Ä n u l I V REDACŢIA

Ind) strada Anlieh Nr. 1

ABONAMENTUL Peitrn Anstro-Ungarla : penn an 20 cor. pe Vs u 10 cor.; pe V* de au 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. 1-rl] de Duminecă pe an

- 4 coroane. — Pentru România şi 'tr&inătate pe an :

40 franci.

lutucripte na se napoiază

A R A D Ч І М В Ш 1ф9 REPTEMTBJE 1900 № • . 172 ADMINISTBAŢIA:

Arad , s t r ada Aulich Nr . 1

INSERŢIUNILE : de un şir ga rmond: p r ima dată 14 bani ; a dona oară 12 bani ; a t r e i a oa ră 8 b . , de flecare pnb l ica ţ inne .

At&t abonamentele cât si inse r ţ inn i l e sunt a se plat t

î n a i n t e în Arad.

Scr i sor i nefrancate nu se p r imesc .

Anul IV, Numër de Duminecă MP. 3 8

Patima şoviniştilor. Nöcazul cel mal mare al Ungu­

rilor este că politica cea marea, Impe­rial austro-ungare n'o fac eî, ci celelalte neamuri, mal ales Germanii, fauthiştil îndeosebi, nu este zi în tare sà nu se plângă, zicônd : Eată, Ungurii sunt buni înaintea celor delà Viena numai cănd vorba e să dea Ы şi feciori pentru oştire ; încolo EI Iniru atâta nu sunt luaţi în seamă, lacăt pe palatele din streinătate aie linistrilor împorăteştî să se arboreze ţi tricolorul unguresc ! . . .

Decând a murit contele Andràssy i&I ales, într 'adever, el nici uu prea «cuvânt hotărîtor In ceea-ce pri­veşte politica mare, legăturile mo-urchiel noastre cu celelalte ţerl.

Şi e nu numai norocul nostru ci fi al patriei noastre, că aşa e s t e . . . ffiar Ungurii cel mal luminaţi sunt adică atât de orbiţi de patimi, în cât iml pentru-a să strice Român ilor,

ІЙІ In stare a mâna apa pe moara ЦШУИОГ şi aï ţeril şi al neamului

щгевс !

Am arătat cum, decând a isbuc-lit cearta dintre România şi Bulga­rie, foile ungureşti ţin mal mult parte Bulgarilor decât României. Ş-o fac aceasta nu d'alde Schreib! MoriţI, ovre­ii;! cari scriu ca să umplă hârtia, ci taveţitul dr. Jancsó Benedek, nu mal departe decât în numërul de erî (27 Sept.) alfoiIB Budapesti Hírlap" scrie earăşl un articol, care sfârşeşte astfel :

,de aceea cred eu că interesele mmulul unguresc este să fie nu o Ro­mit lare in Balcani, ci o Bulgarie tort ia spatele României" . . .

De groaza potopului slav, care loeinge ca un cerc de fer pe România fitmpeiaţia austro-un g ară, la 1 8 7 8 tuşişi Ungurii vărsară sânge cu îmbel-şugare spre a o jupa Bosnia şi Her-ţegovina. Pentru a se şti mal la adă­post de primejdia slavă, Andràssy, luceafărul Ungurilor, face legătura cu lmperăţia nemţească şi cu Italia, şi ui de zile bëtrânul domnitor Fran­cise losif umblă în voile României, numai ca regele Carol, viteazul delà Plevna, sä poată întră şi el în şirul capetelor încoronate cari legat-au fră­ţie, pe vieaţă şi moarte, să eară toţi

vre-unul dintre el va fl luat la ţinta de Muscali, şi peste to t : de Slavii delà mează noapte şi din Bal­cani.

Când ajung însă lucrurile la adi-efrte, cum se zice, orî-cel puţin aproape de primejdie, căci Bulgarii nu ie obrăznicesc el decât numai când

îl ştiu pe Ruşi la spate, ce vedem? Vedem obştea maghiară luând câmpii. Scriitorii Unguri se întrec în a pone­gri România şi cât pe aci să laude ehiar omorurile mişeleştî sevîişite de Bulgarii lui Sarafoff. Numai pentru-că între cel căzuţi sub topoarele şi gloan­ţele ucigaşilor este şi Mihăileanu, pro­fesorul care lupta întru mărirea nea­mului românesc,

Ce-I drept, scriitorii unguri caută alt cuvent pentru a-'şî îndreptăţi pur­tarea. Ei z ic : „Doar' nici România nu e mal bună decât Bulgarii lui Sa­rafoff, pentru că cine oare alţii, decât cel delà Ligă, luptau cu toate mij­loacele să ne răpească Ardealul?!...

O minciună mal ticăloasă rar i-s'a dat să rabde hârtia. Cine nu ştie oare, că întreaga luptă a Lige! n 'a avut altă ţintă, decât să uşureze soartea Românilor luaţi la goană şi tîrîţî în temniţă de stăpânii şoviniştl?

A, dar' noi înţelegem nöcazul şo­viniştilor: Liga a dat alarma îndată ce au eşit la iveală uneltirile de-a desna-ţionalisa pe Români, Sorbi, Siovaci, Ruteni şi Saşi. In ziua, în care, la 1890 , conferenţa naţională din Sibiiu se ridica împotriva Kisdedovurilor, noi, tinerii cari trăiam în Bucureşti, ridi­caserăm şi noi furtună şi din mişca­rea noastră s'a născut Liga. A urmat apoi Memorandul studenţilor, scris tot de unul din al noştri, dl loan Slavici, şi Replica, aşa că ani de zile străină­tatea a fost ţinută mereu trează asu­pra tuturor isprăvurilor ungureşti .

Acum, că România sileşte pe Bul­gari să pornească cercetare împotriva bandiţilor lui Sarafoff, ce 'şi-a zis dl Jancsó şi alţi patrioţi? N'ar putè oare să încerce — cel puţin să încerce — şi el a înfăţişa România ca pe cuiba­rul celor mai primejdios! tulburători al rînduielilor dintre ţe r l?

Cine nu ştie însă, că Românii au luptat cu armele cele mai luminoase ale adevëruluï şi dreptăţi i : scriind în fol şi lăsând ca între el şi Unguri să judece lumea mare şi istoria ne­părt initoare? Cine nu ştie oare, că Liga prin cel mal de căpetenie frun­taşi ai sëi, prin graiul mult jâlituluî Q. Cantacuzino, a lui V. A. Urechîă, Delavrancea, Bianu şi alţii, a respins cu hotărîre o r i c e învinuire că ar voi să tulbure pacea ori să se amestece în daraverile altor ţerl, ci arată nu­mai vinovaţi pe ceï-еѳ, avônd în Un­garia puterea în mână, o folosesc în­tru a prigoni pe Români, căci să nu se uite : când resuna în Europa gla­sul Ligei şi chiar al Academiei Române, temniţele ungureşti gemeau de cel mal oţeliţi Români!

Zadarnic caută deci dl Jancsó să-I ponegrească pe Români asemënându-ï cu Bulgarii. De altfel noi credem, că însuşi dl Jancsó ştie, câtă nedreptate face Românilor, scriind astfel. Ba mal credem şi aceea, că îşi dă seamă bine de primejdia ce s'ar abate asu­pra ţeril şi Ungurimel, când ar avé ca vecini o Românie slabă, la spate cu o Bulgarie tare .

Nu dl Jancsó este însă cel din­tâiu Ungur, care în pstima sa face jocul duşmanilor ţeril şi al neamului unguresc chiar. Au fost doar' în toate vremurile şi mulţi Unguri de soiul acesta.

Eată de ce şi pentru Unguri şi pentru ţeară şi pentru noi, celelalte neamuri, este o mare fericire, că po­litică mare Ungurii numai pe hârtie pot face.

Russu Şirianu.

Firczàk, episcopul rutean din Munkács, a dat o energică circulară preoţilor sel greco-cotoV.cl, prin care îl provoacă, să dea toată atenţiunea înveţămentului din şcoalele rutene, ct rfev'l să fie instruiţi în privinţa serviciului divin al bisericel lor. Circulara episcopului, pentru instruirea copiilor ruteni în limba lor naţională, care e şi limba lor bisericească, a provocat un formal protest în presa şovi-nistă. După concepţia Iul „Pesti Napló' şi a altora de teapa ei, aci e earăşl o trădare ! Dacă Rutenii vor înveţi să cinstească pe Dumnezeu în limba lor, — trădează, Dacă 'şî-arpărăsi neamul şi biserica naţ'onală, ar fi : , patrioţi* ! Groaznică intervertire a înţelesului lucrurilor din lumea aceasta! Trebue să fii şovinist, — ca să fii aşa de întunecat şi falsificator al judecăţii omeneşti !

*

Contele Z i c h y Nándor. Ziarul „Alkotmány" aduce la loc de frunte un articol al şefului partidului poporal, întitulat: „Mal e trebuinţă de partidul poporal sub guvernul Széli?"

Zichy Nándor acusă guvernul Széli de duplicitate. Lupta partidului poporal în contra guvernului lui Bànffy, nu puţin a contribuit la doborîrea aceluiaşi şi la venirea lui Széli la putere .

Acţiunea partidului poporal a fost bine vezută în cercurile din Viena; şi Széli, ajuns la cârmă, asigură pe cel de sus, că a întins mână poporaliştilor, ear ' aici. acasă, le respinge mâna.

Devisa şi a lui Széli, ca şi a lui Bánffy este oprimarea mişcării catolice. De revisia legilor poli-tice-bisericeştî, pe care partidul po­poral o pretinde, Széli 'şi-a uitat cu totul. Atacurile presei semi-ofleioase nu au o ţintă, în care să tragă cu mal multă furie, decât partidul catolic; acelaşi lucru se învederează şi din discursurile oratorilor „liberali*.

„ Lupta de apërare a catolicilor — termină Zichy — mişcarea popo­r a l ă şi astăzi e motivată ; după-cum „stăm, aşa vom şi române încă mult t imp".

Revista séptémâneï. In curgerea sëptëmâneï ce se îm­

plini, avem de amintit, că s'a făcut mult svon în giurul a doue discursuri politice pe cari le-au rostit bărbaţi de mâna întâiu între Maghiari. E vorba de cuvântarea rostită de un fost prim-ministru în ţeara noastră, de Coloman Tisza, în faţa alegötorilor sei din Oradea-mare, şi în al doilea rînd de vorbirea contelui Apponyi, earăşl un om de seamă între el.

Amêndol vorbitorii sunt astăzi prieteni al guvernului Szèll, care are în mâna sa cârma ţer i l ; este lucru de interes şi pentru noi, ca să ne dăm seama, ce gândesc cel delà cârma ţeril, despre noi, căci ceea-ce fac cu noi, numai bine nu e.

Guvernul trecut, al lui Bànffy, părea că vrea să ne mănânce fripţi, pe noi Români ; se purta hăiduceşte de tot, nici nu vrea eă audă că sun­tem şi noi Românii în ţeara aceasta ; şi această metodă Bànffy delà Tisza o luase, delà Tisza, care îşi pusese de gând să nimicească cu totul nea­murile din ţeara noastră, al căror fii nu vreau să se facă maghiari.

Şi ce să vezi, Tisza acum a în­ceput să nu mal strige aşa furios în contra noastră, şi la rlndul lui şi Ap­ponyi cere delà guvern, ca aşa să se poarte cu cetăţenii, ca toţi să fle atraşi cu dragoste la sînul patriei.

Vorbele acestor fruntaşi maghiari însă tot numai vorbe sunt, pentru a se ascunde în dosul lor neîmplinirea datorinţelor ce au guvernele ţeril faţă cu naţionalităţile, pentru a ţine loc de fapte vorbele.

Drepturile noastre politice tot ne­socotite sunt, şi ori-ce tras-împins de poliţist îşi bate joc de poporul nostru, fără-ca să fie pedepsit, — ba din contră, e lăudat.

Fapte cerem noi delà mal marii din această ţeară, să dovedească prin fapte, că a sosit şi la noi odată vremea „legii, dreptului şi dreptăţii".

Dacă ne vom îndrepta privirea prin vecini, la sora noastră Româ­nia, vedem că conflictul ce s'a ivit între ea şi Bulgaria încă nu s'a ne­tezit, deşi în amêndoué părţile gu­vernele se silesc să împiedece rës­boiul.

Primul-ministru al României a declarat chiar, că nu există conflictul româno-bulgar, dar va exista, şi va fl straşnic conflictul, dacă Bulgaria, după-ce i-se vor présenta din partea României actele doveditoare de vina bandiţilor din Sofia pentru omorlrea lui Mihăileanu, nu va urmări pe cel amestecaţi cu toată asprimea legilor.

România nu are trebuinţă de rësboiu pentru a sdrobl pe Bulgari. E de ajuns, dacă dă afară pe Bulgarii cari îşi câştigă pânea acolo, ca mer­gând în Bulgaria, unde e pe isbuc-nite revoluţia, de foamete, Bulgar să nu mal ştie ce să se facă, de mal,

2 Dacă ne îndreptăm privirea asu­

pra terilor marî din apusul Europei, acolo vedem că toţî au gândul la China, toţî au interesele legate de celea ce se petrec In depărtatul Orient.

Lucrurile din China au luat o întorsătură cu totul neaşteptată. P e când In vremea din urmă se vorbia de încheierea păciî, de re t ragerea trupelor europene din Peking, ştirile sosite în urmă ne vestesc cu Chi­nezii earăşî s'au îmbărbătat şi s'au hotărît să lupte până la ultima rësu-flare ,,contra lumii întregi".

Au jurat moarte tuturor creşti­nilor şi gonirea tuturor „peilor a lbe" din întinderea împerâţieî lor.

Nu putem socoti de o glumă această întorsătură, căci a trânti la pământ o împerăţie, care numera pa­tru sute de milioane de oameni, va cere marî, multe şi îndelun­gate lupte şi jertfe, aşa că acuma chiar, când comandantul peste trupele aliate din China, generalul german Waldersee abia a sosit pe pământul Chinei, mare lucru îl aşteaptă, căci putem zice, că acum începe adevë râtul rësbiu.

In timpul acesta In Transvaal, poporul de viteji al Burilor ѳ Inge-nunchiat sub lanţul robiei englezeşti, şi abia 12 mii de voinici mai sunt, cari hotărîţi de a nu se despărţi de armă mai în grabă decât de viaţă, ţîn mereu legata trupe mari de En­glezi.

