rene descartes - filosofie

Download Rene Descartes - Filosofie

Post on 12-Jul-2015

366 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Ren Descartes (31 martie 1596 11 februarie 1650)Ren Descartes (31 martie 1596 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof i matematician francez. S-a nscut n localitatea La Haye en Touraine n 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim i Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Frana. La numai un an de la naterea lui Ren, mama sa se stinge din via ; Descartes va fi crescut de o doic i se pare c a fost contaminat de boala de plmni care a cauzat moartea acestia. n 1604, la vrsta de 8 ani, este ncredinat noului aezmnt al iezuiilor din La Fleche, bastion al gndirii aristotelice. Aici studiaz latina i greaca, precum i matematica, fizica, logica, morala i metafizica. l cunoate pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vast i variat coresponden i va ntreine o relaie ndelungat de prietenie intelectual. ntre 1614 i 1617 i ia bacalaureatul i licena n drept la Universitatea din Poitiers. n 1618 Descartes se nroleaz ntr-una din armatele "la mod" de pe atunci, cea a prinului de Orania, fr vreun imbold deosebit pentru viaa militar. ncartiruit n Olanda, la Breda, Descartes se va ntlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician i fizician care-i stimuleaz lui Descartes gustul inveniei iinifice. Tot n 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzic (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, i se ocup intens de matematic. n aprilie 1619 pleac din Olanda spre Danemarca i Germania. Asist la ncoronarea (28 iulie) mpratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunre, angajat n armata catolic a ducelui de Bavaria n decursul "rzboiului de 30 de ani" (1618-1648). n noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos vis ce i relev "fundamentele unei tiine admirabile", ideile directoare ale metodei sale de mai trziu. ntre 1621 i 1622 sejur n Frana la La Haye. i vinde averea, pentru a-i asigura linitea i "independena material". ntre 1623-1625 scurt sejur la Paris. Cltorete n Elveia, Tirol i Italia. n 1628 compune, n latin Regulile pentru ndrumarea minii, lucrare neterminat i rmas inedit pn n 1701. n toamna lui 1628 se stabilete n Olanda, unde rmne 20 de ani. Sunt anii n care public cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaiile, Principiile, Pasiunile. n noiembrie 1633 afl de condamnarea lui Galilei i renun la publicarea tratatului su "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican. n 1635 se nate fiica sa, Francine, conceput cu o servitoare. n iunie 1637 apare la Leyda, fr semnatur, Le Discours de la mthode, n francez, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii i Geometria. Urmeaz reacii vii la aceste

tratate, mai ales din partea lui Roberval i Fermat, la care se adaug tatl lui Pascal. Tot n aceast perioad se va declana i conflictul dintre Descartes i Fermat. n 1640, n septembrie moare fiica sa Francine iar n octombrie moare tatl su. Descartes e foarte afectat. n 1641 public, la Paris, n latin, Meditationes metaphysicae, (Meditaii metafizice), opera sa capital; traducerea francez apare n 1647, la Paris, revzut de Descartes nsui. Descartes trimite tratatul, nainte de publicare, prin intermeiul lui Mersenne, unor intelectuali de seam (printre care Pierre Gassendi i Thomas Hobbes) i unor iezuii (printre care tnrul teolog Antoine Arnauld) pentru ca acetia s-i exprime obieciile la poziiile sale metafizice. Aa iau natere 'Obieciile i rspunsurile', care vor fi publicate odat cu tratatul i fac corp comun cu acesta, avnd un important rol explicativ. ntre 1642-1644 are loc prima confruntare major a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o ndelungat polemic la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie i rector al universitii, care l acuz pe Descartes de calomnie i de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" n Olanda i a continuat la Leiden pn dup moartea lui Descartes, implicnd tot mai multe personaje. n 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenia de a nlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes i la diseminarea filosofiei carteziene. ntre 1645-1646, la solicitarea prinesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l'me (Pasiunile sufletului), publicat abia n 1649. Descartes ntreine o semnificativ coresponden cu prinesa Elisabeta de Boemia. Descartes accept n 1649 invitaia din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa n ndeprtatul i frigurosul inut nordic. Se stinge din via pe 11 februarie 1650 n urma pneumoniei contractate n timpul deplasrilor de la reedina sa la palatul regal pentru a preda filosofia, la orele cinci ale dimineii singurul moment al zilei n care regina considera c avea "mintea limpede". Rmiele pmnteti sunt transportate, n 1667, n Frana la SaintEtienne-du-Mont. Abia n 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. Cartezianismul rmne unul din curentele de gndire dominante pe toat cea de-a doua jumtate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza i Leibniz.

Discurs asupra metodei "Discurs asupra metodei"a aparut in 1637, fiind prima lucrare publicata, care totodata avea sa-l consacreze pe autor. "Discurs asupra metodei" a aparut in urma alcatuirii de catre autor a unei introduceri la "Dioptrica","Meteorii" si "Geometria". Aceasta introducere contine conceptiile si principiile autorului, fiind scrisa, la fel ca si restul "Discursului" in limba franceza si nu in limba latina, fiind usor de sesizat intentia autorului de a destina aceasta lucrare publicului larg.

