CUPRINSCapitolul I. Generaliti privind succesiunile4 1.1.Definiie. Principii generale..4 1.2.Succesiunea-mod de dobndire a proprietii in dreptul roman..10 1.3.Principiile de baz ale dreptului succesoral roman..11 Capitolul II. Succesiunea testamentar.13 2.1.Testamentul..13 2.1.1.Noiune i definiia testamentului.13 2.1.2.Evoluia testamentului..16 2.1.3.Testamenti factio.18 2.1.4.Testamenti factio activa..19 2.1.5.Testamenti factio pasiva..20 2.2.Formele testamentului in dreptul roman...24 2.2.1.In perioada veche..24 2.2.1.1.Testamentul calatis comitii...24 2.2.1.2.Testamentul in procinctu..27 2.2.1.3.Testamentul per aes et libram...28 2.2.2.In perioada clasica..32 2.2.2.1.Testamentul nuncupativ.32 2.2.2.2.Testamentul pretorian34 2.2.2.3.Testamentul militar35 2.2.3.In perioada postclasica...35

1

2.2.3.1.Testamentul civil........35 2.2.3.2.Testamentul tripartit36 2.2.4.Forme atipice de testament.37 2.3.Instituirea i substituirea mostenirii39 2.3.1.Instituirea de mostenitori39 2.3.1.1.Noiune, condiii.39 2.3.1.2.Categorii de instituiri..41 2.3.1.3.Modalitai de instituire42 2.3.2.Substituirea de mostenitori.45 2.3.2.1.Noiune........ 45 2.3.2.2.Forme de substituire...46 Capitolul III.Dobndirea succesiunii...................48 3.1.Deschiderea testamentului.48 3.2.Acceptarea succesiunii(audio hereditis)...49 3.2.1.Cretio.50 3.2.2.Pro herede gestio...50 3.2.3.Nuda voluntas.........................................................................51 3.3.Repudierea succesiunii.Noiune.Evoluie..51 Capitolul IV.Sanciunea succesiunii testamentare in dreptul roman.53 4.1.Sanciunea in dreptul civil-petitio heredidas.53

2

4.1.1.Noiune..53 4.1.2.Condiii cerute pentru intentarea petiiei de hereditate54 4.2.Sanciunea succesiunii pretoriene-bonorum possessio55 Capitolul V.Legate i fideicomise..57 5.1.Legate....57 5.1.1.Definia legatului...57 5.1.2.Condiiile de forma ale legatului58 5.1.2.1.Legatul per vindicationem.58 5.1.2.2.Legatul per damnationem.59 5.1.2.3.Legatul per praeceptionem60 5.1.2.4.Legatul per sinendi modo..60 5.1.3.Condiii de fond ale legatului.61 5.1.4.Sanciunea legatului...62 5.2.Fideicomise....63 5.2.1.Definiia fideicomitului.63 5.2.2.Sanciunea fideicomisului..64 5.2.3.Fideicomisul de familie..64 5.2.4.Fideicomisul de ereditate...65 Capitolul VI.Concluzii...66 BIBLIOGRAFIE...... 70

3

CAPITOLUL I GENERALITAI PRIVIND SUCCESIUNILE 1.1 Definiie. Principii generale.

In cadrul marilor instituii de drept roman, mostenirea ocup un loc aparte, bine individualizat, cu particulariti distincte, avnd nu numai reglementare amanunit, ce reflect preocuparea romanilor pentru lucruri clare, temeinice i lipsite de ambiguitate, dar i o evoluie ce nu poate fi desprins de realitatea politic, social i economic a societaii de acum cincisprezece secole. De altfel cel care a sintetizat cel mai cuprinztor spiritul roman, marele crturar german ce a trit la sfritul secolului trecut R.V. IHERING spunea c de trei ori Roma, prin mijloace diferite a fcut s i se asculte cuvntul in lume:cu spada, cu crucea i cu legea1. Istoriei i religiei le revin sarcinile de a arta cum a putut s adune sub un sceptru attea neamuri deosebite, coordonndu-le activitatea intr-un stat cu caracter universal2 i pe de alt parte cum din locul unde tronase odinioar fora material s-a ridicat mai trziu puterea spiritului cu atta prestigiu, inct papalitatea1 2

R.V IHERING-Geist des romiscen Rehts.Alen-1868 I.C CATUNEANU-Curs elementar de drept privat,1923, pag. 64

medievala putea afirma: Roma caput mundi regit frena orbis rotundi. Iat c stiinei dreptului ii revine misiunea foarte grea de a explica un fenomen unic in istorie, acela al unui drept strin i de multa vreme mort, s ajung s se impun unor popoare strine, nici prin for, nici prin sprijinul credinei, cu aa efect, inct s stapneasc la ele acas i s le fac educaie juridic multe secole de-a rndul.3 Chiar dac istoria ne acord o anumit vocaie succesoral asupra originalei contribuii romane la bunul comun al civilizaiei romane, nu trebuie sa ne socotim beneficiari ai unei legatum optionis, ci dimpotriv, trebuie s vedem in pragmatismul, limpezimea, simplitatea i eficacitatea regulilor juridice romane, un model i un indemn in a lua ce e mai bun, dnd la rndul nostru ce e mai bun in folosul comun. Succesiunea se poate afirma c este strns legat de patrimoniu. La rndul sau patrimoniu4nu poate exista in afara persoanei. Att una ct i cealalta presupun in mod necesar existena unei persoane, a carei dispariie, fizic sau juridic, da nastere unui complex de norme juridice, ce constituie fundamentul temei noastre.3 4

I.C CATUNEANU-Op. Cit., pag. 7-8 P. COLLINET-Patrimonie.Paris 1930, pag.165

Romanii nu au definit succesiunile, cum nu au definit nici alte instituii. Succesiunea reprezint o transmitere a patrimoniului unei persoane, la moartea sa, succesorilor si. Dupa ius civile, patrimoniul rmas la moartea unui cetean roman se numea hereditas. Prin aceasta denumire nu se intelege numai totalitatea bunurilor al carui titular a fost defunctul, ci i dreptul celor rmai de a succede la acest patrimoniu. De aceea IULIAN a definit hereditas:successia in universum ius quam defunctus habuit5. Cu alte cuvinte mostenitorul devenea noul stpn al patrimoniului defunctului. Chiar etimologia cuvntului ne indic acest lucru;heres are origine comun cu sanscritul i grecescul herus=stpn, fra a se arta ins c e vorba de un propietar nou pus in locul celui vechi. De asemenea este sinonim cu dominus,dupa afirmaia lui FESTUS: La cei vechi herus insemna dominus. In acest context, va trebui sa facem trimitere intr-o perioad anterioar, la inceputuri cnd acreditarea avea mai mult caracter religios dect patrimoniul: s-a spus ca mostenitorul primitiv roman nu este un succesor in ceea ce priveste bunurile defunctului, ct un continuator al cultului domestic i un stpn al casei defunctului, mai ales c putea foarte bine s nu aib nici unCf.Dig.50.17.62.-Faptul de a mosteni presupune moartea cuiva, altfel o succesiune cu caracter universal nu este posibila(vivendis nulla hereditas-Dig.29.2.27)5

6

folos din succesiunea rmas. O alt idee care confirm acest aspect religios este aceea c o persoan instituit ca mostenitor, dac nu accept intr-un interval bine determimnat mostenirea deoarece cultul privat s nu ramn in suspensie, adic s fie cineva pentru a se ocupa de ceremonii i sacrificii, a permis dreptului roman s incuviineze oricui uzucaparea bunurilor succesorale cu condiia de a primi sa fie mostenitor, punndu-i in sarcina cultul domestic, care in acele timpuri era foarte strict.6 Revenind la perioada care ne intereseaza, demn de menionat este ca succesiunea are loc cu titlu universal, adica mostenitorul intra printr-un singur act in intreaga situaie juridica a defunctului cu un asemenea efect, inct s-a spus ca i continua personalitatea juridica. Prin urmare, dobndeste calitatea de propietar, dreptul de creditor, de debitor, cum avusese i defunctul, raspunznd personal de intreg pasivul mostenirii. Se excepteaza de la succesiunea universala aa numitele iura personalissima7,o categorie de drepturi ce sunt inseparabile de persoana decedatului, ce in mod inevitabil se sting la moartea sa. De aceea motenitorii nu dobndeau nici usufructul, nici usus nici habitatio, nici calitatea de mandatar sau asociat. Nu se mosteneau nici aciunile numite vindicatam spirantes, acordate unei persoaneC.C STOICESCU-Curs de drept roman-Succesiuni-Ed.I.P. Popescu, Bucuresti, 1996pag.4 7 I.C, CATUNEANU-Op.cit.-pag.4716

7

pentru a obine o satisfacie in urma unei atingeri personale, precum actio iniuriarum, actio calomniae8. Nu se mosteneau de asemenea acele datorii cu caracter penal, care provin dintr-un delict al defunctului, conform regulii in poenam heres non succedit9. Mostenitorul raspundea totui faa de asemenea aciuni penale, din punct de vedere rei persecutoria, adica intruct patrimoniul mostenit se va fi mrit prin rezultatele delictului comis. In afara de cazurile aratate mai sus, mostenitorul primeste succesiunea in intregul ei, compusa din activ i pasiv, sau cum este cunoscut, cazul tipic de achiziie per universitatem. Alaturi de principiul succesiunii in universum ius s-au dezvoltat i dobndit mortis causa cu titlu particular. Aa sunt legatele i unele fideicomise, prin care beneficiarul dobndeste lucruri sau alte valori izolate din mostenire fara a raspunde de datorii hereditare. O succesiune se deschide prin moarte, insa spre deosebire de dreptul modern, la romani nu trecea, in principiu, asupra mostenitorilor, ci numai li se oferea(moarte inseamna pentru eventualii mostenitori o chemare la mostenire, o vocaie;comentatorii germani o numesc delaiune). De aici i numele delatio hereditatis. Prin simpla delaiune mostenirea nu s-a8 9

