20,18.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=20.00,20.50,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=14.10,14.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=13.90,13.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=13.90,14.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=13.90,14.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=13.90,14.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=14.50,15.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=14.50,14.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=15.40,15.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=14.50,14.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=15.40,15.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=13.70,15.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=16.50,17.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=10.60,10.70,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=10.40,10.45,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=10.40,10.80,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=10.40,10.80,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm

Anexe – Anexa A

261

&OBST XB=10.40,10.90,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=11.00,12.00,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=11.00,11.10,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=11.90,12.00,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=11.00,11.10,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=11.90,12.00,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=10.20,11.50,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=12.99,13.49,2.10,3.60,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=7.10,7.20,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=6.90,6.95,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=6.90,7.30,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=6.90,7.30,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=6.90,7.40,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=7.50,8.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=7.50,7.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=8.40,8.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=7.50,7.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=8.40,8.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=6.70,8.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=9.50,10.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1000,0.2000,1.30,1.40,0.00,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.1000,-0.0500,1.00,1.70,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.60,1.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.1000,0.3000,1.00,1.10,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.1000,0.4000,1.00,1.70,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.50,1.50,0.50,2.00,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.50,0.60,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 1 &OBST XB=1.40,1.50,0.50,0.60,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.50,0.60,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 2 &OBST XB=1.40,1.50,1.90,2.00,0.00,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 4 &OBST XB=-0.3000,1.00,3.30,3.80,0.00,1.30, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ biblioteca &OBST XB=1.15,1.25,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=0.85,1.55,6.15,6.20,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.45,1.55,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=0.85,0.95,5.80,6.20,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=0.85,1.55,5.70,6.20,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.60,2.50,5.50,10.50,0.70,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ blat &OBST XB=0.73,0.83,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3 &OBST XB=0.73,0.83,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=0.73,0.83,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2] &OBST XB=0.73,0.83,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3] &OBST XB=2.23,2.33,10.13,10.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1] &OBST XB=2.23,2.33,8.63,8.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[1][1] &OBST XB=2.23,2.33,7.13,7.23,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[2][1] &OBST XB=2.23,2.33,5.63,5.73,2.7755576E-016,0.80, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ picior 3[3][1] &OBST XB=2.50,3.00,1.25,2.75,0.00,0.70, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='SPRUCE'/ Cabinet &OBST XB=0.1539,0.2539,6.90,7.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,6.60,7.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,7.20,7.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.60,6.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,6.60,7.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,7.90,8.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,8.60,9.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.20,9.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,8.60,8.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,8.60,9.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,9.90,10.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,9.60,10.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,10.20,10.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,9.60,9.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,9.60,10.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,5.93,6.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,5.63,6.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,5.63,5.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,6.23,6.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,5.63,6.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,6.93,7.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,6.63,7.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,6.63,6.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,7.23,7.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,6.63,7.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat



262

&OBST XB=2.89,2.99,7.93,8.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,7.63,8.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,7.63,7.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,8.23,8.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,7.63,8.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,8.93,9.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,8.63,9.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,8.63,8.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,9.23,9.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,8.63,9.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=2.89,2.99,9.93,10.03,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=3.14,3.19,9.63,10.33,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=2.79,3.19,9.63,9.73,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=2.79,3.19,10.23,10.33,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=2.69,3.19,9.63,10.33,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=1.48,1.58,10.87,10.97,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=1.18,1.88,11.12,11.17,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=1.78,1.88,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=1.18,1.28,10.77,11.17,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=1.18,1.88,10.67,11.17,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=0.1539,0.2539,5.90,6.00,5.5511151E-016,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ picior scaun &OBST XB=-0.0461,3.9062500E-003,5.60,6.30,0.3048,0.79, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ spatar &OBST XB=-0.0461,0.3539,6.20,6.30,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Left arm &OBST XB=-0.0461,0.3539,5.60,5.70,0.50,0.60, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Right arm &OBST XB=-0.0461,0.4539,5.60,6.30,0.3000,0.4000, THICKEN=.TRUE., SURF_ID='UPHOLSTERY'/ Seat &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.00,0.4000, SURF_ID='pin'/ Base &OBST XB=12.70,13.50,0.2900,1.90,0.4000,0.60, SURF_ID='Upholstery'/ Seat cushion &OBST XB=12.70,13.50,1.90,2.10,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Right armrest &OBST XB=12.70,13.50,0.1000,0.2900,0.00,0.90, SURF_ID='Upholstery'/ Left armrest &OBST XB=13.30,13.50,0.2900,1.90,0.60,1.20, SURF_ID='Upholstery'/ Back cushion &OBST XB=17.00,17.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=17.00,20.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=13.50,13.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=13.50,17.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=10.00,10.20,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=10.00,13.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=6.50,6.70,-0.2000,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=6.50,10.20,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=-0.50,3.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=3.50,3.70,-0.2000,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ stanga &OBST XB=3.50,6.70,3.80,4.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ fata &OBST XB=14.80,15.00,5.80,12.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete ext &OBST XB=3.50,20.70,5.80,6.00,0.00,3.00, SURF_ID='zidarie'/ perete exterior &VENT SURF_ID='pin', XB=17.20,20.70,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea &VENT SURF_ID='pin', XB=13.70,17.00,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea[1] &VENT SURF_ID='OPEN', XB=12.20,13.20,-0.1500,-0.1500,1.00,2.50/ fereastra ventilare &VENT SURF_ID='arzator', XB=13.10,13.30,1.69,1.89,0.60,0.60/ arzator &VENT SURF_ID='pin', XB=10.20,13.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea[2] &VENT SURF_ID='pin', XB=6.70,10.00,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea [3] &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,-0.2000,3.80,0.00,0.00/ podea birou secretara &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.70,6.50,-0.2000,4.00,0.00,0.00/ podea grup sanitar &VENT SURF_ID='proiectie', XB=0.2000,1.80,4.01,4.01,1.00,2.50/ proiectie &VENT SURF_ID='pin', XB=-0.50,3.50,4.00,12.00,0.00,0.00/ podea sala sedinte &VENT SURF_ID='INERT', XB=3.60,20.70,4.00,5.80,0.00,0.00/ podea hol &VENT SURF_ID='OPEN', XB=20.18,20.18,4.60,5.20,1.00,2.50/ fereastra capat hol &BNDF QUANTITY='BACK WALL TEMPERATURE'/ &BNDF QUANTITY='WALL TEMPERATURE'/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBX=11.75/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=1.60/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBY=2.00/ &SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=2.50/ &TAIL /