Enciclopedia lui Trif şi Weigand.

Am avut nu odată prilegiul să aretăm ce lucruri de rîs sunt în Enci-lopedia pe care Trif a trecut-o la nemurire. Vorba e însă, că în Enci­clopedia aceasta sunt şi lucruri rele, stricăcîoase, de cari se slugesc ac; m dujnianii neamului ro­mânesc.

Astfel, după-cum dl Diaconovich a lăsat pe Trif să scrie pe Berni Detre, făcend de rîs întreaga Enciclopedie, aşa a lăsat şi pe dl Weigand să scrie despre Românii din Macedonia. Fiind că dl Wiigand (neamţul) era plătit de guvernul bulgar, a scris despre fraţii nosbi de la Tind ca despre nişte lăieţl corturarl. Intre altele zice, că ei nu ating nici numërul de 150.000 suflete, pe când Neniţescu şi chiar înveţaţl streini, arată că sunt peste un milion.

Ear' Dr. Jancsó Benedek, în arti­colul sëu din „Budapesti Hirlap" re­produce scrisele din Enciclopedie ale Iul Weigand, numai ca să arete Ungu­rilor şi străinătăţii, că Românii n'au drept nici să se gândească la fraţii lor din Macedonia, cu atât mal puţin are România drept sd-'î ajutoreze.

Mal zilele trecute ăl Jancsó se vede cü nu ştia de Weigand enciclope­distul: nu scrisese adecă atunci cu atâta dispreţ despre Românii din Ma­cedonia !

Acum, că se poate servi de o Enciclopedie românească, ne ia de sus de tot.

Ce zice la aceasta venerabilul con­trolor al Enciclopediei, vicarul Dr. Ilarion Puşcar iu?

Şi ce zice onoratul comitet al Asooiaţiuneî ?

Din Sosirea M. M. L. L din străinătate.

M. Sa Regele va părăei castelul de Weinburg la 30 Septemvrie pentru a merge la München, unde va ajunge a doua zi, la 1 Octomvrie.

Cîsătoria Principelui Albert, la care va asista M. Sa, va avé loc la 2 Oetomvrie.

Delà München va pleca 1* 3 Oetom vrie, ear la 4 Octomvrie va sosi la Viena, unde va întâlni pe M. S. Regina.

In aceeaşi zi M. M. L. L. vor pleca la Sinaia.

*

Consilia de miniştri

Miniştrii României au fost convocaţi la un consiliu, sub preaiderţia d lui P . Carp, pentru a hotărî îa privinţaconvocărel Cor­purilor legiuitoare în seaiuse extraordinară.

E mal mult decât probabil, că Came­rele vor fl convocate psntni 25 sau 26 Sep­temvrie.

Brigandagial comitetului din Sofia. In dosarul insîrucţifrî se găseşte o de­

claraţie a lui Trifanoff. Acesta a щт, că acum câţl-va ani comitetul revoluţionar die Sofia a trimes In Macedonia pe Міш Stoi-ceff împreună cu alţi Bu?garl. Misiunea acestora era să fure cepiï delà oamenii cn dare de mână şi să n u l înapoieze familii­lor decât Ia schimbul unor sume de bani.

Acest brieandagiu a fos* practicat multă vreme şi s'au adunat marî sume de bani, cari s'au versat în cassa comitetului revoluţionar.

Trifanoff mal spune, că a auzit desoro acest brigandagiu şi pe Aughel Popasoff şi că dacă s'ar face o ane hat ă în Macedonie, s'ar găsi numëroaso victime.

Jurăm êniul. Eatä farn er* jurământul pe care 11

făceau membrii, la intrarea ior în comite­tul revolut onar din Sofia.

,Jur să ml dau sufbtul pentru eaasa sfântă a Macedoniei şi să n ö supun orbeşte ori cărei hotăiîrl a comitetului.

,Dacă voiu căica acest jiuărceat, glon­ţul din ţeava rejeroasă a revolverului să ml sdrobească ţeasta capului şi taişii p a r t a ­lului să-mi străbată pipiul" .

După pronunţarea acestui jurăment, membrul săruta un revolver, un pumnal şi o iconiţă.

Antipatie faţă cu Bulgarii. Kiazim-Bei, représentante Turciei la

Bucureşti, a anunţat telegrafic guvernului din Constantmopol ca mai mult de 400 sol­daţi tnrei au deşertat din armata bulgară şi au venit la el, la Bucureşti, cerêndu-i spriguul şi protecţiunea.

Din străinătate. Turcia faţă cu Bulgaria.

Рѳ când In România soiritul public a început să зе calmeze, I i Turcia situaţia faţă cu Bulgarii devine din ce ta ce mal serioasă. Din Salonic se anunţă că directo­rul gimnasiulul bulgăresc de acolo a fost arestat, şi la perchisiţia ce i-s'a făcut s'au găsit asupra lui o mulţime de soiisorl d«la Sarafoff. In oraşul Prilep, tot din Macedo­nia, au fost ßrestatl tcţl profesorii gimna­siulul bulgăresc.

Albanezii din ţinuturile Petova. Priz-red şi Prinştins s'au revoltat contra bulga­rilor şi contra valiulul turcesc, despre care zic că a fost mituit de bulgari.

La directorul licealul bulgar din Mo nasür в'а găsit un formular din jurămej-tul „patriotic-sarafofT-ist.

Guvernul turcesc a dat o-din ca o parte din гезегѵібШ macedoniei şi albanezi să fie chemaţi sub drapel.

• Circulara lui Sarafoff.

Preşedintele .comitetului revoluţionar macedo-bulgar' a trimis tuturor sub comi­

tetelor sale o circulară. Iată conciusiile for­mulate In acea circulară:

Besjluţivnl : 1. Comitetul suprem macedonean va

ţine sus btindardiil revoltei şi Îşi va con­tinua acţiunea revoluţionară In. sensul direc­ţiune! date de ultimul congres.

2. Comitetul suprem macedonean va ignora şi ie-a ei Inain e, în acţiunea sa, com-bmaţaniie diplomatice, ea şi iupteb poli tien KIO micilor s*ate vecine ; so va mărgini în sfera sa de activitate, care este orgaui-sarea şi reunirea tuturor fiilor fim Macedo­nia şi a tuturor ясеіог cari sunt în comu­niune de idei cu noi într'o corporaţiune puternica, care să rup» la iludul sSu jugul sângeros al Turcie!.

3 Comitetul suprem macédonien face apel încii odată la toţî luptătorii pentru causa noastră, şi ÎI roagă в - şl uite toate simpatiile şi antipatiile, toate afacerile lor particulare, toate supărările, şi oă ss unească, sub Eteagoî nostru, ca să ictărim organisa ţia noastră, să ne facem societăţi mari şi mici, ca îa eaa da ne \o> iotul sä fia gata. In sfirşit toţi se vor înrola sub drapelul viitorului nostru naţional, pe care vräjma şi! noştri l'au iutuneeaî,

Trăiască adevërul, binele şi liberta­tea /

Preşedinte: B. Sarafoff. Secretar : V. Kovathrf.

* Măcelărirea Armenilor la Constantinopol.

Di George Сіагскади, căpitanul unul vapor englez sosit acum Ы Salina, enune că în ConstsntinoŢ;ol au reînceput groaz­nicele măceluri de Armeni şi că în acel or;*ş domneşte o panică mspàimêniaîoaro.

După ş ir i le din Constantiaopol ares­tările de Armeni continua. Poliţi» asigură a fl descoperit un complet urzit «Ic doi revo­luţionari armeni Patriarcal armenesc fac» demersuri pentru a face să înceteze а;еэ-tSrile şi a se pune îa libertate acel car! au fost recunoscuţi e* nevinovaţi. Ciuel-zecI ditr'înşil au şi fost puşi în libertate, aîţl ei:-ol z . 'd au frst trimişi И provin vil. Mal vre o 20ü persoane И temniţă.

0 întimpinare. Haţeg, 26 Sept 1900.

Mult onorată Redacţie ! La eorespon denţa protopopului T. V. Gheaji, publ iera Ir; N'ui 168, la prtţuitul zi&i o redigiajî, duoa сѳ aceşti oata ;ul în orbirea lor se »g..ţâ sie mino şi scornesc despre mine tot fehl de faime, im! ţin de datorinţă pentru liniştea celor ce na cunosc саиза, а da următorul xë»p -r-s :

Nu sunt eu autorul articolului publicat în „Tribuna 4 din S-.biiu. Aceasta o ş'ie protopopul T. V. Gb 'î-ja, că el 'i am d e l i r a t Încă odată verba !. — Din acest шоаѵ uro-topopuiul T. V. Ghaaja 11 poate fl ruşine, că duce polémia, ca şi când eu aş fi autorul.

Starea faptică a rh°stiuneî încă e denaturată atât de protopop, cât şi de în­veţător.

In şedinţa senatului scolastic urmă­toarele propuneri au fost :

Preşedintele Muzaney Bé'a a propus : ,ea postul devenit vacant să uu so mai în­tregească". — Eu am propus : ca postul devenit vacant să ee întcegysscă imediat conform dieposiţip-l comis, administrativo. — Ea am motivat propunerea шоа cu aceea că: sistarea poseurilor de înveţător la şcoalele grămţ?-reetî se ţine re com­petenţa fonduiul grăniceresc ; că micşorarea puterilor didactice nu ѳ in consonanţă cu principiile pedagogice; că şedinţa, nt-fiind ronvoiată î i : egală, senatul scolastice in capace de-a decide.

La desbaterl au luat parte şi pro topopul T. V. Ghaeja, tnseţătoral reformat şi Teodor Făg^n.ş.

Preşedintele ca motiv al sistării a adus reparaturile. La ce Todor Făgăraş a obiecţ'onat prin o vorbire, că micilo reparaturi se pot face din venitul anual de 200 coroane ce are şcoala.

In urmă preşedintele a făcut o modi­ficare stilistică propunerii sale, din care uşor crezëtoril voieac să facă capital, care S'-mă cam aşa : „pe anul acesta nu ?e In-trfc<işfe postul de înveţător". Şi rönalne, ca scaunul scolastic din anul viitor să facil, ee va voi. — Cu toţii ştim că scaunul scolastic din anul viitor, va decide In do-favorul şcoaleî grăniţ-reştl, căci din acel scaun scolastic vor lipsi elementele, cari

! aperă şcoala grăniţerească.

La votare voiul protopopului, şi vötätorulul N. Sanzian RU scos triumftto» nropun?rea preaideniulul, t-ă"î altcum acea călea In urma acestora de;\ Nelu тіщ când zice, ca aţ! votüt pentru neîntregi

E nead'ţver deci toată арёгагеа v.iüäUa. — Ca на fiu cronicar fidel Ш n- ti z că protopopul a т ч і propus, ca k cruţarea obţinută ігш sistarea postulwâ se înmulţească salarul tuvoţătoralnl 1 S.\i!zisi-'i.

E nf-n'.i&vör şi aceea, eă eu a; рго(..*я uenomicea unui in\ eţător gr. cai eăel eu numnï «m făcut ateat senii şcolas'ie Ia pactul ioş'ilor grăniţ^rî. neadevër, ca şcoala иг fi ruinată. Aceeil istorie e îa veci neuitată numai pentm servi de scv.t de aţerare.

Ca aţi causât stricăciuni şcoaleî p micşorarea puterilor didactice, ni-o ş toată stflirea roniânească din Haţeg,

Că ргориаегва mea nu a petici şзоаіа, o şcio ori-eine; şi cu mândriei pot făli eă opiniuuea publică de aici aprobat ţinuta mea, şi a desaprobaî pe D-voastră.

Protopopul a ţinut de consult ait buta în rëspunsul sëu cu injurii mutta la a Jresa tuturor, uitând că in gura Ш papă inj ariile nu servesc spre decor. " deci cu indignare şi dispreţ toate н presiunile protopopule! şi declar, că den prosiile folosite dônaul e demn.

Inveţltorol N Sanzian In гёврш sö'i, care do ;a început pâră la tapeii stă din atât': a minciuni cât« aserţiuni, in moJul cel mal necuviincios саІотшЦ înjură şi spamegă de mânie. —- Na el adere ai că eu aş fi epart ferestrile şi că uu aş sarig'ul şcoala.

Ţ.'r.ond la aceea, ca pe cale ^ă aroî, fă Toate ascîţhmile şi calomniili IiveţRîoiuluT N. Sanzian s\;nt minclanl, liveţfttorrj N. Zînzian l'am ineusat peni calomnie, — şi aio'.o îa f :ţi dreptăţii voiu dovedi, că cine este ei.

A më ocupa r J acest om pe aii ziaristică şi a sta eu el mal departe *4Hbă şi polemb, ţin de sub demnitate.

Că en totdeauna am apărat şi aji scf.nla f Ь:я{ гіс л do ambele conf'Sm aceea r-r nu è o şti şi protopopul, cada din bificaoüe iul am «căj at una de licitaţie.

CM un oca, care zice : că ea tu epart ferestrile şeoaiel, numai la judecătorie stă omul de vorbă, căci cu atarl oameni, catl uu ae sflesc a spune atarl neadev6ra o sub demnitate a perde timpul.

Declarând încă odată, că întreg tfe punsui inveţâtorulul N. Sanzian minciună infamă şi o calomnie ordinaţi, — lag fă continue disputa şi polémia aceştia .Nein", care am firma sperat că va eşi de sub anonimitate, căci II ţi de om cu caracter fltm.

Acestea le-atn ţinut de consult a spune numai pentru publicul ce nu cunoaţtî pe autorii corespondenţelor.

Primiţi, Vë rog Onor. Redacţie, mulţi mitele m?le pentru publicarea acestor ţi

Cu stimă: Dr. Gairiü SM

U l t i m e şt iri . Baş ibuzuc i i l e din Sătmar. In 10 c. a fost sfinţirea bisai

române g*. cat. din Mocira. Aimmtn ţia a oprit însă ori-a petrecere $ rală.

