PORNIREA URMĂRIRII PENALE

Condiţiile începerii urmăririi penale. Procedura și actul prin care se dispune începerea urmăririi penale. Circumstanţele care exclud urmărirea penală. Temeiurile neînceperii urmăririi penale.

Potrivit art. 1 alin. (1) CPP procesul penal se consideră început din momentul sesizării sau autosesizării organului competent despre pregătirea sau săvîrșirea unei infracțiuni. Astfel, pentru declanșarea procesului penal și, ca urmare pentru începerea activității oup sau a procurorului, în toate cazurile, această activitate este determinată de informarea organelor competente din sursele prevăzute de art. 262 și 273 CPP despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea unei infracțiuni prevăzute de CP. Actul respectiv constituind și punctul de plecare al procesului penal fără care acesta nu poate începe. Deci, sesizarea are valoarea atît a elementului informațional cît și a temeiului legal de declanșare a procesului penal.

Condiţiile începerii urmăririi penaleDin cuprinsul

actului de sesizare sau al actelor de constatare,

rezultă o bănuială

rezonabilă că a fost

săvîrșită o infracțiune (art. 274

alin. (1) CPP) Pornirea up

In rem In personam

Să nu existe vreuna

din circumstanțele care

exclud urmărirea

penală prevăzute la art.275 CPP RM

Confirmarea actelor de începere a urmăririi penale de

către procuror în

temeiul art.274 alin. (3) CPP RM

OUP sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale (alin.(1) art. 274 CPP).În cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau de constatare rezultă bănuirea de săvîrşire a unei infracţiuni prevăzute la art. 1661 din CP, procurorul urmează să decidă asupra acesteia corespunzător alin. (1) art. 274, într-un termen ce nu va depăşi 15 zile.În cazul în care OUP sau procurorul se autosesizează în privinţa începerii urmăririi penale, el întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate privitor la infracţiunea depistată, apoi, prin ordonanţă, dispune începerea urmăririi penale (alin. (2) art. 274 CPP).Ordonanţa de începere a urmăririi penale, emise de oup, în termen de 24 de ore de la data începerii urmăririi penale, se aduce la cunoştinţă în scris procurorului care efectuează conducerea activităţii de urmărire penală, prezentîndu-i-se totodată şi dosarul respectiv. Concomitent cu confirmarea urmăririi penale, procurorul fixează termenul de urmărire în cauza respectivă (alin. (3) al art. 274 CPP).

Data întocmir

iiLocul

întocmirii

Numele și calitatea persoanei care o

întocmește

Descrierea faptei care a

constituit obiectul sesizării

Rezultatele verificării plîngerii

(denunțului)

Dacă s-au efectuat acțiuni

suplimentare de control

Încadrarea juridică a faptei(calificarea

infracțiunii) potrivit părții speciale a CP

Dispoziția de începere a urmăririi penale privind faptul săvîrșirii infracțiunii

cu indicarea articolului concret din

PS CP

În legătură cu termenul vizat de 30 de zile se pune întrebarea privitor la acțiunile de UP pasibile a fi efectuate și, implicit, garanțiile drepturilor persoanelor implicate în procesul penal pînă la declanșarea UP. Legiuitorul în art. 279 alin.(1) CPP permite efectuarea acţiunilor procesuale doar în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale şi numai după înregistrarea sesizării cu privire la infracţiune. Acţiunile de UP pentru efectuarea cărora este necesară autorizarea judecătorului de instrucţie, precum şi măsurile procesuale de constrîngere pot fi realizare doar după pornirea UP, dacă legea nu prevede altfel. La fel, reieşind din prevederile art.1321 alin.(1) CPP măsurile speciale de investigaţi reglementate de Secţiunea a 5-a, Capitolul III din CPP pot fi efectuate numai în cadrul UP. Ţinînd cont de prevederile art.art. 142-153 CPP pînă la începerea UP nu poate fi dispusă și efectuată expertiza. Analizînd prevederile CPP desprindem, că din momentul sesizării sau autosesizării pînă la darea ordonanței de începer a UP, înăuntrul acestui termen, oup poate efectua doar acțiunile procesuale prin care nu este adusă atingere drepturilor părților. În fond, se vor efectua acțiunile ce nu suferă amînare în scopul constatării bănuielii rezonabile. La modul concret, din momentul înregistrării sesizării cu privire la infracțiune și pînă la darea soluției de începere a urmăririi penale, pot fi efectuate: a) audierea martorilor; b) cercetarea la fața locului; c) prezentarea spre recunoaștere; d) experimentul; e) examinarea corporală; f) examinarea cadavrului; g) constatarea tehnico-științifică și medico-legală.