Anexe – Anexa B

263

Anexa B

Temperatura indicată de termocuplul THCP_D



264

Temperatura indicată de termocuplul THCP_W

Anexe – Anexa B

265

Temperatura indicată de termocuplul THCP_A



266

Temperatura indicată de termocuplul THCP_S

Anexe – Anexa B

267

Temperatura indicată de termocuplul THCP_D02

Evoluţia fumului în încăperi



268

Variaţia înălţimii stratului rece

Anexe – Anexa B

269

Variaţia temperaturii stratului cald

Variaţia temperaturii stratului rece

Anexe – Anexa C

270

Anexa C

Prezentare integrală cod sursă:

Proiectul MyFalcon conţine următoarele fisiere:

Fisiere header

o MyFalcon.h

o MyFalconDlg.h

o Resource.h

o Stdafx.h

Fişiere resursă

o plan.bmp

o MyFalcon.rc2

o MyFalcon.ico

Fişiere sursă

o MyFalcon.cpp

o MyFalcon.rc

o MyFalconDlg.cpp

o Stdafx.cpp

// MyFalcon.h : main header file for the MYFALCON application // #if !defined(AFX_MYFALCON_H__6659027B_6E26_4D41_90BE_E2A48516FE88__INCLUDED_) #define AFX_MYFALCON_H__6659027B_6E26_4D41_90BE_E2A48516FE88__INCLUDED_ #if _MSC_VER > 1000 #pragma once #endif // _MSC_VER > 1000 #ifndef __AFXWIN_H__ #error include 'stdafx.h' before including this file for PCH #endif #include <fstream> #include "resource.h" // main symbols #define INFO 1 #define AVERT 2 #define ALARMA 3 using namespace std; ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconApp: // See MyFalcon.cpp for the implementation of this class //

Anexe – Anexa C

271

class CMyFalconApp : public CWinApp { protected: DECLARE_INTERFACE_MAP() BEGIN_INTERFACE_PART(MyBusEvents, ICustomClientGroupDataEvent) STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationRead)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationWrite)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataIndicationResponse)(long,long,enum Priority,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationRead)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationWrite)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, GroupDataConfirmationResponse)(long,long,enum Priority,VARIANT_BOOL,VARIANT); STDMETHOD_(HRESULT, Status)(enum InternalMessageType,long); END_INTERFACE_PART(MyBusEvents) public: IGroupDataTransferPtr m_ptrGroupDataTransfer; _bstr_t m_bstrConnectionParameter; GUID m_guidEdi; ofstream iesire; void Init2(); CMyFalconApp(); DWORD m_dwGroupDataEventsCookie; ~CMyFalconApp(void); // Overrides // ClassWizard generated virtual function overrides //{{AFX_VIRTUAL(CMyFalconApp) public: virtual BOOL InitInstance(); //}}AFX_VIRTUAL // Implementation //{{AFX_MSG(CMyFalconApp) // NOTE - the ClassWizard will add and remove member functions here. // DO NOT EDIT what you see in these blocks of generated code ! //}}AFX_MSG DECLARE_MESSAGE_MAP() bool OpenFalconConnectionManager(void); int ConvertData(const VARIANT&,long&,unsigned char*); // adauga un mesaj de jurnalizare bool inregistreaza_mesaj(int , const char *, double ); }; ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// //{{AFX_INSERT_LOCATION}} // Microsoft Visual C++ will insert additional declarations immediately before the previous line. #endif // !defined(AFX_MYFALCON_H__6659027B_6E26_4D41_90BE_E2A48516FE88__INCLUDED_)

// MyFalconDlg.h : header file // #if !defined(AFX_MYFALCONDLG_H__9C9C07A3_D547_4CDE_9076_17CF4421E779__INCLUDED_) #define AFX_MYFALCONDLG_H__9C9C07A3_D547_4CDE_9076_17CF4421E779__INCLUDED_ #if _MSC_VER > 1000 #pragma once #endif // _MSC_VER > 1000 ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconDlg dialog class CMyFalconDlg : public CDialog {



272

// Construction public: CMyFalconApp* m_pApp; CMyFalconDlg(CWnd* pParent = NULL); // standard constructor // Dialog Data //{{AFX_DATA(CMyFalconDlg) enum { IDD = IDD_MYFALCON_DIALOG }; // NOTE: the ClassWizard will add data members here //}}AFX_DATA // ClassWizard generated virtual function overrides //{{AFX_VIRTUAL(CMyFalconDlg) protected: virtual void DoDataExchange(CDataExchange* pDX); // DDX/DDV support //}}AFX_VIRTUAL // Implementation protected: HICON m_hIcon; // Generated message map functions //{{AFX_MSG(CMyFalconDlg) virtual BOOL OnInitDialog(); afx_msg void OnPaint(); afx_msg HCURSOR OnQueryDragIcon(); //}}AFX_MSG DECLARE_MESSAGE_MAP() public: afx_msg void OnLbnSelchangeLb(); afx_msg void OnBnClickedFereastra(); afx_msg void OnNMCustomdrawFereastra(NMHDR *pNMHDR, LRESULT *pResult); afx_msg void OnBnClickedHaloD(); afx_msg void OnBnClickedHaloS(); afx_msg void OnBnClickedLampa(); afx_msg void OnBnClickedApa(); afx_msg void OnBnClickedPanica(); afx_msg void OnBnClickedCard(); afx_msg void OnBnClickedVentil(); afx_msg void OnBnClickedJaluzele(); afx_msg void OnBnClickedScena1(); afx_msg void OnBnClickedScena2(); }; //{{AFX_INSERT_LOCATION}} // Microsoft Visual C++ will insert additional declarations immediately before the previous line. #endif // !defined(AFX_MYFALCONDLG_H__9C9C07A3_D547_4CDE_9076_17CF4421E779__INCLUDED_)

//{{NO_DEPENDENCIES}} // Microsoft Visual C++ generated include file. // Used by MyFalcon.rc // #define IDD_MYFALCON_DIALOG 102 #define IDR_MAINFRAME 128 #define IDB_BITMAP1 132 #define IDB_BITMAP2 133 #define IDB_BITMAP3 136 #define IDC_GA 1004 #define IDC_LIST1 1005 #define IDC_LB 1005 #define IDC_PICTURE 1007 #define IDC_LUMINA1 1011 #define IDC_TEMP 1017 #define IDC_TEMP2 1018 #define IDC_TEMP3 1019 #define IDC_PREZENTA 1020 #define IDC_TEMP4 1020 #define IDC_TEMP5 1021 #define IDC_FEREASTRA 1022 #define IDC_INCENDIU 1023 #define IDC_FEREASTRA2 1023