Tot aşa pe ziua de 21 c. era fie în Dumbraviţa o petrecere sub palronagiul dlui Geovge Pop Baseştl. Fisolgăbireul Dienes a № să-'şl câştige însă şi el vrednicit рйіш-tien, oprihd orl-ce petrecere şiasmu\i gendarmil asupra Românilor. Cu cuvent : tot ca pe vremea Iul

Buri i luptă. Bruxella, 27 Septemvre. După ce m

nimicit mai n n l t e tunari mari, ca ein cadă în manile Englezilor, generalii Ы Botba şi Viljoen s'au re>'ras spre mantele Limpopo, unde întâlnindu-se cu De Witt (de?pre care mai zilele trecute Engleiil scoseseră vestea că a fost împuşcat ii luptă), Stpyn şi Delarey, cari au cutoiil 12 000 n i l soldaţi, snnt hotărîţi sftlapte până h, im din urmă picătură de sâoge.

3

DESPRE MESERII. Azi, când vin pe la părinţi acasă , !

vöd aceleaşi tipuri de oameni, cu • aceleaşi caractere, eşiţl din aceeaşi vechie şi ruginită şcoală a cosmopo­litismului.

Şi am stat de vorbă adesea cu dînşil. La întrebările mele rëspundeau: „Tot un Dumnezeu avem, ori vom vorbi româneşte, ungureş te , ori în alt chip".

Din asemenea oameni, deveniţi mal târziu de sine-stătătorî, măiestri la oraşe ori Ia sate, nu vel putè face nici odată şi cu nici un preţ carac­tere româneşti , „meseriaşi, cari să scoată de prin satele româneşti lipitu­rile streine, şi cari prin câştigul lor să îmbogăţească însăşi vieaţa româ­nească !

Biserica şi şcoala pot veni şi aici în ajutor.

Capiii noştri umblă la şcoala noastră confesională românească. De aici merg mai departe .

Frica de Dumnezeu şi dragostea de şcoală confesională românească trebue sădită în sufletul lor şi în altă parte, fie că studiază în gimnasiu, no că s'au aplicat la vre-o meserie oare­care.

Pent ru gimnasil avem caticheţî... Ucenicii, calfele şi măiestrii chiar, de ce n 'ar avè şi el catichetul lor spe­cial? Pentru-că un lucru stă mal pre­sus de o r i c e discuţie: până atunci, până când legea mea este tot una cu legea Ungurului, Neamţului, Slovacului, Şerbului etc, până atunci pe mine nu mé poţi numi Român, căci azi sunt, şi mâne mé fac ori-ce pofteşti, pentru pâne, pentru c â ş t i g . . . „Man schaut, von wo's Brod kommt". Aşa zice Neamţul doritor de câştig şi sgârcit, ş'apol, aceasta este şi a fost, în special, şcoala de până aci a celor mal mulţi dintre meseriaşii noştri.

Vor trebui deci luaţi tinerii noştri din mâna cosmopolitismului păgubitor, şi-'l vom ca sfintei maice biserici şi şcoalel sale.

In acest chip şi pe calea acea­sta - - căci alta nu este — se va

putè pune temelia elementului de mij-1 loc al societăţii noastre, element să- j nëtos şi viguros, din care, odraslele ce vor eşi, nu numai că nu vor tre­bui ajutate cu stipendii, ci ne vor da ele cel mal frumos stipendiu : o nouă cetate naţională, renăscută din însu­fleţirea celor cu durere pentru neam.

Preot Al. Muntean al lui Vasile.

Sfinţirea bisericeî din S. Miclăus.

9

Vineri, în ziua de sfânta Mârie-mieă s'a sfinţit (provisoriu) frumoasa biserică gr.-or. română din San-Mic-l ă u ş u l - M a r o . Serbarea ce s'a dat cu acest prilegiu a fost cu atât mal mă­reaţă, cu cât tot în această zi Ro­mânii s'au despărţit — bisericeşte— de Sorbi. In această mare comună din vremi mal vechi adică Românii şi Serbii aveau aceeaşi biserică şi a tre­buit să se poarte proces şi să se aducă mare jertfă, până-сѳ Românii să ajungă a lăuda pe Domnul în bi­serica lor.

Serbarea a început dimineaţa la orele 9, eu slujba dumnezeiască în biserica sârbească. După aceea Ro­mânii, sub conducerea preotului lor Popovicï, a protopopului Miulescu şi alţii, cari au servit, se depărtează din biserica, după-ce întâiu preotul local ţine o vorbire, la care a rëspuns, sôr-beşte, preotul sôrb A grima.

Românii, mulţime marc, ajung la biserica lor în mijloaul sunetelor clo­potelor şi a treascurilor. Aici proto­popul Miulescu, asistat de preoţii Po­povicï, Opreau, Petrovicï, Nestor, Stana, Hălmăgian şi Bichicean, sfin­ţeşte noua biserică, împodobită cu flori, crengi verzi şi cununi cu pan­glici tricolore. După liturghie ţine apoi o vorbire în care arată însemnătatea zilei, faptul despărţirii de cătră Sorbi. Ada ce laude vrednicului fruntaş Dr. Nestor Oprean, advocat în loc, care mai mult a luptat şi ostenit pentru-ca Românii să câştige procesul şi să-'şi poată ridica biserică pompoasă. Mână dreaptă i-a fost dlui Oprean harnicul tinër advocat Traian Stoicănescu, căror mulţimea mare li-a şi făcut, acolo în biserică, ovaţiunl calde.

Protopopul a mal arëtat cum mulţi credincioşi au adus daruri. Mo­

ştenitorii familiei Albu, precum şi Bo-bârnac, au cumpërat clopote, unul în preţ de 1200 fl., femeile române au dat un prapor mare şi frumos, naşă fiind d-na Maria Oprean, ear ' mese­riaşii români din loc un baldachin, cărui la sfinţire naş i-a fost dl T. Stoicănescu.

La banchetul ce s'a dat au luat parte peste 70 preoţi, înveţători, advocaţi etc. şi câţiva ţeran! fruntaşi.

întâia vorbire a ţinut-o proto­popul Miulescv, ridicând paharul în cinstea şi sanëtatea episcopului Goldiş. Preotul local Popovicï a beut pentru protopopul Miulescu, Dr. N. Oprean pentru oaspeţi, I. Hălmăgian (Igriş) pentru conducëtoriï poporului brav din S. Miclâuş, P. .Turma pentrn depu­taţii sinodali al cercului (dnil Dr. N. Oprean şi A. Petrovicï din Nădlac, présent şi D-sa la serbări); preotul Petrovicï (din Torac) ţine un toast în onoarea dlui Russu Şirianu, care de ani mulţi luptă pentru causa popo­rului ; dl R. Nestor pentru femei ; dl Russu Şirianu pentru preoţii şi în­veţătoriî români, cărora avem a le mulţumi atâtea lucruri bune ce s'au păstrat în popor ; protopopul Miulescu aduce apoi laude meritate preotului local Popovicï; dl Stoicănescu ţine o avântată vorbire asupra înaintării po­porului, ocupându-se îndeosebi de afacerile locale ; înveţătorul Minişanu arată bucuria ce simte, că în sfîrşit de aci încolo vor avé biserica ; preotul Bichiceanu aminteşte de cei căzuţi jertfă în lupta pentru despărţire.

Preotul local Popovicï propune a se expedia următoarea te legramă:

„P. S. Sale episcopului Goldiş, Arad.

.Poporul credincios, sub conducerea mandatarului P. 8. Voastre, şi oaspeţii adunaţi la sfinţirea proviaorie a noului Sion, Vô exprimă supunere fiiasnă zieêadu-Vë : Intru mulţi ani stflpâne !"

Protopop Miulescu, preot Popovicï, advo­caţii Oprean, Petrovicï, Stoicănescu, preoţii' Oprean, Bichieem, Nestor, Hălmăgian, Stana Petrovicï, în numele tuturor credincioşilor.

Se primeşte unanim. După-ce protopopul mal vorbeşte

pentru popor, seria toastelor o în­cheie preotul T. Oprean (Cenad), care într 'un însufleţitor discurs aduce lsude poporului român din aceste părţi, dar ' se ocupă şi de scăderile lui, în t re cari numërâ în locul întâiu pu-

Dl RUSEU Şirianu a scris un articol de fond în Nrul de la 2/15 Septemvrie a. c. al acestei fol. în­sufleţit pentru binele şi fericirea nea­mului nostru, arată intenţiile bune ale Asociaţiunil Naţionale-Ar adane pentru ajutorarea şi înălţarea meseriaşilor români, şi scoate în relief importanţa elementului, яаи clasei de mijloc a societăţii noastre, ca absolut indispen­sabilă progresului economic şi cultural naţional.

In chestia aceasta iau cuvêntul şi vorbesc de аеаяа. pentru-că sunt fiiu de măiestru opincar şi cunosc bine vieaţa meseriaşilor uostri români de la oraşe.

Dorul, de-a vede clasa meseri­aşilor eu o zi maî nainte înălţată la bunăstare materială şi morală, îmi impune să arët, eă stipendiile ce s'au dat şi erau să se dee tinerilor ucenici, calfelor, ba chiar şi măiestrilor gata, nu sunt cel dintâiu şi cel mal apropiat mijloc pentru ajungerea scopului in­dicat de dl Russu-Şirianu.

Un alt lucru s'ar cere întâiu: înfiinţarea şcoalelor naţionale de meserii, nu una sau doué, ci în toate oraşele locuite de Români, căci dacă preotul şi înveţătorul este şi trebue să fie kn Român, pentiu-ca să-'şi poată Împlini bine chiemarea, atunci trebue ea ceri şi meseriaşului aceast», mai ales că şcoala lui de pâuă aci a fost cu desevîrşire cosmopolită, ne­românească.

Până n'am p l e c a t de-aeaeă, vedeam ucenicii şi calfele, câţi au lucrat îa şirul anilor In atelierul tatălui meu, Români şi streini, că erau aceiaşi muncitori harnici ori leneşi, cari îa cursul lucrului lor şi ln Dumineci, când îşi petreceau, vorbiau mal mult limbă străină şi credeau, că a vorbi, a cânta şi a-'şî petrece ln limba lor, e degradare pentru „cultura" şi timpul petrecut ln „vandră". . . .

POVESTEA Unei Coroane de oţe l .

(Restatornfciroa Doumioî romaneşti şi rösboiul nostru pentru neatôrnare )

Scrisă a u i u u e p e n t r u ţ e r ă i u m e .

Do

GEORGE COŞBUC.

IV

Pe acele vremuri Domnitorul avea de cel dintâiu sfetnic al Sö u pe Ioan Brătianu. kesta, ca şi Domnitorul, se încredea or­beşte tn oştirea terii şi se bizuia pe pute-teiile el.

Brătianu da tot aceleaşi poveţe Dom­nitorului, pe cari însuşi Domnitorul le găsise c'ar fi mai bune, adică să faca un legă mént priincios cu Ruşii pentru trecerea 1er prin ţară, dar prietinie să n'aibă cu el nici Ia clin nici în mânecă. Ear oştirea noastră să se adune toată In Oltenia. f«;rindu-se din calea Ruşilor, ca să se vadă, că ea nu ţine nici cu Ruşii, nici cu Turcii.

Şi Domnitarul s'a hotărît aşa : a făcut le­gământ cu Ruşii. Le da ѵоэ să treacă prin ţară, ca ori-căror drumeţi, fără s ă i aibă nici priatini, nici duşmani.

Dar pentru asta, Turcilor le-a sărit ţandăra.

Par'că erau de pe altă lume, aşa nu voiau sa înţeleagă silnicia, care ne-a făcut să lăsăm pe Ruşi să treacă prin ţara noaatră. Părintela Domnitorului, Prinţul Anton, zisese că de vom da voe Ruşilor să treacă Prutul, Turca ne vor găsi pe jumëtate vinovaţi şi ne vor ţice măcar pe jumëtate de duşmani sî lor. Când colo, Turcii ni au găsit vină deplină şi ne-au ţinut de duşmani pe de-a întregul.

Abia sosiră Ruşii la Dunăre, şi Intr'o zi Osman paşa, msi-marele Vidinului, a şi început să-şi arate colţii. Fără să le dăm măcar pricină de bănuială că le voim rëul, Turcii lui Osman au sărit cu tunai şi-au început să bată Calafatul. Apoi au început să bată toate oraşele de pe lângă Dunăre, arătâudu-ne vrăjmăşie îndesată şi cu vlrf.

Acum se schimbaseră lucrurile.

După legămintele noastre cu Turcii, ei aveau să ne apere ţara, că era sub stă­pânirea lor. Dacă li-am fi arătat noi vrăş-

măşia şi am fi tras noi dintâiu ca tanul, ar fl zis toată lumea că ne am re-ivrătit şi am lovit pe stăpânii noştri. Şi dacă ne-ar fi bătut în rësboiu, nimeni nu ni ar fi dat dreptate, cum nu dai celui ce ridică mâna asupra mai marelui seu.

Dar aeum ei ridicaseră mâna asupra noastră, ei, care aveau datoria să ne apere.

Ear noi aveam dreptul să ne apărăm şi să facem rësboiu cu ei. Şi nimeni nu ni-ar fi făcut vină dintr'asta. Şi chiar de ne-ar fi biruit ei în rësboiu, ar fi sărit lumea să ne mâutue şi să nu ne lase urgiei lor, în tocmai cum aperi pe cel slab când cel tare îl bate fără nici o vină.

Era aeum altă foaie. Inima Domnitorului a crescut de bucurie, vëzênd cum s'au schimbat ln bine lucrurile şi că singuri Turcii şi au tăiat apa de la moară.

Dacă Turcii voesc rösboiul, să 1 aibă !

Ţara era amărttă pe Turci de câte ne făcuseră de veacuri, şi acum oştirea ne era voinică şi doritoare de luptă, ear' Domnito­rul atâta doria să-şi boteze oştirea îu foc vrăşmăşesc.

îndată după pornirea vrăşraăşiei din partea Turcilor, începută de Osman, în­treaga Ţară-Românească s'a cutremurat de

bucurie că Turcii singuri ni-au oerut rës-boiul. Toţi ne-am aflat gata să sprgiinimpe Domnitor si cu sufletul tot să-1 ajutăm întru purtarea rësboiului.

Ţara noastră s'a rostit neaternată de stăpânirea turcească, ear Domnitorul eşit do sub poruncile Sultanului şi nesupus de-cât lui Dumnezeu şi legilor ţeriî noastre. Toţi într'un gând am corut ştergerea birului ce l-am dat Turcilor şi printr'asta am rupt toate legămintele ce le făcuseră strămoşii noştri cu Turcii.

