strategii de dezvoltare a statiunii vd

UNIVERSITATEA „DANUBIUS”FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI. TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:CONF. UNIV. DR. TURTUREANU ANCA

ABSOLVENT:CÎRCU ADRIAN

SUCEAVA

1

Strategii de dezvoltare a

turismului privind Staţiunea

Vatra Dornei

2

CUPRINS

INTRODUCERE 4CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE 5 1.1. Poziţie geografică, accesibilitate 5 1.2. Infrastructură generală 6 1.3. Cadrul natural 9 1.3.1. Relieful 9 1.3.2. Reţeaua hidrografică 11 1.3.3. Date climatice 12 1.3.4. Floră şi faună 13 1.3.5. Natura protejată 13 1.4. Cadrul socio-economic 14 1.4.1. Populaţia 14 1.4.2. Economia 15 1.5. Probleme de mediu şi factori de risc natural 17

CAPITOLUL II ANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC 19 2.1. Factori naturali terapeutici 19

2.1.1. Apele minerale 19 2.1.1.1. Zăcământul hidromineral 19 2.1.1.2. Modalităţi de exploatare şi valorificare 21

2.1.2. Gazul terapeutic pentru mofetă 252.1.3. Zăcământul de turbă 252.1.4. Indicaţii terapeutice ale surselor minerale 252.1.5. Protecţia resurselor hidrominerale 28

2.1.6. Bioclimatul zonei 29 2.2. Alte resurse turistice din staţiune 30 2.2.1. Resurse turistice naturale 31

2.2.2. Resurse turistice antropice 31 2.3. Potenţialul turistic din zonele limitrofe (maximum 45 km) 32

CAPITOLUL III STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE 35 3.1. Formele de turism practicabile 35 3.2. Structuri turistice 39 3.2.1. Structuri turistice de primire 39 3.2.2. Structuri de alimentaţie pentru turism 45 3.2.3. Structuri turistice de tratament 47 3.2.4. Structuri turistice de agrement 48

3.2.5. Aspecte relevante privind structurile de primire turistică 49 3.3. Circulaţia turistică 50

CAPITOLUL IV. STRATEGIA DE DEZVOLTARE TURISTICĂ 57 4.1. Planificarea strategică 57 4.2. Tipuri de strategii 58 4.3. Strategia produsului turistic 60 4.3.1. Caracteristicile produsului turistic 60 4.3.2. Tipuri de produse turistice 4.4. Distribuţia produsului turistic 61

3

4.5. Promovarea produsului turistic

BIBLIOGRAFIE 75

ANEXE 77 1. Trasee turistice montane în Munţii Călimani şi Rarău - Giumalău 2. Structuri turistice cu funcţiuni de cazare – Tabel centralizator

INTRODUCERE

Prin potenţialul său, atât natural cât şi antropic, staţiunea Vatra Dornei, respective

depresiunea Dornelor, se impune atât pe plan naţional cât şi internaţional, aflându-se în

acelaşi timp printer principalele zone turistice ale României.

Disciplinele ştiinţifice ce au ca obiectiv de cercetare activitatea turistică sunt

variate, de la economia şi organizarea turismului, la marketing în turism, de la statistică şi

strategie în turism la geografia turismului.

Prezenta lucrare, cu titlul „Strategii de dezvoltare a turismului privind staţiunea

Vatra Dornei ”, urmăreşte să prezinte potenţialul turistic natural şi antropic, valorificarea

lui la ora actuală, cât şi premisele şi direcţiile strategice de dezvoltare în acest aval.

Proiectele concepute în acest sens, s-au realizat şi au fost gândite în funcţie de

elementele naturale, antropice, sociale, economice ce stau la baza funcţionării activităţii

turistice în staţiunea Vatra Dornei dar şi în arealul apropiat.

În vederea obţinerii informaţiilor necesare întocmirii acestei lucrări, a fost necesară

deplasarea în avalul depresiunii Dornelor şi respectiv staţiunea Vatra Dornei. În acest

sens am luat contact cu diferite instituţii cât şi cu birouri din cadrul acestora, respectiv

Primăria municipiului Vatra Dornei prin Departamentele de Dezvoltare Strategică şi

Integrarea Europeană dar şi Serviciul de Promovare şi Dezvoltare a Turismului şi

Salvamont.

O altă sursă de informare a fost reprezentată de centrul de Formare şi Inovaţie

pentru dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC – Vatra Dornei), o instituţie de nivel naţional, al

cărei scop este acela de a dezvolta satele montane, a gospodăriilor ţărăneşti, punând

bazele aici turismului rural şi agroturism. Informaţii necesare au fost obţinute şi în urma

discuţiilor avute cu oameni din zonă, dar şi de la unităţile de cazare, cele din urmă

4

refuzând oferirea de informaţii în plus faţă de cele aflate pe pliantele din cadrul acestor

structuri.

Prezenta lucrare cuprinde patru capitole, ce încearcă să prezinte faptul că

potenţialul natural, antropic nu este suficient în dezvoltarea unei zone turistice, ea trebuie

susţinută de un management adecvat zonei, de o putere economică şi de o strategie bine

pusă la punct, în vederea amenajării şi reamenajării cadrului turistic existent cât şi

demararea unor noi proiecte în obţinerea unor venituri complementare dar şi ridicarea

nivelului de trai.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

Scurt istoric

Primele izvoare scrise despre localitatea Vatra Doenei datează din 14 mai 1600,

urmând ca în anul 1775 Dorna să intre sub influenţa austriacă. Între istoricii mai vechi,

numai Dimitrie Cantemir a fost preocupat de existenţa acestor locuri, (subiectul fiind tratat

mai pe larg în lucrarea "Descriptio Moldaviae"), pe care le aşeaza într-o categorie cu cele

din Vrancea .

O istorie a acestei zone bazată pe documente scrise nu există, singurele informaţii,

incomplete şi ele, aparţin unor lucrări ca: "Monografia Moldovei" tipărită în 1889 de

George de Catargi, Eduard Fischer şi Ladislau Zurkowschi sau în "Topografia Bucovinei"

de dr. Daniel Vermea. Mai există de asemenea "Istoricul ocolului Câmpulungului" tipărit

în 1960 de Teodor Bălan.

În "Monografia Moldovei" precum şi în "Topografia Bucovinei" se susţine că în

aceste părţi, pe la începutul secolului al XII-lea (pe la 1120), ar fi fost o mică republică

românească independentă, ca parte constitutivă a Ocolului Câmpulungului. Cu circa 200

de ani mai târziu (1352) a devenit dependentă de noul principat al Moldovei întemeiat de

Dragoş Vodă, populaţia acestui teritoriu sporind cu emigranţi veniţi din Ardeal.

O dată intrat sub stăpânire austriacă în 1775, documentele vorbesc despre

suferinţele la care stăpânirea austriacă a supus aceste aşezări. O parte a localităţilor

dornene au intrat sub ocupaţie habzburgică: Vatra Dornei, Poiana Stampei, Dorna

Candrenilor, Iacobeni, Ciocăneşti, pe când alte localităţi au rămas în teritoriul Moldovei:

5

Dorna Arini, Saru Dornei. Locuitorii au luptat aproape un secol pentru recunoaşterea

privilegiilor.

Astfel, la sfârşitul acestui secol se fac pentru prima dată valorificări în scopuri

terapeutice ale apelor minerale. În 1788, R Haquet face cunoscute analizele apelor

minerale de la Sarul Dornei şi Vatra Dornei. Recunoaşterea oficială a importanţei

izvoarelor minerale se datorează studiilor din 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch, ce a

propus un proiect de amenajare al băilor, ce a fost aprobat prin Decretul administraţiei la

17 ianuarie 1881. O nouă etapă în dezvoltarea staţiunii balneare s-a înregistrat în anul

1895. La această dată geologul Stur a întreprins un studiu geologic al terenului la baza

căruia a stat proiectul de dezvoltare al staţiunii după 1895. Tot în acest an se face analiza

turbei de la Poiana Stampei, urmând a fi date în folosinţă primele instalaţii pentru

aplicarea tratamentului cu nămol (la modă pentru vremea respectivă.

Toate aceste amenajări au făcut ca numărul turiştilor să crească, asemenea şi

cererea turistică. Numărul persoanelor au crescut de la 400 în 1880 la 587 în 1896,

pentru ca în 1905 să se înregistreze un număr de 2144 persoane.

În perioada 1896-1897, principalele obiective turistice ale staţiunii

balneoclimaterice Vatra Dornei erau: Cazinoul Vatra Dornei, Palatul Comunal, Palatul

Naţional, Izvorul “Ioan”, Izvorul Ferdinant şi Izvorul “Sentinela”, Gara mare şi Gara Bai,

Biserica catolică şi Templul evreiesc. Activitatea turistică a fost impulsionată şi de ritmul

de construire a căilor de comunicatie, începând mai ales din a doua parte a secolului al

XVIII-lea, care a legat zonele turistice montane cu marile centre urbane limitrofe

Carpaţilor (construirea în 1780 a şoselei Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei -

Poiana Stampei - Pasul Tihuţa - Bistriţa).

Perioada războaielor mondiale a influenţat dezvoltarea activităţii turistice în

majoritatea staţiunilor, multe din acestea suferind grave deteriorări. După război, Vatra

Dornei a cunoscut o perioadă de înflorire. Imediat după 1950 Vatra Dornei a intrat în

6

exploatare la întreaga sa capacitate şi până în 1989 a continuat să se dezvolte în toate

planurile: medical, de agrement, de odihnă ş.a.

În martie 1999, localitatea Vatra Dornei a devenit oraş - staţiune turistică de

interes naţional, iar pe 7 iulie 2000 a fost declarat municipiu.

Turismul dornean a continuat să se dezvolte şi după 1990, astăzi turismul

devenind componenta de bază a dezvoltării localităţii, iar Vatra Dornei supranumită şi

“Perla Bucovinei “ capătă rezonanţă nu numai pe plan naţional, dar şi internaţional.

Vatra Dornei este una dintre cele mai mari localităţi cu caracter turistic din Nordul

Moldovei atât prin faptul că este o staţiune balneoclimaterică cât şi a potenţialului sportiv

şi de agrement.

1.1. Poziţie geografică, accesibilitate

Municipiul Vatra Dornei este situat în partea de sud-vest a judeţului Suceava şi a

provinciei istorice Bucovina, la circa 804 m altitudine. Pe teritoriu oraşului confluează

râurile Dorna şi Bistriţa, iar faţă de reşedinţa de judeţ, municipiul Suceava, se află la

aproximativ 113 de km. Staţiunea este aşezată într-una dintre cele mai pitoreşti

7

depresiuni ale Carpaţilor Orientali – Depresiunea Dornelor, înconjurată numai de masive

muntoase - Munţii Rarău - Giumalău, Bistriţei, Călimani şi Suhard.

Accesibilitate

Accesul în zonă se realizează astfel:

rutier: prin drumuri modernizate, de importanţă europeană sau naţională:

E 58: pct. de frontieră RO/UK Halmeu – Dej – Vatra Dornei – Suceava

– Botoşani – Iaşi – Sculeni pct. de frontieră RO/MLD;

E 576: Suceava – Vatra Dornei – Dej - Cluj;

DN 17: Dej – Vatra Dornei – Suceava, suprapus în cea mai mare parte

peste E576 şi E 58.

Vatra Dornei, faţă de principalele oraşe învecinate se află la:

41 de km de Câmpulung Moldovenesc – pe E 58/E 576/DN 17

83 de km de Bistriţa – pe E 58/E 576/DN 17

161 de km de Piatra Neamţ – pe DN 17B, DN 15.

Faţă de Bucureşti, capitala României se află la 556 km, pe E 58/E 576, E 85.

feroviar:

staţiunea se află pe linia secundară Suceava – Vatra Dornei – Ilva Mică,

ramificaţie a magistralei 500: Bucureşti – Bacău – Suceava – Siret / pct. de

frontieră RO/UK; prin linia secundară se face legătura între magistrala 500

şi magistrala 400 (Braşov – Beclean pe Someş – Dej – Satu Mare – Halmeu

/ pct. de frontieră RO/UK).

Fază de Bucureşti, distanţa pe cale ferată este de 567 km; faţă de cele două

magistrale feroviare se află la 117 km (Suceava) şi respectiv 122 km (Beclean

pe Someş).

aerian: traficul aerian de călători este asigurat prin aeroportul Salcea de lângă

Municipiul Suceava (6 km), aflat la o distanţă de 120 km de Vatra Dornei.

1.2. Infrastructură generală

1.2.1. Infrastructură rutieră

Oraşul este traversat de artera rutieră europeană E 58 / E576, importantă cale de

acces a fluxurilor de turişti înspre şi dinspre Vatra Dornei. Categoriile de drumuri ale

localităţii, care formează infrastructura rutieră, sunt:

drumurile naţionale:

DN17 (suprapus peste E 58 / E576): Dej – Vatra Dornei – Câmpulung

8

DN17B: Vatra Dornei – Broşteni – Piatra Neamţ

drumurile judeţene:

DJ 174: Vatra Dornei – Şarul Dornei Panaci – Neagra – Broşteni/DN

17B

drumuri comunale

Dc 76: Vatra Dornei – Rusca (11,5 km)

Dc 58: Vatra Dornei – Dorna Candrenilor (4,5 km)

reţeaua stradală - străzile principale care traversează localitatea sunt în

general paralele cu râurile Bistriţa şi Dorna, urmărind traseul acestora. Reţeaua stradală

majoră a oraşului este intens solicitată, traficul de tranzit suprapunându-se peste

circulaţia de interes local. Lungimea totală a reţelei stradale însumează 67,8 km;

drumuri forestiere: create pentru valorificarea economică a zonei forestiere

adiacente oraşului, pot fi utilizate pentru acces sau chiar în organizarea spaţială a unor

zone turistice; traseele acestora urmează, în general, reţeaua hidrografică sau urcă pe

versanţii munţilor (DF pe pârâul Negreşti, DF pe pârâul Chilia, DF pe Pârâul Roşu, DF pe

pârâul Argestru).

1.2.2. Infrastructură feroviară

Oraşul este traversat de calea ferată cu ecartament normal, electrificată,

aparţinând liniei secundare Suceava – Ilva Mică.

Pe teritoriul administrativ lungimea acesteia este de aproximativ 12 km lungime.

1.2.3. Echipare tehnico - edilitară

Alimentarea cu apă

Municipiul Vatra Dornei, are un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă.

Sursele de alimentare cu apă sunt:

captarea de suprafaţă „Roşu” cu un debit de 140l/sec. dispune de toată linia

tehnologică pentru prelucrarea apei din captare de suprafaţă, în apă potabilă. Conducta

de aducţiune conduce apa în bazinul de înmagazinare de 400 mc de pe platoul Runc, iar

de aici este distribuită prin cădere liberă în reţeaua oraşului şi a staţiunii;

captarea de puţuri subterane Moara Dracului – cu un debit de 7l/sec. Apa nu

necesita tratare chimică.

Municipiul Vatra Dornei dispune de o reţea de distribuţie a apei în lungime de 38

km, conductele fiind din fontă, oţel şi în mică măsură din azbociment. Funcţionarea reţelei

9

de distribuţie (lungimea 36 km) este nesatisfăcătoare, având în vedere vechimea acesteia

(a fost pusă în funcţiune în anul 1938 şi a fost reabilitată şi extinsă în anul 1960).

Pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, s-a accesat programul de

finanţare SAMTID, prin care vor fi înlocuite conductele pe o lungime de 36 km, va fi

reabilitată staţia de tratare a apei şi se va realiza contorizarea întregului sistem.

Numărul de utilizatori actuali:

persoane fizice: 12.216

persoane juridice: 379.

Canalizare

Oraşul beneficiază de reţea de canalizare pentru colectarea apelor pluviale şi

menajere, a cărei lungime este de 28 km.

Epurarea apelor uzate este asigurată de staţia de epurare mecano-biologică, cu o

capacitate de 80 l/sec. Numărul de utilizatori actuali ai acestui serviciu sunt:



Alimentarea cu energie electrică

Alimentarea cu energie electrică a oraşului este de tip reţea, racordată la Sistemul

Energetic Naţional prin Staţia de transformare de 110 / 220 KV, prin intermediul liniilor

electrice de tipul:

- linii aeriene de 20 KV – LEA – 20 KV

- linii subterane de 20 KV – LES – 20 KV,

de înaltă, medie şi joasă tensiune care alimentează posturile de transformare de 20/0,4

KV din oraş. Reţelele electrice de distribuţie acoperă întreaga reţea stradală a oraşului.

Telecomunicaţii

Oraşul Vatra Dornei este racordat la reţeaua magistrală telefonică din fibră optică

al cărei traseu traversează teritoriul administrativ al oraşului pe direcţia generală NNE –

SSV, de-a lungul DN 17. Sistemul de telefonie fixă este asigurat de o centrală telefonică

digitală ERIKSSON, care poate suporta 4.800 utilizatori; în prezent sunt conectaţi 2.807

de abonaţi. Localitatea are acoperire şi pentru telefonia mobilă GSM (Orange, Zapp,

Vodafone şi Cosmote).

Oraşul dispune de unităţi de Poştă şi de telefonie care aparţine societăţii

ROMTELECOM.

10

Oraşul Vatra Dornei beneficiază de serviciul CATV, furnizorul în zonă fiind Firma

UPC România, care oferă servicii de televiziune prin cablu şi internet la cca. 4.000 de

abonaţi.

Alimentarea cu energie termică

Sistemul de termoficare al municipiului Vatra Dornei este reabilitat în proporţie de

80%, prin punerea în funcţiune, în anul 2004, a unei centrale termice pe deşeuri din lemn.

Proiect de infrastructură, componenta de achiziţie de bunuri, finanţat prin linia PHARE RO

0108.03.04.01.01 – „Dezvoltarea sistemelor de încălzire bazate pe folosirea biomasei în

cinci zone turistice”, centrala termică pe deşeuri din lemn din municipiul Vatra Dornei este

cea mai mare centrală de acest tip din România. Încadrându-se în politica globală de

mediu, acest obiectiv integrează cele mai noi tehnologii energetice, răspunzând

prevederilor Protocolului de la Kyoto.

Centrala termică pe rumeguş are capacitatea de 18 MW şi este echipată cu două

cazane 2x6 MW pentru funcţionare cu rumeguş şi un cazan de 6 MW, cu funcţionare pe

combustibil lichid tip M. Centrala deserveşte 2.400 apartamente şi un important număr de

agenţi economici şi instituţii publice (şcoli, grădiniţe, cămine de copii, creşe, cabinete

medicale, 4 hoteluri cu 900 de locuri şi 2 baze de tratament).

Numărul de utilizatori actuali:



Gestionare deşeuri

Activitatea de colectare şi transport a deşeurilor menajere este administrată de

S.C. “Gospodărire Orăşenească” S.A. şi Direcţia Administrării Domeniului Public.

Deşeurile sunt colectate în containere metalice de 4 mc, ridicate şi transportate cu

mijloace auto pe o platformă amenajată necorespunzător în comuna Iacobeni. Pentru o

eficienţă crescută a colectării deşeurilor în zona centrală a staţiunii, primăria a achiziţionat

o autocompactoare de gunoi şi un număr de 10 europubele, asigurându-se un mediu

curat în centrul oraşului şi implicit al staţiunii.

Numărul de utilizatori pentru serviciul de colectare a deşeurilor este în prezent:



1.3. Cadrul natural

11

1.3.1. Relieful

Municipiul Vatra Dornei se află

într-o depresiune intramontană de

origine tectono-vulcanică, una dintre

cele mai pitoreşti din România,

aşezată la confluenţa râurilor Bistriţa

Aurie cu Dorna, către care converg

culmile montane din ce în ce mai

coborâte ale Suhardului (spre nord-

vest), ale Giumalăului (spre nord-est)

şi ale Călimanilor (spre sud). Spre

partea sud-est a depresiunii se desfăşoară Munţii Bistriţei care domină spre nord valea

Bistriţei, la Zugreni, prin Vârful Pietrosul (1.791 m altitudine).

Teritoriul administrativ al oraşului Vatra Dornei este caracterizat de existenţa unor

văi largi cu lunci şi terase bine dezvoltate, separate prin interfluvii domoale, a căror

altitudine nu depăşeşte cu mult 1.000 m. Înconjurată de culmi şi masive muntoase înalte,

Ţara Dornelor are aspect tipic de depresiune intramontană. Spre nord-est şi est este

dominată de Muntele Bârnârel (1.322 m) şi Vf. Drancani (1.230 m) care descind din Plaiul

Giumalăului, alcătuit din Obcina Mare (1.243 m) şi Obcina Mică (1.251 m), iar spre vest

se înalţă Muntele Runc (1.149 m) şi Ouşorul (1.639 m).

Munţii Suhard, alcătuiţi din şisturi

cristaline şi dolomit, au aspectul unei culmi

prelungi, cu direcţie NV-SE, care coboară

altimetric de la 1.932 m în NV (Vf. Omu, alt.

maximă a masivului) la 1.639 m în SE (Vf.

Ouşoru) şi domină spre sud Depresiunea

Dornelor cu un abrupt de 500-600 m înălţime.

Masivul este acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1.500 m altitudine, de pajişti

naturale, folosite pentru păstorit.

Masivul Giumalău sunt delimitaţi de

râurile Bistriţa la sud şi Putna la vest şi nord

şi de Masivul Rarău la est. Fiind alcătuiţi din

şisturi cristaline, calcare cristaline şi

intercalaţii de roci porfiroide dure, dau

aspectul de bloc masiv, cu spinări rotunjite,

12

dispuse radiar în jurul vârfului principal. Altitudinea maximă este de 1.857 m, în Vf.

Giumalău. Pe valea superioară a râului Putna, la 1.856 m altitudine, se află o rezervaţie

forestieră de molizi seculari.