Dig.-3.6.4.Dig.-39.1.22

8

cstigat. Ramne ca motenitorul sa-i manifeste voina de a dobndi, pentru ca sa aiba loc aquisito hereditatis. Succesiunea cu titlu universal este succesiunea mortis causa, cnd transmiterea patrimoniului unei persoane moarte , ca tot unitar, comporta un activ i un pasiv. Succesiunea se numeste hereditas, cuvnt derivat de la numele noului titular al patrimoniului heres(mostenitor sau succesor) Hereditas se numete i totalitatea bunurilor lasate de o persoana decedata. Heredele nu este numai un succesor al bunurilor i datoriilor, o hereditas cuprinznd i elemente nepatrimoniale. Heredele continua personalitatea patrimoniala a defunctului sau il reprezinta. Acesta succednd in universum ius defuncti, patrimoniul defunctului se contopeste cu cel al heredelui, rezultand ca raporturile juridice care existau intre herede i defunct se sting i heredele raspunde faa de tertele persoane de datoriile defunctului, chiar daca bunurile mostenite de la el nu ajung pentru a le plati. El raspunde ultra vires hereditatis(peste puterile succesiunii). Cnd sunt mai muli succesori coheredes, fiecare dintre ei are vocaia la intreaga succesiune, dar din pricina concurenei, succesiunea trebuie sa se imparta, concursu partes fiunt10.10

N.CATUNEANU-Op. Cit. 3459

Persoanele chemate a dobndi succesiunea sunt desemnate prin voina defunctului, prin testament (se refera pe baza de testament). Chiar in timpul Legii celor XII Table, succesiunea testamentara capata prioritate. Era nu numai un obicei, dar i un fel de demnitate cetaeneasca ca cineva sa moara lasnd un testament. Prin testament se putea lasa nu numai un herede, dar i legatari, se puteau numi tutor soiei sau copiilor impuberi, se puteau face eliberari de sclavie etc.11

1.2. Succesiunea-mod de dobndire a propietaii in dreptul roman Bunurile in dreptul roman puteau fi dobndite dupa cum urmeaza: a)prin voina defunctului, intocmindu-se un testament, aspect tratat pe larg in lucrare: b)succesiunea diferita contra testamentului potrivit principiului delibertaii de a testa, testatorul putea institui sau dezmosteni pe descendenii sai, dupa cum credea de cuviina, cu condiia sa respecte formele solemne12.11 12

C.ST.TOMULESCU-Drept privat roman.T.U.B. 1973-pag 202 P.C. TIMBAL-Op. cit. Pag. 12010

c)succesiunea ab intestat(conform legii, fara testament) se deschide atunci cnd nu exista succesori testamentari, fie pentru ca defunctul nu a lasat un testament, fie pentru ca testamentul nu a fost valabil intocmit, succesiunea ce este cunoscuta in perioada veche, considerata ulterior Legea celor XII Table13 i consfiineste dreptul celui mai indepartat urma agnatic de a mosteni, excluznd cea mai apropiata ruda de snge, cnd intre aceasta i decuius se rupsese dinainte de moarte, legatura agnaiunii.

1.3. Principiile de baza ale dreptului succesoral roman Nemo pro parte testatus, pro parte intestatus decedere potest(Nimeni nu poate mosteni in parte cu testament i in parte fara testament) Conform acestui principiu, succesorul ab intestat nu poate veni la succesiune daca este erede testamentar. Pentru aceeai succesiune, el poate fi in acelai timp erede testamentar i erede ab intestat.: -daca este numit cineva succesor, numai o parte a succesiunii, in total inlatura succesorii ab intestat; -in cazul instituirii succesiunii sub condiie, pna la realizarea condiiei succesiunii ab intestat, nu are nici un drept de succesiune.13

A.

I.C.CATUNEANU-Op. cit.pag. 47411

Excepii:a)

daca testatorul lasa o persoana onorabila i alta de o condiie ruinoasa, fratele testatorului poate ataca testamentul care nu se anuleaza, dar va fi anulat in parte, astfel ca va veni in succesiune att eredele testamentar ct i cel ab intestat;

b) b) testamentul militar nu este supus aceluiai principiu. BSemel heres, semper heres(odata erede, totdeauna erede). Aceasta inseamna ca dreptul eredelui nu poate fi atins prin sosirea unui termen sau realizarea unei condiii.

CAPITOLUL II SUCCESIUNE TESTAMENTARA

12

2.1.Testamentul 2.1.1. Noiune i definiia testamentului Testamentul a fost intotdeauna un act solemn, dar cu forme variate, dupa epocile ce au trecut, pretorul aducndu-i o contribuie importana, att la regulile de forma, ct i la cele de fond ale acestuia. Pretorul dadea celor instituii pe baza sistemului sau numai o posesie a bunurilor (bonorum possessio). La inceput bonorum possessio era un mijloc de procedura prin care se hotara posesiunea interimara a unei succesiuni, cum se acorda posesiunea interimara a oricarui lucru intr-o aciune in revendicare. Succesiunea era asigurata prin interdictul qorum bonorum, care inlesnea obinerea i apararea ei in fapt, in interesul succesorilor civili, fiind bonorum possessio juris civilis confirmandi gratia. Pretorul putea acorda o astfel de posesie i cnd cineva nu era chemat la mostenire dupa dreptul civil,in lipsa unor astfel de mostenitori supplendi gratia. aplicndu-se bonorum possessio juris civilis

13

Bonorum possessio asigura avantajele mostenirii fara discreie, cnd era data unui succesor civil sau cnd nu era un astfel de succesor bonorum possessio se zice ca e cum re. Cnd exista un succesor dupa dreptul civil, posesiunea provizorie acordata de pretor poate fi evinsa, rezultnd ca bonorum possessio este sine re.14 Definiie: Testamentul este un act formal (solemn) de ultima voina prin care o persoana numita testator instituie(numeste) in mod necesar unul sau mai muli succesori, cu scopul ca acetia sa asigure executarea voinei sale dupa moarte. La origine, numai un herede putea fi instituit succesor. Cnd erau mai muli herezi, testatorul avantaja pe unii in detrimentul altora. In sarcina lui heredes cadea executarea dispoziiilor prin testament. Ulpian moarte.15 (Testamentul est mentis nostrae iusta(contestatia) in solemniter fact ut post mortem valeat) spunea ca testamentul este manifestarea in conformitate cu legea a voinei noastre pentru a avea tarie dupa

14 15

N.CORODEANU-Op. cit., pag. 347-348 ULPIAN-Reg. 20.1 HANAGA-Drept roman privat. Bucuresti, 1978, pag. 32014

O alta definie a lui MODESTIN ii defineste mai ales scopul practic:Testamentul est voluntatis nostrae iusta sententia de ea quod post mortem suam velit16 Insui valabilitatea testamentului depindea de instituirea de mostenitori. Pentru a intocmi un testament potrivit legii romane, testatorul trebuia sa indeplineasca urmatoarele condiii: a)sa aiba cetaenie romana b)sa aiba capacitate juridica deplina(sui iuris) c)sa fie de sex masculin d)sa aiba discernamntul necesar unui act solemn e)sa dispuna de un patrimoniu. Deci erau lipsii de dreptul de a testa peregrinii, persoanele alieni iuris, femeile. In vremea lui Hadrian s-a acordat dreptul de a testa cu incuviinarea tutorilor pentru cei ce suferea de anumite boli mentale, cei ce nu aveau inca indeplinita o anumita vrsta i sclavii care nu puteau poseda un patrimoniu. Pentru persoana instituita cu calitatea de erede, se cerea sa fie cetaean roman. Nu puteau deveni mostenitori, persoanele incerte pentru ca testatorul trebuia sa cunoasca exact felul de a fi al mostenitorului. Nu puteau avea calitate de mostenitori asociaiile de persoane, templele, cetaile. Treptat unele incapacitai privind persoanele incerte au fost atenuate sau chiar inlaturate.16

MODESTIN-Dig. 28.115

2.1.2 Evoluia testamentului La origine, testatorul instituia ca succesori numai herezii sai, dar mai tarziu a putut institui i agnai indepartai i chiar persoane straine de familia sa.17 In pricipal, succesorul sau succesorii instituii, in calitatea lor de executori testamentari, asigurau distribuirea bunurilor defunctului conform dispoziiilor cuprinse in testament.18 Testatorul putea favoriza pe unii dintre herezi spre deosebire de mostenirea legala, unde herezii veneau la succesiune in mod egal, dupa cum putea greva pe cei instituii cu executarea unor legate in profitul unor anumite persoane straine de familie.19 Testamentul indeplinea i alte funcii, cum ar fi numirea unui tutore sau dezrobirea unui sclav20-in nici un caz testamentul roman nu a avut vreodata ca funcie unica ingrijirea cultului privat21 In timp, pentru protectia succesorilor pretorieni s-a creat o excepie contra succesorului indicat in dreptul civil.C.ST.TOMULESCU-Contrbutiuni la studiul dreptului roman, Bucuresti, 1978, pag. 320 18 C.ST.TOMULESCU-Contributiuni la studiul dreptului roman,Buzau, 1973, pag.34 19 D.34.434;D.21.1 20 ULPIAN, Reg.24.1., Opere din Contada Ferrini,IV, Milano, 1920, pag.207 21 LEVY BRUHL-Revue historique du droit francais et estranger17

16

Astfel in dreptul lui pater familis de a dispune de bunurile sale prin testament, la inceput a suferit restricii pentru a asigura chiar contra vointei sale o parte din bunuri anumitor persoane din familie. Se crea astfel un mijloc numit querel a innofficiossi testamenti, pentru a ataca un testament in care de cuius(de cuius hereditateagitur) n-a inut seama de datoriile sale catre familie, constituind astfel un drept al familiei contra sefului ei(rezerva de astazi). Originea cuvantului testament rezulta din latinescul testaria lua marturie, a desemna. Cel instituit ca succesor(herede) in dreptul roman nu e simplu dobanditor de bunuri, el este un continuator al cultului sacru. Este posibil ca intr-un testament , de cuius sa epuizeze toata succesiunea prin legate, totui el trebuie se desemneze un herede,dei acesta nu osteneste nimic, el ramne numai un inam nomen heredis. Cu timpul testamentul a suferit o interesanta evoluie nu numai in solemnitaile sale externe dar i in structura coninutului.22

2.1.3Testamenti factio22

N.CORODEANU-Op. cit, pag. 35917

Testamenti factio desemneaza capacitatea unei persoane de a-i face testamentul sau de a fi martora la intocmirea unui testament precum i capacitatea de a veni la succesiune in calitate de succesor sau legatar23. Pentru a putea face testament se cere capacitatea speciala numita testamenti factio. Ea era ceruta i pentru a fi numit herede. Testamenti factio reprezinta capacitatea de a lua parte sub orice forma la un testament;de a fi insarcinat cu o tutela i chiar de a fi martor la facerea testamentului. Pentru aceasta se cere i o capacitate de fapt, respectiv posibilitatea de a manifesta o voina orala sau in scris, deci, cu alte cuvinte, de a avea exerciiul dreptului. In acest caz distingem:

2.1..4Testamenti factio activa Testamenti factio activa era rezervata numai cetaenilor romani. Peregrinii nu puteau face un testament cu forele romane. Ei intrebuinau formele dreptului peregrin. Pentru a putea face cineva un testament trebuia sa fie sui generis.