Până atunci am fost sub un fel de epitropie a Turcilor, eram crezuţi «slabi şi avênd nevoie de apërare străină. Acum ne-am scuturat jogul epitropiei. Dar trebuia să arătăm într'un rësboiu, că îatr'adevôr n'avem nevoie de ea, că ne putem ţine pe picioa­rele noastre şi că suntem destul de tari să ne aperăm noi singuri.

V.

Rësboaele, pe lângă pustiire şi foc în ţară, pe lângă moarte de oameni, de sărăcie, de boale şi de foamete, aduc şi spaimă multă. Adese-ori spaima face mai mult rëu ţoril de-cât rösboiul însuşi.

4

ţinui interes pentru cele naţionale I obşteşti şi lipsa de iniţiativa In j chestii economice, aşa ca un ţinut atât de bogat, nici acum nu are bancă româneasca, ci se duc pe la streini. Doreşte înaiatare pe toate te rene le !

Seara a fost concert, care a reu­şit forte bine. Mulţime mare de inte­ligenţă şi popor a luat parte .

AtAt în biserică, nainte de ameazi, cât şi seara la concert, au cântat, schimbându se, corul din S.-Miclăuş, sub conducerea harnicilor înveţătorî LipQvan şi Minişan şi corul din Pesac, auta conducerea lui Andrei Damian.

Biserica nouă nu este zugrăvită încă, dar pe anul viitor va fi gata şi cu zugrăvirea, când se va sfinţi apoi prin P . S. Sa Episcopul Goldiş.

C o n v o c a r e .

Inveţătoril rom. gr. or. din protopopia­tul Radnel prin aceasta sunt convocaţi la adunarea despărţământului ce se va ţine In comuna Giuliţa la şcoala confratelui Bim. Naamţu la 9/22 Oct. 8 . c. pe lângă următoarea

Programă : 1. La 9 oare a. m. asistare In corpore

la chemarea Duhului sfânt. 2. Ascultarea prelegerei practice din

limbă rom. cu ci. IlI-a ţinută de înveţătorul din loc.

3. Deschiderea şedinţei. 4. Constatarea membrilor présent!. 5. ReflexiunI aeupra prelegerei prac­

tice. 6. Cetirea operatelor Intrate la birou.

7. Incassarea taxelor. In legătura cu aceasta a rugat flecare membru a-şT dépura taxa de membru atât restantă, cât şi cu rentă.

8. DiscusiunI referitoare la Btarea şcoalei şi a învăţătorului.

9. Propuneri şi interpelări.

10. Defigerea locului ş; timpului pen tru adunarea proximă.

11. închiderea şedinţei.

Invităm pe toţi binevoitorii şi părţi nitoril causeior noastre şcolare a ne onora cu présenta la această adunare.

Din şedinţa biroului, ţinută la 7/20 Sept. 1900 Iu Soborşin.

P. Givtdescu, Solomon Giurcoane, preşedinte. notar.

^ и < ш и и — я ^ ^ — м — — — — — — — •

Оатеші îşi lasă casele şi fug; negus- \ toril Îşi curmă negustoria, şi toată lumea umblă zăpăcită. Se spărie unii de vorbele altora, şi chiar cei mai cu suflet, când vöd pe unul şi pe altul că-şi adună avutul şi fi;g n, tşi pierd firea şi fac şi ei ca fricoşii. Peste capul nostru trecuseră atâtea rele aduse de rë^boaie, încât am umblat veci nie cu ghiaţă'n stn.

Când au început să curgă ostile ruseşti spre Dunăre, ţara noastră se rëscoli de spaimă şi de groază. „Au iă t r<aeă Turcii, să ne puatiască ţara", ziceau bëtrânil cari o mai păţiseră.

De obiceiu, când aveau rSsboaie cu Ruşii, Turcii spucau Ruşilor Înainte şi le eşiau intru întîmpinare în ţară la noi. Doue locuri le erau msi cu priinţă pentru întîm­pinare : Giurgiul şi Calafatul.

Giurgiu! a fost până acum vr'o cinci­zeci de ani cuib turcesc in ţara noastră. El şi Brăila erau oraşe sie Sultanului pe pământul Românilor, şi tutr'aceste oraşe aveau chiar şi biserici Turcii. Acum erau ale noastre cu totul.

In faţa Giurgiului e cetatea cea tare a Ru^ciucului, ear In faţa Calafatului e Vidinul, cea mai puternică cetate turcească de la Dunăre. Şi le era cu îndemână Tur-

Despre oamenii nechibzuiţi.

Nici odată pofta de a se f<*ce omul bogat, sau cel puţin de a paie „bogat", n 'a fost aşa de mare ca în ziua de azi. Oamenii nu se mal mul-ţămesc cu roadele ce Ie aduce munca lor cinstită, el voesc să se facă din-tr 'odată bogaţi, fie aceasta pe ori şi ce cale, prin mijloace er tate sau ne-er tate , prin speeulaţiunl de tot felul, prin remăş&gurl, amăgiri şi înşelăciuni. Au trecut acele vremuri, când bărba­tul se răzima pe puterea sa săne-toasă, pe cinstea sa, şi când spera a dobândi ceva, — prin diiiginţă şi stă­ruinţă de fer o făcea. Astăzi oamenii se folosesc de alte arme mal fine, dar şi mal veninoase, cum sunt bunăoară : minciuna, viclenia, linguşirea etc., şi prin cari ered a ajunge mal uşor şi mal sigur la ţintă.

In tot locul se poate observa, că oamenii voesc să facă pe „marele", pe strade, în grădinile publice, — ba chiar şi în biserică; ei cheltuesc mal mult decât lo conced miji ace le ; s'au îndepărtat, pe cât numai se poate, de tot ce-'I nobilitează; el au uitat aproape de toate virtuţile bune, cum sunt : simplicitatea, sinceritatea, onestitatea, iubirea de adevër etc., care aduc jertfe şi uită eu-1, luptând pentru binele şi fericirea întregei omeniri.

Astăzi omenimea, spre a paré eel puţin „avută", caută ca să trăeabcă într 'un stil mai cum se „cade" , în case frumoase, să dea prânzuri bogate, să bea vinuri bune, şi dacă se poate să se preumble în trăsuri elegante, cu cai pe cât se poate numai de fâloşl. Unii poate că nu pot duce acest traiu, decât numai păcălind şi înşălând pe concetăţenii lor. Alţii nu sunt tonmai înşelători, dar nu sunt depa*tt> de aceasta; ei cheltuesc mal malt decât căştigă, numai ca să treacă de osmenî cum se я c a d e 8 , t răesc după principiul periculos : aşa-I spiritul timpului, „tre­bue să faci, cum fac alţii". Oamenii aceştia cred a câştiga stima „altora* şi a 'şî-o păstra, ei sunt de părerea c ă : onestitatea stă numai în haine frumoase, în arangiarea în mod este­tic a locuinţei şi în modul de-a mânca şi a bè b ine ; ei, dar aşa nu se ţine casa!

înainte, dacă se căsătoria un tiner cu o fată, el fundau o familie, aveau o casă proprie, familia şi casa erau

noţiuni înrudite. Astăzi însă, şi cu deosebire pe la oraşe, unde cele mai multe familii t răesc în case închiriate, nu mai este aşa.

Mulţi orăşeni cu câştiguri mode­rate, arangează petreceri şi ospeţe, unde însă nu găseşti adevărata ospi­talitate şi socialitafce; el arangeâză în alto seri petreceri elegante, pentru care îşi iau pe câte o zi bucătă­reasă, tacâmuri de masă şi vaso de mâncare, şi când oaspeţii invitaţi pă­răsesc casa, ÎI vorbesc de rëu, eară bărbatul cu muerea când român sin guri — după ce se stîng toate lumi­nări le ,—-se simt străini în e^sa lor.

Un bărbat, care vrea să ducă o astfel de casă, trece oşor peste grani­ţele ertate, şi acuşi ajunge ta necin­ste, în sărăcie şi în gura acelora, pe cari el i-a ospëtat. Nu aşa ar fl pă­ţit-o însă, dacă nu s'a fi espus la toate acestea, şi dacă ar fi avut euragiul moral a zice : „Mijloacele mele nu-mi îngăduie aceasta".

Moravurile, obiceiurile şi cu deo­sebire „moda" sunt tiranii, cărora noi nu cutezăm a le face resistinţă. Mulţi, cari fac „ lux" prea mare, şi se aruncă cu ochi deschişi în nenorocire, n 'au o scusă mal bună, decât t emerea lor nebună „de lume", adecă cu alte vorbe : el se tem că : ce vor zice alţi oameni, ca şi când acel oa­meni, cari îşi bat joc de o vieaţă cuminte, ar fi cel înţelepţi şi cel-ce v e l departe, ear nu tocmai cel ne­buni şi scurt vëzëtorï.

Experienţa ne înva ţă : Pofta oa­menilor de a face lumea să creadă, că el ar fi ceva, — ce nu sunt, şi că ar avé ceva ce nu au, este un isvor de căpetenie al stricăciunii mo­ravii ilor. Poate cineva să apară în oclr'î lume! ca : respectabil ori ono­rabil, şi totuşi să fie în fond de des-preţuit.

Cel mal mare temoiu în lume se pune pe rang şi avere, fiecare stâ­rneşte a ş i câştiga un rang mal înalt în cercul societăţii ; de aci ese la iveală : spiritul de castă. Funcţiona­rul de pildă, se crede ceva mal bun decât industriaşul; comerciantul mal mare decât ce' ce vinde la şntră cu cruceriul, meseriaşul mal pe sus decât ţeranul, eară servitorul unul boer s'ar afla foarte ofensat, dacă 1-aî ase-mëna cu o slugă a unul ţeran delà sat.

Spiritul acesta al trufiei se araii în toate clasele. Fiecare cerc ereil că se dejoseşte intrând în rá ţiunî cu oameni dintr'un cerc care stă sub el. In oraşe ca şi pe satt sunt oameni da aceiu, c лгі зѳ oeoleit unii pe alţii, ba se urëso şi de li multe ori se b itjoouresc. Spiritul ace­sta al isolăril, predominează eu det sebire intele^inţa noastră de pe i o raşe ; de aci apoi certele desbirj riîe, neînţelegerile, frecările şi i păsarea unora faţă de ceialalţl.

Această bolnăvicioasă poftă det ajunge tot la mal „mare", ne tâlmi ceste şi aceea, că mulţi părinţi, câni îşi dau pe copiii lor îa şcoală, şi |« cari îl susţin în cele mai multe a suri cu chin şi cu val, se înalţă pra sus, Astfel la poporul nostru û cunoscut, ea mulţi părinţi îşi trü copiii la şcoală în speranţă că i vor face „domni", şi în cele ml muîte caşuri nu se gândesc, ti li-ar cade cu mult mal bine şi ta, daeă în sat ar avè economi, cd au absolvat vre-o patru, cinci clase gimnasiale ori civile, cari sa poaS fi un sprigin pentru satul lor, şi îl poată face ca să înainteze şi econo­mia după cerinţele timpului de acu; el nu se gândesc, că devenind copi lor harnici „meseriaşi" în sat, ar pi­te mal uşor să-'şî câştige un vita atât lor, cât şi obşte! întregi.

Tot la , ,mare" trag toţi, şi urmi гѳа este, că tinerii, după ce au tre­cut prin scoale, devin de multe-orl pribegi, şi nu mal ştiu cum sä-şl câş­tige existenţa cinstită şi sigura ; ast fel vadem că economia noastră deli sate dă cu încetul tot înapoi.

Tladîa, tn August 1900,

Mateiu Mdencoxkw, luvCţutor. i

DISCURSUL diu! George Joandrea, tnv. In Lugoj, roi în calitate de delegat al „Reuniune! M ţ-Uorilor gr. or români din diecesa Carat-S(-b cşu!ur la adunarea generslă a ,Ásé

ţiuneV ţinută !a Băde-Herculane.

i lustră adunare !

Rev. D-le President!

însufleţit şi entusia:!m:it de preludiai unul splendid ниесез al acestei întruniri mareţa şi întemeiându т б pe deosebit» la-

svonul şi spaima na cu vorbi, ci cu fapta.En adecă în Moldova un boer, care voia M viază moşiile, şi Domnitorul, ca si arat* ţeriî că Turcii nici n'au să bătu ţara p nici sis ia pământurile, a cumpërat шщіі boierului. I-a dut рѳ ea douö milioane, « toate că tocmai atunci venia peste rád să cheltuiască atâţia bani. Dar, cumpM moşia, a deschis ochii fricoşilor şi li a do-vedU, că El aşa de cu temoiu ştie că Turcii nu vor întră în ţară, încât îndraeneete ttf cumpere pămenturi.

Ear ca să domolească spaima, cili Giurgiu şi la Calafat e potop şi perire, în­suşi a plecat întâiu la Giurgiu şi a stal In oraş, In vreme ce Turcii de peste Du­năre băteau oraşul cu ghiulele şi cu ca­zuri. Apoi a mers pe malul Dunării prii bateride române şi a Intrat printre ri&dni pedestrimei, care era acolo. După acestea i mei s la Calafat.

Oştirea, vëzênd pe căpetenia ei In 11-taia focului turcesc, a prins suflet. Filai noştri ersu d^siul de inimoşi şi gata sStnb in luptă, dar când au vëzut pe Domnitor amest3cânc;u-se printre ei, înbărbStând p cei slab. iji lăudând pe cei îndemânatici Si inii ac ş , l.-а crescot inima de bace şi de rrâierie . Cunoşteam acum cu toţii, tl

cilor să treacă în ţară la noi acolo, unde aveau sprigin la spate cetăţi putprnice.

De la Giurgiu Turcii puteau înainta iute şi de-a dreptul spre Bucnrpşti, In vre-o câte-va ceasuri ; ear de la Calafat — după obiceiul cum poartă ei rësboiul — sosiau în coastele Ruşilor, cari se îngrătnădiau la Dunăre.

De-aceea noi, înainte de a se începe rësboiul, am adunat oşti la Giurgiu şi la Calafat, ca să nu lăsăm Turcii să treacă Dunărea. Şi lucru de mirare, de rîndul acesta Turcii n'au încercat să treacă, măcar că îşi adunaseră multă putere de oşti Intr'aceste locuri.