Munţii Călimani constituie cel mai reprezentativ edificiu vulcanic din Carpaţii

româneşti; sunt delimitaţi de Munţii Bârgăului la NV, de Depresiunea Dornelor la N, de

Munţii Bistriţei la E, cursul superior al

Mureşului spre S şi de Dealurile Bistriţei la

V. Sunt formaţi dintr-o cupolă centrală,

alcătuită din curgeri de lavă solidificată,

unde este atinsă altitudinea maximă

(2.100 m în Vf. Pietrosu), din care se

detaşează câteva vârfuri conice şi un larg

platou vulcanic, constituit predominant din piroclastite, din care pornesc numeroase culmi

netede înclinate spre vest şi sud, separate de văi adânci. Zona înaltă prezintă trăsături

tipic alpine, evidenţiindu-se câteva circuri glaciare sub Vf. Pietrosu, Răţiţiş, Bistricior şi

numeroase păşuni alpine. La poalele nordice ale masivului apar numeroase izvoare cu

ape minerale carbogazoase , ca rezultat al activităţii postvulcanice.

Munţii Bistriţei sunt delimitaţi de valea

Bistriţei şi Munţii Stânişoarei spre nord-est, de

valea Bistricioarei şi Munţii Ceahlău la sud, de

Munţii Călimani spre sud-vest şi Depresiunea

Dornelor la nord-vest. Creasta principală este

fragmentată de reţeaua hidrografică în mai multe

masive, bine individualizate: Pietrosul (1.791 m),

Barnar (1.699 m), Grinţieşu (1.758 m) şi Budacu (1.859 m). În general sunt alcătuiţi din

roci cristaline.

1.3.2. Reţeaua hidrografică

Depresiunea Dornelor beneficiază de

o bogată reţea hidrografică colectată de cel

două râuri, Dorna şi Bistriţa, din masivele

montane adiacente. Staţiunea Vatra Dornei

se află la confluenţa râurilor Bistriţa Aurie şi

Dorna care mai primesc ca afluenţi pâraiele

Argestru, Chilia, Colăcelu, Roşu, Negreşti.

13

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dorna_(r%C3%A2u)&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bistri%C5%A3a_Aurie_(r%C3%A2u)&action=edit

Râul Dorna îşi adună izvoarele din munţii Călimani, de sub Culmea Pietrosul. Are

o lungime de circa 45 km, este îngustă la izvoare şi mai largă în depresiune; la vărsare

are un debit de 6,5 m3/s. Dorna primeşte în această zonă mai mulţi afluenţi, printre care:

Runcu, Sec, Colăcelului, Mustenilor, Pârâul Roşu, Todirenilor.

Râul Bistriţa, afluent al Siretului, izvorăşte

de pe versantul de nord al munţilor Rodnei, de sub

Vf. Ineu. Străbate diferite formaţiuni geologice în

care formează bazinete mai largi (Cârlibaba,

Coicăneşti etc.), în alternanţă cu chei pitoreşti

(Zugreni, Toance, Crucea etc.). Cursul superior al

râului Bistriţa, amonte de Vatra Dornei, poartă

numele de Bistriţa Aurie (datorită unor sedimente cu conţinuturi de nisipuri aurifere,

exploatate în trecut).

Zona Dornelor se caracterizează printr-o bogăţie de ape subterane

carbogazoase cu reale proprietăţi terapeutice, descrise pe larg la Capitolul Resurse

turistice.

1.3.3. Date climatice

Temperatura medie anuală la nivelul oraşului Vatra Dornei este de 5,2ºC. Media

anuală a temperaturii prezintă valori din ce în ce mai mici pe măsură ce altitudinea creşte.

Cele mai scăzute temperaturi medii lunare se înregistrează în lunile ianuarie şi februarie,

temperaturi ce oscilează între -4ºC şi -7ºC.

În sezonul cald, luna cea mai călduroasă este iulie, cu temperaturi medii lunare de

15,5ºC. Lunile de toamnă au temperaturi medii cu valori cuprinse între 2ºC şi 12ºC.

Prima zi cu îngheţ apare la început de octombrie, iar ultima zi cu îngheţ se

înregistrează către sfârşitul lunii aprilie.

Precipitaţiile sunt influenţate în mare măsură de caracterul musonic al circulaţiei

vestice, de origine atlantică, a curenţilor de aer. Valoarea precipitaţiilor medii anuale se

situează în jur de 700 mm /an. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii cade în intervalul

mai-august. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 140, iar cel al zilelor cu

strat de zăpadă este de peste 120. Grosimea medie a stratului de zăpadă este cuprinsă

între 30-50 cm. Cantitatea maximă de precipitaţii căzută la Vatra Dornei în 24 de ore a

fost de 260 mm, în ziua de 5 septembrie 1912. Inundaţii Se produc primăvara din cauza

topirii zăpezilor de pe masivele muntoase şi a formării podurilor de gheaţă,

14

Bistriţa în Cheile Zugreni

Presiunea atmosferică în luna ianuarie este în medie de 693 mm col. Hg, iar în

septembrie 694 mm col. Hg.

Vânturile. Depresiunea Dornelor este expusă circulaţiei predominant vestice, cu

frecvenţă maximă a vânturilor dinspre nord-vest, mai puţin dinspre nord-est. Viteza medie

a vântului este de 3,5 - 4 m/s, iar cea maximă depăşeşte 35 m/s. Frecvenţa mai mare a

vânturilor se înregistrează în lunile februarie şi aprilie. Vara se formează brizele de munte

şi de vale, care bat dimineaţa din vale spre înălţimi, iar seara invers. În timp ce vânturile

de nord-est prevestesc vreme rece, cele dinspre nord-est aduc timp frumos. Vânturile de

vest şi de nord sunt, în general, însoţite de ploaie.

Vânturile cu caracter de uragan sunt rare şi s-au înregistrat în perioadele

decembrie – ianuarie 1947-1948, iulie 1955, iunie 1969 şi iulie 1970.

1.3.4. Flora şi fauna

Vegetaţia are un caracter montan, preponderente fiind pădurile de conifere

(molid, brad, pin, ienupăr) şi unele specii de foioase (paltinul de munte, mesteacăn,

scoruş, plop, sălcii şi arin), precum şi arbuşti şi subarbuşti (măceş, soc roşu, cununiţă,

zmeur, afin, merişor). Din totalul teritoriului administrativ în suprafaţă totală de 14.434 ha,

pădurile reprezintă 43,7% (6217 ha).

Vegetaţia ierboasă este bogată în specii, dintre care predomină: păiuşul de livadă,

timoftica, ţepoşica, rogozul, piciorul cocoşului, garofiţa, arnica, sunătoarea, secărica, ş.a.

Fauna din această zonă este reprezentată de mamifere mari (cerb, căprioară, urs

brun), râs, lup, vulpe, mistreţ, jder, nevăstuică, bursuc, vidră. Dintre păsările de munte

specifice zonei amintim: cocoşul şi găinuşa de munte, corbul şi unele specii de răpitoare.

În râurile Dorna şi Bistriţa se întâlnesc specii de peşti specifici apelor reci, de

munte: păstrăv, lipan, boiştean, lostriţă, clean.

1.3.5. Natura protejată

Potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului

naţional - Secţiunea a III-a, au fost declarate, pentru arealul Dorna, următoarele arii

protejate:

Parcul Naţional Munţii Călimani – un areal de 24.041 ha, care include

aspecte peisagistice deosebite, întinse suprafeţe de ecosisteme naturale, în care se

individualizează abundenţa zâmbrului şi a jneapănului, prezenţa cocoşului de mesteacăn,

trei rezervaţii naturale: Rezervaţia ştiinţifică Jnepenişul cu Pinus cembra (are ca scop

ocrotirea peisajului, a florei şi a faunei alpine reprezentate de numeroase specii rare, de

15

384,2 ha), Rezervaţia naturală Iezerul din Călimani şi Rezervaţia geologică 12 Apostoli

(200 ha);

Rezervaţia Cheile Zugrenilor - se află la 20 de km distanţă de Vatra Dornei,

pe DN 17B, este o rezervaţie geologico-geomorfologică de 150,10 ha;

Tinovul Poiana Stampei – situată în apropierea oraşului Vatra Dornei, la 18

km pe DN 17 (între localităţile Poiana Stampei şi Dornişoara), rezervaţie floristică de.

681,1 ha;

Rezervaţia naturală Tinovu Şaru Dornei – situată la 7 km de Vatra Dornei, în

comuna Şaru Dornei.

Parcul balnear natural din staţiune, amenajat în anul 1862, cu o suprafaţă de 50

de ha (din care amenajate circa 11 ha, restul fiind în domeniul silvic), deşi nu este arie

protejată declarată prin acte normative, oferă condiţii de odihnă şi recreere.

1.4. Cadrul socio-economic

1.4.1. Populaţia

Municipiul Vatra Dornei a înregistrat, la 1 iulie 2006, un număr de 16.810 locuitori,

în uşoară creştere faţă de anul 2002, când conform Recensământului Populaţiei se

înregistrau 16.321 locuitori. Dintre cei 16.810 de locuitori, 51,7% sunt femei şi 48,3%

bărbaţi.

Tabel nr.1.2.

Populaţia la 1 iulie 2005

Populaţia stabilă Total Masculin Feminin

Judeţul Suceava 705.752 348.863 356.889Municipii & Oraşe 305.855 148.601 157.254Vatra Dornei 16.894 8.163 8.731% din judeţ 2,39 2,34 2,45% din municipii & oraşe 5,52 5,49 5,55

Sursa: INS, Anuarul Statistic al judeţului Suceava, 2005

Pentru anul 2005 se poate observa un echilibru între populaţia feminină şi cea

masculină atât la nivel de judeţ, cât şi pentru Vatra Dornei; pentru acelaşi an, 2005,

populaţia municipiului Vatra Dornei a reprezentat circa 2,5% din totalul populaţiei judeţului

Suceava.

Pentru analiza populaţiei pe grupe de vârstă sunt disponibile doar datele colectate

la ultimul recensământ, realizat în anul 2002, astfel:

16

total populaţie: 16.321;

grupa de vârstă 0-14 ani: 2.663;

grupa de vârstă 15-59 ani: 10.654;

grupa de vârstă 60 de ani şi peste: 3.004.

Ponderea cea mai ridicată o deţine evident grupa 15-59 ani, respectiv 65,3% din

totalul populaţiei.

Din punct de vedere etnic, în anul 2002, populaţia de etnie română era majoritară,

mai exact reprezenta 98% din totalul populaţie.

total populaţie: 16.321, din care:

români: 16.012;

germani: 109;

maghiari: 95;

rromi: 54;

ucrainieni: 22;

alte etnii: 29.

Situaţia centralizată a indicatorilor socio-demografici şi a celor privind forţa de

muncă la nivelul oraşului, în anul 2002, se prezintă astfel:

populaţia activă: 7.091 persoane, din care 52,5% bărbaţi;

populaţia ocupată: 6.035 persoane, din care 50,7% bărbaţi;

şomeri: 1.056 persoane, din care 62,7% bărbaţi;

rata şomajului: 15%.

Comparativ cu situaţia înregistrată, în acelaşi an 2002, municipiul Vatra Dornei are

o rată mai ridicată a şomajului (pentru judeţul Suceava acest indicator era de 12,7%), iar

pentru bărbaţi această valoare este şi mai mare, de 17,8%.

1.4.2. Economia

O caracteristică generală a activităţii economice desfăşurate în municipiu este

aceea că se bazează pe valorificarea resurselor proprii:

resurse forestiere (conifere), în proporţie de 37% din fondul total forestier al

judeţului;

pajişti naturale de calitate superioară (graminee şi leguminoase), ceea ce

permite dezvoltarea zootehniei;

resurse de substanţe minerale utile (mangan, sulf, fier şi alte minereuri);

resurse de ape minerale cu calităţi terapeutice, folosite în scop terapeutic, în

17

cură internă şi externă, în bazele de tratament ale staţiunii Vatra Dornei,

precum şi pentru îmbuteliere, ca ape de masă şi băuturi răcoritoare cu

caracter de unicat pe teritoriul judeţului.

Valorificarea propriilor resurse se reflectă în:

faptul că turismul reprezintă ocupaţia principală a locuitorilor, fiind funcţia de

bază a oraşului; dezvoltarea serviciilor turistice în staţiune este o componentă importantă

atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social;

structurarea industriei pe următoarele ramuri: industrializarea laptelui şi a

cărnii, industria lemnului, exploatarea resurselor miniere, industria construcţiilor de maşini

pentru exploatarea şi prelucrarea lemnului, exploatarea zăcămintelor de ape minerale

carbogazoase, resurse de care dispune zona.

Dotări comerciale, sanitare, culturale şi sportive

În municipiu îşi au sediul şi activează un număr foarte mare de societăţi

comerciale, instituţii publice, unităţi social – culturale, fundaţii umanitare, asociaţii şi

persoane fizice.

Astfel, la nivelul lunii septembrie 2005, în oraşul staţiune turistică Vatra Dornei

existau 1.107 de agenţi economici (inclusiv persoane fizice autorizate), asociaţii

profesionale şi fundaţii umanitare, conform tabelului nr. 1.1.

Tabelul nr. 1.1.

Agenţi economici

Tipul agentului economicNr. Unităţi

înregistrateSocietate cu răspundere limitată 710Societate pe acţiuni 45Asociaţii familiale 151Persoane fizice 58Fundaţii umanitare 24Altele – asociaţii profesionale 119

TOTAL 1.107

Sursa: Primăria Vatra Dornei

Sistemul financiar – bancar

sedii de bănci existente: BCR, BRD, Raiffesein, Banca Transilvania,

Carpatica, Volskbank;

societăţi de asigurări: ASIROM, ASTRA, UNITA, OMNIASIG, BT Asigurări.

Unităţi sanitare

sectorul public: spitale –1; dispensare medicale – 3; medici – 44; creşe – 1;

18

sectorul privat: laboratoare medicale – 2; medici –18; 7 farmacii şi 24

farmacişti.

Unităţi culturale şi sportive

Casa municipală de Cultură „Platon Pardău”;

Teatrul Popular „Ion Luca” – funcţionează în cadrul Casei de Cultură;

Biblioteca municipală „G.T. Kirileanu” (înfiinţată în 1901, odată cu

inaugurarea Palatului Naţional Român, actuala clădire a bibliotecii) – deţine 90.000 de

volume şi anual înscrie un număr de 4.000 de cititori;

Muzeul de Ştiinţele Naturii şi Cinegetică (funcţionează din anul 1957);

Muzeul de Etnografie (la parterul clădirii Palatului Comunal) – colecţia

cuprinde exponate legate de meşteşugurile tradiţionale locale, port popular;

Clubul Sportiv Şcolar Vatra Dornei – cuprinde 4 secţii: sanie, schi alpin, schi

fond şi biatlon.

1.4. Probleme de mediu şi factori de risc natural

Calitatea aerului

Împrejurimile zonei Dornelor sunt acoperite de păduri de conifere (brad, pin,

molid), care, datorită cetinii verzi şi a răşinilor, realizează o permanentă şi intensă

oxigenare a atmosferei în cursul întregului an, conferind un plus de purificare prin

creşterea conţinutului de ozon; aeroionizarea aerului are un coeficient de unipolaritate

subunitar, cu o uşoară predominare a ionilor negativi, benefic pentru tratamentul de cură

balneară.

Calitatea apei

Râul Bistriţa se încadrează în categoria I de calitate (conform STAS 4706/1988) la

indicatorii CCO-Mn, O2, reziduu fix, dar prezintă concentraţii mărite la unii indicatori

metalici: mangan, fier şi zinc, datorită exploatărilor miniere din amonte (Tolovanu) precum

şi compoziţiei specifice a substratului, încadrându-se în categoria 3 de calitate după

aceşti indicatori*.

*Planul Local de Dezvoltare Durabilă. Primăria Vatra Dornei, 2004.

19

Râul Dorna se încadrează în categoria 1 de calitate la toţi parametrii, îmbunătăţind

calitatea râului Bistriţa după confluenţă şi rămânând principala sursă de apă potabilă a

oraşului*.

Calitatea solului

Solurile dominante din zonă sunt brune şi gălbui de pădure, favorabile pădurilor de

conifere, fâneţelor de bună calitate, păşunilor şi plantelor de nutreţ cultivate. Raportul

privind calitatea mediului pentru anul 2006 nu evidenţiază creşteri ale concentraţiilor

maxime admise, conform legii.

În arealul Vatra Dornei nu există unităţi industriale cu impact negativ major asupra

mediului înconjurător. Măsurătorile efectuate periodic, de către Inspectoratul pentru

Protecţia Mediului Suceava, pe principalele componente ale mediului înconjurător (apă,

aer, sol) nu au identificat valori ale unor elemente care să depăşească concentraţiile

maxime admise de normele legale.

În categoria riscuri naturale, s-au înregistrat de-a lungul timpului, fără a determina

situaţii critice:

creşterea nivelului unor pâraie în perioadele foarte ploioase

inundaţii şi formarea de poduri de gheaţă la încălzirea bruscă a vremii, în

sezonul de iarnă sau la sfârşitul acestuia

eroziuni laterale ale malurilor pe afluenţii celor două râuri

vânturi puternice în perioada februarie – aprilie, care pot ajunge la gradul 8 pe

scara Beufort; vânturi cu caracter de uragan, de gradul 10, înregistrate în anii 1947 –

1948, 1955, 1969 şi 1970 au produs importante calamităţi în domeniul forestier al zonei.

Din punct de vedere seismic, teritoriul al oraşului se încadrează, conform

Normativului P100-92:

în zona de intensitate MSK-64 / EMS-98 - VI, o zonă fără riscuri seismice

majore;

din punct de vedere al coeficienţilor Ks aparţine zonei seismice de calcul F,

căreia îi corespunde o valoare a coeficienţilor Ks = 0.08 şi o perioadă de colţ Tc

= 0,7 sec.

20

CAPITOLUL IIANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC

Oraşul Vatra Dornei aparţine unei zone turistice de mare valoare, care se remarcă

printr-ul mediu natural variat, atractiv şi un potenţial balneoterapeutic deosebit de valoros.

Aceste atribute au făcut ca zona să fie permanent în atenţia turiştilor români, dar şi străini.

Recunoaşterea oficială a izvoarelor minerale datează de circa 200 de ani, iar proiectarea

şi inaugurarea staţiunii s-a realizat la în anul 1897, pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

Cu câţiva ani mai târziu, în anul 1907, Vatra Dornei era declarat oraş al imperiului.

Potenţialul balnear al localităţii se remarcă printr-o deosebită bogăţie şi varietate

care o încadrează în rândul celor mai renumite staţiuni din România, dar şi în afara

graniţelor, însă nu îndeajuns de cunoscut pentru cât de miraculoase sunt efecte curative

asupra organismului.

2.1. Factori naturali terapeutici

Varietatea factorilor naturali de cură balneară este mare, iar numărul afecţiunilor

care beneficiază de eficienţa tratamentelor balneo-fizio-terapeutice, este pe măsură.

2.1.1. Apele minerale

Resursele hidrominerale din zona Dornelor aparţin genetic aureolei mofetice a

eruptivului Călimani – Harghita, în sectorul nordic al acesteia şi sunt ape minerale

carbogazoase, dispuse pe un aliniament orientat NV-SE, care se suprapune în linii

generale pe dislocaţia majoră internă a cristalinului, care a favorizat punerea în loc a

masivelor eruptive Călimani – Harghita.

2.1.1.1. Zăcământul hidromineral

Zăcământul de ape minerale*, dezvoltat pe o arie relativ restrânsă, este acumulat

în depozitele aluvionare cuaternare ale teraselor medii şi superioare din versantul drept al

râului Dorna, care stau în această zonă peste formaţiunile cristaline, între pâraiele

Negreşti şi Condreşti, precum şi de-a lungul văilor Negreşti şi Roşu. Dioxidul de carbon,

venit pe liniile tectonice şi fisurile fundamentului cristalin, se dizolvă în stratul acvifer din

aluviunile amintite. Cercetări hidrogeologice complexe asupra zăcământului şi pentru

* Niculescu Gabriela - Studiu hidrogeologic pentru optimizarea zăcământului hidromineral carbogazos Vatra Dornei – Judeţul Suceava. IAFAA Bucureşti, 1990.

21

obţinerea unor debite mai mari s-au făcut în mod sistematic începând cu anul 1950, de

către Institutul de Balneologie şi Fizioterapie Bucureşti (actualul INRMFB), Întreprinderea

de Prospecţiuni Geologice şi mai târziu de către ISLGC şi de Facultatea de Geologie şi

Geofizică / Universitatea Bucureşti, prin prospecţiuni gravimetrice. Rezultatul cercetărilor

a condus spre determinarea caracteristicilor generale ale apelor minerale, conturarea

zăcământului şi calculul de rezerve.

Aria de dezvoltare a zăcământului hidromineral Vatra Dornei, caracterizat printr-o

apă minerală carbogazoasă, feruginoasă, bicarbonatată, cu concentraţie mică, este

legată de existenţa unor depozite cu permeabilitate ridicată, care permit acumularea apei

subterane. Alimentarea acestor acumulări hidrogeologice se face direct din precipitaţii, în

zonele de aflorare a rocilor metamorfice tectonizate, puternic fisurate. Gradul de

mineralizare al apelor minerale este dependent de gradul de tectonizare al zonei, de

panta fundamentului cristalin şi gradul de alterare al acestuia, de natura litologică şi

grosimea formaţiunilor cuaternare acoperitoare.

Cercetările hidrogeologice asupra surselor forate şi a izvoarelor de ape minerale

naturale captate au evidenţiat o variaţie a conţinutului de CO2, înscrisă între limite relative

de maximum şi minimum, specifică fiecărei surse, datorate pulsaţiilor de dioxid de carbon

din zăcământ, oscilaţiei nivelului hidrostatic, cât şi variaţiilor de temperatură a aerului. La

toate sursele forate, amplasate la baza terasei superioare a râului Dorna, din Parcul

staţiunii, limitele de variaţie a CO2 dizolvat se situează cu aproximaţie între 880 – 1.230

mg/l. În zona joasă a Parcului, acolo unde au fost observate, captate şi cercetate primele

izvoare naturale, apele minerale, inclusiv cele din sursele forate în diferite etape, sunt

bogate în CO2 dizolvat, cu valori cuprinse între 390 – 1.012 mg/l.