Anexe – Anexa C

273

#define IDC_LUMINA2 1024 #define IDC_FEREASTRA3 1024 #define IDC_TEXT_TEMP 1025 #define IDC_HOTKEY1 1026 #define IDC_TEXT_TEMP2 1026 #define IDC_COMMAND1 1027 #define IDC_TEXT_TEMP3 1027 #define IDC_HALO_D 1028 #define IDC_HALO_S 1029 #define IDC_LAMPA 1030 #define IDC_APA 1031 #define IDC_PANICA 1032 #define IDC_CARD 1033 #define IDC_PANICA2 1034 #define IDC_JALUZELE 1035 #define IDC_VENTIL 1036 #define IDC_SCENA1 1037 #define IDC_LAMPA2 1037 #define IDC_CHECK11 1038 #define IDC_SCENA2 1038 #define IDC_PANICA3 1038 #define IDC_LAMPA3 1039 #define IDC_TEXT_TEMP4 1040 #define IDC_PANICA4 1041 #define IDC_LAMPA4 1042 #define IDC_TEXT_TEMP5 1043 #define IDC_PANICA5 1044 #define IDC_LAMPA5 1045 #define IDC_JALUZELE2 1046 #define IDC_JALUZELE3 1047 #define IDC_FEREASTRA4 1048 #define IDC_JALUZELE4 1049 #define IDC_TEMP6 1050 #define IDC_TEXT_TEMP6 1051 #define IDC_PANICA6 1052 #define IDC_LAMPA6 1053 #define IDC_FEREASTRA5 1054 #define IDC_JALUZELE5 1055 #define IDC_TEMP7 1056 #define IDC_TEXT_TEMP7 1057 #define IDC_PANICA7 1058 #define IDC_LAMPA7 1059 #define IDC_FEREASTRA6 1060 #define IDC_JALUZELE6 1061 #define IDC_FEREASTRA7 1062 #define IDC_JALUZELE7 1063 #define IDC_FOC 1064 #define IDC_FOC2 1068 #define IDC_FOC3 1069 #define IDC_FOC4 1070 #define IDC_FOC5 1071 #define IDC_FOC6 1072 #define IDC_FOC7 1073 // Next default values for new objects // #ifdef APSTUDIO_INVOKED #ifndef APSTUDIO_READONLY_SYMBOLS #define _APS_NEXT_RESOURCE_VALUE 137 #define _APS_NEXT_COMMAND_VALUE 32771 #define _APS_NEXT_CONTROL_VALUE 1065 #define _APS_NEXT_SYMED_VALUE 101 #endif #endif

// MyFalcon.cpp : Defines the class behaviors for the application. // #include "stdafx.h" #include "MyFalcon.h" #include "MyFalconDlg.h" #include ".\myfalcon.h" #include "oleauto.h"



274

#include <time.h> #include <fstream> #include <iomanip> #include <FalconConnectionManager.h> using namespace std; #ifdef _DEBUG #define new DEBUG_NEW #undef THIS_FILE static char THIS_FILE[] = __FILE__; #endif ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconApp BEGIN_INTERFACE_MAP(CMyFalconApp, CWinApp) INTERFACE_PART(CMyFalconApp, __uuidof(ICustomClientGroupDataEvent), MyBusEvents) END_INTERFACE_MAP() BEGIN_MESSAGE_MAP(CMyFalconApp, CWinApp) //{{AFX_MSG_MAP(CMyFalconApp) // NOTE - the ClassWizard will add and remove mapping macros here. // DO NOT EDIT what you see in these blocks of generated code! //}}AFX_MSG ON_COMMAND(ID_HELP, CWinApp::OnHelp) END_MESSAGE_MAP() ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconApp construction CMyFalconApp::CMyFalconApp() { // TODO: add construction code here, // Place all significant initialization in InitInstance } CMyFalconApp::~CMyFalconApp(void) { iesire.close(); } ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // The one and only CMyFalconApp object CMyFalconApp theApp; ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconApp initialization BOOL CMyFalconApp::InitInstance() { // Standard initialization // If you are not using these features and wish to reduce the size // of your final executable, you should remove from the following // the specific initialization routines you do not need. #ifdef _AFXDLL // Enable3dControls(); // Call this when using MFC in a shared DLL #else Enable3dControlsStatic(); // Call this when linking to MFC statically #endif Init2(); CMyFalconDlg dlg; dlg.m_pApp = this; m_pMainWnd = &dlg; int nResponse = dlg.DoModal(); return FALSE; }

Anexe – Anexa C

275

void CMyFalconApp::Init2() { IConnectionCustomPtr ptrConnection; HRESULT hr; DeviceOpenError eDevOpenError; CLSID clsid; IClassFactory2Ptr ptrClf2; IConnectionPointContainerPtr ptrCont; IConnectionPointPtr ptrCP; IUnknownPtr ptrUnk; BOOL bAdvised; iesire.open("evenimente.txt"); CoInitialize(NULL); // se initializeaza sistemul COM //se creeaza obiectele connection si groupdata //hr = ptrConnection.CreateInstance( __uuidof(ConnectionObject) ); hr = CoGetClassObject( __uuidof(ConnectionObject), CLSCTX_LOCAL_SERVER, NULL, IID_IClassFactory2, reinterpret_cast<void**>(&ptrClf2)); if(SUCCEEDED(hr)) { hr = ptrClf2->CreateInstanceLic(NULL, NULL, ptrConnection.GetIID(), _bstr_t(L"1.000 1-jan-2050 uncounted VENDOR_STRING=\"LN Rubber BURNS\" HOSTID=ANY SIGN=FFF000AAA111"), reinterpret_cast<void**>(&ptrConnection)); } hr = m_ptrGroupDataTransfer.CreateInstance( __uuidof(GroupData) ); //se stabileste modul conexiunii ptrConnection->put_Mode( ConnectionModeRemoteConnectionless ); OpenFalconConnectionManager(); // se deschide managerul de conexiune (dialog) CString sPara = static_cast<LPCSTR>(m_bstrConnectionParameter); hr = ptrConnection->Open2( m_guidEdi, _variant_t( sPara ), &eDevOpenError ); //se stabileste legatura intre obiectele connection si groupdata hr = m_ptrGroupDataTransfer->putref_Connection( IConnectionPtr( ptrConnection ) ); //se inregistreaza clasa de procesare a evenimentelor ptrCont = m_ptrGroupDataTransfer; if( SUCCEEDED(ptrCont->FindConnectionPoint(__uuidof(ICustomClientGroupDataEvent), &ptrCP)) ) { bAdvised = SUCCEEDED( m_xMyBusEvents.QueryInterface(__uuidof(IUnknown), reinterpret_cast<void**>(&ptrUnk)) ); if( bAdvised ) { bAdvised = SUCCEEDED(ptrCP->Advise(ptrUnk, &m_dwGroupDataEventsCookie)); } } } // adauga un mesaj de jurnalizare bool CMyFalconApp::inregistreaza_mesaj(int tipmesaj,const char *mesaj, double valoare) { CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; char s1[1000],s2[20]; time_t timp; struct tm *timeinfo; time(&timp);