23

A.E.GIFFARD-Op.cit.pag.446;V.HANGA-Op.cit.pag.32118

Un alieni juris nu avea patrimoniu. Femeile, afara de vestale, erau incapabile de a avea un testament, in vechiul drept roman(calatis comitiis si procinctu) O liberta putea face un testament per aes et libram. O femeie ingenua putea face un testament daca ii crea o situaie similara, facea coemptio cu un barbat, de obicei batrn(senex coemptionalis), intovaraita de un pact de fiducie ca sa o manumita. Femeia se dezlega astfel de raporturile sale de familie iar cel ce manumita, tutorele sau fiduciar nu avea interes la averea familiei ca sa nu o autorizeze. Aceasta este coemptio testamenti faciendi gratia. De la HADRIAN, femeile puteau face testament cu autorizarea tutorelui. Cnd tutela femeilor a disparut ele au avut i capacitatea de a face testament. Testamentul facut la inamic era un testament facut de un sclav, deci nu era valabil, chiar daca un captiv se intorcea acasa. Pe baza unuo postliminum, ramnea valabil numai testamentul facut inainte de captivitate. Daca cineva moare in captivitate, legea CORNELIA hotareste ca el sa fie considerat mort din momentul captivitaii, aa ca era valabil testamentul facut inainte.

19

Pierd testamenti factio cei condamnai la exil sau la o deportare in insula, pedeapsa care atrage o media capitis deminutio24 Testamenti factio activa referitoare la sclavi nu putea exista, dar totui o excepie a intarit regula, excepie ce se referea la sclavii publici care aveau in general un statut difereniat faa de sclavii particulari. Astfel ei beneficiau de dreptul de a testa pentru jumatate din peculiul lor. 2.1.5. Testamenti factio pasiva Pentru a putea fi instituit intr-un testament, se cere o capacitate speciala. Nu au aceasta capacitate speciala acele persoane care nu pot face testament25, astfel: -fii de familie care nu aveau un peculium castrense26, cazul obisnuit este ca herede sa fie instituit propiul fiu al testatorului. Cnd e un fiu de familie strain, el dobndeste insa pentru pater familias, daca acesta traieste cnd se deschide testamentul. -Se putea instiutui att sclavul propriu, ct i sclavul altuia. Instituirea sclavului altuia este o instituire directa a stapnului, deci el trebuie sa aiba testamenti factio pasiva.N.CORODEANU-Op. cit., pag. 367-369 N.CORODEANU-Op.cit,pag.369 26 ULPIAN-Reg. 201;c.p.6.22.1124 25

20

Cnd se instituie sclavul propriu trebuie sa i se dea in acelai timp libertatea avnd in vedere ca aceasta era instituit mai ales atunci cnd pasivul depasea activul patrimoniului defunctului. El trebuia sa fie in acelai moment i liber i succesor. Nu putea sa fie succesor daca nu era liber i nu i se putea da libertatea inainte de a se indica succesorul. Formula sa era :Stihus liber turesque este sau heres liberque este IUSTINIAN a considerat insa implicit libertatea sclavilor prin faptul instituirii lui. Peregrinii nu puteau fi instituii. Pot fi instituii desigur latinii. Latinii junieni pot fi gratificai cu libertai testamentare, dar nu le pot dobndi efectiv, daca nu devin cetaeni intr-o suta de zile27. Legea VOCONIA, un plebiscit din anul 585A.U.C.(169 a.Ch.), oprea un cetaean inscris in cens cu 100.000 ai28-sa instituie o femeie sau fata(cu excepia vestalelor, care aveau o condiie juridica speciala) O fiica putea mosteni, insa ab intestat. Nu putea mosteni(NODULA)femeia care a violat anul de doliu.

27 28

ULPIAN-Reg,201.Cp.6.22.11 N.CORODEANU-Op.cit., pag.369-37021

Nu putea fi instituita persoana incerta. Exemplu:acela care va veni primul la inmormantarea mea. Poate fi instituit cineva sub o determinare inmormntarea mea. Persoanele incerte-postum, persoanele nascute dupa facerea testamentului respectiv, postumi sui si alieni au putut fi instituii. Persoana incerta este o persoana juridica, care are capacitatea de a fi instituita ca succesoare, concediata de imparatul LEON. De la DIOCLETIAN, corporaiunile au putut fi instituite ca privilegiu special. Succesorul testamentar trebuie sa aiba testamenti factio pasiva in momentul confecionarii lui i sa o pastreze continuu din momentul deferirii mostenirii pna la dobndire. Ea poate lipsi din momentul confecionarii testamentului i momentul deferirii mostenirii media tempore non nocet. Martorii trebuie sa fie capabili sa aiba testamenti factio. Nu pot fi martori cei ce nu innteleg actul, respectiv:impuberii, nebunii, muii, surzii iar pentru un testament scris nici orbii. Nu pot fi martori femeile, tatal i fratele tatalui. Reprobatum est in ea re domesticum testimonium, nici heredele, sclavul sau peregrinul29.29

sigura.

Exemplu:cel dinti dintre cognaii mei care va veni la

N.CORODEANU-Op.cit. pag.37122

Pot fi martori latinii junieni. Sunt incapabili apostrofaii i unii eretici, cei condamnai pentru adulter i ab comen famosum. Testamentul este valabil cu toata incapacitatea unui martor, daca acesta trece in general drept capabil, eror communis facit jus. Martorii trebuiau sa fie rogai, anume chemai pentru a lua parte la facerea unui testament, nu sa vina la acesta intmplator. 2.1.6.Restricii la libertatea de a testa Existau restricii de ordin: a)formal b)material sau real30 a)restriciile de ordin formal obligau testatorul de a institui pe suii sai sau a-i exhereda. Acesta reprezinta un drept formal al heredes sui de a fi menionai in testament sau de a fi trecui sub tacere, sui heredes instiuendi nel exheredandi(ULPIAN) Exheredarea trebuia facuta imediat dupa instituirea heredelui i in chip solemn, ca i acesta exheredes esto sau exheredes sunt.

30

N,CORODEANU-Op. cit.,pag.38623

b)in literatura de specialitate nu se face referire dect la enumerativ cu privire la Restriciile de ordin material, la libertatea de a testa unei persoane.

2.2 Formele testamentului in dreptul roman 2.2.1 in perioada veche In vechiul drept roman au existat trei forme de testament i anume: 2.2.1.1. Testamentul calatis comitii Testamentul calatis comitii imbraca forma unei legi votate de comitia curiara, de unde se deduce ca la inceput romanii priveau cu o anumita reticena testamentul, act prin care succesiunea prevazuta de lege putea fi modificata31. Cert este ca epoca celor XII Table, principiul libertaii de a testa s-a impus definitiv in dreptul roman32 Comitiile calate erau comitiile intrunite sub conducerea unui pontifex maximus intr-un scop religios, prin ele facndu-se o aprobare a legilor i testamentelor.33CAIUS2.12.Aureliu Gelliu 15, 27;Ulpian reg.20.2 LEVY BRUHL-Revue historique de droit francais et etranger, Paris, 1921, pag. 634 P. BONFANT-Storia del diritto romano, T., Milano, 1923, pag. 186 32 ULPIAN-Reg.11.4.(uti legassit super pecunia tutelare sual rei, ita ius esta) 33 .N.CORODEANU-Op.cit. pag 36031

24

Dupa Caius, comitiile pentru facerea testamentului se intruneau de doua ori pe an, respectiv pe 24 martie i 24 mai pentru ca in zilele de 23 ale acestor luni se facea ceremonia trambielor care serveau la convocarea poporului in curii. Un herald traversa oraul i chema cetaenii curii. Comitiile jucau un rol de simplii martori sau legislatori ca marturie a actului solemn. Testamentul era un vot al comitiilor calate dupa propunerea unui pontif sau a lui rex sacrorum care le prezida. In forma iniiala el avea ineles de adrogaiune trebuind sa dea continuitate sacrului fiind un act de completare in lipsa copiilor. Cu timpul votul poporului a devenit iluzoriu, comitiile fiind reprezentate de 30 de lictori. Testamentul s-a difereniat cu timpul de adrogaiune deveneind un act special de indicare a unui herede, cu posibilitai de a cuprinde o exherendia i o numire de tutore, eliberari de sclavi, legate.etc. Legea celor XII Table proclama libertatea dispoziiilor testamentare, la aceasta epoca comitiile servind doar ca martori. Testamentul calatis comitiis dispare pe la sfaritul republicii. Femeile care nu aveau acces in comitiile calate nu puteau sa faca testament sub aceasta forma(nici sa fie instituite)34. De34

N.CORODEANU-Op.cit., pag.360-36125

asemenea, nici puberii care nu puteau lua parte la viaa cu caracter religios rezervata patricienilor nu puteau face testament i nici institui sub aceasta forma. Odata cu consacrarea principiului aratat mai sus, al libertaii de a testa transmis printr-o dispoziie a legii celor XII Table:uti ledassit super pecunia tutelaquve suae rei, ita ius esto35, testamentul calatis comitiis incepe sa decada. Motivele sunt urmatoarele: -un motiv de ordin public:votul comitiilor curiate nu mai putea impiedica valabilitatea actului de ultima vointa. -coninutul testamentului i numele succesorului erau cunoscute de intreaga cetate, de acum era facut public in cadrul adunarii, in momentul citirii testamentului de catre tastator. -datele probabile-24 martie i 24 mai- deci numai doua zile pe an erau insuficiente pentru validarea unui testament, in acest interval de timp putndu-se intmpla multe lucruri, astfel ca testatorul sa nu mai poata ajunge sa-i prezinte testamentul comitiiei calate. -in afara cetatenilor-numai ei aveau acces-plebeii sau alte categorii de persoane nu puteau utiliza acest fel de testament. 2.2.1.2. Testamentul in procinctu35