OUPși procurorul se vor conduce de constatările CtEDO în Cauza Anușca c/Moldovei privitor la investigarea inadecvată a suicidului (18.05.2010). Obligaţia pozitivă care revine frecvent în analiza Curţii este cea de a desfăşura o anchetă efectivă de îndată ce autorităţile statului au cunoştinţă despre moartea unei persoane. Conform jurisprudenţei Curţii, o anchetă efectivă este cea aptă să identifice şi să pedepsescă persoanele responsabile a fi provocat moartea cuiva, indiferent dacă acestea sunt agenţi ai statului (poliţişti, jandarmi etc) sau persoane private.Investigaţia s-a iniţiat prompt, dar timpul luat pentru a finaliza – 3 ani şi 7 luni – nu poate fi justificat prin prisma complexităţii cauzei şi a altor alte impedimente obiective. Având în vedere modul în care a fost investigată moartea fiului reclamantei, durata anchetei şi implicarea foarte limitată a reclamantei în cadrul urmăririi penale, Curtea a considerat că ancheta nu a fost „efectivă” în sensul jurisprudenţei sale şi că a avut loc o violare a art. 2 CEDO.

Circumstanţele care exclud urmărirea penală

Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, şi va fi încetată

în cazurile în care:

1) nu există faptul infracţiunii;

(pct. 1), alin. (1), art. 275 CPP

Art. 51 CP

• Evenimentul există (ex. decesul persoanei)dar nu este rezultatul unei fapte umane ci a unor factori naturali sau al acțiunilor persoanei decedate (ex. sinucidere, accident de muncă).

• Din eroare se sesizează faptul comiterii unei infracțiuni (ex. furt, omor, răpire de persoane), constatîndu-se ulterior că persoana presupusă este în viață, nu există în general fapta unei persoane, obiectul presupus ca sustras este găsit).

2) fapta nu este prevăzută de legea

penală ca infracţiune;(pct. 2), alin. (1), art. 275

CPPArt. 3 CP

• Nullum crimen sine lege- principiul legalității, Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise.

• Dezincriminarea faptei - operează în cazul dat prin efectul retoactiv al legii penale (art. 10 CP)

3) fapta nu întruneşte elementele infracţiunii,

cu excepţia cazurilor cînd infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană

juridică;(pct. 3), alin. (1), art.

275 CPPArt. 51 CP

• Există o anumită faptă a unei persoane, dar care nu se încadrează într-o componență concretă a infracțiunii.

• art. 20 -Fapta săvîrşită fără vinovăţie (cazul fortuit)

• Alin (4) art. 21 CP - PJ, cu excepţia autorităţilor publice, răspund penal pentru infracţiunile pentru săvîrşirea cărora este prevăzută sancţiune pentru PJ în PS CP 

4) a intervenit termenul de

prescripţie sau amnistia;

(pct. 4), alin. (1), art. 275 CPP

• Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene: 2/5/15/20/25 ani (alin.1, art. 60 CP).

• Amnistia: - actul de amnistie să intervină după savîrșirea infracțiunii. - să fie identificat făptuitorul și acesta să fie prezent în fața oup și a procurorului. - bănuitul, învinuitul nu se opune soluției aplicării actului de amnistie în privința sa, -legea cu privire la amnistie.

5) a intervenit decesul

făptuitorului;(pct. 5), alin. (1), art.