276

timeinfo = localtime (&timp); switch(tipmesaj) { case 1: strcpy(s2,"Informare:"); break; case 2: strcpy(s2,"Avertisment:"); break; case 3: strcpy(s2,"Alarma:"); break; default: strcpy(s2,"Informare:"); break; } pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd; pLB = (CListBox*)pDlg->GetDlgItem(IDC_LB); if (valoare == 0.0 || valoare == 1.0) sprintf(s1," %s\t%s\t%s\t%d",tipmesaj,asctime(timeinfo),mesaj,(long)valoare); else sprintf(s1," %s\t%s\t%s\t%f",tipmesaj,asctime(timeinfo),mesaj,valoare); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); iesire<<s1<<endl; return true; } bool CMyFalconApp::OpenFalconConnectionManager() { IConnectionManagerPtr ptrConnectionManager; FalconConnection fcConnection; ZeroMemory( &fcConnection, sizeof( fcConnection ) ); m_guidEdi = GUID_NULL; _variant_t vParams(DISP_E_PARAMNOTFOUND, VT_ERROR); //se deschide administratorul de conexiuni if( SUCCEEDED( ptrConnectionManager.CreateInstance( __uuidof(ConnectionManager) )) && SUCCEEDED( ptrConnectionManager->GetConnection( "", VARIANT_TRUE, &fcConnection))) { // utilizatorul a anulat comanda USES_CONVERSION; if( wcscmp( fcConnection.wszName, A2CW( "" ) ) == 0 ) { return false; } CWaitCursor cursorWait; m_guidEdi = fcConnection.guidEdi; if( fcConnection.wszParameters[0] ) { vParams = fcConnection.wszParameters; m_bstrConnectionParameter = fcConnection.wszParameters; } } return true; } ULONG FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::AddRef() { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return pThis->ExternalAddRef(); } ULONG FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::Release() { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return pThis->ExternalRelease(); } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::QueryInterface(REFIID iid, void FAR* FAR* ppvObj) {

Anexe – Anexa C

277

METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return (HRESULT)pThis->ExternalQueryInterface(&iid, ppvObj); } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataIndicationRead(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT Data) { char s1[1024]; CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) memset(s1, 0x00, sizeof(s1)); sprintf(s1, "GrpIndRead: Grp = 0x%04x", GroupAddress); pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd; pLB = (CListBox*)pDlg->GetDlgItem(IDC_LB); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); return S_OK; } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataIndicationWrite(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT Data) { long lCntr, lSize; unsigned char *p, sData[100]; double celsius; char s1[1024]; char s2[10]; CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; CButton *pButon; CEdit *pEdit; METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) memset(sData, 0x00, sizeof(sData)); p = sData; pThis->ConvertData(Data, lSize, p); pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd; pLB = (CListBox*)pDlg->GetDlgItem(IDC_LB); memset(s1, 0x00, sizeof(s1)); sprintf(s1, "GrpIndWrite: Grp = 0x%04x Val =", GroupAddress); for(lCntr=0; lCntr<lSize; lCntr++) { memset(s2, 0x00, sizeof(s2)); sprintf(s2, "0x%02x", sData[lCntr]); sprintf(s1, "%s %s", s1, s2); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s2)); } // pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); switch (GroupAddress) { case 0x901: // halogen dreapta pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_D); theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"halogen dreapta sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0x902: // halogen stanga pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_S); theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"halogen stanga sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck());



278

break; case 0x903: // halogen stanga - dimmm pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_S); break; case 0x904: // halogen stanga - valoare pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_S); break; case 0x905: // lampa perete pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_LAMPA); theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"lampa perete sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0x906: // halogen stanga - dreapta pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_HALO_D); theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"halogen stanga si dreapta sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xa00: // jaluzea sus/jos pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_JALUZELE); break; case 0xa01: // jaluzea stop pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_JALUZELE); break; case 0xb00: // temperatura existenta pEdit = (CEdit*) pDlg->GetDlgItem(IDC_TEMP); celsius = (5.0 / 9.0) * (sData[1] - 32.0); sprintf(s2,"%.2f",celsius); pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); if (celsius<=45) theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"temperatura [C] sala sedinte",celsius); else if (celsius>45 && celsius<=60) theApp.inregistreaza_mesaj(AVERT,"temperatura [C] sala sedinte",celsius); else theApp.inregistreaza_mesaj(ALARMA,"temperatura [C] sala sedinte",celsius); pEdit->SetWindowTextA(s2); break; case 0xb01: // temperatura ceruta pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_TEMP); break; case 0xb03: // ventil calorifer (led) pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_VENTIL); theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"ventil calorifer sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break;

Anexe – Anexa C

279

case 0xc00: // contact fereastra pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_FEREASTRA); theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,"contact fereastra sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xc01: // buton panica pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_PANICA); theApp.inregistreaza_mesaj(ALARMA,"buton panica sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xc03: // card pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_CARD); pEdit = (CEdit*) pDlg->GetDlgItem(IDC_CONTOR_NIVEL1); sprintf(s2,"%d",sData[1]); pEdit->SetWindowTextA(s2); sprintf(s1,"%s\t(numar persoane = %s)","card acces sala sedinte",s2) theApp.inregistreaza_mesaj(INFO,s1,(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xc04: // apa pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_APA); theApp.inregistreaza_mesaj(AVERT,"pericol inundatie sala sedinte",(double)pButon->GetCheck()); pButon->SetCheck(!pButon->GetCheck()); break; case 0xd00: // scena vin acasa pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_SCENA1); break; case 0xd01: // scena tv/lectura pButon = (CButton*) pDlg->GetDlgItem(IDC_SCENA2); break; default: break; } return S_OK; } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataIndicationResponse(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT Data) { long lCntr, lSize; unsigned char *p, sData[100]; char s1[1024]; char s2[10]; CMyFalconDlg *pDlg; CListBox *pLB; METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) memset(sData, 0x00, sizeof(sData)); p = sData; pThis->ConvertData(Data, lSize, p); memset(s1, 0x00, sizeof(s1));