ULPIAN-Reg.-II.1426

Testamentul in procinctul a aparut dupa testamentul calatis comitiis in scopul de a inlatura anumite conveniente pe care aceasta forma le prezenta.36 Testamentul in procinctu se putea face numai in pace et atia dar i inaintea unei batalii in procinctu GAIUS spunea ca procinctus este expeditus etarmatus exercitus(oastea gata de plecare i inarmata de razboi)37. Acest testament este accesibil i plebeilor. Se facea sub forma unui ritual, cu sabia pe scut sau trasnd cu vrful acesteia anumite semne pe nisip. Intruct membrii unitailor militare in faa carora se facea testamentul aveau rolul de martori;se pare ca testamentul in procinctu a fost creat dupa testamentul calatis comitiis intr-o epoca in care poporul pierduse calitatea de adevarat legiuitor in aceasta materie. Testamentul trebuia sa fie facut ct mai simplu. O decalaraie in faa poporului sub arme, inea locul formalitailor facute prin comitiile calate. Testamentul in procinctu prezenta dezavantajul accesibil numai cetaenilor avnd intre 17 i 46 ani38 ca era

CICIERO-De orat-1.55;GAIUS2.101. B.BIONDI-Studi in onore di vicenzo Arangio-Ruiz,II,1953, pag.92 37 N.CORODEANU-Op.cit., pag. 361 38 P.C.TIMBAL-Droit roman et ancien droit francais, op. cit., pag. 12236

27

2.2.1.3. Testamentul aes et libram Testamentul per aes et libram reprezinta o aplicaiune a mancipaiunii fiduciare39 i GAIUS ne indica doua faze in evoluia accestui tip de testament. Cel ce voia sa faca un act de dispoziie a bunurilor sale dupa moarte-testatorul transmitea prin mancipatio patrimoniul unei persoane numita emptor familiae, care nu putea fi dect un strain.40 Aceasta se facea printr-o vnzare fictivaimaginaria venditio, venditio numo no, insarcinnd un cumparator-emptor familiae-sa dispuna de bunuri dupa indicaiile lui-incheind aa numitele pacte fiduciare in care se arata numele succesorului precum i felul in care sa fie imparite.41 Aceasta forma de acte intre vii era accesibila i plebeilor insa prezenta incovenientul ca emptor familiae , care era un executor testamentar sui gemeris devenea propietar al bunurilor succesorale, iar pactele de fiducie prin care urma sa se transmita bunurile, conform inelegerii cu testatorul, nu erau sancionate in dreptul vechi.42C.ST.TOMULESCU-Revue internationale des droit de lantiquite, Bruxelles, 1969,pag.345 40 GIRARD-Op.cit., pag.807 41 V.WLASSOK-Studii sullantica diritto romano dellereditae dei legatiT.Revendicati,Academie Viena, 1933 42 ARANGIO-RUIZ-Storia del diritte romano-Napoli,197439

28

Familiae emptor(cumparatorul bun)care avea insarcinarea sa treaca in beneficiul celor care ar fi voit de cuius sa-i lase succesori, se putea insarcina i cu o tutela daca beneficiarul ar fi fost impuber. Instrainarea patrimoniului era definitiva i producea efecte imediate. Cel ce voia sa utilizeze acest mijloc avea avantajul unei forme la dispoziia sa oricnd, iar dezavantajul pentru ca ii instraina din acel moment in chip definitiv bunurile sale. Daca actul era facut numai in vederea unui pericol care a trecut, trebuia o retransmisiune a bunurilor. Emptor familiae ar fi putut abuza de increderea ascordata lui i sa nu execute dupa moartea vnzatorului dorinele acestuia, situaie in care nu ar mai fi fost testament. Testamentul este un act revocabil destinat sa-i produca efecte numai la moartea cuiva nsa nu efecte imediate i revocabile, ca aceasta vnzare. Familiae emptor nu este un herede, el ine locul unui herede. Gaius spune ca ei heredis loco obtinebatde aici rezultnd o noua forma de act, per aes et libram. Pentru aceasta existau mai multe feluri de formalitai, astfel: a)Aciunea de vnzare fictiva a bunurilor. Vnzarea nu-i mai are efectul ei de instrainare ca in faza precedenta, ea servind numai ca o solemnitate a aciunii, dupa cum mancipaiunea servise sa faca

29

alaturi de casatoria religioasa o casatorie pur civila tot aa cum actul per aes et libram a ajuns sa faca un testament laic, alaturi de cel iniial cu caracter religios. Emptor familiae declara ca ia bunul in pastrarea sa i il cumpara numai ca vnzatorul sa-i poata face testamentul, conform cu Legea celor XII Table. b)Actul supus acestei formalitai este o declaraie a vnzatorului fictiv ce conine adevaratele dispoziii testamentare(scrise pe table de ceara). Testatorul declara:haec ita at in his;tabulis cerisque scripta sunt, ita da, ita lega, ita testor, ita que vor quirites(toate cum sunt scrise in aceste tablie de ceara aa dau, aa leg, aa testez i voi cetaenii romani imi vei aduce marturia voastra)43 Testatorul putea sa ia dispoziii i oral. Romanii nu cunosteau iscalitura moderna, martorii servinduse drept pecete, de un inel cu insemn aplicat in dreptul numelui lor. Principalul incovenient al acestui testament era ca testatorul renuna la avere in timpul vietii, apoi nu putea sa faca o vnzare propiilor fii deoarece nu se admitea o vnzare persoanelor de sub propia-i patria potestas. Acestea au facut sa se reduca rolul lui emptor familiae i sa creasca eficacitatea juridica a declaraiei de ultima voina a testatorului. Astfel emptor familiae devine-dar i declara-ca un custode al averii ce trebuie transmisa altuia.43

GAIUS-Instit.II.103;ULPIAN-Dig.28.21.330

Datorita incovenienelor testamentului per aes et libram a fost astfel adoptat inct emptor familiae sa nu mai dobandeasca nici un drept asupra bunurilor succesorale, rolul sau limitndu-se la a pastra acele bunuri i a le transmite, la moartea testatorului, adevaratului succesor.44

2.2.2.In perioada clasica Alaturi de testamentul pere aes libram, care continua sa fie utilizat, apar forme noi de testament, astfel: 2.2.2.1.Testamentul nuncupativ Testamentul nuncupativ se facea sub forma unei declaraii pronunate cu glas tare in prezena martorilor. Unii autori45, pornind de la Gaius, prezinta testamentul nuncupativ ca fiind o a doua faza a testamentului per aea et libram i anume declaraia testatorului prin care se expune asisteneicompusa din trei martori libripensul i familiae emptor-coninutul dispoziiilor lui de ultima vointa sau tinnd in mna tabliele cerate unde este consemnata voina sa, spunnd ca aceea este voina sa,SCIALOJA-Buletino dellinstituto di diritto romano,Milano,1984, pag1,XII,T.53;CICERO-De leg2-21, Aulu Geliu.$-12-18;GAIUS-3.43insf.2.22;GMAY-op.cit, pag.524;ARANGIO-RUIZ-Studio et documentta historice et iuris,Roma,15,1949,pag.392CH>APPLETON, MELANGER GIRARD,t,1912,pag.120;V>G>COSTELLI-Studi di scuola papirologica di Milano,2,1916;P.F.GIRARDOp.cit., pag852-857 45 I.C.CATUNEANU-Op.cit.,pag.47844

31

fara a-i divulga coninutul, ceea ce inseamna ca actul ramne secret. Pe partea externa, martorii ii puneau sigilii i in dreptul lor semnatura(obsignatio et superscriptio). Pentru ca testamentul astfel intocmit sa fie valabil, trebuia ca in cazul formalitailor necesare sa nu fie intrerupta activitatea i totul sa fie facut in prezena martorilor. Cerina unitatii actului(unitas actis)garanta unitatea de gndire a testatorului i impiedica inexacitatea depoziiilor martorilor;mai intreaga i mai consecventa apare exprimarea ultimei voine cnd s-a facut. Dintr-o data, dect atunci cnd este facuta prin acte discontinue i succesive. Mai mare eficacitate au spusele martorilor despre ceea ce au auzit i au vazut impreuna cu ocazia unui alt act solemn,savrit fara intrerupere.46 Aadar sub forma prezentata mai sus, importana juridica a testamentului nu o mai avea vnzarea imaginara ca la forma de testament precedenta, ci acea declaraie numita i totodata reprezinta tipul tetamentului roman. Ca aspect exterior testamentul consta in doua sau trei tablie de lemn denumite diptychae sau triptychae47, longitudinale, unite intre ele ca filele unei carti, unse cu un strat de ceara in care se scria astfel ca sa nu se afle dorinele sau amanuntele voinei testatorului:daca se foloseau trei tablie, cum se obisnuia la testamente, se scria pe partea interioara a primelor doua apoi seULPIAN-Dig.28.I21.3 E.CERNEA,E.MOLCUT-Istoria statului si dreptului romnanescEd.Sansa,1993,pag.2746 47

32

legau cu sfoara din in pe ale carei extremitai pe partea din afara martorii ii puneau sigiliile i alaturi semnatura. Cnd testatorul dorea sa se stie ca tripticul conine un testament obinuia sa indice aceasta pe partea interioara a tabliei a treia semnnd cu numele sau. Aceasta forma de testament a fost declarata obligatorie printr-un senatus consult de pe vremea lui NERO, pentru ca asigura secretul de ultima voina48. 2.2.2.2.Testamentul pretorian Testamentul pretorian consta dintr-un inscris care purta sigiliul a apte martori(gasim reminiscene ale testamentului per aes et libram). Pretorul delimiteaza actul de forma mancipaiunii devenita fara coninut juridic, de acela al nuncipaiunii. Testamentul se reduce numai la un inscris cu apte pecei de martori. Martorii trebuiau sa fie, rogai, voluntarii i idonei conform unui text de ULPIAN: -idonei erau cetaeni romani ajuni la pubertate, care nu erau nici alienai nici mui sau surzi nici intestabiles, nici risipitori, nici rude apropiate cu testatorul sau cu cel instituit. -voluntarii sunt martorii care au venit de buna voie.48

PAUL,sent-5.25.633

-rogai erau aceia care au fost invitai in mod special in scopul de a servi ca martori. Conform lui ULPIAN, o persoana care s-a intmplat sa fie de faa la intocmirea unui testament nu poate servi ca martor caci nu a fost special chemat la aceasta ceremonie. Pretorul a transformat pe libripens i emptor familiae in martori alaturi de cei cinci care erau neceasari la orice mancipaiune. Reforma pretoriana din anu 68, statua:pretorul dadea beneficiarului unui astfel de testament numai o bonorum possessia secundum tabulus. Era o bonorum possessia supplendi juris civilis gratia, care putea sa duca la o uzucapiune daca nu intervenea un succesor civil. ANTONI PIUS a creat o exceptio doli contra succesorilor civili. De atunci avem bonorum possessia juris civilis corrigendi gratia, caci ea a devenit cum re, fiindca indeparteaza pe succesorul civil 2.2.2.3 Testamentul militar Testamentul militar nu presupune vreo condiie de form. El putea fi fcut oricum, cu condiia ca voina testatorului sa fie clar exprimat.

