integrarea economica europeana

Download Integrarea Economica Europeana

Post on 29-Jun-2015

3.376 views

Category:

Documents

1 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIESTI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

INTEGRAREA ECONOMICA EUROPEANANote de curs

Conf. univ. dr. Irina Gabriela Radulescu

Partea I INTEGRAREA ECONOMICA PE GLOB 1.1 Integrarea economica interstatala aspecte generale 1.2 Uniunea Europeana 1.2.1 Lungul drum al ideii unitatii europene 1.2.2 Evolutia integrarii interstatale n Europa occidentala 1.2.3 Transformari institutionale 1.2.4 De la politicile economice comune la marea piata unica europeana 1.2.5 De la UE 15 la UE 27 1.2.6 Perspectivele integrarii politice a UE 1.3 Acordul de Liber Schimb Central European (CEFTA) 1.4 Acordul European de Liber Schimb (AELS) 1.5 Spaiul Economic European (SEE) 1.6 Organizatii de integrare economica din alte zone ale lumii dect Europa 1.6.1 Integrarea economica pe continentul american 1.6.1.1 Integrarea n America de Nord Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade Agreement NAFTA) 1.6.1.2 Integrarea n America Latina si Caraibe 1.6.1.3 Zona de Liber Schimb a Americilor (Free Trade Area of the Americas) 1.6.2 Integrarea economica n Asia si n Africa 1.6.2.1 Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) 1.6.2.2 Cooperarea Economica Asia-Pacific (APEC) 1.6.2.3 Integrarea economica n Africa

1.1 Integrarea economica interstatala aspecte generaleAparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adncirea procesului de globalizare sunt doua forte dinamice si uneori contradictorii care definesc economia mondiala contemporana. Desfasurarea concomitenta a globalizarii si regionalizarii a generat o economie mondiala din ce n ce mai interdependenta. Procesul de regionalizare se desfasoara concomitent cu procesul de globalizare a economiei. Ambele tendinte, globalizarea si regionalizarea, determina diversificarea relatiilor dintre entitati economice (n special state si corporatii), facnd sa se atenueze, cel putin din punct de vedere economic, rolul granitelor nationale. Procesul de regionalizare presupune ca tot mai mult statele nationale sa si bazeze relatiile reciproce pe relatii integrative tot mai strnse, cu grade diferite de complexitate. Adncirea tendintei de integrare s-a bazat tot mai mult pe aparitia unui numar din ce n ce mai mare de grupari regionale integrationiste, pe proliferarea relatiilor regionale dintre state. Regionalismul actual poate fi vazut si ca expresia ordinii economice mondiale aflata la ora redefinirilor, contrabalansarea unor puteri economice facndu-se de catre unele state prin reunirea eforturilor lor de dezvoltare economica. Intensificarea procesului de integrare la scara regionala constituie o necesitate obiectiva, lund n considerare urmatoarele elemente definitorii: potentialul material, financiar si uman care poate fi antrenat prin cooperare n circuitul national, regional si mondial de valori; proximitatea geografica, cu efecte favorabile asupra raporturilor de complementaritate ntre dimensiunile economice, politico- diplomatice si cultural-umane, amplificate de afinitatile spirituale; gruparile regionale cresc acumularea de avutie nationala si regionala, avnd efecte pozitive asupra schimburilor comerciale n cadrul gruparilor, precum si asupra locului tarilor membre n comertul international.

Tendinta de formare a unor blocuri regionale comerciale este determinata de actiunea mai multor factori, att de natura endogena, ct si exogena. Factorii endogeni sunt rezultatul evolutiilor care s-au petrecut n interiorul unor tari sau grupari de tari deja constituite: optiunile fundamentale de politica economica similare, conceptia comuna despre dezvoltare; politicile de liberalizare a comertului ntreprinse de multe ta ri n dezvoltare, proces care va facilita liberalizarea accentuata n vederea unei viitoare integrari cu statele industrializate; dificultatile economice cu care s-au confruntat tarile ca urmare a crizei energetice, si care a avut ca efect constientizarea faptului ca exista potential de crestere insuficient valorificat. Ca factori exogeni mentionam: modalitatea de acoperire a riscurilor potentiale determinate evenimente care se petrec fie n zona respectiva, fie n alte zone; de

ncercari de a compensa, printr-o intensificare a schimburilor intragrup, eventualele pierderi datorate din ngustarea unor piete extraregionale, ca urmare tot a unor procese integrationiste; dorinta de stabilitate politica si de ntarire a sistemelor democratice.