275 CPP

• Principiul caracterului personal al răspunderii penale (art. 6 CP).

• Excepția cazurilor de reabilitare a bănuitului, (învinuitului) decedat.

6) lipseşte plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penală

începe, conform art.276, numai în baza plîngerii acesteia sau plîngerea prealabilă a

fost retrasă;(pct. 6), alin. (1), art.

275 CPP

•UP se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în art.: 152 alin.(1), 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(1) şi (2), 193, 194, 197 alin.(1), 204 alin.(1), 2461, din CP, precum şi al furtului avutului proprietarului săvîrşit de minor, de soţ, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este găzduită de aceasta. La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menţionate în prezentul alineat, UP încetează. Procedura în astfel de procese este generală.

 

(2) În cazul în care, în urma infracţiunii, au pătimit mai multe persoane, pornirea UP se face chiar dacă plîngerea prealabilă se înaintează doar de către una din victime.    (3) Dacă la comiterea unei infracţiuni au participat mai mulţi făptuitori, chiar dacă plîngerea prealabilă a fost depusă numai în privinţa unuia din făptuitori, UP se efectuează în privinţa tuturor făptuitorilor.    (4) Dacă victima care figurează într-un proces privitor la o infracţiune prevăzută în alin.(1), din cauza incapacităţii sau a capacităţii de exerciţiu limitate, a stării de neputinţă sau a dependenţei faţă de bănuit sau din alte motive nu este în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime, procurorul porneşte UP chiar dacă victima nu a depus plîngere.    (5) La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menţionate în alin.(1), UP încetează. Împăcarea este personală şi produce efecte doar dacă intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti. În cazurile de violenţă în familie, procurorul sau IJ va examina dacă voinţa de împăcare a victimei este liber exprimată, asigurîndu-se că victima a avut acces real la asistenţă şi protecţie    (6) Pentru persoanele incapabile, împăcarea se poate face numai de reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea reprezentanţilor lor legali. împăcarea poate avea loc şi în cazul în care UP a fost pornită de către procuror din oficiu.    (7) Împăcarea părţilor poate avea loc şi prin aplicarea medierii.

7) în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură cu aceeaşi

acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea

urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri;

(pct. 7), alin. (1), art. 275 CPPArt. 22 CPP

Art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO

• Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori.

• Nimeni nu poate fi urmărit de OUP , judecat sau pedepsit de IJ de mai multe ori pentru aceeaşi faptă.Scoaterea de sub UP sau încetarea UP împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiaşi persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea respectivă.   

8) în privinţa unei persoane există o

hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi

penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii;

(pct. 8), alin. (1), art. 275 CPP

• Excepție-dacă în cursul UP OUP constată că pt aceeași faptă există o ordonanță de neîncepere a UP sau de încetare a UP și sunt date noi recent descoperite, ori un viciu fundamental, va face propunere procurorului ierarhic superior să anuleze ordonanța neîntemeiată, dată anterior.

9) există alte circumstanţe prevăzute de

lege care condiţionează

excluderea sau, după caz, exclud

urmărirea penală.

(pct. 9), alin. (1), art. 275 CPP

•Există cel puțin o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (art.35 CP),•renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii în condițiile (art. 56 CP),•Persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală (alin. (1)-16 ani, (2)- 14-16 ani art. 21 CP),•persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă, fiind în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.•În cazul pregătirii unei infracțiuni ușoare pornind de la interpretarea ,,per a contrario’’ a dispoziției alin. (2) art. 26 CP.•Cazurile prevăzute de PS CP cînd în anumite condiții făptuitorul este liberat de răspundere penală. art. 165 alin. (4), art. 217 alin. (5), art. 290 alin. (3), art. 325 alin. (4), art. 326 alin. (4), art. 334 alin.(4), art. 282 alin. (2), art. 337 alin. (2), art. 362 alin. (4), art. 371 alin. (5).

Dura lex, sed lex !!!