Dar marginea ţeriî o ducea Intr'o spaimă. N'au trecut Turcii azi, dar vor trese mâne ! De geaba li-se spunea oamenilor, că Turcii n'au să treacă în ţară, că In drumul lor e multă oştire românească şi destul de tare ca să oprească pe Turci.

Spaima Ii făcea să nu se lucrează !n oştire. Şi tot mai mu't sporia svomd, că Turcii se adună câtă frurză şi iarbă şi eă e mare primi j dia la Giurgiu şi Calafat.

Locuitori! din părţile acelea fugiră; cei din Bucureşti nu vedeau de câî Turci şi se grgbUi за-şi încarcă averile în cSruţe şi s 'apuc Tiiif /Eile Prahovei, ba să treacă şi munţii hi B:tşoy.

,A fugit Vodă?" întrebau unii. Şi se mirau că Vodă n'a fugit din Bucureşti. Era adecă obiceiul, mai nainte, când Domnii erau slujbaşi plecaţi ai Turcilor şi lipsiţi de oştire, să şi adune averea şi să plece la B-aşov, când Re isvodiau rôsboae şi nă­văliri de Torci.

Acum însă aveam oştire muUă şivr?d-nicS, ear Domnul nu era un slujbaş al Turcilor de azi pe mâne. Dar noi încă nu ne obiclnuiserăm cu gândul, că avem o oştire şi astfel de Domn Vedeam oştirea şi n'o vedeam, şi nu ne venia să credem că o avem. Nu no cunoşteam puterile.

Fiinţarea Domnitorului în Bucureşti mai domolia враітз. Dacă Lui nu i-e frică, ziceau сзі mai fără pricepere, se vede c'â nu e primejdie. Şi earăşi se gândiau, că poate la urma urmei Turcii nu trec Dunărea, tocmai din pricină că oştirile noastre sunt într 'aievër tari. Cei mai necredincioşi ca Tema, c lăteau din cap şi nu se găsiau de mirare.

Domnitorul se străduia din reápnteri să BSíémpere spaima. Când se svonise dintru întâiu că de data asta s'a isprăvit cu ţara Românilor, că Turcii au s'o bată cu totul şi s'o aibă în stăpânire deplină, cum au ţara bulgărească, şi că tot pământul ţeril va fl luat de Turci, Domnitorul a domolit

5 ÉinState, сѳ o агѳ „Asoeiaţiunea pentru ultiira şi li'cratum poporuIuT român* din ţttria noaţtr», d>ţi-rol 7о;э. Ilustra adunare, B In faţa acestui înălţător moment şi plin fctaftfleţire nxţionaîă, sS-mî ridic şi en jjm-ml modest şi debd în cslita^e de de-jíptal Ren.niunel înveţătorilor gr. or. ro-litl din diecesa Caransebeşului.

BinecuvÔntaiS fb memoria iulce a ксіогв, cari !n timpuri de restrişte, sub

floroa al unei învă 'raSşell de idei şi apte, unindu se în cugete şi FimţirI, pus-au «Ma basa acestei insiHuţiJnl culturale, mu a scoate pe scump poporul nostru nmânesc din chaosul întunersculul şi àhn-

nanţa exister/tel saie, enre este cul­ta şi literatura, puse între limitele reli-fosităţil şi moralităţii, — a-1 sşeza după a • vrednicie pe aceeaşi treapta binemeritată a celelalte naţiuni conlocuitoare, noue sa­lin ji în bine şi în rëu !

Roadele acestei importante instituţ.unl i'rt reversât şi se revarsă cu belşug prin tete păturile societăţii noastre româneşti, ori dornice doresc şi învăpăiate ard de do­ni după propăşire intelectuală şi morală !

DurmiţI tn pace, umbre de titanici con-hcStorl al neamului roma >езс ! Nemurito-

AtŞiguna şi însuflsţitule ŞtiZvf, Inţvh'p-Binţ şi euergicnle Popasu, Voi şi acu­

ta cu spiritele Voastre lucraţi în noi şi jeniru not I

Ear Rev. Ta, Die President, care ala­tt tu P. 8. D. rpiscop, acade'micia-Eake Popea, delà îutemeiarea aces-

Иiustitaţiuul până astăzi aţi i.bosit neîn-t pentru progres şi civilisaţio, intőé­

ül ca şi dreptui Simeon, bucura ţi-vő acu-lu la adànciie bătrâneţe de rodul osteu>

i!Voastre, căci aţi reversât Jummă din É5 pentru luminarea" mult ccreatuîuî

p românesc !

Reuniunea noastră învăţ itorcHst-a gr. t din diecesa Caransebeşului, e r e la

el da aproape 80 de ani din îăspu-M lucră pentru promovarea intereselor nnlel române, sădind în drăgălaşele miă-iţe înţelepciunea şi frica Domnului, şi prin

ta dând .Asociaţiunel" noastre ade-rtratal teren spre o mal departe lucrare, -a o soia mal modestă, dar tot cu atâta fer da propâşi :e, — se apropie azi d« cea ullnaltă instituţiune românească din aeea-Bpatrie, şi ea şi unei „ülma mater ' Îşi

i prin mine sentimentele aale de dc-letastent !

Şi când mi-s'a dat onorul şi însărci­na de a felicita aceas.ă ilustră adunare, n dragă inimă românească şi cu suflet cu­

rat şi nopâng-iiif, — vë rugăm tot-odată, să primiţi asigurarea, că reuniunea învăţăto­rilor no-tri рзп de pas V6 va urmări !n m-tenţiunile bune şi ajutor neperitor Vă va da pe aceste piaiurî de glorioasă amintire istorică, гбіаазе nouă ca moştenire .aere perennius" delà moşi strămoşi ! Să trăiţi, D-le President ! Trăiască Comitetul central !

TrSiast. ă Asociaţiuuea !

Comoara de aur*

— Poveţe higionico şi de scăparea vieţii, scris, рѳ înţelesul şi pontru folosul ţăranului româno —

De

Iiiliu lîugnuriu Stllîtuţanul.

Motto : Sănetatea până le un punct este In manila noastre.

(C. Şt. S.)

(Continuare.)

Sângerarea, scurgerea sângelui.

Dacă din rană curge mult sânge, tre­bue să trimitem foaite iute după medic. Până la sosirea acestuia, să apăsam tare cu Î; nul sau mal multe degete sau in însăşi rana, pe acel punct, de unde vine sângera­rea, s ш nemijlocit pe partea corpului că­zătoare de-asupra raneî, să aplicăm legâ-torl tari şi groase (din burete tescuit tare şi legată, sau din alt obiect potrivit.) Dacă rana sângerătoare e la mână sau Ы braţul de din joa, să încovăiem ("în­doim) braţul tare şi tot aceasta să o facem şi cu g"iunchiele, dacă sângerarea vine dintr'o rană delà picior sau fluerul picio­rului. Dacă sângele vine întunecat şi spu-megător (uoduläfoi,), dar' nu în formă do raza (bbűcotiud), trebua să legăm membrul iare şi în cr\ic;ş pe partea căzătoare sub rană. Din contră, ef.eă sângele vine vioiu, de co­loare roşie şi sbocotind, în formă de raze, atunci trebue să aplicăm Iegătoarea în par­tea de deasupra a raneî aşa ca să împie­dece circulaţiunea sângelui — In direcţiu­nea spre rană. Această legătoare se poate aplica numai Ia mâni şi la picioare şi îneă aşa, că facem din vestminte o minge, sau luăm o bucată de lemn de formă rotundă ori alt obiect taro asemenea acesteia şi aceasta o apăsam tare pe locul zis, apoi o legăm t a o năframă ssu cu şinor, şi aşa fiind arteriile tescuite (strînse, apă

satej, prin aceasta împiedecă curgerea sân­gelui Ear' dacă rana este la cap, grumazi, piept OÎÎ în regiunea stomacbulul, atunci apăsarea o facem nemijlocit pe rană aşa, după-cum am văzut mal sus.

Scurgerea sângelui din nas.

Scurgerea sângelui din nas, ori că urmează de sine, ori că din nenorocire, nu trebue să o oprim îndată ; ear' dacă scur­gerea sâng lui e în măsură mare şi ţine Viv.ll; în acel cas pruwm pe Bas; şi pe frunte îmblcjirl udate în apă rece amestecată cu oţet tare; pe cap, pe ceafă s l turnăm des apă multă şi rece; sa ne îngrijim de aer proaspăt şi capul să-1 ţinem ridicat în SUB. Dacă curgerea sârgului e în gead aşa (U: mar«, că SJ simte lipsă de ajutorul me­dical, în acest cas şi până atunci, până când soseşte medicul, să tragem pe nas apă alu-minoasă (cu peatră aeră), sau să astupăm nara sângerătoare cu un pămătuf de scamă inmoiat în apă aluminoasă.

Vătemătura.

încordarea corporală prea mare, sări­tura nefericită sau căderea din înălţime ne poate causa vătămătură, In limba comună, ruptură. La mulţi Іпза acesta este un nă­caz înăscut. Vătemătura numim acea um­flătură, care se naşte prin aceea, că cu­tare porţiune de maţe din burta foalelul sau din regiunea buricului, se umflă sub piele ori că se sloboade p.fară în testicole. (Toporul de rend zice „că I es maţele".) Trebue să grijim, ca vătemătura să se re­ţină mereu în burta foalelul, prin aplicarea legfttoarel de vătemătura. Cine are văte­mătura, p£ meargă la medic pentru orên-duirea de bräcinar. Intrelăsarea acestei re-g üe ne poate causa chiar şi moarte ne­aşteptată, mal ales dacă vătemătura se strîm-tează, sau, cum se zice, „se încuie", ln atare cas respectivul să se culce pe spate şi să încerce a reîntoarce vătămătură, dar' fără de sîlă. Dacă aceasta nu succede îndată, îă cheme fără întârziere medicul.

Rane r.ausate prin ardere.

Dacă cineva 'şi-a ars vre o parte a corpului, lucrul cel dintâiu să-I fie, a ţine partea arsă în apă rece o oar?, ori şi mai mult — dacă se poate; ear' după scoate­rea afară sau dacă aceasta nu se poate

wita e omul, pe care 1-a trimes Dumnezau li ducá tn rösboaie ca biruinţa.

Kar cti slabi de îrgsr, e.ri s'aşteptau iadă pe Vodă placând din Bucureşti pe

alea Prahovei către Braşov, oa să fie de-de local röalui, câ vi 11 văzură plecând

ţreDunSro la Giuigiu, u n ' o era foc şi a-ninţare, s'au пш scuturat puţin şi au iuţit oft le ѵіпэ inima la loc.

La Calafat, Dombitorul îuhâud într'o literie, a fost primit de Turci eu obuzuri lin obuz a căzut la picioarele Lui, stro-phi-l cu pământ ră 'colit şi rănind câţi-va tari do lângă El. Ştirea acestei întâmplări Itrecut prin toată ţara ca o cutremurare ia spaimă, ear florii ei au fo3t aducători fe ilnătate.

Na ве mai îndoia nimeni acum. Dom eroi îşi pusese însuşi capul în prmejdie; ш c5 nn se teme de urgia Turcilor şi d însuşi vrea să fie In cepul oştirii Sale, ca i dea pept cu vrăşmaşii. Ne învrednicise Ишегеи co ua Domn, cum de mult nu •ai avuserăm. Au trecut mai mult de o sută ie ani, de când ţara noastră n'a văzut oştire nsinească alergând la hotare, ca baioneta pa puşcă, nici Domn, care să stea hiaturi cu ţara tn zilele Încercării. De aceea pînsese ШтЪ neîncrederea ln inimila noa3tre.

Şi eată-1 acum, pe cel aşteptat de noi atâta amar de vreme.

Pe plaiurile ţării noastre se mai găsiau îaeă flăcăi şi bărbaţi cu inimi pornite spre fapte viteze, firea războinică şi neînspăimentată a strămoşilor noştri nu se perduso cu totul în nepoţi Dar au venit vremuri grele şi nimeni nu le-a mai pus la încercare firea, care înce­puse să amorţească.

Precum e cărbunele aprins, aşa ni-a fost odată inima. Cu încetul apoi, cărbunele iiiuat în pace s'a acoperit cu cenuşă. Şi zicea lumea, că e stins cărbunele, că din ce a fost el odată, a rămas numai cenuşa, care nu иъ mii poate aprinde. Şi înşişi unii dintre noi ne amSgiam cu părerea şi, vă­zând cenuşa, credeam că nu mai e scântee sub ca.

A venit Insă vremea războiului. Duhul răsbunăril şi al vitejiei a suflat peste căr­bune şi cenuşaVa înprăştiat. Şi eată-1 căr­bunele tot aprins, aşa cum II doriam şi cum a foät el odată, după spusa cărţilor vechi ale neamului nostru, care vorbesc de Domnii cei mari ca Ştefan, ca Mircea şi ca Mihai Viteazul.

Domnitorul a bănuit de eu bună vreme firea românească a Românilor şi, judecând după vestitele fapte ale trecutului, nu s'a

înşelat. De cu bună vreme El a deprins pe bărbaţii neamului nostru cu apucăturile ostăşeşti, făcend din straja pământească o oştire vrednică şi tare, şi aşteptând ziua, când ar trebui să sară cu dînsa tn foc pentru desrobirea neamului.

(Va urma.)

Poesiî poporale. (Din Răcăşdia.)

De-ai şti, mândră, ce ştiu eu, Ai ruga pe Dumnezeu, Să-ţi moară bărbatul tău, Să te iau, mândruţo, eu ; Să-'ţi trăeşti tu traiul tău Şi să-'ţi porţi tu portul tău. Doamne, bate doi părinţi, Cor stricat pe doi iubiţi; Doamne, bate nu mai da, Care-'mi strică dragostea, Că m'am pomenit cu ea Din copilăria mea. Pasăre cu pene verzi, Ce cânţi vara tn livezi, Sul-te'n poartă de mă vezi, Cum dorul meu că më poartă, Mă mută din loc în loc Ca pe-un om fără noroc.