280

sprintf(s1, "GrpIndResponse: Grp = 0x%04x Val =", GroupAddress); for(lCntr=0; lCntr<lSize; lCntr++) { memset(s2, 0x00, sizeof(s2)); sprintf(s2, "0x%02x", sData[lCntr]); sprintf(s1, "%s %s", s1, s2); } pDlg = (CMyFalconDlg*)theApp.m_pMainWnd; pLB = (CListBox*)pDlg->GetDlgItem(IDC_LB); //pLB->SetTopIndex(pLB->AddString(s1)); return S_OK; } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataConfirmationRead(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT_BOOL bError, VARIANT Data) { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return S_OK; } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataConfirmationWrite(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT_BOOL bError, VARIANT Data) { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return S_OK; } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::GroupDataConfirmationResponse(long GroupAddress, long RoutinCnt, enum Priority Prio, VARIANT_BOOL bError, VARIANT Data) { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return S_OK; } HRESULT FAR EXPORT CMyFalconApp::XMyBusEvents::Status(enum InternalMessageType MsgType, long Data) { METHOD_PROLOGUE(CMyFalconApp, MyBusEvents) return S_OK; } int CMyFalconApp::ConvertData(const VARIANT& v, long& l, unsigned char* p) { BYTE *pSafeArray; long lL, lU; long lCntr; if(v.vt != (VT_ARRAY|VT_UI1)) return false; if(FAILED(SafeArrayAccessData(v.parray, (void**)&pSafeArray))) return false; if(FAILED(SafeArrayGetLBound(v.parray, 1, &lL))) return false; if(FAILED(SafeArrayGetUBound(v.parray, 1, &lU))) return false; l = lU - lL + 1; for(lCntr=0; lCntr<l; lCntr++) *p++ = *pSafeArray++; SafeArrayUnaccessData(v.parray); return 0; } // MyFalconDlg.cpp : implementation file // #include "stdafx.h" #include "MyFalcon.h" #include "MyFalconDlg.h" #include <FalconHResults.h> #ifdef _DEBUG #define new DEBUG_NEW

Anexe – Anexa C

281

#undef THIS_FILE static char THIS_FILE[] = __FILE__; #endif ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconDlg dialog CMyFalconDlg::CMyFalconDlg(CWnd* pParent /*=NULL*/) : CDialog(CMyFalconDlg::IDD, pParent) { //{{AFX_DATA_INIT(CMyFalconDlg) // NOTE: the ClassWizard will add member initialization here //}}AFX_DATA_INIT // Note that LoadIcon does not require a subsequent DestroyIcon in Win32 m_hIcon = AfxGetApp()->LoadIcon(IDR_MAINFRAME); } void CMyFalconDlg::DoDataExchange(CDataExchange* pDX) { CDialog::DoDataExchange(pDX); //{{AFX_DATA_MAP(CMyFalconDlg) // NOTE: the ClassWizard will add DDX and DDV calls here //}}AFX_DATA_MAP } BEGIN_MESSAGE_MAP(CMyFalconDlg, CDialog) //{{AFX_MSG_MAP(CMyFalconDlg) ON_WM_PAINT() ON_WM_QUERYDRAGICON() //}}AFX_MSG_MAP ON_BN_CLICKED(IDC_FEREASTRA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedFereastra) ON_NOTIFY(NM_CUSTOMDRAW, IDC_FEREASTRA, &CMyFalconDlg::OnNMCustomdrawFereastra) ON_BN_CLICKED(IDC_HALO_D, &CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloD) ON_BN_CLICKED(IDC_HALO_S, &CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloS) ON_BN_CLICKED(IDC_LAMPA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedLampa) ON_BN_CLICKED(IDC_APA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedApa) ON_BN_CLICKED(IDC_PANICA, &CMyFalconDlg::OnBnClickedPanica) ON_BN_CLICKED(IDC_CARD, &CMyFalconDlg::OnBnClickedCard) ON_BN_CLICKED(IDC_VENTIL, &CMyFalconDlg::OnBnClickedVentil) ON_BN_CLICKED(IDC_JALUZELE, &CMyFalconDlg::OnBnClickedJaluzele) ON_BN_CLICKED(IDC_SCENA1, &CMyFalconDlg::OnBnClickedScena1) ON_BN_CLICKED(IDC_SCENA2, &CMyFalconDlg::OnBnClickedScena2) END_MESSAGE_MAP() ///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// // CMyFalconDlg message handlers BOOL CMyFalconDlg::OnInitDialog() { CDialog::OnInitDialog(); // Set the icon for this dialog. The framework does this automatically // when the application's main window is not a dialog SetIcon(m_hIcon, TRUE); // Set big icon SetIcon(m_hIcon, FALSE); // Set small icon return TRUE; // return TRUE unless you set the focus to a control } // If you add a minimize button to your dialog, you will need the code below // to draw the icon. For MFC applications using the document/view model, // this is automatically done for you by the framework. void CMyFalconDlg::OnPaint() { if (IsIconic()) { CPaintDC dc(this); // device context for painting SendMessage(WM_ICONERASEBKGND, (WPARAM) dc.GetSafeHdc(), 0); // Center icon in client rectangle int cxIcon = GetSystemMetrics(SM_CXICON); int cyIcon = GetSystemMetrics(SM_CYICON);



282

CRect rect; GetClientRect(&rect); int x = (rect.Width() - cxIcon + 1) / 2; int y = (rect.Height() - cyIcon + 1) / 2; // Draw the icon dc.DrawIcon(x, y, m_hIcon); } else { CDialog::OnPaint(); } } // The system calls this to obtain the cursor to display while the user drags // the minimized window. HCURSOR CMyFalconDlg::OnQueryDragIcon() { return (HCURSOR) m_hIcon; } void CMyFalconDlg::OnNMCustomdrawFereastra(NMHDR *pNMHDR, LRESULT *pResult) { LPNMCUSTOMDRAW pNMCD = reinterpret_cast<LPNMCUSTOMDRAW>(pNMHDR); // TODO: Add your control notification handler code here *pResult = 0; CDC dc; RECT rect; UINT stare; dc.Attach(pNMCD->hdc); rect = pNMCD->rc; dc.Draw3dRect(&rect,RGB(255,255,255),RGB(0,0,0)); dc.FillSolidRect(&rect,RGB(100,100,255)); stare = pNMCD->uItemState; if((stare & ODS_SELECTED)) { dc.DrawEdge(&rect,EDGE_SUNKEN,BF_RECT); } else { dc.DrawEdge(&rect,EDGE_RAISED,BF_RECT); } dc.SetBkColor(RGB(100,100,255)); //Setting the Text Background color dc.SetTextColor(RGB(255,0,0)); //Setting the Text Color dc.Detach(); // Detach the Button DC } void CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloD() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/1/1"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_HALO_D) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); }

Anexe – Anexa C

283

else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_HALO_D) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedHaloS() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/1/2"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_HALO_S) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_HALO_S) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedLampa() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/1/5"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_LAMPA) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_LAMPA) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) {



284

// error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedApa() { // TODO: Add your control notification handler code here } void CMyFalconDlg::OnBnClickedFereastra() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/4/0"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_FEREASTRA) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_FEREASTRA) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedPanica() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/4/1"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_PANICA) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_PANICA) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message

Anexe – Anexa C

285

CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedCard() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/4/3"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_CARD) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_CARD) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedVentil() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/3/3"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_VENTIL) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_VENTIL) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedJaluzele()



286

{ // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/2/0"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_JALUZELE) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_JALUZELE) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedScena1() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/5/0"); p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_SCENA1) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_SCENA1) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } } void CMyFalconDlg::OnBnClickedScena2() { // TODO: Add your control notification handler code here HRESULT hr; DeviceWriteError Error; CMyFalconApp *p; char sGA[10]; strcpy_s(sGA,"1/5/1");