Lucrările de cercetare efectuate pe valea Negreşti, a evidenţiat un conţinut bogat

de CO2 dizolvat în apele minerale, cu concentraţii ce variază între 1.578 – 2.024 mg/l şi

emanaţii de CO2 liber, între 3-7 m3/zi şi 22-70 m3/zi, în funcţie de sursă.

Calitatea apelor minerale de la Vatra Dornei nu este dată numai de prezenţa CO2

dizolvat, care îi imprimă caracterul carbogazos, dar şi de prezenţa ionilor de Ca, Mg, Fe,

Na, K, Cl, care îi măresc gradul de mineralizare şi implicit valoarea terapeutică.

Mineralizarea totală variază în limite, mari între 250 – 4000 mg/l, cu un reziduu fix între

250 – 700 mg/l. Fierul poate atinge uneori 65 mg/l, iar sodiul apare numai în sursele

cantonate în nivelele profunde, mai ales în şisturile cristaline.

2.1.1.2. Modalităţi de exploatare şi valorificare

22

Apele minerale din staţiunea Vatra Dornei se aseamănă sub aspectul compoziţiei

fizico-chimice, caracterizându-se ca ape bicarbonatate calcice – magneziene – sodice

sau bicarbonatate feruginoase – sodice – magneziene, toate carbogazoase şi hipotone.

Modul de utilizare şi potenţialul terapeutic este determinat de aceste caracteristici.

Prin lucrările hidrogeologice realizate de IAFAA, la sfârşitul anilor 1990 au fost date

în exploatare 10 surse forate, care pot furniza un debit de 424 m3/zi şi 8 surse naturale

captate care totalizează 238 m3/zi, aşadar un debit total disponibil de 662 m3/zi, surse

minerale folosite ce pot fi folosite în scop terapeutic, în bazele de tratament.

La data de referinţă 01.01.1990*, propunerile de rezerve exploatabile, din surse

forate şi izvoare naturale captate, erau următoarele:

ape bicarbonatate, calcice, sodice, carbogazoase, feruginoase – 662 m3 / zi

rezerve de bilanţ şi 37 m3 / zi în afară de bilanţ

dioxid de carbon mofetic – 45 m3 / zi rezerve de bilanţ.

În Parcul balnear al staţiunii au fost cercetate şi captate 10 izvoare/ surse naturale,

ale căror debite exploatabile au fost omologate în decursul timpului. Două dintre acestea,

izvoarele Arcadie şi Petru, captate în anul 1898 prin intermediul unor puţuri, sunt în

prezent colmatate. Situaţia celorlalte surse din Parcul staţiunii este următoarea:

1. Izvorul de est – este situat pe terasa superioară a râului Dorna şi captat într-un

bazin rezervor de 284 m3 capacitate care alimentează pavilionul băilor şi este folosit în

cură internă. Apa minerală este carbogazoasă, cu o concentraţie de CO2 care variază

între 440 – 1.444 mg/l şi un debit mediu de 86 m3 /zi;

2. Izvorul de vest – este captat într-un bazin rezervor betonat cu dimensiunile

interioare de 10,0 m x 2,0 m x 8,5 m (170 m3), cu barbacane de jur împrejur, cu ajutorul

unei galerii de drenaj situată în amonte de bazin, cu lungimea de 3 m şi secţiunea 1,2 x

2,0 m, săpată în baza depozitelor terasei superioare a râului Dorna, cu direcţia S-SV.

Sursa este exploatată pentru cură externă, cu un debit mediu de 68 m3/zi, prin intermediul

unei pompe. Concentraţia de CO2 dizolvat are valori cuprinde între 440 – 848 mg/l;

3. Izvorul 11 iunie – este situat în depozitele terasei inferioare a râului Dorna, a fost

captat în perioada anilor 1896 – 1908; captarea a fost recondiţionată ulterior, în anul 1975

de IPEG Câmpulung. Captarea constă dintr-un bazin rezervor betonat, cu dimensiunile

interioare de 5,0 m x 2,0 m x 6,8 m (170 m3), la cu barbacane în peretele din amonte.

Adâncimea rezervorului a ajuns prin lucrări de recondiţionare la 6,8 m, în şisturile

* * Niculescu Gabriela - Studiu hidrogeologic pentru optimizarea zăcământului hidromineral carbogazos Vatra Dornei – Judeţul Suceava. IAFAA Bucureşti, 1990.

23

cristaline alterate. Galeria de drenaj prin care este captată sursa se află situată paralel cu

peretele din amonte al rezervorului, are 12 m lungime şi secţiunea de 2,0 x 2,0 m.

Tavanul galeriei este betonat şi izolat cu argilă. Sursa este folosită în cură externă şi are

un debit mediu de 38 m3/zi. Concentraţia apei în CO2 dizolvat variază între 440 – 968

mg/l;

4. Izvorul Silvestru – a fost captat în anul 1895 şi este situat în terasa superioară a

râului Dorna, din parcul staţiunii. Captarea constă dintr-un bazin rezervor betonat, la 8,5

m adâncime, cu o capacitate de 17 m3 (dimensiunile: 1,0 x 2,0 x 8,5 m), cu barbacane în

peretele din amonte. Sursa se exploatează pentru a fi utilizată în cură externă, în

perioadele de vârf şi în restul timpului pentru cură internă. Conţinutul de CO2 dizolvat

variază între 440 – 968 mg/l;

5. Izvorul Nectarie – este situat în parcul staţiunii, în baza terasei superioare a râului

Dorna şi a fost captat în anii 1985 – 1908. Bazinul rezervor în care este captată sursa are

85 m3 (2,0 x 5,0 x 8,5 m), este betonat şi situat la 8,5 m adâncime. Apa minerală este

utilizată în cură externă şi internă. Concentraţia de CO2 dizolvat se situează la circa 900

mg/l;

6. Izvorul 23 August – a fost captat în perioada 1896 – 1908 şi se află la baza terasei

superioare din parcul staţiunii. Captarea constă într-un puţ de 5m3, cu dimensiunile de 1 x

1x 5 m, din care apa se scurge într-un rezervor, apoi în buvetă. Buveta este amplasată

într-o clădire construită la începutul secolului, cunoscută sub numele de „Izvorul

Sentinela”, devenită în timp o emblemă a staţiunii, în prezent monument de arhitectură. În

aceeaşi clădire a mai fost amenajată o buvetă la care este racordat izvorul Nectarie.

Debitul izvorului este de circa 3 m3/zi, iar concentraţia în CO2 dizolvat variază între 280 –

1012 mg/l. Este utilizat în cura internă;

7. Izvorul Unirea – este situat la intrarea în parc, pe terasa inferioară. A fost captat în

anul 1897 şi recondiţionat în anul 1989, deoarece era colmatat.

Izvorul Bizom, situat pe valea Negreşti, a fost captat de localnici. Captarea constă

dintr-o fântână de 0,8 m adâncime, cu diametrul de 0,5 m şi la 0,6 m sub nivelul solului.

Deoarece este situat în imediata apropiere a pârâului Negreşti, este expus colmatării cu

depozite torenţiale, aluvionare. Debitul izvorului Bizon, influenţat de regimul precipitaţiilor,

se situează între 3 – 12 m3/zi, iar concentraţia în CO2 dizolvat, între 1.232 - 1.856 mg/l.

Este folosit pentru cură internă şi ca apă de masă, în special de către localnici.

24

În prezent, staţiunea dispune* de 17 surse de apă minerală şi gaz mofetic, din care

11 surse provin din foraje şi 6 surse din izvoare naturale terapeutice. Aceste surse

alimentează toate cele trei baze de tratament ale staţiunii şi anume: Baza de tratament

Călimani (SC Dorna Turism SRL), Baza de tratament Intus (SC Intus SRL) şi Baza de

tratament Ozon (SC Sind Rom SRL). La ultima închidere de rezerve, din anul 2000,

rezerva de apă minerală omologată era de 657 m3/zi.

Pentru anul 2006, situaţia surselor minerale utilizate este următoarea:

la apă minerală:

cantitatea de apă minerală pompată – 56.000 m3

cantitatea de apă minerală utilizată – 22.239 m3 (diferenţa de cantitate

reprezintă pierderi pe instalaţii).

la CO2 mofetic:

cantitatea pompată – 6.465 m3

cantitatea utilizată – 4.665 m3.

Apele minerale din staţiunea Vatra Dornei sunt utilizate fie în cură internă, prin

buvetele amenajate în Parcul balnear, fie în cură externă, în cele trei baze de tratament,

care au amenajate secţii de băi carbogazoase şi de hidroterapie.

Principalele proceduri aplicate în bazele de tratament ale staţiunii sunt:

a) Tratamente cu factori naturali

băi carbogazoase cu apă minerală

inhalaţii cu ape sulfuroase

mofete cu gaz CO2 natural

tratamente ginecologice cu nămol

împachetări şi cataplasme cu nămol de turbă

b) Hidroterapie

băi de plante medicinale

băi parţiale, afuziuni alternante

duş subacval

c) Electroterapie

curenţi diadinamici

iono-galvanizări

curenţi interferenţiali, exponenţiali

ultrasunete

laser terapeutic

* Date preluate de la SC DORNA TURISM SA Vatra Dornei, 2007.

25

solux simplu sau cu filtru

ultraviolete generale şi în doze eritem

băi galvanice şi faradice

magnetodiaflux

d) Kinetoterapie şi recuperare

masaj uscat, reflexogen şi presopunctură

cultură fizică medicală la sală, elongaţii vertebrale, bicicletă ergometrică

bazin kinetoterapie

cura de teren

e) Pneumoterapie

aerosoli şi inhalaţii cu ape minerale şi substanţe medicamentoase

f) Mofetă artificială.

Capacitatea bazelor de tratament din staţiune a permis, în anul 2006, efectuarea a

peste 2900 de proceduri pe zi, din care mai mult de jumătate sunt proceduri majore

constând în băi cu apă carbogazoasă. Consumul mediu de apă minerală utilizat în bazele

de tratament (total 22.239 m3, din care baza Intus - 3.284 m3, baza Sind Rom – 9090 m3)

înseamnă mai puţin de jumătate din cantitatea de apă minerală carbogazoasă pompată,

respectiv 39,7 %, diferenţa reprezentând pierderi pe instalaţii, acestea fiind vechi şi în

stare avansată de uzură.

Pe lângă aceste proceduri aplicate în baza de tratament, turistul mai poate

beneficia şi de alte amenajări şi modalităţi de repunere în formă a organismului, cum ar fi

piscina, sauna, sala de gimnastică, trasee de cură de teren, climatoterapie - favorizată de

climatul plăcut al staţiunii, înconjurată de păduri de răşinoase, de puritatea aerului,

aeroionizarea uşor negativă, variaţiile moderate ale presiunii atmosferice.

2.1.2. Gazul terapeutic pentru mofetă

Mofetele, emanaţii de gaze naturale terapeutice cu conţinut crescut de CO2, sunt

utilizate în scop terapeutic în cura balneară. CO2 mofetic este obţinut prin degazeificarea

apei minerale concentrată în dioxid de carbon, care provine din forajele P13 – 40 Nm3/zi

(sursă în exploatare) şi P14 – 5 Nm3/zi (sursă în conservare). Cantitatea cea mai mare de

dioxid de carbon dizolvat în apa minerală s-a constatat la sursele din terasa superioară a

râului Dorna şi în zona Negreşti - Dorna Candreni.

În anul 2006, în baza de tratament SC Dorna Turism SA s-au utilizat 4.665 m3 de

gaz mofetic, din cantitatea totală pompată de 6.465 m3 (diferenţa reprezintă pierderi pe

26

instalaţii). Hotelul Intus şi baza de tratament Sind Rom nu au amenajări specifice pentru

această procedură, cei care au nevoie de tratament cu mofetă sunt trimişi la baza de

tratament de la SC Dorna Turism SA.

Rezervele de dioxid de carbon mofetic, propuse la data de referinţă 01.01.1990

erau de 45 m3 / zi (rezerve de bilanţ), iar la ultima închidere de rezerve, din anul 2000,

rezerva omologată s-a menţinut tot de 45 m3/zi.

2.1.3. Zăcământul de turbă

Nămolul de turbă, un produs biologic activ, de natură organică, este folosit sub

formă de băi calde cu nămol, la cadă. Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de

temperatura, compoziţia chimică, acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora.

Zăcăminte de turbă (turbării) se găsesc în zona Dornelor la Vatra Dornei, Neagra Şarului,

Poiana Stampei (Pilogani), Dorna Candreni, Şaru Dornei, Poiana Cosmei.

Pentru bazele de tratament din staţiune se utilizează numai nămolul de turbă, adus

de la Poiana Stampei, localitate situată la circa 18 km de staţiune. Zăcământul de turbă

se află în concesiunea SC TURBAMIN SRL Poiana Stampei.

2.1.4. Indicaţii terapeutice ale surselor minerale*

Apele minerale, nămolul de turbă şi gazul mofetic care se găsesc în arealul

staţiunii turistice Vatra Dornei, au valoare terapeutică complexă, fiind recomandate în

tratarea următoarelor afecţiuni:

a) afecţiuni cardiovasculare

tulburări de irigaţie coronariană (cardiopatie ischemică, sechele după

infarct miocardic)

hipertensiune arterială esenţială

arterită

boli ale venelor (varice, sechele după tromboflebite)

ateroscleroză cerebrală şi periferică

b) afecţiuni ale aparatului locomotor

artroze, spondiloze

reumatism inflamator cronic

reumatism abarticular (periartrite, fibromialgii, tenosinovite)

hernia de disc – lombosciatică secundară

* Dr. Doina Hasneş Ciurdaru, medic primar SC Dorna Turism SA, Vatra Dornei

27

sechele traumatismale, luxaţii, fracturi

c) afecţiuni ale aparatului respirator

rino-sinuzite

bronşite

astm bronşic

silicoză

d) afecţiuni ginecologice, metabolice si endocrine, ale sângelui

diabet

obezitate

guşă

hipertiroidie

anemii

e) afecţiuni neurologice, centrale şi periferice

nevroze

depresii

distonii neurovegetative

sechele după accidente vasculo-cerebrale (hemipareze)

nevralgii, nevrite, polinevrite

d) boli digestive

gastroduodenite

afecţiuni hepatobiliare.

Cercetările medicale realizate de medicii balneologi din staţiune*, asupra factorilor

naturali de cură şi afecţiunile în care acestea acţionează ca adjuvant, au evidenţiat

următoarele aspecte:

1. apele minerale carbogazoase, utilizate în cura externă sub formă de băi calde

la cadă, reprezintă factorul terapeutic major al staţiunii pentru tratamentul bolilor cardio-

vasculare (hipertensiuni, cardiopatia ischemică dureroasă şi nedureroasă, arteroscleroză

cerebrală şi sistemică, insuficienţele venoase ş.a.);

2. mofetele au avantajul de a folosi factorul terapeutic gazos în condiţii de

descărcare a organismului, eliminând presiunea hidrostatică şi temperatura. Afecţiunile în

al căror tratament se folosesc mofetele sunt cele ale aparatului cardio-vascular;

3. nămol de turbă este un produs biologic activ, utilizat într-o gamă diversă de

afecţiuni sub formă de băi calde cu nămol, împachetări şi aplicaţii calde, grupate în două

* Dr. Doina Hasneş Ciurdaru, SC Dorna Turism SA Vatra Dornei – Valenţe terapeutice vechi şi noi în staţiunea Vatra Dornei. Congresul Internaţional de Balneologie, Bucureşti, 1994.

28

mari categorii - afecţiuni reumatismale şi afecţiuni ginecologice, afecţiuni care au conturat

profilul de tratament al staţiunii. Lucrările de cercetare realizate şi prezentate la diverse

manifestări ştiinţifice de balneologie, de către medicul balneolog de la SC Dorna Turism

SA au certificat importanţa deosebită a nămolului de turbă de la Poiana Stampei în

tratamentul afecţiunilor ginecologice;

4. băi din plante medicinale, din cetini şi răşini de brad – sunt renumite prin efectul

lor intens sedativ şi antialergic. Această procedură terapeutică se adresează atât

persoanelor bolnave, cât şi celor sănătoase, ceea ce conferă staţiunii profilul de

profilaxie, pentru prevenirea nevrozelor de toate tipurile şi a psihozelor compensate şi de

repunere în formă a organismului după stresul profesional, familial şi cel cotidian al

adultului;

5. aerosoli cu apa sulfuroasă preluată de la izvorul Puciosu (Iacobeni) -

diversifică profilul staţiunii cu terapia afecţiunilor pulmonare cronice şi al bolilor

profesionale (rinite cronice de diverse etiologii, inclusiv alergice, faringite cronice,

bronşectazii, fibroze, silicoze, astm bronşic, emfizem pulmonar;

6. crenoterapia – procedură constând în cură internă cu apă minerală

carbogazoasă, indicată în afecţiuni digestive, hipoacide şi hipotone (gastrite cronice

hipoacide şi anacide), litiază renală, dischinezii biliare hipotone, colon iritabil, colite,

constipaţie habituală.

Din cele prezentate mai sus se desprinde diversitatea a resurselor balneare din

staţiune şi a indicaţiilor lor terapeutice. Prin urmare, structurile de primire turistică cu

funcţiuni de tratament şi implicit de cazare şi alimentaţie destinate practicării turismului s-

au dezvoltat în decursul timpului conform profilului eterogen al staţiunii, oferind condiţii

prielnice practicării unor variate forme de turism: balnear, de odihnă şi recreere şi week-

end. Tratamentul balnear în staţiunea Vatra Dornei este asigurat în prezent în trei baze

de

tratament:

Călimani, Intus

şi Ozon.

Pe lângă

resursele

terapeutice

balneare, oraşul

29

Vatra Dornei beneficiază de condiţii speciale pentru practicarea sporturilor de iarnă

(domeniu schiabil, condiţii climatice favorabile). Aşadar, la profilul predominant balnear al

staţiunii s-a mai adăugat în ultimul deceniu, prin amenajarea a două pârtii de schi şi

transportul pe cablu aferent + o pârtiei de săniuş şi profilul de staţiune pentru sporturile de

iarnă, cu implicaţii benefice asupra prelungirii sezonului turistic. Se poate afirma că oraşul

Vatra Dornei este o staţiune bivalentă, consacrată atât pentru tratament balnear, cât şi

pentru sporturile de iarnă.

2.1.5. Protecţia resurselor hidrominerale

Pe baza studiilor şi cercetărilor de teren realizate de SC Dorna Turism SA,

societatea care are în concesiune apele minerale din staţiune, s-a delimitat perimetrul de

protecţie hidrogeologică al zăcământului hidromineral şi a perimetrelor de protecţie

sanitară ale surselor (foraje, izvoare). Delimitarea acestora s-a realizat atât pe hartă, cât

şi pe teren, aşa cum reiese din planul topografic anexat.

2.1.2. Bioclimatul zonei

Poziţia localităţii, la nivel regional, într-un culoar depresionar intramontan situat la

confluenţa râului Bistriţa cu afluentul său Dorna, iar la nivel naţional, spre nordul extrem al

ţării, determină caracteristicile climatice şi implicit cele bioclimatice ale staţiunii.

Caracteristicile climatice*:

climat de depresiune intramontană, de culoar, rece şi umed;

temperatura medie anuală este de 5,5º C, a lunii iulie de 15,5ºC, iar a lunii

ianuarie de -7ºC (cu frecvente cazuri de inversiuni termice); în lunile

* Teodoreanu et al. - Bioclima staţiunilor balneoclimatice din România. Bucureşti, 1984.

30

decembrie, ianuarie şi februarie, temperatura medie lunară se menţine sub

0ºC;

nebulozitatea medie anuală este de 6 zecimi, numărul mediu anual de zile cu

cer senin fiind de 40, iar cel al zilelor cu cer acoperit este de 130; umezeala

aerului este ridicată, de peste 84 % anual;

durata medie de strălucire a soarelui însumează anual 1.800 ore;

media anuală a precipitaţiilor atmosferice de 700 mm, luna cea mai ploioasă

fiind iulie – 103 mm; numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 140

zile, iar cel a zilelor cu strat de zăpadă** este de peste 120 zile;

grosimea medie a stratului de zăpadă** este cuprinsă între 30 - 50 cm;

presiunea atmosferei este în medie de 693 mm;

nivelul aeroionizării: număr mediu total de ioni pozitivi şi negativi / cm3 de aer

este de circa 1.200, cu predominare uşoară a ionilor negativi, coeficientul de

unipolaritate fiind 0,96; din acest punct de vedere staţiunea se situează pe

locul al treilea, după Băile Herculane şi Băile Felix.

Caracteristicile bioclimatice* :

numărul mediu de zile cu confort termic în luna iulie, la amiază, este de 6, cel

al zilelor cu inconfort prin încălzire, de 2; în restul zilelor lunii se înregistrează

numai inconfort prin răcire;

stresul bioclimatic cutanat mediu anual prezintă un indice redus, de 13, lunile

relaxante fiind din mai până în octombrie;

valoarea medie anuală a indicelui de stres bioclimatic pulmonar este 30, cu

lunile septembrie şi octombrie echilibrate;

indicele stresului bioclimatic total mediu anual este 43, aşadar, bioclimatul

staţiunii fiind tonic, stimulent pentru organism, cu unele nuanţe de sedare.