"Discursul" lui Descartes se numar printre operele secolului al XVII-lea, opere ce au pus bazele noii filosofii, ntemeiat pe ratiune si experien. "Discursul" inaugureaza inceputul rationalismului in filosofia moderna,in lupta contra misticismului si teologismului, pentru triumful gandirii libere. Rene Descartes a ales limba poporului pentru a-si scrie opera datorita conceptiei sale ce considera ca "ratiunea este, in mod firesc, egala la toti oamenii", si daca fiecare om putea sa-si conduca ratiunea, avea posibilitatea de a cunoaste adevarul. Descartes isi scrie "Discursul" cu intentia vadita de a arata si celorlalti caile urmate de el in cunoastere, pentru a putea ajunge la adevar. Una din ideile principale ale "Discursului" este accea conform careia adevarul nu poate fi dacat unul singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema. Nemultumit de stiintele studiate in tinerete , si in particular de filosofia scolastica, care nu ii putea oferi evidenta "adevarurilor" pe care le sustinea, Descartes ia hotrrea sa caute singur adevarul, "n sine nsusi" sau "n marea carte a lumii". Plecnd de la aceste consideraii asupra filosofiei vremii sale, n Descartes se naste ideea restructurrii tiinei, drmnd ntregul edificiu, ca apoi sa recladeasca totul pe principii noi. Pentru a realiza acest lucru,era nevoie de o metoda, pe care Descartes a gasit-o in matematica.Era vorba de stiinta adevarurilor clare, evidente si distincte.Prin urmare, Descartes va incerca sa aplice metoda matematica la intreaga cunoastere, deci o metoda matematica "universala". Pe aceeasi treapta cu Descartes se vor situa si alte figuri celebre ale secolui al XVII-lea, si anume Galilleo Galilei, Hobbes si Leibniz.Insa incercarile acestora si ale celorlalti savanti contemporani cu ei, de a fonda o matematica universala, care sa poata explica orice,sufera de neajunsurile ideii de a fundamenta totul strict pe relatii cantitative si rezolvabile pe cale matematica. Demonstrand necesitatea unei metode, pentru a putea intelege adevarul, Descartes arata in lucrarea sa ce intelege prin metod: "acele reguli certe i uoare pe care oricine le va urma fara a se abate de la ele, nu va lua niciodata nimic fals drept adevarat si fara a risipi de prisos sfortarile spiritului,ci sporind necontenit in mod treptat stiinta, va ajunge la cunoasterea adevarata a tuturor lucrurilor pentru care va fi capabil" Noua metodologie carteziana a fost elaborata prima data in lucrarea "Reguli pentru indrumarea ratiunii", unde Descartes expune metoda sa, ce trebuia sa cuprinda 36 de reguli, dar din care el nu precizeaza decat 21, dezvolta 18 si enunta doar trei. La elaborarea "Discursului asupra metodei", Descartes le reduce la patru, considerate drept cel mai importante, si pe care isi propune sa le urmeze cu strictete. Prima regula a metodei carteziene exprima clar exigenta filosofului fata de admiterea adevarului in constiinta:sa primim ca adevarat numai ceea ce in mod evident ne apare ca fiind adevarat. Dupa parerea lui Descartes, orice indeletnicire

cu probleme ce depasesc capacitatea cunoasterii individuale trebuie evitata. Descartes neaga cu acesta ocazie magia, alchimia, astrologia sau ghicitul, lucruri cu care se indeletniceau scolasticii medievali. Matematica este, bineinteles, considerata un model, pentru ca ea, in cunoasterea carteziana, da evidenta adevarului. Cunoasterea, la Descartes, se realizeaza in si prin ratiune, capatand sensul unei cunoasteri matematice,dar neexcluzand experienta prin care insa nu dobandim certitudinea. Descartes mai scrie ca:"oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai [] din experiente prea putin intelese". Inainte de a trece la aplicarea regulilor metodei sale, Descartes expune, in partea a treia, principiile morale dupa care s-a calauzit in activitatea sa. Cuvantul etic cartezian suna ca un indemn la supunere fata de legile tarii, de obiceiuri ,respectul fata de religie. Se observa deci atitudinea adoptata de filosof, care traia dupa deviza: "cine se ascunde bine,traieste bine!" Partea a treia a discursului asupra metodei se incheie cu enuntarea principiului indoielii. Descartes a ajuns la concluzia ca pentru a putea determina ce lucruri sunt adevarate si care nu sunt, trebuie sa se plece de la indoiala.Aici se va produce trecerea esentiala la "cogito ergo sum!" (gandesc,deci exist!), o trecere esentiala avandu-se in vedere vechea conceptie