34

2.2.3. In perioada postclasic In dreptul imperial mai trziu apar: 2.2.3.1. Testamenul civil Testamentul civil-sub form orala-exprima voina testatorului, clar exprimat verbal faa de martori, cinci la inceput apoi sapte. Era forma de testament per aes et libram redusa la expresia cea mai simpla. Sub forma scrisa nu se mai facea sub forma tablelor de ceara ci se facea pe papirus. Testamentul se putea prezenta martorilor, inrolat intr-un sul att ct era scris ca peceile i numele lor(subscripia) sa fie puse in reliqua parte, fara ca ei s vad coninutul. 2.2.3.2. Testamentul tripartit Astfel este cunoscut testamentul tripartit creat in anul 439 de TEODOSIU II i VALENTIANIII, compus din trei categorii de formalitai, dupa cum urmeaza: -de la dreptul civil s-a luat unitatea actului(una contextu), testamentul fiind facut una codemque die et tempore -din dreptul pretorian a luat numarul martorilor i pecetile4949

GAIUS-II.12035

-din dreptul imperial a luat subscrierea martorilor i a testatorului50 Pentru ca testamentul sa fie valabil nu era nevoie sa se poarte o data. In acest timp au aparut i alte forme de testament: -testamentul olograf, recunoscut de VALENTINIAN II trebuia sa fie scris in totalitate de testator. Acesta insa nu a trecut in legislaia lui IUSTINIAN dect ca partaj de ascendent51 -testamentul public-apud acta conditium-a fost recunoscut de o constituie a lui TEODOSIU i HONORIU la 413 e.n. Testamentul public este o declaraie verbala facuta inaintea autoritailor judecatoreti sau municipale in urma careia se incheie un proces verbal. Testamenul principi oblatum era scris i apoi remis pentru pastrare in cancelaria imperiala. Acesta era folosit pentru personajele de baza ale imperiului.52 -testamentul exceptional, facut in condiii deosebite cnd testatorul era in imposibilitate de a vorbi, auzi sau vedea. 2.2.4. Forme atipice de testament

ULPIAN-Dig.38.1.21.,2 Cod Todos.III-Op.cit., pag.481 52 I.C.CODREANU-Op.cit., pag.48150 51

36

Pe lnga formele obisnuite de testament romanii au cunoscut i unele forme neregulate speciale , care erau permise in anumite imprejurari, fie din cauza interesului pe care legiuitorul il acorda persoanei testatorului in anumite circumstane, fie pentru ocrotirea interesului celui ce lasa un testament in astfel de imprejurari. a)Testamentul orbului. Cnd persoana era infirma i nu putea controla ceea ce era scris pe tablia sa corespunda cu voina sa, putea sa puna pe cineva sa redacteze pentru el. Daca cel ce scrie este de rea credina, poate sa modifice vointa testatorului scriind altceva ori sa puna un alt testament in locul celui ce-l scrisese. De aceea IUSTINIAN a hotrt ca atunci cnd un orb vrea s testeze pe lang cei sapte martori era necesara prezena unui tabularis(un fel de notar oficial) care prezenta mai multa garanie i presupunea ca aceasta va scrie adevarata dorina a testatorului. Apoi se supunea testamentul la pecetluire catre martori. b)Testamentul surdo-mutului. Acesta era dator, pentru valabilitatea testamentului s scrie singur continutul. O a doua mare categorie de persoane in favoarea carora s-au reglementat unele derogari de la normele obisnuite sun acelea care fie din cauza imprejurrilor in care se afla fie ca acestea n-au fost favorabile lor, n-au putut respecta regulile dreptului civil in materia testamentului.

37

c)Testamentul leproilor. S-a acceptat ca persoanele care sunt martori la intocmirea acestui act sa nu ia contact cu bolnavii contagioi. d)Testamentul rural.Avand in vedere ca populatia din mediul rural nu avea densitatea celei din mediu urban, era nevoie doar de cinci martori care sa asiste pe cel ce intocmea testamentul. e)Testamentul facut de un pater familis, care pur i simplu ii imparte in cote egale fiilor sai averea, s-a propus ca nu mai este nevoie de martori53. 2.3. Instituirea i substituirea mostenirii 2.3.1.Instituirea de mostenitori 2.3.1.1.Noiune, condiii Coninutul accipiunt)GAIUS. Puterea testamentului se trage din instituirea de succesori. Fara instituirea de herede nimic din ceea ce este scris in testament nu are valoare. In afara de instituirea de herede, un testament poate cuprinde:substiuiuni, fidecomisuri, desrobiri.53

esenial

al vimex

testamentului

este

heredes heredis

institutio(Testamenta

institutione

exheredari,

numiri

de

tutori,

legate,

C.C.STOICESCU-Succesiunile,Bucuresti,1916, pag.3838

Condiiile de forma ale instituirii GAIUS spunea ca heredis institutio est caput et fundamentum totius testamenti, de unde rezulta ca in lipsa acestei dispoziii testamentul nu este valabil54. Instituirea trebuia sa fie caput(scrisa de la inceput). Instituirea mostenitorului trebuia facuta in termeni imperativi i solemni55-(VERBIS LATINIS IMPERATIVIS ET DIRECTIS)asa cum ordona i poporul in testamenti calatis comitiis. Exemplu:Titius heres meus este(Titus sa-mi fie succesor) Daca in dreptul clasic formele solemne ale instituirii erau inca respectate, incepand din epoca imparatului CONSTANTIN ele au incetat sa mai fie obligatorii56. Intrucat numirea succesorului reprezenta temeiul existenei juridice a actului, ea se facea in fruntea testamentului57. Nu este valabila formula Titium heredem esse val a nici daca se scria Titium heredem instituie sau heredem facie. ULPIAN afirma ca testamentul se poate reduce la trei vorbe:Lucius heres esto Testamentul se facea oral:Hic mihi heres esto, aratand cu degetul pe cel care-l dorea ca succesor.GAIUS2.229;ULPIAN, Reg.24.15(Ante heredis institutionem legati nom postem, quoriam vinn et potestas testament ab heredis institutione incipit);G.ARCHI-Rivista internationale di diritto romanae antico.Napoli,5,1954, pag.171 55 ULPIAN,Reg.21.1;GAIUS2.117 56 C.6.23.15.V.HANGA-Op. cit., pag.326 57 C.6.23.24/54

39

Instituirea de herede nu poate atarna insa de vointa altuia. Exemplu:va fi mostenitor cel pe care il va indica Lucius . IUSTINIAN a abrogat i regula ca:instituirea de herede trebuia scrisa in fruntea testamentului. Vointa testatorului nu trebuia sa fie viciata nici de eroare, nici de violena sau de dol, astfel testamentul este nul. Condiiile de fond ale instituirii sun exprimate in cele doua principii ce guverneaza materia succesiunii testamentare: -Nemo pro parte testatus, parte intestatus decedere potest(Nimeni nu poate muri in parte cu testament i in parte fara testament)58. -Semel heres, semper heres(Odata herede, pentru totdeauna herede) 2.3.1.2.Categorii de instituiri Testatorul poate numi un herede sau mai muli. Atunci cand numeste un herede, el are vocaia la intreaga succesiune, chiar in cazul in care i se indica numai o cota parte. Deci ca o consecina a primului principiu rezulta ca nu este permisa instituirea de succesori numai pentru o parte din succesiune. Daca totui testatorul facea o asemenea instituireex certa re, heredele dobandea i partea pentru care nu a fost instituit, de58

Inst.2.14.540

unde rezulta ca nu se putea deschide succesiunea ab intestat alaturi de succesiunea testamentara. In virtutea celui de-al doilea principiu, nu era admisa instituirea pana la un anumit termen59. In situaia in care testatorul numea mai multi herezi existau urmatoarele ipoteze: sau nu indici parile respective i atunci succesiunea se

mparte n pari egale dei fiecare are vocaie de vot nsa concursu pater fiunt. sau le indici la toi i atunci primesc parte diferita In acest caz era obiceiul ca succesiunea sa se divida in 12 uncii. Intreaga succesiune se considera ca un AS i se dividea in 12 pari numite uncii;doua uncii se numeau sextans, trei uncii se numeau quadrans, patru uncii se numeau triens, cinci uncii se numeau quinqunx; ase uncii se numeau semis etc60. sau se indica parile respective numai pentru o parte din ei i atunci succesiunea se imparte la cei numii. Instituirea pentru un obiect determinat(herex ex certa re). Heredele ca succesor universal are prin definiie dreptul la intreg patrimoniul defunctului. Nu se putea deci concepe un herede asupra unui lucru determinat, un herex ex re certa.59 60

D.28.5.89. Regula a fost formulata de catre comentatorii moderni D.28.5.89. Regula a fost formulata de comentatorii moderni.41

2.3.1.3Modalitai de instituire Actele juridice pot fi afectate de trei modalitai: DIES,CONDICTIO i MODUS61. Asa zisele actes legitimi nu ingaduie astfel de modalitai62. Instiutirea unui herede nu putea comporta nici ea toate aceste modalitai din cauza formei testamentului calatis comitiis si in procinctu. Poprul ordona fara nici o restricie, posibilitatea unei modalitai lund nastere odata cu tabliele testamentului per aes et libram. Totui, o herdis institutio i deci testamentul nu poate fi afectat nici atunci de toate aceste trei modalitai. DIES Motenirea nu poate fi afectata de un termen: suspensi-ex.die dies a que fie rezolutiv-extinctiv-ad diem dies ad quem63

Hereditas ex dievel ad diem non recte datur. Intr-adevar un termen ar fi in contradicie cu principiile mostenirii. Daca succesiunea a avut loc la baza continuarea cultului nu se poate concepe ca aceasta continuare sa inceapa la o anumita zi sau sa se ispraveasca la o anumita zi.N.CORODEANU-Op.cit., pag.378 PAPINIAN-D.50.17.77. 63 D.28.5.34.61 62