Anexe – Anexa C

287

p=this->m_pApp; if ( IsDlgButtonChecked(IDC_SCENA2) == 1 ) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("1"), &Error ); } else if ( IsDlgButtonChecked(IDC_SCENA2) == 0) { hr = p->m_ptrGroupDataTransfer->Write( _variant_t(sGA), static_cast<Priority>(3), 6, TRUE, _variant_t("0"), &Error ); } if( FAILED(hr) ) { // error message CString sError; sError.Format( "error: %s", hr ); AfxMessageBox( sError ); return; } }

// stdafx.cpp : source file that includes just the standard includes // MyFalcon.pch will be the pre-compiled header // stdafx.obj will contain the pre-compiled type information #include "stdafx.h"

Bibliografie

288

BIBLIOGRAFIE

[1]. About OPC. (fără an). Preluat pe 2008, de pe opcfoundation.org Dedicated to

Interoperability in automation: http://www.opcfoundation.org/Default.aspx/01_about/

01_whatis.asp?MID=AboutOPC

[2]. Alexandrescu, S., & Ionescu, C. (20-22 octombrie 2004). Sistem de automatizare

pentru managementul instalaţiilor dintr-o clădire de birouri. Conferinţa naţională de

instalaţii: Instalaţii pentru începutul mileniului III. Sinaia.

[3]. Anghel, I. (2001). Raport de cercetare nr. 2. Bucureşti: Editura Academică.

[4]. ASTM 119-75 Test Methods for Fire Tests of Building Construction and Materials.

[5]. ASTM: E1529-93 - Standard test methods for determining effects of large

hydrocarbon pool fires on structural members and assemblies.

[6]. BACnet. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the Free Encyclopedia:

http://en.wikipedia.org/wiki/BACnet

[7]. BACnet home page. (fără an). Preluat pe 2008, de pe bacnet.org Official Website of

ASHRAE SSPC 135: http://www.bacnet.org/

[8]. BACnet International. (fără an). Preluat pe 2008, de pe bacnetassociation.org/ :

http://www.bacnetassociation.org/

[9]. Bălulescu, M. R. Sisteme de semnalizare şi stingere a incendiilor în clădiri

rezidenţiale. A XXXV-a Conferinţă naţională de Instalaţii. Sinaia.

[10]. Bălulescu, P. (1981). Stingerea încendiilor. Bucureşti: Editura Tehnică.

[11]. Bălulescu, P.; ş.a. (1977). Instalaţii automate de detectare şi stingere a

incendiilor. Bucureşti: Editura Tehnică.

[12]. Bodea, M. Bazele sistemelor de achiziţii de date.

[13]. Bonfig, K. (1992). Bus Sistems and Measurement Data Communications. : Proc.

Mess Comp.

[14]. British Standard Institution. BS 476-20 Method for determination of the fire

resistance of elements of construction (general principles).

[15]. British Standard Institution. (2003). PD7974-1: 2003 Application of fire safety

engineering principles to the design of buildings. Initiation and development of fire within the

enclosure of origin.

[16]. C++ Language Tutorial. (fără an). Preluat pe 2008, de pe cplusplus.com:

http://www.opcfoundation.org/Default.aspx/01_about/

http://en.wikipedia.org/wiki/BACnet

http://www.bacnet.org/

Bibliografie

289

http://www.cplusplus.com/doc/tutorial/

[17]. Centea O., Ionescu C. ş.a. (1994). Studiu de detectare a incendiilor şi de

transmitere a semnalului de alarmă. Bucureşti: Contract de cercetare UTCB Nr. 359 C. Poz

B4.

[18]. Cepisca, C., Grigorescu, S., & Oarga, G. (1998). Achiziţii de date, modelări şi

simulări pentru materiale magnetice. Lucrările ICPE, nr.2, serie nouă, (pg. 18-25).

[19]. Cepisca, C., Grigorescu, S., Covrig, M., & Vlaicu, C. (mai 1998). Data

Acquisition and Computer Modelling of Hysteresis Effects”. ,. International Conference on

Renewable Sources and Environmental Electro-Technologies RSEE'98. Felix-Spa, Romania.

[20]. Chiuţă, I. (1999). Sisteme de achiziţie şi transmiterea datelor. Bucureşti: Editura

ICPE.

[21]. Cholawsky, W. (august 2004). Real-Time Manufacturing Database Arhitecture.

Control engineering .

[22]. Citect. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org: http://en.wikipedia.org/

wiki/Citect

[23]. CitectSCADA-Technical-Overview-V70. (fără an). Preluat pe 2008, de pe

citect.com: http://www.citect.com

[24]. COM Fundamentals. (fără an). Preluat pe 2008, de pe Microsft Develloper

Network: http://msdn.microsoft.com/en-us/library/ms694505%28VS.85%29.aspx

[25]. Comisia Europeană. (1994). Documentul interpretativ nr.2 referitor la concepţia

privind securitatea la incendiu.

[26]. Component Object Model (COM). (fără an). Preluat pe 2008, de pe Microsoft

Developer Network: http://msdn.microsoft.com/ro-ro/default.aspx

[27]. Condiţii tehnice generale. Echipamente de control şi semnalizare, Cod CTGA

01.01.2000. O.C.C.P.M. nr. 530/2001.

[28]. Contract AMTRANS Nr. 7B07/2004. (2004). Sisteme eficiente de realizare a unor

structuri uşoare rezistente la foc pentru construcţii civile.

[29]. Corduneanu, I. (2004). Tehnologiile SCADA virtuale în gestionarea alarmelor

unui proces automat. Conferinţa naţională de instalaţii: Instalaţii pentru începutul mileniului

III. Sinaia.

[30]. Coulouris, Dollimore, & Kindbern. (2001). Distributed Systems: concept and

design”, Edition 3. Addison-Wesley.

[31]. CPNI - Center for Protection of National Infrastructure. (fără an). Preluat pe

2008, de pe cpni.gov.uk: http://www.cpni.gov.uk/ProtectingYourAssets/scada.aspx

http://en.wikipedia.org/

Bibliografie

290

[32]. Crăciun, I., & Calotă, S. (1999). Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor.

Bucureşti: Editura Tehnică.

[33]. Crăciun, I., Secară, V., Calotă, S., Niţă, A., Roth, M., & Bălulescu, R. M.

Protecţia împotriva incendiilor. Ghid pentru aplicarea Normelor generale de prevenire şi

stingere a incendiilor. Bucureşti: Editura Pompier Service.

[34]. Dabâcan, M., Pitica, D., & Viman, L. (2001). TV-Cable Based Distributed Data

Acquisition System. 12th International DAAAM Symposium Proceedings, (pg. 101-102).