2.2. Alte resurse turistice din staţiune

2.2.1. Resurse turistice naturale

Vatra Dornei beneficiază de condiţii de mediu şi climă deosebit de favorabile

turismului. În acelaşi timp, staţinea este avantajată de un potenţial turistic natural de

excepţie care asigură practicarea unor forme de turism diversificate şi complexe. Pe

** Oancea C., Swizewski C. – Munţii Rarău – Giumalău. Colecţia Munţii noştri. Ed. Sport – Turism, Bucureşti, 1983

31

lângă potenţialul balnear, staţiunea Vatra Dornei dispune şi de alte resurse

naturale ce constituie importante motive de călătorie pentru turişti şi anume:

cadrul natural atractiv, creat de formele de relief - staţiunea este înconjurată de

Munţii Călimani, Giumalău, Suhard şi

Bistriţei, de un covor vegetal bogat şi

atractiv, o reţeaua hidrografică cu

multiple posibilităţi de recreere;

elementele climatice, favorabile

practicării unor variate forme de turism,

în toate anotimpurile, de la turism

montan, turism extrem şi până la turism

rural;

domeniu schiabil, valorificat doar parţial,

prin două pârtii pentru schi alpin, cu

instalaţiile de cablu aferente, pârtie de

săniuţă şi una pentru schi fond;

Munţii Călimani, Giumalău, Suhard şi

Bistriţei ce înconjoară staţiunea constituie importante resurse turistice naturale,

fără de care nu ar putea fi dezvoltate formele de turism montan - drumeţiile

montane, mountain-biking-ul sau alte sporturi extreme;

râul Bistriţa constituie un reper de bază pentru practicarea rafting-ului în

România; foarte mulţi amatori de sporturi mai mult sau mai puţin extreme optează

pentru Vatra Dornei, ca punct de plecare cu barca pe Bistriţa;

32

Parcul balnear, declarat cu ani în urmă rezervaţie dendrologică de către

Academia Română. Parcul se află în

dreapta râului Dorna şi se prelungeşte

până sub Dealul Negru, aici fiind

concentrate sursele minerale

terapeutice şi sediul administrativ al

staţiunii.

rezervaţiile şi ariile protejate

constituie resurse turistice importante ce favorizează şi practicarea turismului

ştiinţific (prezentate în Capitolul I).

2.2.2. Resurse antropice

Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului,

concretizate în elemente de cultură, istorie, artă şi civilizaţie, care prin caracteristicile lor

atrag fluxuri importante de turişti. Valoarea resurselor antropice din Vatra Dornei

reprezintă un argument al practicării turismului cultural. Clădirile cele mai reprezentative

din oraş sunt monumente de arhitectură din secolele XIX-XX:

Catedrala Sfânta Treime - construită în parcul

oraşului, are o arhitectură şi o pictură cu adevărat

deosebită; construcţia respectă modelul tradiţional

al bisericilor moldoveneşti; cele şapte turle

întruchipează cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii;

Clădirea primăriei – a fost construită în anul 1897, în stil florentin; în incintă

adăposteşte muzeul orăşenesc;

33

Cazinoul Vatra Dornei este un edificiu de mare valoare al oraşului; se află în

parcul balnear, în prezent fiind în stadiu de consolidare şi restaurare. A fost

construit în anul 1897, după un proiect al curţii imperiale austriece;

Muzeul Orăşenesc - a fost înfiinţat în anul 1954, având următoarele secţii: artă

plastică contemporană, ştiinţele naturii şi cinegetică;

Gara Vatra Dornei – este o construcţie ce datează din anul 1910;

Biserici ortodoxe (6), o biserică romano-catolică şi o biserică evreiască –

îmbogăţesc patrimoniul spiritual al oraşului;

Biblioteca Municipală G.T. Kirileanu;

Casa de cultură;

Festivaluri şi manifestări diverse - în Vatra Dornei se desfăşoară un mare număr

de manifestări culturale, de importanţă naţională şi internaţională precum: Serbările

Zăpezii, Festivalul Naţional de Datini şi Obiceiuri de Iarnă “Porniţi Plugul, Feţi

Frumoşi”, Festivalul Naţional al Teatrelor Populare, Festivalul Naţional al Teatrului

de Păpuşi, Festivalul Naţional de Muzică Uşoară pentru copii “Muzritm” şi altele. În

34

cadrul Casei de Cultură activează fanfara municipală, cu un program special,

susţinut în zilele de vară în parcul staţiunii.

2.3. Potenţialul turistic din zonele limitrofe (maximum 45 km)

I. Depresiunea Dornelor

Staţiunea Vatra Dornei face parte dintr-un areal turistic de mare complexitate, ceea

ce determină o manifestare deosebită a interesului turiştilor de toate vârstele şi categoriile

pentru această zonă. Ţara Dornelor, cunoscută atât pentru zestrea naturală dar şi

cultural-spirituală, oferă turiştilor o diversitate obiective turistice:

Resurse naturale

rezervaţia naturală Tinovu Poiana Stampei - Mlaştină oligotrofă (681 ha);

rezervaţia naturală Tinovu Şaru Dornei – turbărie (35 ha);

rezervaţia geologică Piatra Ţibăului - un masiv de calcar fosilifer (20,35 ha);

rezervaţia Cheile Zugrenilor - prezintă interes nu doar prin importanţa

ştiinţifică, dar şi datorită posibilităţilor de practicare a sporturilor extreme

(căţărarea pe gheaţă, rafting ş.a.);

apele minerale de la Poiana Negrii – ape de masă;

Şaru Dornei – localitate cu factori balneari recunoscută pentru apele

minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene,

hipotone, analizate pentru prima oară de geologul austriac Richard Hacquet;

datorită calităţilor gustative aceste ape sunt utilizate în special ca ape de

masă;

Resurse antropice

Centru etnografic Şaru Dornei - artă populară; aici se confecţionează

cojoace lungi şi bundiţe decorate cu motive vegetale, zoomorfe sau

geometrice; centru de dogărit;

Dorna Candrenilor – important centru de confecţionare a bundiţelor şi

chimirelor

Panaci – centru de prelucrare artistică a lemnului;

Iacobeni – centru de prelucrare artistică a lemnului, case cu arhitectură

tradiţională, ape minerale slab sulfuroase, oligominerale.

II. Arealul Câmpulung Moldovenesc (la 42 de km de Vatra Dornei)

35

Resurse naturale

Parcul Dendrologic "Lunca Moldovei" - cuprinde peste 100.000 specii de

plante (suprafaţa 26 ha);

Rezervaţia "Pietrele Doamnei" - Pietrele Doamnei sunt situate în Masivul

Rarău, la 1.647 m

altitudine, adevărate

dantelării de calcar, ce

domină întreg peisajul

montan al zonei (568 ha);

Rezervaţia floristică

Todirescu - situată la o

altitudine cuprinsă între

1.200 - 1.500 m, cuprinde

numeroase specii de plante rare; a fost declarată rezervaţie naturală în anul

1933 (44 ha);

Resurse antropice

Important centru etnografic - artă populară, arhitectură populară; costume

populare, arhitectură în lemn, ouă încondeiate;

Muzeul Etnografic şi de Artă a Lemnului - muzeu judeţean cu profil

etnografic, amenajat în clădirea fostei prefecturi, construită în anul 1900;

Stâlpul lui Vodă - coloană de piatră ridicată din porunca voievodului Mihai

Racoviţă, în urma campaniei sale victorioase în Transilvania (1.717);

Păstrăvăria Valea Putnei - un obiectiv turistic inedit, de unde se poate

cumpăra peşte proaspăt;

Colecţia etnografică a profesorului Ion Ţugui - cuprinde una dintre cele mai

bogate colecţii din ţară şi străinătate de linguri de lemn, de diverse forme,

mărimi, motive ornamentale; clădirea mai adăposteşte şi valoroase colecţii

de ştergare, monede, ceramică, cusături etc.

36

Pietrele Doamnei

CAPITOLUL IIISTADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE

3.1. Forme de turism practicabile

Dezvoltarea municipiului Vatra Dornei se datorează în mare parte şi fenomenului

turistic. Resursele diverse cu proprietăţi terapeutice şi factorii naturali de cură au condus

la dezvoltarea turismului balnear, iar condiţiile naturale, resursele cultural-istorice,

pitorescul zonei, fondul cinegetic sau varietatea elementelor de arhitectură şi folclor au

oferit multiple posibilităţi de diversificare a turismului în zonă. La acestea se mai adaugă

turismul de aventură care şi-a găsit, în ultimii ani, un loc important în Vatra Dornei. Prin

urmare, diversitatea, volumul şi valoarea resurselor turistice din staţiune au favorizat

practicarea unor variate forme de turism, ceea ce conduce la ideea de staţiune complexă,

care poate răspunde nevoilor şi cerinţelor unor segmente largi de turişti.

a) Turism balnear

Staţiunea Vatra Dornei se numără printre cele mai importante staţiuni balneare din

România, fiind destinată în principal tratării afecţiunilor cardiovasculare.

Factori naturali

apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice,

calcice şi magneziene, feruginoase;

mofete naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2;

nămolul de turbă adus de la Poiana Stampei, cu conţinut mare de coloizi

organici şi acizi humici;

bioclimat tonic, stimulent cu nuanţe de sedare; concentraţie crescută de ioni

negativi.

Indicaţii de tratament

profilaxie;

tratament curativ şi de recuperare (afecţiuni ale aparatului cardiovascular,

afecţiuni ale aparatului locomotor, boli asociate).

Baze de tratament - în staţiune serviciile balneare sunt asigurate prin intermediul a

trei baze de tratament şi centre spa.

37

b) Turism montan

Vatra Dornei, datorită aşezării sale, reprezintă destinaţia ideală pentru amatorii de

turism montan:

schi alpin - Pârtia Telescaun şi Pârtia Parc;

schi fond - pârtia Runc;

drumeţie montană - există 17 trasee turistice montane omologate, care

au ca punct de plecare zona Vatra Dornei: 5 trasee în Masivul Giumalău, 2 trasee în

Munţii Bistriţei, 4 trasee în Munţii Suhard şi 6 trasee în Munţii Călimani; detalii despre

aceste trasee sunt prezentate în Anexa nr. 1. Traseele montane sunt întreţinute de

primăria Vatra Dornei prin formaţia de Salvamont.

Notă: în perioada 15 mai – 15 septembrie se desfăşoară programul: „Turism montan în staţiunea

Vatra Dornei” iniţiat de Serviciul de Promovare şi Dezvoltare a Turismului şi Salvamont.

trasee montane parcurse cu snowmobile – în Ţara Dornelor se pot

organiza excursii pe diverse trasee în masivele Suhard şi Giumalău

sau pe drumuri forestiere;

c) Turism activ

Bucovina reprezintă locul ideal pentru

practicarea turismului activ, de aventură, datorită

factorilor naturali şi a poziţiei geografice. Turismul

extrem se poate desfăşura într-un cadru geografic

specific, iar Munţii Bucovinei oferă condiţii

excelente pentru practicarea unor activităţi

recreative ce aparţin acestei forme de turism:

snowboarding, rafting, zbor cu parapanta,

mountain-biking, alpinism, off–road, etc.

Zborul cu parapanta se poate practica la Vatra Dornei datorită condiţiilor deosebite

oferite de Munţii Suhardului; zona Vârful Ouşorul este considerat a fi una dintre cele mai

prielnice zone pentru practicarea sporturilor aeronautice, în special a zborului cu

parapanta şi cu deltaplanul.

Alpinismul este practicat mai ales în Călimani, Rarău – Giumalău, Suhard, atât vara, cât

şi iarna. Turnul ascuţit al Pietrelor Doamnei reprezintă unul din bastioanele necucerite

încă de alpinismul românesc. Chiar daca peretele nu este la fel de mare ca în alte zone

de căţărat din ţară, este de departe unul dintre cele mai spectaculoase.

38

În afară de alpinism se mai pot practica: rapel (coborâre

autocontrolată pe stâncă sau structură artificială), tiroliană

(coborâre pe o coardă întinsă între doi copaci sau două stânci)

sau via ferrata (traversarea râului Dorna pe două cabluri

paralele în plan vertical). „Atelierele” de via ferrata şi tiroliană

sunt montate chiar în centrul staţiunii.

Iarna se poate face căţărare pe

gheaţă pe Cascada Moara Dracului din

Cheile Zugreni.

Rafting-ul se practică pe Valea

Bistriţei. Râul Bistriţa este considerat unul

dintre

cele

mai

bune

râuri repezi de munte pentru practicarea acestui

sport, întrucât are grade de dificultate diferite, atât

pentru agrement turistic, pentru începători, cât şi

pentru profesionişti. Cele mai dificile locuri sunt în Cheile Zugreni, la 20 de km în aval de

Vatra Dornei şi la Toance - 35 de km în aval de Vatra Dornei.

Multe dintre masivele montane din Carpaţi se pretează la practicarea mountain-

biking-ului, la toate nivelele de dificultate, de la trasee uşoare pe drumuri auto forestiere

până la lungi ture de creastă, pe poteci mai accidentate. Există numeroase trasee, de la

cele mai uşoare, la adevărate ture de forţă. O plimbare cât se poate de lejeră şi de

frumoasă, de 2-3 ore, este pe Drumul Tătarilor, de lângă Vatra Dornei. O tură mult mai

lungă şi epuizantă, impune urcarea în masivul Suhard, traversarea culmii şi coborârea pe

la turbăria de la Poiana Stampei. Pentru amatorii de down-hill, pârtia Dealul Negru

reprezintă o variantă interesantă.

d) Turism rural şi agroturismul

Turismul rural deţine o pondere considerabilă în Bucovina, fiind concentrată în

jurul zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului şi în general

în localităţile învecinate mânăstirilor. Turismul rural în judeţul Suceava beneficiază de

calitatea deosebită a peisajului natural, a aerului şi a apelor, dar mai ales de existenţa

39

izvoarelor de apă minerală din Bazinul Dornelor şi, nu în ultimul rand, de existenţa

numeroaselor obiective turistice de factură religioasă. Un element cheie este ospitalitatea

oamenilor, această trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni.

Pentru a asigura servicii deosebite şi o calitate ridicată, ANTREC instruieşte

proprietarii pensiunilor prin consultanţă directă sau organizează cursuri de pregătire

profesională, schimburi de experienţă. În ceea ce priveşte pachetele de servicii, acestea

cuprind programe de agrement (turism de aventură în colaborare cu Centrul de Aventură

din Vatra Dornei, excursii pe munţi în colaborare cu Serviciul de Promovare şi Dezvoltare

a Turismului şi Salvamont Vatra Dornei), excursii la mânăstiri, vizite la stâne, primiri

tradiţionale, primiri cu călăreţi, plimbări cu căruţele, plimbări cu calul etc.

Spaţiul rural – care presupune câmpuri extinse de culturi sau pajişti naturale,

populaţie rurală şi un mod de viaţă opus urbanului ocupă cea mai mare parte din

suprafaţa ţării. Deşi se află în diferite stadii de evoluţie, de la un loc la altul, funcţiile sale

esenţiale rămân cele primare. Funcţia sa de bază - producţia alimentară - influenţează

încă într-o măsură determinantă, calitatea vieţii în mediu rural.

Dobândirea şi asumarea de noi funcţii, între care se poate înscrie cu succes şi cea

turistică, oferă posibilităţi certe de revigorare a aşezărilor rurale şi implicit diminuarea

dependenţei de activităţile primare. Odată însuşită funcţia turistică, se poate vorbi de

turism rural.

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocupările de a defini turismul

rural sunt relativ sporadice şi eterogene, ele avându-şi sursa în interesul acordat acestei

problematici de către diverse categorii de specialişti sociologi, economişti, geografi,

specialişti în amenajarea teritoriului, psihologi, etc. În acest context, în ceea ce priveste

definirea şi conţinutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe accepţii, dintre

care mai importante sunt:

Accepţiunea psihologică: potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o

formă particulară de turism, bazată pe o anumită „artă” de a primi turistul şi a unui

comportament diferit de cel practicat în mod obişnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din

această perspectivă, turismul rural este o „stare de spirit” care implică deopotrivă

ospitalitatea din partea comunităţii rurale şi respect şi consideraţii pentru mediul rural din

partea turistulul. Turistul nu este un element anonim, ci un oaspete primit ca un prieten,

atât de persoanele care îl găzduiesc, cât şi de către întreaga comunitate rurală a satului

respectiv. Chiar dacă această accepţie nu pierde din vedere elemente precum puritatea

aerului, naturaleţea şi calitatea peisajului, ,,accentul se pune asupra contactelor umane",

40

dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai puţin adevărat că acest tip de relaţii poate

fi cultivate în aceeaşi manieră şi în cadrul satelor în care trebuie să rămână un produs al

societăţii rurale; amenajarea spaţiului, implementarea echipamentului de recreere

trebuie realizate de către comunitatea rurală însăşi, singura în măsură să creeze o

atmosferă lipsită de artificialitate, în care turistul poate descoperi un mod de viaţă

tradiţional, care să îi creeze treptat sentimentul apartenenţei şi înrădăcinării cluburilor de

vacanţă sau a altor unităţi de primire, care funcţionează în staţiunile balneare moderne.

Accepţiunea sociologică concepe turismul rural, ca pe o activitate care se

practică în intimitatea societăţilor rurale, înţelese ca spaţii de viaţă cotidiană, în care

turistul descoperă ţăranul, folclorul rural, sărbătorile tradiţionale - de aceea se presupune

inserţia turistului în societatea rurală, potrivit dorinţei sale de a descoperi un mod de viaţă

autentic şi inedit.

Accepţiunea geografică: aparent, este mai puţin restrictivă şi relaţionează

turismul rural cu existenţa spaţiului rural corespunzător. Turismul rural este definit ca fiind

forma de turism care se manifestă în spaţiul rural, indiferent care sunt caracteristicile

fizico-geografice şi demografice ale acestuia.

În pofida simplităţii sale, această definiţie atrage după sine probleme redutabile,

rezultate din necesitatea definirii ruralităţii şi a delimitării sale spaţiale.

Determinarea gradelor de urbanizare şi ruralizare în vederea determinării lor

spaţiale, este o problemă tradiţională abordată intens, de mulţi ani, de numeroşi geografi,

economişti, sociologi, specialişti în amenajarea teritoriului.

În legătură cu analizarea gradului de ruralitate, s-a consacrat în general, analiza a

trei criterii considerate definitorii:

1. densitatea populaţiei şi caracteristicile gospodăriilor;

2. utilizarea solului şi raporturile dintre agricultură şi silvicultură;

3. structurile sociale tradiţionale şi aspecte ale identităţii comunitare şi de

patrimoniu.

Motivele arătate mai sus explică şi faptul că pentru desemnarea noţiunii de turism

rural se utilizează uneori în mod neadecvat şi alţi termeni cum ar fi turism verde şi

agroturism.

Expresia turism verde se referă cu predilecţie la elementele reprezentative ale

peisajului în cadrul căruia componenţii naturali deţin un loc principal şi în consecinţă

implică frecvenţa spaţiilor rurale situate cât mai departe de oraşe şi care pot facilita

41

accesul într-un mediu natural autentic sau cât mai puţin afectat de intervenţii antropice.

Aceasta corespunde atât spaţiilor rurale propriu - zise, precum şi ariilor mai puţin populate

din regiunile montane care nu au fost incluse în zona de influenţă a turismului de staţiune.

Agroturismul, dimpotrivă, se derulează cu predilecţie în ariile mai intens

antropizate prin intermediul activităţilor agricole (cerealiere, zootehnice, viticole, pomicole,

mixte etc.).

Din punct de vedere al structurii activităţii, agroturismul reprezintă totalitatea

serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau unei pensiuni agroturistice (cazare, masa din

produse proprii, agrement). Termenul are deci o sferă de cuprindere mai restrânsă şi

desemnează un număr relativ restrâns dintre componentele turismului rural.

Agroturismul, permite valorificarea disponibilităţilor de cazare ale gospodăriei

ţărăneşti, pregătită şi amenajată adecvat pentru primirea oaspeţilor, asigurarea serviciilor

pentru servirea mesei şi pentru alte activităţi complementare, dependente direct de

specificul economic al fermei, precum activităţi de agrement, iniţiere în anumite

îndeletniciri tradiţionale, echitaţie, pescuit, cure terapeutice etc. Prin urmare, agroturismul

este o activitate turistică destinată să aducă fermierilor venituri complementare, prin

valorificarea la maximum a resurselor proprii ale gospodăriei provenite din activitate

agricolă, care rămâne oricum principala lor sursă de venituri.

Oferta agroturismului „Vacanţă în gospodăria ţărănească” se deosebeşte de cea a

turismului rural. În primul caz, produsul trebuie să reflecte trăsăturile caracteristice ale

gospodăriei ţărăneşti (produse proprii, specialităţi regionale, animale mici şi pentru

tracţiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipică gospodăriei ţărăneşti).

Oferta turismului rural defineşte

toate ofertele din mediu rural care nu sunt

legate cu necesitate de gospodăria

ţărănească (de exemplu: vacanţe în

gospodării care şi-au pierdut funcţia de

bază, sejururi în case de vacanţă, în case

particulare, închiriate, în pensiuni turistice

etc.), atributul definitoriu fiind localizarea în spaţiu rural.

Specificul rural, este subliniat în primul rând, prin dorinţa turiştilor de a cunoaşte

tradiţiile rurale, cultura şi natura, de a-şi petrece vacanţe într-un mediu rural, autentic,

unde ei caută liniştea, aerul curat şi vor să practice sportul, drumeţii sau alte activităţi.

42

Accesul la produsele locale sau regionale, care susţin de fapt pensiunea, nu reprezintă

obiective sau forme de condiţionare ale activităţii turistice.

În Bazinul Dornelor se practică cu precădere turismul rural dar şi urban, dacă ne

referim la staţiunea Vatra Dornei.

Turismul rural, se limitează la ariile rurale, pătrunzând adesea şi în cele urbane.

Astfel în oraşul Vatra Dornei se poate vorbi de practicarea turismului rural având în

vedere numărul mare de pensiuni turistice şi agroturistice (vezi Anexa nr 2).

Pentru declararea trăsăturilor de bază ale turismului rural, putem avea în vedere

analiza comparativă a caracteristicilor care îl detaşează de turismul urban sau de

staţiune.