42

Succesiunea este dominata de regula Semel heres, semper heres. Pe de alta parte succesiunea are drept efect contopirea celor doua patrimonii din momentul acceptarii i nu se poate concepe ca aceasta confuzie, odata implinita sa inceteze la un moment dat asa incat nu poate fi mostenitor cineva pana la o zi. La aceasta s-ar opune i regula Nemo pro parte testatus, pro parte intestatus decedere potest. Intr-adevar, dupa ce a incetat succesinea testamentara, ar trebui deschisa succesiunea ab intestat. CONDICTIO Nu poate exista o succesiune testamentara cu o condiie ab quam, adica rezolutorie. Nu se poate de asemenea ca cineva sa fie succesor pana va veni corabia din Asia i apoi sa inceteze a mai fi. Odata devenit succesor el va ramane succesor. i iarai nu putem avea pana la implinirea condiiei o succesiune ab intestat i apoi una testamentara;de aceea i condiia extinctiva se considera ca inscrisa, dar se poate institui cineva sub o condiie suspensiva(Heres et jure, et condicione institui potest) Exemplu:Titius sa fie mostenitor, daca va veni corabia di Asia

43

Aici nu se mai risca cineva sa fie succesor caci ori condiia se indeplineste i ramane succesor, ori nu se indeplineste i atunci se va deschide succesiunea ab intestat. De asemenea, dreptul pretorian acorda instituitului o bonorum possessia cu conditiuni(care sa garanteze succesiunea daca condiia nu se indeplineste). Daca condiia s-a indeplinit instituitul este considerat succesor din momentul mortii testatorului64. 2.3.2.Substituirea de mostenitori 2.3.2.1.Notiune Substituia reprezinta o numire de herede subsidiara sau mai bine zis o numire condiionata de soarta altuia care are prioritate. Romanii o numeau prima gradu heredem scribere, secunda gradu heredes scribere, tertio In final se putea numi un sclav care era obligat sa primeasca heres necesarius, asa incat un substitut, substituitului se considera substituit instituitului65. Daca cel instituit succesor nu vrea sau nu poate accepta succesiunea se deschide succesiunea legala. Testatorul poate evita aceasta perspectiva, introducand in testament o clauza prin care se dispunea ca o alta persoana numita64 65

N.CORODEANU-Op.cit., pag.379-380 N.CORODEANU-Op.cit., pag. 381-38244

substituit sa ia locul celui instituit succesor, in cazul in care acesta din urma nu dobandeste succesiunea. Asadar substituirea de mostenitor ne apare ca o institutie de gradul doi sau ca o institutie condiionata. Romanii au cunoscut trei forme de substituire. 2.3.2.2.Forme de substituire Substiutirea vulgara(pentru orice herede).

Aceasta consta din substituirea unuia sau mai multor succesori in locul celui instituit.66 De asemenea fiecare din mostenitorii instituii putea sa fie sunstituit prin cate o persoanasinguli singulis-sau putea sa se substituie intre ei-substitutio reciproca67. Substituia vulgara este cea pe care o poate face orice testator heredelui sau(100 zile). Daca nu se face, se deschide dreptul celui substituit. Substituia pupilara(pentru fii).

Se indica o persoana care sa vina la succesiune in locul succesorului instituit, daca acesta din urma ar fi murit inaintea pubertaii.68.Inst.2-15,D.28.648;A.F.GIFFARD,Op.cit., pag.415;S.SALOZZI-Studio et documenta historiae st ireris, Roma, 1995, pag.285;S.PEROZZI,Instituzioni di diritto romane,II,Milano, 1928, pag.560. 67 I.C.CATUNEANU-Izvoare de drept roman, Cluj,1923, pag.79-83. 68 CICERO-De ar,9.39.180;CICERO-De inv, 2.21.62.CICERO-Per caec,18.53;S.SOLAZI-Passegna di diritto romano, Napoli,T.1955, pag.190;V.HANGA-Op.cit., pag 32866

45

Substituita pupilara nu creaza un succesor testatorului ci unei persoane de sub puterea sa, care nu e capabila de a face testament(facuta de pater familias) pentru fiul impuber, cand el moare dupa pater familias, insa inainte de pubertate, adica incapabil de a-i face singur testamentul. La inceput substituia pupilara a fost o substituie in interesul propriu. Astfel tatal instituia pe fiul sau succesor i-I substituia o alta persoana pentru cazul in care murea inainte sau cand dei murea dupa el, murea impuber. Formula obisnuita era:Filius meus heres esto;si heres erit et intra pubertatem decesserit tunc Gaius heres mihi este69 Substituirea quasi pupilara se facea prin numirea de

catre testator a unui succesor, pentru descendentul sau lipsit de minte(mentis caputus)70

69 70

Dig.28.6.1.1. C.6.29.9, inst.2.16.1.46

CAPITOLUL III DOBANDIREA SUCCESIUNII Dobandirea succesiunii(adqisitio hereditatis) presupune o anumita atitudine subiectiva din partea succesorilor, in funcie de statutul lor juridic precum i in funcie de felul mostenirii care se deschide. 3.1.Deschiderea testamentului Pana la inceputul imperiului, deschiderea testamentului era o operatie privata. In secolul al VI-lea dupa Cristos imparatul AUGUST stabileste un impozit pe succesiune, vicessima hereditatem, de 50% din valoarea acestuia. Unele rude apropiate i cei care primeau sub 100.000 de mii de sertei erau scutii de acest impozit. Mai tarziu imparatul CARACALLA a dublat impozitu i a suprimat scutirile extinzandu-le in intreaga lume romana(in omnes orbes romanae) Pentru perceperea taxei, orice detentor al unui testament trebuia sa-l prezinte la autoritai pentru a fi deschis in termen de cinci zile de la moartea testatorului. Magistratul convoca martorii in viata i deschidea testamentul, incheind un proces verbal.

47

Originalul procesului ramanea la heredele care era obligat sal faca cunoscut oricui era interesat. Daca testamentul se gasea in mana unui tert, magistratul la cererea oricarei persoane interesate dadea ordine sa se prezinte actul prin intermendiul de tabulis exhibendis. Dupa adoptarea senatconsultului SILANIANUM, in anul 10 dupa Hristos se opreste deschiderea testamentului pentru a putea descoperi vinovatul prin torturarea sclavilor. Acesta, in cazul in care testatorul a decedat in condiii suspecte, omucideri etc. Daca testamentul se deschidea i se primea succesiunea, sclavii eliberai ar fi devenit cetateni romani i nu li se mai aplica acelai tratament.71 3.2.Acceptarea succesiunii(ADITIO HEREDIATTIS) Cuvantul adire indica sensul de a merge la mostenirea vacanta, pentru a lua-o in stapanire, deci un act de vointa, fara de care succesiunea nu trecea asupra unui extraneus. Potrivit dreptului civil, aditio hereditatis se poate realiza in trei moduri dupa cum urmeaza:

3.2.1.CRETIO71

N.CORODEANU-OP.CIT.,PAG.38548

Este un mod de acceptare a succesiunii i se realizeaza printro declaraie facuta in fata martorilor(Quand me Octavius testamenta sua heredem instituit eam hereditatem actea urmaque)72 Pentru ca Octavius m-a instituitsuccesor in testamentul sau accept aceasta succesiune Testatorul poate impune succesorului sa accepte succesiunea in aceasta forma. Atunci cand testatorul dispune ca succesorul sa fie dezmostenit, daca nu se pronunta intr-un anumit interval de timp, cretio se numeste perfecta. Mai exista cretio continua cand testatorul a prevazut un termen-100 zile neintrerupte73- ca mostenitorul sa accepte sau nu;cretio vulgaris, cand cele 100 de zile se socotesc utilliter, adica de cand mostenitorul a aflat de mostenire. 3.2.2.Pro herede gestio

Este actul din care rezulta ca heredele accepta succesiunea dei ni se pronunta expres in acest sens. Astfel este cazul succesorului care instraineaza un bun aparinand succesiunii.GAIUS,2.166;GAIUS2.166;BENSIER-Revue historiquq de droit francais et etranger,1931, pag.324;V.HANGA op. cit. pag.251 73 I.C.CATUNEANU-Op.cit., pag51672

49

Actul de instrainare ne arata ca heredele a inteles sa accepte succesiunea in mod tacit74. 3.2.3.Nuda voluntas Este o declaraie de acceptare expresa dar nesolemna. Intrucat prezinta avantaje multiple, acest mod de acceptare a succesiunii s-a generalizat pe scara larga.75 3.3. Repudierea succesiunii. Noiune. Evoluie. Repudierea sau renuntarea la succesiune se putea face printro simpla manifestare de vointa. In dreptul clasic-daca succesorul nu se pronunta intr-un anumit termen-avem in vedere situaia in care se fixa un termen in vederea acceptarii-tacerea sa era interpretata ca o manifestare tacita de a repudia succesiunea. Aunci cand in acelai testament erau instituii mai muli succesori de acelai rang i nu existau substituii, repudierea succesiunii de catre unul dintre ei avea ca efect acrescamantul(adcrescendi).GAIUS.2.167;ULPIAN,Reg 22-26;S.SOLAZZI-Studio et documenta historia et juris,3.1937, pag.452 75 GAIUS, 2.167-16974

50

In virtutea acrescamantului, partea persoanei care a renuntat la succesiune revenea celor care au aceptat-o. Acrescamantul se produce de drept in sensul ca dreptul celor care au acceptat succesiunea se extinde automat asupra parii neacceptate. Daca testatorul instituia un singur succesor i acesta renunta la succesiunea substituitului, iar in lipsa substituiunii se deschidea succesiunea legala76. Acelai efect se produce i in cazul repudierii succesiunii de catre unul din succesorii ab intestat77. Daca nu exisatu nici succesori legitimi, succesiunea revenea statului, in conformitate cu dispoziiile legilor caducare78.