Jena, Germany.

[35]. Distributed Systems Topologies: Part 1. (fără an). Preluat pe 2008, de pe O'Reilly

openp2p.com: http://www.openp2p.com/pub/a/p2p/2001/12/14/topologies_one.html

[36]. Distributed Systems Topologies: Part 2. (fără an). Preluat pe 2008, de pe O'Reilly

openp2p.com: http://www.openp2p.com/pub/a/p2p/2002/01/08/p2p_topologies_pt2.html

[37]. Eff-Eff. (fără an). Documentaţie tehnică.

[38]. ESSER. (fără an). Documentaţie tehnică.

[39]. ETS Vizualization Help. (fără an).

[40]. Flucuş I., Şerban M. (2001). Consideraţii privind comportarea şi protecţia la foc a

construcţiilor şi instalaţiilor în contextul legislaţiei actuale din domeniul apărării împotriva

incendiilor. Bucureşti: Editura Academică.

[41]. Francis, C., & Ciobanu, O. (1998). Bazele programării în LabVIEW. Bucureşti:

Editura Matrix Rom.

[42]. Grible, D. (3/1994). A Risc Arhitecture for High Speed Data Acquisition. IEEE

Transaction on Instr. And Meas.

[43]. Hagglund, T. (1995). A Control Loop Performance Monitor. Control Engineering

Practice.

[44]. Human Machine Interface White Paper. (fără an). Preluat pe 2008, de pe

International Engineering Consortium : http://www.iec.org/online/tutorials/hmi/

[45]. Iconics Product Overview - WebHMI. (fără an). Preluat pe 2008, de pe

iconics.com: http://www.iconics.com/products/pdfs/WebHMI.pdf

[46]. Iconics products overview. (fără an). Preluat pe 2008, de pe Iconics

Manufacturing Intelligence and Business Visualization Software:

http://www.iconics.com/products/overview.asp

[47]. Ilie, L., Stanciu, M., & Iliescu, C. (dec.1998). Data Acquisition in Active Noise

Control. ATEE'98, (pg. 68-72).

[48]. Ionescu, C., & Popescu, D. (1994). Achiziţia de date şi conducerea proceselor

Bibliografie

291

industriale. Conferinţa a III-a SIEAR.

[49]. Ionescu, C., Larionescu, S., Caluianu, S., & Popescu, D. (2002). Automatizarea

instalaţiilor. Bucureşti: Editura Matrix Rom.

[50]. ISO 834 - Fire Resistence Tests – Elements of Building Construction.

International Organisation for Standardisation. Switzerland (1999)..

[51]. ISO/TR 13387- 2:1999 - Fire safety engineering. Part 2: Design fire scenarios and

design fires.

[52]. Kemeny, T., & Havrilla, K. (1986). Intelligent Measurement. Commak, NY: Nova

Science.

[53]. knx home page. (fără an). Preluat pe 2008, de pe knx.org the worldwide

STANDARD for home and building control: http://www.knx.org/

[54]. KNX UK Association. (fără an). Preluat pe 2008, de pe knxuk.org :

http://www.knxuk.org/

[55]. Kruppa, J. (nr.4/1994). Consideraţii privind prevenirea şi stingerea incendiilor la

hoteluri. Buletinul pompierilor .

[56]. LabView Help. (fără an).

[57]. Larionescu, S. şi Ionescu, C. (1997). Studiu privind sistemele de achiziţii de date

şi conducerea proceselor. Contract de cercetare ştiinţifică,423 /A7. Bucureşti: UTCB.

[58]. Lie, T. (2002). SFPE Handbook of Fire Protection Engineering. În Fire

Temperature-Time Relations (pg. Section 4, Chapter 8, p. 4-201-4-208). Quincy,

Massachusetts: National Fire Protection Association.

[59]. List of automation protocols. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the

Free Encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_automation_protocols

[60]. LonTalk. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the Free Encyclopedia:

http://en.wikipedia.org/wiki/LonTalk

[61]. LonTalk specification. (fără an). Preluat pe 2008, de pe http://dce.felk.cvut.cz/

drs/cviceni/lon/doc/LonTalk_spec.pdf

[62]. McGrattan, K., McDermot, R., Hostikka, S., Floyd, J. (2009). Fire Dynamics

Simulator (Version 5) Users’s Guide. NIST.

[63]. Mesina, B., & Pantelimon, B. (dec.1998). Data Acquisition System for Meteo-

rological Supervisory of the National. ATEE'98, (pg. 78-81).

[64]. Mira, N. (coord.). (2002). Manualul de instalaţii electrice. În vol. IV, „Instalaţii

electrice şi de automatizare”. Bucureşti: Editura Artecno.

[65]. Mircea, M., Nicolae, B., & Vsevolod, R. (1998). Termodinamică tehnică, Vol II.

http://dce.felk.cvut.cz/

Bibliografie

292

Bucureşti: MatrixRom.

[66]. Moore D., B. C. (2007). Designers' guide to EN 1991-1-2, 1992-1-2, 1993-1-2

and 1994-1-2 (Eurocode). London: Thomas Telford.

[67]. National Fire Protection Agency. (1991). Guide for smoke and heat venting,

NFPA 204M-91. Quincy, MA: NFPA.

[68]. National Fire Protection Agency. (1997). NFPA 1997 Fire protection handbook.

Quincy, Massachussets: NFPA.

[69]. National Fire Protection Agency. (1990). NFPA 251 - Standard Methods of Fire

Tests of Building Construction and Materials, Nation al Fire Protection Association, .

Quincy, Massachussets.

[70]. National Instruments. (2003). LabView 7.0 User Manual. NY, USA.

[71]. Network topology. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the Free

Encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Network_topology

[72]. Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, Indicativ P.118-99. (1999).

Bucureşti.

[73]. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a

incendiilor şi a sistemelor de semnalizare contra efracţiei din clădiri, Indicativ I 18/2-2004.

(2004). Bucureşti.

[74]. NOTIFY. (fără an). Documentaţie tehnică.

[75]. Oancea, D., & Pantelimon, B. (1998). Data Acquisition with Parallel Port.

ATEE'98, (pg. 88-93).

[76]. OLE for process control. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the Free

Encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/OLE_for_process_control

[77]. Open Systems Interconnection. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the

Free Encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Open_Systems_Interconnection

[78]. OSI model. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the Free Encyclopedia:

http://en.wikipedia.org/wiki/OSI_model

[79]. Pavel, A., Mocioi, A., & Anghel, I. (2008). Riscuri şi surse de avarii tehnologice

în rafinaj-petrochimie. În 6. Filozofia conceptelor privind incendiile, exploziile şi şocurile.

Bucureşti: Editura Ilex.

[80]. Păunescu, F., & ş.a., .. (1993). Sisteme cu prelucrare distribuită şi aplicaţiile lor.