Turismul urban

pondere redusă a suprafeţelor

neconstruite

concentrare de populaţie peste

10.000 de locuitori

densitate ridicată a populaţiei

împrejurimi ocupate de construcţii

activităţi numeroase în interiorul

vetrei

infrastructură densă

clădiri şi instituţii importante

întreprinderi de importanţă naţională

întreprinderi de importanţă locală

activităţi turistice autonome

reşedinta departe de locul de munca

influenţa sezonieră modestă

vizitatori numeroşi

relaţii anonime cu vizitatorii

gestiune profesionistă

atmosferă cosmopolită

construcţii moderne

Turismul rural

pondere ridicată a suprafeţelor

neconstruite

concentrare de populaţie

sub 10.000 locuitori

densitate redusă a populaţiei

împrejurimi „naturale”

activităţi numeroase în exteriorul

vetrei

infrastructura redusă

clădiri mici de importanţă locală

absenţa clădirilor de importanţă

naţională

activităţi agricole, forestiere,

pastorale

activităţi turistice destinate finanţării

altor activităţi

reşedinţa aproape de locul de

muncă

influenţa sezonieră intensă

vizitatori puţin numeroşi

relaţii personale cu vizitatorii

43

atitudine de dezvoltare progresiva

suscită în interes general

gestiune amatoare

atmosferă locală

numeroase construcţii tradiţionale

atitudine de conservare

suscită în interes doar pentru

anumite categorii de persoane

e) Alte forme de turism

turism de odihnă şi recreere (formă de turism favorizată de microclimatul

localităţii);

turism de tranzit şi de sfârşit de săptămână (derivă din amplasarea staţiunii

şi din apropierea de obiective turistice de interes istoric, cultural, etnografic

etc.)

turism ştiinţific (facilitat de existenţa ariilor protejate);

turism ecvestru - la iniţiativa Parcului Naţional Călimani a fost amenajat un

Centru de echitaţie în Vatra Dornei.

Unul dintre traseele ecvestre urmăreşte catena vestică a calderei vulcanice din Masivul Călimani,

cea mai mare calderă vulcanică din Europa (diametru de 10 km) şi se desfăşoară prin rezervaţia "12

Apostoli" trecând prin vârful Lucaciu (1.760 m).

turism de afaceri (congrese şi reuniuni) – există structuri turistice de cazare

care oferă posibilitatea organizării de întâlniri de afaceri, fiind dotate cu săli

de conferinţe;

turism de evenimente – în Vatra Dornei se organizează anual o serie de

evenimente la care se strâng numeroşi amatori de astfel de manifestări.

Festivalurile Bucovinene au crescut în notorietate în ultimii ani aducând din ce în ce mai mulţi turişti.

Sunt organizate evenimente cu tradiţie, festivaluri ce se petrec din creasta Munţilor Călimani până jos în

albia Bistriţei Aurii sau evenimente care adună tineri pentru a îmbrăţişa natura şi toate cele ce vin cu ea, cu

festivaluri de muzică şi film sau concursuri şi tabere de

sporturi extreme - Serbările Zăpezii, Festivalul Folcloric

Internaţional – Întâlniri Bucovinene, Festivalul Naţional al

Teatrelor Municipale ”Ion Luca“, Festivalul Internaţional de

Datini şi Obiceiuri de Iarnă - Porniţi plugul Feţi-Frumoşi!

turism de vânătoare şi pescuit

sportiv – se pot organiza partide de

vânătoare prin organizaţiile de profil.

44

3.2. Structuri turistice

Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa, alături de elementele de

atracţie, a unor mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea

cerinţelor turiştilor pe durata şi cu ocazia realizării voiajului.

Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea generică de structuri de primire

turistică (unităţi de cazare şi alimentaţie, agrement, instalaţii de tratament balnear etc.)

sunt adaptate specificului nevoilor turiştilor, funcţiilor economice şi sociale ale turismului.

3.2.1. Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare

Într-o staţiune, turismul se poate dezvolta numai în ipoteza existenţei posibilităţilor

de cazare şi odihnă a turiştilor. Tocmai de aceea, dintre elementele bazei turistice,

capacităţile de cazare condiţionează în cea mai mare măsură volumul activităţii turistice

(eficienţa activităţii turistice fiind susţinută de un număr sporit de turişti şi mai puţin de

numărul de vizitatori, adică cei care se cazează în alte localităţi).

3.2.1.1. Evoluţia structurilor turistice de cazare din Vatra Dornei

Pentru a putea realiza analiza evoluţiei structurilor de cazare din staţiune au fost

utilizate date furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.

Tabel nr. 3.1.

Evoluţia structurilor de cazare

Tipul unităţii 2003 2004 2005 2006

Hoteluri 6 6 6 6Hoteluri pentru tineret - 1 1 1Vile turistice 11 11 14 14Campinguri - 2 2 2Pensiuni turistice urbane 7 10 14 16

Total 24 30 37 39

Sursa: DJS Suceava

Conform datelor statistice prezentate mai sus, structurile de cazare din staţiunea

Vatra Dornei au urmat o tendinţă crescătoare, tendinţă susţinută de creşterea numărului

de pensiuni turistice. Numărul unităţilor de tip hotel şi hotel pentru tineret a rămas

constant pe toată perioada analizată.

Pentru aceeaşi perioadă, 2003 - 2006, situaţia locurilor de cazare se prezintă

astfel:

45

Hotel Gabriela

Tabel nr. 3.2.

Evoluţia locurilor de cazare

Tipul unităţii 2003 2004 2005 2006

Hoteluri 1.097 1.091 1.089 1.089Hoteluri pentru tineret - 18 18 18Vile turistice 387 397 449 503Campinguri - 118 170 172Pensiuni turistice urbane 84 149 199 207

Total 1.568 1.773 1.925 1.989

Sursa: DJS Suceava

Se constată o creştere de la an la an a numărului de locuri de cazare, concomitent

cu creşterea numărului de structuri turistice. Modificări importante ale numărului de locuri

de cazare înregistrează vilele turistice şi pensiunile.

3.2.1.2. Situaţia actuală a structurilor de cazare în staţiunea Vatra Dornei

Conform Autorităţii Naţionale pentru Turism, la 22 iulie 2006 în Vatra Dornei

existau 46 de unităţi de cazare clasificate, cu 1.779 de locuri.

Raportat la informaţiile referitoare la structurile de cazare din judeţul Suceava,

Vatra Dornei înregistrează 17,55 % din totalul celor aferente judeţului, iar ca număr de

locuri de cazare, un procent mai semnificativ, de aproape 31%. Prin urmare, mai mult de

un sfert din locurile de cazare din judeţ se regăsesc în staţiunea Vatra Dornei.

Tabel nr. 3.3.

Structura capacităţii de cazare pe tipuri de unităţi clasificate, 2006

Tip unitateNr. unităţi Nr. locuri

Total 1* 2* 3* 4* Total 1* 2* 3* 4*Hotel 6 - 3 3 - 1.043 - 422 621 -Hotel pentru tineret 1 - - 1 - 18 - - 18 -Pensiune turistică 27 2 22 2 1 255 17 180 22 36Vilă turistică 7 - 5 2 - 227 - 188 39 -Camping 2 - 1 1 - 236 - 220 16 -

TOTAL 43 2 31 9 1 1.779 17 1.010 716 36TOTAL

fără camping 41 2 30 8 1 1.543 17 790 700 36

Sursa: Autoritatea Naţională pentru Turism

Din punct de vedere al categoriei de confort, cele mai multe structuri de cazare din

Vatra Dornei sunt de 2 stele (respectiv flori pentru pensiunile turistice), mai exact, 72%.

La o distanţă destul de mare se plasează unităţile de 3 stele, cu 21%, în timp ce

46

structurile de 1 stea şi de 4 stele înregistrează procente sub 5%. Nu există unităţi

clasificate la categoria 5 stele.

Grafic nr.3.1.

Referitor la structurarea pe tipuri de unităţi, predomină pensiunile turistice – 63 %

din totalul structurilor, în timp ce hotelurile înregistrează doar 14 %. Mai relevantă este

însă situaţia locurilor de cazare, ştiut fiind faptul că pensiunile turistice sunt structuri

turistice de primire de dimensiuni mai mici.

Grafic nr.3.2.

47

Analiza locurilor de cazare pe categorii de confort relevă o pondere ridicată a celor

de 2 stele şi de 3 stele, în timp ce locurile de cazare din unităţile de 1 stea şi 4 stele deţin

mult mai mici.

Grafic nr.3.3.

Deşi la capitolul unităţi de cazare domină pensiunile, în ceea ce priveşte locurile de

cazare ponderea cea mai importantă, de aproape 60 %, o deţin hotelurile. Pensiunile,

vilele şi campingurile cumulează fiecare 13 – 14 %, în timp ce hotelul pentru tineret

deţine doar 1 % din totalul locurilor de cazare din Vatra Dornei.

Analiza de mai sus a avut la bază doar datele furnizate de Autoritatea Naţională

pentru Turism, pentru a putea diminua posibilele erori ce apar din suprapunerea mai

multor surse de date.

Pentru a completa această analiză trebuie avute în vedere şi unităţile de cazare

care urmează să îşi reînnoiască licenţa de funcţionare sau care fac demersurile pentru a

primi autorizaţia de funcţionare de la Autoritatea Naţională pentru Turism. Aceste date au

fost puse la dispoziţie de primăria Municipiului Vatra Dornei.

În urma analizării datelor privind structurile de cazare primite de la cele două surse

(ANT şi primăria Municipiului Vatra Dornei) rezultă următoarele concluzii:

total unităţi de cazare: 60, din care o unitate este în renovare;

total locuri de cazare: 2.472 locuri;

structura unităţilor de cazare: 22 % hoteluri; 65% pensiuni turistice; 10 % vile,

1,5% campinguri şi 1,5 % cabane;

structura locurilor de cazare: 61,5% în hoteluri; 25,7% în pensiuni turistice;

12,8% în vile, camping şi în cabană.

48

Prezentarea cumulată a informaţiilor privind structurile de cazare este realizată în

Anexa nr.2 „Structuri turistice de cazare”.

3.2.1.3. Prezentarea unor structuri turistice de cazare reprezentative

Hotel Bradul 3* şi hotel Călimani 3* formează împreună un complex hotelier,

aparţinând S.C. Dorna Turism S. A.

Cele două hoteluri au acces la o

bază de tratament şi agrement

comună.

Hotel Bradul 3* este situat

lângă parcul staţiunii şi foarte

aproape de pârtia de schi.

Capacitatea de cazare este

de 305 locuri repartizate în

apartamente (dormitor si living); camere cu pat matrimonial şi camere duble. Toate

camerele sunt renovate, au mobilier nou, televizor,

telefon, cablu, baie proprie.

Facilităţi: restaurant, seif la recepţie, sală de conferinţe, piscină şi saună.

Sala de conferinţe are o capacitate de 120 de locuri şi este dotată cu flipchart,

video-proiector, ecran de proiecţie. Hotelul Bradul este o locaţie ideală pentru

organizarea unor întâlniri de afaceri, conferinţe, simpozioane, mese festive.

Hotel Călimani 3* întregeşte ansamblul hotelier, având culoar de legătură cu

hotelul Bradul şi cu baza de tratament şi agrement.

Capacitatea de cazare este de 284 locuri, dispuse în

apartamente (living şi dormitor), camere cu pat matrimonial

şi camere duble. Camerele

sunt renovate, dotate cu

mobilier nou, telefon,

televizor, cablu, baie proprie.

49

Facilităţi: seif la recepţie, restaurant, sala de conferinţe, bar de zi, terasă, acces

direct spre baza de tratament şi agrement (piscină, saună, sală de fitness, solar, masaj).

Sala de conferinţe are o capacitate de 100 de locuri şi prezintă dotările necesare

desfăşurării seminarilor, întâlnirilor etc.

Hotelul Carol 3* este situat la aproximativ 100

m de baza de tratament a complexului Călimani -

Bradul, la circa 250 de m de pârtia de schi şi la 25 de

m de parcul oraşului.

Dispune de o capacitate de cazare de 32 de

locuri, distribuite în camere duble sau single,

garsoniere şi apartamente cu unul sau două dormitoare. De asemenea, hotelul pune la

dispoziţia clienţilor o sală de conferinţe, cu o capacitate de 16 locuri. În incinta hotelului,

la demisol, se află restaurantul cu o capacitate de 100 de locuri şi café-barul Time-Out, cu

o capacitate de 35 locuri, iar în faţa hotelului este amenajată o elegantă terasă.

Hotel Intus 2* pune la dispoziţia turiştilor 295 de locuri de cazare.

Dispune de cabinete de consultaţii pe diferite specialităţi.

Baza de tratament este dotată cu instalaţii moderne pentru:

băi la cadă cu apa minerala încălzită;

electroterapie;

hidroterapie (afuziuni, băi de plante);

masaj;

sală de gimnastică medicală şi gimnastică aerobică;

împachetări cu parafină, mofete artificiale.

Profil şi indicaţii de tratament: afecţiuni ale aparatului cardio-vascular; afecţiuni ale

aparatului locomotor; afecţiuni neurologice; boli asociate (respiratorii, endocrine,

digestive, metabolice, de nutriţie).

Pensiunea Dornelor oferă turiştilor

posibilitatea de a se caza fie în cadrul pensiunii

de 4 stele, cu 36 de locuri, fie în campingul de 3

stele, cu 16 locuri.

Servicii şi facilităţi

separeu cu şemineu

restaurant

50

sauna

sală de fitness

terasă şi foişor (suspendat deasupra iazului cu

păstrăvi)

parcare

se pot organiza partide de pescuit la păstrăv,

carp şi caras

drumeţii, călărie, plimbări cu sania.

Prezentarea structurilor turistice a urmărit evidenţierea câtorva dintre serviciile

turistice oferite în cadrul acestora, servicii ce depăşesc sfera cazării, acordându-se o

importanţă deosebită şi serviciilor de agrement şi tratament.

3.2.2. Structuri de alimentaţie pentru turism

O componentă importantă a bazei turistice o reprezintă structurile de alimentaţie,

care în majoritatea lor, se adresează atât turiştilor, cât şi rezidenţilor. Acestea sunt

grupate în mai multe categorii, în funcţie de apartenenţa lor la o unitate de cazare, în

funcţie de specific sau de serviciile oferite.

Alături de baza de cazare, structurile de alimentaţie contribuie la conturarea

profilului staţiunii şi la creşterea puterii de atracţie a acesteia.

Conform Autorităţii Naţionale pentru Turism, în luna februarie 2006 funcţionau în

staţiunea Vatra Dornei 21 de structuri de alimentaţie, de tip restaurant clasic, bar de zi

sau bufet-bar. Dacă se adaugă şi informaţiile oferite de primăria Vatra Dornei, numărul

acestor unităţi va creşte la 32 de structuri.

Tabelul nr.3.4.

Structuri turistice de alimentaţie, Vatra Dornei

Denumire Tipul unităţiiCategoria

de clasificareNr. locuri

Alpin Restaurant clasic 4* 100

Autoservice Restaurant clasic 3* 40

Bradul Restaurant clasic 3* 380

Bucovina Bar de zi 2* 44

Bucovina Restaurant clasic 2* 120

Călimănel Bufet bar 2* 80

Călimani Restaurant clasic 3* 400

Călimani Bar de zi 3* 90

Cabana Schiorilor Bar de zi 2* 60

Carol Restaurant clasic 3* 100+40 terasă

Casa Galbenă Bufet bar 2* 60

51

Casa din David Restaurant clasic 4* 70

Casa Bucovineană Restaurant clasic 3* 75+60 terasă

Cembra Restaurant clasic 2* 100

Frantz Joseph Restaurant clasic 3* 36

Incom Bufet bar 2* 40

Incom Restaurant clasic 2* 100

Intus Bar de zi 2* 40

Intus Restaurant clasic 2* 240

Iulia Restaurant clasic 2* 40+20 terasă

Les Amis Restaurant clasic 3* 38

Luminiţa Bufet bar 2* 69

Maestro Restaurant clasic 2* 40+ 50 terasă

Minuţ Restaurant clasic 3* 70

Musetti Restaurant clasic 3* 24

Pensiunea Dornelor Restaurant clasic 2* 80+20 terasă

Poiana Izvoarelor Restaurant clasic 4* 100+60 terasă

Rarău Bufet bar 2* 40

Severin Restaurant clasic 2* 33

Silva Restaurant clasic 2* 100+75 terasă

Simina Restaurant clasic 3* 24

Vânătorul Restaurant clasic 4* 40

Total 3.198 Sursa: Autoritatea Naţională pentru Turism, Primăria Vatra Dornei

Se observă faptul că din cele 3.198 locuri de alimentaţie publică, 2.675 sunt

aferente restaurantelor clasice (circa 84%), restul de 523 de locuri fiind cumulate de

baruri şi bufete. Din totalul locurilor la mese cele mai multe sunt cele din saloane, doar

10% dintre locuri regăsindu-se pe terase.

Raportul dintre numărul locurilor la masă şi numărul locurilor de cazare este de 1,3

- dacă se iau în considerare atât baza de date a ANT, cât şi cea a primăriei Vatra Dornei.

În acest context, cererea pentru serviciul de alimentaţie este relativ satisfăcută, raportul

optim fiind de 1,7 locuri la masă pentru un loc de cazare.

Din punct de vedere al categoriei de clasificare predomină unităţile de 2 stele (17

unităţi), de 3 stele existând 11 unităţi şi 4 unităţi de 4 stele.

De asemenea campingul Autoturist dispune de o terasă cu 20 de locuri, cu

funcţionare sezonieră.

3.2.3. Structuri turistice de tratament*

** Date preluate de la SC Dorna Sa, SC Sind România SRL, Hotel INTUS

52

Desfăşurarea activităţilor de tratament balnear şi a celor profilactice este legată în

mod direct nu doar de existenţa factorilor naturali terapeutici, ci şi de cea a structurilor

specifice tratamentului, care se constituie ca elemente definitorii ale staţiunilor

balneoturistice. În majoritatea cazurilor, structurile de tratament din localităţile care dispun

de factori naturali terapeutici sunt amplasate în cadrul unor unităţi de cazare, respectiv

hoteluri şi vile turistice.

Din datele puse la dispoziţie de primăria Vatra Dornei rezultă un număr de 3 baze

de tratament existente în staţiune şi un centru SPA:

1. Baza de tratament a Complexului Bradul – Călimani

Cea mai mare realizare în plan investiţional a S.C. Dorna S.A, proprietarul

hotelurilor Bradul şi Călimani o reprezintă noua bază de tratament şi agrement, pusă în

funcţiune în primăvara anului 2006, care este printre cele mai

moderne din ţară. Investiţia a vizat atât extinderea şi modernizarea

bazei de tratament din complexul hotelier cât şi înlocuirea în

totalitate a aparaturii medicale şi achiziţionarea în plus a unor

aparate ultraperformante, care conferă posibilitatea realizării de explorări medicale

funcţionale (electrocardiografie, oscilometrie, osteodensitometrie, testare glicemie).

Capacitatea – circa 1.500 proceduri/zi.

Oferta de servicii a noii baze de tratament se adresează unui segment mai larg de

turişti, atât celor veniţi la tratament, cât şi celor veniţi pentru odihnă şi relaxare, prin

prestarea următoarelor tipuri de proceduri:

hidrokinetoterapie în piscină încălzită;

duş subacval şi duş Jacuzzi;

duş scoţian;

masaj general;

solar;

saună;

sală de fitness.

2. Bază de tratament (Hotel Intus) - bază de tratament cu profil cardiovascular;

capacitatea - 540 proceduri/zi

3. Baza de tratament Sind România (Vila Ozon) - bază de tratament pentru

vindecarea sau ameliorarea afecţiunilor cardiovasculare, reumatismale, post traumatice,

neurologice periferice şi centrale; capacitatea - 850 proceduri/zi.

53

4. Centru SPA (Hotel Alpin)

piscină;

jacuzzi;

sală de fitness;

saună uscată;

saună pe aburi;

solar;

masaj.

3.2.4. Structuri turistice de agrement

Structurile turistice cu funcţiuni de agrement reprezintă o componentă importantă şi

bine definită în cadrul activităţii de turism. Aceste echipamente au ca obiectiv crearea

condiţiilor optime pentru distracţie şi recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber,

fiind indispensabile pentru realizarea unui turism de sejur modern şi în special pentru

atragerea unor segmente tot mai mari de turişti.

Pârtii de schi

1. Pârtia de schi alpin Parc

pârtie omologată;

diferenţă de nivel – 150 m;

lungime – 850 m;

instalaţii de transport ce

deservesc pârtia: 2 teleschiuri şi

un baby schi.

2. Pârtia de schi alpin Telescaun

pârtie omologată;

diferenţă de nivel – 400 m;

lungime – 3000 m;

instalaţii de transport ce

deservesc pârtia: un telescaun.

3. Pârtia de schi fon Runc:

lungime – 2000-5000m.

Parcul natural - reprezintă o zonă cu

valoare peisagistică deosebită, fiind principalul

loc de punere în valoare a microclimatului

54

staţiunii, întruneşte calităţile specifice de parc balnear, prin oferirea unor condiţii optime

de odihnă şi refacere în aer liber, de divertisment şi chiar cură de teren. Parcul este

amenajat cu terenuri de sport, teren de joacă pentru copii şi vestitul „Foişor” unde, în

fiecare vară, răsună acordurile fanfarei municipale.

Cazinoul, un edificiu de mare valoare arhitecturală al oraşului, se află la

marginea parcului, în prezent fiind în stadiu de consolidare şi restaurare. Tot în parc, se

află Catedrala „Sfânta Treime” (construită după anul 1990).

Alte structuri: patinoar amenajat în parcul staţiunii (vara teren de sport),

stadionul municipal (2 terenuri de fotbal), terenuri de tenis – 3, sală de sport,

facilităţile aferente structurilor de cazare – saune, piscine, săli de fitness, cluburi etc.