Capitolul IV SANCIUNEA SUCCESIUNIIA.E.GIFFARD-op.cit, pag.496;MACHELARD-Nouvelle revue historiquq de droit francais et etranger,Paris,1,411;J.GARDEMENT-Etudes offertes a Jean Maquqron,Aix en Province, pag.314;V.HANGA-Op.cit, pag.25. 77 S.PEROZZI-Instituzioni di diritto romano,II, Milano, 1928, pag.560. 78 GAIUS-2.286.76

51

TESTAMENTARE IN DREPTUL ROMAN 4.1.Sanciunea in dreptul civil-petitio heredidas Succesorul civil ii valorifica dreptul de succesiune prin intermediul petiiunii de hereditate(hereditatis petitio)79. Aciunea va fi indreptata de catre succesor impotriva celui ce exercita o stapanire de fapt asupra succesiunii. 4.1.1.Noiune Este o aciune generala, avand ca scop intreaga succesiune compusa atat din res corpolares cat i din res incorpolares.. ea are caracte universal80 Fata de aciunea in revendicare mai prezinta i alte avantaje, astfel:reclamantul trebuia sa faca numai dovada calitaii sale de succesor civil, nefiind obligat sa dovedeasca i faptul ca defunctul a fost propietarul bunurilor lasate mostenire, iar pe de alta parte intrucat datorita caracterului universal al aciunii, soarta tuturor bunurilor era decisa printr-o singura sentina, paratul nefiind nevoit sa faca fata mai multor procese.G.LANGA-Rivista italiana per le scienze qiuridice, Milano, 1929;Lhereditati petitio;G.H.APPLETON-Revue historique de droit francais et etranger,Paris 1930, pag.1 80 GAIUS-4.133.79

52

4.1.2.Condiii cerute pentru intentarea petiiei de hereditate Reclamantul trebuia sa dovedeasca titlul sau de succesor civil i sa nu posede, iar paratul sa posede bunuri succesorale, fie pro herede, situaie in care cu buna credinta se considera succesor;fie pro possessore cand stie ca nu este succesor dar opune reclamantului calitatea de posesor(posesorii fictivi pot fi urmarii in justiie de catre succesor, aciunea impotriva lor fiind data cu titlu de pedeapsa). Potrivit senatconsultului JUVENTINIAN din anul 129, inspirat de jurisconsultul IUVENTIUS CELSUS sunt stabilite regulile dupa care se restituie mostenirea cum omni causa, de catre posesorul de buna credinta sau rea credinta. Totui posesorul de rea credinta va putea pretinde spre deosebire de rei VINDICTATIO i cheltuielile utile cand prin aceasta mostenirea a ramas imbunataita. PAUL, tratand acest caz, spune ca hotul nu are retenie la ele decat daca a adus o imbunataire:non aliter, quam si res melor sit81.

D.5.3.20.6;PAUL SENT,5.9.1;G>PETAT-Etudes dhistoire juridique offertes a P.F.GIRARD,1912, pag.21; FLINAUX-Revue historique de droit francais et etranger81

53

Acelai senatconsult precizeaza condiiile in care urmeaza sa fie restituita succesiunea de catre posesorul de buna credinta precum i cel de rea credinta. Astfel posesorul de buna credinta raspunde numai in masura in care s-a imbogait numai pe seama succesiunii, cata vreme cel de sale. 4.2.Sanciunea succesiunii pretoriene (bonorum possessio) Succesiunea pretoriana este sancionata prin intermediul qorum bonorum. La cererea reclamantului pretorul ii acorda o bonorum possessio(calitatea de succesor pretorian) fara a verifica daca intruneste condiiile cerute pentru recunoasterea acestei calitai. Pe de alta parte recunoasterea acestei calitai nu are ca efect punerea reclamatului in posesia bunurilor succesorale. Succesorul pretorian va intra in posesia bunurilor succesorale numai in momentul in care pretorul va fi eliberat interdictul quorum bonorum(interdict cu privire la bunurile succesorale) rea credinta raspunde pentru tot ce lipseste din succesiune,indiferent de cauzele ce au dus la diminuarea valorii

54

Cu ocazia eliberarii acestui interdict pretorul va verifica daca reclamantul indeplineste cu adevarat condiiile cerute pentru a fi succesor pretorian. Sanciunea succesiunii pretoriene este inferioara celei civile intrucat pe de o parte interdictulquorum bonorum, duce numai la dobandirea lucrurilor corporale(res corporales) nu i la dobandirea drepturilor de creanta(res incorporales) iar pe de alta parte nu este eficace impotriva oricarui adversar. Mai tarziu in vederea inlaturarii acesto neajunsuri, pretorul a dat succesorului pretorian aciunile pe care defunctul le avusese impotriva debitorilor sai, aciuni in formula carora figura ficiunea ca reclamantul este succesor civil82.

CAPITOLUL V82

GAIUS4.34;d.37.1.3.PRI A.E.GIFFARDOp.cit.pag. 50755

LEGATE I FIDECOMISE Testamentul putea cuprinde pe langa instituirea unui mostenitor i diverse libertai cu titlu particular facute unor terte persoane care spre deosebire de rude nu aveau obligaia de a plati datoriile defunctului, libertai care purtau denumirea de legate i fidecomise.

5.1.Legate 5.1.1.Definiia legatului Legatul este o dispoziie formulata in termeni imperativi i solemni, grevand pe cel instituit mostenitor, prin care testatorul dispune de anumite bunuri individual determinate, in profitul unei persoane numite legatar83. Din aceasta definie rezulta ca legatul trebuie sa fie cuprins intr-un testament, sa fie formulat in termeni imperativi i solemni, apasa asupra heredelui testamentar, are ca obiect general bunuri individual determinate i e facut de a gratifica pe legatar84.

Inst.2.20.1.;MESSINA-VITRANO-Lelemento della liberalita le natura del legato,Palermo,1914 V.I.HANGA Op.cit., pag 338 84 C.MOSCHI-interpretazioni dei legati, Milano, 1938;A.GUARINO-Studia et documenta historial et iuris,Roma, 1944, pag.31783

56

5.1.2.Condiiile de forma ale legatului -trebuie sa figureze intr-un testament imediat dupa instituirea dre mostenitori; -trebuie formulat in termeni imperativi i solemni. In funcie de cuvintele solemne utilizate se cunosc patru forme de legate:pervindicationem, per domnationem, per praeceptionem, sinendi modo. 5.1.2.1.Legtul per vindicationem85 Este cunoscut inca din dreptul vechi prin el transmitandu-se direct legatului de catre testator proprietatea unui bun determinat:dau si leg lui Tistus pe sclavul Stihus. In acest caz, numele mostenitorului nu figura in legat, pentru ca intre mostenitor i legator nu se stabilea un raport juridic. Testatorul putea dispune de aceasta forma de legat numai cu privire la bunurile proprietate quiritara.

5.1.2.2.Legatul per domnationem86GAIUS-2.200;ARANGIO-RUIZ-Op.cit, pag.197;GAIUS2.194., ULPIANrEG.24.7. GAIUS-2.201.;ulpian, Reg.24.4; V.VOCI-Studia et documenta historiae et iuris, Roma, 1, 1935, pag.4885 86

57

i aceasta este cunoscut inca din epoca veche, fiind dispoziia prin care testatorul il obliga pe heredele testamentar sa transmita legatarului proprietatea asupra unui lucru:Heredele meu sa fie obligat sa dea lui Titus pe sclavul Stihus. In acest caz legatarul nu mai dobandeste direct dreptul de proprietate , ci are numai dreptul de a cere heredelui sa-I transmita proprietatea asupra bunului legat. Intre herede i legatar se stabileste un raport juridic in temeiul caruia heredele poate fi silit sa execute legatul. Prin senatconsultul NERONIAN in epoca clasica, s-a prevazut ca legatul per vindicationem nul pentru incalcarea unor condiii de forma sau fond e socotit valabil ca legat per domnetionem. Apoi jurisprudenta a decis ca un legat per vindiationem valabil e considerat valabil i ca legat per dominationem i astfel beneficiarul unui legat per vindicationem avea dreptul de a se socoti dupa cum dorea sa fie legatar per vindicationem sau per domantionem.

5.1.2.3.Legatul per praeceptionem87GAIUS-2.216;ARANGIO-RUIZ-Instituzioni di diritto romano, Napoli, !951, pag. 56787

58

Mai este cunoscut i ca legatul prin luare mai inainte i imbraca urmatoarea forma:Titus sa ia mai inainte pe sclavul Stichus. Conform acestui legat unul dintre herezii testamentari, care era totodata i legatar, avea dreptul de aintra in stapanirea bunului legat, inainte de imparirea mostenirii. Prin aceste legate, testatorul putea favoriza pe unii dintre mostenitori 5.1.2.4.Legatul sinendi modo88 Acest legat creaza heredelui testamentar obligaia de a nu-l impiedica pe legatar sa intre in posesia unui lucru potrivit formulei:Heredele meu sa fie obligat sa-I permita lui Titus sa ia cu el pe sclavul Stihus i sa-i aparina. In cazul acestui legat heredele are numai obligaia de a nu impiedica executarea legatului

5.1.3.Condiii de fond ale legatului

GAIUS-2.209.;ULPIAN-Reg. 24.5.10.;C.FERRINI-Buletino dellinstituto di diritto romano Vitorio Scialoja, Milano 1895, pag.188

59

Legatarul

trebuia sa aiba testamenti factio

pasiva89 Legatul apasa asupra mostenitorului. Cu excepia

legatului per praeceptionem, unde legatarul era insui mostenitor, in cazul celorlate legate, heredele testamentar pierdea anumite bunuri din mostenire, in profitul legatarilor. Potrivit Legii celor XII Table, libertatea de a dispune prin legat a testatorului era nelimitata90.testatorul incepe sa dispuna prin legat chiar i in favoarea unor straini. Datorita acestui fapt, spre sfaritul apocii vechi, mostenitorii sunt tentai tot mai mult sa repudieze mostenirile grevate ca legate mari, ceea ce nu era in interesul creditorilor defunctului91. Fata de asemenea practici spre sfaritul epocii vechi au fost adoptate trei legi succesive prin care s-a limitat libertatea de a dispune prin legat. Prin legea Furia testamentaria s-a interzis ca legatul sa aiba ca obiect de lucru in valoare mai mare de 1000 ai92. Legea Voconia prevedea ca legatarul nu poate primi mai mult decat heredele93.GAIUS-2.245.;ULPIAN, Reg.24.22. XII.T.;GAIUS 2.224 91 GAIUS.2,225,;G.LOGO.Novissino digesto italiano, Torino, 9.1963, pag.809; 92 GAIUS2.225;ULPIAN Reg.1.2;P.F.GIRARD-op.cit., pag.970. 93 GAIUS2.226;AULU GELIU 6.13.;G.LONGO-Novissino digesto italiano,Torino, 1963, pag.625.89 90

60

Aceste doua legi s-au dovedit a fi ioneficeinte pentru ca testatorul putea lasa mai multe legate de cate 1000 de ai, dupa cum putea sa lase un numar mai micm de legate decat partea heredlui, astfel incat situaia acestuia nu se imbunatatea cu nimic. Pentru a preveni asemenea practici in anul 40.i.e.n. s-a adoptat legea Falcidia, prin care s-a prevazut ca heredele are dreptul la un sfert din mostenirea ce I s-ar fi cuvenit conform succesiunii legale.94 A treia condiie de fond este aceea ca legatul este valabil numai daca poate fi executat in momentul intocmirii testamentului.

5.1.4.Sanciunea legatului In cazul legatului per vindicationem, legatarl devine proprietar in momentul morii testatorului, astfel incat poate intenta aciune in revendicare, de unde i numele legatului95.