Bucureşti: Editura tehnică.

[81]. PLCS.net Your personal PLC tutor site. (fără an). Preluat pe 2008, de pe plcs.net:

http://www.plcs.net/contents.shtml

Bibliografie

293

[82]. Popescu, D. (2003). Detectarea incendiilor cu ajutorul barierelor de fum.

Conferinţa cu internaţională SIGPROT.

[83]. Popescu D. (2004). Prelegeri de curs. Bucureşti: Facultatea de Pompieri.

[84]. Proakis, J., & Manolakis, D. (1996). Digital Signal Processing. Prentice Hall.

[85]. Proficy HMI/SCADA - CIMPLICITY. (fără an). Preluat pe 2008, de pe

gefanuc.com Intelligent Platforms: http://www.gefanuc.com/as_en/products_solutions/

hmi_scada/products/proficy_cimplicity.html

[86]. Proficy HMI/SCADA - iFIX. (fără an). Preluat pe 2008, de pe gefanuc.com

Intelligent Platforms: http://www.gefanuc.com/as_en/products_solutions/hmi_scada/

products/proficy_ifix.html

[87]. Proficy HMI/SCADA CIMPLICITY Data Sheet . (fără an). Preluat pe 2008, de pe

gefanuc.com Intelligent Platforms: http://www.gefanuc.com/products/

[88]. Proficy HMI/SCADA iFIX Data Sheet . (fără an). Preluat pe 2008, de pe

gefanuc.com Intelligent Platforms: http://www.gefanuc.com/products/

[89]. Programmable logic controller. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org

the Free Encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Programmable_logic_controller

[90]. Protocols. (fără an). Preluat pe 2008, de pe ipcomm.de : http://www.ipcomm.de

/protocols_en.html

[91]. Remote Terminal Unit. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org the free

encyclopedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Remote_Terminal_Unit

[92]. Rockwell Automation Software – Product Catalog. (fără an). Preluat pe 2008, de

pe rockwellautomation.com Performance and Visibility: http://www.rockwellautomation.com

/products/

[93]. RSView32. (fără an). Preluat pe 2008, de pe rockwellautomation.com Performance

and Visibility: http://www.rockwellautomation.com/rockwellsoftware/performance/view32/

[94]. SCADA. (fără an). Preluat pe 2008, de pe wikipedia.org: http://en.wikipedia.org/

wiki/SCADA

[95]. SHRACK. (fără an). Documentaţie tehnică.

[96]. SIMATIC WinCC - Process visualization with Plant Intelligence. (fără an). Preluat

de pe automation.siemens.com: http://www.automation.siemens.com/hmi/html_76/products/

software/wincc/index.htm

[97]. Simatic WinCC home page. (fără an). Preluat pe 2008, de pe

automation.simens.com: http://www.automation.siemens.com/hmi/html_76/microsites/wincc-

v7-overview.htm

http://www.gefanuc.com/as_en/products_solutions/

http://www.gefanuc.com/as_en/products_solutions/hmi_scada/

http://www.ipcomm.de/

http://www.rockwellautomation.com/

http://en.wikipedia.org/

Bibliografie

294

[98]. Sleich, J.-B., Cajot, L.-G., & al. (2002). Competitive steel buildings through

natural fire safety concepts. European Commission Technical Steel Research, Final report.

[99]. SR EN 1363/1 - Încercări de rezistenţă la foc. Partea 1: Cerinţe generale.

[100]. SR EN 1363/2 - Încercări de rezistenţă la foc. Partea 2: Proceduri alternative şi

adiţionale.

[101]. SR EN 1991-1-2-2004 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor - Partea 1-2:

Acţiuni generale - Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.

[102]. SR EN 50130-4. Sisteme de alarmă. Partea 4: Compatibilitate electromagnetică.

Prescrierea la imunitatea componentelor din sistemele de detecţie incendiu, efracţie şi de

alarmă socială.

[103]. SR EN 50132-2. Sisteme de alarmă. Sisteme de supraveghere TVCI care se

utilizează în aplicaţii de securitate.

[104]. SR EN 54-1 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 1:

Introducere.

[105]. SR EN 54-2 AC Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 2:

Echipament de control şi semnalizare.

[106]. SR EN 54-4 AC Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 4:

Echipament de alimentare electrică.

[107]. SR ISO 8421-3. Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular. Detectare şi alarmă

la incendiu.

[108]. SR ISO 8421-5. Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular. Controlul fumului.

[109]. SR ISO 8421-6. Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular. Evacuare şi

mijloace de evacuare a fumului.

[110]. Stoica, G (2006). Sisteme distribuite cu aplicații la supraveghere și alarmare la

incendii.. Referat la doctorat . Bucureşti, Romănia: Facultatea de Instalații.

[111]. Stoica, G. (2005). Sisteme de achiziții de date. Referat de doctorat . Bucureşti,

România: Facultatea de Instalații.

[112]. Stoica, G. (2004). Stadiul actual al sistemelor de supraveghere și alarmare la

incendiu. Referat de doctorat . Bucureşti, România: Facultatea de Instalaţii.

[113]. Şerbu, T., & Homeag, I. (2004). Particularităţi ale analizei siguranţei în

funcţionare a instalaţiilor automate de detectare şi alarmare la incendii. Sisteme, echipamente,

instalaţii electrice şi automatizări. Bucureşti: Facultatea de Instalaţii.

[114]. Şerbu, T., & ş.a. (1994). Instalaţii speciale de protecţie împotriva incendiilor.

Bucureşti.

Bibliografie

295

[115]. Tanenbawm, A. S. Computer Networks. Prentice Hall.

[116]. The LonTalk Communications Protocol. (fără an). Preluat pe 2008, de pe

http://www.cwct.co.uk/ibcwindow/ibc/lonworks/lontalk/lontalk.html

[117]. Wonderware HMI/SCADA. (fără an). Preluat pe 2008, de pe global.

wonderware.com : http://global.wonderware.com/EN/Pages/WonderwareHMISCADA.aspx

[118]. Wonderware InTouch HMI. (fără an). Preluat pe 2008, de pe global.

wonderware.com: http://global.wonderware.com/EN/Pages/WonderwareInTouchHMI.aspx

[119]. Wonderware System Platform Brochure. (fără an). Preluat pe 2008, de pe global.

wonderware.com: http://global.wonderware.com/EN/Pages/WonderwareSystemPlatform.

aspx

[120]. Zamfir, C., Vintilă, Ş., Calotă, S., & Ioan, V. (2004). Securitatea la incendiu în

reglementările europene şi româneşti – comentarii. Bucureşti: Editura Fast Print.

[121] * * * http://www.fire.nist.gov/fds/ -Situl oficial FDS

http://global.wonderware.com/EN/Pages/WonderwareSystemPlatform

http://www.fire.nist.gov/fds/

teza stoica

Documents