3.2.5. Aspecte relevante privind structurile turistice de primire

în anul 2006, în staţiunea Vatra Dornei existau 60 de unităţi de cazare

deschise circulaţiei turistice, cu excepţia Hotelului Veveriţa şi Cembra, închise pentru

lucrări de renovare;

cele 60 de unităţi de cazare totalizau 2.472 de locuri;

structura unităţilor de cazare se prezenta astfel: 22% hoteluri; 65% pensiuni

turistice; 10% vile, 1,5% campinguri şi 1,5% cabane. Cele mai multe locuri (peste 60%)

sunt cele aferente hotelurilor;

în 2006 existau 32 de structuri de alimentaţie ce înregistrau 3.198 de locuri la

mese;

circa 84% din totalul locurilor la mese se regăsesc în cadrul restaurantelor

clasice;

raportul dintre numărul locurilor la masă şi numărul locurilor de cazare este

de 1,3. Prin urmare, cererea pentru acest tip de serviciu turistic este relativ satisfăcută,

raportul optim fiind de 1,7 locuri la masă pentru un loc de cazare;

din punct de vedere al categoriei de clasificare predomină structurile de

alimentaţie de 2 stele;

în staţiune există 3 baze de tratament şi un centru SPA care oferă condiţiile

optime pentru tratarea diferitelor afecţiuni sau pentru curele de sănătate;

posibilităţile de agrement din staţiune sunt dintre cele mai diverse: de la pârtii

de schi şi terenuri de sport, până la facilităţile aferente structurilor de cazare (saune,

piscine etc.).

55

3.3. Circulaţia turistică

Circulaţia turistică trebuie analizată prin prisma a trei indicatori principali: sosirile

de turişti, înnoptările în structurile de cazare şi durata medie a sejurului. Evoluţia fiecăruia

dintre aceşti indicatori va fi analizată pentru perioada 2003-2006. De asemenea va fi

studiată provenienţa turiştilor, români sau străini.

În perioada 1990 -1997 turismul dornean a cunoscut o perioadă de regres în ceea

ce priveşte volumul investiţiilor, gradul de ocupare a structurilor de cazare şi, implicit, cifra

de afaceri. După anul 1997 se înregistrează o dezvoltare ascendentă, susţinută şi de

diversificarea componentelor sale: turism balnear, turism montan şi turism activ, iar în

perioada 2000-2002, s-au înregistrat anual circa 60.000 de turişti.

În intervalul 2003-2006 se constată o evoluţie importantă a numărului de turişti

înregistraţi statistic. De la 34.033 de turişti în 2003, în anul 2006 se ajunge la 50.466 de

sosiri, ceea ce înseamnă o creştere cu 48,3%. În structură, evoluţia turiştilor români a

cunoscut ritmuri mai scăzute de creştere, comparativ cu sosirile de turişti străini care au

crescut de mai mult de 2 ori în 2006 faţă de 2003.

Tabel nr.3.5.

Cererea turistică înregistrată în staţiunea Vatra Dornei

AniiNr. sosiri Nr. înnoptări

Total Români Străini Total Români Străini2003 34033 32340 1693 215626 209650 59762004 42817 38592 4225 205390 194833 105572005 44956 41540 3416 202743 192717 100262006* 50466 46899 3567 229071 218510 10561

2006/2003 +48,29% +45,02% +110,69% +6,24% +4,23% +76,72%

* date provizorii

Sursa: DJS Suceava

56

Grafic nr.3.4.

Deşi din punct de vedere al evoluţiei, în perioada 2003-2006 numărul turiştilor

străini a crescut semnificativ, în structură continuă să deţină o pondere de cel mult 10%

din totalul sosirilor. Cea mai mare pondere înregistrată de turiştii străini a fost în anul

2004, cu 9,8%.

Grafic nr. 3.5.

Repartiţia sosirilor relevă o pondere covârşitoare a cazării turiştilor în hoteluri, dar

această situaţie este posibilă şi datorită numărului mult mai ridicat al locurilor de cazare în

hoteluri comparativ cu cele aferente altor structuri turistice de cazare.

57

Grafic nr. 3.6.

Vile turistice înregistrează 21% din totalul sosirilor, în timp ce pensiunile au găzduit

10% din totalul turiştilor staţiunii. Structurile de tip camping şi hoteluri pentru tineret

înregistrează ponderi extrem de reduse, sub 2%. Preferinţa pentru hoteluri se constată

atât la turiştii români, cât şi la cei străini.

Pentru perioada 2003 - 2006 primăria Vatra Dornei a pus la dispoziţie informaţii

statistice referitoare la indicatorul sosiri. Comparativ cu datele oferite de Direcţia

Judeţeană de Statistică Suceava, numărul de turişti din evidenţele primăriei este mult mai

mare. Diferenţele dintre datele primite de la cele două surse se pot datora existenţei unor

structuri de cazare ce primesc turişti, dar care nu sunt clasificate şi ca atare nu sunt

incluse în baza de date a Direcţiei Judeţene de Statistică sau a înregistrării de către

primărie inclusiv a vizitatorilor de o zi din staţiune, în categoria „turişti”.

Tabel nr. 3.6.

Sosiri de turişti în staţiunea Vatra Dornei

Anul Nr. turiştiCreştere anuală

(%)2003 72.000 -2004 95.000 +322005 120.000 +26,32006 165.000 +37,5

2006/2003 +129%

Sursa: Primăria Vatra Dornei

58

În perioada 2003 - 2006, indicatorul sosiri de turişti a cunoscut o tendinţă pozitivă,

cu creşteri în ritmuri susţinute de la an la an. Raportat la anul de bază 2003, în 2006

numărul de turişti a crescut spectaculos, cu aproape 130%. Această situaţie este

justificată de creşterea interesului turiştilor pentru o staţiune complexă ce oferă un pachet

turistic bogat: sănătate, munte şi o vacanţă activă. Diversitatea formelor de turism ce pot

fi practicate în Vatra Dornei în condiţii foarte bune a atras segmente diverse de turişti, de

la adulţi şi persoane de vârsta a treia pentru turism balnear, până la tineri de toate

vârstele, împătimiţi ai sporturilor montane şi ai aventurii.

Grafic nr. 3.7.

Indicatorul înnoptări nu cunoaşte aceeaşi evoluţie ca cel al sosirilor, creşterea

2006/2003 fiind de doar +6,24%. Această creştere destul de scăzută comparativ cu cea a

sosirilor se explică printr-o creştere importantă a înnoptărilor turiştilor străini (+76,7%) dar

o creştere nesemnificativă a înnoptărilor românilor (+4,23%).

În anul 2006, din punct de vedere al structurii, ponderea înnoptărilor străinilor este

de circa 4,6%, în timp ce înnoptările turiştilor români reprezintă circa 95,4% din total.

Tabel nr. 3.7.

Evoluţia duratei sejurului

AniiDurata sejurului

Total Români Străini2003 6,34 6,48 3,53

2004 4,80 5,05 2,50

2005 4,51 4,64 2,94

2006* 4,54 4,66 2,96

59

* date provizorii

Sursa: DJS Suceava

Durata sejurului cunoaşte o scădere pe total circulaţie turistică, dar şi în structură,

atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini. Un sejur de circa 4,5 zile sugerează o

îmbinare a formelor de turism practicate în staţiune, turismul balnear fiind susţinut şi de

alte forme de turism precum turism montan, turismul activ sau cel de week-end care

presupun şederi mai scurte.

Analiza circulaţiei turistice poate fi completată de studierea provenienţei turiştilor

străini, după ţara de origine.

Cei mai mulţi turişti străini provin din Republica Moldova, 40% din totalul sosirilor.

Cu ponderi mai mici, sub 10%, se situează Germania, Franţa, Italia, Israel, Austria şi

Ucraina. În categoria alte ţări, cu un procent de 21%, intră Olanda, Regatul Unit al Marii

Britanii, Danemarca, Grecia, Spania, Belgia, Elveţia, Turcia, Polonia, Republica Cehă,

Ungaria, Bulgaria, Federaţia Rusă, SUA etc., din fiecare ţară menţionată sosind sub 100

de turişti.

Grafic nr. 3.8.

Ponderea staţiunii Vatra Dornei în circulaţia turistică a judeţului Suceava

60

Pentru a surprinde importanţa staţiunii Vatra Dornei pentru activitatea turistică din

judeţul Suceava este relevantă ponderea deţinută de cererea turistică a staţiunii în totalul

celei din judeţ.

Tabel nr. 3.8.

Importanţa staţiunii Vatra Dornei pentru jud. Suceava, 2005

AniiNr. sosiri Nr. înnoptări

Total Români Străini Total Români StrăiniJud. Suceava 192.120 148.847 43.273 435.199 364.802 70.397Vatra Dornei 50.466 46.899 3.567 229.071 218.510 10.561

% Vatra Dornei în jud. Suceava 26,27 31,51 8,24 52,64 59,90 15,00

Sursa: INS, DJS Suceava

Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi de Direcţia

Judeţeană de Statistică ponderea staţiunii Vatra Dornei în circulaţia turistică a judeţului

Vatra Dornei este de circa 26% pentru sosiri şi peste 50% din înnoptări. Se constată

faptul că atât sosirile, cât şi înnoptările românilor deţin ponderi peste valoarea

corespunzătoare totalului. Prin urmare staţiunea Vatra Dornei deţine un loc important

pentru activitatea turistică din judeţul Suceava.

Indicele de utilizare în Municipiul Vatra Dornei pe tipuri de structuri de cazare

Indicele de utilizare a capacităţii reflectă gradul în care capacitatea de cazare

disponibilă este utilizată şi se determină prin raportarea înnoptărilor la numărul de locuri

disponibile în staţiune.

Tabel nr.3.9.

Evoluţia indicelui de utilizare a capacităţii de cazare

Structuri de cazare 2003 2004 2005 2006Hoteluri 44,5 40,8 38,4 42,1Hoteluri pentru tineret - 12,9 16,7 14,7Vile turistice 31,6 30,5 29,7 32,8Campinguri - 7,4 8,1 9,7Pensiuni turistice urbane 15,0 15,7 15,4 15,8

Total 40,1 35,4 33,0 35,8

* date provizorii Sursa:DJS Suceava

Se constată o evoluţie oscilantă a gradului de ocupare în Vatra Dornei, dar

tendinţa generală este descrescătoare. Cel mai ridicat indice este cel aferent anului 2003,

când se înregistrează un grad de ocupare de 40,1%. În anul 2006 se ajunge la o rată a

ocupării de 35,8%. În structură, hotelurile înregistrează un grad de ocupare peste medie,

61

campingurile fiind structurile cu indicele cel mai scăzut, dar justificat de sezonalitatea

activităţii acestor structuri.

* * * *

În urma analizei referitoare la structurile de primire turistică şi la circulaţia turistică

înregistrată în Vatra Dornei, se observă o tendinţă pozitivă a acestei activităţi.

Dezvoltarea pe care a cunoscut-o turismul în ultimii ani este pusă pe seama diversificării

formelor de turism care a condus la lărgirea segmentului căruia i se adresează staţiunea.

Vatra Dornei este promovată de numeroase agenţii de turism care includ staţiunea fie în

pachetele de turism balnear, fie în ofertele lor pentru vacanţe active sau chiar team –

building-uri.

Cap. IV . STRATEGIA DE DEZVOLTARE TURISTICĂ

4.1. Planificarea strategică

Planificarea în turism face parte din procesul de ansamblu de luare a deciziilor,

asigurându-se precizarea obiectivelor de atins, stabilirea şi selectarea variantelor de

acţiune, implementarea acestora şi evaluarea rezultatelor care se vor obţine pe seama lor

(Toader G.).

În cadrul planificării strategice întâlnim etapa de elaborare a strategiilor de

marketing, acestea reprezintă nucleul strategiilor firmelor de turism.

Planificarea strategică îşi propune să stabilească poziţia pe care firma de turism o

ocupă faţă de competitorii săi; obiectivele şi scopurile de atins; strategiile şi acţiunile care

vor asigura beneficiul firmei.

Principalele componente ale unei decizii strategice în turism sunt:

Scopurile şi obiectivele – stau la baza ocupării de către firmă a unui loc pe pieţele

vizate;

Imaginarea şi poziţia pe piaţă – firma este interesată să ştie care sunt şi care vor fi

percepţiile clienţilor, aceştia din urmă putând fi reali sau potenţiali;

Strategiile şi programele – fixează acţiunile ce vor avea loc în vederea atingerii

obiectivelor;

62

Bugetul – resursele necesare atingerii scopurilor propuse;

Controlul periodic al modului în care se derulează acţiunile, cum sunt folosite

resursele, în funcţie de mediul intern sau extern în care firma îşi desfăşoară

activitatea.

Elaborarea planului strategic în turism este destul de complexă şi se iau în

considerare o serie de factori. Dacă firma turistică doreşte achiziţionarea unei

ambarcaţiuni, urmând ca aceasta să fie folosită în activităţi turistice, ea trebuie să ţină

cont de o serie de factori, cum ar fi:

tehnici;

juridici;

economico-financiari;

operaţionali;

administrativi şi de personal;

de mediu.

Oricare din aceşti factori pot sta la baza modificării deciziei de achiziţionare a

ambarcaţiunii.

Planificarea strategică îşi propune trei puncte principale:

analiza produs – piaţă;

elaborarea modelelor de creştere tip produs – piaţă;

poziţia firmei şi a serviciilor sale.

Portofoliul produs – piaţă

În cadrul unei companii mari de turism, portofoliul produs – piaţă, cunoscut şi sub

denumirea de portofoliu de afaceri ori portofoliu de SBU – uri (de unităţi de afaceri

strategice – strategic business units, fiind format din unităţi şi subunităţi de turism,

management propriu, conturi proprii, pieţe proprii, planuri proprii).

În cazul firmelor mici, unitatea de afaceri strategică poate fi cuprinsă în cadrul unui

produs sau serviciu turistic.

Foarte utilă, în analiza portofoliului unei firme turistice, se poate dovedi matricea tip

BCG (propusă de Boston Cosulting Group), potrivit căreia, produsele turistice se împart

în:

63

tip vedete (stele), ce au o cotă pe piaţă mai mare, cât şi a ratei de extindere a pieţei;

tip vaci de muls, cota pieţei proprii este ridicată, iar rata de creştere a pieţei redusă;

tip dilemă, a căror cotă de piaţă este joasă, iar rata de creştere a pieţei înaltă;

tip pe moarte, caracterizate prin niveluri coborâte ale ratei de extindere a pieţei şi ale

cotei proprii de piaţă, firma de turism trebuind să aleagă între a le abandona sau a le

relansa.

Există câteva modele ce sunt folosite la creşterea relaţiei tip produs – piaţă.

Strategii de creştere produs – piaţă

Produse prezente Produse noi

Pieţe prezente Penetrarea pieţei Dezvoltarea produsului

Pieţe noi Dezvoltarea pieţei Diversificare

Aceste categorii de strategii influenţează planificarea strategică astfel:

a) Strategia penetrării este recomandată firmelor de turism ale căror servicii se

furnizează deja pe pieţele existente;

b) Strategia dezvoltării produselor constă în pătrunderea pe piaţa turistică veche cu

produse noi: adică lărgirea portofoliului de servicii;

c) Strategia dezvoltării pieţei, ce se concentrează pe găsirea unor pieţe noi pentru

serviciile vechi;

d) Strategia diversificării este orientată spre găsirea unor pieţe noi pentru produse noi.

Poziţionarea firmei şi serviciilor sale – prin care se urmăreşte

crearea şi menţinerea unei imagini favorabile asupra acesteia, asigurarea avantajelor şi

profitabilităţii firmei pe termen lung.

Conţinutul planului strategic de marketing

Acest plan este elaborat de un responsabil de marketing al fiecărei unităţi de

planificare strategică şi se urmăreşte succesul sau eşecul

strategiilor de marketing în cadrul firmei.

Dintre cele mai importante elemente amintim:

misiunea de bază a firmei;

descrierea fiecărei unităţi de planificare strategică;

64

pieţele ţintă;

strategia cheie de marketing;

poziţionarea firmei şi produselor sale;

procedurile de control strategic;

bugetul alocat fiecărui element strategic;

calendarul fiecărei strategii, etc.

Un plan ca acesta urmăreşte:

lansarea pe piaţă a noi produse şi servicii turistice şi modificarea celor existente;

punerea la punct a acţiunilor promoţionale şi comunicaţionale implicând:

relaţiile publice (evenimente speciale, emisiuni radio şi TV, articole redacţionale

în publicaţii);

campaniile de publicitate în direct şi de telemarketing;

participarea la saloane, târguri, expoziţii etc.

întocmirea bugetelor necesare fiecărei acţiuni etc.

Acest plan de marketing pe termen scurt le limitează la o perioadă de un

an şi are ca obiective:

obiective privind vânzările;

obiective privind piaţa;

obiective privind profitabilitatea;

obiective privind concurenţa;

obiective privind unele funcţii particulare, etc.

Planificarea de marketing poate apărea sub trei forme:

1) Planificarea indicativă care are la bază o analiză profundă a mediului, a industriei

turistice şi a pieţei şi care oferă informaţiile referitoare la piaţă, căile de urmat pentru

atingerea obiectivelor propuse.

2) Planificarea incitativă constă în a propune obiective şi căi de acţiune ce au la bază

elemente de incitare îmbrăcând forme diverse (subvenţii, riscuri de capital,

instrumente fiscale).

3) Planificarea contractuală are la bază obiective fixate în mod precis prin documente

juridice speciale.

4.2. Tipuri de strategii

65

Complexitatea problematicii marketingului impune o gamă largă de strategii ce

trebuie abordate în cadrul politicii de marketing, cea mai cuprinzătoare şi importantă fiind

strategia de piaţă, denumită şi „nucleul politicii de marketing”, celelalte având un câmp

relativ limitat. (Florescu C, 1992)

Există o serie de opţiuni strategice pe care marketingul trebuie să le aibă în

vedere, fiind grupate după poziţia întreprinderii:

strategia creşterii, respectiv a dezvoltării activităţii de piaţă, a întreprinderii pe una sau

mai multe pieţe dinamice;

strategia menţinerii activităţii de piaţă, caracteristică întreprinderilor cu potenţial limitat

pe pieţe saturate;

strategia restrângerii activităţii de piaţă, caracteristică întreprinderilor care trebuie să-şi

reorienteze profilul de activitate în situaţia în care piaţa este în regres.

După poziţia întreprinderii faţă de structurile pieţei sunt cunoscute strategia

nediferenţiată, strategia diferenţiată şi strategia concentrată.

Strategia nediferenţiată este acea strategie adoptată de întreprindere în cazul în

care se adresează pieţei în mod global şi este adoptată de întreprinderile care deţin

monopolul pe piaţă sau altă întreprindere, în cazul în care oferta este mult mai mică decât

cererea. În turism, această strategie se întâlneşte mai rar datorită complexităţii produselor

turistice datorită modurilor diferite în care consumatorii îşi exprimă dorinţele.

În România, strategia diferenţiată o regăsim în activitatea firmelor de turism, în

cazul diferenţierii tarifelor pe sezoane.

Strategia diferenţiată este utilizată de întreprinderi pentru ţintirea mai multor

segmente de piaţă, oferind produse sau servicii specifice. În industria turistică există

întreprinderi ce operează sub diferite mărci sau nume comerciale, în funcţie de segmentul

de piaţă căruia i se adresează. Această strategie este mai mult utilizată decât strategia

nediferenţiată, deşi cheltuielile de marketing sunt mult mai mari, dar, datorită creşterii

vânzărilor, aceste costuri suplimentare sunt recuperate.

Strategia concentrată este folosită în cazul în care întreprinderile îşi concentrează

atenţia asupra unui segment de piaţă şi căruia îi cunosc foarte bine necesităţile. Această

strategie implică riscuri mai mari, datorită segmentelor restrânse de piaţă cărora li se

adresează, care, în turism, pot să-şi modifice mai uşor preferinţele.

Opţiunea pentru una din cele trei strategii este impusă de o serie de factori. În

cazul unei întreprinderi ale cărei resurse sunt limitate, se recomandă o strategie

concentrată. În turism este utilizată în cadrul competiţiei directe dintre marile lanţuri

66

naţionale şi internaţionale şi majoritatea hotelurilor şi staţiunilor, acestea din urmă

furnizând servicii pentru a atrage turiştii în scop de afaceri sau de recreere.

În cazul întreprinderilor cu renume, este recomandată strategia nediferenţiată, şi

mai ales în cazul produselor omogene.

Pentru produsele cu o gamă mai largă se foloseşte strategia diferenţiată. În cadrul

acestei strategii punctul forte îl reprezintă specializarea şi deosebita atenţie acordată unei

anumite pieţe.

În cazul lansării unui produs turistic pe piaţă, se foloseşte în general strategia

concentrată (în cazul unui anume segment al pieţei) şi strategia nediferenţiată (în cadrul

produselor cu o utilizare mai largă).

În alegerea strategiei trebuie ţinut cont şi de strategiile competitorilor, fiind în acest

caz nerecomandată folosirea strategiei diferenţiată sau concentrată.

În funcţie de poziţia întreprinderii faţă de schimbările pieţei, în literatura de

specialitate sunt recunoscute ca opţiuni strategice: strategia activă, strategia adaptivă şi

strategia pasivă.

Strategia activă este caracteristică întreprinderilor moderne preocupate de

perfecţionare, care anticipează schimbările pieţei şi intervin în influenţarea acestor

schimbări în scopul folosirii lor pentru creşterea profitului. Această strategie presupune şi

cunoaşterea permanentă a modificărilor din mediul extern, depistarea oportunităţilor şi

influenţarea evoluţiei acestuia printr-un proces continuu de inovare.

Strategia adaptivă presupune menţinerea întreprinderii pe o anumită piaţă

aducând schimbări în activitatea sa.

Strategia pasivă este caracteristică întreprinderilor cu posibilităţi reduse care îşi

modifică activităţile în urma schimbărilor intervenite pe piaţă.

După poziţia întreprinderii faţă de exigenţele pieţei, există strategia exigenţei

ridicate, strategia existenţei medii sau strategia existenţei reduse.

Strategia existenţei ridicate constă în acordarea unei atenţii mai mari calităţii

produselor şi serviciilor urmând ca acestea să satisfacă în mod corespunzător cererea

consumatorului fiind preferată de marile lanţuri hoteliere etc.

Strategia existenţei medii constă în oferirea de produse diferite consumatorilor şi

este caracteristică întreprinderilor cu un potenţial mai modest.

Strategia existenţei reduse este folosită în cazul unei pieţe mai sărace, unde

nivelul concurenţei este foarte scăzut.

Ca opţiune strategică se poate adopta o strategie ofensivă sau o strategie

defensivă.