94 95

GAIUS2.227; ULPIAN, Reg. 24.24 GAIUS 2.14961

Legatul per dominationem i cel sinendi modo erau sancionate prin actio ex testamento96. Legatarul per vindicationem putea alege intre aciunea in revendicare i aciunea ex testamento. Legatul per praeceptionem era sancionat prin actio familiae herciscundae97caci legatarul era in acelai timp i herede testamentar i in aceasta calitate are dreptul de a cere imparirea patrimoniului mostenit.

5.2.Fideicomisele 5.2.1.Definiia fideicomisului Fideicomisul este actul de ultima vointa prin care o anumita persoana numita disponent roaga pe o parte din mostenire98. Prin intermediul fideicomisului, cei lipsii de tetamenti factio pasiva puteau primi anumit bunuri dintr-o mostenire. Deci fideicomisul se putea forma i in afara tetamentului, dar nimic nu-lGAIUS 2.197; B.BIONDI Studia et documenta historiae et iuris, 19, 1949, pag.273; P.F.GIRARD- Op.cit, pag 968 97 GAIUS 2.218 98 ULPIAN Reg.24.25;inst.2.25.c.6.4.32.;ARANGIO-RUIZ op.cit., pag.549;V.HANGAop.cit., pag.34196

o alta persoana numita

fiduciar sa transmita cuiva, fideicomisar, un anumit lucru sau chiar

62

putea impiedica pe testator sa introduca un fideicomis chiar in testamentul sau99. 5.2.2.Sanciunea fideicomisului100 Pana in epoca lui AUGUSTUS, indeplinirea fideicomisului depindea de buna credinta a fiduciarului. La origine fiduciarul jura sa execute fideicomisul, dar acest juramant nu producea consecinte pe plan juridic ci numai pe plan religios putand ca acel ce nu-i respecta juramantul sa fie declarat infam de catre cenzor. Odata cu sancionarea fideicomisului de catre AGUSTUS, formalismul dreptului succesoral a capatat o noua lovitura, pentru ca prin utilizarea acestui nou instrument juridic, toate condiiile de forma ale testamentului puteau fi eludate101. 5.2.3.Fideicomisul de familie102 Prin acest fideicomis, disponentul lasa un bun fiduciarului cu condiia ca acesta din urma sa-l transmita urmailor sai. Potrivit acestui mecanism, beneficiarul se transforma la randul sau in fiduciar.

GAIUS2.218 Inst.2.23.1;CICERO, de fin.2.17.55 101 GAIUS 2.285;GAIUS 2.275 SI 286 102 D.31.69.3.99 100

63

5.2.4.Fideicomisul de ereditate Spre deosebire de fideicomisul particular, ce avea ca obiect bunuri individuale fideicomisul de ereditate purta asupra unei pari din mostenire, chiar asupra intregii mosteniri. Au aparut unele complicaii intrucat mostenitorul in sarcina caruia statea executarea fideicomisului trebuiia sa plateasca datoriile succesorale, dei nu primea decat o parte din mostenire sau chiar nimic. Pentru a reglementa raporturile dintre fideicomisar i mostenitor s-au introdus prin senatconsultele Trebelian i Pagasian unele reguli noi103.

GAIUS2.253 si 259;ULPIAN, Reg.24.16; inst. 2.23.7; A.E.GIFFARD op,cit, pag522;I,C.CATUNEANU-OP.CIT, PAG.580103

64

CAPITOLULl VI CONCLUZII

In tratarea lucrarii Succesiuni testamentare am considerat ca trebui mai inai sa abordez aspectele legate de noiunea, importanta i evoluia succesiunii, modurile de dobandire i principiile fundamentale ale succesiunii,pentru a clarifica i a face legatura dintre succesiuni in general i succesiunea testamentara in particulara. Pe parcursul lucrarii am prezentat analitic succesiunea testamentara, respectiv definiia i evoluia testamentului, insistand mai pe larg asupra evoluiei formelor testamentului, intrucat prezentarea lor ofera posibilitatea observarii evoluiei pozitive i a specializarii succeiunii in dreptul roman pana in zilele noastre. De asemenea am pus accent deosebit pe testamenti factio, cu cele doua forme:activa i pasiva, insistand pe instituirea i substituirea de mostenitori, precum i pe dobandirea succesiunii, aspect important in observarea preluarii i sistematizarii, in vederea actualizarii succesiunillor in prezent.

65

Am consacrat un capitol distinct sanctiunii succesiunii testamentare in dreptu; roman civil hereditatis petitio i sanciuni pretoriene bonorum possessio. In urma abordarii acestor aspecte au rezultat urmatoarele concluzii: Succesiunea testamentara are loc in temeiul vointei celui care lasa succesinea, manifestata prin testament; Succesiunile se deschid dupa moarte104;

Puterea testamentului decurge din instituirea de succesori(fara instituirea de herede, nimic din ce a scris in testament nu are valoare); Testatorul poate numi unul sau mai muli herezi;

Substiutirea de mostenitori reprezinta o numire de herede sau o numire condiionata de soarta altuia care are prioritate; Dobandirea succesiunii presupune o o acceptare a ei din partea succesorului Repudierea

succesiunii poate fi facuta printr-o simpla

manifestare de vointa a celui instiuit,producand efecte retroactive pana la acea data; Transmisiunea succesiunii este indivizibila, renuntarea la

succesiune are caracter individual, neputand avea ca obiect numai o parte din succesiune105.Cod civil, art 651 M.ELIESCU-op.cit., pag59;C.STATESCU, op.cit, pag.109;ST.CARPENARU,op.cit., pag381;J.MANOLIU, ST.RARESCHI, OP.CIT., PAG.7104 105

66

Condiii generale ale dreptului la succesiune: Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii; Persoanele fizice la data deschiderii succesiunii au

capacitatea succesorala indiferent de naionalitate, rasa,106

sex sau religie. Cel disparut este socotit a fi in viata, daca nu a

intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva; Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepie, insa numai daca el se naste viu; Persoanele juridice au capacitatea de a dobandi, in

virtutea testamentului lasat de defunct, bunurile mostenite de la data dobandirii personalitaii juridice in condiiile legii107. Daca la inceput Succesiunea testamentara era tratata foarte primitiv, avea un caracter rigid i formalist, ca de altfel intreg dreptul roman pe masura dezvoltarii relaiilor economice, a structurilor sociale i a organizarii politicii existente, a reformleor intreprinse i a necesitailor funcionarii unui sistem de legi pus la

106 107

CONSTITUTIA ROMANIEI, art.17 GHEORGHE BELIU-Op.cit., pag 456-45767

punct, pe parcurs sufera o specializare, ceea ce-I confera i un loc important in dezvoltarea societaii. Juristii din epoca moderna au imprumutat din arsenalul dreptului roman numeroase construcii i categorii juridice precum i o serie de norme i pricipii generale, pe care le-au pus la baza intregii reglementari, astfel incat, in prezent, dispunem de cadrul necesar reglementarii in bune condiii a aspectelor legate de succesiuni.

68

BIBLIOGRAFIE A.Izvoare1. Codex Theodosiani vol.III,Ed.Moninescu, 1905 2. Digesta(Digestele)Ed.Moninescu-kruger

in

Corpus iuris civilis3. Institutiones Iustiniani(Institutele lui Iustinian)

Ed. Kruger in Corpus iuris civilis.4. Novellae(Novelele)Ed.Scholl-Krall

in

Corpus

iuris civilis B.Reviste1. Bulletino

dellinstituto

di

diritto

romano

Vittorio Scialoja, Milano i Roma2. Iura. Revista internazionale di diritto romano e

antico, Napoli.3. Revue historique de droit francais et etranger,

Paris

69

4. Revisto italiano per la scienzze giuridiche,

Milano 5. Studia et documenta historiae et iuris, Romae C.Lucrari cu caracter general1. V.ARANGIO-RUIZ-Institutii de drept roman-

Napoli, 19512. V.ARANGIO-RUIZ-Istoria dreptului roman-

vol.I, Napoili, 19743. V.ARANGIO-RUIZ-Institutione

di

diritto

romano-Napoli,19144. P.BONFANT-Istoria dreptului roman-Milano,

19235. I.C.CATUNEANU-Curs

elementar de drept

privat, Bucuresti, 19236. I.C.CATUNEANU-Izvoare de drept roman-

Cluj,19237. E.CERNEA,E.MOLCUT-Istoria

statului

i

dreptului romanesc-Ed.Sansa Bucuresti,19238. P.COLLINET-Patrimonie-Paris,1930 9. N.CORODEANU-Testamentul

in

dreptul

roman-Bucuresti, 1934

70

10. P.COLLINET-Les variatione del usucapions-

pro herede-avant Harien,Palermo, 193511. ER.GENARO-Uscapio pro herede contributa

allo studia dell antica hereditas-Napoli, 1965.12. A.E.GIFFARD-Precis

de

droit

roman(Compendiu de drept roman), vol.I, Paris, 194613. G.GROSSO-Curs de drept roman-Torino, 1940 14. C.HAMANGIU-Drept

roman

privat-

Bucuresti,191515. V.I.HANGA-Drept

privat

roman-Bucuresti, roman ale pro

197816. V.I.HANGA,

M.JACOTA-Drept probleme lucrativa

privat-Bucuresti, 196417. LEVY

BRUHE-Cateva

stravechiului drept roman-Paris.193418. M.MINCULESCU-Uscapio

herede-Bucuresti, 193219. E.MOLCUT,

D.ONCEA-Drept

roman-

Ed.Sansa Bucuresti, 193220. S.PEROZZI-Institutioni

di diritto romano-

vol.II, Milano, 192821. S.SALOZII-Passegna di diritto romano-Napoli,

1955

71

22. C.C.STOICESCU-Curs

de

drept

roman-

Bucuresti, 191623. C.C.STOICESCU-Succesiunile-

Bucuresti,197324. C.ST.TOMULESCU-Contributiuni

la studiul romanla studiul

dreptului roman-Bucuresti, 197825. C.ST.TOMULESCU-Drept

privat

Bucuresti, 197326. C.ST.TOMULESCU-Contributiuni

dreptului roman-Buzau, 197327. GHEORGHE

CIULEI, GHEORGHE GH. UNGUREANU-Drept

CIULEI, Bucuresti, 1995

GRIGORE

roman-Instituiile Dreptului roman-Ed.Omega Lux,28. VASILE POPA, RADU I. MOTICA-Drept

privat roman, Ed.Presa Universitara Romana, Timisoara, 199429. STEFAN COCOS-Evoluia capacitaii juridice

in dreptul roman-Ed. Multimedia S.R.L., Arad, 1996

72

73