îndată, să se îmblojeaseă cu vestminte udate în apă rece, înoind îmblojirile ţeata-pîasrnele) îndaiă ce acelea se încălzesc. Dacă se beşică, spargem beşicile cu acul. Ranele să le ungem ou amestecătură egaiă de oloiu şi albuş de ou, sau să le acope­rim cu barabol sdrobiţl mărunt şi ameste­caţi cu umoare, şi apoi să le legăm.

Dacă cuiva 'i se aprind vestmintele pe corp, acela se expune la pericol foart« mare dacă începe a fugi, pentru-că prin aceesta flacăra capătă numai nutremêat. Présenta spirituală In atare cas este ne­preţuită. Deci în Ioc de a alerga sau fugi, e mal bine, cu nefericitul să se culce sau să se aşeze repede jos şi să se aco­pere tare cu lucruri, cari ÎI cad mal Intâiu în mână (cu plapoma, sumanul, ţolul etc.), sau 11 acoperim noi bine, ca aierul să nu poată ajunge la partea arză­toare. Dacă ln chipul acesta ni-a succes a lipsi focul d'î aier, e lucru firesc, că arderea încetează.

(Va urma,)

Delà sate.

Barra, 16 Septemvre n. 1900

In preţuitul jurnal .Tribuna Poporului* nr. 35 a apărut o corespondenţă din Rădraă-neştl sub titlul .Slujbaşi răi", scrisă de N. A. cu scop de a ponegri în faţa lumel pe ju­dele comunal N. Rista Pepa, preotul P . PopovicI din Rădnuaeştl şi pe notarul cerc. Vasiie Caba din Barra.

Pentru ca On. public cetitor să nu fie tn seducere şi cumcă insultele din acea co­respondenţă contra numiţilor fruntaşi sunt nebasate, subscrisul ca unul care cunoaşte prea bine lucrurile din Rădmăşeştl, fiind în nemijlocită apropiere, îmi iau îndrăsneală a aduce la adevărata lor valoare starea lu­crurilor din Rădmăneşil.

Acum sunt doi ani a venit In comuna RădmăneştI un înveţător cu numele N. Hanza. Avênd numai cursul pregătitor, în Ioc de a se pregăti pentru completarea cursu­rilor pedagogice, s'a apucat să întoarcă sa­tul cu fundul Ia sus. Nu voesc а înşira faptele lui, căci nu merită; ci pentru cari plrmdu-1 unii oameni la V. Cons., In urma investigării prin Părintele Adam Rosa inspec­tor şcolar în L?acuşeştl, a fost suspendat din oficiu.

Pie-'ţi, maică, cu păsat, Tinerea m'ai măritat, Răi socri am căpătat!

•

Cine-o făcut urttu, Nu-1 primească pămentu, Urîtu din ce se face? Din omu care nu-'ţi place; Urîtu din ce-i făcut? Din omu care-i tăcut. Păsăruică de pe lac, Nu mă blăstăma să zac, Că n'am pe nime cu drag, Să vină Ia min' Ia pat, Să mă 'ntrebe de ce zac, Sâ'mi dea apă din cârceag.

De cine mi mai urît, Cu ăla mănânc din blid, Şi de cine mi mai dor, Nu-'l văd nici pe lâng'obor Şi de cine mi mai drag, Nu'mi mai calcă nici ln prag.

Culese de: Emilian Novacoviciu, •

(Din Pustiniş) Poae verde de alun, M8 'ntâlniiu cu mârdra 'u drum

6

Devenind astfel postul de înv. vacant, s'a publicat concurs, punôndu-ie z j ua de ale­gere pe 5 August c. n., ear nu 13/26 Aug., cum ii place corespondentului N À. a minţi.

In speranţă de a mal pune mâna pe acea­stă scoală, inv. N. Hanza s'a aşezat la un om tn comună, colindând apoi pe la toţi cu ru-garea, ca la alegere să voteze pentru el. Unii de milă, alţii din pre tenie i au promis ; ba unii până acolo au mers lăudându se, că de nu vor re<}şi şi decumva dl in­spector A. Rosa nu le va face pe voie, atunci nici calea nu va mal găsi cătră Leu-euşeştî, — despre ce având cunoştinţă dl notar V. Csba, a aflat de bine a rîndui doî jandarmi pe ziua alegerii, pentru a se încungiura atarl neplăceri.

Pe lângă acest înv. necualiflcat au mal reflectat la acel post trei înv. cualificaţl, şi pe lângă tot protestul unor oameni parti­san I de al Înv. N. Hanza, care, se Înţelege, nici tn candidaţiune n'a putut fl pus, — grosul poporului in frunte cu notarul, ju­dele şi preotul s'au grupat pe lângă tinerul prep. abs. George Rista din Ohaba-Sâr­bească, care Întrunind majoritatea voturilor, a devenit ales şi întărit.

De aci apoi ura şi dujmania înv. N. Hanza şi a celor de pănura lui contra no­tarului, preotului şi a judelui comunal şi de aci apoi calomnierea prin foi a acestor trei fruntaşi.

Că dl notar V. Caba e Român bun şi de omenie, se vede şi de acolo, că dnpă un serviciu de doi ani, ca notar snbstituit, la alegere cu aclamaţiune l'am ales, şi de atunci cercul nostru tot-deauna l'a ales de deputat la sinodul protteral din Belinţ, ear sinodul parochial din Barra, vëzônd intere­sul lui faţă de biserică şi şcoală, ln tot­deauna Га ales membru tn comitetul paro­chial. Că dl notar i-a numit gunoin pe par-tisanil înveţătorului N. Hanza, să nu se su­pere corespondentul N. A., căci oameni culţi nu se pot numi, când ei pretind să fie pus ln candidare un Inveţător necuaHflcat.

In cât priveşte persoana j idelui corn. N. Rista Pe pa, e unul dintre plngaril noştri de model; nu bea nici un fel de beutura spir-tuoasă, iubeşte biserica şi şcoala, pururea a fost şi este abonat la vre-un jurnal, tot deauna a stăruit mult la fericirea şi bună­starea poporului, dovadă înseşi scrisele co­respondentului N. A. despre adusul fânului şi trieratul grâului acasă, pentru care anii trecuţi au fost pedepsiţi mal toţi cu câte 4—10 cor. din partea flbireulul ln scopul fondului comunal. Ear acum judele com., ea să mântue poporul de aceste pedepse, 'I-a în­demnat ca pe basa reg. comitatens să Ina« int»-ze o rrgare d lui flbirôu, pentru a li-se

Eu voiam s'ocolesc, Ea më 'mbie s'o iubesc. Ştii, mândră acum un an, Cum de tine më rugam, Să më laşi la voi tn casă, C a m vrut să te fac mireasă; Dar tu te făceai cu smei Şi-mi zicei că nu më vrei, Că sunt plin de datorie Şi suntem ln cas'o mie. Rëu, mândră, te-ai înşelat, Pentru că ai ascultat De duşmanii mei din sat, Care vorbe rele iac Intre cei care li drag.

*

Foaie verde din livezi, Te rog, bade, să më erţi, Că acuma vëd şi eu, Că m'am Înşelat prea rëu.

*

Pasere vintă din ţară, întoarce pe badea eară, Să vină ear pe la noi, Să ne iubim amândoi.

Culese de : Toşa Voicău.

îngădui aducerea fânului acasă, şi care ru-gare dimpreună eu diurna d-lul fib rëu II va costa cirea 1 cor., după-cum vor fl mulţi In rugare. Pentru aceasta In loe de a mulţămi judelui corn., precum l-au mulţămit cei cu rugarea, — corespondentul N. A. din contră sbiară ca un cal spăriaf, că jud. corn. duce comuna la sapă de lemn, şi fără pic de ruşine nu se sileşte a insulta nici pe vet. preot P. Popovicï, care se ştie că ln afaceri comunale nu se amestecă de loc, petrecâadu şl tot timpul cu cetirea, dispu­nând de o bibliotecă, care preţueşte peste 1000 coroane.

Din acestea se poate convinge şi Ort. public cetitor, că cele publicate tn n rul 35 al „Trib. Pop.* despre persoanele acestor trei fruntaşi, sunt lipsite de adevër. Tot-odată se poate convinge fie-cine, eă ce'i doar Q

pa autorul coresp. N. A., care mal bine ar face să-şi caute de treabă, ear nu În­curce lucrurile, zugrăvind cal verzi pe pă­reţi, că adevőrul şi dreptatea nu se pot ascunde.

A. Perii, Inveţător.

Un răspuns.

Credeam, că voiu fi dispensat a mal reveni asupra celor scrise In causa Rtuniu-neî înveţătorilor arădanl, şi anume: asupra celor scrise de dl anonim I. G. In .Tribuna ' din Sibilu. Dar' vëd, eă numitul domn, In loc să tacă dacă nu e vinovat, sau să-'ml respundă la ce-am cerut, vine tn Nru l 164 al .Tribunei* şi, Intre alte multe repîtate de atâtea ori, më provoacă, că dacă scriu ceva, apoi aă-'ml şi iscălesc n <mele sub celea ce am s c r i s . . .

Dar' d-sa uită, că atunci în locul prim d-sa trebuia, ti 'şi l subscrie, ca prin aceea să fl silit şi p ; X. să 'şl pună adavSratul nume, altcum, tot aşa şi noi avom dreptul să presupanem, că 1. G, e o persoană, care numai scrie, da-' nu e nici Iu- eţator şi nici nu !o<îueş;e ín diecega Aradéiul, ort I. G pot §ä гЬ iniţiale de felurite numiri ; deci ячЬасгіе-'ëï adevëratul narne, căelatuaeî şi X. va iseă.l pe al seu, cân i va mal scrie ln merit.

In cât priveşte restaurarea, fie sig»r d-sa. că precum am afirmat în trecut, şi aceasta ce o poate resturna — dosi probe<za — că nu avem Intre noi oameni, cărora le place scandalul şi sunt unii ş i . . . decăzaţl, ear' aceasta ar dovedi o mal bine actele aduse contra lor pe la autorităţde confesional* şi judecătoriile politice. Decât că, cel pë lătoşl au fost lăsaţi tn pace, dânduţli-se a înţelege că vor fi ertaţl, dacă se vor Îndrepta. Insă .lupul t|I sehirebă perul, dar' nu-'şî lasă năravul", tot aşa şi aceşti oameul, Ia oca-siunl binevenite explodează . . .

Deci ceea-ce am zis, a fost mal mult o admoniţie, — e a cel vinovaţi să-'şl tregă seamă, că doar' se vor îndrepta şi-'şî vor stăpâni patimile.

Dl I. G. bate Insă pe altă coardă, că dăscălimea e vă temată . . . oare ? Toţi tnvë ţătoril vor lua asupra-'şî pëcatele unor neso cotiţi ? Toţi vor judeca asemenea cu I. G. ? Cred că nu, ci presupun, că majoritatea va fi de părerea, că mal bine să se lecuiască rëul până e mic, decât după ce a cangre­nat întreg corpul.

îmi vine a crede, că dl I. G. voieşte să-'şl bată joc de clienţii d-ваіѳ — pe cari II aperă atât de ferbinte, căci ce înseamnă alta când de atâtea ori scoate la iveală, că avem : oameni inculţi, inmoralï etc.

E destul o vorbă celui ce vrea să pri­ceapă.

Că ce a fost Reuniunea mal nainte de aceasta cu 9—10 ani şi noi ştim şi, că ce va fi fost Înainte de aceea, ştiu alţii poate mal bine ca dl I. G. De alt-cum poftească şi cerce foaia pedagogică „Mintea şi Inima", care era organul acestei reuniuni despre care dl I. G. ne face să credem, că n'a fost nimic. Experienţe şi alţii au, dacă nu mal multe, dar' atâtea ca d-sa la tot caşul, cu deosebirea Insă, că le expun mal calm şi cu sânge rece.

Că preşedintele actual a trudit mult şi n'a cruţat jertfe, nici un membru nu trage la îndoială. Alta este Insă ce-'l superă pe I. G—Sistemele ! Bată-le să le bată. D sa nu se poate reţine să nu le amintească la orl-ce ocasiune. parându-le ca obiect rfe discuţie. Noi ştim, că membrii Reun. înv. remaşî afară din birou şi îomitet sunt : N Ştef, vice-pre-şedinţe; IC Oltean, bialiotecar; P. Vancu, controlor ; A. Bcţoc şi I. Roman, membri tn

comitet. — Acum. în cât ne asigură cel-ce ştiu sigur, N. Ştef, ca finul dlul preşedinte (dacă e permis să amintesc afaceri familiar?) nu făcea oposiţie nici când, Oltean participa de tot rar, P. Vancu In decurs de ani de zile cât a fost în cern. nu făcsa nici oposiţie, dar' nici na părtinia ce nu s'a căzut. I. Ro­man era adict mare al vechiului sistem (vorba dlul I. G ). Singur A. Boţoc In şedin­ţele din urmă a făcut observări, cari poate după a sa convingere au avut loc, í ar' după a altora nu.

Alte cause au F O 3 T , pentru cari cel nu­miţi au г ётаз afară, ear' nu ceea ce zice dl I. G. Să fie Iasă chiar aşa, cum zice à-sa, dar' atunci aă ne spună, că ce merite au pentru şcoală cel noul aleşi—In locul celor remist afara? Căci aşa cred, că în fruntea unei Reuniuui — cum este Reuniunea învê ţătorească arădană — trebue să fie oameni metitaţi, atât pe terenul didactic, cât şi în vient s sociedă, ear nu să sa umplu locurile cu médiocrité ti ori chiai şi plagiatori, cari numai pentru că ştiu linguşi unora şi altora sunt pusi să represinte o eorpoiaţiuno atât de Însemnată.

E destul de rëu, că se face atâta vorbă pentru lucruri, cari nu merită nici să se amintească, necum să so serie despre ele coloane întregi.

Nu voiu să lungesc vorba ln această parte, decât că, de încheiere îepetez, dl I. G. 'şl-a însuşit meseria de aperător al unor oameni duşmăniţi cu legile sociale . . ceea-ca singur va vedé mal târziu.

X.

P A R T E A E C O N O M I

Din Banat. Yalea Alinajuluî, 21 Sept. 1900.