67

Strategia ofensivă este adoptată de o întreprindere ce are un potenţial puternic şi o

marcă de renume dorind să devină lider pe piaţă.

Strategia defensivă este utilizată de întreprinderile cu potenţial mediu şi mic care

doresc să-şi menţină cota de piaţă sau chiar să şi-o restrângă.

Chiar şi după stabilirea unei strategii, întreprinderea trebuie să urmeze o nouă

etapă, cea de control, în care rezultatele obţinute sunt evaluate.

Dacă rezultatele întreprinderii sunt corespunzătoare, întreprinderea poate folosi în

continuare aceeaşi strategie sau acelaşi tip de opţiuni strategice, iar în cazul în care

rezultatul obţinut nu este cel aşteptat, întreprinderea trebuie să modifice strategia şi să

continue alegerea sau modificarea ei până la atingerea rezultatului dorit (Aurelia - Felicia

Stăncioiu, 2004).

Tipologia strategiilor de piaţă

ST

RA

TE

GII

POZIŢIA ÎNTREPRINDERII FAŢĂ DE:

1. Dinamica

pieţei

2. Structura

pieţei

3.Schimbările

pieţei

4. Exigenţele

pieţei

5. Nivelul

competiţiei

a. Strategia

creşterii

b. Strategia

menţinerii

c. Strategia

restrângerii

a. Strat

egie

nediferenţiată

b.Strategie

diferenţiată

c.Strategie

concentrată

a.Strategie

activă

b.Strategie

adaptivă

c.Strategie

pasivă

a. Strategia

exigenţei

ridicate

b. Strategia

exigenţei medii

c. Strategia

exigenţei

reduse

a.Strategie

ofensivă

b.Strategie

defensivă

Sursa: Florescu C. (coordonator) – „Marketing”, Editura Marketer, Bucureşti, 1992

4.3. Strategia produsului turistic

Strategia de produs are o serie de obiective, acestea fiind strâns legate de

mărimea gamei de produse şi servicii care compun oferta întreprinderii, de gradul de

noutate al acestora, cât şi nivelul lor calitativ.

Întreprinderea turistică utilizează strategia de produs pentru atingerea unor

obiective diverse:

consolidarea poziţiei deţinute într-un anumit segment de piaţă;

creşterea gradului de pătrundere în consum a unui produs sau serviciu;

68

lărgirea pieţei produsului prin atragerea de noi segmente de turişti;

diferenţierea faţă de produsele similare ale firmelor concurente;

o mai bună poziţionare a produselor în cadrul ofertei naţionale;

creşterea cotei de piaţă a produsului sau serviciului.

În cadrul strategiei de produs există câteva direcţii principale:

1. Strategia de flexibilitate a produsului turistic – presupune o urmărire cât mai atentă a

evoluţiei cererii turistică, a pieţei turistice cât şi capacitatea de adaptare permanentă a

ofertei la cerinţele şi exigenţele cererii pe piaţa turistică.

Această strategie are la bază urmărirea permanentă a pieţei şi presupune

desfăşurarea unei politici promoţionale active, ofensive.

2. Strategia de diferenţiere

În cadrul acesteia, întreprinderea turistică dispune de mai multe elemente de

susţinere: produsul în ansamblul său, serviciile asociate produsului, personalul implicat în

activitatea de comercializare şi prestare a serviciilor, imagine.

Diferenţierea prin produs se realizează prin poziţionarea acestuia în cadrul ofertei

turistice la nivel zonal, naţional, internaţional, prin caracteristicile specifice ale produsului,

prin stilul produsului şi satisfacţiile pe care acesta le oferă etc.

Strategia prin produs este legată de existenţa în cadrul ofertei a unicatelor

naturale, istorice, ce conferă garanţii de succes pe piaţa turistică.

Strategia de diferenţiere prin produs ţine cont de calitatea acestora cât şi puterea

lor de a se adapta la exigenţele pieţei, acestea din urmă fiind impuse de consumatori.

Diferenţierea prin servicii asociate produsului este o strategie ce poate aduce

beneficii întreprinderii prin unicitatea şi varietatea serviciilor incluse în produsul turistic.

Prin diferenţierea personalului de comercializare şi prestare a serviciilor, se

urmăreşte satisfacerea cerinţelor turiştilor, respectul faţă de turişti, credibilitate în rândul

clienţilor, comunicare cu clientela turistică etc. Toate acestea necesită o pregătire

adecvată în domeniul relaţiilor publice.

Diferenţierea prin imagine urmăreşte punerea în valoare a imaginii produsului

turistic, utilizând instrumente specifice comunicaţiei (publicitate, marcă, relaţii, publicitare

etc.).

Strategia de diversificare a produsului turistic urmăreşte satisfacerea cerinţelor

consumatorilor, acestea putându-se realiza prin:

adoptarea unei strategii de selectare a componentelor ofertei;

69

strategia menţinerii gamei de produse şi servicii, în cazul în care acestea satisfac

nevoile consumatorilor;

strategia lărgirii pieţei produsului.

Strategia de înnoire a produsului turistic, prin înlocuirea produselor vechi

de cele noi, acestea din urmă fiind net superioare din punct de vedere calitativ, ducând la

satisfacerea nevoilor consumatorilor.

Alte strategii de produs sunt strategiile de produs sezoniere cât şi cele de produs

extrasezoniere.

Principalele direcţii strategice de produs turistic în extrasezon sunt:

combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate, aflate în

zone apropiate, uşor accesibile prin poziţia lor geografică. Exemplu: produsul turistic

oferit se poate prezenta fie ca o combinaţie de două sejururi, de dimensiuni apropiate,

fie ca o combinaţie incluzând un sejur şi o excursie pe un circuit dat;

combinarea, în variante multiple, a serviciilor oferite, elementul variabil fiind, de obicei,

serviciile de masă. Exemplu, combinaţiile folosite cel mai des sunt „numai cazare”,

„cazare + mic dejun”, „cazare + demipensiune”;

diversificarea serviciilor de agrement, prin oferirea zilnică a unor posibilităţi variate de

alegere a modului de petrecere a timpului liber destinat odihnei;

oferirea de sejururi variabile ca lungime;

detaşarea, în cadrul ofertei, a unor produse care, prin natura lor, nu prezintă o

sezonalitate pronunţată. Exemplu: excursii scurte, în care motivaţia turistică este

reprezentată de elemente istorice, practicarea sporturilor de iarnă, unele manifestări

sportive, culturale şi folclorice etc.;

diversificarea serviciilor prestate populaţiei din zona de activitate a întreprinderii

turistice. Exemplu: diversificarea producţiei culinare, oferirea de programe de

divertisment în unităţile de alimentaţie publică, organizarea de manifestări

expoziţionale (Valerică Olteanu)

4.3.1. Caracteristicile produsului turistic:

Prin produs turistic se înţelege totalitatea bunurilor şi serviciilor oferite turiştilor de

către una sau mai multe întreprinderi turistice (agenţii de turism sau prestatori direcţi –

hotel, restaurant etc.).

70

Produsul turistic este deci o formă de comercializare a ofertei turistice. Între

componentele produsului turistic există o relaţie de interdependenţă, fiecare dintre

acestea având un rol important în crearea satisfacţiei clienţilor.

Principalele caracteristici ale produselor turistice:

sunt eterogene – rezultat al dependenţei serviciilor de dotările materiale şi persoana

prestatorului;

sunt complexe – rezultat al combinării în variante multiple a elementelor componente;

sunt nestocabile – elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zăpada,

nopţile de cazare) nu pot fi stocate;

se produc pe măsură ce se manifestă consumul;

au caracter sezonier, cu excepţia reuniunilor, afacerilor şi parţial, turismul de sfârşit de

săptămână sau cel balnear.

4.3.2. Tipuri de produse turistice

După numărul serviciilor pe care le integrează, produsele turistice se împart în:

integrale (megaproduse), care sunt produse complexe, constituite din toate genurile

de servicii de bază şi auxiliare;

compuse, din a căror componenţă lipsesc unele servicii de bază (de transport, de

cazare);

simple, care presupun prestarea unui singur serviciu, restul nefăcând subiectul ofertei

turistice.

După timpul cât motivaţia turistică poate fi menţinută şi durata ofertei,

ele se vor grupa în:

durabile, când nevoia de turism şi posibilitatea acoperirii ei se menţin o anumită

perioadă de timp, ele legându-se de obiective turistice, durabile (exemplu: Masivul

Retezat);

nondurabile, în cazul cărora durata ofertei este foarte redusă

După natura lor şi a motivaţiei care le generează, produsele turistice

pot fi de ordin:

cultural;

istoric;

71

sportiv;

medical;

familial;

comercial, etc.

În funcţie de durata sejurului, se disting produsele turistice:

de sejur, cu durata mai mare de o zi, care la rândul lor pot fi:

- de sejur lung sau vacanţiere, având durate relativ mari;

- de sejur scurt sau de week-end, durând doar câteva zile;

de o zi, de genul excursiilor.

În raport cu distanţa pe care se deplasează turiştii, serviciile sunt:

pe distanţă mică (în cadrul aceleiaşi regiuni);

pe distanţă medie (în cadrul aceleiaşi ţări, de pildă);

pe distantă mare (între ţări sau continente).

În raport de perioada din an în care se realizează, serviciile turistice se grupează

în:

de sezon, incluzându-le pe cele din lunile de vară (iulie - august), când sunt

programate majoritatea concediilor, sau din jurul sărbătorilor (de Crăciun, de Paşti

etc.);

în afara sezonului, adică în restul anului;

ocazionale.

Luând în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, produsele

turistice sunt:

individuale

de familie

de grup

Ţinând seama de modul în care se derulează, serviciile turistice se împart în:

itinerante, când obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate în locuri

diferite, ei trecând pe rând pe la fiecare (de regulă într-un circuit închis);

de sejur, când beneficiarul le consumă în acelaşi loc.

Ţinând seama simultan de mai multe din criteriile deja menţionate, literatura de

profil operează şi cu următoarele tipuri de produse turistice:

produse „la cheie” (forfetare), care înglobează în structura lor toate tipurile de produse

deja menţionate (informare, rezervare, transport, cazare, masă, agrement) şi care

72

contribuie la satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivităţi, oferindu-i-

se acesteia ca un produs finit (de regulă, de către o organizaţie de turism);

produs tip „staţiune”, care se prezintă ca un centru de sejur (bază sportivă şi de

agrement, staţiune balneară, centru de congrese);

produse tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ), a căror durată de viaţă este foarte

scurtă, care se caracterizează printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului efemer

şi concurenţei acerbe), prin efort mare organizaţional şi promoţional, prin dificultăţi

mari de gestionare etc.

4.2Distribuţia produsului turistic

Firmele prestatoare de servicii turistice produc şi oferă clientelei servicii pregătite

pentru a fi consumate şi sunt puse la dispoziţia clientelei, fiind o activitate ce se

desfăşoară în sfera serviciilor.

Rolul ei constă în faptul că facilitează achiziţionarea şi consumarea serviciilor

turistice de către clientelă, în primul rând, iar în al doilea rând face posibile compararea şi

alegerea de servicii turistice care plac cel mai mult clientelei.

Distribuitorii specializaţi realizează o preselecţie a produselor turistice legat de

calitate şi de zona turistică etc.

Distribuţia în turism îi eliberează pe clienţi de o serie de activităţi pe care aceştia

nu au timp să le desfăşoare (ex: operaţii de cercetare, cunoaşterea ofertei, evaluarea

tarifelor etc.).

În acelaşi timp distribuţia îndeplineşte o serie de funcţii printre care:

adaptarea ofertei turistice la cerere;

asigurarea transferului serviciilor de la prestatori la beneficiar;

vânzarea produselor în avans (în cazul produselor perisabile);

rezervarea produselor turistice.

În cadrul distribuţiei există o serie de canale, acestea din urmă constituind

o problemă legată mai ales de alegerea acestora.

Această alegere se face în funcţie de caracteristicile pieţei, ale produselor, ale

concurenţei etc.

Din punct de vedere economic, prin canalul de distribuţie se realizează trecerea

produsului de la producător la consumator, acest lucru făcându-se prin prezenţa unor

intermediari.

73

Canalele de distribuţie sunt diferite, existând o varietate a acestora (ex: un serviciu

de transport aerian poate fi vândut prin intermediul unei agenţii de voiaj, a unui oficiu de

turism etc.)

Principalele dimensiuni ale unui canal de distribuţie a serviciilor turistice:

lungimea (dată de numărul unităţilor comerciale prin care se realizează vânzarea -

cumpărarea);

lăţimea (dată de numărul unităţilor comerciale care participă la distribuirea serviciilor);

adâncimea (gradul de apropiere al ultimului distribuitor de beneficiarul serviciilor).

După gradul de control, canalele de distribuţie turistice pot fi:

necontrolate, în cazul în care nici o organizaţie de turism nu mai poate controla

sistemul de distribuţie, existând o înţelegere mutuală între producători şi distribuitori;

integrate vertical, în care funcţiile angrosiştilor şi detailiştilor sunt controlate de o

singură organizaţie;

coordonate vertical, în care controlul asupra canalelor de distribuţie de către

angrosişti, se face prin contracte încheiate cu prestatorii de servicii turistice.

În funcţie de lungimea lor, canalele de distribuţie pot fi directe (dacă

serviciile sunt vândute în urma unei întâlniri directe dintre prestator şi consumator) şi

indirecte (atunci când între cei doi există un intermediar).

Există trei tipuri de distribuţie, legate de mărimea ofertei cât şi de intensitatea

cererii:

exclusivă – se caracterizează prin prezenţa unui singur canal de distribuţie, fiind vizat

doar un sector geografic;

intensivă – se caracterizează prin existenţa unui număr mare de canale posibile;

selectivă – reprezintă o soluţie intermediară.

Canalele directe

Prin intermediul acestor canale directe serviciile turistice sunt vândute în

urma unei întâlniri directe între prestator şi consumator, păstrându-se în permanenţă un

contact direct cu clientela.

Există în acest caz o serie de avantaje, dintre care se menţionează următoarele:

este operativă;

serviciile turistice sunt mai accesibile din punct de vedere al tarifelor, existenţa unor

intermediari ar fi pretins adaos;

firma care prestează servicii asigură un control integral asupra distribuţiei etc.

În turism, distribuţia directă se poate realiza în mai multe moduri:

74

a) sistemul de rezervări de locuri;

b) vânzări prin corespondenţă;

c) vânzări prin telefon;

d) vânzări la domiciliu.

Canale indirecte

Specificul acestor canale este dat de existenţa unor intermediari. Principalele tipuri

de intermediari de pe piaţa turistică sunt: tur-operatorii, agenţiile de voiaj, organizaţiile

sindicale, centrele de rezervări etc.

1) Tur – operatorii

Tur – operatorii sunt acei care organizează voiajele, călătoriile, ei îmbinând părţi ale

produselor turistice (ex: servicii de transport, de cazare, de masă etc.), acestea fiind puse

la îndemâna clientelei, fie direct, fie intermediari. Aceştia pot oferi spre vânzare un produs

turistic, ce poate să cuprindă un mijloc de transport alături de un serviciu turistic (de

cazare, masă etc.); dar în acelaşi timp tur-operatorii pot oferi doar călătorii.

În funcţie de serviciile pe care le asigură clientelei, tur-operatorii pot fi:

acompaniatori, cei ce însoţesc turiştii;

gazde, asigură turiştilor servicii de cazare, masă etc.;

integratori, care asigură doar integrarea serviciilor individuale în produsul turistic

complet.

Tur-operatorii îndeplinesc o serie de sarcini: identificarea şi cunoaşterea clientelei,

crearea programelor şi a produselor turistice, distribuirea cataloagelor cât şi a altor

informaţii, alegerea celor mai buni distribuitori etc.

2) Agenţiile de turism distribuitoare

Rolul acestor agenţii este acela de a revinde produsele propuse de tur-operatori

consumatorilor.

Distribuţia prin agenţii poate fi privită ca o distribuţie numerică (numărul de om-zile

voiaj vândute de agenţiile prin care se distribuie un produs turistic) şi o distribuţie valorică

(reprezentând cifra de afaceri a agenţiilor).

Aceste agenţii vor avea obligaţia să desfăşoare o activitate de informare şi sfătuire

a clientelei, iar în urma serviciilor prestate ea va fi recompensată prin intermediul unor

comisioane.

Agenţiile receptive

75

Agenţiile receptive sunt firme turistice din locurile de destinaţie care asigură

serviciile pentru clienţii ajunşi în locurile de sejur. Unele agenţii de acest gen nu au decât

o structură administrativă foarte simplă ce cuprinde doar un birou, cu un secretar, cu o

dotare mai sumară, cu telefon, fax, copiator etc. Există însă şi agenţii de primire cu birouri

prezente în multe localităţi sau staţiuni turistice, ce au echipe de ghizi, cu autocare,

autoturisme cu şoferi, autoturism de închiriat etc.

Rolul acestor agenţii este acela de a menţine şi garanta continuitatea serviciilor şi

asistenţa consumatorilor, acestea propunând tur-operatorilor o anumită gamă de produse

receptive (o excursie de câteva zile cu autocarul, vizitarea unor muzee sau monumente

etc.).

Există şi o serie de alţi intermediari cum ar fi: reţelele de vânzări ale

transportatorilor (companii de transport care şi-au creat propriile agenţii de voiaj),

asociaţiile de rezervări şi tranzacţii hoteliere, reţelele comerciale obişnuite, organizatorii

de voiaje în autocar, implanturile. Acestea din urmă promovează turismul de afinitate,

propunându-şi să practice un turism de masă.

Activităţile de distribuire au în vedere:

consumatorii;

prescriptorii;

producătorii de voiaje;

mass-media.

Ţinând seama de numărul intermediarilor, reţelele de distribuţie pot fi:scurte sau

lungi.

După aria geografică, reţelele de distribuire se împart în:

regionale;

naţionale;

internaţionale.

După specializare, reţelele pot fi:

oameni de afaceri;

tineretul (elevi şi studenţi);

oameni de vârsta a treia;

oameni de ştiinţă etc.

După structură, reţelele de distribuţie pot fi:

deschise;

restrictive;

76

integrate;

mixte. (Gherasim T.)

4.5. Promovarea produsului turistic

Promovarea produsului turistic constă în transmiterea, pe diferite căi, de mesaje şi

informaţii menite să informeze pe operatorii de turism şi pe turiştii potenţiali asupra

caracteristicilor produsului turistic şi asupra elementelor componente ale serviciilor

turistice oferite spre comercializare, să le dezvolte o atitudine pozitivă faţă de

întreprinderile prestatoare de servicii turistice, cu scopul de a provoca modificări

favorabile în mentalitatea şi obiceiurile turiştilor. (O. Snak)

Componentele principale ale politicii de promovare sunt: promovarea vânzărilor,

relaţiile politice şi publicitatea.

Promovarea vânzărilor se adresează cu preponderenţă vânzătorilor, în scopul

dinamizării activităţii de vânzare, prin intermediul unei cunoaşteri mai complete a

produselor oferite.

Este o variabilă cu acţiune pe termen scurt, aducând consumatorului avantaje

economice, materiale şi imediate.

Mijloacele folosite pentru promovarea vânzărilor în turism pot fi considerate

următoarele: participarea la târguri şi expoziţii cu standuri proprii: afişe, calendare cu

antetul firmei; distribuirea de cadouri surpriză, pliante, broşuri, cataloage; programe

educaţionale; mijloace audio – vizuale, diapozitive, casete video, CD.

Trăsătura comună a acestor tehnici de promovare o constituie acordarea unor

înlesniri, care în ultimă analiză ieftinesc produsul turistic, făcându-l accesibil unor

segmente de consumatori cu posibilităţi reduse. (Cristian Stoina)

Reducerile de tarife sunt frecvent întâlnite în practica organizatorilor de turism cât

şi reducerile progresive de tarife în raport cu numărul de zile cumpărate pentru un anumit

sejur.

Această facilitate are o puternică influenţă promoţională, în materialele publicitare

ea apare sub forma unei săptămâni gratuite acordate celor care cumpără o săptămână

sau două de sejur. Aici o zi de sejur apare redusă cu 50%, respectiv 33% faţă de tariful

iniţial.

Gratuităţile se oferă fie tuturor categoriilor de populaţie, în special la unele servicii

de agrement, intrări la muzee şi expoziţii etc., cel mai frecvent gratuităţile se oferă

familiilor cu copii.

77

Relaţiile publice reprezintă un stadiu preliminar pentru campaniile de promovare şi

de publicitate. Acestea acţionează asupra opiniei publice prin liderii de opinie, care prin

poziţia lor profesională deţin o influenţă asupra opiniei publice în general. Este cazul

reporterilor de la radio, a ziariştilor din presă, redactorilor jurnalelor televizate,

personalităţilor şi preşedinţilor diverselor asociaţii etc.

În relaţiile publice, este important de analizat şi sensibilizat anumite segmente ale

marelui public, tinerii, mediile religioase, segmentele consumatoare pentru anumite

produse.

Principalele grupuri ţintă în relaţiile publice sunt:

- interne – personalul firmei, acţionarii, furnizorii, distribuţia etc.:

- externe – clienţii efectivi şi potenţiali, autorităţile locale şi guvernamentale,

asociaţiile profesionale, grupurile de presiune şi liderii de opinie.

Publicitatea – instrument promoţional de marketing ce concură la dirijarea

produselor şi serviciilor spre pieţele de desfacere, spre consumatori. (Cristian S)

Publicitatea este un mijloc de comunicare de masă care necesită de un

destinatar şi un mijloc de comunicare, destinatarul fiind grupul care va recepţiona

mesajul.

Publicitatea susţine noul produs pe piaţă, consumatorul recunoscând utilitatea

produsului.

Prin publicitate se poate facilita:

lansarea unui nou produs sau serviciu;

introducerea unui nou preţ sau tarif;

sporirea vânzării unui produs sau serviciu prin prelungirea sezonului;

pătrunderea pe o nouă piaţă sau atragerea de noi segmente de consumatori.