Formele pe care le mbraca integrarea economica regionala sunt determinate de multitudinea de relatii care se stabilesc ntre doua sau mai multe state care-si conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun. Dimensiunile unui proces integrativ sunt date, n principal, de axa verticala, cea a adncimii gradului de integrare si cea orizontala, respectiv numarul de state membre. Gruparile integrationiste existente astazi, chiar daca au obiective diferite sau grad de institutionalizare inegal (elemente ce caracterizeaza intensitatea procesului de integrare), sunt grupari deschise, ce permit aderarea de noi state, n conditiile stabilite de fiecare acord n parte. Analiza diverselor forme de integrare are n vedere n principal axa verticala, respectiv intensitatea procesului integrativ. Principalele forme de integrare, n functie de intensitatea procesului integrativ sunt: zone de liber schimb, uniunea vamala, piata comuna, uniunea economica, uniunea monetara si uniunea politica. Pna astazi, cel mai nalt grad de integrare este atins de Uniunea Europeana, care este n faza de uniune economica si monetara, dar care si-a propus si realizarea uniunii politice. Toate formele de integrare implica un permanent dialog ntre statele participante cu privire la procedurile de armonizare a intereselor, obtinerea consensului, elaborarea si aplicarea noilor forme de conduita economica. Prin urmare, cu ct este mai nalt stadiul de integrare, cu att devine insuficienta armonizarea institutionala si se dovedeste necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivel unional. n economia mondiala exista zeci de asocieri regionale, diferind ntre ele prin diversitatea obiectivelor sau gradul de institutionalizare. Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale, de tipul uniunilor vamale, zonelor de comert liber sau alte tipuri de aranjamente preferentiale; mai mult de 150 fiind astazi n functiune. Structura acestor acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri. Cele mai multe ntelegeri de acest tip sunt ntre tarile dezvoltate, n special cele europene (60%), tarilor n dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). Restul sunt ntelegeri ce implica ambele categorii de tari. Procesul de regionalizare, de extindere a numarului si ariei gruparilor de integrare economica regionala, cunoaste un avnt deosebit dupa cel de-al doilea razboi mondial din varii motive.Prin constituirea acestora, tarile lumii si, n special, tarile n dezvoltare au urmarit sa-si potenteze eforturile n vederea cresterii economice sustinute, sa contracareze efectele relatiilor externe inechitabile si sa lichideze subdezvoltarea. El a evoluat pe parcursul mai multor etape. Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la nceputul anilor 50 n Europa, prin crearea Comunitatii Europene, a continuat n Africa, din considerente de realizare a unor deziderate economice stringente sau, pur si simplu, din ratiuni de imitare a marilor metropole, si s-a extins n America Centrala si de Sud, Asia de Sud-Est si Orientul Mijlociu. Specifica acestei perioade a fost dorinta de a dinamiza schimburile intraregionale. Acest val de regionalism reprezinta

nceputul unui proces de mare complexitate. Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul anilor 80, perioada n care SUA a devenit principalul actor. n aceasta perioada CEE a pus bazele pietei interne unice. n acelasi timp, dupa semnarea si ncheierea unor acorduri de liber schimb bilaterale cu Israel si Canada, SUA a lansat propunerea de creare a unei zone de liber schimb la nivel nord-american, concretizata n crearea NAFTA, n 1994. Vechile uniuni vamale sau zonele de liber schimb din Africa, Asia si America Latina au fost revizuite sau au fost completate cu altele noi. Noi dimensiuni ale colaborarii se nregistreaza n Piata Comuna a Americii Centrale si n ASEAN . n partea de sud a Americii Latine a fost creata Piata Comuna a Sudului (MERCOSUR), ntr-o regiune n care existaus i alte grupari integrationiste regionale. Ultimele evenimente arata ca procesele integrationiste au capatat un nou impuls si noi dimensiuni. Largirea fara precedent a Uniunii Europene, eforturile sustinute ale SUA de a pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor doua Americi constituie dovezi ale dinamismului regionalismului. Privit din perspectiva economica, procesul de integrare regionala a nregistrat o dinamica ascendenta datorita, n special, a urmatoarelor evenimente: cresterea posibilitatii obtinerii de efecte de creare de comert, cresterea fortei n negocierile internationale si scaderea costurilor de distributie comerciala; incapacitatea organizatiilor internationale, n special a Organizatiei Mondiale a Comertului, de a solutiona cu succes unele probleme legate de liberalizarea schimburilor comerciale la nivel multilateral, ducnd la reanalizarea rolului gruparilor integrative regionale n construirea unui sistem de comert liber global.

Sustinatorii procesului de regionalizare explica acest dinamism, de asemenea, si prin efectele sale pozitive, considerate preponderente att pentruta rile participante, ct si pentru ansamblul mondial. Pe de o parte, se sustine ideea ca aranjamentele comerciale regionale promoveaza ideea de comert liber si consolideaza prin aceasta conduita comerciala multilaterala, cel putin, prin doua cai: pe de o parte, crearea de comert, si pe de alta parte, adncirea integrarii contribuie att la d