Avem şi noi aici In Valea-Almejulul câţiva ofherl români ta píns : uae, cari, după ce au servit cu credinţă Tronul şi patria, s'au retras sc isă Ia căminele pă­rinteşti, ca în tignă să-'şl petreacă rostul vieţii. — Ua asemenea oflcer a fost şi Ilie Cialma, căpitanul In pensie din Bozo-vicl, care In 18 Sap*, s'a mutat la cele veclniee. — Rëpoaatul căpitan a servit In armata comună şi a stat 14 ani ia Italia. A luat parte la mal multe bătălii. La lupta de îa Köaiggrä'z. lâagă Trautenau, regimentul Iul a bitut рз BoruşI, dar' In urmă totuşi Prusii II prinseră regimentul şi cu toţii ajunseră ргіпзопіегі ai Boruşilor. După liberarea din prinsoare s'a reîntors earăşl tn Italia, de unde mal umblând cu regimentul prin câteva oraşe din sudul Ungirieï, s'a despărţit de el, ca pentm totdeauna să se retragă la ai sol. — Acasă în BozovicI a trăit o vieaţă familiară feri­cită. — A cinstit şi a fost ciasit. — Avea un rar humor. — De multe ori delecta el mese mari cu neîntrecutele sale glume. — A trăit 72 de ani. — In preziua morţii încă vesel povestia cu ai eëï la masă. Moartea iute şi fără chinuri l'a despărţit de această lume. — înmormântarea a fost îa 20 Sept. — O lume mare 11 petrecuse la lăcaşul cel vecinie. — Serviciul funebral a fost sevîrşit de preoţii: Dimtrie Bo-goevicl din Bănia, Ioan Goanţa din Şopotul-nou, Vasile Popovicï din Pătaş şi Nicolae Bihoiu din BozovicI. — In biserică preotul Popovicï a ţinut un frumos discurs funebral, meditând asupra vieţii omeneşti şi enarând frumosul trecut al decedatului. — Colegii defunctului au depus o frumoasă cunună pe mormânt. — Era ceva interesant privind Ia sftrşitul înmormântării pe colegul defunctului, dl Iancu Pirtea, care In uniformă mergea In fruntea reserviştilor, conducându-'I la pomană. — DI Pirtea, care de altcum nu­mera 67 de anî, aşa sprinten umbla, de cugetai că vezî un oflcer la începutul carierii, plin de visuri de ale viitorului. — II deplâng pe defunctul neconsolabila familie cu numeroasele neamuri şi inteliginţa din Almaj.

De la — Nera.

S O I U R I L E M A I A L E

D E P O A M E .

Merii (pirus malus.) 1 Mërul dulce şi viorà

sânzăienul, produc poame dt foarte timpurii şi de comun 1 sunt fructe de a doua I însă de tot timpurii, ele í pentru piaţă. Se coc în Iulie,

2. Mërul untos (Butter producs poame foarte bune masă şi se coc tot în Iulie,

3. Trandafirul ceh (boi Rozen-Apfel), produce poamemi pentru piaţă şi masă, de 01 mijlocie şi chiar peste mijlocit forma lătăreaţă-rotundă, o galbină-verde, acoperită cu a o roşaţă purpurie frumoasă, ii cu pete. Miezul este de o albă, cu must dulce şi bogat, cu o acreală stomperătoare plăcută. — Se coc şi ele ln dacă se coc prea tare, mălăieţe.

4. Astrachanul roşu, prodi menea poame foarte bune piaţă ca şi pentru masă; miri mijlocie şi forma lătăreaţărt Coloarea aurie, acoperită cu de roşeaţă închisă Miezul mustos şi cu aromă plăcută. -în a doua jumëtate a lunel

5. Parmenul auriu, d produce poame de tot bune, piaţă şi pentru masă; i fructului e mijlocie, câte-odiî mare, cu o coloare galbină, ci roşii. Miezul e alb şi dulclu, mus foarte plăcut. — Se coc în I

6. Astrachanul alb, e li toată lumea; produce poame nate pentru toate trebuinţele, coloare verzuie, apoi gălbuie cai — acoperită cu o roşeaţă da Au must bogat duleiu-acriu, 11 şi foarte plăcut. — Se coc In ta tea a doua a lui Iulie j August.

7. Mërul numit Ţarul Ăk un pom de vară, care produce me de o buneţă mijlocie, bune pentru piaţă şi pentru 1 Forma lor e mare şi lungărei) câ tva ; au o coloare verde cu o roşeaţă închisă, cu pe Miezul e alb, mustul bogat, pa acriu, dar cu miros plăcui Щ pe la mijlocul lui August.

8. Mërul Gravenstein, poame de tot bune în toată prn| Sunt de-o mărime uriaşă cu oc aurie, în partea de cătră soareei|| roşii ; miezul e alb, câte-odatăi bin, ear mustul foarte bogat şi ( miros de fragă. Poamele întrec toate soiurile de mere, de cultivarea acestui pom este foii recomandat. Se coc în Octom chiar şi în Noemvre.

9. Mërul murg, produce poai bune şi de-o mărime mal mari mijlocie şi lugăreaţă. Coloare» gălbuie şi în faţa de cătră 1 pete negre-roşiî şi dese. gălbiu-alb, ear cătră mijlo tot. Au must foarte foarte plăcut. — Rodeşte numai în al doilea an, dar rodul mërului e foarte bogat M\ soiu de pomî foarte recomaniA

IM

Noutăţi Arad. 28 Septemvrie n. 1900.

Saşii continuă. Patrioţii şoviniştî nu-'şî n de loc ascunde necazul, că Saşii stă n ca tot dinadinsul pentru conservarea œelor germane, ca nume oficiale ale ora­li lor. După Kronstadt, Hermannstadi şi Irite, 'i a venit acum riadul şi Sighişoa-In şedinţa din 22 1. c. n., representanţa

iestul oraş a hotărît şi a primit şi ea o isa,stilisată de primarul Halbaum, că-ministrul unguresc de interne, vestin-I, cS stărue pentru păstrarea şi pe mal

kjaite a numelui Schässburg, ca nume irial al oraşuiul. — Foile maghiare tnre-îtiesză caşul cât se poate de cătrănita, Tociferează, că tot al ministrului are să arâiiui din urmă !

*

O misiune itatiană la Sinaia. îndată kpă întoarcerea în ţeară Regele Carol va ii la Sinaia misiunea italiană, care îl notifica urcarea pe tronul Italie? a Re-Ы Ыог Emánuel cl Ill-lea. Misiunea ianl se compune din generalul Parravi-o, adjutant regal şi maiorul Ralieri. Mem-jmisiune! r.g tle italiana vor so?i In Ro-tia la 24 Septemvrie st. v.

Cnnnnie. Moicurl, avênd înalta dispen­sa şi binacuvêntare arthierească, dl Adrian неапи. referent la consistorul aradan,

leibat In cerc rastrîns familiar cununia ţoara Florica Frenţ in Talpaş. Nuni au fost doamna şi dl Dr. Iustin

ip. advocat In Tinea. Dorim tinerel perechi toate fericirile.

Dl Dr. G. Vuia, reîntors delà ie-Herculane, 'şi-a reînceput prac-in medicală în Arad, strada Sina.

• Creţtini buni. Nise scrie din Boroşi-: Nu ne patern închipui o jertfă mal

i jj mal potrivit f. cută, decât bisericei (Mila noastre, cari sunt puterea şi vieţa

Mstra naţională. In zilele trecute am avut id o rară bucurie, vëzêad s?virşindu sc o bttdeamnî şi neperitoare pentru sfânta utó biserică. Din banii ce 'I-a adunat «mita cruţare delà petrecerile sale, tine-ittil nostru a cumpërat adecă trei prapori Imsji în preţ de 240 coroane (delà Garan­ties] ţi 'ia dăruit bisericei noastre. Toate № au fost sfinţite Duminecă, In 9 I. c , p părintele protopop Qurb mu, asistat de щШ l Moldovan şi M. Feier, pomeuia fc-ge numele jertfiturilor şi ale tineretului flllasfta liturgie, cât şi la sfi ţirea ace­lor daruri. La sovtrşirea actului a fost de Mi: dl advocat din loc G. Feier şi un

i numeros.—O bucurie şi o adavera'ă nlţamire sufletească se putea ceti din faţa tenor vëzêndu-'s! biserica împodobită cu Mele daruri şi tineretul din comună por-t pe-o cale atât de bană şi de creştinească •laudă ЕѲ cuvine bravei tineriml, căci kpta 1er do buni creştini sigur va fi imi Ш şi îa alte locuri, unde li se va dune KiSt£ veste bună.—X

Anivirsarea liberării Romei. Joia tre ott s'a serbat In toată Italia aniversarea a Hi a libsrSril Rome! Toate oraşele au ht frumos Împodobite, prăvăliile închise şi fistrade furnica raulţ.m-i foarte mare de p . In Roma municipalitatea, rapresen tuta armatei şi a marinei au mers la Maon şi au depus cununi pe mormintele

" ir Victor Emánuel şi Umb(-rto. După nea s'au dus la Porta-Apia, unde primarul ionel a ţinut o vorbire patriotică. Nume-MK cununi au fost depuse îa mijlocul în sUeţiril generale şi pe Bpîrtura delà Porta ipi

de notar. Ni-se scrie, că în n. a fost alegere de notar cercual

h comuna Grebenaţ sub presidiul protopre Mol cercual Iuliu de Somogyi. Dintre 4

a fost ales ou aclamaţiune candi' Uni román, dl G orge Şuşureav, fost no hin Palanca. Alegerea a decurs în cea ni bună ordine şi s'a împlinit dorinţa po­pului, de-a avè odată şi notar român.

O carte pentru popor. Ni se scriu următoarele: Nefiind poporul nostru încă destul de orientat în afacerea feluritelor dări de consum, — binevoiţi a lua notiţă despre cartea de nearorată trebuinţă pentru el :

Instrucţiunea în afacerea dărilor de con­sum". Se cape ta la mine prin asemnată poştală. 1 exemplar costă 20 fileri ; 5 exem. 80 flleri; 10 expl. 1 cor. 20 fii., franco. Cumperătorilor de mal multe exemplare l i s e dă rabat cuvenit.

cu stimă: E. Barbulescu.

Pesac (comit. Torontal).

Nou doctor roatftn. Dl Ioan Bucur, fiiu de ţeran fruntaş din Sacadate, Stipen­dist al fundaţiunil Gojdu, a fost promovat Jo!, ia 20 Septemvrie, la gradul de doctor In medicina univ. la universitatea din Buda­pesta.

* Profesore noue. D-şoara Laura Vlad,

în şedinţa din 25 1. c. a comitetului ,Aso-ciaţiunil* a fost aleasă înveţătoare provi-soră la şcoala civilă de fete a {Asociaţi -unii* din Sibiiu.

Dşoara Cornelia 3dt>ţiu Urechiă din Sibiiu, ѳ aleasă profesoară la şcoala supe­rioară de fete din Arad.

* Concert şi teatru în Bistriţa. Mese­

riaşii româai din Bistriţa invită la concertul împreunat cu. teatru şi joc, care se va ţine Dumineca, în 30 Septemvren. 19C0 înospë-tăria oreşeaească centrală de acolo, sub conducerea lui M. Kraus, diriginte de cor. începutul la 8 oare seara. Venitul curat este destinat în favorul fondului reuniunei meseriaşilor români din Bistriţa. Preţul de Intrare : Locul I. 1 cor. 60 bani ; locul II 1 cor. ; locul III şi locul de stat 60 bani. Programul concertului este variat şi piesa teatrală ѳ : „Drumul de fer", comedie cu cântece într'un act.

Din necazurile sătenilor. Un ţeran, abonent al nostru din Pătaş ne scrie urmă toarea plânsoare : , In comunele din notaria­tul nostru Prilipeţ, Pătaş şi'2?orZoi>ewiî-vechî suntem foarte supăraţi din partea protopre-torulul şi a notarului, care fără nici o veste, foarte ne necăjeşte cu o lege despre fon şi nu ştim ce să facem cu legea aceea. Au publicat, că cine vrea să pună fên in pod sau în grădină, are să se înscrie la casa co­munală şi să plătească 2 coroane. Aşa s'au înscris vr'o câţ!-va oameni din comuna noastră Pătaş şi a eşit pretorul afară în sat şi pe toată ziua a vizitat câte 10 din cel înscrişi şi tragend 20 coroane. Dumnia-lui spune, că numi aceluia îl este îngăduit a pune fên în giurul casei, care are loc de­părtat cu 20 meteri de casă şi de vecini; asemenea şi în podul grajdului numai cam o mRjă de fên să se pună. Ne-am ruga de-un sfat grabnic : pe ce cale să apucăm ? că suntem siliţi să ne părăsim comuna*. D. L.

Sfatul w btru e : să fiţi eu răbdare, căci aci poate să aibă multă dreptate şi diregëtoria. Ştiţi doară, câte nenorociri se întemplă cu focurile pe la sate, din negri jea omului. Paza bună însă încungiură pri­mejdia.

*

Convocare. In înţelesul ordina-ţiunei Ven. Consistoriu gr. or. român din Arad Nr. 6 6 4 1 / 9 0 0 convoc adu­narea constituantă a reuniunei înveţă­torilor delà şcoalele poporale confesionale gr. or. române din protopopiatele Timi­şoara, Comloşul-mare, Belinţ şi Lipova pe Dumineca, 7 Octomvre a. c. st. n. după ameazi, la 2 ore în Timişoara-Fabric în şcoala română de băieţi.

Obiectele adunării : Stabilirea statu­telor şi constituirea provisorie a re­uniunei. Timişoara, 23 Septemvre, 1900 . Emanuil Ungurianu, comisar consistorial.

* Recolta viilor. Din Pâncota primim

următoarele : In anul curent vinul o să fie foarte bun Timpul din urmă a ajutat atât de mult, încât se sperează că vinul nou o să fie cu 4—6 gradurï mal tare, ca anul tre­cut. Culesul se va începe în 8 Octomvre st. n.