Principalele forme ale publicităţii în turism sunt:

a) în funcţie de obiect: de produs sau serviciu, de marcă şi instituţională;

b) publicitatea de produs sau serviciu:

- de informare pentru un no produs;

- de condiţionare;

- comparativă;

- de reamintire.

c) după aria geografică de răspândire a mesajului: locală, regională, naţională şi

internaţională;

d) după natura pieţei: se adresează consumatorului sau intermediarilor;

78

e) după tipul mesajului difuzat:

- de natură factuală, prin reliefarea caracteristicilor clare ale serviciului, produsului;

- de natură emoţională, vizând exploatarea unor resorturi emoţionale ale individului.

f) după efectul intenţionat: imediat şi întârziat;

g) după sponsor: producătorul, intermediarul, alţi agenţi economici.

Eficienţa unui mesaj publicitar în presa scrisă, compus din text, ilustraţie şi/sau

slogan, frecvenţa apariţiei şi estetica încadrării. În ultima vreme este preferată ilustraţia,

considerată mai eficientă. (I. Ionescu, 2000)

Diferenţierea strategiilor promoţionale în turism poate fi făcută în funcţie de mai

multe criterii:

a) modul de desfăşurare în timp: permanente şi intermitente;

b) aria de cuprindere: promovarea imaginii globale a firmei, zonei, staţiunii,

promovarea unui produs sau a unei grupe de produse şi strategia de extindere a

imaginii existente;

c) poziţia faţă de structurile pieţei: nediferenţiată (pentru întreaga piaţă), diferenţiată

(pentru fiecare segment) şi concentrată (pentru un singur segment de piaţă);

d) caracterul strategiei: ofensivă (pentru obţinerea unei cote ridicate de piaţă) şi

defensivă (de apărare, spre a-şi menţine poziţia deţinută pe piaţă);

e) sediul activităţii promoţionale: cu forţe proprii sau cu ajutorul unor instituţii

specializate. (V. Balaure, 2000)

CONCLUZII

Individualitatea zonei se desprinde din analiza resurselor turistice, naturale şi

antropice, premise ale unei activităţi turistice permanente şi de mare perspectivă.

În urma prezentării elementelor caracteristice şi specifice avalului depresiunii

Dornelor şi a premiselor de dezvoltare pe baza cărora se dezvoltă activităţile turistice în

Vatra Dornei, se poate emite o primă concluzie şi poate cea mai importantă, aceea că o

activitate turistică trebuie susţinută de o activitate economică.

În acest sens, este nevoie de un management adecvat avalului, respectiv staţiunii

Vatra Dornei, a unor strategii de dezvoltare şi de amenajare şi reamenajare a cadrului

turistic existent.

79

În acest sens Primăria municipiului Vatra Dornei în colaborare cu alte instituţii au

creat şi pus în aplicare proiecte şi planul de amenajare şi reamenajare a staţiunii. Astfel s-

a urmărit amenajarea spaţiului verde din centrul oraşului (staţiunii), a reamenajării şi

refacerii unor obiective turistice antropice (ex.: Cazinoul din Vatra Dornei) şi nu în ultimul

rând, refacerea infrastructurii. Aceasta din urmă aflându-se printre factorii ce se află la

baza dezvoltării activităţii turistice, acesta facilitând pătrunderea turiştilor, respectiv

deplasarea lor în cadrul staţiunii Vatra Dornei.

În urma deplasării în Vatra Dornei aş putea spune că se vede că aceste proiecte

sunt puse în aplicare, dar nu toate. De ce acest lucru? Pentru că oficialităţile locale

urmăresc durabilitatea în timp a acestor proiecte cât şi protecţia şi conservarea mediului

natural.

Nu se urmăreşte obţinerea unor venituri rapide pe un termen scurt, utilizând la

capacitate maximă structurile existente, sau potenţialul natural şi antropic, ci se încearcă

dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil, de care să se bucure şi generaţiile

viitoare.

De aceea ca o distincţie strategică de dezvoltare este şi promovarea turismului

rural şi agroturism, cel din urmă fiind văzut mai mult ca o componentă a turismului rural,

dar cel mai în măsură să valorifice potenţialul natural, în vederea creşterii nivelului de trai,

a susţinerii şi dezvoltării comunicaţiilor locale, dar şi conservarea mediului natural.

Agroturismul nu vine să înlocuiască activitatea turistică de bază, şi vine să

completeze, să creeze venitul complementar, asigură locuri de muncă, şi mai ales ajută la

diversificarea formelor de turism practicate.

Se observă din ce în ce mai mult faptul că oamenii doresc să-şi petreacă vacanţele

şi timpul liber în mediu cât mai curat, ecologic şi unde se încearcă o evitare a turismului

de masă. În acest context agroturismul îşi ocupă un loc bine meritat, el oferind turiştilor un

sejur de neuitat, ei putând în această perioadă să participe alături de gazde la activităţile

specifice locurilor.

Impactul asupra populaţiei este unul pozitiv, ei sunt mulţumiţi de lucrurile ce se

întâmplă în Vatra Dornei şi nu numai din punct de vedere turistic.

În Vatra Dornei se încearcă valorificarea oricărui element pentru obţinerea unor

beneficii favorabile atât pe turişti cât şi pentru populaţia din zonă, demonstrându-se faptul

că se promovează un turism durabil.

80

BIBLIOGRAFIE

1. Berlescu Elena Mică enciclopedie de balneoclimatologie a României. Ed. ALL, Bucureşti, 1996.

2. Constantinescu R., Sfârlea M. Monumente religioase. Biserici şi mănăstiri celebre din România. Ed. Editis, Bucureşti, 1994.

3. Cucu V., Ştefan M. Ghid - Atlas al monumentelor istorice. Ed. Sport - Turism Bucureşti, 1979.

4. Ghinea D. Enciclopedia geografică a României. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002.

5. Niculescu Gabriela

Studiu hidrogeologic pentru optimizarea zăcământului hidromineral carbogazos Vatra Dornei - judeţul Suceava. IAFAAB – Atelier de Proiectare (Proiect nr. 5874) Bucureşti, 1990.

6. Minciu Rodica Economia turismului. Editura Uranus, Bucureşti, 2000.

7. Popescu – Argeşel I.Munţii Suhard. Colecţia Munţii noştri. Ed. Sport - Turism Bucureşti, 1983.

8. Pricăjan A. Apele minerale şi termale din România. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1972.

9. Stoica Georgeta, Petrescu P. Dicţionar de artă populară. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

10. Teodoreanu Elena, Dacos – S. Mariana, Voiculescu Camelia, Enache L.

Bioclima staţiunilor balneoclimatice din România. Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1984.

11.Munteanu L., Stoicescu C., Grigore L.Cura balneoclimatică în România. Ed. Sport – Turism, Bucureşti, 1984.

12. *****Plan local de dezvoltare durabilă. Municipiul Vatra Dornei. Primăria municipiului Vatra Dornei, 2004.

13. ***** Date preluate de la Primăria Oraşului Vatra Dornei

14. ***** Plan Urbanistic General. Oraşul Vatra Dornei, 2006.

15. ***** Date preluate de societăţile de turism SC Dorna Turism SA, SC Sind România SRL Vatra Dornei, SC Intus SRL.

16. Institutul Naţional de Statistică Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul 2005

17. Institutul Naţional de Statistică Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie 2005

18. Institutul Naţional de Statistică Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 2002

19. Institutul Naţional de Statistică Anuarul Statistic al Judeţului Suceava, 2005

20. Autoritatea Naţională pentru Turism Bază de date

21. ***** Pagină INTERNET www.adrnordest.ro

22. ***** Pagină INTERNET www.bucovinatravel.com

23. ***** Pagină INTERNET www.bukovina.ro

24. ***** Pagină INTERNET www.cabanaschiori.ro

25. ***** Pagină INTERNET www.cazarevatradornei.ro

26. ***** Pagină INTERNET www.cazari.ro/pensiunea_dornelor_vatradornei.htm

27. ***** Pagină INTERNET www.cefidec.ro

28. ***** Pagină INTERNET www.dornaturism.ro

29. ***** Pagină INTERNET www.hotel.vatra.dornei.tourneo.ro

30. ***** Pagină INTERNET www.hotel.silva.tourneo.ro

31. ***** Pagină INTERNET www.listafirme.ro

32. ***** Pagină INTERNET www.mfinante.ro

81

33. ***** Pagină INTERNET www.romturism.ro

34. ***** Pagină INTERNET www.taradornelor.ro

35. ***** Pagină INTERNET www.turistinfo.ro/vatra_dornei

36. ***** Pagină INTERNET www.vacanteinbucovina.ro

37. **** Pagină INTERNET www.vatradornei.go.ro

38. **** Pagină INTERNET www.vatra-dornei.ro

Anexa nr. 1

Trasee turistice montane omologate

A. MASIVUL GIUMALĂU

1. Vatra Dornei – Dealul Drăncani – Obcina Mică – Poiana Ciungi – Cabana Giumalău cu ramificaţie spre Vf. Giumalău.

Marcaj: cruce roşie până la Obcina Mare, bandă roşie până la baza vf. Giumalău şi bandă galbenă până la cabană. Pentru acces spre vf. Giumalău se urmăreşte de la baza vf. Giumalău traseul marcat cu bandă roşie.

Punct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802 m;Punct de sosire: Cabana Giumalău, alt. 1.542 m sau vf. Giumalău 1.857 m;Durata traseului: 5 ore;

Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.642 m (Cabana Giumalău), 1.857 m (vf. Giumalău);Diferenţă de nivel maximă: 838 m sau 1.055 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitate – traseul este închis temporar pe perioada iernii în zilele cu ceaţă pe tronsonul Poiana Ciung – vf. Giumalău.

2. Vatra Dornei – Vf. Bârărel – Obcina Mică – Poiana Fierului – Pasul Mestecăniş.Marcaj: bandă albastrăPunct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802 m;Punct de sosire: Pasul Mestecăniş, 1.096 m;Durata traseului: 5-5 ½ ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.302 m;Diferenţă de nivel maximă: 502 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitate – traseul este deschis în orice perioadă a anului.

3.Sat Rusca – Drumul forestier Rusca I – Cabana Giumalău .Marcaj: triunghi roşuPunct de plecare: Pârâul Rusca I alt. 770 m;Punct de sosire: Cabana Giumalău – 1.542 m;Durata traseului: 3 ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.642 m;Diferenţa de nivel maximă: 772 m;

82

http://www.kogayon.ro/index.php?module=pagemaster&PAGE_user_op=view_page&PAGE_id=35




Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte, accesibil 4x4; sezonalitatea - traseul necesită atenţie deosebită în sezonul de iarnă şi în caz de ceaţă pe ultimii 2,5 km spre cabană (gol alpin).

4. Sat Rusca – Piciorul Rusca – Cabana GiumalăuMarcaj: bandă galbenăPunct de plecare: Pârâul Rusca I, alt. 770 m;Punct de sosire: Cabana Giumalău 1.542 m;Durata traseului: 3-3 ½ ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.642 m;Diferenţă de nivel maximă: 772 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitatea: traseul necesită atenţie deosebită în sezonul de iarnă şi în caz de ceaţă pe ultimii 2 km spre cabană

5. Zugreni – Pârâul Colbu – Piciorul Ţepuşelor – Cabana Giumalău – Vf. GiumalăuMarcaj: punct albastruPunct de plecare: Pârâul Colbu, alt. 740m;Punct de sosire: Vf. Giumalău 1.857 m;Durata traseului: 4-4 ½ ore;Grad de dificultate: mediuAltitudine maximă: 1.857 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.117 m;Caracteristici specifice: în sezonul cald traseul necesită echipament minim de munte; sezonalitatea: traseul necesită atenţie deosebită în sezonul de iarnă şi în caz de ceaţă pe sectorul între cabana Giumalău şi Vf. Giumalău (gol alpin, pericol de rătăcire).

B. MUNŢII BISTRIŢEI

1. Zugreni – Vf. Pogolinu – Vf. Pietrosul – Piatra Tăieturii – Pasul PăltinişMarcaj: bandă roşie;Punct de plecare: Cheile Zugreni, alt. 740 m;Punct de sosire: Pasul Păltiniş 1.642 m;Durata traseului: 14-16 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.792 m;Caracteristici specifice: traseul parcurge creasta principală a Munţilor Bistriţei. Se recomandă parcurgerea acestuia în două etape. Traseul necesită echipament de campare. Traseul are un grad ridicat de dificultate pe tronsonul Cheile Zugreni – Vf. Pietrosul Bistriţei. Sezonalitate – traseul este închis iarna.

2. Satul Rusca – Pârâul Rusca II – Plaiu GruiuluiMarcaj: triunghi roşuPunct de plecare: Pârâul Rusca II, alt. 740 m;Punct de sosire: Plaiu Gruiului – 1.558 m;Durata traseului: 2 ¾ - 3 ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.558 m;Diferenţă de nivel maxim: 818 m;Caracteristici specifice: traseul nu necesită echipament special pentru parcurgerea lui; sezonalitate – traseul este deschis tot timpul anului.

C. MUNŢII SUHARD

1. Vatra Dornei – Vf. Runc – Vf. Icoana – Vf. Omu – Pasul RotundaMarcaj: bandă albastră;Punct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802;Punct de sosire: Pasul Rotunda 1.271 m;Durata traseului: 16-18 ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.932 m;

83


Diferenţă de nivel maximă: 1.130 m;Caracteristici specifice: traseul parcurge creasta principală a Munţilor Suhard; se recomandă abordarea lui în două etape; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.

2. Comuna Ciocăneşti – Drum forestier Recele – Schitul Sf. CruceMarcaj: bandă albastră;Punct de plecare: com. Coicăneşti – gura pârâului Recele, alt. 850 m;Punct de sosire: Schitul Recele – 1.330 m;Durata traseului: 2 ½ ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.932 m;Caracteristici specifice: traseul este deschis permanent; traseul nu necesită echipament special.

3. Comuna Dorna Candreni – Şesu Muntelui – Pârâul HajuMarcaj: cruce albastră Punct de plecare: com. Dorna Candreni, alt. 850 m;Punct de sosire: Pârâul Haju (8 km de Vatra Dornei) – 830 m;Durata traseului: 3 – 3 ½ ore;Grad de dificultate: uşor;Altitudine maximă: 1.226 m;Diferenţă de nivel maximă: 396 m; Caracteristici specifice: traseul este deschis permanent; traseul nu necesită echipament special.

4. Şesu Muntelui – Vf. OuşorulMarcaj: punct roşu;Punct de plecare: Poiana Şesul Muntelui, alt. 1.260 m;Punct de sosire: Pârâul Haju (8 km de Vatra Dornei) – 1.639 m;Durata traseului: 1 – 1 ½ ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.639 m;Diferenţă de nivel maximă: 433 m; Caracteristici specifice: traseul reprezintă o cale de acces către Vf. Ouşorul, ca punct de belvedere; traseul nu necesită echipament special; sezonalitate – traseul este interzis iarna.

D. MUNŢII CĂLIMANI

1. Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Poiana Snopului – Apa Rece – Comuna Şaru DorneiMarcaj: triunghi albastru;Punct de plecare: Vatra Dornei, alt. 802 m;Punct de sosire: Comuna Şaru Dornei 850 m;Durata traseului: 9-10 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.630 m;Diferenţă de nivel maximă: 828 m;Caracteristici specifice: traseul este deschis permanent; traseul nu necesita echipament special.

2. Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli – Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanului – Sat Neagra Şarului

Marcaj: punct roşu;Punct de plecare: sat Neagra Şarului, alt. 850 m;Punct de sosire: sat Neagra Şarului, alt. 850 m;Durata traseului: 18-21 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 2.031 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.18 m;Caracteristici specifice: traseul reprezintă circuitul principal al calderei Călimani şi se recomandă a se parcurge în două, trei etape; traseul necesită echipament de campare;; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.

3. Sat Poiana Negrii – Vf. 12 Apostoli – Sat Gura Haitii – Vf. Călimanul Cerbului – Sat CovercaMarcaj: punct albastru;Punct de plecare: sat Poiana Negrii, alt. 830 m;Punct de sosire: sat Corveca, alt. 870 m;

84

Durata traseului: 8-9 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 2.013 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.173 m;Caracteristici specifice: traseul se recomandă a fi parcurs în două etape şi necesită echipament de campare; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.

4. Sat Gura Haitii – Pietrele Roşii – Sat DornişoaraMarcaj: cruce albastră;Punct de plecare: sat Gura Haitii, alt. 1.100 m;Punct de sosire: sat Dornişoara, alt. 1.150 m;Durata traseului: 7-8 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 1.861 m;Diferenţă de nivel maximă: 761 m;Caracteristici specifice: traseul nu necesită echipament special; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.

5. Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarele – Vf. Pietrosul Călimani – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanului – Pasul Păltiniş

Marcaj: cruce roşie până pe Vf. Pietrosul, apoi bandă roşie.Punct de plecare: Gura Haitii, alt. 1.100 m;Punct de sosire: Pas Păltiniş, alt. 1.328 m;

Durata traseului: 15-16 ore;Grad de dificultate: mediu;Altitudine maximă: 2.100 m;Diferenţă de nivel maximă: 1.000 m;Caracteristici specifice: traseul se recomandă a fi parcurs în două etape şi necesită echipament de campare; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.

6. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei – intersecţie Poiana IzvoarelorMarcaj: punct galben;Punct de plecare: sat Dornişoara, alt. 1.070 m;Punct de sosire: intersecţie Poiana Izvoarelor;Durata traseului: 4-4 ½ ore;Grad de dificultate: uşor – mediu;Altitudine maximă: 1.710 m;Diferenţă de nivel maximă: 640 m;Caracteristici specifice: traseul nu necesită echipament special; sezonalitate – traseul este închis în perioada iernii.

Anexa nr. 2

STRUCTURI TURISTICE CU FUNCŢIUNI DE CAZARE *

HOTELURI

Nr. crt.

Denumire unitateCategoria de confort

Nr. locuri

Sursa de date

1 Complex Bradul Călimani 3* 602 ANTprimăria Vatra Dornei

2 Intus 2* 290 ANTprimăria Vatra Dornei

3 Sind România (Cembru) închis pentru reparaţii capitale

primăria Vatra DorneiSC Sind România SRL

* Structuri clasificate şi neclasificate

85

4 Bucovina 2* 80 ANTprimăria Vatra Dornei

5 Maestro 3* 20 primăria Vatra Dornei

6 Carol 3* 36 ANTprimăria Vatra Dornei

7 Veveriţa Închis pentru renovare primăria Vatra Dornei

8 Silva 2* 42ANT

primăria Vatra Dornei9 Sport 1* 52 primăria Vatra Dornei

10 Frantz Joseph 3* 24 primăria Vatra Dornei

11 Minuţ 3* 54 primăria Vatra Dornei

12 Autoservice 3* 40 primăria Vatra Dornei

13 Alpin 4* 40 primăria Vatra Dornei

Total 13 - 1.280 -

PENSIUNI TURISTICE

Nr. crt.

Denumire Categoria de confort

Nr. Locuri Sursa de date

1 Poiana Izvoarelor 4* 42 primăria Vatra Dornei

2 Vânătorul 4* 40 primăria Vatra Dornei

3 Casa di David 4* 35 primăria Vatra Dornei

4 Genţiana 3* 20 primăria Vatra Dornei

5 Casa Bucovineană 3* 75 ANTprimăria Vatra Dornei

6 Dornelor 3* 76 ANTprimăria Vatra Dornei

7 Casa Galbenă 2* 14 ANTprimăria Vatra Dornei

8 Floare de Colţ 3* 30 primăria Vatra Dornei

9 Vulturul 2* 4 ANTprimăria Vatra Dornei

10 Corina 2* 6 ANTprimăria Vatra Dornei

11 Eli Oti 2* 10 ANTprimăria Vatra Dornei

12 Darian 2* 18 primăria Vatra Dornei

13 Monica 2* 11 ANTprimăria Vatra Dornei

14 Manole 2* 8 primăria Vatra Dornei

15 Marco Nichi 2* 8 ANTprimăria Vatra Dornei

16 Iulia 2* 4 ANTprimăria Vatra Dornei

17 Ciprian 2* 9 ANTprimăria Vatra Dornei

18 Danareta 2* 14 ANTprimăria Vatra Dornei

19 Baciu 2* 6 primăria Vatra Dornei

20 Grohinschi 2* indisponibil primăria Vatra Dornei

21 Casa Alexandra 2* 6 primăria Vatra Dornei

86

22 Spătaru 2* 6 primăria Vatra Dornei

23 Casa Nedeia 2* 6 primăria Vatra Dornei

24 Casa Nica 2* 4 ANTprimăria Vatra Dornei

25 Angela 2* 22 ANTprimăria Vatra Dornei

26 Pop 2* 50 ANTprimăria Vatra Dornei

27 Sarco 2* 18 primăria Vatra Dornei

28 Alupei 2* 8 ANT

29 Călimănel 3* 18 ANT

30 Carmen Silva 2* 6 ANT

31 Casa Alex 2* 8 ANT

32 Casa Doina 2* 4 ANT

33 Casa Fratiloiu 2* 6 ANT

34 Casa Nina 2* 6 ANT

35 Casa Oniga 3* 4 ANT

36 Roznovan Elisia 1* 8 ANT

37 Severin 2* 8 ANT

38 Tinuţ 2* 8 ANT

39 Viorica 2* 10 ANT

Total 39 - 636 -

ALTE UNITĂŢI DE CAZARE

Nr. crt.

Denumire Categoria de confort

Nr. Locuri Sursa de date

VILE

1 Iulia 3* 20 ANTprimăria Vatra Dornei

2 Incom 2* 100 ANTprimăria Vatra Dornei

3 Musetti 3* 30 ANTprimăria Vatra Dornei

4 Simina 3* 20 ANTprimăria Vatra Dornei

5 Luminiţa 2* 36 ANT

6 Rarău 2* 24 ANT

CAMPINGURI

1. Autoturist 60ANT

primăria Vatra DorneiCABANE

1. Cabana Schiorilor 28 26 primăria Vatra Dornei

Total 8 - 316 -

87

strategii de dezvoltare a statiunii vd

Documents