•

Statuia Iui Széchenyi — furată. Până mal zilele trecute se afla bine aşezată pe dealul .Svábhegy" d d a Budapesta statuia lui Széchenyi. Un om rSu Insă a lăcomit la ea şi — a furat-o acum de curénd. S'a por­nit cercetare împotriva făptuitorului, şi cu data 25 1. c. se anunţă din Viena, că hoţul

a fost ргіпз acolo. Numele lui e Weinber­ger Fü'öp, originar din comitatul Zemplin şi locuitor în Budapesta. E un hoţ ordinar, care pentru o altă crimă fusese deja osân­dit la temniţă pe trei ani. întrebat fiind, cum a ajuns in posesiunea statuel, Wein-berger a röspuns, că în 24 1. c. un flăcău 'I a vêndut o in Budapesta cu 100 coroane. Neagă cu îndërëtnicie, că ar cunoaşte mal de aproape pe cel-ce ' I a vêndut-o şi spune, că dînsul a vrut să vendă statuia in Viena, pentru asta a plecat şi el Ia Viena, după-ce o trimisese înainte Ia propria sa adresă. Wainberger a fost predat tribunalului, ear' statuia in curénd va fi adusă earăşi la locul el.

Să nu se uite, că hoţul de statuie este un patriot nou, recrutat din rindurile per­ciunaţilor, cari ee pricep el, ce annme ser­vicii să facă .naţiunii" !

• Punerea sub aeusă a fostului cabinet

sêrb. Din Belgrad se anunţă apropiata pu­nere sub acusă, a fostului cabinet de sub presidenţia d lui Vladan GeorgevicI, pentru violarea Constituţiei şi pentru abus de fon­durile secrete ale statului.

* Doué sinucideri în Arad. 1er! (27

1. c.) dimineaţa s'au sinucis împreună aici în Arad (strada Eötvös) doué suflete tinere, îndrăgostite. Eroii tragediei sunt : Monti Lajos, ajutor de apotecar in spiţeria Rosnyai, şi Văray MarisM, actriţă la teatrul din Arad. El era de 23, ea de 17 ani. Sinuciderea s'a întâmplat la cuartirul fetei ; ma! întêiu s'au otrăvit cu morfiu, ear' după asta Monti a tras un glonţ de revolver tn inima fetei şi al doilea 'şi-Га descărcat şie-'şl in terapia. Imeoiat au murit amêndol îm­brăţişaţi. Erau deja logodiţi şi căsătoria avea să fie în Decemvrie, ear' pedecl In calea acesteia nu erau. Pentru aceasta tragica istorie a produs mare sensaţie în tot oraşul. In cât pentru tinërul Monti, lucrul se explică.

Mal mulţi membri din familia lui au avut tot asemenea sfîrşit tragic. Un unchiu al lui ca student în drept s'a sinucis la mor­mântul mamei sale, ear fratele mal mic al acestuia, fost fibirëu îa Boroşineu, a ajuns în casa nebunilor; un alt unchiu al lui, fost negustor în Arad şi un frate al acestuia, tot negustor, asemenea s'au sinucis. Muma lu a murit otrăvindu-se, şi tatăl seu ase­menea 'şi-a curmat viaţa cu mâna proprie. Era, va să zică, îa familie boala aceasta, care a pus şi în mâna tinerulul Monti arma u izëtoare. Mal are încă doue surori şi un unchiu romaşl tn urmă.

* Geografia comitatului Arad. Cei cari

doresc a procura delà administraţtunea ziaru­lui nostru . Geografia comitatului Arad", de învăţătorul Damaschin Medre — cel mai nou manual de geografie, aprobat de Ven. Consis­tor pentru clasele III şi IV ale şcoalelor noastre poporale, — să binevoiaseă, pe lângă preţul de 35 cr. al unui exemplar, a trimite şi porto postai, căci altcum nu suntem în stare a efectui comandde.

» Năpăstuiţi de fiare sëlbatice. „Tribu­

nei" i se scrie, că în giurul Bistriţei, şi mal cu seamă în hotarul comunelor de sub munte, fiarele sëlbatice s'au înmulţit aşa de tare, în deosebi porcii sëlbatceï şi urşii, încât locuitorii, spre a-'şi apëra bucatele şi vitele in contra rapacităţii fiarelor, sunt siliţi să petreacă noaptea la hotar, făcând focuri cu bobotaie mare pentru a împedeca astfel năvala dihăniilor, fiindcă arme nu au, cu cari să să apere in contra lor.

*

Corni din Pesac, care a cântat la sfinţirea bisericii din St. Miclăugul mare tn ziua Sfintei Mărie-mică, se compune după-cum urmează : Damian Andraş conduce -tor, George Laţia, George Avram, Pantelie Angel, George Slatina, Marcu Mureşian, Partenie Muntean, Ioan Iovan, Ioan B81S-gian, Ioan Bogdan, Mihai Bogdan. Nicolae Dos», George Doşa, Ioan Milos, George Së lăgian, George Angel, Ilie Sarstinianţi, Тео dor Selăgian, Simion Muntean, Bteva Laţia, Mihai Biaş.

* „Foaia Pedagogică", ce deja în

al IV-lea an apare lunar în Sibiiu, în întindere de doue coaie, sub direcţia dluï prof. Dr. D. P . Barcianu, are în Nr. 9 (din 1 Septemvrie) următorul cuprins :

E xc ursi ani le şcolare, de Dr. Ioan Stroia. (Urmare şi încheiere). — Modele de lecţiunl :

Peatra de var, patru lecţiunl din istoria naturală (mineralogie), de Dr. D. P. Barcianu (Lecţia a H-a). — Tributul unei datorii, câteva cuvinte la cel mal nou portret al metro-politulul Şaguna, de Dr. D. P. Barcianu. — Din literatură şcolară. — Informaţiunî. — Felurimi.

Abonamentul pe an : 6 coroane. — Ca unica foaie bună şi de spe­cialitate, ce-o avem pe terenul pe­dagogic, o recomandăm călduros tu­turor înveţătorilor noştri.

• Se oferă ca ucenic la un barbier ro­

mân un băiat de 14 ani, cu ştiinţă de carte şi bune purtări. Cel-carI ar dori să-'l pri­mească, să se adreseze la dl G. Dudulescu, Înveţător In F. Giriş (F. Győrös, p. u. Tenke.)

Poşta Redacţiei. Adam Basarab, Romos. DupS-ce odată

acel corespondent 'şi-a retras acusele şi o declară asta tn public, nu mal are în­ţeles să publicăm ce ni-al trimis. Uşi de­schise la ce să mal forţezi?

,Membrii", Cermeiu. Nu este afacere pentru publicitate.

V. t , Sebeşul s. La timpul sëu se va arăta pe ce cale — tot prin escrocare — a ajuns acel individ la .declaraţie".

Braşovean. Are haz, dar să aşteptăm până se poate complecta cu hotărlrea defi­nitivă ce va trebui să se ia.

Antispiritist : Despre , seanţele* din .pagodă* am auzit de mult. Ceva mal po­sitiv I

D lui Mihai Rubinovid, preot în Bruz-nie : Cele trimise nu se pot publica. Aface­rea aparţine judecătoriei criminale, unde, cum spunl, в'а şi trimis deja.

D-luï I. J., preot în Zerveşti : Cu atât mal bine, dacă ai ştire positiva, că unde Ţi-se împiedecă foaia. Fă arătare contra .cancelariei notariale din Caransebeşul nou — la fibirău, care e dator să reguleze afa­cerea. Direcţia poştală nu se poate ame­s t e c , în acest cas.

G. Dudulescu, Giriş. După-ce băiatul îşi va fi găsit loc, să se adreseze dlul P . Truţia. advocat în Arad, directorul Asocia-ţiune! Aradane.

Poşta administraţiei. D-lu! T. Ch. în Chişineu: N'a sosit încă. D-luï I. V. Reşiţa: Geografia Medroa

o putem trimite numai pe lângă primirea preţului de fii. 70 plus 10 fileri porto postai.

ECONOMIE. Cereale (bucate).

De aci încolo preţurile pe pieţe se so­cotesc în coroane şi după 50 chüograme, ear' nu ca şi până acum, după maja me­trică (100 chüograme).

Preţurile delà 28 Septemvrie din Arad:

Grâul cel mai bun Cucuruz . . . . Secară . . . . Orz Ovës

cor. 7.14—7.40. , 5.25—5.50. , 5.10-5.15. , 5.50—5.60. . 4.70-4.90.

Preţurile dda 28 Septemvrie din Budapesta

Grâu in Octomvrie . . cor. 7.67—7.68 Secara 6.17—619 Оѵёз . . . . . 5.35-5.37 Cucuruz pe August . . . . 6.17—6.19

P r e ţ u l p o r c i l o r . Conform buletinelor din B.-Pesta

Kőbánya (Steinbruck). Porci: tineri, grei îngrăşaţi de peste 320

khilogr. perechia: bani 98 — 99. Tineri mijlocii în greutate de 251—

320 Chilog. perechia bani 97 -98 . linerl uşori în greutate de 250 Chilog.

perechia: bani 98—99. Porci de Serbia grei de peste 260

Chilg. perechia: ban! 98—97 şi uşori de peste 210 Chilg. perechia: ban!94—95.

Editor: Aurel Popovici Barcianu. Red. respuns: Ioan Russu Şirianu.

626. végrh. sz.

-1900.

Árverési hirdetmény. Alulirt bírósági végrehajtó az 1881. évi LX. t.-cz. 102. §-a értel­

mében ezennel közhírré teszi, hogy a m.-radnai kir. járásbíróság 1898 évi V. 375. számú végzése következtében Dr. Pop István javára, Popa Geraszin és Aurél ellen 164 kor. s jár . erejéig 1898 évi szeptember hó 3 án foganatosító't kielégítési végrehajtás utján 1ѳ ез felülfoglalt és 760 koronára becsült következő ingóságok u. m. : különféle gazdasági felsze­re lések és elmozdítható faépületek nyilvános árverésen eladatnak.

Mely árverésnek a m.-radnai kir. járásbíróság 1899. évi V. 165/5 számú végzése folytán 134 kor. tőkekövetelés , ennek 1898. évi április hó 18. napjától járó бо/o kamatai , váltódij és eddig összesen 106 koronában bíróilag már megállapított költségek erejéig Popa Geraszin és Popa Aurél kapriíczai lakásán leendő eszközlésére 1900. év i o k t ó b e r h ó 1-sö n a p j á n a k dé l e lő t t i 10 ó r á j a határidőül kitüzetik és ahhoz a venni szán­dékozók oly megjegyzéssel hivatnak meg, hogy az érintett ingóságok az 1881. évi LX. t.-cz. 107. és 108. § a értelmében készpénzfizetés mellett a legtöbbet ígérőnek, szükség esetén becsáron alul ia el fognak adatni.

Amennyiben as elárverezendő ingóságokat mások is le ós felül-foglaltattàk s »aokra kielégítési jogot nyertek volna, jelen árverés az 1881. évi LX. t.-ca. 120. §. értelmében ezek javára is elrendeltetik.

Kelt M.-Radnán 1900. évi szeptember hó ü2-ik naf ján.

Smikàl János, kir. bírósági végrehaj tó.

503 1—1

C e l m a i b u n e r o i u T

Ф

însoţirea

CALŢUNARILOR dili ARAD, Ma-Bisericei, Falatul inorijilor.

Singură in felul sëu ţine în deposit nnmai fabricaţii proprii sau găteşte Ia comandă

ghete pentru dame şi bărbaţi, cum şi papuci pentru băieţi şi fete,

apoi ghete comode şi alte soiuri de Încălţăminte.

T o a t e a c e s t e a n u s u n t l u c r u r i d e f a b r i c ă , d a r ' s u n t m a i i e f t i n e ş i

m a i b u n e .

Comande din afară se execută prompt şi cu preţuri moderate.

Trimitem şi la casă ghete de probă în orï-сѳ timp dorit.

Aparat elastic pentru călcâie, inv»nţ^a lui Löderer, căpitan de honvezi ung. r e g , aplicabil atât la ghete de dame, cât şi la ghete pentru bărbaţi, se poate avo

numai delà noi.

Mare magazin de ereme şi lakk cr i în diferite colori.

484 1 1 —

S » «!•*-Ф Ч Ф a Ф o » M M» ET » Ф Ф И o Ф Ф Ö

P r e ţ u r i i e f t i n e d e n e c r e z u t

In atenţiunea domnilor în­veţător! români. Aducem la cuno­ştinţa domnilor Înveţător! de la şcoa-lele poporale, că a eşit de sub tipar Geografia comitatului Arad, de În­veţătorul Damaschin Medre, — ca manual cu mal multe chărţl geografice, întocmit pentru clasele III. IV. ale şcoalelor poporale, şi aprobate de Ven. Consistor aradan.

Se poate procura de lâ Adrni-niştraţiunea „Tribunei Poporului" din Arad. Preţul 35 cr. plus 5 cr. porto postai.

Tipognűm^M ГТгйппа FOPORUW'

iarangiatâ fiind cu materialii» 0 8 2

|°]Ш|!|!£І§§« primeşte spre executare : jşSos

Ш T ipăr i tu r i Щ CărtI , Щ Orl-ce de buneii, gg j Broşur i , JSSS] ttpţrltri|

Inv i t ă r i ^ ^ ^ A n u n t u r i f t i ^ la nuntii , KSSSJ nebrale, etc. |

Ц m o d e r a t e preţuriTj

# # # # # # # # # # # 1

ф Deposit de giuvaerurî, oiasarnice ^ ул\ £ şi argisterii.

Bogat asortiment de ciasornice ̂ /^Ş&î cu pendulă, de perete şi ^ ^ Q V *

deşteptătoare. ^

RoparaţiuBi de tot felul

ie ciasornice şi діш să execută cu toată promtittiűinea.

C u p r e ţ u r i l e c e l e mal m o d e r a t e .

Em. Manno-Zissy neguţătorie de produotô şi comisiune în Budapesta

P e t ő f i - t é r 3 .

m

In vederea recoltelor recente, îmi iau voie a-mi

oferi serviciile mele la bursa de cereale domnilor economi,

cari voesc a-şi dirige afacerile lor de vênzare aici In cere­

ale ca :

g r â u , o r z , o v ë s , c u c u r u z , r a p i ţ ă etc.

Lucrez de mai mulţi ani la bursa de cereale de

aici cu suces, servesc onoraţilor mei comitenţi de tot solid

şi eftin.

Rog deci, ca cu ori-co întrebare înasfel de afaceri

să ѳэ adreseze la mine direct, în limba română, pe cari le

voiu resoiva Intodeauna prompt.

Cu distinsă stimg :

Em. Mauno-Zíssy Budapest, Petôfl-tèr nr. %

504 8—3

mm «Tipografia Tribuna Poporului* Aurel Popoviciu Barcianu.